originea numelor
Toma
sud, bulgară şi sârbo-croată) sau Foma (în limbile slave răsăritene, ucraineană şi rusă). în mod normal, numele a ajuns la noi prin intermediar slav, dar forma actuala Toma indică preponderenţa surselor scrise din care numele a fost luat, schimbându-i-se accentul de pe -a final pe -o-, conform spiritului limbii române (aceeaşi modificare a suferit numele şi în latină, unde a intrat tot pe cale scrisă: Thomas). Că numele a intrat din limbile slave vecine şi pe cale orală ne-o dovedeşte apariţia sporadică a unor forme specific răsăritene eliminate cu timpul sau probabil modificate prin etimologie populară, în documentele ţării Româneşti Toma este atestat încă din secolul 15, fie ca nume personal (la 1482), fie prin derivate toponimice: Tămăseşti (sat din Gorj, dar şi în Maramureş, Hunedoara) care presupune un Tamaş, normal în Transilvania datorită influenţei maghiare şi Tomeni (la 1489 este atestat satul Spinişorul Tomenilor); din acelaşi secol apare numele şi în documentele moldoveneşti.
~9