Page 1

BO

GU

VE

TA

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

DELLA

RI

C

CA

RA

ADEVÃRU

I LU

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 • 2 lei • Apare lunar Act deosebit de grav: nazism pe faţă promovat de etnicii germani!

Moştenitorul lui Maor Zinger! Forumul Democrat al Germanilor din România pag. 6 (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară La Braşov s-a încercat pag. 6-7 oficial continuatorul partidului nazist din al blocarea construcţiei Doilea Război Mondial pag. 2-5 Aeroportului din Ghimbav Pentru că din celebra autostradă Bechtel s-au făcut 45 de kilometri în cinci ani, iar turiştii sau investitorii ajung foarte greu în oraşul de sub Tâmpa, Consiliul Judeţean Braşov a demarat în urmă cu trei ani un proiect privind realizarea unui aeroport internaţional la Braşov. Cum, însă, costurile estimate unui asemenea proiect se ridică la 100 - 112 de milioane de euro, principalii reprezentanţi politici din administraţie, respectiv preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu (PNL), fostul ministru al IMM Constantin Niţă (PSD) şi primarul Braşovului, George Scripcaru (PDL) au început o luptă acerbă pentru a putea controla modul cum se vor cheltui aceşti bani.

Un fost angajat denunta abuzurile din cadrul firmei „Atlassib” Uluitoarea poveste a unei sculpturi atribuita lui Brâncusi si periplul acesteia în SIVITATE U L C X E America Latina

pag. 9

În data de 27 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23.

• Inculpaţii din dosarul ’’Gazeta’’ nu pot părăsi ţara • ’’Investitorul anului 2009’’ a ajuns la 311 firme cumpărate • Casă şi teren din cerşit • La Tulcea s-a aciuat o firma care vinde iluzii • Razelmul, viata si moartea pescarilor tulceni

pag. 11

pag. 8

Constantin Brâncuşi este considerat cel mai mare sculptor român şi este, cu siguranţă, cel mai cunoscut la nivel planetar. A adus contribuţii covârşitoare, pe plan mondial, la înnoirea limbajului artistic prin abordarea avangardistă a viziunii tridimensionale în artele plastice. El este cel de-al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi, născut la data de 19 februarie 1876 în Hobiţa Gorjului. Sculpturile lui Brâncuşi au constat, la începutul carierei sale, mai ales în reprezentări clasice ale formei umane. În timp, a preferat să combine partea geometrică cu ceea spirituală în lucrările sale, eliberând sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii. A căutat absolutul de-a lungul timpului în lucrările sale, fapt dovedit prin însăşi opera „Coloana infinitului”.

De ce electoratul nationalist nu voteaza cu Partidul România Mare?

pag. 10

Germanii din România între nazism și stalinism

pag. 12-13

CU FAŢA LA PERETE II

pag. 14-16

AVERTISMENT! Persoanele cu un coeficient de inteligenţă scăzut şi cele care cred fără discernământ tot ceea ce văd şi aud la televizor sunt rugate să nu citească „Justiţiarul”, fiindcă le poate dăuna grav propriilor convingeri formate de alţii !


Opinii, comentarii

2

Act deosebit de grav: nazism pe faţă promovat de etnicii germa

Editorial

„Cum e turcul, si pistolul” sau Sorin Ovidiu Vântu, slugile lui de la Realitatea TV si îndobitocirea telespectatorilor Doar un individ diabolic şi cu tupeu nelimitat putea să sucească minţile oamenilor în aşa hal, încât să convingă o parte a românilor să-şi rişte economiile de o viaţă la un dubios fond de investiţii. Asta a făcut escrocul Sorin Ovidiu Vântu, cu al său F.N.I..! Prin intoxicarea populaţiei cu reclame mincinoase, acesta a devenit suficient de convingător şi a reuşit să-i sărăcească pe naivi în folos propriu. Au profitat şi alţi „rechini”, susţinători ai uriaşei escrocherii, ticăloşi care şi-au clădit averea pe suferinţa celor înşelaţi. Păcăliţilor, le sună şi azi în urechi sloganul „Poţi să dormi liniştit, F.N.I. lucrează pentru tine”, al reclamei făţarnice difuzate non-stop şi ostentativ pe toate posturile de televiziune în urmă cu zece ani. O minciună, repetată la nesfârşit, are toate şansele de a fi percepută ca un adevăr axiomatic. Urmarea? Cei traşi pe sfoară şi-au pierdut somnul pentru multă vreme, iar F.N.I. i-a „lucrat” atât de bine că au rămas cu buzele umflate, după ce prin buzunare le-a suflat „vântu”. La fel se întâmplă şi acum, cu postul de televiziune „Realitatea TV”, proprietatea aceluiaşi personaj veros, Sorin Ovidiu Vântu. Acesta, în loc să se întoarcă în puşcăria care l-a mai găzduit în trecut tot pentru escrocherii, a devenit patron al unui trust massmedia prin care suceşte, în continuare, minţile românilor. După ce, în toamna anului trecut, postul de televiziune respectiv a dus o campanie furibundă împotriva lui Traian Băsescu, pentru a-l împiedica pe acesta să obţină un nou mandat de preşedinte al României, nici acum, după câştigarea alegerilor de către cel pus la stâlpul infamiei, trompetele clevetitoare ale (i)Realităţii nu se opresc din trâmbiţat. Iată, de exemplu, şase titluri luate de pe site-ul televiziunii în cauză, toate postate în aceeaşi zi (12 iunie 2010), doar ultimul fiind din ziua următoare (13 iunie), asta doar aşa, ca să menţină ciorba caldă: „Băsescu în ochii românilor: Lider puternic, dar mincinos, arogant şi corupt”, „Românii l-ar suspenda pe Băsescu”, „PDL, asociat cu hoţia şi corupţia, în opinia electoratului”, „Topul celor mai detestaţi politicieni români”, „Majoritatea românilor spune că a votat cu Mircea Geoană, la alegerile prezidenţiale, potrivit unui sondaj GSS” şi „Candidatul PSD, favorit pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale”. Toate aceste articolaşe, cu titluri defăimătoare şi incitatoare, sunt urmarea unui sondaj efectuat de „GSS 2000” (Grupul de Studii Sociale) la comanda P.N.L. şi dat publicităţii în ziua respectivă. Deşi puteau să apară toate rezultatele acelui aşa-zis „sondaj” într-un singur material de presă, scribălăii mercenari au preferat să-l segmenteze în nu mai puţin decât şase articole separate (!!!), tocmai din dorinţa de a titra cu texte provocatoare şi manipulatoare. Acelaşi aşa-zis „sondaj” a fost dezbătut în emisiuni maraton de mereu aceiaşi moderatori şi invitaţi. (C)analiştii, deveniţi ulterior „formatori de opinie”, au dezbătut

la nesfârşit rezultatele sondajului, deşi concluzia, cu care trebuia să rămână în minte telespectatorul, era una singură: „acum ar fi trebuit să fie preşedinte Mircea Geoană”. Am citat de pe site-ul în cauză, din unul dintre cel şase articolaşe, luat la întâmplare, fiindcă ideea că românii nu-l mai vor pe Băsescu – şi nici partidul acestuia la guvernare – se regăseşte în absolut toate cele şase expuneri. Paradoxal este faptul că datorită celor două partide aflate în opoziţie, la comanda cărora se interpretează „aria calomniei” de aproape un an de zile, România a ajuns la decadenţa aceasta economică fără precedent. Pesediştii şi liberalii au provocat, prin corupţie şi incompetenţă, haosul economic în care ne aflăm acum, deoarece ei au condus ţara, din decembrie 1989 până în urmă cu doi ani. Campania aceasta de denigrare, începută cu aproape un an în urmă, nu a reuşit decât să plictisească şi să exaspereze un popor întreg. Pe mine, această mobilizare forţată a opiniei publice împotriva unui singur om, a început prin a mă intriga şi a sfârşit prin a mă enerva. De aceea, am simţit nevoia sămi împărtăşesc, în scris, simţămintele, deşi nu sunt un mare admirator al lui Băsescu, ci, dimpotrivă. Cel puţin în cazul meu, efectul a fost invers decât cel scontat de iniţiatorii campaniei de discreditare, fiindcă a intervenit sentimentul de solidaritate cu cel aflat singur în faţa unei gloate de descreieraţi. Aceiaşi „experţi” în toate, indiferent că este vorba de politică, economie sau sociologie, apar mereu la postul lui Sorin Ovidiu Vântu. La fel se întâmplă cu cealaltă echipă de „specialişti” de la posturile de televiziune ale altui magnat de presă cu trecut dubios, ajuns miliardar şi senator după evenimentele din decembrie 1989, „profesorul” Dan Voiculescu. Aceşti „formatori de opinie”, unii şi aceiaşi, care au monopolizat pur şi simplu ecranele „tembelizoarelor”, recitând mereu la comandă, au ajuns, datorită autosugestiei, să fie convinşi că ceea ce debitează ei aparţine propriei gândiri şi reprezintă adevărul universal, iar ei sunt unicii mandatari desemnaţi să ni-l evidenţieze. Până şi denumirea acestei noi „profesii”, formator de opinie, relevă clar scopul manipulator. Eu, personal, nu am nevoie să-mi formeze alţii opinia! De aceea mi-a dat Dumnezeu raţiune, ca să o folosesc, aşa că nu simt nevoia să gândească alţii în locul meu. Dumneavoastră, cititorii acestor rânduri, preferaţi ca propria conştiinţă să fie substituită de gândirea altora? În mod sigur, nu! Singura soluţie de autoapărare pentru telespectatori, unicul mod de a-şi păstra propriul cuget curat, nealterat, iar propriile convingeri să nu fie „formate” de alţii: utilizarea telecomenzii pentru schimbarea canalului! Justiţiarul

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

Forumul Democrat al Germa se declară oficial continu Gest provocator fără precedent în Uniunea Europeană În data de 27 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial (facsimil 1: acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu în 27 februarie 2007). Degeaba încearcă, cei care au formulat Cererea de chemare în judecată, să salveze aparenţele cu sintagma „succesor în drepturi”, deoarece nu poţi să soliciţi calitatea de „moştenitor” al cuiva, indiferent că eşti persoană fizică sau juridică şi să încerci să succezi doar lucrurile bune, iar de cele negative să faci abstracţie! Din moment ce F.D.G.R. s-a declarat „succesor în drepturi”, atunci automat a preluat şi doctrina „decedatului” Grup Etnic German la ale cărui bunuri râvneşte! Că nu este vorba doar de imobilele pe care nesătula conducere a F.D.G.R. vrea să pună mâinile, ci şi de doctrina nazistă, care cunoaşte o recrudescenţă periculoasă în Europa, o să înţelegeţi doar după ce veţi lectura acest material în întregime. Hans Klein, care este preot evanghelic şi totodată cel mai vechi consilier local din municipiul Sibiu, a fost informator al Securităţii, conform sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în data de 2 decembrie 2009, în dosarul nr. 3241/2/2009, care a admis acţiunea de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii, în urma procesului declanşat de C.N.S.A.S., la solicitarea S.S.P.R.

(Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), preotul fiind rănit la revoluţia din decembrie 1989, deşi nu se ştie prea clar de care parte a baricadei se afla el atunci. Se vede, din nou, că istoria este ciclică şi se repetă la anumite perioade de timp, deoarece biserica pe care o reprezintă Hans Klein şi-a mai dat mâna cu partidul nazist şi în data de 11 august 1942. Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1

Consilier local, preot evanghelic şi turnător la Securitate, Hans Klein în poziţia care l-a consacrat ca votant permanent al proiectelor primarului.

iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un stat în stat) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer) din Braşov. Iată ce cuvântau cei doi „camarazi” hitlerişti în 31 martie 1941, la Braşov: „Germanii din patria noastră, care sub uriaşa influenţă a mişcării naţional-socialiste a lui Adolf Hitler  aspiră la o nouă şi puternică unitate, sunt divizaţi din punctul de vedere al credinţei religioase în cel puţin două mari grupuri - Conştiinţa naţională a germanilor şi credinţa religioasă nu se mai suprapun. De aceea conducerii Grupului Etnic German îi revine azi o mai mare importanţă în comparaţie cu trecutul.[...] Acum însă, după ce  Grupul nostru Etnic German este recunoscut în România prin decretul lege din data de 20 noiembrie 1940  ca per-

®OSIM: 52175

Marcă înregistrată

ISSN: 1583-6142

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ : Marius Albin MARINESCU Redactor şef: Simona FICA

E-mail: contact@justitiarul.ro web: www.justitiarul.ro

Redacţia: • Investigaţii: George RONCEA, Marius OLA • Eveniment: Pompiliu COMŞA, Dan FLORESCU • Reporteri speciali: Silviu ALUPEI, Tudor BLAGA • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent SUA: Alexandra PARTIN • Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU • Procesări foto: Hultanul şi Gugulanul

Nota redacţiei: Materialele din această publicaţie pot fi repro­duse numai cu acordul scris al directorului revistei. Pentru procesomani: Responsabilitatea publicării textelor re­vi­ne in­te­gral autorilor. Textele semnate cu pseu­donime, ca­ri­caturile şi fotogra­fii­le trucate sunt conside­rate pamflete. Artico­lele semnate în numele u­nor colective (re­dacţii, asociaţii, agenţii de pre­să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im­plică res­ponsabilitatea comitetelor de con­du­cere (executive) sau, după caz, li­de­rilor res­ pec­ti­velor organizaţii. Redacţia îşi re­zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.


Atitudini

3

ani!

anilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, uatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial sonalitate juridică şi este înzestrată cu certe competenţe în cadrul comunităţii, misiunea Bisericii noastre, de conducere politică a poporului, necesară în trecut se sfârşeşte, iar conducerea populară revine iarăşi în drepturile sale.[...] Volksgruppenführer (Nota traducerii: Volksgruppenführer = Conducător al Grupului Etnic German. Minorităţile etnice germane

litatea dumneavoastră la colaborare şi pentru înţelegerea dumneavoastră pentru noile vremuri şi noile sarcini al Grupului nostru Etnic” (Volksgruppenführer Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German). Am citat fragmente din cuvântările celor doi nazişti, reproduse în publicaţia „Südostdeutsche Tageszeitung”, nr. 15 din 2 aprilie 1941, pag. 3.

Facsimil 1

din ţările din Europa centrală şi de Sud-Est (Cehia, Polonia, România) au fost organizate în aşa numite Volksgruppen (Grupuri Entice). Saşii din Transilvania îl aveau conducător pe Andreas Schmidt, fost Obergruppenführer SS) , vin astăzi la dvs. ca un camarad mai vechi, care, cu mare mândrie şi bucurie şi, să speram fără a fi înţeles greşit, poate să arate deschis aici faptul ca a participat activ în calitate de  lider al unui important sector al frontului (Nota traducerii: În mod figurat. Propaganda nazistă se referea deseori la populaţia civilă ca făcând parte din “Frontul de acasă”), însă deseori şi în calitate de soldat politic la  întreruperea mişcării de înnoire naţionalistă aici în ţară [...] Vin la dvs. într-un moment istoric important, căci la chemarea măreaţă a destinului, poporul nostru sub conducerea lui Adolf Hitler are de trecut o proba de tărie fără egal şi sub forţa evenimentelor actuale, contradicţiile vechi trec înapoi şi întregul popor german va fi unitar ca într-o continuă camaraderie de lupta…” (Wilhelm Staedel, episcop). Iată şi replica: „Stimate Domnule Episcop şi dragă camarade, vă mulţumesc dumneavoastră care aţi intrat în rândurile mişcării naţional-socialiste ca unul dintre cei mai buni pentru disponibi-

Grupul Etnic German din România Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane

dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Conform dicţionarelor: NAZISM s.n. Doctrină politică a fascismului german fundată de Hitler, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; naționalsocialism. V. fascism. [< fr. nazisme, germ. Nazismus]. Cuvântul „nazism” provine de la prescurtarea numelui naţional-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat pe nemţeşte Nazi). În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Muncitoresc German Naţional - Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - NSDAP). În data de 30 august 1940, la palatul Belvedere din capitala Austriei, România a fost obligată să cedeze Ungariei 43.492 km. Pătraţi, locuiţi de 2.609.000 locuitori (Maramureşul, Crişana, Nordul Transilvaniei). Acest aşa-zis „tratat” a fost impus ţării noastre ca urmare a Pactului RibbentropMolotov. În 5 septembrie armata ungară a intrat pe teritoriul României şi a comis masacre inimaginabile, cărora le-au căzut victime cetăţenii români. Crimele horthiste de la Moisei, Trăsnea, Ip şi alte localităţi transilvănene au constituit un adevărat genocid îndreptat împotriva poporului român. Guvernul român, căruia i-a fost impus Dictatul de la Viena, a căzut imediat după acest act samavolnic, în data de 6 septembrie 1940, fiind instaurat altul, condus de generalul Ion Antonescu. Sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, în România a fost emis Decretul - Lege nr. 830 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Acest grup etnic a fost o organizaţie cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. „Cetăţenii germani ai

protecţia Germaniei de care era direct şi în primul rând dependentă” (c.f. Michael Kroner, Horst Göbel, „Vor 50 Jahren. Flucht-Deportation-EnteignuugEntrechtung”, pag. 54, Nürnberg, 1994). După 21 noiembrie 1940, „Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, iar o organizaţie a sa şi-a schimbat numele în „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României). Acesta şi-a creat şi o organizaţie de tineret, „Deutsche Jungend in Romanien” (Tineretul german din România) (c.f. „Armata română 1941-1945”, Cornel Scates, Horia Şerbănescu, Cap. „Cetăţeni români în armate străine” şi „Magazin istoric” nr. 5/2001, dr. M. Tejchunean „Voluntari români în Waffen SS”). Conform aceloraşi surse: „au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare (în România - n.n.) după modelul celor deja existente în Reich: „Einsatz Stafflen” şi „Deutsche Mannschaft”, care erau echivalentul germano-român al lui „Allgemeine SS” şi „SA” şi cuprindeau 31.000 de persoane. În iarna 19401941, prin operaţiunea „1000 Mann Aktion”, realizată în biroul Reichsführer-ului Heinrich Himmler şi condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lot de etnici germani de cetăţenie română (saşi şi şvabi) în unităţi Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a Reichsführer-ului SS Heinrich Himmler. SS (Schutzstaffel – escadrilă de protecţie) a fost iniţial gândită ca o mică unitate paramilitara ce trebuia să îi asigure lui Hitler protecţia, adică „mâna armată” a partidului devenit unic în Germania hitleristă. Membrii SS au fost iniţial arieni fără excepţie, fiind educaţi să considere că fac parte dintr-o rasă supe-

daţilor de alte naţionalităţi, trupele acestea devenind o replică a „Legiunii străine” din Franţa, doar motivaţia soldaţilor fiind diferită. În „Legiune străină” mercenarii se înrolau pentru soldele consistente, în timp ce în Waffen SS se înscriau voluntari adepţii ideologiei naziste. Astfel, până la sfârşitul războiului, în aceste trupe considerate de elită, aveau să lupte soldaţi din peste 30 de ţări, iar spre final unităţile Waffen SS ajunseseră să fie formate din mai puţin de 40% etnici germani născuţi în Vaterland. Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler“ – era formată în exclusivitate din tineri fanatizaţi de propaganda nazistă, etnici germani din Romania. După aceea, majoritatea voluntarilor saşi şi şvabi, din Transilvania şi Banat, au fost înrolaţi în Divizia 2 tancuri SS „Das Reich”. După ocuparea Iugoslaviei de armatele germane (aprilie 1941) acţiunea de recrutare s-a axat în special pe etnicii germani din Banat (în primul rând Banatul sârbesc, trecut sub administraţie germană, dar în secundar si din Banatul românesc), pentru aceştia creându-se în mod special Divizia 7 Vânători de Munte SS ,,Prinz Eugen”, sub comanda lui Arthur Phleps, fost general de vânători de munte în armata austroungară din Primul Război Mondial (cf. ,,Înrolarea etnicilor germani în unităţi SS, 1939-1943”, dr. Dan Grecu). Au fost recrutaţi atunci circa 3.000 oameni, toţi la Waffen SS. Câţiva dintre aceşti voluntari au ajuns şi la Organizaţia ,,Todt”, responsabilă cu programele de construire a echipamentelor de apărare, cât şi cu toate construcţiile şi structurile de care armata germană avea nevoie. Aproximativ 70.000 de tineri germani din România s-au înrolat în trupele Waffen-SS, care erau formate exclusiv din voluntari nazişti fanatizaţi. Acestea au servit alături

Arc peste timp: Adolf Hitler – Heinrich Himmler şi Klaus Iohannis – Hans Klein, două cupluri despărţite de ani şi valoare, dar unite prin ideologia care susţinea superioritatea rasei ariene. (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi

ţării (România - n.n.), înmănuncheați în Grupul Etnic German, constituiau o corporaţie de drept public, pusă sub

rioară, pură, iar Hitler a reuşit să facă din ei susţinători fanatici. Mai târziu, s-a permis accesul în Waffen SS şi sol-

de Wehrmacht, armata regulată, dar nu a făcut niciodată parte din ea. continuare în pagina 4

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


4

Atitudini

Act deosebit de grav: nazism pe faţă promovat de etnicii germani!

Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial urmare din pagina 3 După război, la procesele de la Nürnberg , Waffen-SS a fost condamnat ca organizaţie criminală din cauza apartenenţei la Partidul Nazist (NSDAP) şi implicarea sa în crime de război. Veteranilor din Waffen-SS le-au fost refuzate drepturile acordate veteranilor care au servit în Wehrmacht. Iată ce spune William Totok, scriitor de origine germană (şvab) din Banatul românesc în lucrarea sa „Germanii din România între nazism şi stalinism”: „Pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul naţional-legionar român al lui Antonescu acordă Grupului Etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare. Astfel, Grupul Etnic German devine un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţământului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunere totală faţă de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al Grupului Etnic.” Întregul material al scriitorului german William Totok a fost prezentat în cadrul seminarului internaţional „Minorităţi, moşteniri culturale, civilizaţie româneasca contemporană” (Bucureşti, 21-22 octombrie 2003) şi publicat în „Observator cultural” nr. 197. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.

Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) Revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian” au dezvăluit, cu mulţi ani în urmă, faptul că sub denumirea „democratică” F.D.G.R. (Forumul Democrat al Germanilor din România) se află camuflat fostul Grup Etnic German. Mai ales că această „organizaţie nonguvernamentală” (O.N.G.), apărută imediat după revoluţia din decembrie 1989 – geneză la care şi-au adus aportul şi serviciile secrete germane! - a fost creată pe criterii etnice, fiind astfel un soi de „club exclusivist”. Ca orice grupare etnică sau „club exclu-

sivist” este logic că F.D.G.R. a avut ca scop, încă de la înfiinţare, obţinerea unor avantaje, apropiate de

dintr-un interviu acordat de Klaus Iohannis, primarul Sibiului, dar şi preşedinte al Forumului Democrat

privilegiile pe care saşii le aveau în Evul Mediu, în detrimentul populaţiei majoritare româneşti din Transilvania. La fel ca şi în anul 1941, alianţa dintre biserica evanghelică şi organizaţia politică a minorităţii germane funcţionează chiar dacă aceasta din urmă se autodeclară ONG. Din moment ce participă la alegeri, F.D.G.R. are rolul politic al unui partid! Contrar evidenţelor, iată ce declara preşedintele acestei organizaţii, care acum a devenit nazistă, conform propriei intenţii manifestate public: „FDGR nu are o dogmă politică, nici nu-şi doreşte şi nu va avea. Forumul este o formaţiune etnică, aşa cum fiecare etnie recunoscută din România are cel puţin o formaţiune de acest tip. Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie, nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali, de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” Acesta este un fragment

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

al Germanilor din România, acordat revistei “22” şi publicat în numărul 905 din iulie 2007. Atenţie la an! Este acelaşi an în care Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a solicitat Judecătoria Sibiu recunoaşterea oficială a calităţii de succesor al organizaţiei F.D.G.R. faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Acesta a acţionat la ordinul lui Iohannis, care-i este superior în cadrul F.D.G.R.-ului, fiind preşedintele organizaţiei naţionale. Dar cum „pârât” era chiar Iohannis, în calitatea sa de primar, doar nu era să se dea singur în judecată, aşa că l-a desemnat pe subalternul său, Hans Klein, să semneze şi să depună acţiunea la Judecătoria Sibiu. Deşi cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Registratura Judecătoriei Sibiu în data de 26 februarie 2007, iar instanţa s-a pronunţat favorabil (şi iresponsabil!) în data de 28 mai 2007, Klaus Iohannis nu pomeneşte nimic în interviul din iulie 2007 despre această „victorie” a nazismului împotriva democraţiei şi a bunului-simţ, el rezumânduse doar la aluziile echivoce pe care le-am citat mai sus. Şi, tot în anul 2007, cancelarul german Angela Merkel a respins propunerea social-democraţilor germani privind interzicerea partidului neonazist NPD!

Deci, Judecătoria Sibiu, prin soluţia emisă, confirmă – oficial! – un adevăr ştiut de noi, că F.D.G.R. este continuatorul Grupului Etnic German. De altfel, acest O.N.G., cu rol politic, fiindcă participă la alegerile locale şi generale din România, a încheiat în 13 iunie 2002 cu P.S.D.-ul lui Adrian Năstase, pe atunci şi premier al Guvernului, un Protocol. Prin acest document Năstase se obliga să retrocedeze toate bunurile confiscate comunităţii săseşti de către comunişti. În fond regimul comunist nu a confiscat nimic, ci doar a aplicat Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, cel semnat de regele Mihai (facsimil 3), care abroga alt Decret – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie 1940 prin care fusese constituit Grupul Etnic German şi confisca bunurilor acestuia! Iată ca acum, Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a F.D.G.R.-ului, prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu în data de 26 februarie 2007 a confirmat toate cele susţinute de noi mai sus, adică faptul că F.D.G.R. este continuatorul nazismului propagat de către Grupul Etnic German, fiindcă nu poţi prelua „drepturile” unei organizaţii fără a lua asupra ta şi principiile statutare ale acesteia! La proces nu s-au prezentat „pârâţii”, adică Iohannis Klaus Werner şi nici Consiliul Local Sibiu, iar cererea a fost admisă şi a rămas definitivă şi irevocabilă nefiind atacată de nimeni (facsimil 2: dosar nr. 1672/306/2007). Este demn de menţionat că sforile sunt trase în Palatul de Justiţie din Sibiu de Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu prieten vechi şi intim cu Klaus Iohannis, cei doi având o ascensiune paralelă, simultană, pe treptele ierarhiei sociale. S-a mers efectiv „pe burtă” sau „pe şest”, nu a aflat absolut nimeni din mass-media, decât noi, dar cu o întârziere de trei ani. De aceea facem public doar acum acest atentat asupra democraţiei şi valorilor spirituale ale Europei moderne. „Mai bine mai târziu, decât niciodată”…

Contextul european al organizaţiilor naziste Germandom (GERMAN DOMination) La ora actuală Germania conduce Europa, aşa cum şi-a dorit Adolf Hitler. Singura deosebire pentru realizare visului dictatorului a fost dată de calea prin care a fost câştigată supremaţia pe bătrânul continent. Germania a ajuns să conducă Europa după ce s-a impus economic, nu prin intermediul armelor. Însă Germania nu uită şi nici nu iartă trădarea românilor, care au întors armele împotriva ei, în al Doilea Război Mondial, devenind, din aliat, duşman. La fel nu a iertat Iugoslavia şi nici Cehoslovacia, ambele state fiind


Atitudini dezmembrate datorită intrigilor politice ale Germaniei. La 16 iulie 1990 s-au întâlnit în Jeleznovodsk, o localitate balneară din peninsula Crimeea, Helmuth Kohl, cancelarul R.F.G., şi Mihail Gorbaciov, preşedintele U.R.S.S. Atunci s-a acceptat de către U.R.S.S. unificarea Germaniei. Întâlnirea dintre cei doi politicieni a fost reeditată în acelaşi an la Geneva, în luna septembrie, când s-au stabilit sferele de influenţă din Europa de Est şi Balcani. Un prim efect a fost războiul din Iugoslavia şi, ulterior, dezmembrarea acesteia. Demn de remarcat este faptul că după căderea „Cortinei de Fier”, doar Germania s-a unificat, deşi se creaseră premisele aparent optime şi pentru reunificarea României cu Basarabia - zisă Republica Moldova - şi revenirea la ceea ce a fost odată România Mare. Mai mult, după fărâmiţarea Iugoslaviei, a venit rândul Cehoslovaciei să se rupă în două. Transilvania a intrat, conform pactului secret dintre cei doi conducători, în sfera de influenţă a Germaniei, redevenită principala putere din Europa, fiind destinată Ungariei. Astfel, nemţii au dorit să-i răsplătească pe unguri, care nu au încetat nici un moment să revendice Ardealul. Era plata pentru loialitatea dovedită de-a lungul istoriei, când cele două state au fost aliate în toate războaiele, dar şi răzbunarea pentru trădare românilor din 23 august 1944. Reamintim că, în 1989, anul prăbuşirii blocului comunist european, Ungaria a fost prima ţară care şi-a deschis frontiera cu Austria pentru a facilita exodul cetăţenilor din R.D.G. spre Germania Federală. Primii aşa-zişi „oameni de afaceri germani”, de fapt foşti agenţi STASI (Securitatea estgermană), sosiţi în România imediat după evenimentele din decembrie 1989, deţineau hărţi în care Uniunea Europeană era trasată până la Arcul Carpatic, doar Transilvania fiind luată în calcul, în timp ce Muntenia şi Moldova rămâneau pe dinafară. Iată câteva informaţii selectate din articolul „Klaus Johannis, un pion al Germaniei în lupta pentru dominaţie europeană” publicat de revistele noastre („Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”) în luna ianuarie a acestui an: „Iohannis conduce „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR), membru asociat al „Uniunii Federale a Naţionalităţilor Europene” (FUEN) care, de la cartierul general al său din nordul Germaniei coordonează şi minorităţile europene germanofone - cu ajutor guvernamental. FUEN, înfiinţat de foşti nazişti cu vederi rasiste, colaborează cu Iohannis şi de asemenea şi cu fundaţia din Germania „Hermann Niermann”, care a fost ţinta unor intense proteste în estul Belgiei, din cauza lobby-ului deschis pentru organizaţiile tip „Germandom”. Klaus Iohannis provine din mediul „Germandom” din România, căruia i se atribuie virtuţi precum „corectitudine, încredere, pragmatism şi eficienţă”. El este preşedintele organizaţiei „Germandom” locale, „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR), care, precum multe alte asociaţii ale minorităţilor germanofone, în Europa de Est si Sud - Est, a fost fondat imediat după răsturnările din 1989. FDGR, ca şi preşedintele său, Iohannis, este strâns

asociat cu reţelele „Germandom” răspândite peste tot prin Europa. FDGR este membru asociat al FUEN („Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene”), o organizaţie care reuneşte numeroase minorităţi din Europa şi Asia Centrală, fondată pe direcţiile tradiţionale ale politicii etnice germane în anii următori celui de-al

„a fost la curent cu o conspiraţie” care a fost îndreptată împotriva Belgiei. La sfârşitul anului 2007, împreună cu ministrul german de interne, Wolfgang Schaeuble, Iohannis a primit „Premiul de Merit pentru Înţelegerea Germano Europeană”. Laudatio a fost rostită de fostul ministru de interne şi cetăţean de onoare al Sibiului, Otto Schily. Can-

doilea război mondial, de foşti nazişti. În cadrul FUEN, FDGR-ul este, de asemenea, membru al „Grupului de Lucru al Minorităţilor Germane” (AGDM), aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne din Germania. [3] Partidul minorităţii de limbă maghiară din România, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) este de asemenea membru FUEN. Deocamdată Johannis a fost cunoscut drept primar de Sibiu (Hermnnstadt). De când a preluat funcţia în 2000, Sibiul a devenit cunoscut prin succesele sale economice. „Oraşul Vechi este o bijuterie, reţeaua de apă funcţionează, şi mai presus de orice, sunt doar puţini şomeri”, relatează recent presa. Sub „neamţul” Iohannis, oraşul a devenit un model de succes. În realitate, Johannis administrează înţelept resursele pe care comunitatea le primeşte din Germania; pentru a crea modelul unei insule „Germandom” în Europa de Sud - Est. Sub contractul Ministerului Cooperării Economice şi Dezvoltării din Bonn, asociaţia Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) a început renovarea Oraşului Vechi – care este de obicei atribuită lui Iohannis – înainte ca Iohannis să ocupe funcţia. Agenţia Germană pentru Ajutor Tehnic (THW) a venit în ajutorul lui Johannis pentru rezolvarea problemei apei. Alt ajutor soseşte de la organizaţiile „Germandom” din Germania, de exemplu, FDGR şi Iohannis personal consiliază Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf asupra „problemelor privind promovarea proiectelor culturale, academice si sociale”- de asemenea în beneficiul minorităţii germanofone din România. Fundaţia Niermann a devenit de notorietate cu ani în urmă, în exercitarea influenţei ascunse asupra minorităţii germanofone din estul Belgiei - în cooperare cu grupuri etnocentriste de extremă dreapta. Oricine poate spune cu siguranţă că preşedintele fundaţiei

celarul german, Angela Merkel, este în board-ul de consilieri ai acestei foarte influente asociaţii. Ea însăşi a primit acelaşi premiu în anul 2005.” (cf. www. german-foreign-policy.com; http:// www.german-foreign-policy.com/en/ fulltext/56289?PHPSESSID=c0lmc1t79 1814m2a9c7ft0bbg7)

5

Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”. Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă

Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bunăcredinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. În dovedirea plângerii, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe: Cerere de chemare în judecată depusă de Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) prin care acesta solicită recunoaşterea oficială pentru F.D.G.R. a calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, prin care se admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), reprezentat de Hans Klein. - Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 - Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 - numărul 6 al revistei „Justiţiarul sibian” din 22 iunie 2010, unde, în articolul scris de subsemnatul şi intitulat „Forumul democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de

nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste. Fapta constituie infracţiune conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus

Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial” (de la pagina 3 până la pagina 5) este explicată detaliat şi documentat toată istoria Grupului Etnic German din România. Prin prezenta solicit scoaterea în afara legii şi dizolvarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 31/2002 şi cercetarea penală a numiţilor Klein Hans şi Iohannis Klaus Werner în baza aceleiaşi ordonanţe de urgenţă a Guvernului României.”

Marius Albin MARINESCU P.S.: Conform art. 9, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii: „Cererea de dizolvare poate fi introdusă de Ministerul Public din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate”. Ca urmare a investigaţiilor noastre am depus următoarea plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010: „Domnule Prim Procuror, Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. …, formulez prezenta plângere penală împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist. Motivele plângerii: În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria

Marinescu Marius Albin

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


6

Investigaţii

Moştenitorul lui Maor Zinger! Obedientul consilier local Mihail Tarbã îi face jocurile imobiliare ale şefului de partid Primăria municipiului Braşov a acordat de-a lungul timpului o serie de terenuri în intravilan unor firme pentru ca acestea să se extindă. Problema care însă sfidează bunul simţ dar si legea, priveşte modul preferenţial în care aceste firme sunt tratate de către aleşii locali (printre care şi prim-vicepreşedintele PD-L Braşov, Mihail Tarbă, aflat cel mai probabil într-un vădit conflict de interese, dar nu de partid), din perspectiva concesionării directe şi a redevenţei anuale pe care trebuie să o încaseze primăria, faţă restul. De exemplu, sponsorul din campania trecută a primarului Braşovului, George Scripcaru, Maor Zinger, a primit cu 57 euro cenţi terenuri ultracentrale, terenuri care au acum o valoare de piaţă de peste 1000 de euro metru pătrat. Tarbă s-a cadorisit sau a fost cadorisit asemănător cu niscaiva rezidenţiale şi hectare prin municipiu. Jumătate de euro pe an pentru metrul pătrat intravilan În urma unor raporturi de specialitate realizate de “experţii” primăriei ca urmare a unor adrese primite din partea firmelor SC Tivina SRL şi SC Prescom SRL de către deliberativul Primăriei Braşov, s-a acceptat concesionarea unor terenuri de 1.200 mp, respectiv 461,17 metrii pătraţi situaţi in intravilan pentru “extinderea unor construcţii existente”. Perioada pentru care au loc aceste concesiuni este de 49 de ani, conform adreselor către Consiliu Local cu numerele 59533 din martie 2005 şi 18081 din aceeaşi perioadă. Trebuie amintit că în ambele cazuri concesiunea s-a făcut, conform capitolului referitor la expunerea de motive din hotărârile promulgate la solicitarea firmelor amintite. Încredinţarea a fost directă, neexistând nici o licitaţie pentru acordarea acestor spaţii. Ceea ce însă provoacă stupoare este preţul pe care primăria îl va încasa din această concesiune. Respectiv modica sumă de 0,57 Euro pe metrul pătrat într-un an de zile. În timp ce, conform altor hotărâri ale forului deliberativ municipal, cei care doresc să aibă terenuri pentru acces de până la 10 metri

pătraţi trebuie să achite o redevenţă anuală de cel puţin 10 ori mai mare decât firmele apropiate de primarul Scripcaru. Mai mult, SC TIVINA SRL aparţinând omului de afaceri Maor Zinger a obţinut încă 1,3 hectare de teren pentru un centru comercial. Suma solicitată de Consiliul Local şi aprobată de primarul Scripcarul, a fost de 0,75 euro metru pătrat pentru 25 de ani, conform HCL 40144.Interesant este că, pentru o altă firmă, aparţinând unui om de afaceri aflat în opoziţie, SCA COMIX Braşov, s-a acordat prin HCL nr. 34129 dreptul de a fi cumpărate direct de către firma amintită a unor terenuri, similare ca valoare a celor oferite către SC TIVINA, cu preţul de 80 euro metrul pătrat. Totodată, chiar în centrul economic al Braşovului, mai exact pe strada Hărman, s-a oferit tot printr-un proiect de hotărâre de Consiliu Local ca un alt hectar de teren să fie acordat, tot fără nici o licitaţie, firmei ,,SC ORIART HOUSE SRL”, aparţinând lui... Maor Zinger. Ca haosul să fie perfect, în hotărâre apare că este vorba de 9.800 de metri pătraţi, iar în documentaţia făcută de o firmă de experţi se spune că este vorba de 10,21 hectare intravilan. Deci, dintr-o mişcare a mâinii, la solicitarea expresă a primarului Scripcaru, finanţatorul din campania electorală,

Zinger, îşi trage o ditamai hardughia de clădire pe unul sau poate zece - nici cooperativa din consiliu local nu mai ştie ce votează - hectare intravilan. Cam la fel, dar ceva mai recent, primvicepreşedintele PD-L Braşov, adică un

consilier local democrat-liberal, care a ajuns şef la Pensii este şi el implicat în scandaluri imobiliare. Bineînţeles, că este vorba despre Mihail Tarbă, patron pe acte al RTT (Radio Televiziunea Transilvania) – este bine ştiut că patron de facto este însuşi primarele Scripcaru -,. a cărui avere estimată de gurile rele ar sări peste douătrei milioane de euro. Credem şi noi având în vedere ce datorie are omul numai către o anumită persoană fizică, aspect pe care îl vom dezvălui un pic mai jos. În dauna tinerilor În timp ce Primăria Braşov nu a oferit niciun petic de pământ tinerilor pentru construirea de locuinţe, chiar dacă acest lucru a figurat în programul electoral al primarului George Scripcaru, colegii de partid ai acestuia, au pus mâna pe hectare întregi în municipiul Braşov. În campania electorală dinaintea alegerilor locale din 2004, George Scripcaru le promitea tinerilor fără locuinţă că le va da terenuri să-şi poată construi câte o casă. Au trecut cinci ani şi până acum nu a fost acordat niciun petic de pământ, pe motiv că nu sunt bani pentru introducerea utilităţilor. Astfel, terenurile au fost cedate

apropiaţilor care au demarat construirea unor ansambluri rezidenţiale, cum este cazul în Răcădău. Sau al împroprietăririlor făcute la Institutul Cartofului, unde consilierul local PD-L Mihail Tarbă are vreo 16 ha. Există însă şi dovezi care demonstrea-

Maor Zinger ză că Tarbă a solicitat construirea unui ansamblu pe strada Fânarilor. Cel mai bogat consilier local îşi tine, însă, milioanele la saltea Prim-vicepreşedinte PDL Braşov şi consilier local,Tarbă poate fi considerat cel mai avut şi plin de “mălai” ales al braşovenilor. Peste doua milioane de euro îi apar în declaraţia de avere, proveniţi din vânzarea unor terenuri în 2008. Dar, băiat simplu de la ţara şi temător pentru bănuţii

lui, alege să-i ţină sub pernă, la saltea, prin ciorapi sau în chiloţi, pentru că nu se regăsesc şi în vreun cont bancar pe numele sau. După cum se vede... Altfel, Tarbă este un mare artist al jongleriilor imobiliare, mai ales de când a de-

venit consilier iar partidul său controlează şi Braşovul. Printr-o astfel de şmecherie imobiliară şi-a tras PDL televiziune, cumpărând RTT de la PSD cu banii obţinuţi de Tarbă pe un teren plimbat şi spălat prin Consiliul Local până şi-a mărit valoarea de peste zece ori. De ceva vreme, cu sprijinul masiv al primarului şi al partidului, amuşină vârtos şi dă târcoale cu succes pe la preţioasele terenuri ale Institutului Cartofului. Datorii pe măsura(?) Totuşi, ceva i-a scăpat consilierului. Când şi-a reactualizat în 2009 declaraţia de avere, “conştiincios”, a trecut la datorii numai vreo 2.170.000 de euro către o persoană fizică, aspect pe care nu l-ar descoperi nici mama lu` mama lu` ANI (Agenţia Naţională de Integritate) nici dacă ar fi vrut. Noroc că are niscaiva vânzări-anterioare, cum e cutuma de partid, altfel nu l-am vedea pre bine. Nu de alta, dar, având în vedere că veniturile sale anuale din 2009 nu depăşesc 23.000 de RON, iar ale soţiei vreo 12.000, iar imobiliarele nu prea întrevăd să se dezvolte în acest an, şi, cu cei 30.000 de euro depozitaţi la bancă, omul ar fi puţin “mâncat”. De altfel, oricine ar fi fost sau s-ar fi declarat mort în atare condiţii. Noroc că e şi şef la Casa Judeţeană de Pensii, astfel încât, poate participa la „reforma statului” (eventual, beneficia), în fapt, la tăierile în carne vie din veniturile vârstnicilor.

Pe modelul eşuat de spital “tip portocaliu”

La Braşov s-a încercat blocarea construcţiei Aeroportului din Ghimbav

Pentru că din celebra autostradă Bechtel s-au făcut 45 de kilometri în cinci ani, iar turiştii sau investitorii ajung foarte greu în oraşul de sub Tâmpa, Consiliul Judeţean Braşov a demarat în urmă cu trei ani un proiect privind realizarea unui aeroport internaţional la Braşov. Cum, însă, costurile estimate unui asemenea proiect se ridică la 100 - 112 de milioane de euro, principalii reprezentanţi politici din administraţie, respectiv preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu (PNL), fostul ministru al IMM Constantin Niţă (PSD) şi primarul Braşovului, George Scripcaru (PDL) au început o luptă acerbă pentru a putea controla modul cum se vor cheltui aceşti bani.

Unul mic, mic de tot sau... deloc Deoarece în acest moment preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu este principalul motor în realizarea acestui proiect, fiind sprijinit şi de ex-ministrul Niţă, primarul Scripcaru, după o perioadă în care a încercat stoparea proiectului aeroportului de la Ghimbav, a decis, iar Consiliul Local a votat pe 27 iulie 2009, să construiască şi el un aeroport mai mic, de doar 3 milioane de euro, lângă cel internaţional. Povestea este similară cu cea a construirii unui spital universitar la Braşov. Acesta ar fi costat 40 de milioane de euro, din care jumătate din sumă urma să fie obţinută din vânzarea spitalului Mârzescu. Atunci, Căncescu dorea amplasarea noului spital

clinic de urgenţă la Hărman - unde are un primar liberal - la 10 kilometri de Braşov, iar Scripcaru în municipiu Braşov. Cum spitalul ,,Mârzescu” este o donaţie făcută în 1938 ,,comunei” Braşov - o regiune ce cuprindea la vremea respectivă Braşov, Săcele, Râşnov şi se întindea până aproape de oraşul Făgăraş - CJ şi CL Braşov şi se judecă încă pentru proprietatea amintită, deşi restul de finanţare a dispărut, iar firma spaniolă IBADESA, implicată în proiect a pierdut două milioane de euro. De aceea Ibadesa a cerut intervenţia Guvernului Român, nemulţumită fiind că autorităţile judeţene din Braşov nu respectă clauzele contractuale privind construirea spitalului de la Hărman. Spitalul, a cărui piatră de temelie a fost pusă în decembrie 2006 a fost sprijinit şi de ambasadorul Spaniei şi tre-

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

buia proiectat, construit şi dotat de firma spaniolă împreună cu cele două instituţii amintite. Purtătorul de cuvânt al ministrului Niţă în Braşov, Răzvan Popa, a declarat sec la vremea respectivă ,,IBADESA să uite numărul de telefon al domnului ministru” În ultima şedinţă a Consiliului Local Braşov de la finalul lunii iulie 2009, la punctul 66 de pe ordinea de zi, mai exact, prin hotărârea numărul 589- 2009, s-a aprobat cu unanimitate “Proiectul de hotărâre privind aprobarea actului constitutiv al S.C. AERODROMUL IOSIF {ILIMON S.R.L.”. Aerodromul, chipurile, urmează să fie construit pe terenul IAR Ghimbav, şi va fi destinat avioanelor de mici dimensiuni. Acesta va avea un acţionariat format din Primăria Braşov ( 51 procente ), IAR Ghimbav ( 44 procente ) şi Aeroclubul Român ( 5

procente) şi va fi destinat avioanelor mici, de până la şase persoane. Însă, practic, între locul unde s-a delimitat perimetrul pentru construcţia Aeroportului Internaţional Ghimbav, proiect sprijinit în special de Aristotel Căncescu, preşedintele liberal al CJ Braşov şi de ministrul pesedist Constantin Niţă şi aerodromul promovat de primarul pedelist al Braşovului George Scripcaru sunt doar câteva zeci de metri. În schimb aeroportul mic este susţinut şi de miniştrii Radu Berceanu şi Adrian Videanu, miniştrii ce se opun însă proiectului tandemului Căncescu - Niţă. De altfel Radu Berceanu a ameninţat încă de pe vremea când era ministrul transporturilor în Guvernul PD - PNL Tăriceanu că „nici un avion nu va decola sau ateriza la Braşov fără avizul nostru”.


Investigaţii Berceanu a rămas consecvent dorinţei de a-i pune piedici foctului său coleg de la PD, actualul liberal Căncescu, declarând în luna martie anul acesta că ,”cei care vor neapărat să ajungă cu avionul la Braşov vor putea ateriza pe un aeroport mai mic ( cel propus de colegul său Scripcaru, n.n. ) care este o chestiune fezabilă”. Societatea va avea un capital iniţial de 90.000 lei, avînd obiect principal de activitate „Transporturi aeriene după grafic” şi „Transporturi aeriene ocazionale”. „Aerodromul şi aeroportul nu se exclud şi nu se blochează, ci se pot completa reciproc, iar specialiştii tehnici IntelCan spun că aceste două proiecte se pot corela şi pot deveni parte integrantă”, a explicat primarul George Scripcaru. La rândul său directorul IntelCan pentru România, Ioan Toma, ne-a declarat în exclusivitate că „nu cred că proiectul celuilalt aeroport este fezabil”. Vicepreşedintele CJ Braşov, Ion Ochi ( PSD), l-a definit, atunci când a aflat de la noi că proiectul s-a votat drept „o prostie bazată pe orgolii inutile, când noi, de fapt, avem nevoie de proiecte de anvengură”

Intelcan - câştigător La sfârşitul lunii februarie 2007 a avut loc la Consiliul Judeţean Braşov licitaţia internaţională publica deschisă pentru proiectul aeroportului braşovean. Din cele 23 de oferte făcute ca intenţie de participare, s-a ajuns la una singură, respectiv cea a firmei IntelCan Tehno Sistem Canada. Interesant de amintit este faptul că între această firmă şi Consiliul Judetean Braşov, Consiliul Local Braşov, Primaria Ghimbav, dar si consiliile judeţene din Covasna si Harghita, exista deja de peste un an de zile o asociere cu IntelCan având drept scop tocmai construirea aeroportului de la Ghimbav. Astfel, după ce s-a făcut această primă asociere privind construcţia unui aeroport în valoare de 100-112 de milioane de euro, între Consiliului Judetean Braşov cu IntelCan, pentru ceea ce trebuie să fie SC Aeroportul Internaţional Brasov-Ghimbav SA, edilii locali au realizat că pentru a respecta, totuşi, şi legea trebuia efectuată o licitaţie internaţională. Asta deoarece pentru o asociere între instituţiile amintite şi firma castigătoare a licitaţiei - firmă ce s-a dovedit a fi tot IntelCan - în scopul unui parteneriat public-privat ce urma să investească peste 100 de milioane de euro din banii publici, împrumuturi bancare internaţionale dar şi cu aportul de capital adus de câştigătoarea licitaţiei, normele UE şi cele româneşti solicită o licitaţie internaţională. Numai că, potrivit directorului pe România al canadienilor, Ioan Toma, suma de Din lumea a treia: 200 de familii braşovene lăsate-n întuneric Suntem în secolul 21. România întegrată în Europa. Civilizaţie… chipurile. Aleşii negociază şi formează guverne, de stânga, de dreapta sau ambidextre. Cu unguri, fără unguri. Numai să stârpească criza economică. Adică, până acum nu au fost în stare să stârpească sărăcia, iar acum vor să sară pârleazul economiei?... Cert este că în România există localităţi care se află departe… foarte departe de civilizaţie. Mai degrabă apropiate de lumea a treia. Spre exemplu, în judeţul Braşov există localităţi fără reţea de apă şi canalizare, gaz şi electricitate. De altfel, peste 200 de gospodării din judeţ nu au avut, nu au şi nici nu vor avea prea curând curent electric. Adevărul e că dacă nu ar fi existat Thomas Edison să înventeze

„3 milioane de euro, chiar şi pentru un aerodrom de mici dimensiuni, este exagerat de mică. Gândiţi-vă cât costă un kilometru de autostradă. La un preţ acceptabil de zece milioane de euro, cu trei milioane de euro nu pot să realizeze nici 300 de metri de pistă, pentru că aceasta costă mai mult. De unde vor avea bani pentru turnul de control sau pentru o mică clădire unde urmează să tranziteze pasagerii. Mă îndoiesc că vor primi avizele necesare dacă se respectă cadrul legal”. Asta, după ce Berceanu, Ministrul Trasporturilor, a declarat că susţine un aeroport la Braşov ceva de genul mic, foarte mic… spre deloc. Oricum, până acum, conform vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Braşov, Ion Ochi, s-au cheltuit aproape cinci milioane de euro pentru proiecte începute sau în curs de efectuare referitoare la aeroport. „Cam jumătate din această sumă a fost achitată de către noi, iar diferenţa a fost suportată de partenerii noştri de la firma Intelcan” susţine şi Căncescu. Banii au fost cheltuiţi pe studii de fezabilitate şi pe diverse alte proiecte referitoare la pistă şi aeroport, dar şi pentru îmbunătăţirea căilor de acces către viitoarea zonă a aeroportului. In schimb, în opinia lui Ochi, aeroportul lui Scripcaru este “o greşeală. Nu are nici un folos. La ce este bun un asemenea aeroport? Pentru turism, pentru transport? Nu cred” ne-a declarat acesta la aflarea veştii că şi aerodromul va intra în linie dreaptă.

Lupte la ,,baionetă” pentru terenurile Aeroportului Lucrările la aeroportul Braşov urmau să demareze în luna noiembrie 2008 conform preşedintelui Intelcan TechnoSystems Inc. din Ottawa - Canada, Ron Weisenberger. Unul din motivele acestei întârzieri l-a reprezentat neaplicarea unei hotărâri de guvern date de cabinetul Tăriceanu, prin care se transmitea o suprafaţă de 200 de hectare de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov în domeniul public al judeţului Braşov şi în administrarea Consiliului Judeţean Braşov, pentru realizarea Aeroportului Internaţional Braşov-Ghimbav. Un război al declaraţiilor a început atunci când primarul Scripcaru, fiind împotriva aeroportului, l-a acuzat pe şeful CJ Braşov, Aristotel Căncescu şi pe ministrul IMM, pe atunci, Constantin Niţă de faptul că „oamenii ăştia sunt cu capul. Toţi visează deja la duty free, la linii de taxi pentru aeroport, la curse low cost. Dar în PUZ, IAR Ghimbav e spaţiu maro, teren viran, vor să o radă de pe faţa pământului. Pe mine mă interesează şi ce se întâmplă cu becul, acum noi toţi ne-am fi uitat la televizor pe întuneric. Însă, asta nu este o scuză… Departe de lume, departe de civilizaţie, trăiesc români în zone izolate, se găsesc familii de gospodari cu case trainice şi obiceiuri bine împământenite. N-au nici măcar curent electric, dar s-au resemnat cu gândul şi se luptă doar să-şi păstreze normalitatea. Este vorba despre comuna Holbav, ce se află la numai 20 de kilometri de Braşov. La Holbav nu se prea poate ajunge cu maşina. Am părăsit maşina în drum şi am luat-o la la pas pe o potecuţă. E iarnă. S-a lăsat seara. Am luat-o spre sat repede, bâjbâind printre umbre. În depărtare câteva licăriri de lumină. O bătrânică ne îndrumă spre sat. Oamenii sunt miraţi la apariţia unora „de la oraş”. Nu le pasă de guverne, de criza economică. „Până acum nu au făcut nimic pentru noi, aşa că

terenul, pentru că acolo se ţese o plasă. Iei 200 de hectare de teren de la stat, îl treci de la ADS la CJ, CJ şi-l trece în patrimoniu, apoi în firmă privată, intră ca aport în firmă, firma asta ia terenul, îl pune garanţie la bănci, se iau banii de la bancă şi terenul s-a dus”. Părerea primarului Braşovului era susţinută şi de… de exemplu, în 2002 când, în calitatea de viceprimar, avea să încheie astfel de afaceri în numele Primăriei Braşov cu Ori Zinger într-o singură lună. Astfel, prin Hotărârea de Consiliu Local cu numărul 59533 din martie 2005 prin care uneia dintre firmele lui Zinger, SC Tivina SRL, i s-a oferit o cesiune de 49 de ani pentru 1.200 de metri pătraţi intravilan pentru „extinderea unor construcţii existente” pentru 0,57 euro metrul pătrat pentru un an de zile sau şi tot fără nici o licitaţie aceeaşi firmă a obţinut un alt teren de 1,3 hectare intravilan pentru 0,75 euro metrul pătrat pe an timp de 25 de ani în scopul ridicării unui centru comercial. Tot atunci, un alt teren aflat chiar în centrul economic al Braşovului, mai exact pe strada Hărman, a fost oferit tot printr-un proiect de hotărâre de Consiliu Local şi tot fără nici o licitaţie, firmei ,,SC ORIART HOUSE SRL”, aparţinând, curios... lui Ori Zinger. Ca haosul să fie perfect, în hotărâre apare că este vorba de 9.800 de metri pătraţi, iar în documentaţia făcută de o firmă de experţi se spune că este vorba de 10,21 hectare intravilan. Deci, dintr-o mişcare de mâini, la solicitarea expresă a primarului Scripcaru, finanţatorul din campaniile sale electorale, dl. Zinger şi-a tras o ditamai hardughia de clădire pe unul sau poate zece - nici cooperativa din consiliu local nu mai ştie de ceva ani ce votează hectare intravilan pentru 0,5 eurocenţi redevenţă pe an pentru metrul pătrat.

„Lasă, bă, prostiile!” Am încercat să aflăm de la primarul Scripcaru cum de s-au atribuit aceste terenuri. Primarul urbei ne-a declarat: „lasă, bă, prostiile!” S-ar putea spune că vorbim în afara subiectului dar răspunsul primarului este definitoriu şi cu termen declarativ şi pentru problema aeroportului. Tocmai de aceea grija primarului Braşovului pare foarte întemeiată. Scripcaru ştie foarte bine despre cum pot să transferi din patrimoniul statului în cel privat terenuri pentru sume infime. Mai ales că pentru construcţia ,,aeroportului mic” se vor folosi terenul, pistele şi turnul de control de la IAR Ghimbav, deşi această societate este, aşa cum am mai spus, minoritară în noua asociaţie.

Beţe-n roate Colac peste pupăză, cu toate că au fost făcute demersuri importante de către adde ce ne-ar păsa”, spune un bătrân. De altfel, localnicii nu au de ce să se teamă nici de inflaţii sau dobânzi. Nu au nici măcar curent electric. Copii satului îşi fac temele la lumina lumânării. De când sau născut, aşa s-au obişnuit. Pe la orele opt toţi se pregătesc să doarmă. S-a lăsat întunericul peste sat. Îndrumaţi de un localnic revenim spre civilizaţie.

De ani buni autorităţiile din Holbav solicită Guvernului includerea în planul bugetar a sumelor necesare extinderii reţelei electrice a comunei. O mare parte a

ministraţia judeţeană pentru finanţarea aeroportului internaţional de la Braşov, precum şi clarificarea situaţiei judiciare a terenului aferent construcţiei, pedeliştii îşi vâră codiţa pentru a frânge demersurile pentru implementarea proiectului. Astfel, într-o intervenţie recentă la postul de televiziune MixTV (aparţinând preşedintelui CJ, Aristotel Căncescu), Mircea Toader, liderul grupului PD-L, a afirmat că cele 200 de hectare pe care se va construi aeroportul sunt deja vândute către terţi de către Consiliul Judeţean Braşov. În replică, consilierul judeţean liberal Sebastian Grapă a susţinut că aceste afirmaţii nu sunt adevărate, fiind doar speculaţii „portocalii”, acesta atestând printr-un extras CF, datat ulterior afirmaţiilor lui Toader, că terenul aeroportului se află în proprietatea administraţiei judeţene. Mai mult, Grapă a trimis către grupul PD-L documentele care atestă veridicitatea proprietarului terenului de la Ghimbav. Aeroportul în linie dreaptã Grupul de bănci austriece, Erste Bank, care a câştigat licitaţia pentru creditarea finanţării Aeroportului Braşov-Ghimbav, a acceptat deschiderea liniei de credit de 100 milioane de euro, în urma întrevederii, la Viena, cu delegaţia braşoveană, condusă de şeful Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu, împreună cu vicepreşedintele aceleiaşi instituţii, Attila Kovacs, şi cu Ron Weissberger, conducătorul Intelcan, care a fost autorul montajului financiar. Bancherii austrieci au înăsprit însă condiţiile de creditare, adăugând o nouă clauză, aplicabilă în cazul în care aeroportul va suferi pierderi în primii trei ani. Noua garanţie poate urca până la câteva milioane de euro, în cazul în care traficul anual, calculat de firma Mod McDonald, specializată în astfel de studii pentru aeroporturi, nu atinge 200.000 de pasageri anual, începând cu anul II de exploatare. Practic, rata şi dobânda băncii vor fi acoperite de Consiliul Judeţean dacă nu vor fi veniturile preconizate, urmând a fi suportate efectiv diferenţele dintre ratele bancare şi veniturile anuale realizate. Înăsprirea condiţiilor de creditare face parte din restricţionarea politicii de creditare a marilor trusturi bancare internaţionale, ca efect al crizei economice mondiale. Pierderi improbabile Bancherii austrieci au dorit să primească garanţii palpabile pentru o asemenea situaţie, chiar dacă improbabilă, potrivit conducătorilor firmei canadiene Intelcan şi a şefului CJ Braşov, Aristotel Căncescu. “Întâlnirea de la Viena cu bancherii de la Erste Bank a vizat în primul rând situaţia lucuitorilor comunei Holbav nu au beneficiat niciodată de curent electric. Pe motivul lipsei de bani, din 1989 au fost slabe şanse însă ca oamenii să aibă curent. Aşa că au rămas abandonaţi, în întuneric cu speranţa că peste ani lucrurile se vor schimba. Deşi, prin numeroase intervenţii ministerialii perindaţi la guvernare au asigurat că localitatea Holbav este cuprinsă în diferite programe de electrificare, încă nimic nu s-a întâmplat. Doar în ultimii ani s-a mai mişcat ceva. Dar doar la nivel birocratic: un proiect care a fost înaintat către Consiliul Judeţean. „Pe lista Programului de electrificări 2007-2009, aporbată de Consiliul Judeţeean Braşov se află incluse zonele dealurilor Cetăţuie şi Barnei, Dealul Mare şi Dealul Stimvav”, a asigurat Ministrul Economiei. Doar o listă... Până la implementarea programului respectiv, când şi dacă se va pune în practică (până acum,

7

terenurilor intabulate pentru suprafaţa aeroportului, a celor 200 de hectare de teren preluate prin hotărâre de guvern, dar şi divergenţele existente pe plan local, care erau ştiute şi la Viena. Le-am clarificat toate aceste aspecte, inclusiv faptul că Parlamentul a votat în final aproape în unanimitate transferarea terenului necesar (de la ADS n.r.). S-a cerut o garanţie suplimentară, “put obtion”, în cazul în care se înregistrează pierderi în primii ani de exploatare, caz neverosimil, credem noi. Spre exemplu, aeroportul din Cluj, precum şi cel din Timişoara, înregistrează anual un trafic de peste un milion de călători, faţă de 100.000 călători preconizaţi. {i la noi estimăm aproape 1.250.000 de călători anual. I-am convins pe bancherii austrieci, astfel încât au decis să deblocheze creditarea”, susţine Căncescu. Încep lucrările Deşi nu s-a trecut încă la construirea aeroportului, liderii CJ Braşov susţin că au în cont cele 14 milioane de euro, care ar urma să fie folosite pentru demararea lucrărilor, dar preferă să amâne momentul până la deschiderea efectivă a creditării. Până în prezent s-au plătit studiile de fezabilitate şi proiectele, diferenţele de terenuri necesare, lucrările de împrejmuire şi alte asemenea lucrări auxiliare, urmând ca, din anul 2010, să decurgă cele 24 de luni asumate de constructor, până la finalizarea aeroportului. Proiectul va rezolva şi problema transportului aviatic pentru zona secuimii, CovasnaHarghita, aspect susţinut de vicepreşedintele Attila Kovacs: “Reprezentanţii băncii au fost mulţumiţi că vor fi satisfăcuţi şi călătorii maghiari din zona secuimii, care va fi astfel conectată la posibilităţile acestui aeroport”. Un aspect negativ la negocieri a fost lipsa de implicare a Primăriei Braşov, care, deşi partener cu CJ Braşov, nu a venit cu suma de 7 milioane de euro pentru începerea lucrărilor. “Deşi are 10 procente, Primăria Braşov nu a alocat sumele necesare începerii investiţiei şi doar noi am alocat suma de 14 milioane de euro, inclusiv în locul Primăriei. Noi dorim în continuare implicarea municipiului Braşov în proiect, aspect dorit şi de austrieci. Oricum am obţinut creditarea destul de greu, având în vedere că bancherii austrieci privesc cu îngrijorare evoluţia crizei economice din România, deşi apreciază situaţia judeţului Braşov şi a Consiliului Judeţean Braşov, ca fiind suficient de solidă, din perspectivă financiară. Ei au vrut să se asigure, inclusiv împotriva unui eventual faliment al operatorului acestui aeroport, situaţie des întâlnită pe plan internaţional” a completat şeful CJ Braşov.

nu! – n.a.), oameni din Holbav vor rămâne însă în întuneric. Cam la fel se întâmplă şi cu alte zeci de gospodării din comuna Poiana Mărului. Potrivit primarului comunei, Nicolae Codreanu, peste „30 de familii cu venituri reduse nu au momentan curent, dar aşteptăm din partea guvernului finanţare pentru introducerea reţelei electrice şi la ei”. Se pare că problema nu va fi rezolvată atât de repede guvernanţi, iar intrarea în civilizaţie a poienarilor va veni din cu totul altă parte. Un investitor doreşte să construiască staţii eoliene în localitate, ţinând cont că Poiana Mărului se pretează la aşa ceva, având vârfuri cu înălţimi foarte mari. Astfel, s-ar rezolva problema electrificării comunei, dar şi a altor localităţi vecine. Atunci, vânt la pupa! Pagini realizate de Marius OLA

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


8

Semnal

EXCLUSIVITATE

Uluitoarea poveste a unei sculpturi atribuita lui Brâncusi si periplul acesteia în America Latina

Motto: „Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva mi-a dat peste mâini”. Constantin Brâncuşi Constantin Brâncuşi este considerat cel mai mare sculptor român şi este, cu siguranţă, cel mai cunoscut la nivel planetar. A adus contribuţii covârşitoare, pe plan mondial, la înnoirea limbajului artistic prin abordarea avangardistă a viziunii tridimensionale în artele plastice. El este cel de-al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi, născut la data de 19 februarie 1876 în Hobiţa Gorjului. Sculpturile lui Brâncuşi au constat, la începutul carierei sale, mai ales în reprezentări clasice ale formei umane. În timp, a preferat să combine partea geometrică cu ceea spirituală în lucrările sale, eliberând sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii. A căutat absolutul de-a lungul timpului în lucrările sale, fapt dovedit prin însăşi opera „Coloana infinitului”.

de „cocoşei”. Actualul proprietar al sculpturii, fiul soldatului, nu a aflat de existenţa lucrării decât cu câteva zile înainte de decesul tatălui său. Pe patul de moarte, acesta i-a spus întregul istoric al operei de artă pe care urma să o moştenească. Piesa se afla în acel moment la Viena, depusă întrun seif al unei bănci din capitala Austriei. Lupta pentru opera lui Brâncuşi a început când N.P., actualul proprietar, s-a hotărât să aducă piesa în ţară, în anul 1995. Moştenitorul lucrării dorea ca piesa să fie folosită drept gaj, în schimbul unor sume mari de bani necesari pentru achiziţionarea băilor Bazna. Cum nu se cunoştea valoarea piesei, deoarece nu fusese autentificată, posesorul a decis să meargă la

O lucrare, necunoscută până acum, atribuită maestrului Se pare că părintele sculpturii moderne şi-a lăsat profund amprenta existenţei sale înflăcărată pe sculpturi. Toate operele de artă realizate de Constantin Brâncuşi sunt enigmatice, fără îndoială, dar povestea uneia dintre sculpturi este extraordinară, plină de mister şi aventură. Lucrarea în cauză a fost vândută de sculptor, personal, prinţului Sturdza. Cel din urmă a oferit-o, în semn de recunoştinţă pentru că i-a salvat viaţa, unui vânător braconier al Ardealului, simplu soldat încartiruit la Chitila atunci când l-a cunoscut pe aristocrat. Soldatul primise într-o bună zi sarcina de a merge la prinţul Sturdza pentru a ajuta la diverse treburi gospodăreşti. Sturdza căuta în acel moment o bucătăreasă, iar soldatul i-a recomandat-o chiar pe viitoarea sa soţie. Astfel, relaţia dintre soldat şi prinţ a devenit una destul de apropiată, cu toată diferenţa socială. La încheierea războiului, sub presiune militară sovietică, regele Mihai I a fost nevoit să accepte un guvern în care ministerele cheie erau deţinute de comunişti. După abdicarea regelui Mihai şi prinţul Sturdza a trebuit să plece din ţară, deoarece risca să fie arestat de către regimul comunist proaspăt instalat la putere. El a fost ajutat de acel soldat ardelean, care l-a dus în pădurile din Transilvania pentru a se ascunde în aşteptarea unui moment prielnic pentru părăsirea ţării. După aproximativ patru luni, fostul soldat l-a ajutat să fugă în Occident prin intermediul unei echipe de vânători. Ca semn de recunoştinţă, prinţul i-a dăruit piesa a lui Brâncuşi şi 10 monede de aur, cunoscute sub numele

Bucureşti pentru expertiză. Aici, atât expertul, un personaj dubios, care a făcut obiectul unor articole din presa bucureşteană, cât şi întreaga mafie a traficanţilor de artă, au încercat să profite de naivitatea ardeleanului. Expertul, care deţinea obiectul cu sarcina de a-l evalua, a intrat în unele datorii şi a fost nevoit să lase piesa ca garanţie, dar după un timp nereuşind să achite sumelor ce trebuiau restituite, a vândut, pur şi simplu, lucrarea. Aceasta a fost „varianta” prezentată de expert proprietarului, dar mai târziu, acelaşi expert a prezentat presei avide de senzaţional o altă poveste, cu totul denaturată, susţinând că el este adevăratul proprietar, iar pe N.P. numindu-l „un şef al ţiganilor de la Sibiu”, deşi omul nu are de loc trăsăturile specifice ţiganilor. Ceea ce citiţi dumneavoastră este primul material jurnalistic alcătuit din declaraţiile lui N.P., despre lucrarea care se presupune că aparţine lui Constantin Brâncuşi. Tot ceea ce a apărut în presă, ulterior reţinerii sculpturii de către autorităţile peruane, au fost doar speculaţii gazetăreşti, urmare a declaraţiilor membrilor mafiei operelor de artă, aflaţi în tabăra cealaltă. N.P., după ce a aflat despre pierderea obiectului încredinţat pentru expertizare, a fost nevoit să parcurgă întreg lanţul mafiei traficanţilor de artă din Bucureşti pentru a ajunge, în cele din urmă, la cel care, cică, îl împrumutase pe expert. După o lungă perioadă de negocieri, proprietarul

reuşeşte să-l convingă pe cămătar de faptul că opera respectivă îi aparţinea de multă vreme, iar expertul avea doar calitatea de angajat, dar nu şi-a primit piesa înapoi. În cele din urmă, vechiul posesor s-a întâlnit cu expertul, iar acesta şi-a exprimat „regretele” pentru neînţelegerea provocată şi l-a pus în contact cu câteva persoane „binevoitoare”, care să-l ajute la recuperarea de la cămătar. Acele persoane influente într-adevăr îl ajută să recupereze lucrarea, dar pretind de la proprietar ca piesa să fie vândută prin intermediul lor. Expertul dubios estimase valoarea sculpturii la 8 milioane de dolari, atribuind lucrării numele de „Narcis”. Totul era de fapt un plan bine pus la punct de aceşti intermediari, care aparent păreau bine intenţionaţi şi dornici să ajute la efectuarea tranzacţiei, în schimbul unui comision din preţul de vânzare. Însă, în spatele lor se aflau adevăraţii şacali ai operelor de artă din România.

de opera printre câţiva saci cu nisip, iar în valiză pune câteva enciclopedii pentru a-i induce pe hoţi în eroare, în cazul în care aceştia ar fi verificat greutatea ei. Trecuseră deja treizeci de

Aventuri în Peru şi Costa Rica

zile, iar cumpărătorii nu mai apăreau. Toţi cei care făcuseră deplasarea au fost nevoiţi să îşi prelungească viza de şedere în Lima. Până la urmă apar unii „cumpărători”, dar oferă un preţ

S-a stabilit plecarea pentru Lima, în Peru, unde, chipurile, se afla „cumpărătorul”. A fost vizată această ţară fiindcă se ştia că autorităţile peruane sunt preocupate să nu iasă opere de artă din propria ţară, cel intrate de afară prezentând mai puţin interes pentru aceştia. Intermediarii erau hotărâţi să fure piesa, imediat după sosirea pe pământul Americii de Sud. Între aceşti aşa-zişi „binevoitori” se afla şi o ţigancă pe nume Magda, care se ocupa de trafic cu paşapoarte şi vize. Altul din bandă, M. C., lucrase la o ambasadă din America de Sud. În spatele acestui grup se afla expertul care a evaluat sculptura, un fost ofiţer de informaţii şi unul dintre diplomaţii României aflaţi la Lima în anul 1995. Toată tranzacţia nu ar fi trebuit să dureze mai mult de 3 zile. Drumul spre Peru avea ca să creeze o atmosferă de prietenie între proprietar şi bandă. Comportamentul companionilor, imediat după aterizarea pe aeroportul din Lima, l-a determinat pe P.N. să realizeze că este victima unei mascarada regizate de mafie, în încercarea de a-l deposeda de opera de artă. Totuşi, a acceptat să meargă la vila unde trebuia să se întâlnească cu presupuşii cumpărători. O casă elegantă, cu etaj şi piscină, încă în construcţie, ce aparţinea unei prietene a Magdei. A doua zi urma să se facă tranzacţia. Aceasta nu a mai avut loc, deoarece cumpărătorii au întârziat să apară. De teamă să nu-i fie furată sculptura proprietarul a decis să o ascundă în garajul vilei. N.P. ascun-

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

prea mic în raport cu valoarea estimată. Membri bandei, neatingânduşi scopul, încearcă să îl momească din nou printr-un aşa-zis „cumpărător din New York”, dar planul eşuează. Grupul care l-a însoţit decide atunci să preia cu totul aşa-zisa „cumpărare” a lui „Narcis”. Au trecut rapid la redactarea unui contract în limba engleză, dar clauzele stipulate în contract nu au avut efectele scontate: de a-l linişti şi păcăli pe ardelean. Mai ales că o astfel de clauză stabilea la suma de 15.000 de dolari despăgubirile pe care le-ar fi primit de la însoţitorii români proprietarul, în cazul în care piesa ar fi fost pierdută sau rătăcită. În cele din urmă nu se ajunge la nici o înţelegere, iar grupul devine tot mai agitat, deoarece aflaseră că pie-

sa a fost ascunsă în împrejurimi, dar nu ştiau locul în care proprietarul o dosise. Au mers până acolo încât au apelat şi la serviciile unei vrăjitoare („las brujas”) pentru a detecta ascunzătoarea, dar în zadar. Diplomatul implicat, de la Ambasada României, văzând că nu sunt sorţi de izbândă, decide să trimită Interpolul la vila din Lima unde se aflau românii pentru a verifica dacă piesa se mai află la proprietar sau nu. A fost picătura care a umplut paharul, aşa că N.P. preferă să recupereze piesa ascunsă într-unul din sacii cu nisip din garaj şi să petreacă noaptea în arestul Poliţiei din Lima pentru deţinerea unui obiect de artă neînregistrat în Peru. A doua zi piesa a fost dusă la un muzeu, iar N.P. eliberat din arestul poliţiei, cu promisiunea ofiţerului de la Interpol că piesa o să-i fie înmânată la finalizarea cercetărilor. Ţiganca, Magda, care era coordonatoarea acţiunii, s-a înfuriată şi a renunţat la plan, întorcându-se în România. Ceilalţi membrii ai grupului, rămaşi fără bani şi cu vizele expirate şi-au făcut bagajele a doua zi. De la aceştia, dezamăgiţi pentru că fuseseră practic abandonaţi la celălalt capăt al lumii, a aflat N.P. despre intenţia de sustragere a lucrării de artă, care fusese pusă la cale cu patru luni înainte de plecarea lor din ţară şi cine era implicat în toată această „afacere”. Luând legătura cu familia şi cu prieteni din ţară, N.P. este sfătuit să meargă în Costa Rica, unde nu era necesară viza de şedere, deoarece viza de Peru expirase. Ajuns în Costa Rica, unde a petrecut revelionul, l-a cunoscut pe preotul român Constantin, iar prin acesta pe consulul român, care l-a ajutat să-şi rezolve problema cu viza necesară revenirii în Peru. Întors la Lima, ardeleanul se împrieteneşte cu avocatul Wienuewa Wilberto, care se oferă să-l apere în procesul pentru recuperarea operei de artă, rămasă în custodie la Muzeul Naţional din Lima. În timp, cei doi au devenit foarte buni prieteni, românul locuind la avocat timp de 3 ani, din anul 2000 până în 2003, aproape pe întreaga perioadă a unui lung proces, care l-a obligat pe ardelean să rămână în Peru. În anul 2005 proprietarul s-a reîntors în ţară, după recuperarea pe căi legale a sculpturii. „Narcis” a fost depus întrun seif bancar din Germania, unde se află şi acum în siguranţă, departe de mafia operelor de artă din România. Autentificarea sculpturii va fi făcută oficial doar atunci când traficanţii de artă, implicaţi în toată tevatura sudamericană, îşi vor pierde interesul pentru această piesă. Elena PAVEL


Abuzuri

9

Un fost angajat denunta abuzurile din cadrul firmei „Atlassib”

Mă numesc Necşoiu Lucian, cu domiciliul în municipiul Constanţa, fost angajat al S.C. „Atlassib” S.R.L. şi vreau să va aduc la cunoştinţă multiplele abuzuri îndreptate asuprea mea, dar şi asupra celorlalţi colegi, atât pe perioada în care am fost angajat, dar şi după aceea. Au fost mai multe abuzuri pe timpul cât eram salariat dar totul a culminat în primăvară anului 2009, când în trei curse am fost oprit la Padova. Unul din şoferi conducea două programe, practic toată noaptea, pentru că era dispoziţie ca unul din şoferi să fie reţinut la Padova. Aici, după ce ajungeai la sediu, dormeai 2-3 ore, iar pe urmă erai scos afară din dormitor, se încuia uşa şi erai pus toată ziua ba să mături curtea sau orice altceva, numai să te odihneşti nu erai lăsat. De două ori am fost trimis la vila şefei din Italia, Ilie Ştefania, pentru a efectuă diferite munci, dar am refuzat de fiecare data acest lucru. A treia oară am ajuns la Padova în jurul orei 04:30 dimineaţa, după ce condusesem nouă ore în acea noaptea. Am stat ghemuit pe un scaun până pe la ora 8 dimineaţa, când am fost anunţat să rămân toată ziua la agenţie să sigilez colete. Am refuzat din nou, spunând că nu am beneficiat de timpul de odihnă necesar după ce am condus toată noaptea. După câteva zile am primit decizia de suspendare din funcţie… pe timpul cercetărilor. Am dat o declaraţie în care am specificat faptul că nu am fost lăsat să mă odihnesc. Cu toate acestea, în data de 30.06.2009, primesc decizia nr 632482 prin care sunt sancţionat cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe 3 luni,respectiv iunie, iulie şi august. După numai o luna am fost pus într-o situaţie de acelaşi similară. În seară zilei de 24.07.2009, în jurul orei 23:30 am ajuns la Bucureşti, venind din Germania, după care, la oră 02:30 am plecat imediat în cursă la Torino, unde am ajuns în data de 26.07.09, în jurul orei 15:00. După ce am efectuat cu colegul meu activităţile de întreţinere a autocarului, am luat bagajul şi m-am îndreptat către dormitor cu intenţia de a face un duş şi să mănânc, fiind deja de 5 zile pe drum. Am fost oprit de către femeia de serviciu, aceasta spunându-mi că spaţiul de odihnă este încuiat şi nu am voie intru mai devreme de ora 20. Ţin să precizez că plecarea în cursă pe care trebuia să o efectuăm a doua zi, de dimineaţă, era la ora 3 ! Din nou, eram pus în situaţia de a nu mă putea odihni suficient, la sosirea din cursă, pe lângă faptul că nu beneficiam de pauza legală dintre curse. Datorită acestor situaţii repetate, am hotărât să

protestez şi am decis să refuz plecarea în cursă. A doua zi am fost sunat de către patronul Ilie Carabulea şi după ce i-am explicat motivele refuzului de a pleca în cursă, m-a anunţat că sunt concediat şi să părăsesc sediul firmei din Torino. Am refuzat acest lucru, cerând să văd hotărârea în scris, dat fiind că o comunicare verbală nu poate fi luată în considerare,după care am fost dat cu forţă afară din sediu de către colegii puşi de către directoarea pe Italia, Ilie Ştefania, aceea pentru care refuzasem să fac muncă de salahor pe proprietatea sa. După ce am încercat, fără succes, să obţin ajutorul consulatului român din Torino, deoarece eram într-o ţara străină şi fără posibilitatea de a mă întoarce în ţara, având la momentul respectiv doar suma de 30 de euro, am plecat la Padova. Acolo am solicitat sprijinul presei locale,în acest sens discutând cu un reporter al publicaţiei locale „Il mattino di Padova”, care a şi publicat a doua zi articolul intitulat „Licenziato al telefono”. Imediat după discuţia cu ziaristul italian, am plecat la sediul firmei din Padova, unde am cerut să mi se permită reîntoarcerea în ţara, dar am fost refuzat categoric

circulaţie petrecut la Deva, în care era implicat un autocar al firmei „Atlassib”am intervenit telefonic într-o emisiune de la postul de televiziune „Realitatea”pentru a atrage atenţia publicului, dar în special a autorităţilor competente, asupra gravelor încălcări ale dispoziţiilor legale privind normele legale de conducere şi odihnă, care au ca efect accidente rutiere cu consecinţe tragice, fiind în joc vieţi omeneşti. La sfârşitul lunii septembrie, fiind în concediu medical, am solicitat acordarea concediului de odihnă pentru anul 2009, fiind dreptul meu legal şi ca să nu mai prelungesc acel concediu medical, sănătatea mea nefiind restabilită complet. Mai târziu am aflat că nu mi s-a aprobat cererea şi am fost pontat nemotivat, dat fără să fiu înştiinţat. În lunile iulie şi octombrie ale anului trecut am sesizat Inspectoratul Teritorial de Muncă despre aceste abuzuri, însă nu s-a luat nicio măsură. Luna trecută, după ce au trecut 6 luni de la plecarea din firmă am făcut cerere de restituire a garanţiei, în cuantum de 1700 euro, conform contractului încheiat. Am trimis două cereri prin fax, dar singurul răspuns pe care l-am primit a fost

şi mi s-a ceru să părăsesc sediul firmei „Atlassib”, deşi eram încă angajatul lor. în cele din urmă mi s-a permis, totuşi să mă urc întrun autocar pentru înapoierea în România. După câteva zile primesc iar o decizie de suspendare, iar declaraţii şi o nouă decizie de sancţionare (nr 644401 din 27.08.2009), cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe luna august. Menţionez că, în data de 26.08.2009, ca urmare a unui grav accident de

acela că nu a mai ieşit nimic de la mapa patronului. Săptămâna trecută m-am deplasat la sediul firmei pentru a depune personal cererea de restituire a garanţiei, însă nu am fost lăsat înăuntru de către şeful pazei. M-a asigurat că cererea mea va ajunge la secretariat. Cu toată solicitarea mea insistentă de a primi un număr de înregistrare am fost refuzat categoric, dar mi s-a promis că voi fi sunat a doua zi şi am să primesc un răspuns la

cererea mea. Bineînţeles că nu am mai fost sunat, aşa că m-am deplasat din nou la sediul firmei, unde mi s-a spus că s-au analizat problemele importante şi că eu nu sunt una dintre ele. Am ajuns la convingerea, după felul în care am fost tratat până acum, că nu am să primesc niciodată, pe cale amiabilă nici garanţia pe care am achitat-o la angajare şi nici drepturile salariale ce mi se cuveneau la data lichidării. Este vorba de 16 zile de concediu de odihnă pentru anul 2008, concediul de odihnă pe

2009 şi concediul medical din luna septembrie 2009! Situaţia mea nu este singulară. Un fost coleg a fost sancţionat de trei ori într-o singură lună, cumulând astfel reduceri salariale de peste 50 %. Ori, din câte cunosc eu, o astfel de măsură reprezintă un abuz şi o încălcare flagrantă a Codului muncii. Deţin acte privind şi alte abuzuri, care confirmă veridicitatea celor afirmate de mine. Sunt într-o situaţie disperată,fără loc de muncă,cu părinţi fără venituri, iar acei bani

munciţi înseamnă totul pentru noi. Sunt hotărât să vin la Sibiu pentru a protestă prin greva foamei, fiindcă, oricum, la asta sunt condamnat! Constanţa, 31.05.2010 Lucian NECŞOIU Nota redacţiei: Într-adevăr, domnul Lucian Necşoiu a sosit în Sibiu pe data de 1.06.2010 şi a intrat în greva foamei în după-masa aceleiaşi zile, în faţa autogării „Atlassib”. Spre seară a fost agresat verbal şi fizic, prin îmbrânceli, de câteva persoane ieşite din autogară. Acestea s-au retras după ce i-au distrus panoul care conţinea câteva fotomontaje cu articole de presă şi documente emise de către firma la care a fost angajat. Apelând la numărul de urgenţă, domnul Necşoiu a avut surpriza să constate, la sosirea unui echipaj de poliţie, că tot dumnealui este considerat vinovat, fiindcă nu deţinea autorizaţie din partea Primăriei Sibiu pentru… greva foamei. Alo, domnilor poliţişti, autorizaţii de felul celor invocate de dumneavoastră sunt necesare doar la mitinguri, la demonstraţii care presupun participare mai multor persoane, care ar putea degenera în violenţe stradale! Greva foamei nu necesită autorizarea organelor locale, ci eventual înştiinţarea unei unităţi medicale, care are obligaţia de a verifica periodic starea sănătăţii grevistului şi să intervină, în caz de urgenţă, pentru salvarea vieţii acestuia. Domnul Necşoiu s-a deplasat, de bunăvoie, la sediul poliţiei, unde a dat o declaraţie în legătură cu motivul grevei şi incidentul în urma căruia a apelat numărul de urgenţă. A doua zi a continuat greva foamei, ocazie cu care am realizat şi noi fotografiile care însoţesc articolul. A renunţa, după ce s-a convins că, totuşi, singura cale pentru a intra în posesia banilor care i se cuvin de drept rămâne instanţa judecătorească.

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


10

Puncte de Vedere

De ce electoratul nationalist nu voteaza cu Partidul România Mare? Stimate domnule coleg Gheorghe Funar, Am citit cu mult interes textele dumneavoastră pe care le-ați pus să circule pe Internet, texte prin care faceți o pătrunzătoare descriere și analiză a jafului din bogățiile României la care s-au dedat felurite entități străine, bine slugărite de clasa noastră politică, de partidele care s-au succedat la guvernare, a căror complicitate criminală nu mai poate fi tolerată. Prin textele respective încercați să mai atingeți o țintă: să-i convingeți pe cititorii dumneavoastră că Partidul România Mare nu are nicio vină în producerea acestui dezastrul național... În această privință însă, avem păreri diferite, stimate domnule coleg, și mă întreb: Poate cineva să susțină că PRM a făcut numai ce trebuia să facă? O asemenea mulțumire de sine, mereu prezentă în discursul PRM-ului, al liderilor săi, mai are oare vreo justificare când Țara a ajuns pe marginea prăpastiei și mai ales când partidul care pretinde a fi naționalist, iată, nu reușește să atragă voturile și adeziunea electoratului naționalist?! Fac precizarea cea mai importantă pentru discuția la care vă invit: în România electoratul naționalist numără mult peste 50% din alegători. Iar în ultimii ani, orientarea naționalistă, inclusiv în rândurile tineretului, este în creștere, proces care are loc și în celelalte țări europene, îndeosebi în fostele țări comuniste. Din fericire pentru celelalte țări, acest electorat naționalist se poate exprima prin partide autentic naționaliste. La noi însă nu există un partid care să atragă voturile electoratului naționalist. De ce? Așadar: de ce lipsește vocea naționaliștilor români din Parlament și din clădirea guvernului, nu mai zic de Cotroceni?! Și reiau întrebarea la care consider că liderii PRM au obligația să caute răspunsul corect și să iasă cu el în fața electoratului: de ce electoratul naționalist nu se regăsește în PRM? De de ce acest electorat refuză să participe la alegeri, având sentimentul că nu are cu cine vota, având convingerea că Partidul România Mare nu este partidul naționalist de care Țara are acum atâta nevoie? Pun această întrebare pentru toată lumea, dar aștept un răspuns în primul rând din partea liderilor PRM. De ce ar fi obligați liderii PRM să răspundă la întrebarea mea? Dintrun motiv foarte simplu: în lipsa unor explicații și justificări ale liderilor PRM, circulă în opinia publică, a alegătorilor, alte explicații, destul de variate, dar nici măcar una favorabilă liderilor PRM. Din păcate, toate aceste explicații au rațiunea lor și motivații peste care nu se poate trece ușor. Nu pot să-mi închipui că vă sunt necu-

noscute aceste „ipoteze”, prin care concetățenii noștri încearcă să explice atât (1) prestația deseori contradictorie și șocantă a PRM, cât și (2) faptul că ei, alegătorii naționaliști, nu se recunosc în PRM, în politica PRM și în liderii PRM! Am să fac oficiul prietenesc de a vă aduce la cunoștință ce vorbe circulă „în târg” pe seama dumneavoastră, a liderilor PRM, a PRM-ului. Precizez: este vorba de părerile „lumii”, care circulă, pe care vi le prezint înainte de a vă spune ceea ce cred eu și gândesc. Aprecierea cea mai vehiculată

Gheorghe Funar este aceea că PRM este un partid care mimează orientarea naționalistă și produce astfel confuzie în electoratul naționalist. PRM și-a pus firma de partid naționalist ca să nu lase alt partid, autentic naționalist, să apară și să ocupe pe eșichierul politic poziția prin care electoratul naționalist are dreptul să fie reprezentat. Alții vin cu completarea: PRM, cu sau fără voia liderilor, compromite de fapt ideea națională. Prin comportamentul lor deseori scandalos, penibil, jenant, unii lideri PRM produc, în mintea multor concetățeni, impresia că așa sunt naționaliștii prin natura lor: gălăgioși, lipsiți de rigoare în ideile afirmate, lozincarzi, vulgari, mojici, fără onoare și fără rușine, ahtiați după funcții, indivizi care cred ei că fluturând câteva sloganuri patriotarde pot să mascheze nulitatea lor sufletească și intelectuală... Evident, adaugă „răspândacii” acestei variante, liderii sau liderul PRM se bucură de sprijinul secret al unor structuri anti-românești interesate ca naționaliștii români să rămână în afara jocului politic. E vorba de acele structuri care trag sforile nevăzute ale vieții noastre politice. Se citează în acest sens sprijinul primit la apariția revistei România Mare din partea lui Petre Roman, groparul bunăstării românești... Altă ipoteză pune în centrul ei persoana președintelui PRM, ale cărui binecunoscute carențe de caracter și temperament ar explica eșecul partidului. Fiind un partid care se iden-

tifică total cu persoana președintelui partidului, evoluția tot mai dezamăgitoare a acestuia, atât ca om politic, cât și ca persoană, a tras în jos întregul partid. Având și probleme de sănătate, președintele PRM se cramponează de fotoliul președinte întrun mod care ar putea fi caracterizat drept tiranic, despotic, dacă nu ar fi de un ridicul trist, jalnic... În acest context este pomenită și slugărnicia jenantă în care s-au complăcut mulți lideri ai PRM, care s-au succedat în preajma președintelui PRM, nici unul dintre acești yesmani nerezistând prea multă vreme în preajma liderului „maxim”. Cel mai longeviv dintre ei, de curând și-a dat demisia... Cât este de nepotrivit președintele PRM pentru funcția pe care o ocupă de aproape 20 de ani se vede și din faptul că nu a avut nicio preocupare pentru a pregăti grupul de tineri politicieni naționaliști cărora să le lase în grijă partidul și dintre care să se aleagă succesorul său și locotenenții acestuia. Președintele PRM mereu amintește de Eugen Barbu, cum că îi datorează în mare parte cariera politică și profesională. Crescut și promovat de Eugen Barbu, Vadim Tudor nu poate arăta spre niciun tînăr pe care l-a ajutat și promovat, după exemplul mentorului său! Și doar au fost în preajma sa destui tineri de valoare, atrași de mesajul naționalist al PRM, nici unul însă nu a rezistat intemperiilor comportamentale ale liderului... Mai mult, pe liderii PRM care nu s-au retras singuri, jenați sau sătui de prestația președintelui, acesta i-a destituit singur, după criteriul valorii: cei mai buni din partid sunt cei mai periculoși pentru președinte! Nu e nevoie de ei!... Au plecat astfel din PRM, părăsind viața politică, oameni serioși, de mare valoare, al căror loc a fost ocupat de inși fără nicio șansă de a însemna ceva pentru alegătorii responsabili de votul lor. Comportamentul președintelui PRM este de-a dreptul sinucigaș pentru cariera sa politică, dar și pentru partid. Tot mai des aud părerea că singurul lucru bun pe care președintele PRM îl mai poate face pentru electoratul român este să se retragă din viața politică! În caz contrar, există riscul ca declinul său tot mai vizibil să antreneze odată cu dezarticularea PRM-ului și falimentul mesajului politic naționalist!... Electoratul naționalist nu poate accepta așa ceva, nu poate sta cu mâinile în sîn, asistând dezgustat și placid la spectacolul răsuflat al liderului PRM... Etc. etc. Domnule Funar, am auzit de nenumărate ori asemenea acuzații, venind deseori din partea unor persoane pe care le cunosc bine, a căror bună credință și total atașament la cauza națională, românească, este deasupra oricărei îndoieli... Aceste

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

acuzații nu mai pot fi trecute cu vederea! * Cunosc destul de bine viața politică și prestația Partidului România Mare. Au fost momente în care eu, ca persoană sau ca reprezentant al Uniunii Vatra Românească ori ca senator, am intrat în relație, de colaborare îndeosebi, cu unul sau altul dintre liderii PRM, inclusiv cu președintele PRM. Din ce cunosc, aș putea găsi argumente temeinice pentru a confirma ipotezele de mai sus. Sau pentru a le infirma, măcar o parte dintre ele... Nu mă grăbesc să le fac publice. Sunt păreri, la urma urmelor, și nimic mai mult. Înainte de a le face publice, doresc să le confrunt cu răspunsul pe care dumneavoastră, stimate domnule Gheorghe Funar, și colegii domniei voastre, sper că îl veți da la acuzații și insinuări atât de grave. Un răspuns sincer și avizat, pentru uzul și folosul electoratului românesc. Ca de obicei, eu nu exclud posibilitatea

impune de la sine, ca o garanție de reușită! Poate că au colegii din PRM motivele lor, serioase, și necunoscute mie, nouă, publicului, motive ca să persiste mai departe în ceea ce altora li se pare a fi un fals naționalism, o mascaradă. Am fi tare bucuroși să constatăm că aceste motive există, că sunt corecte, iar greșeala este a celor care, ca și mine, nu le-au înțeles. Aștept, așteptăm, deci, explicații. Din păcate, necazurile prin care trece Țara nu așteaptă și ele, nu acceptă nicio tergiversare. Timpul nu mai are răbdare! Nici Țara! Ion Coja 17 mai 2010, Bucuresti Post scriptum, la 1 iunie 2009. Am tot ezitat să fac publică această scrisoare. Ultimul comunicat al „liderului” PRM mă determină însă să împărtășesc întru totul poziția

Ion Coja de a mă înșela, n-ar fi prima oară! Prefer, așadar, să aștept punctul de vedere al celor vizați, al PRM, al liderilor PRM, al președintelui, în cazul cel mai fericit și mai firesc. Este spre binele tuturor ca publicul să primească niște explicații serioase, bine argumentate, întemeiate pe adevăr, care să constituie – de ce nu?!, punctul de plecare al redresării naționalismului românesc. Ceasul reintrării naționalismului românesc pe scena politică nu mai poate fi amânat. A sosit! Nu trebuie lăsat să treacă! Singura șansă pentru PRM ca să fie acceptat să participe la această redresare iminentă a naționalismului românesc o reprezintă asumarea răspunderii lucide pentru eșecul politic din ultimii ani. Se va putea face această redresare a naționalismului românesc și fără PRM? Nimeni nu e de neînlocuit, mai ales atunci când rezultatele sunt jalnice!... Am pomenit de „redresarea iminentă a naționalismului românesc”! Se poate face și fără PRM, așa cum se poate face și fără Vatra Românească, bunăoară. Dar sunt oameni, atât în PRM, cât și în Vatra Românească, a căror participare la redresarea naționalismului românesc se

celor care caută soluția redresării naționalismului românesc cu o singură condiție: fără președintele PRM! Căci, într-adevăr, un individ care se adresează colegilor săi de partid și susține că „nu sînt dator să dau socoteală nimănui” nu poate fi acceptat nici în fruntea unui partid, dar nici măcar printre membrii unui partid. Iar aprecierea aceluiași individ, precum că „PRM este un partid de lider și cine n-a înțeles asta este liber să plece”, ne obligă să conchidem că dacă membrii PRM sunt de acord cu acest diagnostic, dacă și-l însușesc și se împacă cu acest statut, atunci trebuie să ne luăm orice nădejde de la participarea PRM la resurecția naționalismului românesc și să ne gândim tot mai serios la contribuția nefastă a PRM la istoria post-decembristă a României. Cu ani în urmă am fost în mai multe rânduri invitat să vorbesc în fața activului PRM, la congrese sau conferințe naționale. Am facut-o cu multă plăcere. Dacă este cazul sunt gata și acum să vorbesc participanților de la reuniunea PRM din 5 iunie 2009.


Colimator Inculpaţii din dosarul ’’Gazeta’’ nu pot părăsi ţara În dosarul ’’Gazeta’’ sunt judecaţi preşedintele trustului clujean, Liviu MAN, precum şi alţi ziarişti sau directori ai instituţiei de presă, cum ar fi Aurel MUREŞAN, Dorel-Alexandru VIDICAN, Ioan OŢEL, Călin-Dan PÂRCĂLAB, Aurelian GRAMA, Anca-Elena COCUŢ, Adrian AVARVAREI şi Memoranda-Suppllexa ONAC. Cei nouă au fost trimişi în judecată de DIICOT Cluj, în ianuarie 2007, pentru şantaj în formă calificată şi constituire de grup infracţional. Potrivit rechizitoriului, inculpaţii ar fi constituit un grup infracţional organizat şi din 2004 şi până în noiembrie 2006, ar fi constrâns 43 de persoane, în 53 de cazuri identificate, să încheie contracte de publicitate cu trustul folosind chiar şantajul. La cererea inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a decis să strămute dosarul la Tribunalul Bărila. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, toţi inculpaţii au fost puşi în libertate, interzicându-li-se, însă, să părăsească ţara. Acum, după ce judecătorii brăileni au revocat interdicţia inculpaţilor de a părăsi ţara, magistraţii de la Curtea de Apel Galaţi au fost de altă părere. Aceştia au admis recursul făcut de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. Astfel că inculpaţii nu au voie să plece din ţară. Asta după ce în luna februarie, la primul termen de când dosarul ’’Gazeta’’ s-a reîntors spre judecare la Tribunalul Brăila, trei dintre inculpaţi, respectiv Liviu MAN, Adrian AVARVAREI şi Memoranda-Suppllexa ONAC, au avut câştig de cauză. La al doilea termen, magistraţii au decis din nou amânarea procesului pentru lipsă de procedură cu partea vătămată. În noiembrie anul trecut, magistraţii de la Curtea de Apel Galaţi deciseseră ca dosarul să se judece ăn continuare la Tribunalul Brăila şi să nu fie trimis înapoi la procurori pentru refacerea urmăririi penale. De asemenea, instanţa gălăţeană a mai decis ca sechestrul asigurator instituit pe bunurile inculpaţilor să fie menţinut, fiind respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi. Procesul fusese mutat la Galaţi în primăvara anului trecut, după ce Tribunalul Brăila a admis solicitările inculpaţilor de a retrimite dosarul la parchet, pentru refacerea unor acte de urmărire penală.

Casă şi teren din cerşit Brăilenii duşi la cerşit în Franţa, 20 de persoane cu dizabilităţi, s-au întors la activitatea cotidiană chiar din seara în care microbuzul oprit de procurorii de la Crimă Organizată şi-a continuat drumul, întrucât nu au putut fi acuzaţi de săvârşirea vreunei infracţiuni. Persoanele fuseseră racolate pentru a fi exploatate prin cerşetorie, fiind la cea de-a treia plecare în acest an şi au declarat anchetatorilor că fac cam 300-400 euro pe lună, la care se adaugă cazarea gratuită în Franţa, mai ales că statul respectiv ajută oamenii de pe străzi. Ţinta lor mărturisită este a strânge din cerşit bani de casă şi teren, mai ales că unul dintre membrii reţelei a reuşit să câştige într-o lună peste 65 milioane de lei. În spate pare să fie, conform informaţiilor primite de la poliţiştii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Brăila, coordonaţi de procurorii DIICOT-Biroul Teritorial Brăila, familia Pleşcan, cel care-i însoţea, Cătălin Pleşcan, 31 de ani, fiind acela care începând cu anul 2009, împreună cu părinţii săi, Constantin, 54 de ani şi Liontina, 50 de ani, au racolat mai multe persoane pe care le-au dus apoi în Franţa, cu acelaşi scop. În ziua ’’transportului’’ poliţiştii au efectuat şi percheziţii domiciliare la locuinţele celor trei, unde au mai identificat trei persoane care urmau să ajungă tot în Franţa. Ulterior, procurorii i-au reţinut pe Cătălin Pleşcan şi pe mama sa pentru 24 de ore, fiind acuzaţi de constituire în grup infracţional organizat şi trafic de persoane în formă continuată. A doua zi, cei doi au fost prezentaţi Tribunalului Brăila, care a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile. Continuând cercetările pentru identificarea şi prinderea întregului grup, a fost arestat preventiv şi Romeo Ilie Pleşcan, 28 de ani, iar împotriva unei tinere de 19 ani s-a dispus obligativitatea de a nu părăsi localitatea de domiciliu timp de 30 de zile. Anchetatorii ne-au confirmat că femeia este soţia unui alt membru al reţelei, ce este acum în Franţa împreună cu Constantin Pleşcan şi alţi doi brăileni ce sunt acuzaţi de aceleaşi infracţiuni, pentru care au fost declanşate procedurile legate de obţinere a mandatelor europene de arestare în lipsă.

Razelmul, viata si moartea pescarilor tulceni Razelmul, cel mai mare lac din ţară, poate fi considerat şi cel mai periculos, mumărul victimelor sale fiind greu de contabilizat, mai ales cele din perioada comunistă, când accidentele la pescuit erau trecute la pierderi colaterale. La cea mai mică suflare de vânt, înfăţişarea lacului de 415 kilometri pătraţi devine ameninţătoare şi deseori între ape, pe furtună, după cum povestesc pescarii locului, cerul se uneşte cu apa, ca în Triunghiul Bermudelor. Valurile se ridică în timpul furtunii la doi metri, ţărmul nu se mai vede, iar singura şansă a celor prinşi în vârtej este să ajungă cât mai repede la mal. Localnicii spun despre cei care nu s-au mai întors de pe lac că şi-au găsit odihnă acolo unde şi-au petrecut viaţa, s-au liniştit în apele de cleştar, având mormânt cu pernă de alge. Razelmul de unele familii se mai îndură şi le dă trupurile celor înecaţi înapoi.

11

’’Investitorul anului 2009’’ a ajuns la 311 firme cumpărate Bucureşteanul Daniel-Nicolae Cercel, cu domiciliul în sectorul 4, conform evidenţelor Registrului Comerţului, a fost prezentat de colegii de la ANTITEPARI.ro în decembrie anul trecut drept ’’investitorul anului 2009’’, la ora aceea individul având în portofoliu 202 firme, la 77 dintre acestea figurând şi ca administrator. Cercel, născut la data de 7 martie 1989, a reuşit după numai 5 luni să mai achiziţioneze peste o sută de firme, astfel că la ora actuală figurează ca asociat la 311 societăţi comerciale din întreaga ţară, la 169 având şi calitatea de administrator. Cele mai multe din aceste firme au sediul social în Bucureşti, unele fiind mutate în Capitală în urma tranzacţiilor efectuate, în timp ce altele au fost transferate din Bucureşti în alte judeţe ale ţării, în unele cazuri fiind în urma unor asemenea tranzacţii. Cazul pare demn de ’’Guiness Book’’, mai ales că românii sunt, se pare, campioni în stabilirea a diferitelor recorduri ciudate. Dacă e să facem niscaiva socoteli, individul a înfiinţat în fiecare an de viaţă câte 10 firme sau preluând aproximativ o firmă în fiecare zi, iar pentru acest demers a călătorit prin toată ţara. În realitate el însă a preluat în 2009 marea majoritate a firmelor, foarte puţine fiind cumpărate în 2008. Cercel este însă, conform analiştilor, un boschetar utilizat de unul sau mai mulţi ’’consilieri’’ în cârca lui fiind transferate firmele. La un comision minim de 1000 euro, ’’consilierii’’ au încasat câteva sute de mii de euro numai de la tranzacţiile în care a fost, chipurile, implicat tânărul de 21 de ani. Iar dacă mai luăm în considerare că aceste operaţiuni implică plata unor taxe la Registrul Comerţului, care se ridică la aproximativ 1000 RON/tranzacţie, implicând modificarea actului constitutiv, rezultă că instituţia în cauză a încasat peste 2 miliarde de lei vechi de pe urma sa. Dincolo de riscurile enorme la care se expun furnizorii care vor colabora cu aceste firme, este clar şi din avion că firmele lui Cercel fac numai tranzacţii dubioase. În ’’afacerea’’, absolută legală conform prevederilor în vigoare, a intrat şi fratele său mai mare, Gabriel Cercel, 27 de ani, care figurează ca asociat la 62 de firme. Tranzacţiile efectuate pe numele lui Daniel-Nicolae Cercel provoacă bugetelor de stat o ’’gaură’’ de peste 3 milioane de euro. Plus că partenerii de afaceri ţepuiţi de societăţile preluate de fraţii Cercel au obligaţia de a plăti TVA, impozite şi alte taxe pentru sumele neîncasate. În acest timp ministrul Sebastian Vlădescu, vizavi de acest caz, are o replică stupefiantă: ’’Măsurile legale de a împiedica cesionarea firmelor sunt foarte greu de implementat’’. Anunţuri de genul ’’preiau firme cu datorii, la bugetul statului, bănci, leasing, furnizori, prin Registrul Comerţului. Se preia întreaga contabilitate, se schimbă şi domiciliul fiscal’’ sunt cu nemiluita pe site-urile de profil, fiind postate atât de avocaţi/jurişti rataţi, de indivizi care se prezintă ca şi consultanţi fiscali, dar şi de mari firme de avocatură. Ofertele au un succes deosebit, numeroşi fiind cei care preferă să plăatească un comision de câteva sute de euro, în loc să-şi achite datoriile de zeci de mii sau poate chiar mai mari. Unele din firmele înfiinţate conform acestei reţete mor la scurt timp după vânzarea către boschetari, prin deschiderea insolvenţei sau prin inactivitate. Ce nu ştiu ’’şmecherii’’ care vând firmele cu datorii cu tot este faptul că, totuşi, pot fi traşi la răspundere pentru faptele comise în perioada în care au fost asociaţi şi/sau administratori ai firmei respective. Numai că aceste prevederi legale nu se aplică. Orice tranzacţie cu aceste societăţi prezintă cu grad maxim de risc. Mai exact, există posibilitatea ca ’’ţepari de meserie’’ să acţioneze în numele acestor societăţi, să comande marfă cu plata pe bază de cecuri sau Bilete la ordin, semnate de Cercel sau chiar de persoane care n-au nici o legătură cu agentul economic respectiv, iar la scadenţă, instrumentele de plată vor fi refiuzate din lipsă de disponibil, iar cel va trebui să răspundă în faţa legii este unul din fraţii Cercel. Şmecherii scapă de datorii, consilierii se îmogăţesc din comisioanele percepute (2-10 % din datoriile firmei, dar minim 1000 euro la tranzacţie, după cum se precizează în anunţuri), iar ţeparii prosperă şi se înmulţesc pe zi ce trece, protejaţi de legile în vigoare, dar şi de complicitatea instituţiilor statului. Ce mai contează că unele din firmele lui Cercel nu au depus declaraţii fiscale de luni bune, ceea ce face ca eventualele datorii către stat să nu figureze în evidenţele oficiale. Cazul fraţilor Cercel nu este singular, de aceea pierderile suferite de stat din cauza acestor vânzări de firme se pot aproxima la sute de milioane de euro. Culmea râsului este că apartamentul în care locuiesc oficial fraţii bucureşteni are datorii la întreţinere de peste 4500 RON.

La Tulcea s-a aciuat o firma care vinde iluzii Proprietăţi de vacanţă la preţuri subţiri, două săptămâni de vacanţă în următorii trei ani, sub 1000 euro, pentru patru persoane, adică două cupluri, aşa arată oferta firmei White Sands Marketing SRL, înfiinţată anul trecut la Bucureşti, cu manager englez, într-o prezentare time-sharing, la sala de conferinţe a hotelului Delta din Tulcea. Asta după ce au ameţit fraierii din mai multe judeţe, oferindu-le doar pe hârtie vacanţe de lux în Tenerife la preţuri de nimic. Angajaţii firmei aboordează clienţii prin telefon, solicitându-le să completeze un chestionar cu întrebări legate de vacanţele petrecute în străinătate. Dacă sumele cheltuite depăşesc 1000 de euro, clienţii sunt consemnaţi într-o bază de date, ulterior aceştia primind din nou telefon în care li se comunică că sunt fericiţii câştigători ai unor premii. Tot atunci sunt invitaţi, ca o ofertă irezistibilă, să participe la viitoarea prezentare a firmei care ’’surprinzător’’ are loc chiar în oraşul lor. Odată invitaţi, pentru a intra în posesia premiului şi sub pretextul unei licitaţii organizate ad-hoc şi la care poţi câştiga o şampanie sau o cutie de bomboane, potenţialii clienţi sunt bombardaţi cu oferte iluzorii. Adică sunt invitaţi să cumpere pe loc o vacanţă la un preţ extrem de avantajos, vacanţă care trebuie însă plătită chiar în ziua prezentării. Numai că în contractele pe care clienţii le semnează cu firma nu se specifică perioada rezervării, nici hotelurile unde teoretic ar trebuie să se cazeze vânătorii de chilipiruri cu iz exotic. După ce lecturezi cele două pagini ale contractului, constaţi că transportul, masa şi celelalte cheltuieli suplimentare nu sunt deloc treaba firmei, ci a lor, deci preţul excursiei creşte considerabil. De regulă, după ce se prind de şmecherie, oamenii îşi vor banii înapoi, dar firma a stipulat în contract penalităţi. Dacă un client, de pildă, renunţă la vacanţă cu mai mult de 30 de zile înainte de data plecării, penalităţile sunt de 90 la sută, iar dacă te răzgândeşti cu mai puţin de 16 zile înainte de vacanţa visurilor tale, nu mai iei niciun bănuţ. Societatea care vinde aceste iluzii turistice nu are nici licenţă, nici brevet de la Ministerul Turismului, plus c-a fost amendată de Protecţia Consumatorului din judeţele pe unde şi-a expus ofertele, iar vacanţele antamate după semnarea contractului pot fi programate în decursul a trei ani, fără ca să existe vreo garanţie că firma va mai exista în acest interval. Ni se semnalează din estul ţării, că nu numai cei de la White Sands Marketing dau ţepe pe această schemă, ci şi alte firme.

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


Cultură

12

Germanii din România între nazism și stalinism România Mare nu a fost un paradis pentru minoritatea germană, dar nici minoritatea germană nu a fost un îngeraş inocent, blînd şi totdeauna loial.1 Desăvîrşirea unităţii statale în anul 1918 a însemnat pentru populaţia majoritară, pe de o parte, o adevărată renaştere naţională. Pe de altă parte, Regatul român întregit era confruntat cu o moştenire multinaţională nedorită, dar preluată o dată cu integrarea celorlalte provincii româneşti, în primul rînd a Ardealului, considerat un ţinut ancestral şi totodată un simbol al devenirii naţionale. În vechiul Regat a existat o relativă omogenitate etnică în comparaţie cu noile provincii, Transilvania, Banatul, Bucovina sau Basarabia. În Proclamaţia de la Alba Iulia, adoptată cu ocazia marii adunări populare, au fost precizate, între altele, principiile politicii faţă de minorităţile naţionale. Astfel, în documentul amintit se poate citi următoarea frază: „Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sînul său, şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor care îl alcătuiesc. Politicienii români au făgăduit atunci că acest text de referinţă, în care li se promiteau naţionalităţilor largi drepturi lingvistice, culturale şi administrative, va fi inclus în noua Lege fundamentală. Repetatele plîngeri ale reprezentanţilor minorităţii maghiare şi nemulţumirea crescîndă a unor politicieni germani, care, de altfel, au sprijinit Unirea de la 1918, legate de faptul că drepturile proclamate la Alba Iulia nu sînt respectate în practica autorităţilor, au determinat puterile aliate să insiste ca România să includă în viitoarea Constituţie normele stabilite şi legate de o politică minoritară liberală. Prin Acordul de la Paris2, semnat de România la finele anului 1919, „guvernul român se obligă să asigure deplină protecţie a vieţii şi a libertăţii tuturor locuitorilor ţării, fără deosebire de naştere, de rasă sau de religie3. Prin Articolul 8 al aceluiaşi Tratat se interzicea orice fel de discriminare din pricina apartenenţei la o anumită etnie.4 Una dintre condiţiile pentru încheierea Tratatului de la Trianon, prin care s-a consfinţit în plan internaţional unitatea naţională a noului stat, a fost, deci, crearea unui cadru juridic acceptat de către toate părţile implicate, cu scopul dezamorsării unor posibile conflicte interetnice. Acordul de la Paris a fost aspru criticat de numeroşi politicieni români întrucît, „sub forma tratatului minorităţilor, s-a încercat să se slăbească caracterul unitar naţional al statului român, transformînd România într-o „noua nenorocită AustroUngarie5. Opiniile citate îi aparţin lui Vintilă I. Brătianu şi au fost rostite cu prilejul dezbaterii legate de adoptarea Constituţiei din 1923. Promisiunea solemnă a regelui Ferdinand făcută cu prilejul încoronării6, care susţinea că Proclamaţia de la Alba Iulia va fi respectată întocmai şi că toţi cetăţenii ţării se vor bucurA de aceleaşi drepturi, indiferent de naţionalitatea lor, a fost ignorată de parlamentarii români de la Bucureşti, opunîndu-i treptat un naţionalism nedisimulat, uneori chiar brutal şi agresiv.7 Nimeni altul decît Octavian Goga, viitorul prim-ministru sub a cărui egidă s-au adoptat în 1937 primele legi antisemite, res-

pingea vehement temerile minorităţilor legate de o eventuală îngrădire a libertăţilor lor, mai ales după experienţa negativă pe care aceştia au avut-o în urma reformei agrare din anul 1921. „Sentimentul nostru obştesc refuză exagerările şi xenofobia, scria Goga în stilul ipocrit tipic al politicianismului naţionalist interbelic, fiindcă n-au fost niciodată „o coardă specială a psihologiei româneşti. După ce a respins „mult trîmbiţatele puncte de la Alba Iulia, Goga articula într-un mod cît se poate de limpede linia programatică faţă de minorităţi, adoptată de mai toate guvernele instalate la putere după primul război mondial. În „marea adunare de la Alba Iulia, noi nu am văzut [...] niciodată altceva decît manifestarea istorică a românismului din Ardeal pentru unirea cu Regatul, altceva nimic8. Transformarea aşa-numitului „românism în politica de stat era resimţită de minorităţi ca un atac la identitatea lor naţională şi ca o încercare nedisimulată de omogenizare etnică a societăţii româneşti. Legile şi reglementările restrictive, şicanele birocratice şi abuzurile xenofobe ale autorităţilor centrale şi locale confirmă aceste temeri exprimate de către reprezentanţii minorităţilor atît în Parlament, cît şi în presă. Presiunile de deznaţionalizare dirijată vizau învăţămîntul, presa, limba maternă, biserica, obiceiurile şi cultura tradiţională minoritară, provocînd o contraofensivă a grupurilor etnice. Într-o scrisoare de protest a deputaţilor germani din 21 noiembrie 1923, legată de „lipsa de toleranţă în politica de astăzi faţă de minorităţi, se face o comparaţie între măsurile şovine antebelice adoptate de guvernul ungar şi cele ale guvernului român. Autorii protestului ajung la concluzia că pînă şi „faimoasa lege de maghiarizare a contelui Apponyi din 1907, combătută cu înverşunare de toate popoarele minoritare şi inclusiv de românii ardeleni [...], este mai îngăduitoare decît ordinele Dlui Ministru al Instrucţiunii Publice9. Problemele abordate în această scrisoare au devenit o prezenţă constantă a dezbaterilor şi polemicilor între majoritari şi minoritari, înăsprind climatul interetnic. Iată doar cîteva exemple: 1. Introducerea obligatorie în şcolile minorităţilor a studierii istoriei şi geografiei în limba de stat; 2. Interzicerea folosirii denumirilor geografice în limbile naţionalităţilor sau folosirea altei limbi decît cea română pentru inscripţii publice; 3. Folosirea exclusivă a limbii române la examenul de bacalaureat; 4. Interzicerea unor serbări în limbile etniilor şi aprobarea acestora doar ca acţiuni bilingve; 5. Aşa-numitele reciclări lingvistice ale personalului didactic minoritar (ca justificare pentru epurări şi înlocuirea corpului didactic prin etnici români). Creşterea tensiunilor naţionale şi înăsprirea atmosferei interetnice au facilitat apariţia unor grupări profasciste germane în Banat şi în Transilvania. Fascizarea s-a produs în trei etape distincte: 1. 1918-1932 faza fascizării incipiente: domină factorii interni de influenţare ideologică; 2. 1932-1940 faza nivelării spirituale voluntare (geistige Selbstgleichschaltung): echilibru între factorii interni şi externi;

3. 1940-1944 faza subordonării totale faţă de politică, interesele şi ideologia Reich-ului hitlerist domină factorii externi. Aceste faze se caracterizează printr-o radicalizare progresivă (sau, dacă doriţi, cumulativă) a unor segmente importante ale minorităţii germane din România, culminînd cu acceptarea soluţiilor ideologice şi politice naziste propagate de conducerea celui de-al III-lea Reich prin intermediarii locali stabiliţi în fruntea Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) al Grupului etnic german din România. Astfel se instalează o dictatură paralelă în interiorul României. Acest sistem seamănă cu cel instaurat în Germania, avînd trăsăturile unei dictaturi consensuale, pentru că acţiunile de rezistenţă erau marginale. Existau două forme de opoziţie care se manifestau: 1) prin gesturi de respingere puternic personalizate (de exemplu, politicianul conservator Hans Otto Roth sau protestantul naţional-conservator Viktor Glondys, care aveau oarecare simpatii pentru evoluţia situaţiei din Germania nazistă); 2) printr-o opoziţie asumată din convingere şi prin luptă din motive ideologice (de pildă, membrii ilegalişti ai PCR sau PSD, sindicalişti de stînga şi reprezentanţi ai bisericii româno-catolice). Tulburătoarea constatare făcută de Hannah Arendt în Originile totalitarismului cu privire la „menţinerea autorităţii unor personaje autoritare şi dictatoriale care s-au „bucurat de încrederea maselor şi de „sprijinul majorităţii populare se potriveşte şi comunităţii germane din România.10 1918-1932 faza fascizării incipiente După 1918 se declanşează un proces de redefinire identitară a diferitelor grupuri regionale germane, supuse pînă atunci politicii brutale de maghiarizare. În pofida unor rivalităţi şi a divizării geografice, religioase şi dialectale, cele două grupuri distincte, şvabii bănăţeni catolici şi saşii ardeleni lutherani-protestanţi, încearcă să se adapteze noilor realităţi politice româneşti, reliefînd dubla lealitate a minorităţii. Cea faţă de cultură şi limba maternă, reprezentată de Germania, şi cea faţă de ţara adoptivă, reprezentată de România. Faptul că saşii s-au stabilit în urmă cu 800 de ani în Ardeal, iar şvabii de-abia în secolul al XVIII-lea a creat un decalaj cultural între cele două grupuri regionale care s-a manifestat prin afişarea unei superiorităţi transilvane, deseori sfidătoare, şi prin etalarea pronunţată a conştiinţei de către naţiunea civilizatoare în sud-estul Europei. Ultima componentă s-a îndreptat mai ales împotriva celorlalte naţionalităţi considerate inferioare din punct de vedere cultural, social şi economic, mai tîrziu şi rasial. La aceasta se adaugă elementele de incompatibilitate religioasă existentă între protestanţi şi catolici. Presiunile susţinute asupra instituţiilor minorităţii germane, percepută oricum de statul român centralizat ca un bloc monolit, au accelerat omogenizarea internă a grupurilor regionale germane, creînd premisele unor strategii de supravieţuire etnică într-un mediu naţional-politic similar celui din perioada administraţiei maghiare.

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

Tînăra elită bănăţeană a încercat să compenseze virtuţile secundare ale saşilor prin accentuarea exagerată a etnicităţii. Cele mai semnificative dovezi în acest sens se găsesc în literatură şi în publicistica vremii. Evaluarea moştenirii literare autohtone din Banat se face din perspectiva accentuării dimensiunii militante a unor scrieri semnate de Adam Maller-Guttenbrunn (1852-1923), un autor născut lîngă Timişoara, dar care şi-a petrecut cea mai lungă perioadă a vieţii la Viena. Popularizarea masivă a acestor scrieri nelipsite de excese naţionaliste, pe alocuri antisemite şi agresiv xenofobe a pregătit terenul spiritual pentru deraierile de mai tîrziu. În acelaşi timp, Maller-Guttenbrunn declarat clasic al literaturii germane din Banat a furnizat un anumit model de ideologie literară autohtonistă, local-patriotică, înrudită cu ceea ce în Germania s-a numit Blutund-Boden-Literatur, literatura sîngelui şi a gliei. În Transilvania, unde a existat o tradiţie literară proprie cu mult mai veche, tînăra generaţie de autori s-a transformat rapid în avangarda spirituală a mişcării, din care au răsărit elementele radicale ale nazismului local. La procesul de fascizare au mai contribuit şi numeroşi tineri care au studiat în Germania, unde au întreţinut contacte intense cu grupurile naţional-conservatoare, protonaziste şi apoi naţional-socialiste. Pe fundalul acestui complicat amalgam exploziv local, fostul ofiţer sas din armată austro-ungară Fritz Fabritius a înfiinţat, în anul 1922, primul nucleu politic radical de dreapta german, grupat în jurul „gazetei de luptă pentru poporul care lucrează cinstit („Kampfblatt far das ehrlich arbeitende Volka), intitulată Selbsthilfe (Autoajutorare). Pe prima pagină a publicaţiei lui Fabritius se află zvastica. Fabritius întreţinea contacte cu unii lideri nazişti din Germania, ca de pildă Hitler sau şeful formaţiunilor paramilitare SA, Rahm. Semnificativă în acest context este încercarea teoreticianului principal al antisemitismului politic românesc, A.C. Cuza, de a-l convinge în anul 1922 pe Fabritius să se alăture luptei împotrivă evreilor.11 1932-1940 faza nivelării spirituale voluntare (geistige Selbstgleichschaltung) Îi spun nivelare voluntară fiindcă procesul de conectare la ideologia totalitară nazistă se derulează în condiţiile unui sistem democratic este adevărat, destul de precar dar în nici un caz dictatorial. În această perioadă se accentuează tensiunile dintre elita politică democratică a germanilor din România şi forţele extremiste. În anul 1932, Fabritius înfiinţează Mişcarea naţional-socialistă de autoajutorare a germanilor din România („Nationalsozialistische Selbsthilfebewegung der Deutschen în Rumanien, NSDR), prin unificarea şi absorbţia unor asociaţii şi uniuni profasciste răzleţe. Atributul „nationalsocialist” inclus în numele formaţiunii este preluat de la organizaţia lui Hitler, Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP). Deşi numele organizaţiei lui Fabritius sugerează evidente afinităţi cu partidul nazist german, ea nu este un partid satelit. Programul partidului, care era o copie aproape fidelă a celui nazist, cerea

educarea tuturor germanilor din România în spiritul naţional-socialist. Structura organizatorică internă era tributară aşanumitului principiu al conducătorului (Fahrerprinzip). În analogie cu oficiosul nazist Valkischer Beobachter (Observatorul rasial), Fabritius schimbă, în 1932, şi denumirea gazetei pe care o edita în Ostdeutscher Beobachter (Observatorul est-german). Consolidarea extremismului de dreaptă românesc a provocat reacţii de respingere tot mai vehemente, venite din partea reprezentanţilor partidelor democratice tradiţionale româneşti. Pentru a nu se expune unor presiuni suplimentare, în decembrie 1933 Fabritius a schimbat, din motive tactice, denumirea partidului în „Miscare naţională de reînnoire a germanilor din Romania („Nationale Erneuerungsbewegung der Deutschen în Rumanien, NEDR). Un an mai tîrziu au fost interzise partidele extremiste, inclusiv organizaţia lui Fabritius. Venirea la putere a lui Hitler în Germania, în ianuarie 1933, a impulsionat forţele fasciste germane autohtone, stîrnind, pe de altă parte, speranţa multor etnici germani că noul regim de la Berlin îi va sprijini împotrivs tendinţelor de deznaţionalizare ale autorităţilor româneşti. Această speranţă a fost împărtăşită inclusiv de politicienii germani democraţi Hans Otto Roth (1890-1953) şi Rudolf Brandsch (1880-1953), care erau adversari declaraţi ai fasciştilor radicali din interiorul gruparii lui Fabritius şi care doreau să preia conducerea partidului. Fiind un politician mai moderat, Fabritius nu s-a opus colaborării politice cu reprezentanţii democraţi ai etnicilor germani care activau sub egida Uniunii Germanilor din România. Sub numele „Partidul Popular German („Deutsche Volksparteia, DVR), fracţiunea radicală din interiorul organizaţiei lui Fabritius a fondat, în 1935, o grupare fascistă proprie, care a pus practic bazele organizatorice, ideologice şi politice în vederea transformării minorităţii într-un apendice al celui de-al III-lea Reich. Pentru a aplana certurile dintre aripile rivale au intervenit reprezentanţii Germaniei naziste, care în 1938 au ordonat unificarea grupărilor. Fabritius devine din nou şeful absolut, purtînd titlul de conducător al grupului etnic german din România. La numai un an după numire, el va fi înlocuit cu un activist mai docil faţă de pretenţiile Berlinului (Wolfgang Bruckner). În paralel cu aceste schimbări, influenţa publică a organizaţiei se consolidează şi numărul aderenţilor creşte. Responsabilitatea politică şi ideologică pentru ceea am numit faza nivelării spirituale voluntare revine într-o foarte mare măsură unor intelectuali influenţi, ziarişti, scriitori, cadre didactice şi, bineînţeles, activiştilor de partid. Aş aminti aici numai doi scriitori influenţi care în aceşti ani au contribuit la campania de influenţare politică şi ideologică a minorităţii germane. Primul este prozatorul Karl von Maller (1886-1943), care în 1932 devine primul Gauleiter al Banatului şi care a editat la Timişoara gazeta antisemită Der Starmer. Gazeta a fost o imitaţie a publicaţiei omonime a nazistului german Julius Streicher, care, după război, a fost condamnat la moarte de către tribunalul internaţional de la Nurnberg. Celălalt este Heinrich Zillich (1898-1988), care în 1936


Cultură s-a stabilit definitiv în Germania, unde a fost promovat şi, în repetate rînduri, premiat ca reprezentant de frunte al literaturii germane din străinătate. Ca membru al partidului nazist, Zillich se înrolează în armată, unde răspunde de editarea unor cărţi destinate militarilor. După război este supus „denazificării. Continuă să activeze ca scriitor şi publicist, întreţine contacte cu foştii scriitori de frunte din perioada hitleristă, participă la întruniri revizioniste şi devine editorul principal al publicaţiei Sadostdeutsche Vierteljahresblutter, care apare şi astăzi la Munchen. Între 19521963, Zillich a fost preşedintele asociaţiei saşilor din Germania, publicînd în acelaşi timp şi-n presa radicală de dreapta. Singura diferenţă în scrierile literare şi publicistice din perioada postbelică ale acestui autor constă în renunţarea la omagiile aduse sistemului naţional-socialist şi lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprind toate temele naţionaliste dezbătute obsesiv şi consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugă acum relativizările Holocaustului şi atacurile la adresa democraţiei vest-germane şi americane. Pentru a ilustra antisemitismul bolnăvicios al lui Zillich, aş cita două scrisori. Prima datează din 1932 şi i-a fost adresată scriitorului evreu-bucovinean de limbă germană Alfred Margul-Sperber. Pe cea de-a doua a trimis-o în anul 1980 unui preot sas antifascist, regretatul Hans Holztruger, stabilit în R.F. Germania, criticînd deschis în ea politica revizionistă a asociaţiei saşilor şi încercările de ocultare a trecutului fascist. Deoarece este vorba despre nişte documente personale, ele au o semnificaţie specială şi o credibilitate mai mare, dezvăluind, pe de o parte, dimensiunea reală a antisemitismului său interiorizat, iar de cealaltă parte, dezăvuind aserţiunile unor simpatizanţi care neagă sau minimalizează aspectele xenofobe şi anti-iudaice evidente, identificabile în operele literare şi în publicistica lui Zillich. Argumentele principale pe care le evocă pentru a-şi motiva resentimentele antisemite pornesc de la nişte întîmplări personale: participarea ca militar în Armata română la suprimarea revoluţiei bolşevice din Ungaria şi prezenţa la o petrecere din Berlinul anilor 20, unde invitaţii evrei au ironizat slujba religioasă lutherana. În jurul acestor două întîmplări evocate în cele două epistole, scrise la o distanţă de aproape 50 de ani, sînt grupate mai toate argumentele antievreieşti întîlnite şi în literatura antisemită binecunoscută. Pe lîngă nelipsita aserţiune că evreii ar provoca de fapt antisemitismul, mai apare şi ecuaţia evreu = comunist, precum şi ideea că evreii aspiră la dominaţia altor popoare, creînd în acest scop o literatură şi o ideologie antinaţională şi dizolvantă etc. etc.12 1940-1944 faza subordonării totale faţă de politică, interesele şi ideologia Reich-ului hitlerist Pe 27 septembrie 1940, în fruntea grupului etnic este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurtă vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German al Grupului etnic german din România (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul naţional-legionar român al lui Antonescu acordă grupului etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare.13 Astfel, grupul etnic devine

un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţămîntului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunerea totală faţă de Germania hitleristă, transformînd partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al grupului etnic. Obiectivul ideologic principal declarat al lui Andreas Schmidt constă în transformarea minorităţii într-o masă de manevră. Pentru realizarea procesului de nivelare totalitară, partidul a imitat politica nazistă, transformînd, în primul rînd, biserica evanghelică a saşilor din Transilvania, învăţămîntul în limba germană şi presa în pepiniere ideologice. Orice critică sau opoziţie internă este sancţionată prin excludere din grupul etnic, prin teroare psihologică, prin atacuri huliganice. Pentru a înfrînge orice rezistenţă din partea bisericii evanghelice a saşilor, în 1941 a fost demis episcopul Viktor Glondys (1882-1949) şi înlocuit cu episcopul pro-nazist Wilhelm Staedel.14 Acesta a sprijinit politica sinucigaşă a lui Andreas Schmidt şi înrolarea tinerilor în detaşamentele SS-ului nazist. Pe de altă parte, episcopul Staedel a susţinut şi crearea aşa-numitei Uniuni de muncă a Institutului pentru cercetarea influenţei evreieşti asupra bisericii. În conformitate cu idei similare propagate, de pildă, de extremistul român A.C. Cuza sau de ideologul nazismului Alfred Rosenberg, Institutul amintit propunea eliminarea Vechiului Testament din învăţămîntul religios, fiind considerat o emanaţie a spiritului dizolvant iudaic. Pentru a pune capăt înrolărilor voluntare ilegale, concretizate în aşa-numita Acţiune a celor 1000, în 1943 Antonescu a semnat un acord cu Germania care permitea încadrarea a circa 70.000 de tineri germani în trupele Waffen-SS. Prima companie a divizionului SS Leibstandarte „Adolf Hitler” era formată în exclusivitate din tineri fanatizaţi germani din România. Numeroşi germani din România au fost implicaţi şi în crimele din lagărele de concentrare. Astfel, dr. Victor Capesius din Sighişoara a fost farmacist la Auschwitz, iar dr. Fritz Klein, medic în acelaşi lagăr. Amîndoi au fost condamnaţi după război, Capesius la închisoare, Klein la moarte. (În 1981, Heinrich Zillich, pe care l-am pomenit mai sus, i-a dedicat lui Klein un articol în care l-a descris pe acest criminal de război ca pe o victimă a justiţiei învingătorilor.15) Odată cu prăbuşirea dictaturii lui Antonescu, la 23 august 1944, s-a sfîrşit şi regimul lui Andreas Schmidt. Încercarea sa de a determina minoritatea germană să părăsească România a reuşit numai parţial. În septembrie 1944, Schmidt se întoarce în România cu un comando de paraşutişti format din şapte legionari români pentru a organiza lupta contra noului regim de la Bucureşti. Este capturat de trupele sovietice şi condamnat. A murit într-un lagăr sovietic în anul 1948. Trupele naziste reuşesc, pentru cîteva zile, să revină în zona de vest a Banatului, intrînd în septembrie în oraşul Jimbolia (unde exista un puternic nucleu socialdemocrat antinazist format din germani). Administraţia locală a fost preluată după 23 august de un primar social-democrat. Şapte antifascişti germani au fost asasinaţi pe data de 15 septembrie 1944, după ce trupele naziste au revenit împreună cu elementele naziste locale. Elucidarea acestei crime a fost blocată cu succes de către naziştii germani localnici fugiţi în Germania.

2. Imediat după prăbuşirea regimului antonescian, Roth adresează germanilor un apel, în care le cere minoritarilor să nu părăsească România. În mai multe memorii şi articole programatice scrise în 1944-1945, Roth face un rechizitoriu aspru nazismului, condamnînd politica de transformare a Grupului etnic german în coloana a cincea a Reichului.16 În pofida acestei atitudini exprimate şi înainte de 1944, el va fi arestat mai tîrziu de către autorităţile comuniste şi va muri în anul 1953 într-o închisoare stalinistă.17 Noile autorităţi au ordonat internarea activiştilor grupului etnic în lagărul de la Tîrgu Jiu. Întreagă presă românească a tematizat sprijinirea hitlerismului de către populaţia germană, evitînd, în acelaşi timp, să dezbată participarea Armatei române la „razboiul sfînt sau crimele din Transnistria şi Odessa. În această atmosferă de diabolizare unilaterală, totuşi nu s-a hotărît expulzarea totală a germanilor, aşa cum s-a procedat mai tîrziu în Cehoslovacia, de pildă. Ca măsură de represalii, s-a dat curs cererilor sovietice de a trimite oameni în URSS, care să participe la munca de reconstrucţie. În ianuarie 1945, autorităţile române au participat activ la organizarea deportărilor, întocmind listele tuturor femeilor între 18 şi 30 de ani şi a bărbaţilor între 17 şi 45 de ani. Măsura a fost pur etnică, deoarece nu fuseseră scutiţi nici antifasciştii sau comuniştii germani care nu colaboraseră cu naziştii. Dintre cei aproximativ 70.000 de deportaţi în baza tezei aberante a vinovăţiei colective au supravieţuit doar jumătate.18 În perioada acelui intermezzo pseudodemocratic al anilor 1945-1947, minoritatea germană fusese deposedată şi exclusă de la reforma agrară din 1945. Terenuri agricole au primit numai acei foarte puţini săteni care au refuzat să cotizeze şi să se înscrie în grupul etnic german controlat de către nazişti. Instituţiile minorităţii au fost practic interzise. De această măsură au fost afectate în primul rînd presa şi învăţămîntul de stat (mai puţin cel confesional al saşilor ardeleni). Pentru germani, prevederile legii minorităţilor naţionale din 1945 nu aveau nici un efect, ei fiind lipsiţi de drepturi civile şi politice pînă în 1949. Pînă şi Organizaţia Antihitleristă Germană din Banat, înfiinţată în 1944, a fost interzisă după un an de existenţă.19 Ulterior, s-a înfiinţat Comitetul Antifascist German, care a editat în 1949 şi primul ziar central, cotidianul Neuer Weg. Treptat, s-au anulat măsurile discriminatorii, s-a admis din nou învăţămîntul în limba maternă şi, în 1950, participarea la alegeri. Toate aceste măsuri însă se înscriu în strategia de stalinizare a întregii societăţi româneşti. La implementarea stalinismului în rîndurile minorităţii germane au participat numeroşi intelectuali. Din simpatizanţi ai nazismului, unii s-au transformat în susţinători ai socialismului, alăturîndu-se unor figuri sinistre de stalinişti notorii, ca de exemplu redactorul-şef al ziarului Neuer Weg, scriitorul proletcultist Anton Breitenhofer (1912-1989), publicistul Ernest Breitenstein, diplomatul şi autorul amator Josef Puwak şi ofiţerul superior de securitate Martin Schnellbach.20 După reîntoarcerea în 1949 a supravieţuitorilor deportaţi în URSS, în 1951 au urmat dislocările multor bănăţeni (inclusiv germani) în Bărăgan, ceea ce a adîncit prăpastia existentă între noul regim comunist şi minoritari. În anii 50 se agravează la nivelul memoriei colective sentimentele de frustrare, estompînd,

pe de altă parte, cauzele reale care au provocat războiul dezastruos, sprijinit şi de mulţi germani, ca de altfel şi de români. Proporţiile acestei martirologii colective s-au manifestat deschis în publicistica şi literatura germanilor stabiliţi în RFG prin reliefarea unilaterală a efectelor şi prin suprimarea consecventă a cauzelor. Liderii organizaţiilor germanilor strămutaţi în Germania între care şi sus-amintitul Heinrich Zillich erau identici cu cei care au contribuit la răspîndirea naţional-socialismului, respectiv cei care au activat în cadrul grupului etnic fascist. Bineînţeles că aceste persoane compromise politic n-aveau nici un interes să faciliteze o reconsiderare critică a trecutului, blocînd şi suprimînd sistematic încercările de prezentare obiectivă a istoriei minorităţii.21

3. Concluzii Acumularea unor frustrări naţionale de-a lungul secolului trecut s-a accentuat în perioada comunismului prin nemulţumiri de ordin economic. Reacţia aproape unanimă a minorităţii a fost exodul. Fenomenul s-a amplificat în perioada ceauşistă şi a explodat după 1990, cînd aproape întreaga comunitate germană a emigrat. Lucrare prezentată în cadrul Seminarului internaţional Minorităţi, moşteniri culturale, civilizaţie românească contemporană (Bucureşti, 21-22 octombrie 2003) 1. La redactarea textului de faţă am folosit mai multe studii, eseuri şi articole publicate în ultimii ani, în care am tematizat problematica minorităţilor etnice: Die Zwunge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumanien (Presiunea amintirilor. Însemnări din România), Hamburg, 1988; Rumanisierung. Die Nationalitatenpolitik von 1918 bis 1990 (Romanizarea. Politica naţională între 1918 şi 1990), în Richard Wagner/Helmuth Frauendorfer (ed.); Der Sturz des Tyrannen. Rumanien und das Ende einer Diktatur (Răsturnarea tiranului. România şi sfîrşitul unei dictaturi), rororo-aktuell, Reinbek bei Hamburg, 1990, p. 102-135; Literatur und Personenkult în Rumanien (Literatura şi cultul personalităţii în România), în Nachruf auf die rumaniendeutsche Literatur (Necrolog pentru literatura germană din România), ed. Wilhelm Solms, Hitzerot Verlag, Marburg, 1990, p. 93-115; „Die Finger zu rostigen Krallen gebogen. Heinrich Zillich und die Topographie der Verdrangung (Heinrich Zillich şi topografia sublimării), în Halbjahresschrift far sadosteuropaische Geschichte, Literatur und Politik sin continuare: HJSt, Anul 5, Nr. 1/1993, p. 57-72; Politische Prozesse als soziale Prophylaxe. Methodik stalinistischer Machtausabung (Procesele politice ca profilaxie socială. Metodica exercitării puterii staliniste), în HJS, Anul 5, Nr. 2/1993, p. 54-66; Situaţia minorităţilor în România privită din perspectiva istorică, în William Totok, Aprecieri neretuşate. Eseuri, articole şi interviuri 1987-1994, Editură Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 1995, p. 144154; Der nahtlose Abergang? Rumaniendeutsche îm Faschismus und Stalinismus (Trecere lină? Germanii din România în timpul fascismului şi stalinismului), în HJS, Anul 7, Nr. 1a/1995, p. 16-39. 2. Cf. ElemA©r IllyA©s, Naţionale Minderheiten în Rumanien. Siebenbargen îm Wandel (Minorităţi naţionale în România. Ardealul în schimbare), Wien, 1981, p. 97-98. 3. SA¡ndor TA³th, Quo vadis, România? (Quo vadis Rumanien?), New York-Budapesta, 1990, p. 158. 4. „Deosebirea de religie, credinţă sau confesiune nu poate fi în dezavantajul nici unui cetăţean român, sub aspectul beneficierii de drepturi civice şi politice, şi anume: obţinerea posturilor, funcţiilor şi demnităţilor publice sau practicarea diverselor profesii şi meşteşuguri. Nici un cetăţean român nu poate fi îngrădit în privinţa liberei folosiri a oricărei limbi în circulaţia particulară sau economică, în viaţa religioasă, în publicitatea prin presă sau prin orice alte mijloace sau în adunări publice. Fără a afecta măsurile luate de guvernul român în stabilirea limbii oficiale, cetăţenii de limbă maternă neromână vor beneficia de facilitări echitabile în privinţa folosirii limbii proprii, fie oral, fie scris, în faţa instanţelor judecătoreşti. [...] Minorităţilor trebuie să li se asigure o parte echitabilă în obţinerea şi folosirea tuturor sumelor din bugetul de stat, bugetele comunale

13 sau alte bugete, care se utilizează în scopuri educative, religioase sau de binefacere. România trebuie „să acorde autonomie locală, sub controlul statului român, colectivităţilor secuieşti şi săseşti din Transilvania în problemele religioase şi de învăţămînt cf. Sa¡ndor TA³th, op. cît., p. 158. 5. Constituţia din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 58. 6. Cf. William Totok, Rumanisierung, op. cît., p. 102-135. 7. Cf. studiului de referinţă semnat de Mariana Hausleitner, Die Rumanisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrumaniens 1918-1944 (Romanizarea Bucovinei. Impunerea pretenţiei naţionalstatale a României Mari 1918-1944), Munchen, 2001. 8. Octavian Goga, Mustul care fierbe, Editura Scripta, Bucureşti, 1992, p. 245-246 (11927). 9. Klaus Popa (ed.), Die Rumaniendeutschen zwischen Demokratie und Diktatur. Der politische Nachlass von Hâns Otto Roth 1919-1951 (Germanii din România între dictatură şi democraţie), Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 2003, p. 96-98. 10. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 404-405. 11. Johann Bahm, Die Deutschen în Rumanien und die Weimarer Republik. 1919-1933 (Germanii din România şi Republica de la Weimar. 1919-1933), Ippesheim, 1993, p. 269-294 şi p. 195 s.u. 12. Scrisoarea către Sperber a fost publicată integral în HJS, Anul 5, Nr. 1/1993, p. 57-72. Scrisoarea către Holztrager se află în arhiva autorului şi poate fi consultată pe Internet sDossier Heinrich Zillich 1898-1988t: http://home.t-online.de/ home/totok/halbjaA1.htm. 13. Pentru detalii, vezi Johann Bahm, Die Gleichschaltung der Deutschen Volksgruppe în Rumanien und das „Dritte Reich”. 1940-1944 (Nivelarea grupului etnic german din România şi cel de-al III-lea Reich. 1940-1944), Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 2003. 14. Cf. Johann Bahm, Dieter Braeg (ed.), D.Dr. Viktor Glondys, Tagebuch. Aufzeichnungen von 1933 bis 1949 (Jurnal. Însemnări 1933-1949), AGK-Verlag, Dinklage, 1997. 15. Zillich, Ein Siebenbarger Opfer der Siegerjustiz (Un ardelean, victimă a justiţiei învingătorilor), în Sadostdeutsche Vierteljahresblatter, Folge 1/1981, p. 46 s.u. 16. Cf. documentele din arhiva Roth publicate în Popa, op. cît., p. 401 s.u. 17. Hannelore Baier, Arestarea politicianului sas Hans Otto Roth în 1952, în Anuarul Institutului de cercetări socio-umane Sibiu, III, Editura Academiei Române, 1996. 18. Georg Weber/Renate Weber-Schlenther, Die Deportation von Siebenbarger Sachsen în die Sowjetunion. 1945-1949 (Deportarea saşilor ardeleni în Uniunea Sovietică. 1945-1949), 3 vol., Kaln-Weimar-Wien, 1995. 19. Cf. William Marin, Kurze Geschichte der Banater Deutschen. Mit besonderer Beracksichtigung ihrer Beziehungen zur rumanischen Bevalkerung und ihrer Einstellung zur Vereinigung von 1918 (Scurtă istorie a germanilor bănăţeni), Editura Facla, Timişoara, 1980, p. 103 şi p. 191. 20. Înainte de a muri, la începutul anilor 80, Schnellbach şi-a descoperit vocaţia de scriitor, redactînd împreună cu Ioan Iancu o carte propagandistică despre lupta împotriva gherilelor anticomuniste din munţi, Noroi şi stele, Facla, Timişoara, 1978. 21. Vezi în acest sens dezvăluirile lui Hans Wolfram Hockl, care s-a distanţat critic de bagatelizările şi falsificările istorice practicate de concetăţenii săi implicaţi direct în politica naţional-socialistă. Hans Wolfram Hockl, Offene Karten. Dokumente zur Geschichte der Deutschen în Rumanien 19301980 (Cu cărţile deschise. Documente privind istoria germanilor din România 1930-1980), Linz 1980; id., Deutscher als die Deutschen. Dokumente und Studien aber NS-Engagement und Widerstand rumaniendeutscher Volkspolitiker (Mai germani decît germanii. Documente şi studii despre angajamentul nazist şi despre rezistenţa unor politicieni germani din România), Linz, 1987. Pentru opoziţia catolică, vezi Franz Krauter, Erinnerungen aus meiner christlich-demokratischen Dienstzeit (Amintiri din perioada activităţii mele creştin-democrate), Freiburg, 1967.

(Obsevator cultural, nr. 197, decembrie 2003)

Autor: William TOTOK (poet, prozator, eseist şi jurnalist german, originar din România)

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


Semnal

14

CU FAŢA LA PERETE II Red. plt.mj. C.R. D-RTVR 39 -345 f/v Pe garduri, în ziare, la radio, la televizor şi, cum se spunea într-un banc din acei ani, chiar şi prin fierul de călcat introdus în priză, lătrăii regimului se întreceau în a tămâia ceea ce era înjurat pe la toate colţurile Publicaţia “Săptămîna” – nr.1 (630), vineri 7 ian. 1983 Ianuarie de sărbătoare Ianuarie ne regăseşte mai buni şi mai uniţi sub soare începe Anul Nou să-şi ţeasă urzeala scumpă pe pămînt pe tot cuprinsul de legendă al României milenare purifică zapada totul şi grâul încolţeşte sfînt Pe munţii noştri se pogoară o pace binecuvîntată par stelele făclii aprinse la cina vechilor martiri trec turmele de capre negre şi tulnicele ne desfată împodobiţi sunt brazii veşnici ca-n pragul unei mari nuntiri Intîia noastră sărbătoare la început de an ne este aniversarea unei fiice pe care astăzi o cinstim şi nu putea să-nceapă anul cu o mai lăudată veste şi nu erau auguri mai tineri pe crugul timpului sublim Această zi de dor şi slavă înscrisă e în calendare cu flori de liliac şi aur precum un trainic legămînt pentru întreaga Românie aceasta este ziua-n care poporul a născut o fiică fără pereche pe pămînt Înmugurit simbol şi floare în arborele viu al ţării vlăstar al clasei muncitoare şi-al descendenţei ţărăneşti încă din primii ani de viaţă ea a răspuns, luptînd, chemării de a sluji fără preget stindardul fiinţei româneşti Elena Ceauşescu - omul ce-ntruchipează pe vecie femeile acestei naţii atît de pline de virtuţi mîndrie, cinste, frumuseţe şi-un monument de hărnicie pentru acestea toate, iată, iţi vine dreapta să-i săruţi. E mama plină de iubire şi om politic cu renume şi e savanta pentru care nici o izbandă nu e grea ea duce faima ştiinţei noastre şi-a ţării în întreaga lume iar patria o preaslăveşte şi se mîndreşte azi cu ea. Această nobilă plămadă e un destin şi o conştiinţă tovăraşa de viaţă îi este Eroul Naţional iar existenţa lor de luptă e-o glorioasă biruinţă pe drumul răscolit de patimi, sub Arcul ţării triumfal. În tot ceea ce face ea aduce un spor de cinste şi candoare un suflu înţelept şi-un fluviu de omenie are-n glas pecetea ei de puritate se simte-n fiece lucrare pe unde calcă cresc izvoare şi macii îi înfloresc sub pas. Acum, în zi aniversară, noi îi dorim să aibă parte de-o viaţă plină de lumină, de sănătate şi belşug slujind cu întreaga ei fiinţă acest popor fără de moarte şi flamurile Tricolore, şi steagul roşu ca un rug. Putere, pace, bucurie azi îi urează tot poporul aşa cum e lăsat prin

datini de la strămoşii daco-romani alături de alesul ţării să-i strălucească viitorul noroc, şi multă fericire, şi un fierbinte “La mulţi ani” Corneliu Vadim Tudor Slavă partidului, slavă conducătorului iubit, slavă traiului fericit! : în aceste condiţii toate antenele televizoarelor din România, atât cât putea fiecare, erau direcţionate spre… vecini! Programul Televiziunii Române Joi, 30 dec. 1982 – programele 1 şi 2 11.00. – Telex 11.05. – Republica la a 35 – a aniversare. Itinerare prin prezentul socialist al ţării. 11.25. – Ecran de vacanţă. Film artistic: “Aurel Vlaicu” – ultima parte. 12.15. – Tragerea de amortizare ADAS. 12.25. – Paşi de viaţă lungă. 13.00. – Închiderea programului. 16.00. – Telex. 16.05. – Iubirea de ţară e-n fapta noastră de zi cu zi … - reportaj. 16.30. – Studioul tineretului. 17.50. – 1001 de seri. 18.00. – Închiderea programului. 20.00. – Telejurnal. 20.40. – Republica, un gînd, un ţel, o singură voinţă. 21.00. – Odă Republicii. Spectacol literar-muzical-coregrafic. 21.45. – E ţara în sărbătoare – program muzical. 22.00. – Telejurnal. Sîmbătă, 18 dec. 1982 – programele 1 şi 2 11.00. – “Aşa se arată ţării, azi, partidul”. Emisiune muzical - literară. În jurul orei 11.30. – Transmisiune directă de la Sala Palatului Republicii: Şedinţa de închidere a lucrărilor Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român. Cîntece patriotice şi revoluţionare. Programul 1 13.30. – La sfîrşit de săptămînă (I). 18.35. – Săptămîna politică. 18.50. – 1001 de seri. 19.00. – Telejurnal. 19.30. – Te slăvim, partid biruitor. Spectacol literar-muzical-coregrafic. 20.15. – La sfîrşit de săptămînă (II). Telenciclopedia. 20.40. – Film artistic: “Convoiul”. Premieră TV. Producţie a Casei de filme Unu. 22.05. – La hanul Ancuţei. Mondovision. 22.50. – Telejurnal.

23.00. – Închiderea programului. Programul 2 19.00. – Telejurnal. 19.30. – Te slăvim, partid biruitor. Spectacol literar-muzical-coregrafic. 20.15. – Pagini muzicale de mare popularitate. 21.05. – Occident ’82. Dreptul la învăţătură într-o orînduire a inechităţii sociale. Documentar. 21.20. – Maeştri artei muzicale româneşti, Mihail Jora, Marţian Negrea, Sabin Drăgoi. 22.10. – Jazz în nocturnă. 22.50. – Telejurnal. 23.00. – Închiderea programului. Din presa zilei Partidul, prin intermediul Securităţii, trebuia să ştie tot: ce gândeai, ce credeai şi ce făceai, ce vorbeai şi cu cine vorbeai, ce mâncai şi de unde aveai şi chiar şi ce făceai noaptea cu nevasta sau iubita în pat! Cut D.S.S./Dir. V/29.07.1988 Către S.M.B. În conformitate cu ordinul fără număr din octombrie 1987 al ministrului secretar de stat şi şef al D.S.S., vă rugăm să întreprindeţi măsuri de verificare asupra lui [... oricare dintre dumneavoastră!] - născut în anul [... nu conta vârsta dacă eraţi în stare să gândiţi şi să articulaţi vorbe!] - domiciliat în [... Republica Socialistă România multilateral dezvoltată…] - profesia [...oricare, inclusiv fără…] - locul de muncă [... oriunde, pe întinsul patriei socialiste… ] În mod deosebit interesează: date privind comportarea şi preocupările la locul de muncă, în familie şi societate, trăsături negative de caracter, vicii, moralitate, contractarea de boli transmisibile sau incurabile, tendinţe de pălăvrăgeală şi lăudăroşenie, manifestări negative sau mistico-religioase, atitudini potrivnice orînduirii social-politice, rude sau relaţii în străinătate, alte aspecte cu conţinut operativ de securitate. Aceleaşi date despre membrii familiei. [...]. Ptr.şef Dir. / Gen. Mr. Neagoe Marin D-RTVR 32-191 f Notă raport Subsemnata […] - reporter principal la secţia Film, la data de 30 mai am primit un colet care a conţinut 250 gr. cafea boabe şi trei bucăţi cîrnaţi afumaţi, de câte 20 cm. (subliniere autor) din partea lui […] de la TV Budapesta. Coletul a fost adus de un coleg al susnumitei, cu

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

care nu m-am întîlnit şi pe care nu îl cunosc. D-RTVR 12-239 f U.M. 0639/51/10.09.1989/U.M. 0800/112 [...] Discuţiile au durat pînă în jurul orelor 2.00. Între soţi au avut apoi loc raporturi intime, după care cei doi au mai discutat puţin pe teme de familie. [...] red. cpt.F.I./ lt.col. M.E. 4D-393 v,394,395 f/v,396 f U.M. 0610/15.03.1989. - “BUCUR” – “JENI” RFG [...] În cursul dimineţii “JENI” şi prietenul ei se trezesc şi au din nou relaţii sexuale. După care discută despre DENISA şi mai ales fiul acesteia MIRCEA. [...] D-RTVR 5-111 f Partea I INDEX OAMENI şi LOCURI INFORMAŢII TEHNICE PRIVIND DOSARUL CONSPIRATORII A. Dosarul de Urmărire Informativă (D.U.I.). Indicativ în arhiva C.N.S.A.S. - I.234. Nr. dosar: 238319 (4 volume) B. Dosarul Penal (Fond Penal). Indicativ FP 65894. În acest moment se află depozitat în arhiva Ministerului Justiţiei de la Mânăstirea Cernica. 11 volume. Filele din volume sunt redactate faţă şi, aproximativ 1/3 dintre acestea, faţă/verso. Copiile solicitate şi obţinute sunt în realitate pagini după documentele originale (faţă, verso sau faţă/verso). Din prezentarea care urmează rezultă faptul că publicarea dosarului CONSPIRATORII nu este, din multiple motive, integrală. Astfel, D.U.I. CONSPIRATORII conţine aprox. 1908 pagini din care s-au solicitat şi obţinut copii după numai 809 pagini. Selecţia paginilor după care au fost solicitate copii a fost hotărâtă numai după cercetarea atentă a întregului fond informativ pus la dispoziţie de C.N.S.A.S. Observând numerotarea şi renumerotarea filelor nu se poate afirma că au fost extrase file din dosar. Ceea ce nu înseamnă că acesta conţine absolut toate documentele referitoare la caz, astfel de informaţii fiind disipate şi prin alte fonduri informative din arhiva securităţii sau, pur şi simplu, unele, considerate ca devenite inutile, au fost date la maşina de tocat. Trebuie spus că un document odată arhivat nu putea ajunge la maşina de tocat decât în baza unor procese verbale cu mai multe

semnături care consemnau hotărârea luată şi executarea operaţiunii. Dosarele de urmărire informativă au fost microfilmate la un moment dat, aşa cum se vede în cazul volumului 1. Probabil că procedura se aplica după un timp de la închiderea dosarului sau după un timp de la închiderea volumului respectiv. Din Dosarul penal s-au solicitat şi obţinut copii după 520 pagini, unele volume fiind copiate integral. Total copii după dosarul „CONSPIRATORII” solicitate şi obţinute: 1329 pagini. Originalele documentelor reproduse se află în arhiva C.N.S.A.S. şi a Ministerului de Justiţie. Copiile după originale, precizate mai sus, se află în posesia autorului. Fiecare document reprodus în volum este însoţit de un indicativ (ex. D1 - 366 f/v sau P2 - 15,16 f) care se referă la fondul căruia aparţine în arhive (D pentru dosarul de urmărire informativă şi P pentru dosarul penal), imediat numărul volumului, precum şi numărul paginilor din volumele respective. Din momentul publicării prezentului volum, accesul la dosarul CONSPIRATORII, aşa cum a fost descris mai sus, pentru cercetare sau verificarea unor informaţii, devine liber pentru orice persoană fizică având cetăţenia română. Nici una dintre aceste persoane nu este autorizată să solicite copii după documentele cercetate sau să deţină copii după documentele existente în dosar, indiferent de sursa lor de provenienţă. Folosirea, indiferent de formă, a reproducerilor după documentele originale publicate în acest volum este posibilă numai cu respectarea strictă a drepturilor de copyright şi de autor prevăzute de lege. Editura care tipăreşte volumul deţine, în scopul descris mai sus, un set complet de copii ale originalelor reproduse în carte. Indexul care urmează oferă cititorilor ale căror nume sunt consemnate în volum elemente de sprijin concrete pentru eventuale solicitări către C.N.S.A.S. privind consultarea propriilor dosare de urmărire informativă întocmite de fosta securitate. Dacă acestea există. Din motive de economie a spaţiului editorial m-am limitat la menţionarea unei singure pagini privind numele sau denumirea din INDEX însoţind acest artificiu, acolo unde a fost cazul, cu trimiteri spre alte pagini, multe altele sau foarte multe altele. Printr-o lectură atentă a documentelor cititorul interesat va descoperi şi paginile care nu sunt precizate. Asteriscurile din interiorul unor documente reprezintă un procent infim din anonimizările operate de C.N.S.A.S. pe xerocopii şi care au „scăpat”, până la urmă, memoriei şi


Semnal notiţelor luate de autor la cercetarea dosarului. Capitolul I OAMENI Categoria AGENŢI şi COLABORATORI ai fostei securităţi Nu mă interesează ce spune legea despre această categorie de cetăţeni ai României comuniste… Am trăit, pe pielea mea (şi deloc uşor!), vreme de foarte mulţi ani sub efectele activităţii, atitudinii sau lipsei de atitudine a acestora faţă de ororile la care am fost supuşi de regimul comunist aşa că îmi asum dreptul natural ce mi se cuvine de a-i arăta cu degetul. Fără să pretind nimic în ceea ce-i priveşte. Poate doar împăcarea lor, prin mărturisire, cu Dumnezeu … Acum sau, dacă nu va fi prea târziu!, în ultimele clipe ale existenţei lor fizice! … AGENŢI Toate persoanele prezentate sub acest titlu au desfăşurat activitate de poliţie politică în România comunistă. Nici una dintre ele nu poate afirma şi susţine public, prin probe de necontestat, că nu a cunoscut cu ce se ocupa structura securităţii din care făcea parte în raport cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului recunoscute pe plan internaţional. Aceste persoane au dat ordine sau au executat ordine, unele dintre acestea dovedind exces de zel în acest sens, pentru îngrădirea, limitarea sau chiar suprimarea acestor drepturi şi libertăţi. Gradele persoanelor respective sunt cele consemnate în documente. AGENŢI IDENTIFICAŢI După fiecare nume, în paranteză, prescurtările au următoarele semnificaţii: (N) - identificat numai prin menţionarea numelui pe document; (NS) - identificat prin nume şi semnătură pe document. Notă: identificarea, în foarte multe cazuri, este relativă. Rămâne ca opinia publică interesată să contribuie cu informaţii la stabilirea identităţii exacte a persoanelor respective. 1. Aioanei Constantin (NS): mr. Pg. … şi altele 2. Amancei (N): cpt. Pg…. 3. Anastasiu Gabriel (NS): lt.col. Pg. … şi altele 4. Anghel Ion (NS): lt.col. Pg. …şi multe altele 5. Apostol Eugeniu (N): mr. Pg…. 6. Bădescu M. (N): lt. Pg…. 7. Barat Iosif (N): cpt.Pg…. 8. Barbu (N): mr. Pg…. 9. Beda (N):col. Pg…. 10. Bordea Aron (NS): gen. mr. Pg. … şi altele 11. Botezatu Nicolae (NS): col. Pg…. 12. Breazu Petre (NS): cpt.(mr.) Pg. …şi multe altele 13. Bucura Vasile (NS): col. Pg…. 14. Bucurescu Gianu (N): gen. mr. Pg. … şi altele 15. Bunescu (N): mr. Pg…. 16. Burgui Marin (NS): cpt. Pg. … şi altele 17. Călinoiu Petre (N):col.Pg. … şi altele

18. Calotă Petru (NS): col.Pg. … şi altele 19. Caraiman (N):mr. Pg. … şi altele 20. Ceauşu Gheorghe (NS): lt.col. Pg. …şi multe altele 21. Ceauşu Ion (NS): cpt.Pg…. 22. Chelaru Ştefan (NS): col.Pg. … şi altele 23. Cioană Gheorghie (NS): lt.col. Pg…. 24. Cioc Ioan (N): cpt. Pg…. 25. Ciucă Ion (N): mr. Pg. … şi altele 26. Ciulpan (N): mr.Pg…. 27. Cobianu Ion (N): mr.Pg. … şi altele 28. Coman Ilie (NS): col.Pg. …şi multe altele 29. Comşa Gheorghe (NS): cpt. Pg. …şi multe altele 30. Constantin Marcel (NS): cpt. Pg. … şi altele 31. Cornoiu Ion (N): cpt. Pg…. 32. Crişan Nicu (NS): lt.mj. Pg. … şi altele 33. Cusak Ion (N): lt.mj.Pg. … şi altele 34. Dan (N): cpt.Pg…. 35. Deleanu Vasile (NS): lt.col.Pg. …şi foarte multe altele 36. Desculţea Marian (NS): cpt. Pg. …şi multe altele 37. Dinu Ionel (NS): mr.Pg…. 38. Doban Adrian (NS): cpt.Pg. … şi altele 39. Durlea Nicolae (NS): col. Pg…. 40. Enescu (N): cpt.Pg…. 41. Florea Alexandru (N): cpt.Pg. … şi altele 42. Florea Lucian (N): cpt.Pg…. 43. Fota Victor (NS): col. Pg…. 44. Frăţilă (N): mr.Pg…. 45. Fugaşin (Fugaşiu) (N): lt.col. Pg…. 46. Gavriliu (N): lt.col.Pg…. 47. Gavriloiu Mihai (N): cpt. Pg…. 48. Georgescu Aurelian (N): cpt. Pg. … şi altele 49. Gherghe Marin (NS): lt.col. Pg…. 50. Gheţan (N): mr. Pg…. 51. Goran Gheorghe (NS): col. Pg. … şi altele 52. Grigoraş (N): lt. col.Pg…. 53. Iamandi Constantin (NS): col. Pg. …şi multe altele 54. Ioana (N): of. Pg…. 55. Ion Niculae (NS): plt.adjut. Pg…. 56. Iovan Nicolae (NS): lt.col. Pg…. 57. Isac (N): mr.Pg…. 58. Ispas Viorel (N): plt.Pg. …şi multe altele 59. Lazăr Gheorghe (NS): lt.col. Pg. …şi foarte multe altele 60. Mălureanu Vasile (N): mr.Pg. … şi altele 61. Marin Gheorghe (NS): lt.col.Pg. … şi altele 62. Merce Ilie (NS): col.Pg. … şi altele 63. Motofeanu Dumitru (N): lt.col.Pg. … şi altele 64. Neaga Vasile (NS): plt.adj. Pg…. 65. Negrilă Silviu (NS): cpt.Pg. …şi multe altele 66. Neguriţă Vasile (NS): plt. Pg…. 67. Netedu Ion (NS): lt.Pg. … şi altele

68. Nicola Nicolae (NS): col.Pg. … şi altele 69. Nuţă Constantin (NS) : gen. lt. Pg. … şi altele 70. Oancea Traian (N): cpt.Pg…. 71. Onea M. (NS): col. Pg. … şi altele 72. Papuc Gheorghe (NS): col. Pg…. 73. Pascu Şerban (NS): col. Pg…. 74. Pîrvu - P.M. - (N): sg. mj. Pg. … şi altele 75. Pîrvu (N): of. Pg…. 76. Pleşca Constantin (NS): col. Pg…. 77. Popa Mihai (NS): lt. col.Pg. … şi altele 78. Prisecaru Vasile (N): - lt.mj. (cpt.) Pg. …şi multe altele 79. Prundea Neculai (NS): plt. Pg. … şi altele 80. Raţiu Gheorghe (NS): col.Pg. … şi altele 81. Robu (N): mr. Pg…. 82. Roicea (N): lt.Pg. … şi altele 83. Roşu (N): mr. Pg…. 84. Şimonfi Gheorghe (NS): lt.col. Pg. … şi altele 85. Sîrbu (N): col. Pg…. 86. Spătaru Doru (NS):cpt. Pg. … şi altele 87. Stana Florea (N): mr. Pg. … şi altele 88. Stănescu (N): mr. Pg…. 89. Toader (N): col.Pg…. 90. Torja Iosif (NS): cpt.Pg. …şi foarte multe altele 91. Traşcă Ion (NS): mr.Pg. … şi altele 92. Tudosie (N): lt. Pg…. 93. Uţă Mihai (N): mr.Pg. … şi altele 94. Vărzaru Gheorghe (N): lt.col. Pg…. 95. Vasile Gheorghe (NS): col. Pg. … şi altele 96. Velea Ion (N). col. Pg…. 97. Velţănescu Mihai (NS):cpt. Pg. …şi foarte multe altele 98. Vlad Iulian (NS): gen.lt. Pg. … şi altele 99. Vuşcan Dorel (NS): cpt.Pg. … şi foarte multe altele 100. Zbîrlea Gheorghe (NS): cpt. (mr.)Pg. …şi foarte multe altele AGENŢI NEIDENTIFICAŢI 1. B.L.: iniţiale nume sg.mj. Pg…. 2. C.E.: iniţiale nume cpt.Pg. … şi altele 3. C.I.: iniţiale nume lt.col.Pg…. 4. D.C./1989: iniţiale nume agent Pg…. 5. D.I.: iniţiale nume lt.col. Pg. … şi altele 6. D.S.: iniţiale nume cpt. Pg…. 7. F.C.: iniţiale nume lt.col. Pg…. 8. F.I.: iniţiale nume cpt.Pg. … şi altele 9. F.I.C./1989: iniţiale nume lt. Pg…. 10. F.R.: iniţiale nume mr. Pg…. 11. G.I.: iniţiale nume cpt.Pg. … şi altele 12. I.V.: iniţiale nume mr. Pg. … şi altele 13. L.A.: iniţiale nume agent Pg…. 14. M.E.: iniţiale nume lt.col.Pg. … şi altele 15. M.G.: iniţiale nume sbf. Pg. … şi multe altele 16. M.I. (J): iniţiale nume lt.col. Pg. … şi multe altele 17. M.R.: iniţiale nume sg.mj. Pg….

18. M.V.: iniţiale nume lt.col. Pg. … şi altele 19. N.ŞT.: iniţiale nume mr. Pg…. 20. N.V./1989: iniţiale nume agent Pg…. 21. P.A.: iniţiale nume lt.col.Pg…. 22. R.M.: iniţiale nume plt.Pg…. 23. S.D.: iniţiale nume lt.mj. Pg…. 24. S.M.: iniţiale nume agent Pg…. 25. S.N.: iniţiale nume agent Pg…. 26. Ţ.C.: iniţiale nume lt. Pg…. 27. U.C.: iniţiale nume lt.col.Pg. … şi altele 28. V.I.: iniţiale nume cpt.Pg. … şi altele 29. V.M.: iniţiale nume sbf.Pg. … şi multe altele 30. V.S.: iniţiale nume lt.mj. Pg…. COLABORATORI Toate persoanele prezentate sub acest titlu au desfăşurat activitate de poliţie politică în România comunistă în calitate de colaboratori. Nici una dintre ele nu poate afirma şi susţine public, prin probe de necontestat, că a făcut acest lucru sub ameninţarea glonţului în cap. În unele cazuri, atâta vreme cât au existat semeni ai lor, motivaţi de credinţe similare sau apropiate de ale lor, care au refuzat colaborarea propusă, nimic nu îi îndreptăţeşte să reclame alt statut. Mai mult, unii dintre aceştia au contribuit decisiv la represiunea la care a fost supus obiectivul Iorgu (arestare, condamnare, detenţie în cele mai grele condiţii). INFORMATORI INFORMATORI IDENTIFICAŢI 1. Adam Petru: consp. NICU.Pg. … şi altele. 2. Aniţă Anghel: consp.MARTIN STELIAN.Pg. … şi altele. 3. Bâră Marian: consp. MIRCEA.Pg. … şi altele. 4. Borbely Ioan Erno: voluntar. Pg. … şi altele. 5. Buzaş Laszlo: consp. BARNA Pg. … şi altele. . 6. Cugler Otto: voluntar.. Pg. … şi altele. 7. Dinescu Paul Cornel: consp. DAMIAN.Pg. … şi altele. 8. Dumitrescu Constantin: consp. TICĂ.Pg. … şi altele. 9. Gherghina Besciu Gheorghe:consp. METINAF. Pg. … şi altele. 10. Iancu Marin: consp. CĂLIN F. Pg. … şi altele. 11. Ilie Ionel: consp. SAVUPg. … şi altele. 12. Gheorghe Ionescu Ion: consp. STAN DUMITRU.Pg. … şi altele. 13. Ionescu Petre Marin:consp. NISTOR VASILE.Pg. … şi altele 14. Lascu Mircea Ilie:consp. LESLIE.Pg. … şi altele. 15. Mănăilă:consp. MANDREA. Pg. … şi altele 16. Matei Viorel:consp. MANEA. Pg. … şi altele 17. Mazilu Valeriu:consp. VISARION.Pg. … şi altele 18. Meteleanu Stoica:consp. STOICESCU. Pg. … şi altele 19. Mihăilă Marian:consp. MAXIM. Pg. … şi altele 20. Munteanu Ion: consp.CONSUL.Pg. … şi altele

15 21. Muşat Gheorghe:consp. MIRON.Pg. … şi altele 22. Olteanu Carol: consp. ARĂDEANUL. Pg. … şi altele. 23.Oprea Marian: consp. GEORGE GEORGESCU. Pg. … şi altele. 24. Pascu Sorel: mod denunţător. Pg. … şi altele. 25. Pîrvu Dumitru:consp. GRĂSNESCU. Pg. … şi altele. 26. Purcaru Constantin:consp. MAREŞ ?. Pg. … şi altele. 27. Şerban Rodica:consp.RODICA. Pg. … şi altele. 28. Totu Victor: Pg. … şi altele. 29. Ungureanu Marin: Pg. … şi altele. INFORMATORI NEIDENTIFICAŢI 1. ARLECHINO: n. consp. Pg. … şi altele. 2. AUREL MIHAI: n. consp. Pg. … 3. BÂLBĂIE: n.consp. Pg. … 4. CHIREA: n.consp. Pg. … 5. DAMIAN (P.S.): n. consp. Pg. … şi altele 6. DUMITRU - P.A. : n. consp. Pg. … şi altele 8. GHEORGHE: n. consp. Pg. … şi altele 9. JEAN IONESCU: n. consp.Pg. … 10. MAREŞ:n. consp.Pg. … şi altele 11. MIHAI: n. consp.Pg. … 12. NAE: n. consp. Pg. … 13. SANDU: n. consp. Pg. … 14. SIMION: n. consp. Pg. … 15. ŞTEFAN: n. consp. Pg. … 16. TAVI: n. consp.Pg. … CODRU : pct. consp. Pg. … şi altele CODRUŢ: pct. consp. Pg. … UDRESCU: pct. consp. Pg. … PERSOANE INVESTITE CU PUTERE DE DECIZIE ÎN CAZ Toate persoanele prezentate sub acest titlu au desfăşurat activitate de poliţie politică în România comunistă. Nici una dintre ele nu poate afirma şi susţine public, prin probe de necontestat, că nu a cunoscut fapta comisă de obiectivul Iorgu, de natură pur politică, cu nimic incriminabilă de legea penală, şi ar fi hotărât în legătură cu acesta în necunoştinţă de cauză. ARESTARE ŞI CONDAMNARE 2. Boteanu Paul: lt. col./asesor pop. Pg. … şi altele 3. Catană Alexandru: col. de just./ jud.Pg. … şi altele 4. Ceauşescu Nicolae: Pg. … 5. Constantinescu Constantin: lt. mj.Pg. … şi altele 6. Costăchescu Ştefan: gen.mr. de just./jud. Pg. … şi altele 7. Creangă Mihail: lt.col.Pg. … şi altele 8. Creţu Vasile: col. de just./jud. Pg. … şi altele 9. Cruceru Nicolae: col. de just./ jud.Pg. … şi altele 10. Diaconescu Gheorghe: proc. Pg. … 11. Galatiuc Mircea: col. de just./ jud.Pg. … şi altele 12. Georgescu Vasile: mr.Pg. …

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­


Semnal

16

CU FAŢA LA PERETE II 13. Ivan Radu: col. de just./proc. Pg. … şi altele 14. Marinescu Petre: cpt.Pg. … şi altele 15. Mateiuc Pavel: lt.col. Pg. … şi altele 16. Moraru Sava: col./asesor pop. Pg. … şi altele 17. Popa Gheorghe: col./asesor pop. Pg. … şi altele 18. Postelnicu Tudor: ministru Pg. … şi altele 19. Rădulescu Ion: lt.col.Pg. … 20. Răileanu Ioan: col. de just. Pg. … şi altele 20. Sitaru Valeriu: col. de just./ jud.Pg. … şi altele 21. Ştefănescu Mihai: col.de just./ proc.Pg. … şi multe altele AMÂNARE ELIBERARE CONDIŢIONATĂ ŞI REGIM DE DETENŢIE REPRESIV 1. Andrei Traian: mr. Pg. … şi altele 2. Borcan Aurel: col.Pg. … şi altele 3. Burz Cornel: cpt.Pg. … şi altele 4. Buta Teodor: sg.mj. Pg. … 5. Caramihai Iancu: jud. Pg. … 6. Cazacu Ion: proc. Pg. … 7. Ciungu Teodor : plt.Pg. … şi altele 9. Com. pen. Jilava(neident.): Pg. … şi altele 10. Dulu Ioan: mr. Pg. … şi altele 11. Gheorghiu Gheorghe: proc. Pg. … 12. Gheorghiu: gen.Pg. … şi altele 13. Ghiţă Corneliu: proc.Pg. … 14. Liga Gheorghe: plt. mj. Pg. … 15. Neguţ Sorin: lt. Pg. … 16. Rus Vasile: lt. col.Pg. … şi altele 17. Ruse Mircea: lt.mj.Pg. … 18. Rusu Coldea Marius: mr.Pg. … 19. Silaghi Petru: lt.mj.Pg. … şi altele 20. Strîmbu Petre: plt.Pg. … 21. Şulea Mircea: proc.Pg. … 22. Tartan Vasile: mr.Pg. … şi altele 23. Toader Ştefan: lt.Pg. … şi altele . 24. Vartireş Dana: jud.Pg. … COLABORARE PRIN COMPLICITATE Toate persoanele prezentate sub acest titlu au sprijinit prin fapte şi atitudine, în mod voluntar, activitatea de poliţie politică desfăşurată de fosta securitate împotriva obiectivului Iorgu. Nici una dintre ele nu poate afirma şi susţine public, prin probe de necontestat, că nu a cunoscut fapta comisă de obiectiv, de natură pur politică, cu nimic incriminabilă de legea penală, atunci când a adoptat unele hotărâri cu caracter represiv privindu-l pe acesta sau a înlesnit

adoptarea unor hotărâri în acelaşi scop de către alte persoane. … …

1. Bălan Radu: secretar P.C.R. Pg. 1. Blidaru Cecilia:jurist RTVR.Pg.

2. Ciucă Cristina: ing.RTVR.Pg. … 3. Georgescu Cornelia: ing.RTVR. Pg. … 4. Grosu Dan:sindicat RTVR.Pg. … 5. Nicolescu Margareta: avocat. Pg. … 6. Nistorescu Liliana: grefier.Pg. … şi altele 7. Niţă Elena: fcţ.RTVR.Pg. … şi altele 8. Săbiescu Ion: fcţ.RTVR.Pg. … 9. Samoilă Magdalena: grefier Pg. … şi altele 10. Sandu Dumitru:fcţ.RTVR.Pg. … 11. Stanciu Nicolae: director RTVR. Pg. … 12. Ştefan Nicolae: director RTVR. Pg. … 13. Stoianovici Nicolae: fcţ.RTVR. Pg. … şi altele 15. Varlam Petre: director RTVR. Pg. … RE

COMPLICITATE MORALĂ PRIN TĂCE-

Despre toate persoanele prezentate sub acest titlu se poate spune că au sprijinit, prin tăcerea lor, activitatea de poliţie politică desfăşurată în România comunistă de fosta securitate. Nici una dintre ele nu poate afirma şi susţine public, prin probe de necontestat, că nu a cunoscut fapta comisă de obiectivul Iorgu, de natură pur politică, cu nimic incriminabilă de legea penală, persoană intrată la un moment dat în sfera lor de decizie sau atitudine. În baza legii şi a documentelor existente în dosarul CONSPIRATORII, autorul nu îi poate învinovăţi de colaborare cu fosta securitate ca poliţie politică. Numele lor este menţionat în acest INDEX pentru vinovăţia morală care nu poate fi contestată. 1. Biro: cpt.Pg. … 2. Boeriu Rodica: avocat. Pg. … şi altele 3. Bostan Ion: lt.col.Pg. … 4. Buşcă: medic Pg. … 5. Buzea Alin: jud. Pg. … şi altele 6. Camburov Gheorghe: lt.col./ medic Pg. … 7. Chivulescu Gheorghe: ministru Pg. … 8. Ciopaşiu Mircea: Pg. … şi altele 9. Cîşlaru Costache: avocat. Pg. … 10. Ciucu George: ambasador.Pg. … 11. Dima Maria: grefier.Pg. … şi altele 12. Dumitru Andrei: jud.Pg. … 13. Emanoil Ioan: plt. mj.Pg. … şi altele

14. Ghiga Mihai: avocat.Pg. … 15. Ghiţă Corneliu: proc.Pg. … şi altele 16. Iorga Zaharescu Mihela: avocat.Pg. … şi altele 17. Marcu: plt. mj. Pg. … 18. Mărculescu Valeriu: avocat. Pg. … şi altele 19. Nicola Gheorghe: ofiţer M.I. Pg. … 20. Niţă Radu: plt.mj. Pg. … 21. Onica Elena: grefier.Pg. … 22. Petrescu Galina: medic. Pg. … 23. Piroşca Nicolae: diplomat.Pg. … 24. Popescu Iuliana: jud. Pg. … 25. Tătulescu Dumitru: Pg. … şi altele 26. Ţiclete Iuliu: avocat.Pg. … şi altele 27. Trancă Valentina: medic. Pg. … 28. Verbancu Ion: ofiţer M.I. Pg. … 29. Vîgă I.: fcţ. Pg. … 30. Vintilă Marian: plt.mj. Pg. … 31. Vişan Constantin: ofiţer M.I.Pg. … şi altele PERSOANE SUPUSE REPRESIUNII, SUB DIFERITE FORME, DE CĂTRE SECURITATE PERSOANE CONDAMNATE LA ÎNCHISOARE ÎN CAZUL CONSPIRATORII 1.Iuga Dumitru: (IORGU,ILIE,MITU) - 12 ani 2.Gavriş Emil: student - 5 ani Pg. … şi foarte multe altele 3.Mîndrilă Grigore Dorin (GRIG): fost student – 5 ani Pg. … şi foarte multe altele 4.Tihenea Gheorghe: inginer – 5 ani Pg. … şi foarte multe altele 5.Tomescu Cornel (TOMA): student – 5 ani Pg. … şi foarte multe altele 6.Ungureanu Marin: student – 5 ani Pg. … şi foarte multe altele 7.Vicovan Viorel (VICTOR I): proiectant – 5 ani Pg. … şi foarte multe altele * 8.Vulcan Constantin: coiniţiator MLDSR - decedat apr.1983.Pg. … şi altele PERSOANE PROPUSE PENTRU ARESTARE ÎN TOAMNA ANULUI 1983 1. Beianu Gabriel (BEGA): subinginer Pg. … şi multe altele 2. Chişcă Ştefan (CHIRU): profesor Pg. … şi multe altele 3. Haltrich Cristian (CRINUL): tehnician Pg. … şi multe altele 4. Mitrache Daniel (MIDAS): tehnician Pg. … şi multe altele 5. Nicolici Ion (NICU): constructor Pg. … şi multe altele

Anul VIII, nr. 4 (nr. 160) • 16 pagini • 15 iulie 2010 ­­

Dumitru Iuga

PERSOANE CERCETATE DE SECURITATE 1. Apostol Nicolae: tehn.Pg. … şi altele 2. Atomei Radu: Pg. … şi altele 3. Băbeanu Gheorghiţă:Pg. … şi altele 4. Băbeanu Stelică: Pg. … şi altele 5. Beianu Getuţa:Pg. … 6. Bucur Iulian: student Pg. … şi altele 7. Călinescu Alexandru Mihnea:fcţ. Pg. … şi altele 8. Caloianu Anca: op. imag. Pg. … şi altele 9. Chiuzan Gheorghe: student Pg. … şi altele 10. Constantin Anca: muncitor Pg. … şi altele 11. Constantinescu Florin: student Pg. … şi altele 12. Constantinescu Paul (Vlad): op. imag. Pg. … şi altele 13. Damian Mircea: ing. Pg. … şi altele 14. Dăscălescu Adrian: Pg. … şi altele 15. Dejiu Costel: Pg. … şi altele 16. Diaconescu Ion: prof. Pg. … şi altele 17. Doroş Adrian: student Pg. … şi altele 18. Dumitru Adrian:student Pg. … şi altele 19. Dumitru Mariana: Pg. … 20. Eftimia: călugăriţă Pg. …

21. Ene Gheorghe: student Pg. … şi altele 22. Gavriş Petre: fcţ. Pg. … 23. Gavriş Silviu:prof. Pg. … şi altele 24. Glemean: sudor Pg. … 25. Holotescu Sorin: ing. Pg. … şi altele 26. Ionescu Dan: ing. Pg. … şi altele 27. Ionescu Livica: Pg. … 28. Iordăchioaia Gheorghe: constructor Pg. … şi altele 29. Iorguş Savel: Pg. … 30. Iscu Ion: student Pg. … şi altele 31. Iuga Elena Columbia,fiică I.D.,azi Roşu E.C.:Pg. … şi foarte multe altele 32. Iuga Elena: soţie I.D.:Pg. … şi foarte multe altele 33. Iuga Maria Argentina, fiică I.D.,azi Săndoiu M.A.:Pg. … şi foarte multe altele 34. Iugulescu Vasile: preot Pg. … şi altele 35. Ivan Gheorghe: prof. Pg. … şi altele 36. Ivan Marian: ing. Pg. … şi altele 37. Laura: prof. Pg. … şi altele 38. Lavrenţia: călugăriţă Pg. … 39. Lemnaru Zamfira Lili (ZIZI): regizor Pg. … şi altele 40. Magda: Pg. … şi altele 41. Manta Ştefan Ciprian Emil: student Pg. … şi altele

justitiarul national nr 4 din 2010  

justitiarul national - revista de investigatii si atitudine impotriva coruptiei.

Advertisement