proză 25-31
Silvia Giurgiu
Condamnare(part.23) Într-una din zilele următoare, când o pace aparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla ultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor două gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe care glaciala doctoriță refuza să le asculte și care manifestau o grijă și o compasiune înduioșătoare, ce ar fi înmuiat și inima unui bloc de piatră, izbucni într-un apel asurzitor. Amneris, care ațipise în sfârșit, după ore de agitație și frecușuri ce o epuizaseră pe Lucia, tresări violent, simțindu-se invadată de o iritare nestăpânită, pe care o revărsă asupra nefericitei asistente, fulgerândo cu privirea-i de oțel. Aceasta nu mai contenea cu scuzele în timp ce dădu pe silențios cu degete tremurânde, afurisitul angrenaj. Citi umilită cuvintele agresive și jignitoare pe care ochii aceia teribili le formulau cu o ușurință incredibilă. – Ai dreptate! Sunt tot ce spui tu, dar te rog, calmează-te! Am uitat să reduc volumul tabletei!... Era Amedeo... Nu-i răspund? Știi bine că nu va înceta să sune! Sigur că am dat pe silențios dar dacă sună cineva important? Ok, nu te interesează! Vrei să citești mesajele nepoatei tale? Nu! Ok, i le voi arăta Ambrei!... Eii, cum să nu i le arăt! se înfurie brusc, Lucia. Nu-mi e de ajuns mojicia ta? Termină dracului cu insultele! Cine te crezi, să mă tratezi așa? Clocotind de mânie, femeia îi întoarse spatele și trase din priză calculatorul care scuipa foc și pară. – Unealta asta demonică nu va mai exprima deocamdată lipsa ta de educație și bun simț! urlă ea. Poți să te holbezi cât vrei! Ești o vrăjitoare! Asta ești!... Am să distrug programul acesta diabolic și voi spune că l-am distrus din ignoranță! Nu meriți răbdarea și ajutorul nostru! Vei rămâne în muțenie absolută o vreme iar între timp, eu voi demisiona din serviciul tău mizerabil, Machiaveli care ești! Blânda și răbdătoarea femeie pierduse complet controlul și enevarea extremă îi provoca o stare de rău fizic. Lacrimile începură să-i înțepe ochii și se îndepărtă rapid pentru a nu-i mai da doctoriței și satisfacția asta. Nici nu mai privi în direcția ei, de teamă să nu cadă iar victimă compasiunii ridicole care o determina să rămână alături de fiara asta de om, în ciuda tuturor caznelor la
ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018
care o supusese în toți acei ani. Niciodată nu izbucnise așa. Dar nu-i părea rău! Odată calculatorul redus la tăcere, liniștea ce se așternuse în casă se prelingea ca un balsam binefăcător peste mintea Luciei. Era hotărâtă să vorbească cu Ambra despre toată nebunia aceea și dacă nu vor fi în stare să rezolve cumva situația, ea va demisiona. Mașinăria aceea devenise un instrument de tortură pentru ei toți, dar nimeni nu îndrăznea să
o înfrunte pe Amneris. Cu ajutorul ei, preluase din nou controlul și se folosea de el, în cel mai abject și scandalos mod. Astfel că Lucia îi puse gând rău. „Acum ori niciodată!” își spuse ea. Cu pași siguri și apăsați redeschise Tobii Communicator sub privirile îngrozite ale lui Amneris, pe care le simțea ca pe niște cuțite fierbinți ce-i sfâșiau spinarea, dar pe care le ignoră, reprimându-și un fior prelung, apoi dispăru în coridor unde se
25
