Issuu on Google+

Dibuixa’m un conte Deseneza-mi o poveste

5


Primera edició: octubre 2013 Edita: Fundació ADSIS C/ Princesa 19, pral. 08003 Barcelona www.fundacionadsis.org Disseny gràfic: Martí Riu Impressió: Gràfiques Alpres D.L.:


Dibuixa’m un conte Deseneza-mi o poveste

5


«Junts» Barcelona i Bacau Ja són tres els cursos escolars en els quals col·laborem en el projecte «Junts», amb la mateixa il·lusió que el primer dia. Enguany hem participat en la dinamització de l’intercanvi de contes entre la ciutat de Bacau (Romania) i Barcelona (Catalunya). A mig camí entre infants i mestres de dues escoles, hem intentat facilitar aquest intercanvi d’experiències i emocions. No són temps fàcils, sinó complexos i canviants. Aquest curs hem hagut de readaptar el calendari i superar algunes dificultats. Però és precisament en un moment socialment tan complex com el que vivim quan l’educació pren especial importància com a eina de transformació social. Com ja fa anys que experimentem, el projecte «Junts» és una oportunitat per conèixer altres cultures, altres realitats, per ampliar els nostres referents i per deixar enrere qualsevol actitud de rebuig o desconfiança envers altres persones o cultures.

4

En aquesta edició del projecte «Junts» no només ens hem apropat a Romania de la mà d’infants i mestres sinó que també ho hem volgut fer amb aquelles famílies romaneses que viuen a Barcelona. Des de Bacau ens van fer arribar, en iniciar el projecte, una presentació de l’escola i la ciutat, a la vegada que els infants de Barcelona preparaven dibuixos i cartes per als seus companys i companyes de viatge. Durant mesos hem intercanviat fotografies, notícies, cartes i fins i tot regals, sense oblidar-nos dels contes i dels dibuixos. Els contes i els seus autors i autores, veritables protagonistes del projecte, queden recollits en aquest llibre que teniu entre les mans i són fruit d’un llarg recorregut. Després de posar en contacte les escoles de Catalunya i Romania els vam demanar que cada grup creés un conte, de manera cooperativa, original i arrelat al territori. Una tasca gens fàcil, però que els mestres van assumir com un autèntic repte. Com sempre, els infants participants ens han sorprès amb interpretacions molt originals i actuals de contes que potser us sonen familiars, ja que no deixen de ser contes populars adaptats als nous temps. L’intercanvi de contes, fotografies, dibuixos i narracions orals ha estat una experiència emocionant, que de ben segur que entendreu tan aviat com llegiu i escolteu aquest llibre. Esperem, doncs, que en gaudiu.


«Împreună» Barcelona și Bacău Sunt deja trei cursuri școlare de când colaborăm în cadrul proiectului Împreună, cu aceeași dorință ca în prima zi. În acest an schimbul de povești s-a făcut între orașele Bacău (România) și Barcelona (Catalonia). Am încercat să facilităm acest schimb de experinețe și de emoții între elevii și profesorii din cele două școli. Nu sunt timpuri ușoare, ci complexe și schimbătoare. În acest an a trebuit să readaptăm calendarul și să trecem peste anumite dificultăți. Perioada socială în care trăim este atât de complexă. Este perioada în care educația deține un rol important în transformarea socială. Cum am experimentat în toți acești ani, proiectul Împreună este o oportunitate de a cunoaște culturi diferite, alte realități, de a ne lărgi orizonturile și de a renunța la orice atitudine de respingere sau de neîncredere față de alte persoane sau culturi. În cadrul acestei ediții nu doar ne-am apropiat de elevii și profesorii din România, ci și de familiile de români care locuiesc în Barcelona. De la Bacău am primit, la începutul proiectului, o prezentare a școlii și a orașului, în timp ce elevii din Barcelona pregăteau desene și scrisori pentru colegii lor. De-a lungul proiectului am făcut schimb de fotografii, informații, scrisori și cadouri, fără a uita de povești și de desene. Poveștile, cu autorii și autoarele lor, adevărați protagoniști ai proiectului, au fost cuprinse în această carte pe care o țineți în mână și sunt rodul unei munci îndelungate. După ce școlile din Catalonia și România s-au contactat au trebuit să creeze o poveste tradițională, originală. O cerință deloc ușoară, dar pe care profesorii au înțeles-o ca pe o adevărată provocare. Ca întodeauna fetele și băieții ne-au surprins cu interpretări originale și actuale ale poveștilor, care poate o să vi se pară cunoscute. Sunt povești populare, dar adaptate timpului modern. Schimbul de povești, fotografii, desene și povești orale a fost o experiență emoționantă pe care o veți înțelege imediat ce veți citi și veți asculta această carte. Sperăm să vă placă.

5


Dibuixa’m un conte 5 Les escoles Antaviana i Ramon Berenguer III de Barcelona i la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti de Bacau us presentem la part més visible del treball de cooperació i intercanvi en el qual junts, jugant, escrivint i dibuixant, tant hem après. Esperem que us agradi i que us convidi a pensar, parlar i somriure.

6


Deseneză-mi o poveste 5 Școlile Antaviana, Ramon Berenguer III de Barcelona și Școala Gimnazială I.S. Sturdza Săucești, Bacău vă prezintă partea cea mai vizibilă a colaborării, a muncii lor și a schimbului de experiență în care împreună scriind, jucându-ne și desenând am învățat atâtea. Sperăm că o să vă placă și că o să vă invite să meditați, să visați și să comunicați.

7


La llegenda de Sant Jordi, la princesa i el drac Hi havia una vegada un poble petit, bonic i emmurallat on dones i homes, nenes i nens eren simpàtics i vivien contents i feliços.

8

Al poble també hi vivia una princesa baixeta i pèl-roja de qui tothom deia que era divertida, amable, atrevida i valenta. Tenia molts amics i sempre que podia anava a veure en Drac, un bon animal de llarga cua, de molts colors, que era vegetarià i li agradaven les galetes i les pastanagues!


Un dia la princesa i en Drac estaven xerrant i llegint contes a la biblioteca de la torre del castell. Tot d’una, van sentir que algú trucava a la porta. Van baixar a obrir i es van trobar amb un cavaller molt elegant. —Bon dia —va dir la princesa—. Que necessites alguna cosa? —Tu ets la princesa d’aquest poble? Què hi fas aquí amb en Drac? —Ah, sí! Jo sóc la princesa i ell és en Drac. Estem llegint contes i escoltant històries! I tu, qui ets? Vols venir amb nosaltres? Ens ho estem passant molt bé! —Però què dius? Jo sóc sant Jordi! —Hola, sant Jordi! —va saludar en Drac amablement i traient una mica de fum pels narius. —Vosaltres no podeu ser amics! —exclamà el cavaller—. Se suposa, princesa, que jo venia a salvar-te del Drac, que se’t volia menjar! —Què dius ara? —va respondre en Drac—. Jo, menjar-me la princesa? Si a mi el que m’agraden són les pastanagues i les galetes!

9


10

—Això no pot ser! —va dir sant Jordi, una mica enfadat—. La història que jo conec no va així! En Drac és dolent i es vol cruspir la princesa, i jo sóc el cavaller valent que ho arregla tot. Això és un desastre! Aleshores, sense esperar resposta, el cavaller sant Jordi va girar cua molt morrut, va pujar al cavall, va agafar la llança i l’escut i se’n va anar tot ofès, camí enllà.

Al cap d’una estona de cavalcar, quan ja era al mig del bosc, es va aturar. —Què hi faig aquí tot sol i enfadat? Ells estan junts, són amics… i feien cara de passar-s’ho molt bé! Mira que en sóc, d’orgullós i tossut! I si tornés? Potser em tornarien a convidar! Així, el cavaller sant Jordi decideix anar a demanar disculpes pel seu mal geni.


Abans d’arribar al castell s’atura a collir dues roses vermelles i torna a trucar a la porta de la torre. La princesa i en Drac l’obren encantats, i el conviden a passar la tarda amb ells, emocionats per la rosa que els ha regalat! Aquella tarda tots tres decideixen organitzar una festa per a tots els habitants del poble… La festa va ser tot un èxit! Tothom s’ho va passar tan i tan bé que, des d’aleshores, cada 23 d’abril, tornen a celebrar la festa de sant Jordi, la princesa i en Drac! I dels llibres i les roses també, per descomptat! Però, sabeu què diu la llegenda que és el més important? Doncs que en aquesta festa mai no hi faltin galetes i pastanagues per al Drac!

11


Legenda Sfântului Gheorghe, a printesei si a dragonului 12

A fost odată un sat mic, micuț și înconjurat de pereți, unde femeile, bărbații, fetele și băieții erau simpatici și locuiau fericiți și mulțumiți. În acel sat locuia o prințesă micuță și cu pielea roșie despre care toți ziceau că este amuzantă, amabilă, îndrăzneață și curajoasă. Ea avea mulți prieteni și, când putea, mergea în vizităa Dragon, un animal vegetarian, iubitor de biscuiți și de morcovi.


Într-o zi, ca multe altele, prințesa și Dragonul comentau și citeau legende în biblioteca din turnul castelului. Dintr-o dată, au auzit că cineva striga la poartă. Au coborât ca să deschidă poarta și s-au întâlnit cu un cavaler care era bine îmbrăcat și elegant. —Bună ziua —a spus prințesa—. Te pot ajuta cu ceva? —Tu ești prințesa din acest sat? Ce faci aici cu Dragonul? —Ah, da! Eu sunt prințesa și el este Dragonul. Citim legende și ascultăm povești! Tu cine ești? Vrei să intri și să urci în turn cu noi? Ne simțim foarte bine! —Dar ce spui? Eu sunt Sfântul Gheorghe! —Buna, Sfântule Gheorghe! — l-a salutat dragonul foarte amabil și scoțând fum pe nas. —Voi nu puteți fi prieteni! — a exclamat cavalerul!Se presupune, prințesă, că eu trebuie să te slavez de Dargonul care vrea să te mănânce!

13


—Dar ce spui? —a răspuns Dragonul. Să mănânc eu prințesa? Dar mie îmi plac morcovii și biscuiții. —Asta nu este posibil! —a spus Sfântul Gheorghe un pic supărat. Povestea pe care eu o cunosc nu este așa. Dragonul este rău și vrea să mănânce prințesa și eu sunt cavalerul curajos care o slaveaza și salvează totul. Este un dezastru!

14

Atunci, fără să aștepte un răspuns, cavalerul Sfântul Gheorghe a urcat pe cal ;i a plecat foarte suparat. După ce a călărit o perioadă, când se află în mijlocul pădurii, s-a oprit: —Ce fac eu aici singur și supărat? Ei sunt împreună... și părea că simt foarte bine. Ce orgolios sunt! Și dacă m-aș întoarce? Poate mă vor invita din nou! Așa că Sfântul Gheorghe a decis să se reîntoarcă și să își ceară scuze pentru comportamentul său. Înainte de a ajunge la castel s-a oprit și a cumpărat doi trandafiri, după care a strigat din nou la poarta turnului. Prințesa și Dragonul i-au deschis încântați și l-au invitat, emoționați din cauza trandafirilor pe care i-au primit., să petreacă după-amiaza împreună cu ei. În acea zi toți trei au decis să organizeze o petrecere pentru toți locuitorii din acel sat pentru a celebra că erau împreună.


15

Petrecerea a fost un succes!Toată lumea s-a simțit foarte bine și de atunci, pe 23 aprilie, se sărbătorește petrecerea Sfântului Gheorghe,a prințesei și a Dragonului, și a cărților și a trandafirilor. Dar știți ce se spune? Că la aceas petrecere niciodată nu lipsesc morcovii și biscuiții pentru Dragon!


En Pere sense por El conte que volem compartir amb vosaltres es diu «En Pere sense por». Es tracta d’un nen que busca la por per la vida, perquè no l’havia sentida mai, i aquesta és la seva història…

16

Hi havia una vegada un nen, en Pere, que anava caminant pel carrer perquè anava d’excursió amb els seus pares al parc de Port Aventura. Allà, van passar pel Túnel del Terror i ell va ser l’únic que no va tenir por. També van pujar a la muntanya russa més gran del món. Mentre estaven a dalt, tots cridaven menys ell. Quan van baixar tots es van sorprendre de veure que ell havia estat l’únic que no havia cridat.


Un bon matí en Pere i la seva família van anar al cinema, van agafar tres entrades per al pare, la mare i ell. Van veure la pel·lícula del Chucky, el ninot diabòlic. Quan a mitja pel·lícula va sortir un dimoni, tothom al cinema va saltar del seient de por, menys en Pere, a qui res no l’alterava.

17


Una altra vegada, passejant, va anar a parar a una casa que semblava abandonada. No hi havia ningú. Així que hi va entrar, va trobar una tassa de sopa i se la va prendre. Llavors van arribar uns gegants que vivien allà. Es van enfadar molt, però en Pere no tenia por d’ells. Els gegants es van sorprendre molt, perquè tothom els tenia por, i el van deixar marxar.

18

Quan ja havia sortit d’aquella casa, es va trobar un monstre amb la pell lila i tres ulls que li va dir: —I tu, que no tens por de res, ara què dius de mi? I en Pere li va respondre: —No, jo no tinc por de res! I el monstre, molt sorprès, va continuar el seu camí. Després se’n va anar a passejar per la ciutat. Va entrar a una botiga a comprar uns patins. Anava donant voltes amb els seus patins pel carrer i va anar cap a un half pipe que tenia a la vora, on es va creuar amb un monstre de quatre caps i trenta-tres braços que anava a sobre d’una taula de skate. I no va notar res, no li feia gens de por. En Pere estava avorrit de no trobar cap cosa que li fes por i es va posar a xatejar pel mòbil amb els seus amics, dient-los que mai no coneixeria la por. Va estar xatejant del migdia a la nit, fins que la seva mare li va dir que o parava o li prendria el telèfon.


Finalment, una tarda, en Pere estava molt trist perquè no tenia por de res. Estava tan capficat pensant-hi i amb els auriculars posats que no sentia ni la música i no s’adonava que feia estona que li demanaven que anés a sopar. Llavors la seva mare, separant l’auricular, li va cridar a cau d’orella: A SOPAR!

19

Ell es va espantar, va saltar un metre per sobre de la cadira i el cor li va començar a bategar a mil per hora. Llavors es va posar molt content perquè, per primer cop a la seva vida, es va espantar i va saber el que era sentir por.


Ioan fara frica Este vorba despre un copil care căuta frica în viața sa deoarece niciodată nu a avut parte de ea. A fost odată un copil, Ioan, care mergea într-o excursie împreună cu părinții săi în Parcul Port Aventura. Acolo au trecut prin Tunelul Terorii, dar el a fost singurul căruia nu i-a fost frică. Deasemenea, au urcat cu cel mai mare montagne russe din lume. În timp ce se aflau în vârf toată lumea țipa, mai puțin Ioan. Când au coborât toată lumea a fost surprinsă de faptul că lui Ioan nu i-a fost frică.

20

Într-o dimineață Ioan și familia sa au mers la cinema și au cumpărat trei bilete. Au vizionat filmul Chucky, păpușa diablocă, iar în acel fim era vorba despre un demon. Toți cei care se aflau în sală au sărit de frică, mai puțin Ioan.


Altă dată s-a oprit în fața unei case părăsite. S-a hotărât să intre acolo și a găsit o cană cu supă pe care a băut-o. La scurt timp au apărut niște uriași care locuiau în acea casă.Deși uriașii s-au înfuriat foarte tare lui Ioan nu i-a fost frică. Atunci uriași au rămas foarte surprinși.

21


22

După ce a ieșit din acea casă s-a întâlnit cu un monstru care avea pielea lila și trei ochi. Monstrul i-a zis: —Și tu, care nu ai frică de nimeni, ce zici acum de mine? Și Ioan i-a zis: —Nu, nu am frică de nimic! Iar monstru s-a mirat și și-a continuat drumul.


Mai târziu s-a dus să se plimbe prin oraș. A intrat într-un magazin și a cumpărat niște role. În timp ce se plimba cu rolele a ajuns aproape de un Half Pipe și s-a întâlnit cu un monstru care avea trei capete și 33 de brațe care se plimba cu un skate. Dar lui Ioan nu i-a fost frică. De acum Ioan era plictisit pentru că nu a întâlnit pe nimeni de care să îi fie frică și s-a hotârât să vorbească prin mesaje cu prietenii săi. A vorbit de la ora 15:30 până la 19:34 până ce mama sa i-a spus că îi ia telefonul. Într-un sfârșit, într-o după-amiază, când Ioan era foarte trist deoarece nu îi era frică de nimeni, mama lui l-a strigat să vină la masă pentru că cina este gata. Pentru că avea căștile pe urechi mama lui i-a strigat în ureche și atunci Ioan a sărit un metru de pe scaun, iar inima a început să-i bată cu o mie pe oră. Atunci Ioan a fost foarte bucuros deoarece pentru prima dată în viața lui s-a speriat și a știut ce este frica.

23


La filla de l’emperador Hi havia una vegada un emperador que tenia tres filles molt boniques. Sobretot la petita, la Ileana Cosanzeana, que era més bella que la Lluna i el Sol. Ho era tant que el seu pare no volia que ningú més la pogués veure i per això la va amagar tancada a la torre del castell.

24


Va passar el temps i un dia, en una festa, els convidats van preguntar a l’emperador: —On és la teva filla petita? Per què no l’hem vist fins ara? —insistien. —La meva filla és en aquest castell —va dir l’Emperador—. Però ningú no la pot veure perquè és tan bella i preciosa que em fa por que algú se’n podria enamorar i llavors jo la perdria.

25

Els convidats, en sentir aquelles coses, no paraven de demanar-li que els permetés veure-la. Finalment el van convèncer i va ordenar que portessin la seva filla petita. Només d’entrar, la llum del rostre de la noia va il·luminar tota la cambra i les flors creixien darrera els seus passos…


La notícia sobre la bellesa extraordinària de la Ileana Cosanzeana va córrer com el vent. I va arribar també al jove Praslea, fill del rei, que estava buscant una esposa. Com que tothom li deia que era impossible enamorar aquella noia, ell va decidir anar-se’n cap al castell de l’emperador i buscar-hi feina. I així va ser: va entrar a cuidar cavalls. Llavors, en Praslea va aprofitar per investigar els voltants del castell i mirar de prop totes les finestres per si podia veure on era la Ileana Cosanzeana. Però els seus intents van resultar inútils. Ell no va perdre l’esperança.

26


27

Al cap d’un any, la filla gran de l’emperador va decidir casar-se i es va preparar una gran festa. En Praslea va aprofitar tot l’enrenou dels preparatius del casament per entrar al palau i poder descobrir on era la filla petita. Volia endur-se-la cap al seu regne. Però no hi va ser a temps. Va passar un altre any i va arribar el dia de la gran festa del casament de la filla mitjana de l’emperador. Aquesta vegada, en Praslea ja ho tenia tot preparat i va saber com arribar al lloc on era la noia. —Qui ets tu, què vols? —El meu nom és Praslea. He vingut de lluny per coneixe’t i per casar-me amb tu. Vols fugir amb mi?


Aleshores, la Ileana Cosanzeana, que se l’havia mirat molt bé i se n’havia enamorat, va recordar el seu pare: —No puc deixar el meu pare sol! No puc venir amb tu! —Prefereixes estar-te aquí tancada sense poder gaudir gens de la vida? I després de llargues súpliques, la noia va acceptar per fi d’anar-se’n amb ell. Quan es van acabar les festes, l’emperador es trovava sol i es va dirigir cap a la torre on era tancada la seva filla petita, el seu únic consol. Quina sorpresa tan terrible va tenir en veure la porta oberta i la cambra buida. Es va desesperar i no va saber què havia de fer…

28


29

Van anar passant els anys sense que tingués cap notícia de la filla. Fins que un dia algú li va explicar on l’havien vist. L’emperador va decidir anar-hi tot sol a buscar-la. Però aquell regne era molt llunyà i el camí molt difícil, de manera que va consumir tota la seva energia en aquell viatge. Quan va arribar al regne d’en Praslea va sentir vergonya per tot el que havia fet. I anava pels carrers com un pobre demanant una mica de pa. Però la Ileana Cosanzeana el va reconèixer, es va compadir d’ell i li va explicar al seu marit l’alegria d’haver retrobat el pare. I des d’aquell moment van permetre que visqués amb ells… I jo vaig seure en una sella de cavall, i així us ho he explicat!


Fata Împaratului A fost odata un imparat si avea trei fete frumoase, una mai frumoasa ca alta: una mica, una mijlocie si una mare. Cea mare si cea mijlocie erau fetele sotiei lui dintr-o casatorie anterioara. Dupa lungi rugaciuni Dumnezeu i-a daruit si lui un copil, o fata frumoasa, pe care au botezat-o Ileana Sânziana, dar ca de frumoasa ce era a ascuns-o de lume, a tinut-o inchisa in palat.

30


Dupa o vreme, la una din petrecerile imparatesti, invitatii l-au intrebat: —Unde este fiica ta? De ce nu o putem vedea? El le-a raspuns: —Fiica mea, se află în catel, dar nu o puteți vedea deoarece este foarte frumoasă și îmi este teamă că cineva se va îndrăgosti de ea și mi-o va lua! Auzind una ca asta invitatii l-au rugat pe imparat sa aduca fata la petrecere, sa se minuneze si ei de frumusetea acesteia. Împăratului i s-aîinmuiat inima la rugamințile invitaților si a dat porunca sa i se aducă fata. Intreaga incapere s-a luminat la aparitia fetei, in urma pasilor ei rasareau flori de toate felurile.

31


Vestea frumusetei Ileanei Cosânzeane s-a raspandit ca vantul si ca gandul in i mparatie si in jurul acesteia. In sufletele celor din jur s-a nascut dorinta de a o vedea, de a se bucura si ei de o frumusete nemaivazuta pana atunci. Aceasta dorinta s-a nascut si un sufletul lui Prâslea plecat să-sși gaseasca sotie. Cum toata lumea ii spunea ca îi este imposibil sa ajunga la inima fetei de împarat pentru că aceata este ținută închisă, Prâslea se hotari sa se duca la castel să ceara de lucru acolo. Împaratul l-a primit si l-a pus ingrijitor la grajduri. Fiul de împarat a acceptat și s-a apucat de cercetat împrejurimile castelului, a privit atent la fiecare fereastra a castelului, poate, poate o va zari pe Ileana Cosânzeanea. Încercarile acestuia erau zadarnice. Ușa turnului unde stătea fiica împaratului era ferecata iar geamurile era prea sus si ea nu putea ajunge la ele.

32


Chiar dacă încercarile lui pareau zadarnice, fiul de imparat nu si-a pierdut speranta și a ramas să slujeasca împaratului câte zile o mai avea. Trecură o luna, trecură doua, trecura un an și fata cea mare se hotari sa se mărite. A fost o nunta mare ca in povesti, cu mese pline si invitati de soi. Prâslea profita de faptul ca imparatul era ocupat cu pregatirile de nunta, se furisa in palat si se puse pe cautat. Dupa lungi căutari dete de camera in care era tinuta fiica imparatului. Cerceta bine locul si-si ticlui cu grija un plan. Vrea sa o fure si sa fuga cu ea in imparatia lui. Pana sa se dezmeticeasca el si sa-si puna planul in aplicare timpul zbura , nunta se termina, invitatii plecara iar fata cea mare isi urma sotul. Imparatul isi intoarse acum atentia catre fata lui cea mica. Trecura iar o luna, trecuta doua, trecura un an si veni si rândul fetei cele mijlocii să se marite. Facu imparatul o nunta mare si frumoasa cum nu se mai vazuse pana atunci in imparatie.

33


De data asta Prâslea avu timp sa-si duca planul la bun sfarsit. Ajunse la fata imparatului, rămâne fermecat de frumusețea acesteia și se îndragosti. Când l-a zărit fata s-a îndrăgostit de el: —Cine ești tu? Ce vrei? —Numele meu este Prâslea. Am venit de departe să te cunosc și să mă însor cu tine. Te rog să vii cu mine! Când l-a zărit fata s-a îndrăgostit de el. —Nu pot să vin cu tine! Nu îmi pot lăsa tatăl singur! —Preferi o viață închisă! O viață fără bucurii?

34


Îi propune Ileanei Cosânzeane sa fuga impreuna, aceasta ezita pentru ca dragostea ei față de tata era fara de margini dar dupa lungi rugaminti accepta propunerea fiului de imparat si fugi cu el. Se termina si nunta fiicei cele mijlocii, invitatii plecara, fata mijlocie isi urma sotul si hotari sa-si ia si mama cu ea. Toata lumea a plecat, in imparatie s-a asternut o liniste cum nu mai fusese niciodata iar imparatul speriat de gandul ca a ramas singur merse sa-si vada fiica cea mica, singura alinare a lui. Incremeni cand vazu ca usa turnului unde era fata este deshisa iar lumina care radia din parul ei nu se mai zareste. Sufletul lui se rupe in doua de durere, isi aduna gandurile cu ultimile puteri si hotaraste sa-i intinda o cursa celui care i-a fura fata: —Dau toată împărăția mea și fata de soție celui care o aduce acasa pe Ileana Cosânzeanea! poruncește împăratul.

35


Zvonul ajunse si la urechile lui Prâslea, dar hotărî sa nu-și părăsească împaratia și să nu cadă în cursa împaratului. Anii trecura rand pe rand, fiul si fiica de imparat facura doi feciori frumosi ca soarele si ca luna. Cu toata fericirea care radia în jurul ei gândul fetei de imparat ramase tot la tatal ei, dar dragostea pentru sotul ei si chipurile blande ale copiilor îi alinau dorul.

36

Cum vestile circula repede, imparatul afla unde se afla fiica lui si hotari sa mearga singur sa o aduca acasa. Acesta uita ca nu mai este tanar, povara anilor se lasa peste trupul lui si drumul catre fiica cea draga parea sa nu se mai termine. Sfasiat de durerea pe care o avea in suflet si trup ajunse intr-un final la imparatie. Îi era rusine sa se infatiseze în fața fetei lui așa cum arata și hotărî să se dea drept un sărman venit să cerșească un colț de pâine.


37

Dar Ileana Cosânzeanea l-a recunoscut: —Tu ești tatăl meu și nu meriți să trăiești ca un cerșetor! După aceea fata i-a povestit soțului său cele întâmplate. Regele a primit o camera foarte frumoasă și de atunci locuiește împreună cu fiica sa și Prâslea. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o minciună!


La bondat d’en Martisor Fa molt de temps hi havia una dona molt vella que es deia Dochia. Era la madrastra d’una noia a qui no s’estimava gens i sempre li feia fer treballs molt durs.

38


Un dia de ple hivern, la Dochia li va dir a la seva filla que anés al llac a rentar la roba: —Vés-te’n i no provis de tornar fins que la roba sigui ben blanca! —Però mare, fa molt de fred i el llac està glaçat! Espereu fins que arribi la primavera… —Si vols continuar vivint en aquesta casa, m’has d’obeir. Marxa i no tornis fins que la roba estigui ben neta!

39


La noia no va poder convèncer la seva mare de cap de les maneres. Així que se’n va anar cap al llac i va començar a rentar. Però com més neta la volia fer, més negra es tornava la roba. Quan ja es començava a desesperar, va aparèixer un jove molt eixerit que es deia Martisor. —Per què plores, noia?

40

Aleshores ella li va explicar tot el que li passava. En Martisor li va dir que ell tenia un poder màgic, i li va regalar una flor vermella i una de blanca. Després li va dir que tornés a rentar la roba i que ja podia anar-se’n cap a casa.


41 Quan va arribar a casa es va adonar que la roba era blanca com la neu. La vella Dochia no s’ho podia creure de cap manera. De sobte es va fixar en les flors que duia la noia als cabells i va preguntar: —D’on has tret aquestes flors? És hivern i les flors no han sortit encara! La noia no va respondre perquè tenia por que la fes tornar al llac gelat. La Dochia va pensar que ja havia arribat la primavera i va decidir d’anar-se’n amb les seves ovelles cap a la muntanya. Durant el camí, com que feia calor, la Dochia es va anar traient els abrics que duia posats. Però quan va arribar al cim de la muntanya es va desencadenar una gran tempesta de neu i fred i va aparèixer en Martisor, que li va retreure el fred que ella havia fet passar cruelment a la seva filla… I des d’aquell dia, la Dochia i les seves ovelles, convertides en roques, esperen l’arribada de la primavera al cim de la muntanya.


Bunatatea lui Martisor Cu multi, multi, multi ani in urma, traia o femeie bătrână care se numea Dochia. Această femeie avea o fiica vitregă pe care nu o avea la inima. În fiecare zi născocea fel de fel de sarcini prin care reușea să își pedepsească fiica.

42


43

Într-o zi de iarna cumplita baba Dochia i-a dat fetei, o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. —Mergi la râu și spală această haină, iar până nu se albește să nu te întorci acasă! —Mamă, dar este frig afară, iar râul este înghețat. Mai așteaptă, te rog, până vine primavara! —Dacă vrei să mai stai în casă trebuie să muncești! Pleacă și să nu te întorci fără haina curată. În zadar s-a rugat fiica de mama sa pentru că aceasta nu s-a înduplecat sub nici un chip.


Și tânăra fata s-a dus la râu și a spalat-o mult timp, dar pe cât o spăla ea mai tare, pe atât devenea haina mai neagră! Și cum muncea ea de zor încercand să spele haina, a apărut un bărbat tânăr și chipeș care se numea Mărtișor. —De ce plângi? a întrebat-o Mărtișor. Fata i-a povestit lui Mărtișor.r ce i s-a întâmplat. Atunci Mărtișor. i-a spus ca posedă o putere magica si i-a oferit o floare roșie și una albă și a îndemnat-o să mai spele înca o dată veșmântul și apoi să se intoarcă acasă.

44


Când a ajuns fata acasă haina era albă ca neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să își creadă ochilor. Ea nu ar fi crezut că fiica sa vitregă va reuși să îndeplinească sarcina. Dar deodata a vazut floarile din părul fetei. —De unde o ai? o intrebă bătrâna, este inca iarna. Florile încă nu au apărut! Fata nu i-a răspuns pentru că îi era teamă că o va trimite din nou la râu. Bătrana crezu că primavara a revenit și s-a decis să plece cu turma de oi pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa că a renunțat la cojoacele pe care le purta. La sfârșit a fost însa prinsă de burniță. Când a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: —Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeala? a grait el, tu, cea care ai obligat fata cea bună să spele iarna hainele la râu.” Apoi a dispărut. Bătrâna a rămas singura pe munte, a venit gerul și oile au fost transformate în pietre. De atunci Baba Dochia și oile sale așteaptă în vărful muntelui să vină primavera.

45


Organització del projecte Organizarea proiectului Fundació ADSIS Consorci d’Educació de Barcelona Coordinació del projecte Coordonarea proiectului Karmele Equiza Fundació ADSIS Lluís Vallvé Consorci d’Educació de Barcelona Coordinació de les escoles Coordonarea școlilor 46 Ana-Maria Pichiu Dels centres de Bacau, Romania Din centrele de la Bacău, România Mireia Espejo Dels centres de Barcelona Din centrele de la Barcelona Traduccions i revisió lingüística Traducerea și revizia lingvistică Català, Carles Senpau i Violeta Roca Romanès, Ana-Maria Pichiu Disseny i composició Desen și compoziție Martí Riu


La llegenda de sant Jordi, la princesa i el drac Legenda Sfântului Gheorghe, a prințesei și a dragonului Il·lustracions 1r de primària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti Text 2n de primària de l’Escola Antaviana Gravació en català 2n de primària de l’Escola Antaviana Gravació en romanès 1r de primària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti En Pere sense por Ioan fără frică Il·lustracions 1r de secundària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti Text 5è de primària de l’Escola Ramon Berenguer III Gravació en català 5è de primària Escola Ramon Berenguer III Gravació en romanès 1r de secundària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti La bondat d’en martisor Bunătatea lui Mărțișor Il·lustracions 5è de primària de l’Escola Ramon Berenguer III Text 1r de secundària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti Gravació en català 5è de primària Escola Ramon Berenguer III Gravació en romanès 1r secundària la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti

47


La filla de l’emperador Fata Împăratului Il·lustracions 2n de primària de l’Escola Antaviana Text 1r de primària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti Gravació en català 2n de primària de l’Escola Antaviana Gravació en romanès 1r de primària de la Scoala Gimnaziala I. S. Sturdza Saucesti

48

Volem fer constar el nom de totes les persones i institucions que han ajudat a fer possible tot aquest treball sumant, il·lusionades, els seus esforços: Dorim să menționăm numele tuturor persoanelor și instituțiilor care ne-au ajutat să facem posibilă toată această muncă: Institucions que han donat suport al projecte Intituțiile care au sprijinit proiectul Ajuntament de Barcelona Cooperació Internacional, Solidaritat i Pau Empreses col·laboradores Firme colaboratoare Ateneu de Nou Barris Mestres que han treballat en el projecte Cadrele didactice care au lucrat în cadrul acestui proiect Ana-Maria Pichiu, Cristina Alsina Boladeres, Elena Durac, Estela Valdivia, Eugènia Boix, Francesc Trilla, Loli González, Ma. Carmen Zayas, Mar Álvarez, Maria Gómez del Moral, Petronela Chiper, Rosa Ma. Signes.


Alumnes que hi han participat escrivint, gravant o dibuixant Elevii care au participat compunând, desenând sau înregistrând Abdelhakim Chihab Mamouni, Adam Safir, Adrià Gutiérrez Benedico, Adrien C. Cruz Regalario, Ahmed Nasir, Ainhoa Herrera Fernández, Airun Amestoy Selva, Àlex Merino Fernández, Alex Terrones Rodríguez, Alexandra Cabello Portillo, Alexandra Elena Turcanu, Alexandra Vlad, Alexandra-Elena Lupu, Alex-Razvan Doroscan, Alina Ciobanu, Alisa Marinela Serban, Amalia-Elena Blanaru, Ana Tortosa Paricio, Ana-Maria Corneanu, Ana-Maria Onofrei, Ana-Maria Radu, Andrea Segura Baños, Andreea Lungu, Andrei Buta, Andrei Iancu, Andrés Ponce Orellana, Arslan Rafiq, Bedreddine El Messaoudi, Bianca Veronica Pichiu, Bianca-Florina Dabija, Carlos Hernández Giovanola, Claudiu Antal, Cosmin-Florin Manea, Costina Auras Radu, Cristinel-Constantin Rusu, Crsitian Dumitru Tatarasanu, Daniela-Elena Comarița, Diana Anamaria Saveluc, Dumitru-Alexandru Dascălu, Eden Sapica, Edgar Ibáñez Rodríguez, Elena Hernández Fernández, Elvys Coman, Emanuela Cozma, Eric Benítez Torrado, Estela Torrado Ro49 dríguez, Estera Cozma, Eusebio Vacas Amador, Faith Opeluna Apata, Felipe Amaya Amaya, Florin Serban, Georgiana Ciobanu, Georgiana Filip, Hajar Benhida, Harvi Noe Nieto García, Ignacio Guerra Cristóbal, Ioana Malina Sandescu, Ionela Andreea Marin, Ionela-Mariana Filip, Irene Moreno Aguilar, Irsa Zamir, Isabela-Maria Coman, Izan Arnaiz Galleg, Jaume Arribas Reyes, Jefferson Jostin Vargas Guzmán, Jordi Bernardo Andrade Muñoz, Josefa Amaya Amaya, Juan Steban Palacio Zuluaga, Judith Ainhoa Quito Gualli, Karen Campoverde Montesdeoca, Kimberley Nahom Abreu Santiago, Laura Daniela Vultur, Laura Pujada Navarro, Lavinia-Dumitrița Șerban, Livia-Ionela Șerban, Lorena Melisa Costan, Lorena-Ioana Corciu, Lucía Jiménez Blanco, Madalin Filip, Madalina Aron, Mădălina Doroşcan, Madalina Elena Talica, Manuel Amaya Jiménez, Mar Jiménez Gallego, Mar Rubio Vega, María Ángeles Asumu Nkoho, Maria Dinu, Maria Lungu, Maria Magelona Radu, Maria Raza Parveen, Mariano Vacas Amador, Martina Moreno Castellanos, Muhammad Haider Raja, Natalia Rivero Sánchez, Nerea Royo Camacho, Nicoleta-Elena Păun, Noelia Serrano Jiménez, Oriol Blanco Grau,


Ovidiu-Gabriel Iancu, Patrícia Castilla Lin, Petrica Gubany, Petrica Tatarasanu, Pol Arribas Reyes, Pol Baudet Beltrán, Quim Muñoz Gómez, Radu Vasilica Bostan, Raúl González de los Santos, Robert-Alexandru Van-Goethem, Roxana Stefania Dabija, Rudeica Sanchez Florentino, Salwa Ouna, Samir Bakhat Chahboun, Samuel Vrenghea, Sheila Sinchi Paredes, Sol Manzano Fábregas, Tasawar Hussain, Teodor Robert Bontaș, Tiberiu Ionut Dospinescu, Toni Suau Carrillo, Ushna Ikram, Vera Inig Izah, Victòria Coria, Yasir El Mrini, Yasser Sarghini Klalouzi, Yosra Mourtafia. Col·laboradors Colaboratori Maria Gómez Carles Sentpau Francesc Freixanet 50 Yolanda Liria Aquest llibre de contes, fruit del treball cooperatiu d’infants de dues ciutats, escrit en dues llengües, català i romanès, és un material molt útil per a les escoles. D’una banda, ens mostra unes cultures llunyanes, però cada cop més properes dins les nostres aules, i de l’altra, constitueix un bon exemple de treball interdisciplinari portat a terme coordinadament per centres educatius, ONG i institucions. Acesată carte de povești, rodul muncii elevilor din două orașe, scrisă în două limbi, catalană și română este un material foarte util pentru școli. Pe de o parte, ne prezintă culturi foarte îndepărtate, dar de fiecare dată mai apropiate de sala de clasă și pe de altă parte, constitue un exemplu bun de muncă, în colaborare, interdisciplinară depusă de centrele educative, ONG-uri și instituții.


http://juntsbcn-bacau.blogspot.com.es/


Altres publicacions del projecte «Junts» Alte publicații ale proiectului «Împreună» Dibuixa’m un conte 1 Talila nono 1 Dibuixa’m un conte 2 Rsm-ayi ijjt n tpajit 2 Rsm-ayi ijjt n tpajit

Junts dibuixem i cantem 1 Nxa deŋ xa sigilaa niŋ nini safe ke 1 Ensemble, dessinons et chantons 1

Junts dibuixem i cantem 2 Jmiɛ nressem, nttɣnnaj 2

2

Jmio nrssm, nttvnnaj

Dibuixa’m un conte 3 Dessinons un conte 3

Junts dibuixem i cantem 3 Juntos dibujamos y cantamos 3

Nanu nataal aw léeb 3

Dibuixa’m un conte 4 Dibújame un cuento 4

Huk willakuyta llimphiypay 4

Juguem plegats Nxaŋ ntuluŋ Jouons ensemble

2

Tantanakushka shuyunchik takinchikpash 3

Junts dibuixem i cantem 4 Ensemble nous dessinons, nous chantons 4 Da nu boloo ci nataal, boloo ci woy

Contes viatgers TiQssisine timsafrine

ⵜⵉⴽⵙⵙⵉⵙⵉⵏⴻ ⵜⵉⵎⵙⴰⴼⵔⵉⵏ


Dibuixa'm un conte 5