CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
trimită vreodată la gimnaziu. Rămânea pentru mine un gând ascuns, pentru a cărui împlinire aş fi muncit oricât mi s-ar fi cerut.
Comorile coperţi
dintre
Sub nucul uriaş, bătrânul domn învăţător al satului, pusese trunchiul unui alt copac, culcat pe frunzişul des şi sănătos al nucului, ca să poată fi folosit ca un fel de băncuţă mai mare, pentru toţi copiii care voiau să vină să se aşeze pe el şi să asculte învăţăturile distinsului şi înţeleptului domn învăţător. Ca în fiecare zi în care aveau întâlnire, domnul sosi bucuros, dar calm şi înţelept, aşa cum multe generaţii de copii îl pomeniseră. – Iubiţii mei, azi am să vă spun o parte din povestea copilăriei mele, din care voi trebuie sa reţineţi învăţătura ce se desprinde din ea. Copiii răspunseră fiecare în felul său; unii înclinară capetele, alţii
p r o z ă
Cati Urucu
Într-o dimineaţă de vară, mama a găsit în vie o pasăre cu aripa atinsă de vreo alică, zbătându-se de frica morţii şi a durerii. M-a trezit şi m-a rugat să-i rămaseră nemişcaţi cu încropesc o colivie. I-am mânuţele aşezate în poală. văzut lacrimile, pe care – Acum şaptezeci de încerca să şi le ascundă. ani, când eu eram asemeni – Ia, copile, turturica vouă acum, eram un copil asta speriată, îi bate inima sărac. Eram în clasele tare, sărmana!… fă-i o primare, iar învăţătorul din colivie şi îngrijeşte-o până sat mă remarcase ca fiind când se va vindeca, n-o să dornic de învăţătură, supus dureze mult, mi-a zis mama. şi ascultător. Dar, asta nu Am ascultat-o 30 era destul pentru ca viitorul frecându-mă la ochi, era meu să-mi surâdă. devreme şi încă nu mă Frecventarea unei şcoli are trezisem bine. Tata nu era nevoie de multe lucruri, fără acasă, iar dacă ar fi fost, de care copiii nu pot învăţa numai de colivia bietei la fel de bine. Mama era păsări nu ar fi stat. fericită că învăţasem să Mama a plecat la scriu, că ştiam ce este aceea treburile ei, eu am privit o formă de relief, care ne pasărea, pe care mama o sunt vecinii ţării, dar, mai pusese sub o sită de cernut ales, că ştiam să primesc mălai, ca să nu fugă. Dintr-o corect restul de la prăvălia dată, mi s-a făcut şi milă şi din sat. Pentru ea asta frică. Mama îmi dăduse o însemna foarte mult. Era misiune. Îmi era milă de tare mândră de mine, când pasărea ce trebuia salvată şi unul dintre săteni venea să-i frică de gândul că nu aş scriu câte o petiţie sau vreo putea să fac colivia, care ar fi scrisoare. Ştiam bine să fac apărat-o de alte pericole. Am asta, dar pentru mine nu era început să plâng, fără să destul. Nu îndrăzneam să-i înţeleg de ce. Ştiam că asta spun mamei, fiindcă sărăcia nu mă ajuta, dar lacrimile în care trăiam nu i-ar fi nu mă ascultau, izvorau permis sărmanei să mă