Issuu on Google+

l u r l a a b i t o Z de f ot.com

ruc.blogsp

cea & ivangon fotbal.com

y blogde powered b

Anul I

Nr.11

17 Mai 2010

FOR-LAN !!! Victoria atacantilor Duelul copilトビiei mele


17 mai Ziarul de Fotbal nr.11

FOR-LAN !!!

Frumos, în pofida reprizei secunde, în care mi s-a creat impresia, la un moment dat, că se putea şi de dormit puţin. În schimb prima repriză şi cele două de prelungiri au adus cu sine un joc frumos, liber, parcă nu de finală de cupă europeană.

Eroul indubitabil al finalei a fost uruguaianul Diego Forlan care, ca şi Paolo Rossi la Mundialul din 1982, s-a “descoperit” pe final de turneu, dar a făcut-o în cel mai importnat moment pentru clubul său. După ce a marcat golul calificării cu Liverpool, a “strălucit” practic în finala de la Hamburg

unde a reuşit o dublă. Cel de-al doilea gol căzînd în cel mai potrivit moment pentru clubul spaniol, ca de altfel şi în dubla cu clubul din Merseyside.

tatul final în favoarea sa, chiar în reprizele de prelungiri. Dar - a ratat Davies iar Forlan nu, balanţa înclinîndu-se nemilos către latini.

În pofida presingului aproape continuu din partea celor de la Atletico Madrid, pe tot parcursul meciului, Fulham a avut şansa să tranşeze rezul-

Dacă m-aţi întreba pe mine despre finala asta, v-aş spune că a fost un meci de o factură interesantă oarecum (aş spune că de la finală

Champions League aştept mai puţin chiar), care s-a sfîrşit anume cum mă aşteptam să fie, adică cu victoria madrilenilor. Mai mult chiar, am pus banii pe faptul că Forlan va marca, şi nu m-a dat pe spate pletosul din capitala Spaniei.

Ivan Goncearuc


17 mai Ziarul de Fotbal nr. 11

Neptun si raspunsurile gasite

Anii mi se adună fără milă în spate şi o dată cu ei, multe amintiri. Am trăit multe meciuri de fotbal, am văzut multe manifestări de bucurie şi am suferit nopţi decepţionante. Am ieşit pe străzi la meciurile câştigate de naţională şi am plâns pe o bordură după Middlesborough Steaua, fără să fiu stelist. Am văzut meciuri mari. Am văzut de la Steaua - Dinamo, Milan - Inter până la Real Madrid Barcelona. Viaţa a fost generoasă cu mine şi am putut savura fotbal adevărat, din acela pe care atunci când eram copil îl decupam de prin ziare şi îl lipeam în caiete

studenţeşti. Am văzut şi am fost în mijlocul a mii de oameni fericiţi sau trişti. Miercuri seară, am mai trăit o experienţă. Povestea celor de la Atletico Madrid este următoarea. An de an, campania de abonamente se bazează pe următorul slogan: Tată, de ce suntem fani Atletico Madrid? Iar părinţii nu ştiau ce să răspundă. Doar că e ceva inexplicabil. Răspunsul a venit într-o seară de miercuri, 12 mai 2010. Toţi acei copii ştiu acum de ce sunt fani Atletico Madrid. Meciul în sine nu a

fost foarte spectaculos, Atletico Madrid câştigând finala primei ediţii Europa League aşa cum se şi pronsticase. Avea mai mult talent în echipă ( Aguero, Forlan, Simao Sabrosa, Reyes ) în timp ce Fulham se baza doar pe forţa brută a lui Zamora, absent total în meci, însă trebuie ştiut că golgeterul englezilor revenise după o accidentare. Surpriza a fost că Atletico Madrid nu a hotărât soarta finalei după cele 90 de minute regulamentare. O dată cu fluierul de final, pe străzile din Madrid a început nebunia. Am putut vedea familii întregi

plângând. Părinţi şi copii. Bunici. Şi atunci am înţeles de ce Atletico Madrid este o echipă atât de iubită în Spania. E ceva inexplicabil. O echipă care câştigă câte un titlu cam la zece ani, scoate în stradă zeci şi zeci de mii de oameni. Pasiunea pentru Atletico Madrid nu se obţine o dată cu trecerea anilor, ci o ai din naştere. Şi mori cu ea.

blogdefotbal.com


17 mai Ziarul de Fotbal nr.11

Un meci decis de clasa celor doi atacanti ai spaniolilor, Forlan si Aguero,un meci intre doua echipe disciplinate tactic, care au jucat aceasi partitura cu un plus pe insistenta ofensiva din partea lui Atletico, dar in principal cu obiectivul de a se anihila reciproc. Victoria echipei spaniole nu poate fi pusa la indoiala macar pt ca au fost mai activi in ofensiva,si-au dorit mai mult victoria ,ca sa folosim o vorba din limba de lemn a romanilor. Atletico Madrid a inceput meciul in sistemul 4-4-2 ,cu Forlan ca varf impins, punctul fix din atac si cu Aguero mai mobil, cu arie mai larga de actiune find si un jucator rapid si extrem de tehnic. Ca de obicei, Quique Sanchez Flores a jucat la mijloc cu doi “laterali” care evoluau cu

Roy Hodgson, a mers pe un sistem 4-4-1-1 , cu Zamora ca pivot sau varf impins,cum preferati ,si cu Gera ca al doilea varf, om de legatura intre linia de mijloc si atac. La fel ca si Flores ,Hodgson a jucat cu mijlocasii de banda ,Duff si Davies, cu piciorul de baza in interior, o moda care se extinde in fotbalul european. Murphy si Etuhu erau mijlocasii centrali, preocupati in special de faza de recuperare a balonului, chiar daca primul avea o mai mare libertate de a urca, asta si pt ca Etuhu pare rudimentar cand are mingea la picior. Primul lucru observat la jocul spaniolilor a fost pressingul mai bun decat al englezilor. De ce ? Pt ca spre deosebire de acestia, Atletico avea doi atacanti in teren,acestia impiedicand prin atacul rapid al

Victoria at

prin vreo mutare tactica deosebita. Daca Atletico nu si-a asumat riscuri, Fulham nici atat. La fel ca si spaniolii, fundasii laterali ai englezilor au stat la cutie, doar Konchesky incercand din cand in cand urcari mai adanc in terenul advers,dar si el parand destul de limitat tehnic, desi defensiv a jucat bine. Cum Hodgson stia ca jocul madrilenilor se axa pe benzi, a comandat prupiciorul de baza in interior, Reyes ,pe dreapta si Simao ,pe stanga. Garcia si Assuncao erau mijlocasii centrali ,prudenti ,stand retrasi destul de mult in fata apararii,preferand sa lase faza de atac pe seama celor doi atacanti si a mijlocasilor laterali. O alta mutare interesanta din primul 11 al ibericilor a fost folosirea lui Uijfalusi ca fundas dreapta, desi acesta a jucat cea mai mare parte a carierei ca stoper. Fulham ,antrenata de

stoperului care avea mingea, constructia. Al doilea lucru observat a fost lipsa apetitului ofensiv al fundasilor laterali. Lopez a fost extrem de timid in urcarile sale ,iar Uijfalusi, desi a profitat de spatiul din fata sa, pt ca Davies, adversarul direct, strângea mult in centru, s-a dovedit teribil de neîndemânatic cand ajungea in pozitii de centrare. In conditiile in care cei doi mijlocasi laterali, Reyes si Simao, nu centrau nici ei pt ca ,asa cum am spus mai sus,

aveau piciorul de baza in interior, era extrem de important ca fundasii de banda sa urce pt a alimenta atacul cu centrari. Nu s-a intamplat asta si astfel a iesit un joc axat pe zona centrala,destul de aglomerat. Simao si Reyes au fost inchisi si ei foarte bine de Baird si Konchesky ,care erau dublati de Duff si Davies ,asa ca Atletico a cautat sa creeze brese prin intermediul celor doi atacanti. Si a reusit, diferenta fiind facuta de clasa formidabila a celor doi, nu


Ziarul de Fotbal nr.11

17 mai

tacantilor

denta acolo si dublaj al mijlocasilor laterali, lucru reusit pt ca nici Simao si nici Reyes nu au terminat cele 90 de minute pe teren, datorita faptului ca nu reuseau sa-si depaseasca adversarii directi. Linia de mijloc formata din 4 oameni a celor de la Fulham era asezat de o maniera speciala; mijlocasii laterali strangeau foarte mult in centru si se mutau ca un monolit in functie de zona in care se afla mingea. Aceasta manevra aglomera bine spatiile ,dar anula jocul pe flancuri si le dadea o mai mare libertate de urcare in atac ,fundasilor laterai spanioli, lucru insa nespeculat de acestia. A surprins insa ca Gera ,care nu avea un marcaj special si era mereu liber intre linii, nu a fost jucat de coechipieri, de la el putea veni surpriza pe faza de atac, cu atat mai mult cat jocul pe benzi a lipsit din arsenalul ambelor echipe. Dupa pauza ,miscarea

facuta de Atletico a fost o oarecare libertate de a urca in atac data fundasilor laterali care oricum aveau suficient spatiu de manevra,pt ca mijlocasii laterali englezi jucau retras si nu presau. Din pacate pt ei, Uijfalusi putea fi lasat lejer sa centreze caci precizia centrarilor sale aduceau aminte de celebrul Blay de la Dinamo,adica nu-si atingeau tinta niciodata. Curajoasa insa atitudinea lui Quique Sanchez Flores ,care i-a schimbat fara sa pregete pe vedetele Simao si Reyes ,cand a vazut ca acestia nu ies din marcajul lui Baird si Konchesky. Pt Fulham au venit vestile proaste, iesirea lui Zamora, cel care creease golul egalizator si care indeplinea foarte bine rolul de pivot pt venirile din spate ale lui Davies sau Gera. Dempsey nu a reusit sa tina de minge ,nu mai vorbim de devieri si astfel cei doi stoperi spanioli, Perea si Dominguez

,recuperau rapid mingile distribuindu-le imediat catre mijlocasi,care la randul lor, nu erau nici ei intampinati de pressing si puteau urca si dirija jocul catre poarta adversa. Nici un moment astfel ,de odihna pt englezi. Din fericire pt ei ,Garcia a parut ca si-a terminat benzina si luciditatea, asadar nici spaniolii nu au reusit sa profite prea mult de iesirea lui Zamora. In momentul in care meciul parea ca se indreapta catre penalty-uri, a iesit din nou in evidenta zona in care spaniolii erau net superiori englezilor: atacul. Aguero a ajuns in postura de a fi fata in fata cu Baird ,lucru pe care aparatorii englezi au incercat sa-l evite tot timpul, datorita vitezei

superioare si tehnicii argentinianului ,astfel iesind golul victorie. Depasire simpla ,pasa in sase metri, deviere Forlan. Fulham a incercat sa reactioneze trimiţându-l pe stoperul Hangeland ca atacant, dar meciul a durat prea putin dupa golul spaniolilor,pt a a se vedea efectele deciziei lui Hodgson. S-a vazut astfel cat de mult le-a lipsit Zamora ,cel care nu a putut duce decat aproximativ 55 de minute. In principiu, intr-un meci echilibrat, in care ambele echipe s-au citit foarte bine si nu si-au asumat riscuri, diferenta o poate face individualitatile. Aguero si Forlan au facut asta.

tactic-zone. blogspot.com


17 mai Ziarul de Fotbal nr.11

Fotbalistrică >>> regula ‘minge de arbitru’ a fost introdusa in regulament in 1887 si a avut trei etape diferite de abordare, astfel : in 1887 se făcea prin aruncarea balonului in aer, in 1908 s-a prevăzut ca mingea sa fie aruncata spre gazon iar din 1922 mingea se lăsa sa cada pe gazonfotbalistrica >>> aruncarea de la margine s-a făcut prima oara in 1882 – atunci s-a prevăzut ca aruncarea sa fie efectuata cu ambele mâini si pe deasupra capului >>> lovitura de pedeapsa sau penalty-ul s-a introdus in regulament in 1890 cu precizarea ca atunci se executa dintr-un punct oarecare al liniei de 11 m. >>> in 1917 s-a precizat in regulament ca la executarea unei lovituri libere mingea este in joc numai după ce a parcurs o distanta egala cu circumferinţa ei >>> in 1922 s-a introdus obligaţia ca jucătorii sa nu se apropie la mai puţin de 9,15m de minge pana la executarea loviturii

Claudiu Bancu

Durerea din sufletul meu

Acum cîteva zile, Marcello Lippi a anunţat lotul pentru Campionatul MOndial Africa de Sud 2010. Din păcate din acest lot lipseşte cel, pe care mi l-am dorit eu acolo - Alessandro Del Piero. De ce lipseşte veteranul din componenţă cred că este un secret pentru toţi, în condiţiile în care “bătrînul” a evoluat cu brio în meciurile jucate de el în acest sezon de Serie A, devenind golgheterul celor de la Juventu Torino chiar

dacă nu a evoluat nici pe departe meci de meci. Cei 30 de jucători convocaţi în lotul lărgit sunt următorii: Portari: Gianluigi Buffon (Juventus Torino), Federico Marchetti (Cagliari), Morgan De Sanctis (SSC Napoli), Salvatore Sirigu (US Palermo); Fundaşi: Salvatore Bocchetti, Domenico Criscito (ambii Genoa), Leonardo Bonucci (Bari), Fabio Cannavaro, Giorgio

Chiellini, Fabio Grosso (toţi Juventus Torino), Mattia Cassani (US Palermo), Christian Maggio (SSC Napoli), Gianluca Zambrotta (AC Milan); Mijlocaşi: Antonio Candreva, Mauro German Camoranesi, Claudio Marchisio (toţi Juventus Torino), Andrea Cossu (Cagliari), Daniele De Rossi (AS Roma), Gennaro Gattuso, Andrea Pirlo (ambii AC Milan), Riccardo Montolivo (AC Fiorentina), Angelo Palombo (Sampdoria Genova); Atacanţi: Marco Borriello (AC Milan), Antonio Di Natale, Simone Pepe (ambii Udinese), Alberto Gilardino (AC Fiorentina), Vincenzo Iaquinta (Juventus Torino), Giampaolo Pazzini (Sampdoria Genova), Fabio Quagliarel-

la (SSC Napoli), Giuseppe Rossi (Villarreal). Dacă te uiţi peste lista atacanţilor chiar nu înţeleg de ce lipseşte Del Piero. Să spunem că Di Natale, Quagliarella, Gilardino şi Pazzini sunt într-o formă mai mult sau mai puţi bună. Dar nu văd ce are în plus, faţă de Alessandro, Iaquinta, Rossi, Borielo sau Pepe?! Poate voi ştiţi ce se întîmplă?! Spuneţi-mi şi mie, vă rog! P.S. Reamintesc că această reprezentativă va avea de înfruntat, în grupe, selecţionatele Slovaciei, Paraguayului şi Noii Zeelande.

Ivan Goncearuc


N-a fost loc de surprize în Serie A. De ziua lui Massimo Moratti, care a împlinit 65 de ani, Inter a câştigat cel de-al cincelea Scudetto consecutiv şi al 18-lea din palmaresul clubului. Nu a fost deloc uşor împotriva Sienei. Ba mai mult, pentru 17 minute, Roma a fost campioană. Vucinici şi De Rossi au făcut 2-0 la Verona, împotriva lui Chievo, în timp ce la Siena, cel mai bun atac din Italia nu reuşea să găsească breşe în cea mai slabă defensivă. Dar pentru astfel de momente a fost cumpărat Milito. Argentinianul a finalizat o acţiune începută

de neobositul Zanetti şi a pus punct unei noi ediţii de campionat în Cizmă. Una în care „nerazzurri” au alergat singuri şi au fost la un pas să iasă pe locul al doilea.

blogdefotbal.com

Cifrele curioase: Inter este cel de-al doilea club italian care câştigă dubla cupă-campionat de două ori ( în 2006 şi în 2010 ) după Juventus ( 1960 şi 1995 ). Este pentru prima oară în istoria fotbalului european când în finala Ligii Campionilor se întâlnesc două echipe care au făcut dubla cupăcampionat: Inter Milano - Bayern Munchen. Inter a ajuns pe locul doi în clasamentul all-time la titluri câştigate în Serie A, cu 18 la activ, peste AC Milan - 17 şi sub Juventus - 27. Inter este ce-a de-a treia echipă care câştigă cinci titluri consecutive în Serie A după Juventus între anii 1931-1935 şi Torino 1943-1949.

17 mai

îşi continuă supremaţia în Italia

Ziarul de Fotbal nr.11

Inter


17 mai Ziarul de Fotbal nr.11

Povestile fotbalului

Duelul copilariei mele

Fiecare persoana atunci cand incepe sa faca primii pasi in lume iese in evidenta cu pasiunea lui de mic copil inca din copilarie.In cazul meu fotbalul m-a atentionat asupra frumusetei jocului,atraganduma ca un magnet.Aveam doar 7 ani prin 1994 cand am inceput sa urmaresc sportul rege.Am inceput cu o partida de vis din sezonul 1994-1995 al Ligii Campionilor disputata in faza grupelor intre FC Barcelona si Manchester United,intr-un meci ce m-a facut sa aleg aceasta grupare catalana ca fiind formatia mea de suflet din strainatate. Atunci ca si acum,jucatorii blaugrana aveau o placere imensa de a practica fotbalul,iar acest lucru s-a vazut si pe tabela de marcaj de pe cel mai mare stadion al Europei,Camp Nou,scor final 4-0. Nationala a fost un alt pas important in privinta mea,Hagi si compania reusind sa faca din mine un om care nu a regretat nici in ziua de astazi ca a ales sa fie printre numerosii fani care urmaresc partide de fotbal.Ce au realizat acesti minunati baieti la Campionatul Mondial din Statele Unite ale Americii a devenit unic acum pentru cei care se apuca de aceasta meserie. Dat fiind faptul ca eram mandru de realizarile acestor oameni cu caracter,am fost in al 9-lea cer cand am aflat pe la stirile sportive din acele vremuri

ca fotbalistul meu preferat de atunci,Hagi,semnase cu gruparea al carei fan sunt. A fost un moment de neuitat pentru mine si chiar daca a evoluat doar 2 ani la Barça,timp in care a inscris 8 goluri, ”Maradona din Carpati” a fost printre cei mai iubiti fotbalisti de catre freneticii fani catalani.Drumul sau in cariera s-a legat mai apoi de catre Galatasaray,unde a devenit unul dintre cei mai respectati componenti ai celei mai iubite grupari din tara ”semilunei”. Nu asta este important ci jucatorul care a venit la FC Barcelona sa-l inlocuiasca cu succes.Numele sau este Vitor Borba Ferreira Rivaldo,iar in anul 1997 a inceput sa-mi intre la inima cu determinarea sa pentru culorile blaugrana,fiind ”motorul” de la centrul terenului.Felul cum atingea mingea si inscria goluri ma facea intotdeauna sa exult la reusitele lui,care aveau un farmec aparte. Pana in 2002 a fost jucatorul meu preferat si in ziua de astazi eu il consider cel mai respectat om al catalanilor din ultimele doua decenii. Trecem acum la celalalt personaj din povestea mea. Numele sau este Mirel Radoi si a fost component al gruparii Steaua Bucuresti pana in anul 2009.Steaua dupa cum bine stim este cea mai galonata echipa profesionista de fotbal din tara in privinta palmaresului,iar felul cum am

devenit fan al echipei bucurestene este esential in alegerea facuta.In acele vremuri predomina un singur nume pe buzele fanilor: Marius Lacatus. Ei bine,tocmai de aceea sunt sustinator al Stelei,datorita in mare masura lui ”Laca” care avea o nebunie in joc specifica marilor luptatori. Acest lucru m-a atras la acest jucator si am devenit ceea ce multi nu regreta ca au ales destinele acestei respectate echipe din capitala tarii noastre. Urmaream pe Pro TV debutul lui Mirel contra gruparii FCM Bacau,iar acea zi nu o voi uita niciodata,datorita poftei sale de joc care imi amintea de Lacatus.In cele din urma a inscris la debutul sau pentru culorile ros-albastre,devenind instantaneu favoritul meu.Pentru o perioada indelungata am fost martorul unor meciuri memorabile facute de el,iar cand a plecat de la Steaua anul trecut,miau dat lacrimile imediat. Dintr-o data simteam cum fotbalul nu mai

reprezinta o prioritate pentru mine,insa transferul sau in Arabia Saudita la Al Hilal a fost indelung contestat de catre fani,pentru simplul motiv ca erau prea atrasi de fenomenul Radoi incat acesta sa renunte la echipa sa de suflet. Rivaldo era cu un an mai devreme jucator al uzbecilor de la Bunyodkor Taskent. Urmaream constant evolutiile sale,iar ceea ce-mi doream sa se intample odata,in sfarsit s-a realizat. Astazi cu incepere de la ora 20:45 Al Hilal va avea ca adversar in optimile Ligii Campionilor Asiei pe Bunyodkor,partida fiind transmisa in Romania pe postul de televiziune sport.ro. Va fi o intalnire foarte emotionanta pentru mine,deoarece imi voi vedea pentru prima data favoritii confruntandu-se direct. Vedeti cat de neasteptat poate sa devina o intalnire visata de catre tine? Eram tare nerabdator sa vad un duel,iar cand nu m-am asteptat,tocmai atunci s-a intamplat. Senzational!

Ionuţ Ştefănoaica


cea mai buna campioana

Recordul de puncte adunat de o campioană în Europa îl deţinea Interul antrenat de Roberto Mancini în sezonul 2006-2007, atunci când italienii au adunat 97 de puncte într-un singur sezon. Recordul a durat doar trei ani, pentru că Barcelona a reuşit să îl doboare câştigând un nou titlu în Primera Division cu o incredibilă recoltă de 99 de puncte. La fel de incredibile sunt şi cele 96 de puncte adunate de Real Madrid, ocupanta locului secunde, la nu mai puţin de 25 de puncte distanţă de Valencia, ocupanta celui de-al treilea loc al clasamentului. Pentru că de-a lungul sezonului am tot vorbit de Barcelona, asta şi pentru că a fost una dintre protagonistele scenei europene până în semifinale, mai jos, completăm cu cifrele curioase, multe dintre ele, recorduri.

blogdefotbal.com

Ziarul de Fotbal nr.11

din istoria fotbalului european

17 mai

Barcelona,

Cifrele curioase: Vorbind de recordul de mai sus, Barcelona, cu cele 99 de puncte adunate în acest sezon ar fi putut câştiga, luate separat, toate campioantele europene alltime. Barcelona a fost condusă pe tabela de marcaj o singură dată în tot sezonul din Primera Division. Duminică seară pe Camp Nou la meciul cu Real Valladolid au fost prezenţi 98 083 de spectatori, record de asistenţă europeană pe un stadion în acest sezon. Messi l-a egalat cu 34 de goluri, pe Ronaldo care marcase, tot 34 de goluri în sezonul 1996-1997, în clasamentul jucătorilor cu cele mai multe goluri marcate într-un singur sezon. Antrenorul Pep Guardiola a câştigat două titluri în primele sale două sezoane ca antrenor în Primera Division. Doar Fabio Capello, cu Real Madrid, se mai poate lăuda cu o asemenea performanţă, deşi nu de formă consecutivă ( 1997 şi 2007 ).


17 mai Ziarul de Fotbal nr.11

Opinie

10 motive pentru care Chelsea este o campioană meritorie

Chelsea tocmai şi-a adjudecat cel de-al patrulea titlu în Premier League, după ce a reuşit un sezon absolut excepţional. Imediat, însă, au apărut tot felul de cârcotaşi(ca să fiu blând), care mai de care mai grăbiţi în a pune succesul “albaştrilor” pe seama unor diverse aşa-zise ‘avantaje’ create de arbitri, adversari, etc. Totuşi, cifrele vorbesc şi ochiul ne arată. Voi prezenta astăzi zece motive clare pentru care Chelsea merită absolut tot ce a câştigat în sezonul acesta şi tot ceva mai câştiga(azi, la 17:00 e finala F.A. Cup). 1-A condus cea mai

mare parte a campionatului, având un început extraordinar, cu şase victorii consecutive. 2-A avut cel mai bun atac (103), beneficiind de maxim 6 autogoluri(nu îmi amintesc exact numărul, dar mai mult de 6, sau hai 7, nu se poate să fi beneviciat), în condiţiile în care următoarea echipă, în clasamentul golurilor marcate, a înscris de doar 86 de ori, beneficiind de 10 autogoluri numai până în februarie(a fost singura statistică pe care am găsit-o). Au mai urmat şi alte autogoluri pentru United, în mod sigur, chiar şi în ultima etapă fiind o astfel de situaţie, deci sunt 11 în mod cert, deşi sunt convins că au mai

fost şi altele. Dacă am scădea autogolurile, Chelsea ar avea minin 96 de goluri marcate, în timp ce United doar 75(în cea mai bună situaţie). 3-A avut a doua apărare, cu 32 de goluri primite, în condiţiile în care United a primit 28. O diferenţă de doar patru goluri, diferenţă care duce la un plus 71 pentru Chelsea la golaveraj, în timp ce United a avut doar plus 58 (am luat şi autogolurile în calcul). 4-A avut cel mai prolific mijlocaş din Premier League, Frank Lampard (22 de goluri şi 17 assisturi), precum şi cel mai prolific atacant, golgeterul Didier Drogba (29 de goluri).

5-Nu a avut ocazia să beneficieze de erorile de arbitraj comise în favoarea sa. Totul a mers pe principiul “what goes around, comes around”, pentru londonezi. Au câştigat cu United, în tur, după un gol dintr-un offside sesizabil la a doua reluare, dar au pierdut la City după ce nu li s-a acordat un penalty, iar golul de 1-1 a fost marcat de gazde după un henţ clar. Tot cu City, dar în retur, Chelsea a pierdut cu 2-4 după ce a avut nu mai puţin de trei jucători eliminaţi, dintre care doi absolut degeaba. De asemenea, în retur, în meciul cu United de pe Old Trafford, când toată lumea a sărit să acuze, Chelsea a marcat golul doi dintr-un


17 mai Ziarul de Fotbal nr.11

offside evident. Era 2-0 în minutul 79. Numai că, în minutul 81, s-a întors roata. Macheda a marcat după un henţ la fel de evident ca şi offside-ul lui Drogba. Oricum, nu aceste greşeli au făcut diferenţa. S-a văzut clar pe teren care a fost echipa mai bună în acel meci. 6-A câştigat toate meciurile cu echipele din Big Four, din clasicul Big Four, de fapt. Arsenal (2-0 şi 3-0), Manchester (1-0 şi 2-1) şi Liverpool (2-0 şi 2-0) s-au recunoscut de fiecare dată învinse în faţa lui Chelsea în acest sezon. Mai mult decât atât, Chelsea i-a luat la începutul anului competiţional şi trofeul Community Shield lui United, după ce a învins la penalty-uri. 7-A reuşit să câştige toate meciurile jucate fără Drogba, plecat la Cupa Af-

ricii. De asemenea, a avut pe tot parcursul sezonului absenţi importanţi, de la Drogba, până la Essien, Carvalho, Ash. Cole, Bosingwa, Terry sau Cech. Totuşi, s-a menţinut sus. 8- O singură echipă a reuşit ‘dubla’ împotriva lui Chelsea: Manchester City(1-2 şi 2-4). City a fost, de altfel, şi singura echipă care a reuşit să câştige pe Bridge în acest campionat. 9-A marcat câte şapte goluri în trei meciuri

acasă, contra celor de la Sunderland(7-2), Aston Villa(7-1) şi Stoke(7-0). În ultima etapă, “albaştrii” au marcat de 8 ori, contra celor de la Wigan pe care i-au învins cu 8-0, tot acasă. 10-A fost o adevărată devoratoare de recorduri, ceea ce va face ca această echipă a lui Chelsea să rămână în istorie pentru totdeauna.

prezint unele dintre cele mai clare motive pentru care Chelsea merita să câştige titlul în Premier League în acest sezon. Iar dacă nu Chelsea, atunci cine?!

Cred că am reuşit să

Idee originală: Beleaua (BDF)

Cosmin Crăciun Readactor: Ivan Goncearuc

Autori: Victor Moşneag, Marian Şania, Nicu Lungu, Claudiu Bancu, Sandu Grecu, Beleaua, Ivan Goncearuc, Gabriel Toth. Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com, cdf-curier.blogspot. com, rivionze.com Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art Design (autor IG)

În curînd...

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

Ronaldo în tricoul celor de la PSV Eindhoven. Raritate


Atletico Madrid Winners


Ziarul de Fotbal Nr.11