Issuu on Google+

1


2

DIN AGENDA JANDARMERIEI ROMANE  Mesajul Preşedintelui României transmis cu prilejul evaluării activităţii Jandarmeriei Române pe anul 2009 …………………………………………. p. 3  Mesajul Ministrului Administraţiei şi Internelor cu prilejul evaluării activităţii Jandarmeriei Române pe anul 2009 …………………………………. p. 5  Jandarmii din Kosovo medaliaţi …………….. p. 7  Pagini de istorie – întoarcere în timp ……….. p. 8  Prezenţa psihologului în viaţa jandarmului modern ………………………………………..p.14  Evoluţia, rolul şi locul resurselor umane. Interpretări teoretice date resurselor umane……………….p.17  Liberul acces la informaţiile de interes public..p. 20  Ştiri pe scurt ………………………………….p.23  Poezie ………………………………………...p 24 _____________________________________________________________________________________________

Revista “Jandarmul Tulcean” nr. 1, Martie 2010

Str. Isaccei nr. 105, localitatea Tulcea, judeţul Tulcea

Preşedinte onorific: Colonel Pavel VIZITIU Redactor: Căpitan Liviu STOICA Tehnoredactor: Plutonier Alexandru ŞIMANDAN Fotoreporteri: Căpitan Liviu STOICA Plutonier Alexandru ŞIMANDAN Colaboratori: Maior Mihai BUMBARU - DANDEŞ Căpitan Florian NICOLAU Locotenent Florin POPA Locotenent Constantin ROTARU


3

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a transmis un mesaj, marti, 19 ianuarie 2010, cu prilejul evaluării activităţii Jandarmeriei Române pe anul 2009. Vă prezentăm acest mesaj: „Doamnelor şi domnilor, evaluarea activităţii desfăşurate de Jandarmeria Română în anul 2009 îmi oferă ocazia să vă adresez dumneavoastră, la începutul acestui an, salutul meu însoţit de aprecieri pozitive cu privire la rezultatele pe care le-aţi obţinut în îndeplinirea atribuţiilor ce vă revin, în domeniul ordinii publice şi securităţii

cetăţenilor. Analiza muncii dumneavoastră a reliefat aspectele pozitive pe care le-aţi obţinut în modernizarea instituţională, compatibiliza rea structurilor şi practicilor cu cele adoptate de institutiile europene, realizarea unui sistem logistic performant, perfecţionarea pregatirii personalului, dezvoltarea şi consolidarea relatiilor de colaborare şi cooperare internaţională. Jandarmeria, ca şi Poliţia, sunt instituţii ale statului care trebuie sa fie foarte aproape de cetăţean. Modul în care ele îşi dovedesc profesionalismul, modul în care se achită de sarcini, toate acestea influenţează în mod direct imaginea atât a Jandarmeriei, cât şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a statului în sine. O Jandarmerie profesionistă şi responsabilă reprezintă cea mai bună modalitate de creştere a încrederii cetăţeanului în stat şi instituţiile sale. Nu putem vorbi de modernizarea statului fără să luam în calcul şi modernizarea instituţiilor statului, iar în acest sens discuţia despre modernizarea Jandarmeriei trebuie să aibă loc. Jandarmeria a parcurs un drum important de redefinire a sa ca instituţie. Este o instituţie care şi-a reformulat, reconstruit cadrul legal de funonare, este o instituţie care şi-a construit o nouă imagine, o instituţie care şi-a asumat


4

responsabilităţi noi atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. O serie de activităţi noi practicate de Jandarmeria Româna s-au dovedit de succes şi, aşi sublinia aici în special Jandarmeria montană, care s-a dovedit în ultimii ani atât de utilă în a ajutora turiştii care s-au aflat în situaţii dificile pe munte sau în a asigura respectarea legalităţii în aceste zone. Anul 2009 a fost un an dificil pentru dumneavoastră, caracterizat printr-un ridicat grad de infracţionalitate în multe localităţi, creşterea fenomenului de huliganism în zonele arenelor sportive, numărul ridicat de acte ilegale care au necesitat măsuri sporite din partea structurilor de jandarmi pentru asigurarea ordinii publice. Toate acestea au fost obţinute în condiţiile unor dotări care nu se ridică întotdeauna la standardele impuse de importanţa misiunilor încredinţate, dar, prin responsabilitatea şi spiritul dumneavoastră de acţiune, nu v-aţi lăsat copleşiţi de greutăţi. Pentru aceste eforturi, societatea va investeşte, în continuare, cu încrederea ei. Subliniez faptul că cea mai importantă resursă a Jandarmeriei o reprezintă oamenii, care pun în aplicare sarcinile şi responsabilităţile, oamenii care sunt alături de alţi oameni, oamenii care intervin în situaţii dificile şi aşi vrea să subliniez şi să multumesc Jandarmeriei pentru modul exemplar în care şi-a făcut datoria în situaţiile dificile în care a fost pusă în ultimii ani, fie că a fost vorba de inundaţii, fie că a fost vorba de alte situaţii cu grad de risc ridicat, în care a îndeplinit misiuni, potrivit legii. Mi se pare important să evidenţiez dimensiunea internaţională a

Jandarmeriei, un aspect din ce în ce mai important. România este parte a comunităţii internaţionale, suntem membri a NATO şi membri ai Uniunii Europene şi, dincolo de profesionalismul dovedit de Armata Română în ultimii ani, mă bucură faptul că şi Jandarmeria Română s-a înscris pe acest drum, misiunile executate de jandarmii români în Kosovo fiind extrem de bine apreciate la nivelul Uniunii Europene. România contează în Uniunea Europeană şi prin performanţa acestor oameni şi cred că, în viitorul apropiat, cerinţele comunităţii internaţionale pentru România referitoare la contribuţia sa, inclusiv pe linia Jandarmeriei, vor fi în creştere. Demonstrând profesionalism este firesc ca Jandarmeria Română să fie din ce în ce mai solicitată de către partenerii europeni şi internaţionali atât în a contribui la reconstrucţia altor state, cât şi în a ajuta misiunile Uniunii Europene şi poate chiar şi ale NATO, pe această linie. Până la urmă, acceptarea Jandarmeriei Române în instituţiile europene de profil nu a făcut altceva decât să confirme acest statut internaţional din ce în ce mai important şi mai clar pe care Jandarmeria Română îl are astăzi. Apreciez rezultatele activităţii deosebit de importante şi complexe pe care o desfăşuraţi pentru protecţia cetăţenilor şi asigurarea liniştii comunităţilor şi vă doresc să vă îndepliniţi obiectivele pe care vi le propuneţi ţn viaţă şi activitatea dumneavoastră.”

Căpitan Liviu STOICA


5

Astăzi, 19 ianuarie 2010, la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în prezenţa domnului Vasile BLAGA, ministrul Administraţiei şi Internelor, a avut loc evaluarea activităţilor desfăşurate de Jandarmeria Română în anul 2009.

Domnul Vasile BLAGA a declarat: „Încă de la începutul acestui nou mandat doresc să vă asigur că prioritatea Ministerului Administraţiei şi Internelor o reprezintă creşterea nivelului de siguranţă al cetăţenilor. În acest sens, doresc ca Jandarmeria Română să pună un accent mai mare pe prezenţa în stradă, pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice, în detrimentrul asigurării pazei unor obiective.

În perioada imediat următoare vom analiza necesitatea asigurării pazei de către Jandarmerie la unele obiective, urmând ca aceste servicii să fie prestate acolo unde obiectivul prezintă un grad de risc ridicat. O problemă importantă cu care se confruntă Jandarmeria este dotarea precară, iar în acest an vom depune eforturi ca, în funcţie de fondurile existente, să remediem pe cât posibil această problemă. Este adevărat că dotarea lasă de dorit la nivelul structurilor M.A.I., dar încercăm să compensăm prin eficienţa umană. În acest context, recomand atât Jandarmeriei cât şi Poliţiei să acorde importanţa cuvenită activităţii de prevenire a criminalităţii, accentul urmând a fi pus pe asemenea acţiuni. De asemenea, Jandarmeria trebuie să găsească cele mai eficiente metode de eradicare a violenţei din timpul competiţiilor sportive, precum şi a huliganismului. Sunt foarte mulţumit de activitatea pe care o desfăşuraţi pe plan internaţional şi doresc să îi felicit pe jandarmii care desfăşoară misiuni de menţinere a păcii în Kosovo, sub egida Uniunii Europene, aceştia sunt foarte bine pregătiţi şi îşi fac datoria în mod profesionist. În încheiere, doresc să vă felicit pentru toată activitatea desfăşurată, vă rog să vă


6

îndepliniţi atribuţiile în modul profesionist în care aţi făcut-o şi până acum şi, cu toate că ne aşteaptă un an foarte greu, important este să ne facem datoria faţă de cetăţeni.”

PRINCIPALELE OBIECTIVE PENTRU ANUL 2010 Activitatea Jandarmeriei Române în anul 2010 se va desfăşura pe două direcţii fundamentale, una internă şi cealaltă cu caracter internaţional, dar independente:  consolidarea locului şi rolului Jandarmeriei Române în cadrul Sistemului Naţional de Ordine şi Siguranţă Publică;  compatibilizarea structurilor Jandarmeriei Române, în plan conceptual şi acţional, cu structurile similare din statele membre ale Uniunii Europene;  Modernizarea sistemului instituţional de formare iniţială şi pregătire continuă şi continuarea procesului de aliniere a capacităţilor operaţionale ale Jandarmeriei Române la nivelul normelor instituţiilor similare internaţionale;  Continuarea şi amplificarea relaţiilor de colaborare existente între Jandarmeria Română şi instituţiile similare din cadrul F.I.E.P. şi al Forţei de Jandarmerie Europene.


7

România poate aduce o contribuţie semnificativă la efortul Uniunii â Europene de menţinere a unui climat normal pe continent, iar Jandarmeria Română, ca forţă de poliţie cu statut militar este aptă să îşi aducă aportul la dezvoltarea unei capacităţi militare flexibile şi interoperabile, capabilă să conducă simultan o serie de misiuni civile şi militare în scopuri diverse, corespunzătoare celor mai probabile situaţii. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu

Astăzi, 10 martie a.c., la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în prezenţa domnului Iulian FOTA, consilier prezidenţial şi a domnului chestor şef Dan - Valentin FĂTULOIU, secretar de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică din M.A.I., a avut loc ceremonia în cadrul căreia au fost conferite decoraţii cu însemne de război pentru 54 dintre jandarmii care au acţionat în cadrul misiunii de menţinere a păcii din Kosovo, sub egida Uniunii Europene (EULEX). Prin Decret Prezidenţial, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru profesionalismul dovedit pe timpul executării misiunilor, şapte ofiţeri din cadrul Jandarmeriei Române au primit Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn de război, iar 47 de subofiţeri jandarmi au primit Medalia Bărbăţie şi Credinţă clasa a III - a, cu însemn de război.


8

Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române este situat la data de 3 aprilie 1850când printr-un ofis domnesc domnitorul Grigore Ale xandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obştesc semnînd "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea ca Regimentul de Jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adaugă câte o companie la Isprăvnicia Iaşiului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1.433 jandarmi călare şi pedeştri. Totodată, prin această lege reveneau Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi

ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile Principatelor Române Unite. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legiunea de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr. 896 din 20 Iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864, Jandarmeria este organizată pe principii noi, fiind scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Perioada 1866 - 1877 se caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării, în special în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei române, care, prin strălucite fapte de arme în Războiul pentru Independenţă al României din 1877 - 1878,


9

s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. Prin organizare, pregătire şi mod de funcţionare, Jandarmeria a asigurat poliţia armatei române în timpul Războiului de Independenţă, iar în situaţii deosebite a fost angajată în acţiuni de luptă, împreună cu unităţile militare şi chiar independent. Efectivele Jandarmeriei se cifrau la 798 jandarmi (din care 6 ofiţeri). Pentru faptele de arme din timpul războiului, numeroşi jandarmi au fost decoraţi cu medalia "Apărătorii Independenţei", medalii ruseşti şi medalia "Crucea Trecerii Dunării". Necesitatea unei forţe specializate, puternice, a cărei misiune principală să o constituie paza şi ordinea de stat, asigurarea liniştii şi libertăţii cetăţeanului, precum şi a modului de aplicare şi respectare a legilor ţării, au determinat intensificarea acţiunilor factorilor de conducere politică şi militară, pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei, în întreaga ţară. Astfel, o primă încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, care era prefectul Poliţiei Bucureştiului, a elaborat un proiect de lege pentru organizarea Jandarmeriei în întreaga ţară, dar nu s-a concretizat. Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunală, I.C. Brătianu sublinia că "Geandarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum", iar la art. 82 din această lege, adoptată la 7 mai 1887, se prevedea organizarea Jandarmeriei rurale, printr-o lege specială. Lipsa resurselor bă-

neşti a întârziat, până în anul 1893, materializarea acestui act normativ.

Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului şi organizării Jandarmeriei rurale i-a revenit Partidului Conservator condus de Lascăr Catargiu, care a elaborat şi prezentat Parlamentului, în ianuarie – februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Această lege a fost promulgată prin Decretul Regal nr. 2919 din 30.08.1893. Legea prevedea instituirea unui corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare, practice neprofesionalizate, nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nici nu corespundeau instituţiilor unui stat modern, european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul că legiuitorul Lascăr Catargiu, în principal, a pus accentul pe menţinerea şi garantarea siguranţei publice, cât şi pe executarea legilor. Tot la 1 septembrie 1893, a apărut şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. O prevedere importantă a acestui document era următoarea:


10

"Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisă de lege, face din această instituţie un corp militar, pus la dispoziţiunea Ministrului de Interne, pentru a asigura ordinea şi siguranţa publică. Ea se mai afla sub ordinele Ministrului de Justiţie, ale Ministrului Public în ce priveşte atribuţiunile de poliţie, precum şi sub acela al Ministrului de Război pentru tot ce se raporta la disciplină, comandament şi instrucţie militară a trupei". Tulburările sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situaţie grea, atât instituţiile politice, cât şi cele de menţinere a ordinii interne, şi chiar militare. Dezinteresul manifestat faţă de întărirea Jandarmeriei la începutul secolului XX, şi mai cu seamă faţă de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase şi pagube materiale de multe ori inutile. Situaţia reală a impus pregătirea şi promulgarea succesivă a unor legi în anii 1908, 1911 şi 1913, precum şi întărirea organizatorică a Jandarmeriei. Semnificativ este şi faptul că prin Legea Jandarmeriei din 24 martie 1908 se înserează la art. 6 şi 7 următoarele: „[…] Art. 6 Corpul Jandarmeriei face parte integrantă din armată, dispoziţiunile generale ale legilor şi regulamentelor îi sunt aplicate, în afara excepţiunilor de organizarea sa mixtă şi de natura serviciului său. Art. 7 Ofiţerii Corpului Jandarmeriei se recrutează din ofiţerii de orice armă din armata activă. Trecerea ofiţerilor din armata activă în Jandarmeriei se face prin Înalt Decret, în urma raportului Minis-

terului de Interne, luată pe recomandaţiunea Ministerului de Interne. Ea rămâne definitivă după un an de la numire, în care timp ofiţerul va putea fi retrecut în armata activă”. Cea dintâi participare a Jandarmeriei Române la un război modern datează din anii 1877 - 1878. Experienţa acumulată cu acest prilej va fi valorificată şi îmbogăţită în cel de-al Doilea Război Balcanic (1912 1913), precum şi în acţiunile militare desfăşurate în anii Războiului reîntregirii naţionale (1916-1918). Cu prilejul celui de-al Doilea război balcanic, Jandarmeria Română a acţionat ca o forţă a Sistemului Naţional de Apărare, îndeosebi alături de trupele ce operau pe câmpul de luptă, misiune de care s-a achitat foarte bine. După încheierea „Păcii de la Bucureşti”, din 1913 şi până la intrarea României în Primul Război Mondial (15 august 1916), s-au produs unele modificări pe linie organizatorică şi a atribuţiilor, care au vizat: sporirea efectivelor, înfiinţarea posturilor de jandarmi speciale pentru fabricile din capitală, ce produceau materiale pentru armată, înfiinţarea de puncte speciale de pază şi control la toate trecătorile din Carpaţi, de la Vatra Dornei până la Turnu Severin, crearea unui detaşament pentru paza regiunilor petrolifere. La începutul anului 1917, odată cu operaţiunea de reorganizare a armatei, se reconfigurează şi serviciul Jandarmeriei de pe lângă Armata de operaţii. La comandamentele corpurilor de armată, precum şi la brigăzile mixte s-a constituit câte un detaşament de jandarmi, sub comanda unui


11 ofiţer de infanterie şi cu un efectiv mai redus de jandarmi. La 16 aprilie 1917, Detaşamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de "Detaşament mobil de poliţie al Marelui Cartier General". De asemenea, unele subunităţi de jandarmi sunt repartizate serviciilor de pază la lucrările de artă şi fortificaţii, iar altele date ca întăriri în principalele oraşe din Moldova. În vara anului 1917, trupele de jandarmi aveau să înscrie pagini nepieritoare de eroism, alături de armata română, în marile bătălii din trecătorile carpatice. La 1 iulie 1918, armata se demobilizează, iar jandarmii organizează punctele de trecere pentru demobilizaţi, posturi, patrule şi detaşamente pentru supravegherea acestora, ca această acţiune să se desfăşoare în linişte. Prin decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizări a Armatei române, Jandarmeria a contribuit la desfăşurarea acestei operaţiuni, concomitent cu organizarea noilor servicii pretoriale şi a măsurilor pentru menţinerea ordinii şi liniştii în ţară. Armata română reia lupta pentru eliberarea întregului teritoriu naţional, iar Jandarmeria începe să instaureze ordinea şi liniştea, creând companii de poliţie în judeţele eliberate. Înfăptuirea României Mari a inaugurat în viaţa societăţii noastre şi a statului un amplu proces de remodelare a structurilor existente înainte de Primul Război Mondial, inclusiv a celor destinate menţinerii şi apărării ordinii interne. La 23 martie 1929, Parlamentul României a pus bazele unei legi moderne şi complete de organizare a Jandarmeriei rurale. În

acelaşi an, a promulgat Statutul Jandarmeriei Rurale de către regele minor Mihai I. Acest statut garanta o serie de drepturi: stabilitate, înaintare, retribuţii şi alte indemnizaţii, gradaţii, pensii, condiţii de căsătorie, recompense. O nouă măsură importantă de natură să fie evidenţiată este „Regulamentul Legii şi Statutului Jandarmeriei Rurale”. La 12 iulie 1940, Carol al II-lea contopeşte Direcţia Generală a Poliţiei, Prefectura Poliţiei Capitalei şi Corpul Jandarmeriei, pentru ca generalul Ion Antonescu să repună în vigoare, la 12 septembrie 1940, legislaţia din anul 1929. Din punct de vedere organizatoric, prezintă un interes Legea nr. 264 din 22 aprilie 1943 pentru organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei. Jandarmeria era un corp militar instituit pentru a veghea pe teritoriul rural la executarea atrbuţiilor de poliţie generală şi militară. Sugestivă a fost şi prevederea conform căreia Jandarmeria aparţinea Ministerului Apărării Naţionale, fiind pusă la dispoziţia Ministerului de Interne numai pentru executarea misiunilor de poliţie alocate. După intrarea României în al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, trupele de jandarmi din interior au primit misiuni de luptă specifice pentru situaţia respectivă: combaterea acţiunilor teroriste; paza unor obiective economice importante; întărirea măsurilor de ordine internă, contracararea acţiunilor de desant şi a paraşutiştilor; supravegherea elementelor din opoziţie etc. Unităţile de jandarmi din zona armatelor de operaţii au îndeplinit, în mod firesc, misiuni cu un caracter militar mai pronunţat decât


12

cele din zona de interior. Pe lângă însărcinările obişnuite, de poliţie militară, nu o dată au participat nemijlocit la luptă. În zona armatelor de operaţii, Jandarmeria, constituită în unităţi şi subunităţi de poliţie subordonate marilor unităţi, a dovedit energie, curaj, spirit de sacrificiu şi înalt patriotism. În afară de cazurile când datorită situaţiilor locale, trupa şi ofiţerii jandarmi au luptat în linia I alături de infanterişti, au mai fost şi împrejurări când unii dintre ei au cerut să fie trimişi în regimente de infanterie pentru a lupta. Odată cu difuzarea Proclamaţiei Regelui României, Jandarmeria, conform directivelor date de Guvern, a trecut la executarea misiunilor specifice în condiţiile noii situaţii operative. Ea şi-a adus o contribuţie remarcabilă şi în etapa a doua a participării României la cel de-al Doilea Război Mondial, după lovitura de stat de la 23 august 1944, în contextul desprinderii României de Axă, trecerii de partea Naţiunilor Unite, participarea la operaţiile pentru eliberarea Transilvaniei de NordVest şi în continuare la operaţiile din Ungaria, Cehia şi Slovacia. După declararea stării de război cu Germania, în urma agresiunii, atacării şi dezarmării mai multor unităţi române, s-a trecut la lupta cu arma în mână contra unităţilor germane răspândite pe întreg teritoriul ţării, cu scopul de a le dezarma şi a le face inofensive. Cele mai înverşunate lupte s-au dus în zona capitalei, comunele Băneasa, Rahova, Militari, bariera Rahova, posturile de jandarmi opunând o dârză rezistenţă. În principal, misiunea de luptă a Legiunii de

Jandarmi Bucureşti a constat în menţinerea ordinii şi liniştii publice, precum şi blocarea direcţiilor principale de pătrundere a inamicului în capitală prin amplasarea de posturi fixe, mobile, aliniamente de apărare şi baraje. Prin Ordinul nr. 10052, din 23 ianuarie 1949, al secretariatului pentru trupe al Ministerului de Interne, s-au înfiinţat Trupele de Securitate. Ulterior, toate trupele de jandarmi şi centrele de instrucţie au trecut la Comandamentul Trupelor de Securitate, iar trupele Inspectoratului General al Jandarmeriei s-a subordonat Direcţiei Generale a Miliţiei. Aceste măsuri au pus capăt, pentru o lungă perioadă de timp, existenţei principalei instituţii, organizată militar în România democrată, pentru pază, protecţia şi menţinerea ordinii constituţionale şi de stat, pentru apărarea libertăţii cetăţeneşti, a proprietăţii, a persoanelor fizice şi juridice. Transformarea societăţii româneşti, inaugurată prin Revoluţia din Decembrie 1989, şi reaşezarea instituţiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea instituţiei Jandarmeriei, cât şi elaborarea unei concepţii noi cu privire la locul şi rolul forţelor de ordine internă, la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 0749 din 5 iulie 1990 cu privire la creşterea capacităţii de acţiune şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi. Ulterior, prin Legea nr. 40 din 18 decembrie 1990,


13 s-au legiferat structura şi atribuţiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor, la supravegherea şi informarea organelor superioare asupra stării de fapt în situaţii în care se ameninţă siguranţa şi ordinea publică, în caz de tulburări interne, pentru intervenţia în scopul restabilirii ei. Un moment important în construcţia edificiului României democratice îl reprezintă promulgarea Legii nr. 550 din 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Prin acest act legislativ se poate considera că s-a marcat un moment decisiv în procesul remodelării armei noastre şi, în plan mai larg, al stabilizării României pe coordonatele statului de drept. Prin acceptarea ca membru cu drepturi depline în Asociaţiile Poliţiilor şi Jandarmeriilor Europene şi Mediteraneene cu statut militar, arma Jandarmeriei capătă vocaţie europeană, iar misiunile îndeplinite peste hotare, în spaţiul ex-iugoslav, sub egida O.N.U., sunt cele mai palpabile dovezi ale profesionalismului jandarmilor,

instruiţi şi educaţi să fie furnizori, garanţi şi apărători de linişte, ordine de drept şi acumulări democratice. În 17 decembrie 2008, cu prilejul Reuniunii Comitetului Interministerial de Rang Înalt (C.I.M.I.N.), România, prin intermediul Jandarmeriei Române, a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Forţei de Jandarmerie Europeană. Cu acest prilej, a fost semnată Declaraţia Unilaterală de aderare la Forţa de Jandarmerie Europeană de către România, documentaţie ce atestă statutul Jandarmeriei Române în cadrul Forţei de Jandarmerie Europeană. Conştienţi fiind de necesitatea pregătirii unor forţe militare care să facă faţă eventualelor atentate la adresa integrităţii teritoriale şi a independenţei noului stat creat, România, politicienii vremii au considerat necesare şi prioritare măsurile de întărire a sistemelor de apărare şi siguranţă publică, iar pivotul militar central al siguranţei naţionale şi al ordinii publice l-a constituit Jandarmeria.

Locotenent Popa Florin


14

Necesitatea pregătirii psihologice

Rolul psihologului în pregătirea psihologică a luptătorilor jandarmi “Pregătirea psihologică a luptătorilor include un ansamblu de măsuri, principii, direcţii de acţiune, metode şi procedee, cu impact direct sau indirect asupra psihicului individual sau psihologiei grupului profesional, al cărui obiectiv este acela de a institui o stare psihologică individuală şi de grup favorabilă unei performanţe maximale cu prilejul îndeplinirii unei misiuni specifice.” (G. Perţea, 2006)

 Stresul acut şi de supravieţuire, pericolul şi ameninţarea cu pierderea vieţii şi a integrităţii corporale, pot să se manifeste oricând, în forma lor extremă pentru condiţia umană, în timpul îndeplinirii misiunilor specifice;  Atât în procesul de pregătire, cât mai ales în activitatea operaţională specifică, luptătorii suportă solicitări ce adesea ating limitele posibilităţilor psihice ale factorului uman;  Graniţele acestor posibilităţi variază însă în limite largi chiar la unul şi acelaşi om, în funcţie de starea sa fizică, psihică şi emoţională;  Luarea în considerare a acestor stări, folosirea maximului de posibilităţi umane a devenit una din problemele actuale legate de creşterea fiabilităţii factorului uman, de optimizarea rezistenţei fizice, psihice şi moral-spirituale a luptătorilor. Pregătirea psihologică se finalizează printr-o informare privind nivelul şi calitatea achiziţiilor acumulate, în concordanţă cu obiectivele stabilite, şi formularea obiectivelor ulterioare.  Pregătirea psihologică este un proces organizat având ca scop formarea / dez-


15

voltarea a trei categorii psihologice: cunoştinţe, atitudini şi aptitudini.  În proiectarea nevoilor de pregătire trebuie avute în vedere atât solicitările profesionale specifice, cât şi particularităţile individuale (trăsături de personalitate, aptitudini, nivel de instruire, experienţă, abilităţi etc.)  Programele de antrenament executate în condiţii cât mai apropiate de realitatea “câmpului de luptă” permit luptătorilor să-şi creeze strategii acţionale, în situaţii de risc neprevăzut.  Profilul psihologic are o semnificaţie considerabilă în predicţia performanţei în muncă.  Pregătirea psihologică reprezintă o formă specială de asigurare a îndeplinirii cu succes a misiunilor specifice desfăşurate într-un mediu riscant

unde există posibilitatea ca în situaţia operativă să fie folosite agresiunea, forţa fizică şi armamentul din dotare. Activitatea de pregătire psihologică, realizată de ofiţerul psiholog va ţine cont de tipurile de asistenţă psihologică, care poate fi aplicată. Aceasta poate fi:  profilactică – atunci când pregăteşte individul faţă de mediul socio-profesional;  primară – atunci când când se identifică probleme de natură psihologică;  recuperatorie – atunci când se intevine pentru recuperarea psihoemoţională a luptătorului şi restabilirea randamentului maxim în activitate. Locotenent ROTARU Constantin

***********************************************************


16


17

Dezvoltarea teoriei şi practicii în domeniul managementului resurselor umane necesită, în primul rând, cunoaşterea şi înţelegerea cât mai deplină a rolului şi particularităţilor resurselor umane în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Tulcea. Ne întrebăm adesea de ce unele unităţi obţin un succes strălucitor, în timp ce altele înregistrează pierderi. Dacă în primul caz, de regulă, faptele sunt clare, în cel de-al doilea însă, din exterior se caută explicaţii, iar din interior se oferă un noian de justificări. De fapt, în ambele situaţii există o singură cauză majoră: managementul. Managementul resurselor umane constituie astfel complexul de activităţi

orientate către utilizarea eficientă a „capitalului uman”, în scopul realizării obiectivelor organizaţionale, simultan cu asigurarea condiţiilor ce garantează satisfacerea nevoilor angajaţilor, şi implicit motivarea acestora în a fi loiali organizaţiei din care fac parte. Locul Mangementului Resurselor Umane e bine precizat în contextul Managementului General. Astfel, în literatura de specialitate, apărută până în prezent, se pune accentul pe aspectele ce privesc relaţiile, raportul, începând cu recrutarea, selecţia, încadrarea, perfecţionarea şi stimularea pe tot parcursul angajării şi terminând cu încetarea activităţii. Trăim într-o societate în care schimbările se succed cu o mare rapiditate, ori fără Resurse Umane, capabile de schimbare şi adaptare, de creativitate şi competenţe profesionale multiple, organizaţiile de orice fel sunt sortite eşecului. În acest context, oamenii reprezintă o resursă vitală, de azi şi de mâine a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul acestora. Managementul resurselor umane constituie complexul de activităţi orientate către utilizarea eficientă a personalului unei instituţii urmărindu-se atât realizarea sco-


18 purilor acesteia cât şi satisfacerea nevoilor angajaţilor. Managementul resurselor umane este o consecinţă firească a preocupării fiecărui manager / comandant / şef privind asigurarea succesului în activităţile viitoare ale organizaţiei şi cuprinde o multitudine de măsuri având ca scop influenţarea performanţelor personalului. Recrutarea personalului reprezintă procesul de căutare, de localizare, de identificare şi de atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmează să fie aleşi candidaţi capabili care, în cele din urmă, prezintă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante actuale şi viitoare. În domeniul resurselor umane, trebuie să soluţioneze următoarele aspecte:  identificarea calificărilor sau a aptitudinilor si alegerea candidaţilor care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor nou create sau vacante;  identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;  respectarea legislaţiei în domeniul referitor la oportunităţi egale de angajare şi corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre. Recrutarea din sursă internă constituie, de regulă, principala sursă la care se apelează pentru ocuparea posturilor vacante. În anumite momente şi condiţii, aceasta este dificil de realizat din următoarele motive: pot apărea nevoi de personal care exced posibilităţile de efectuare a recrutărilor din interiorul unităţii; unitatea nu poate

recruta în mod corespunzător personalul propriu pentru încadrarea unor posturi care presupun anumite specializări deficitare şi în situaţia subunităţilor dispersate geografic - mutările, chiar şi ofertele de promovare fiind, în prezent, greu acceptate. Această metodă de recrutare are o serie de avantaje certe, în sensul că permite cunoaşterea foarte bună a candidaţilor potenţiali, este mai rapidă şi mai puţin costisitoare, asigură motivarea personalului propriu şi întăreşte sentimentul apartenenţei la instituţie. Pe de altă parte, recrutarea din sursă externă permite identificarea şi atragerea în unitate a unor candidaţi cu performanţe superioare, oferă şansa comparării candidaturilor interioare şi exterioare, asigură infuzia de suflu proaspăt, contribuie la spargerea rutinei ce se poate instală în sistemele închise şi, nu în ultimul rând, permite reducerea cheltuielilor de formare şi perfecţionare a personalului. Dacă recrutarea personalului pentru funcţii de execuţie nu ridică în sine probleme deosebite, fiind necesară identificarea persoanelor care posedă specializările, cunoştinţele şi deprinderile pe care postul le solicită, în alt mod se pune problema recrutării persoanelor în vederea ocupării unor posturi de conducere. La recrutarea unor asemenea persoane, se are în vedere următoarele aspecte:  analizarea potenţialilor candidaţi din interiorul unităţii, înainte de a lua decizia extinderii de recrutare în afara acesteia;  desfăşurarea pe îndelete a recrutării, pentru a avea garanţia că aceştia, în


19

situaţia ocupării postului, vor fi eficienţi;  acceptarea ideii că o recrutare greşită poate produce sincope în actul managerial cu efecte majore asupra structurii respective;  evaluarea corespunzătoare a candidaţilor având în vedere că o recrutare de mâna a doua va determina încadrarea unui conducător de aceeaşi categorie;  localizarea, identificarea şi recrutarea persoanelor cu calificarea necesară şi cu dorinţa de a ocupa postul şi funcţia. Recrutarea din exterior pentru posturile vacante se realizează prin unele tehnici, cum ar fi:  atragerea absolvenţilor unor instituţii de învăţământ superior având specializări compatibile cu cerinţele posturilor vacante. Această tehnică este utilizată dar, de regulă, procedura recrutării pentru unele posturi vacante, deşi nu exclude recrutarea absolvenţilor aflaţi la prima încadrare acordă preferinţă unor candidaţi cu anumită experienţă de muncă;  recrutarea persoanelor care îşi oferă serviciile prin prezentarea nemijlocită la sediile unităţilor sau prin cereri, memorii, etc., adresate conducerii ministerului, inspectoratelor generale sau comandanţilor diferitelor unităţi. Această metodă poate fi utilizată în măsura în care oferta este în concordanţă cu nevoia ocupării unor posturi vacante şi îndeplinirea criteriilor stabilite pentru încadrare;  publicarea, utilizată tot mai larg pe piaţă muncii, constă în prezentarea în massmedia a ofertelor de locuri de muncă;

 recrutarea din agenţiile de ocupare a forţei de muncă;  alte tehnici de recrutare, includ contactarea candidaţilor potenţiali prin cunoştinţe, în urma vizitelor la sediul unor instituţii, prin cunoaşterea cu prilejul diferitelor activităţi comune (în procesul muncii, la manifestările ştiinţifice, culturale, sportive, etc.); Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexă şi extrem de costisitoare, care necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte consecinţele organizaţionale interne şi externe, precum şi necesităţile de resurse umane existente şi viitoare. De aceea, în cadrul funcţiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde să devină o activitate de sine-stătătoare. Toate activităţile desfăşurate în scopul organizării şi desfăşurării concursurilor privind încadrarea posturilor vacante vor avea ca fundament asigurarea transparenţei şi egalităţii în drepturi a tuturor candidaţilor precum şi promovarea strictă pe bază de competenţă.

Locotenent colonel BUMBAU – DANDEŞ Mihai Căpitan NICOLAU FLORIAN


20

“Legea nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public” are la bază principiul transparenţei în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice şi în acelaşi timp, le obligă să comunice din oficiu anumite categorii de informaţii.  Cine poate solicita informaţii de interes public? Orice persoană fizică sau juridică, romană sau străină poate solicita astfel de informaţii. Nu trebuie justificat în nici un fel cererea deoarece accesul la informaţii este liber.  Se poate solicita orice informaţie ? Da, dar există informaţii de inters public la care accesul este exceptat.

Revista Jandarmul Tulcean îşi propune să vină în sprijinul cetăţenilor prezentînd cîteva dintre prevederile actului normativ care reglementează liberul acces la informaţiile de interes public. Vă prezentăm cîteva întrebări şi răspunsuri menite să clarifice obţinerea unor astfel de informaţii:

 Care sunt informaţiile care sunt exceptate de la accesul liber? Sînt exceptate de la accesul liber următoarele informaţii : din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate; cele privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale Romaniei, dacă fac parte din categoriile infornaţiilor clasificate; privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora


21

aduce atingere principiului concurenţei loiale; cu privire la datele personale, dacă accesul la acestea nu este reglamentat prin lege; privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integeitatea corporală, sănătatea sau un interes legitim al unei persoane; privind procedurile juridice, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricărei dintre părţile implicate în proces; informaţiile a căror publicitate prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor;  De cîte feluri sunt informaţiile de interes public? Informaţiile de interes public sunt de două feluri: Informaţii furnizate din oficiu – acele informaţii pe care instituţia este obligată să le facă publice fără a exista o solicitare în acest sens. De exemplu: actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice; structura organizarea ; programul de funcţionare şi de audienţe; numele şi prenumele persoanelor din conducerea instituţiei publice şi al funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice, lista cu documente considerate de interes public; modalităţi de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se

consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitat. Informaţii furnizate la cerere – adică acele informaţii obţinute în urma unei solicitări  Cum se pot obţine informaţiile de interes public la cerere? Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal. Dacă informaţiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informaţia de interes public.În acest sens, cererea trebui să cuprindă următoarele elemente: Autoritatea sau instituţia publică la care se adresează; Informaţia solicitată, astfel încît să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public; Numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului; Cererile se pot face pe suport de hîrtie sau electronic.Acestea vor fi înregistrate,iar persoana în cauză primeşte o recipistă ce va conţine data şi numărul de înregistrare a cererii.  Care este termenul de răspuns la o solicitare? Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de


22

zile,de la înregistrare solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor, documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în 5 zile de la primirea cererii.  Măsurile ce se pot lua cînd cosideraţi că v-au fost încălcate dreptul de liber acces la informaţii ? În primul rînd, trebuie să depuneţi reclamaţia în cel mult 30 de zile de la comunicarea refuzului explicit sau tacit al instituţiei. Reclamaţia trebuie adresată conducătorului autorităţii sau a istituţiei căreia i-ai adresat solicitarea, iar acesta este obligat ca, în urma unei anchete administrative, să dea un răspuns în cel mult 15 zile de la înregistrarea plîngerii.

Dacă reclamaţia este întemeiată, răspunsul va conţine informaţiile de interes public solicitate iniţial şi va menţiona sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului vinovat.

Căpitan

STOICA ION LIVIU

***********************************************************


23 ştiri pe scurt * ştiri pe scurt * ştiri pe scurt * ştiri pe scurt * ştiri pe scurt *

Pe lângă celelalte misiuni pe care le îndeplinesc jandarmii, conform legii 550 / 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Romane, iată şi această misiune de participare în sprijinul executorilor judecătoreşti pe care v-o relatăm şi dumneavostră. Vineri 12.02.2010 la sediul Inspectoratului s-a primit o înştiinţare din partea Biroului Executorilor Judecătoreşti Tulcea de a participa la evacuarea unor persoane dintr-un apartament care a fost ocupat abuziv, 7 cadre din Detaşamentul 1 Jandarmi Mobil au participat la această acţiune de asigurare a ordinii şi liniştii publice în zona cartierului E3. Misiunea a durat aproximativ 6 ore şi a fost coordonată de 2 ofiţeri încheindu-se fără acţiuni violente.

***********************************************************

În seara zilei de 06.03.2010, în jurul orelor 1940 o grupă de intervenţie a Detaşamentului 1 Jandarmi Mobil a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Tulcea, aflaţi în serviciul de patrulare auto în municipiul Tulcea cu autoturismul din dotare marca Dacia Solenza, au fost sesizaţi cu privire la faptul că în incinta punctului de lucru Tulcea al S.C. Tulco S.A., mai multe persoane de sex masculin încearcă să sustragă fier, demontând mai multe panouri tip răcitoare. Aceştia au reuşit să stopeze furtul de fier şi să reţină o persoană de sex masculin şi un atelaj format dintr-un cal roib şi căruţă încărcată cu trei panouri tip răcitoare. Trecând la legitimarea persoanei în cauză s-a stabilit că aceasta se numeşte B. IONICĂ în vârstă de 50 de ani. În vederea continuării cercetărilor la faţa locului s-a deplasat echipa operativă din cadrul Compartimentului Prevenire şi Combatere a Criminalităţii. În urma cercetărilor efectuate au fost depistate şi celelalte patru persoane care au încercat să sustragă fier din incinta punctului de lucru Tulcea al S.C. Tulco S.A, în persoana numiţilor T.F. în vîrstă de 17 ani, M. GABRIEL în vîrstă de 23 ani, A. PETRU în vîrstă de 20 ani şi A. LUCICĂ în vîrstă de 23 ani. Cei în cauză se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de „Furt calificat” – faptă pre -văzută şi pedepsită de art. 209 alin. 1 lit. „a” şi „i” Cod Penal şi „Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni” - faptă prevăzută şi sancţionată de art. 323 alin. 1 Cod Penal. Actele procedurale au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

***********************************************************


24

La data de 12.02.2010, între orele 08.00 – 10.00, o echipă mixtă formată din lucrători din cadrul Poliţiei Oraş Babadag, lucrători D.P.I.R., lucrători din cadrul S.C. Enel Babadag şi efectivele Grupei de Supraveghere şi Intervenţie Babadag a I.J.J. Tulcea, a executat o misiune pe linia prevenirii şi combaterii furtului de energie electrică pe raza cartierului „Bendea” din localitatea Babadag, judeţul Tulcea, ocazie cu care au fost depistaţi numiţii: SALI I., născut în loc. Babadag, judeţul Tulcea, în vîrstă de 30 ani, domiciliat în oraş Babadag, într-un imobil fără forme legale, fără ocupaţie, care s-a rebranşat ilegal la reţeaua electrică; MEMET R., născut în localitatea Horia, judeţul Tulcea, în vîrstă de 70 ani, domiciliat în oraş Babadag, judeţul Tulcea, fără ocupaţie, care s-a rebranşat ilegal la reţeaua electrică. Numiţilor Sali I. şi Mememt R. le-au fost întocmite actele premergătoare începerii urmării penale pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 Cod Penal. AHMET R., născut în localitatea Babadag, judeţul Tulcea, în vîrstă de 27 ani, domiciliat în oraş Babadag, judeţul Tulcea, fără ocupaţie, care s-a rebranşat ilegal la reţeaua electrică, totodată a distrus contorul electric. Celui în cauză i-au fost întocmite actele premergătoare începerii urmării penale pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 Cod Penal şi infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod Penal. Actele întocmite au rămas la Poliţia Oraş Babadag pentru continuarea cercetărilor.

***********************************************************

LA STEAUA La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă.

Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e.

Mihai Eminescu 1850-1889

Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre, Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă.


25


Revista jandarmului tulcean