Page 1


George

C{LINESCU ENIGMA OTILIEI


Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Pe copert[: Colaj din tablourile lui Giovanni Boldini =i Guido Cadorin R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Ov. S. Crohm[lniceanu, Nicolae Manolescu, I. Negoi\escu, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Emil Alexandrescu, Constan\a B[rboi, Silvestru Boatc[, Marieta Popescu


Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: litera@litera-publishing.com Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax +(01) 3206009 Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactori: Ion Ciocanu, Petru Ghencea Corector: Ludmila Alexei Tehnoredactare: Victor Gorbatovschi Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 20183 CZU 821.135. -3 C 14 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii C[linescu, G. Enigma Otiliei: roman/ G. C[linescu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i coperta/ Vladimir Zmeev.— Ch., Litera, B., Litera Int., 2001 (Combinatul Poligrafic). — 504 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 230) ISBN 9975-74-399-4 821.135.1. - 3

ISBN 9975-74-399- 4

© LITERA, 2001


CUPRINS Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 V . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 VII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 VIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 IX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 XI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 XII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214 XIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 XIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255 XV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283 XVI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307 XVII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327 XVIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365 XIX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404 XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . 486


Enigma Otiliei

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1899 19 iunie. S-a n[scut, la Bucure=ti, un fiu al Mariei Vi=an, George, pe care mai t`rziu, c`nd acesta ]mplinea 8 ani, l-a ]nfiat Constantin C[linescu din Ia=i. Copil[ria =i-a petrecut-o la Bucure=ti =i, ceva mai t`rziu, la Boto=ani. 1906 +coala primar[ la Ia=i. 1908 Familia mut`nde-se la Bucure=ti, micul George se ]nscrie la gimnaziul „Gh. +incai“. 1914 Elev al Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“. 1915 Elev al Liceului „Gh. Laz[r“. 1918 Sus\ine examenul de bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul“ din Bucure=ti. 1919 }ncepe studiile la Facultatea de Litere =i Filozofie din Bucure=ti, unde ]nva\[ limba =i literatura italian[. +ef de catedr[ era Ramiro Ortiz, decan — Dimitrie Onciul. Printre profesori: Nicolae Iorga, Vasile P`rvan, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu, Eugen Lovinescu. 31 mai. }n revista „Sbur[torul“, la rubrica „Coresponden\[ literar[“, este publicat[ o strof[ din poezia Flutura=ul a lui G. C[lin. 1921 Paleograf-bibliotecar la Arhivele Statului din Bucure=ti. 1923 Trece examenul de licen\[ la limba italian[. Apare ]n traducerea sa Un om sf`r=it de Giovanni Papini. 1924 Debuteaz[ ]n critic[ la revista „Roma“, condus[ de Ramiro Ortiz. Este profesor provizoriu la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara. Bursier al +colii Rom`ne din Roma, condus[ de Vasile P`rvan. Cutreier[ Roma antic[ =i muzeele, r[sfoie=te toat[ biblioteca anticoarheologic[ din =coal[, are acces la Biblioteca Vaticanului. Audiaz[ cursurile unor speciali=ti eminen\i, ca Adolfo Venturi. Se ini\iaz[ ]n arheologie =i arhitectur[.

7


G. C[linescu

1926 Adev[ratul debut poetic, cu poezia de dragoste Nova mihi apparuit Beatrix. Ia parte la =edin\ele cenaclului „Sbur[torul“, unde este remarcat de Eugen Lovinescu. 1926—1928 — Profesor la Liceul „Gh. +incai“ din Bucure=ti. 1927 Public[ intens ]n revistele „Via\a literar[“, „Sbur[torul“, „Sinteza“, „G`ndirea“. 1928 E profesor la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara. Se c[s[tore=te cu Alice-Vera Trifu. 1931 Public[, ]n „Via\a rom`neasc[“, fragmente din Via\a lui Eminescu. 1932 }n „Adev[rul literar =i artistic“ =i ]n „Rom`nia literar[“ public[ alte fragmente din Via\a lui Mihai Eminescu =i din romanul Cartea nun\ii. }n editura „Cultura Na\ional[“ apare volumul Via\a lui Mihai Eminescu, str[lucit debut al lui George C[linescu ]n istoria literar[. 1933 Apare romanul Cartea nun\ii. George C[linescu este numit codirector al revistei „Via\a rom`neasc[“ (]mpreun[ cu Mihai Ralea). Apare edi\ia a doua, rev[zut[, a studiului Via\a lui Mihai Eminescu. 1934 George C[linescu studiaz[, la Biblioteca Academiei, manuscrisele eminesciene. 1935 Apar dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cultura. Descrierea operei. 1936 Apar alte dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cadrul psihic. Cadrul fizic. Tehnica. Analize. Eminescu ]n spa\iu =i timp. 23 noiembrie. George C[linescu ]=i sus\ine doctoratul la Ia=i cu teza „Analiza literar[ a unui manuscris eminescian: Avatarii faraonului Tlà“. 1937 Reia activitatea la „Via\a rom`neasc[“. Este conferen\iar provizoriu de critic[ =i estetic[ la Facultatea de Litere din Ia=i. }i apare culegerea Poezii. 1938 Public[ Via\a lui Ion Creang[, Enigma Otiliei =i edi\ia a treia, rev[zut[ =i completat[ cu aparat critic, a studiului Via\a lui Mihai Eminescu. C[l[torii ]n Fran\a =i Italia.

8


Enigma Otiliei

1939 George C[linescu editeaz[, la Ia=i, „Jurnalul literar“, foaie s[pt[m`nal[ de critic[ =i informa\ie literar[. Public[ volumele Principii de estetic[, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi. 1941 Public[ Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. 1943 Debuteaz[ ]n dramaturgie, cu piesa-parabol[ +un sau calea neturburat[ (mit mongol). 1944 George C[linescu ]ntemeiaz[ ziarul „Tribuna poporului“. Este numit profesor titular la Catedra de Istorie a Literaturii Rom`ne Moderne de la Universitatea din Ia=i. 1945 Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu. Este numit =ef al Catedrei de Literatura Rom`n[ Modern[ de la Facultatea de Filozofie =i Litere din Bucure=ti. E director al revistei „Lumea“. 1946 Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole. }n edi\ia a II-a (rev[zut[) apar romanul Enigma Otiliei =i Istoria literaturii rom`ne. Compendiu. 1948 Devine membru activ al Academiei Rom`ne. E director al Institutului de Istorie Literar[ =i Folclor (ulterior — Institutul de Istorie =i Teorie Literar[). 1952 Devine redactor responsabil al revistei „Studii de istorie literar[ =i folclor“ (din 1964 — „Revist[ de istorie =i teorie literar[“). 1953 Apare romanul Bietul Ioanide. 1954 Elaboreaz[ studiul Nicolae Filimon. 1956 Volumul Studii =i conferin\e. Edi\ia a III-a, cu modific[ri, a romanului Enigma Otiliei. 1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon. 1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii Rom`ne de la Facultatea de Filologie din Bucure=ti. Apare volumul Scrinul negru. Organizeaz[, acas[, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, R[zbunarea lui Voltaire, Soarele =i luna. }ncepe s[ lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea. 1961 Edi\iile a V-a =i a VI-a (definitiv[) ale romanului Enigma Otiliei. 1962 George C[linescu scrie monografia Gr. M. Alexandrescu. (Via\a =i opera). 1963 Volumul de versuri Lauda lucrurilor.

9


G. C[linescu

1964 Este numit =ef de catedr[ onorific la Facultatea de Filologie din Bucure=ti. }i apare volumul Cronicile optimistului. Vede lumina tiparului edi\ia a IV-a, rev[zut[, a Vie\ii lui Mihai Eminescu. E distins cu Premiul de Stat pentru ]ntreaga activitate literar[. }n revista „Teatru“ e publicat[ piesa Ludovic al XIX-lea. La Ia=i este jucat[ piesa lui George C[linescu Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. V[d lumina tiparului volumele Vasile Alecsandri, Teatru, romanul Cartea nun\ii ]n Opere. 12 martie. George C[linescu ]nceteaz[ din via\[. Institutul de Istorie Literar[ al Academiei Rom`ne ]ncepe s[-i poarte numele. Post-mortem sunt reeditate majoritatea operelor lui G. C[linescu, unele — de mai multe ori.

10


Enigma Otiliei

CUPRINS

I }ntr-o sear[ de la ]nceputul lui iulie 1909, cu pu\in ]nainte de orele zece, un t`n[r de vreo optsprezece ani, ]mbr[cat ]n uniform[ de licean, intra ]n strada Antim, venind dinspre strada Sfin\ii Apostoli cu un soi de valiz[ ]n m`n[, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindc[, obosit, o trecea des dintr-o m`n[ ]ntr-alta. Strada era pustie =i ]ntunecat[ =i, ]n ciuda verii, ]n urma unor ploi generale, r[coroas[ =i fo=nitoare ca o p[dure. }ntr-adev[r, toate cur\ile =i mai ales ograda bisericii erau pline de copaci b[tr`ni, ca de altfel ]ndeob=te cur\ile marelui sat ce era atunci Capitala. V`ntul scutura, dup[ popasuri egale, coamele pomilor, f[c`nd un tumult nev[zut, =i numai ]ntunecarea =i reaprinderea unui lan de stele d[dea trec[torului b[nuiala c[ mari v`rfuri de arbori se mi=cau pe cer. T`n[rul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrut`nd, acolo unde lumina slab[ a felinarelor ]ng[duia, numerele caselor. Uniforma neagr[ ]i era str`ns[ bine pe talie, ca un ve=m`nt militar, iar gulerul tare =i foarte ]nalt =i =apca umflat[ ]i d[deau un aer b[rb[tesc =i elegant. Fa\a ]i era ]ns[ juvenil[ =i prelung[, aproape feminin[ din pricina =uvi\elor mari de p[r ce-i c[deau de sub =apc[, dar coloarea m[slinie a obrazului =i t[ietura elinic[ a nasului corectau printr-o not[ voluntar[ ]nt`ia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul ]n c[utarea unui anume num[r, se vedea c[ nu cuno=tea casa pe care o c[uta. Strada era pustie =i lumea p[rea adormit[, fiindc[ l[mpile de prin case erau stinse sau ascunse ]n mari globuri de sticl[ mat[, ca s[ nu dea c[ldur[. }n aceast[ obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o cas[ nu era prea ]nalt[ =i aproape nici una nu avea cat superior. }ns[ varietatea cea mai neprev[zut[ a arhitecturii (oper[ ]ndeob=te a zidarilor italieni), m[rimea

11


G. C[linescu

neobi=nuit[ a ferestrelor, ]n raport cu forma scund[ a cl[dirilor, ciubuc[ria, ridicol[ prin grandoare, amestecul de frontoane grece=ti =i chiar ogive, f[cute ]ns[ din var =i lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, =i usc[ciunea, care umfla lemn[ria, f[ceau din strada bucure=tean[ o caricatur[ ]n moloz a unei str[zi italice. }n apropierea m`n[stirii =i peste drum de ea, o cas[ cu ferestre ]nalte era ]nc[ luminat[. }n fa\a ei sta\iona o tr[sur[ luxoas[ cu doi cai albi, ]n[untrul c[reia dormea, cu capul ]n piept =i cu h[\urile ]n m`n[, un birjar gros, ]nf[=urat ]n tipicul ve=m`nt lung =i ]ncre\it de catifea. T`n[rul ajunsese cu greaua lui valiz[ ]n chip de balerc[ ]n dreptul ei =i, dup[ oarecare examen, se opri l[s`nd o clip[ jos povara. Casa avea un singur cat, a=ezat pe un parter scund, ale c[rui geamuri p[trate erau acoperite cu h`rtie translucid[, imit`nd un vitraliu de catedral[. Partea de sus privea spre strad[, cu patru ferestre de o ]n[l\ime absurd[, form`nd ]n v`rful lor c`te o rozet[ gotic[, de=i deasupra lor zid[ria scotea tot at`tea mici frontoane clasice, sprijinite pe c`te dou[ mensole. La fa\ad[, acoperi=ul c[dea cu o strea=in[ lat[, rezem`ndu-se pe mensole desp[r\ite de casetoane, totul ]n cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele =i casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zid[ria era cr[pat[ =i scorojit[ ]n foarte multe locuri, =i din cr[p[turile dintre fa\ada casei =i trotuar ie=eau ]ndr[zne\ buruienile. Un grilaj ]nalt =i greoi de fier, ruginit =i c[zut pu\in pe spate, dovedea, pe dreapta, existen\a unei cur\i, ]n care se z[rea prin ]ntuneric at`ta frunzi= =i at`tea trunchiuri, ]nc`t ]ntinderea ei, deocamdat[, nu se putea calcula, impresia trec[torului fiind totu=i de p[dure f[r[ fund. Grilajul avusese o poart[ mare cu dou[ aripi, legat[ acum cu un lan\. O porti\[ mai mic[ numai era deschis[, =i pe aceea, lu`ndu-=i sacul ]n m`n[, intr[ t`n[rul, dup[ oarecare chibzuial[. Ajung`nd ]n fa\a u=ii de la intrare, el se codi s[ urce cele dou[ trepte de piatr[ =i porni spre fundul cur\ii spre a vedea dac[ putea da de cineva ]n od[ile de serviciu. Acolo putu s[-=i dea seama c[ partea de din dos a casei avea o ]n[l\ime mai mare dec`t a restului, parter =i cat form`nd dou[ coridoare suprapuse, cu geaml`c. Numai ]n catul de sus o lamp[ cu petrol ardea,

12


Enigma Otiliei

restul mocnea ]n ]ntuneric. T`n[rul se ]ntoarse spre intrarea din fa\[ =i medit[ un mijloc de a-=i vesti prezen\a. }ns[ nu v[zu prin apropiere nici o sonerie, =i a bate ]n u=[ i se p[ru, cum era =i natural, o absurditate. }ntr-adev[r, u=a, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat =i descleiat de c[ldur[ sau ploaie =i bubos de vopsea cafenie, se ]ntindea de la cele dou[ trepte de piatr[, tocite ]n modul convexit[\ii, p`n[ aproape sub strea=in[. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf str[vechi, pe care se vedeau bine urmele pic[turilor de ploaie =i ale melcilor f[r[ cas[. Neav`nd alt chip de ales, t`n[rul ap[s[ clan\a moale =i d[du s[ trag[ u=a. Dar spre spaima lui, u=a cea uria=[ se mi=c[ aproape de la sine, c[z`nd spre el cu un sc`r\`it ]ngrozitor. Intimidat, a=tept[ ca lumea din cas[, intrigat[ de zgomot, s[ n[v[leasc[ jos, dar nu se ]nt`mpl[ nimic. T`n[rul intr[ atunci, ]ncerc`nd s[ ]nchid[ c`t mai bine infernala u=[, =i abia ]n[untru f[cu uimitoarea descoperire c[ m`nerul de os al unui probabil clopo\el interior at`rna ]n sal[. Dar nu ]ndr[zni s[ sune numaidec`t, ]ntr-at`t ]l mir[ anticamera. Ea era de o ]n[l\ime considerabil[, ocup`nd spa\iul celor dou[ caturi laolalt[. O scar[ de lemn cu dou[ sui=uri laterale forma un soi de piramid[, ]n v`rful c[reia un Hermes de ipsos, destul de gra\ios, o copie dup[ un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, \inea ]n locul caduceului o lamp[ cu petrol cu glob de sticl[ ]n chipul unui astru. Lampa era stins[, ]n schimb o alt[ lamp[ plin[ de ciucuri de cristal, at`rnat[ de ]naltul tavan, lumina tulbure ]nc[perea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era inten\ia de a executa grandiosul clasic ]n materiale at`t de nepotrivite. Pere\ii, care, spre a corespunde inten\iei clasice a sc[rii de lemn, ale c[rei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulter[ri donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmur[ sau cel pu\in de =tuc, erau grosolan tencui\i =i zugr[vi\i cu =ablonul =i cu m`na, imit`nd picturile pompeiene, =i ]ndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi =i ro=ii. }ns[ sistemul de perspective =i festoane ]n loc s[ fie tratat pe ]ntregul c`mp al anticamerei, printr-o optic[ fals[ de zugrav, era t[iat ]n dou[ sec\iuni corespunz`nd fiec[rui cat, indic`nd

13


G. C[linescu

astfel ]n chip sup[r[tor lipsa de coeziune a planurilor. }n sf`r=it, tavanul imita prin zugr[veli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decora\ie, precum =i cr[p[turile lungi =i neregulate ale pere\ilor d[deau ]nc[perii un aer de ruin[ =i r[ceal[. T`n[rul, hot[r`ndu-se ]n fine, trase de m`nerul clopo\elului. Atunci un fel de schel[l[it metalic r[sun[ de sus ca-n ni=te spa\ii mari =i goale cu ecou r[u. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara ]ncepu s[ sc`r\`ie ca ap[sat[ de o greutate extraordinar[ =i cu o iritant[ ]ncetineal[. C`nd provocatorul acestor grozave p`r`ituri fu jos, t`n[rul v[zu mirat un omule\ sub\ire =i pu\in ]ncovoiat. Capul ]i era atins de o calvi\ie total[, =i fa\a p[rea aproape sp`n[ =i, din cauza aceasta, p[trat[. Buzele ]i erau ]ntoarse ]n afar[ =i galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi din\i vizibili, ca ni=te a=chii de os. Omul, a c[rui v`rst[ desigur ]naintat[ r[m`nea totu=i incert[, z`mbea cu cei doi din\i, clipind rar =i moale, ]ntocmai ca bufni\ele sup[rate de o lumin[ brusc[, dar privind ]ntreb[tor =i v[dit contrariat. — Unchiul Costache? ]ndr[zni s[ deschid[ gura t`n[rul, pe urm[, intimidat, ref[cu ]ntrebarea: Aici =ade domnul Constantin Giurgiuveanu? B[tr`nul clipi din ochi, ca =i c`nd n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea, mi=c[ buzele, dar nu r[spunse nimic. — Eu sunt Felix, ad[ug[ t`n[rul, uimit de aceast[ primire, nepotul dumnealui. Omul sp`n p[ru tot a=a de plictisit de ]ntrebare, clipi de c`teva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea=teptat de r[gu=it, aproape =optit, duhnind a tutun, r[spunse repede: — Nu-nu-nu =tiu... nu-nu st[ nimeni aici, nu cunosc... Buim[cit, t`n[rul st[tu locului nemi=cat, a=tept`nd o revenire asupra t[gadei. Dar b[tr`nul, dup[ ce-l privi clipind, cu acea deferen\[ hot[r`t[ cu care ]ndemni pe un individ s[ plece, zise din fundul g`tlejului: „Bun[ seara!“ =i porni iar[=i, ]n sc`r\`ituri ]ngrozitoare, pe scar[. T`n[rul puse m`na automatic pe m`nerul valizei =i ie=i ame\it pe u=a gotic[ =i apoi pe poarta ruginit[, trecu prin fa\a muscalului, care sfor[ia mereu, =i porni dezorientat ]nainte.

14


Enigma Otiliei

Uimirea liceanului va p[rea nu se poate mai ]ndrept[\it[, dac[ vom =ti cine era. Se numea Felix Sima =i sosise cu o or[ mai ]nainte ]n Bucure=ti, venind din Ia=i, unde fusese elev ]n clasa a VIII-a a Liceului Internat. Sf`r=ise liceul, trec`nd examenul de capacitate, =i acum venea ]n Bucure=ti la tutorele s[u, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, c[ruia obi=nuia din familie a-i zice „unchiul“, era cumnat al tat[lui s[u care murise de un an. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de s`nge. Singura lui sor[, so\ia lui Costache Giurgiuveanu, cel c[utat, murise =i ea de mult. V[duv el ]nsu=i de vreo zece ani, doctorul ]=i \inuse b[iatul mai mult ]n pensionate =i ]n internate. Dup[ o lung[ boal[ plictisitoare, se stinse =i el, cu satisfac\ia c[ copilul e mare =i cu viitorul oarecum asigurat. }n afar[ de un oarecare depozit ]n bani, doctorul l[sa lui Felix o cas[ cam veche dar solid[ =i rentabil[ ]n strada L[pu=neanu. Pentru administrarea acestor bunuri, fusese indicat ca tutore „unchiul Costache“, cumnatu-s[u. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix ]n raporturile cu =coala, pl[tea taxele, semna ]n calitate de corespondent, iar Felix, la r`ndul lui, ]i trimitea =tiri despre el. De altfel, rela\iile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla ]nt`mplare a tutelei: „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“, care trecea ]n genere drept fata lui Costache, fuseser[ totdeauna numele cele mai pomenite din casa doctorului Sima =i socotite ca simbol al rudeniei apropiate. Felix nu v[zuse pe Costache Giurgiuveanu dec`t cu mul\i ani ]n urm[, ca copil, =i tot atunci o cunoscuse =i pe Otilia, care era o simpl[ feti\[. Dar ]n fiecare an scria la s[rb[torile consacrate =i ]n alte c`teva ]mprejur[ri „unchiului Costache“, ]ntreb`nd ce mai face „veri=oara Otilia“, iar Otilia scria „unchiului Iosif“, ]ntreb`nd ce mai face „v[rul Felix“. T`n[rul fiu al doctorului =i Otilia erau astfel ]n chip oficial intimi prin coresponden\[ =i desigur c[, dac[ s-ar fi ]nt`lnit, n-ar fi putut dec`t s[ continue =i oral stilul familiar din scrisori. Z[p[ceala lui Felix era dar explicabil[. Num[rul casei ]l cuno=tea infailibil, iar ]n cas[ locuiau „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“.

15


G. C[linescu

R[m[sese hot[r`t, ]n urma unei coresponden\e pe care o \inea, nu-i vorb[, cu Otilia, c[, ]ndat[ ce va termina liceul, va veni la Bucure=ti, ]n vederea continu[rii studiilor, urm`nd s[ locuiasc[ la unchiul-tutor ]n strada Antim. }l vestise la vreme printr-o scrisoare, =i acum ]i era dat s[ primeasc[ acest r[spuns ciudat. Felix ]=i cercet[ bine memoria, spre a vedea dac[ nu cumva are o lips[, dar lucrul era cu neputin\[. Acela era num[rul. C[ut[ mai departe vreun bis =i se g`ndi la posibilitatea ca ]n curtea unchiului s[ fie mai mul\i locatari. +tia ]ns[ bine c[ Giurgiuveanu era proprietar =i nu ]nchiria, =i un chiria=, de altminteri, ar fi =tiut la cine st[. Mai mult muncit de ciud[\enia acestei ]nt`mpl[ri dec`t de problema petrecerii nop\ii ]n necunoscut, Felix mergea ]n ne=tire ]nspre strada Arionoaiei, c`nd, deodat[, o imagine i se fix[ ]n minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit ]n tonalitate cafenie sp[l[cit[ ]nf[\i=a un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminen\i =i cu buze groase, cu numai c`teva fire negre rare ]n loc de must[\i. Aceast[ fotografie, care se afla pe biroul tat[lui s[u, ]i de=tepta ]n minte, nu =tia de ce, ideea unui ho\ de copii mici. }ns[ era sigur c[ fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omule\ul de pe scara sc`r\`itoare, mult mai b[tr`n, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experien\[ rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: S[ nu vrea s[-l primeasc[ „unchiul“? Dar de ce? Desigur c[ nu a l[murit bine. Poate scrisoarea n-a sosit =i nu se a=teptau s[ vin[ a=a t`rziu, noaptea. Totu=i, spusese r[spicat: „Eu sunt Felix!“ Cu ]ndoiala ]n suflet, ]ns[ hot[r`t, t`n[rul se ]ntoarse ]napoi =i, dup[ o scurt[ codire, intr[ din nou ]n curte =i ]n anticamer[ =i trase de blestematul clopo\el, care r[sun[ pe sus ca un vas de sticl[ sf[r`mat pe podele. Dup[ o a=teptare chinuitoare, scara ]ncepu s[ sc`r\`ie greu, =i b[tr`nul sp`n ap[ru din nou cu ochii mira\i. — Ce e? ]ntreb[ el ]n =oapt[, ca =i c`nd nu l-ar fi v[zut pe b[iat. Glasul acestuia pieri de emo\ie, =i inima-i zv`cni cu violen\[ ]n piept. }ncerc[ s[-=i adune puterile, c`nd o voce cristalin[ se auzi de sus:

16


Enigma Otiliei

— Dar, papa, e Felix! Felix privi spre cap[tul sc[rii ca spre un cer deschis =i v[zu ]n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung =i t`n[r de fat[, ]nc[rcat cu bucle, c[z`nd p`n[ pe umeri. Atunci b[tr`nul, ca =i c`nd totul s-ar fi petrecut ]n modul cel mai firesc, f[r[ nici o l[murire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceea=i duhoare de tutun =i cu acela=i glas f[r[ acustic[, zise lui Felix Sima: — Ia-\i geamantanul =i vino sus! Urcar[ am`ndoi pe scara p`r`itoare =i se g[sir[ ]ntr-un soi de antreu pe care t`n[rul nu avu r[gaz s[-l examineze, r[m`n`nd totu=i cu sentimentul c[ mobilele erau toate acoperite cu ni=te c[m[=i de materie fumurie. Fata, sub\iratic[, ]mbr[cat[ ]ntr-o rochie foarte larg[ pe poale, dar str`ns[ tare la mijloc =i cu o mare coleret[ de dantel[ pe umeri, ]i ]ntinse cu franche\e un bra\ gol =i delicat. Felix ]i str`nse m`na =i avu o clip[ impulsiunea de a i-o s[ruta, ]ns[ fata i-o trase cu mult ]nainte de a lua o deciziune =i i-o trecu sub bra\ul st`ng. — Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, c[ ai venit. Eu sunt Otilia. Apoi, p[r`ndu-i-se c[ t`n[rul nu reac\ioneaz[ destul de c[lduros, ]ntreb[, ]ntorc`nd ad`nc fa\a spre el: -— Oare nu-\i pare bine? — Ba da! r[spunse sfios Felix, contrariat c[ nu vine nimeni s[-i ia valiza din m`n[. Condus de Otilia =i urmat de b[tr`n, Felix intr[ ]ntr-o odaie foarte ]nalt[, ]nc[rcat[ de un fum des =i ]n\ep[tor de tutun ca o covert[ de vapor pe Marea Nordului. }n mijlocul ei, la o mas[ rotund[ prev[zut[ cu o mare lamp[ de petrol cu glob de sticl[ mat[, se aflau, ]n fa\a unui joc de table, trei persoane care la deschiderea u=ii ridicar[ capul ]n felurite grade de curiozitate. Erau dou[ femei =i un b[rbat. B[tr`nul merse =i ocup[ scaunul r[mas gol l`ng[ ceilal\i, ]n vreme ce Otilia conduse pe Felix de-a dreptul la mas[, prezent`ndu-l. — E Felix, zise ea oprindu-se ]n fa\a b[rbatului care tocmai aruncase zarurile.

17


G. C[linescu

Acesta ridic[ numaidec`t capul =i ]ntinse repede m`na. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totu=i evit`nd impresia de exces, c[rnos la fa\[ =i rumen ca un negustor, ]ns[ elegant prin fine\ea pielii =i t[ietura englezeasc[ a must[\ii c[runte. P[rul rar, dar bine ales ]ntr-o c[rare care mergea din mijlocul frun\ii p`n[ la ceaf[, lan\ul greu de aur cu breloc la vest[, hainele de stof[ fin[, parfumul discret ]n care intra =i o nuan\[ de tabac, toate acestea reparau cu des[v`r=ire, ]n apropiere, neajunsurile v`rstei =i ale corpolen\ei. — Pascalopol, se recomand[ el cu o ceremonie care tr[da cre=terea lui aleas[, re\in`nd ceva mai mult m`na t`n[rului ]ntr-a sa, spre a-l examina. }l privi f[r[ excesiv[ cordialitate, chiar cu oarecare umbr[ de ironie ]ndep[rtat[, ]ns[ cu o polite\e grabnic[, respectuoas[: — Va s[ zic[ dumneata e=ti Felix de care ne-a vorbit at`ta domni=oara Otilia! — Este b[iatul doctorului Sima de la Ia=i, complet[ ]n =oapt[ b[tr`nul, frec`ndu-=i m`inile, cu un r`s prostesc. — Da, da, da! ad[ug[ Pascalopol, p[r`nd a c[uta ]n memorie =i, cu un z`mbet gra\ios, care ]i descoperi o dantur[ bine reparat[, abandon[ u=or m`na t`n[rului. Otilia opri pe Felix ]n fa\a femeii mai mature. Era o doamn[ cam de aceea=i v`rst[ cu Pascalopol, ]ns[ cu p[rul negru piept[nat bine ]ntr-o coafur[ japonez[. Fa\a ]i era g[lbicioas[, gura cu buzele sub\iri, acre, nasul ]ncovoiat =i acut, obrajii br[zda\i de c`teva cute mari, acuz`nd o sl[bire brusc[. Ochii ]i erau bulbuca\i, ca =i aceia ai b[tr`nului, cu care sem[na pu\in, =i avea de altfel aceea=i mi=care moale a pleoapelor. Era ]mbr[cat[ cu bluz[ de m[tase neagr[ cu numeroase cercule\e, str`ns[ la g`t cu o mare agraf[ de os =i sugrumat[ la mijloc cu un cordon de piele, ]n care se vedea, prins[ de un l[n\i=or, urechea unui cesule\ de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, ]n vreme ce ceilal\i priveau, ridic[ o fa\[ scrut[toare =i examin[ din cap p`n[ ]n picioare pe Felix, ridic`ndu-=i ]n acela=i timp cu mult[ demnitate m`na spre a-i fi s[rutat[.

18


Enigma Otiliei

— Hm! spuse ea ar\[gos =i cu un glas r[gu=it, ]ns[ forte. Dar e=ti fl[c[u ]n lege! — Intr[ la Universitate, Aglae, l[muri b[tr`nul, cu acela=i sup[r[tor glas stins, ]nso\it de r`sul f[r[ rost. —Da?! se mir[ sumbru doamna =i-=i continu[ jocul cu Pascalopol. — E tanti Aglae, sora lui papa, explic[ Otilia lui Felix, v[z`ndu-l cam nedumerit. — De unde s[ m[ cunoasc[? ]ntreb[ Aglae. C`nd a murit m[-sa, era numai at`t. De atunci nu l-am mai v[zut. Tu \i-l aminte=ti, Aurico? Ru=inat de brusche\ea expresiunii „m[-sa“ =i de familiaritatea cu care oameni aproape str[ini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fat[ cam de treizeci de ani, cu ochii proeminen\i ca =i ai Aglaei, cu fa\a prelung[, sf`r=ind ]ntr-o b[rbie ca un ac, cu t`mple mari ]ncercuite de dou[ =iruri de cozi ]mpletite. +edea cu coatele pe mas[ =i cu capul ]ntre palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridic[ ochii fix`nd cu avid[ curiozitate pe t`n[r =i ]ntinz`ndu-i la buze o m`n[ arcuit[. — E veri=oara Aurelia, coment[ Otilia. Lui Felix numele acestea ]i erau vag cunoscute, dar nu-=i amintea s[ mai fi v[zut vreodat[ persoanele. }l sup[ra de altfel grozav ridicola valiz[, pe care o trecuse ]n m`na st`ng[, neav`nd r[gazul s-o a=eze undeva. Otilia, sf`r=ind prezentarea, p[r[si bra\ul lui Felix =i se rezem[ de scaunul lui Pascalopol, ]ntreb`nd: — Cum merge? — Prost, domni=oar[ Otilia! zise acesta, ]ntorc`nd un cap gale= spre speteaza scaunului s[u. R[mas singur, Felix c[ut[ o sc[pare din aceast[ ciudat[ situa\ie =i se retrase spre fundul od[ii, unde, ]n semiobscuritate, se z[rea o canapea de plu= ro=u. V[z`ndu-se uitat de to\i, ]=i l[s[ ]n sf`r=it valiza jos =i se a=ez[. O tuse apropiat[ ]l f[cu s[ tresar[ speriat. Abia atunci observ[ c[ ]n apropierea sa, la o m[su\[, se mai afla un om. Un b[rbat

19


G. C[linescu

]n v`rst[, cu papuci verzi ]n picioare =i cu o broboad[ pe umeri mi=ca m`inile asupra mesei, \intind atent. Avea must[\i pleo=tite =i un mic smoc de barb[. Individul ridic[ asupra lui Felix ni=te ochi grozav de sp[l[ci\i =i-i l[s[ apoi asupra m[su\ei, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Abia dup[ ce se mai adapt[ obscurit[\ii, Felix constat[ cu surprindere c[ domnul cu broboad[ broda cu l`n[ de felurite colori o bucat[ de etamin[ ]ntins[ pe un mic gherghef. — Proaste zaruri! bomb[ni Aglae. Apoi, dup[ o pauz[: Dar, Costache, la cine o s[ stea „b[iatul“? — La noi! explic[ Otilia. +edea acum cu o coaps[ pe marginea fotoliului b[tr`nului, juc`ndu-=i ca o pendul[ piciorul, ]n vreme ce cu m`na st`ng[ ]mbr[\i=ase capul v[dit mul\umit al aceluia. — A=a?! se mir[ Aglae. N-am =tiut: faci azil de orfani. — Dar Felix are venitul lui, protest[ Otilia, nu-i a=a, papa? — A-a-are! bolborosi mo= Costache, privind ca un protejat ]n ochii Otiliei, care ]i scutura un fulg de pe hain[. — Atuncea face\i pensiune, continu[ implacabil Aglae. O s[ aib[ Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? Pascalopol ]=i mu=c[ pu\in buza de sus, cam schimbat la fa\[, dar, lovind zarurile, r[spunse conciliant: — A=a e=ti dumneata, cocoan[ Aglae, mali\ioas[. Otilia s[rise acum de pe scaunul lui mo= Costache pe acela al lui Pascalopol, pendul`ndu-=i =i aici piciorul. Aceast[ prezen\[ avu efecte tonice asupra juc[torului, fiindc[ ]ncepu s[ manevreze cu mai mult[ vigoare. Dup[ c`teva mut[ri repezi ]=i retrase m`inile, notific`nd c-un r`s sonor de om gras: — }nc[ o linie! }n vreme ce Aglae re]ntocmea jocul, Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta ]i potrivea acul cu perl[ din cravat[, ]i scutura u=or umerii, privindu-l cu o gra\ioas[ maternitate, mereu at`rnat[ pe marginea scaunului. Deodat[, privind spre m`inile albe =i ]nc[rcate de inele ale lui Pascalopol, se entuziasm[: — Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai v[zut.

20


Enigma Otiliei

Inelul ]n chestiune era petrecut pe degetul mic al m`inii st`ngi, cam spre v`rful lui, de=i degetul era destul de fin. S-ar fi p[rut c[ bijuteria nu era pe m[sura proprietarului =i era pus[ acolo numai spre p[strare. Era un inel simplu, ]ns[ un foarte frumos safir ]ncadrat ]ntr-un num[r de mici perle, ca un miez de floare ]ntre corole, =i apoi elegant str`ns ]n c`teva foi de aur. Pascalopol ]l scoase cu o grab[ extraordinar[ =i-l ]ntinse Otiliei, rug`nd-o cu toat[ afec\iunea teatral[ pe care un om matur e ]n stare s-o pun[ ]n glas: — Te rog s[-l iei! Otilia ]l a=ez[ pe inelarul m`inii drepte =i, ridic`ndu-=i bra\ul sub\ire ]n dreptul l[mpii, zise exaltat[: — E superb! Apoi trecu l`ng[ b[tr`n, sub ochii c[ruia ]l puse ]mbr[\i=`ndu-i um[rul cu m`na st`ng[. — Nu e a=a, papa? B[tr`nul ]l privi avid cu ochii lui bulbuca\i, =i din buzele sale groase emise invita\ia =optit[: — Ia-l! |i-l d[ \ie. Prin ochii Aglaei =i ai Aurichii trecur[ fulgere scurte. — Nu \i-e ru=ine, Costache, l[sa\i omului inelul. Poate e vreo amintire. }n loc de orice protest, Otilia ]ntinse inelul lui Pascalopol. Acesta ]ns[ ]i prinse m`na. — Te rog s[-l iei. Pentru dumneata l-am =i adus, dar am uitat. Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale. Zic`nd acestea, Pascalopol ]i strecur[ inelul ]n deget =i, \in`ndu-i bra\ul, i-l s[rut[ ]n apropiere de cot. — Ascult[, Pascalopol, izbucni Aglae iritat[, joci, sau nu joci? V[d c[ te zbenguie=ti cu fetele. Simioane, strig[ ea, arunc`nd ochii spre fundul od[ii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci s[ te culci? Omul cu broboad[ =i mic barbi=on, care broda =i scruta din c`nd ]n c`nd pe Felix, scoase un scurt morm[it. Zarurile ]ncepur[ din nou s[ cad[.

21


G. C[linescu

P[r[sit de to\i, obosit, Felix examina mediul ]n care c[zuse; Otilia ]l surprinsese de la ]nceput =i n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea fa\[ de d`nsa, dar sim\ea c[ are ]ncredere ]n ea. Fata p[rea s[ aib[ optsprezece-nou[sprezece ani. Fa\a m[slinie, cu nasul mic =i ochii foarte alba=tri, ar[ta =i mai copil[roas[ ]ntre multele bucle =i gulerul de dantel[, ]ns[ ]n trupul sub\iratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, f[r[ acea sl[biciune supt[ =i p[trat[ a Aureliei, era o mare libertate de mi=c[ri, o st[p`nire des[v`r=it[ de femeie. Mo= Costache o sorbea umilit din ochi =i r`dea din toat[ fa\a lui sp`n[ c`nd fata ]l prindea ]n bra\ele ei lungi. Fata avea, era limpede, toat[ ini\iativa, =i Costache era un simplu satelit al voin\ei ei. }ns[ Otilia nu f[cea nici un gest care s[ par[ ]ndr[zne\, nu scotea nici o vorb[ nechibzuit[. Totu=i, pe Felix, familiaritatea ei, oric`t de copil[reasc[, cu Pascalopol ]l nemul\umi. Lui Felix, apari\ia Otiliei ]i d[du un sentiment inedit, de mult presim\it. Nu avusese p`n[ acum nici o intimitate cu vreo femeie. Mam[-sa murise de mult, de c`nd el era ]n =coala primar[, =i nu avea atuncea destul[ complica\ie sufleteasc[ spre a o cunoa=te mai de aproape. Ea era o fire boln[vicioas[ =i iritabil[ =i st[tea mai toat[ vremea ]ntins[ pe o canapea ]ntr-o odaie, citind c`te o carte, strig`nd =i poruncind slugilor prin u=a ]ntredeschis[. Cu multe s[pt[m`ni ]nainte de a muri, ea disp[ruse de acas[, =i Felix ]n\elegea acum c[ doctorul Sima, tat[-s[u, o internase ]n vreun sanatoriu. Doctorul m`nca la mas[ ]mpreun[ cu copilul, sumbru, f[r[ s[ scoat[ o vorb[, m`ng`ind numai la plecare b[iatul pe p[r =i ]ntreb`ndu-l dac[ e bine =i n-are nevoie de ceva. }ntr-o sear[, doctorul Sima, dup[ o lips[ de o zi ]ntreag[, ]n care slugile se purtar[ fa\[ de Felix cu o ciudat[ stim[ comp[timitoare, veni palid =i obosit, ]mbr[cat ]n negru. }l chem[ grav pe Felix, ]i cuprinse am`ndou[ m`inile ]ntr-ale sale =i-i vorbi astfel: — Felix, e=ti destul de mare =i de cuminte ca s[-\i spun o imens[ veste trist[: mama ta n-are s[ mai vie niciodat[ acas[, mama ta s-a pr[p[dit.

22


Enigma Otiliei

Doctorul ]ng[lbeni =i mai tare la solemnitatea propriilor lui cuvinte =i str`nse puternic m`inile copilului, spre a-i ocroti izbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experien\a sufleteasc[ a lui Felix. El ]n\elese doar at`t, c[ ceva foarte neobi=nuit se petrece ]n cas[, =i l[s[ capul ]n jos. Doctorul continu[: — M`ine, c`nd te duci la =coal[, spune domnului institutor c[ n-ai sa mai vii. Vei merge ]ntr-un pensionat. Toat[ noaptea, Felix fu chinuit de o agita\ie nemaiavut[, care-i sf[r`m[ somnul. Nu era nici durere propriu-zis[, nici fric[, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai ]n noaptea dinaintea plec[rii pentru totdeauna ]ntr-o \ar[ ]ndep[rtat[. A doua zi intr[ ]n clas[ cu m`na ]ndoliat[ =i se a=ez[ ]n banc[ cu pelerina pe el, ]n a=teptarea numai a institutorului. — A murit mama mea, explic[ el colegului de banc[, intrigat. — A murit mama ta? se mir[ acela ca de un eveniment onorabil. — Da. — Lui Sima i-a murit mama lui! strig[ pi\ig[iat colegul c[tre clas[. Copiii se str`nser[ ]n jurul lui Felix, privindu-l cu mare curiozitate. — +i acuma nu mai vii la scoal[? — Nu. Copiii erau prea mici, ca s[ ]ncerce vreun sentiment de comp[timire. Ei erau doar izbi\i de acest privilegiu al lui Felix de a nu mai veni la =coal[. C`nd intr[ institutorul, un om de treab[, stors la fa\[, care-=i ridica mereu pantalonii prea lungi, copiii ]l l[murir[ ne]ntreba\i. — Domnule, lui Sima i-a murit mama lui! Institutorul ]=i ]mpreun[ m`inile sincer emo\ionat =i se apropie de banca lui Felix, ]n vreme ce copiii, ]n loc s[ se duc[ la locul lor, f[cuser[ cerc ]n jurul b[ncii eroului. — Ce spui?! Bietul b[iat! Ce nenorocire! +i acum nu mai vii la noi? — Nu. — }mi pare foarte r[u. Ce nenorocire!

23


G. C[linescu

Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor ]i alterar[ sentimentul de triste\e, care sta nel[murit ]n ad`nc, =i i-l pref[cu ]ntr-un soi de m`ndrie de a fi obiectul de aten\ie al lumii. Institutorul ]l m`ng`ie. — Poate c[ te a=teapt[ tat[l t[u. S[-i spui domnului doctor Sima c[ regret foarte mult. A=a, dr[gu\[! +i institutorul ]ntinse m`na lui Felix =i-l conduse cu aten\ie la u=[, cum conduci un paralitic. Copiii urm[rir[ pe Felix cu o admira\ie nemaipomenit[, f[r[ umbr[ de durere. Felix ]nsu=i ]i privi mut, at`t de cuprins de noutatea situa\iei lui, ]nc`t acest sentiment nu avea nici un nume. Abia cu c`\iva ani mai t`rziu, v[z`nd pe al\i colegi trec`nd pe drum cu mamele lor, Felix ]ncepu s[ mediteze asupra sentimentului care nu se n[scuse, fiind ]ntrerupt la o v`rst[ nep[s[toare. Cu fotografia mamei sale ]nainte, el ]ncerc[ s[ reconstruiasc[ un sentiment pierdut, interpret`nd vechi amintiri: din p[cate, era prea t`rziu. Fotografia r[m`nea a unei fiin\e ]ndep[rtate, pe care abia o cunoscuse. La internat colegii nu vorbeau despre femei dec`t cu r`sete indecente =i cu mister, iar slugile, singurele fiin\e de gen feminin pe care le ]nt`lnea pe aproape, aveau vorba mu=c[toare =i lu[toare ]n r`s. Pentru ]nt`ia oar[ Felix era prins de bra\ cu at`ta familiaritate de o fat[ =i pentru ]nt`ia oar[, lu`nd act de izbucnirea unei sim\iri p`n[ atunci latente, ]ncerc[ =i acul geloziei, v[z`nd cum Otilia generalizeaz[ tratamentul. Zarurile zorn[iau pe mas[ ]ntre cele patru capete str`nse ]n jurul luminii de lamp[. Juc[torii emiteau numai scurte exclama\ii tehnice, mo= Costache r`dea doar ]n favoarea c`=tig[torului, iar Aurica privea nemi=cat[ cu fa\a ]ntre palme, arunc`nd c`te o ochire =i la Felix. }n fa\a b[tr`nului se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu, f[c`nd \ig[ri de m`n[, pe care le lipea sco\`nd foarte tare limba afar[ =i bulbuc`ndu-=i =i mai r[u ochii. Fabricatele le str`ngea apoi ]ntr-o mare cutie de tabl[. Pe mas[ se mai vedeau la o parte un morman de c[r\i de joc, de unde se

24


Enigma Otiliei

putea deduce c[ tablele reprezentau doar o distrac\ie trec[toare, de antrenament. Trecuser[ peste dou[ ore de ]ncordare monoton[ de c`nd Felix fusese uitat acolo =i nimeni nu se mi=ca de la mas[. }ntr-un t`rziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv ]n semn de ]ncheiere =i se l[s[, respir`nd tare, pe speteaza scaunului. — Cocoan[ Aglae, eu zic s[ trecem la c[r\i! Aglae lu[ un pachet de c[r\i, ]n vreme ce Costache se ridicase =i cu grij[ minu\ioas[ str`nsese jocul de table =i-l pusese deoparte, le mestec[ =i le depuse ]n mijloc, ]n scopul de a fi t[iate. — Cine joac[? ]ntreb[ ea. Aurelia f[cu un semn de participare cu capul. Aglae se f[cu c[ scotoce=te ]ntr-o pung[ de satin, c[ dibuie pe mas[, =i-n cele din urm[ spuse speriat[: — Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu c`\iva franci, s[ nu mai m[ duc p`n[ acas[? Costache se ar[t[ ]nsp[im`ntat =i se ap[r[ bolborosind: — N-n-n-n-am! Pascalopol puse ]n eviden\[ un gros portmoneu de marochin ro=u, din care lu[ patru piese mari de argint de c`te cinci lei. — Cocoan[ Aglae, ]mi pare r[u! Aglae p[ru a fi muncit[ de o scurt[ repulsie, apoi se d[du ]nvins[. — Bine, ne socotim noi la sf`r=it. }n vreme ce Aglae ]mp[r\ea c[r\ile celor patru juc[tori (ea, Aurica, Costache =i Pascalopol), Pascalopol scosese o \igare =i o ]nfipsese cu un cap[t ]ntr-un \igaret de chihlimbar gros. Otilia trase un chibrit pe gr[tarul unei chibritelni\e =i ]i aprinse \igara. Aglae vru =i ea una, ]ns[ numai de la Pascalopol, care i-o oferi cu obi=nuita grab[; Costache se mul\umi cu un noduros fabricat propriu. Chiar =i Otilia, rugat[ din ochi de Pascalopol, ]=i lu[ o \igare =i trase din ea a=ez`ndu-se pe marginea scaunului musafirului. Centrul od[ii se umplu din nou de fum proasp[t, gros, care, trec`nd din lumin[ ]n umbr[, sem[na cu norii repezi ai unei furtuni. Cei patru ]ncepur[ s[ joace, sco\`nd scurte

25


G. C[linescu

exclama\ii, necunoscute lui Felix, care nu =tia nici un joc. Situa\ia i se p[rea t`n[rului f[r[ sc[pare. Dac[ ar fi fost un simplu invitat, ar fi dat bun[ seara =i ar fi fugit. Dar era „acas[“. Era obosit =i pica de somn. Juc`nd t[cut[ =i tr[g`nd cu pruden\[ c[r\ile, Aurelia ]l ochea din c`nd ]n c`nd. Deodat[ zise: — Otilio, poate lui domnul Felix ]i e foame! Otilia s[ri de pe scaunul lui Pascalopol. — Vai, cum l-am uitat! Ce z[p[cit[ sunt! Venind ling[ Felix, ]l ]ntreb[ =i ea: — Ti-e foame, nu-i a=a? Felix t[g[dui cu capul, dar Otilia, r[spunz`nd singur[ la ]ntrebare cu un „fire=te c[ \i-e foame!“, se repezi ca v`ntul pe o u=[. Se auzir[ izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii =i Otilia reap[ru ]n cur`nd cu o farfurie pe care se aflau dou[ pr[jituri de cas[. — N-am dec`t asta acum, dar trebuie s[ m[n`nci. Spre a se ]ncredin\a de supunerea t`n[rului, Otilia se a=ez[ pe canapea foarte aproape de el =i-i ]ntinse cu m`na, ca unui copil, una din pr[jituri. Felix o lu[ intimidat =i ]ncepu s-o m[n`nce ]ncet, sub ochii Otiliei, care a=tepta. }ntr-adev[r, ]i era foame. Otilia nu sl[bi vigilen\a p`n[ ce nu sf`r=i pr[jitura, apoi i-o ]ntinse =i pe cealalt[. Cu bra\ul st`ng trecut repede pe dup[ bra\ul drept, a=tepta =i p[rea foarte mul\umit[. — Cum te sim\i la noi? ]ntreb[ ea drept ]ncheiere. }n alte ]mprejur[ri, Felix ar fi ]ntrebat-o dac[ ea n-avea obiceiul s[ doarm[ noaptea, dar acum era at`t de buim[cit, ]nc`t zise numai: — Bine! Satisf[cut[ de r[spuns, Otilia ]l p[r[si =i trecu din nou ]n spatele b[tr`nului, ]n c[r\ile c[ruia privi ]mbr[\i=`ndu-i g`tul. Apoi trecu =i ]n spatele lui Pascalopol. — Cine c`=tig[? — Aglae, =opti Costache. }ntr-adev[r, Aglae, care juca foarte serioas[, ]ncepuse s[-=i reduc[ datoria fa\[ de Pascalopol. Ea privea din c`nd ]n c`nd

26


Enigma Otiliei

=i ]n c[r\ile Aureliei, =i c`teodat[ tr[gea de la ea c`te o carte =i-o zv`rlea jos. — Aurico, nu e=ti atent[ deloc! C`nd Otilia supraveghea pe Felix, Pascalopol aruncase ochii spre ei. Acum ]l ]ntreb[, f[r[ s[ ridice ochii din c[r\i: — Domnule Felix, am uitat s[ te-ntreb, ce-ai de g`nd s[ urmezi la Universitate? — A= vrea s[ urmez medicina. — Fire=te, fiu de doctor, te-n\eleg. Foarte frumos. Aglae p[ru foarte excitat[ de acest nevinovat dialog. — Doctor, meserie nesigur[, s[ umbli dup[ clien\i! — Un doctor bun, muncitor c`=tig[ foarte bine azi, observ[ cu voce m`ng`ietoare Pascalopol. — Nu-i a=a? se interes[ deodat[ Otilia. — Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glum[! adause rece Aglae, ca =i c`nd era v[dit c[ asta lipsea lui Felix. — Nu m[-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligen\a domnului Felix. — Medicina cere ani mul\i, urma Aglae, tr`ntind cu ciud[ o carte, cheltuial[, ]ntre\inere. Un orfan trebuie s[-=i fac[ acolo repede o carier[, s[ nu cad[ pe capul altuia. Tonul cu care fu pronun\at cuv`ntul „orfan“ =i chiar cuv`ntul ]nsu=i pe care nu-l mai folosise nimeni, ]n leg[tur[ cu el, jignir[ profund pe Felix. — Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capul nim[nui, repro=[ Otilia. Aglae nu se d[du b[tut[. — Vreau s[ spun c[ e moda acum cu Universitatea. De ce s[ mearg[ la Universitate? Are un venit, s[-=i g[seasc[ o slujb[ acolo, =i gata. Eu pe Titi ]l las s[-=i sf`r=easc[ liceul, =i basta. Pascalopol lu[ \igaretul de pe scrumier[, trase un fum =i-l depuse la loc, spre a-=i acoperi o preocupare. Un coco= se auzi c`nt`nd prin apropiere. Pascalopol scoase ceasul =i zise: — Domni=oar[ Otilia, t`n[rului i-o fi somn. E t`rziu. Otilia s[ri iute de pe scaun =i, merg`nd la Felix, ]ntreb[: — |i-e somn?

27


G. C[linescu

Ochii lui Felix =i ora ]naintat[ f[ceau ]ntrebarea de prisos. Otilia ]l lu[ iar[=i de bra\, dup[ ce t`n[rul apucase de jos valiza, =i-l ]ndrept[ spre o u=[. }nainte de a-i p[=i pragul, Felix crezu de cuviin\[ s[ zic[ „Bun[ seara“. Pascalopol se gr[bi s[-i r[spund[, ]ntorc`nd capul. Aglae r[spunse =i ea, f[r[ s[ ridice ochii din c[r\i. Aurelia ]l urm[ri numai cu privirea. Trecur[ printr-o odaie neluminat[ dec`t de lun[, care p[rea a fi sufrageria, apoi ]ntr-o s[li\[ din care o scar[ de lemn ducea la etaj. Se urcar[ pe ea =i ajunser[ ]ntr-un coridor cu geaml`c, ]n care Felix recunoscu geaml`cul z[rit de jos, din curte. O lamp[ de petrol de o form[ mai ]ngrijit[ ardea ]ntr-un cui. Otilia o lu[ =i ]ncepu s[ deschid[ u=ile od[ilor care d[deau ]n coridor. Erau cel pu\in patru. — Doamne! zise ea, nu =tiu unde s[ te culc. Am uitat s[ spun s[ preg[teasc[ o camer[. Felix avu impulsiunea, ca =i cu prilejul pr[jiturii, s[ declare c[ nu avea nevoie de nimic, ]ns[ i se p[ru absurd, deoarece neap[rat trebuia s[ doarm[ undeva. De aceea t[cu =i lu[ parte prin a=teptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o u=[, intr[ singur[ ]n[untru, deretic[ ceva ]n prip[, fiindc[ se auzir[ lovituri de scaune izbite =i de dulapuri ]nchise, apoi strig[ lui Felix s[ intre. — P`n[ m`ine dormi aici, este odaia mea. Fii f[r[ grij[. E cam dezordine, dar o s[ m[ ier\i, nu? Noapte bun[. M`ine vom sta de vorb[ mai mult. Otilia spuse toate acestea repede, cu un r`s gra\ios, dar cu siguran\[ ]n glas, mai d[du o ochire od[ii =i ie=i, f[c`nd lui Felix un salut cu m`na. Se auzir[ tropote pe scar[, tr`ntituri de u=[, =i apoi totul reintr[ ]n lini=te. O lamp[ portativ[ cu abajur era aprins[ pe o mas[ rotund[, r[sp`ndind cercuri de umbre degradate prin cas[ =i imprim`nd un rotocol alb ]n tavan. Felix privi ]n odaie. }nc[perea era mai mult lung[ dec`t lat[ =i avea o fereastr[ care da ]n geaml`c, acoperit[ cu o mare cortin[ de plu= maron. C`teva fotolii scunde =i mici de plu= maron, un scrin de nuc de mod[ veche, dar masiv, un dulap de haine din acela=i lemn =i foarte lat d[deau od[ii un

28


Enigma Otiliei

aer b[tr`nesc dar elegant. Lucirea pere\ilor atrase aten\ia lui Felix, care descoperi cu mirare c[ odaia era tapetat[ cu o h`rtie dungat[ =i cu mici flori de miozotis. }n schimb, patul era nou =i a=a de scund, ]nc`t p[rea un divan. Dou[ suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu ]mpletituri de pai. }n apropierea ferestrei se afla o mas[ de toalet[ cu trei oglinzi mobile =i cu multe sertare. }n fa\a ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toalet[ =i de la dulapul de haine erau trase afar[ ]n felurite grade, =i-n ele se vedeau, ca ni=te intestine colorate, ghemuri de panglici, c[m[=i de m[tase mototolite, batiste de broderie =i tot soiul de nimicuri de fat[. Cutii de pudr[ numeroase, unele desfundate, flacoane de ap[ de Colonia destupate erau aruncate ]n dezordine pe masa de toalet[, ca ]ntr-o cabin[ de actri\[, dovedind graba cu care Otilia le m`nuia. Rochii, p[l[rii z[ceau pe fotolii, pantofi pe sub mas[, jurnale de mod[ fran\uze=ti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru piano-forte. Pe un fotoliu se g[sea un morman de c[r\i, cele mai multe nem\e=ti, dar =i romane fran\uze=ti din colec\ia CalmannLĂŠvy, ilustrat[ =i cartonat[. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la SeigliĂŠre de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. }n camer[ mirosea p[trunz[tor a pudr[ =i parfumuri. Felix se l[s[ pe marginea patului, ne]ndr[znind ]nc[ s[ profaneze cu somnul s[u acest ascunzi= feminin. Atunci v[zu c[ patul era el ]nsu=i plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de p[pu=i de stof[, de rochii =i jupoane zv`rlite ]n grab[ =i c[ nu se z[rea nici umbr[ de plapum[ ori de ]ntocmire pentru dormit. Otilia uitase acest am[nunt. Felix se ]ntinse pu\in pe pat spre a-=i odihni emo\iile ne]n\elese pe care le ]ncercase de c`teva ore. Un coco= se auzi foarte pe aproape b[t`nd din aripi =i c`nt`nd. Lui Felix i se p[ru c[ aerul din cas[ ]=i schimba ]n mod ciudat culoarea =i c[ lampa nu mai d[dea at`ta lumin[. }n peretele opus u=ii, o mic[ oglind[ f[cea o pat[ alburie. Felix se ridic[ =i sufl[ ]n lamp[, =i atuncea ]=i d[du seama c[ oglinda prin

29


G. C[linescu

care se vedeau acum coame de copaci era o fereastr[. }n odaie era o lumin[ dulce crepuscular[. Felix se ]ntinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, f[r[ s[ se dezbrace. Era hot[r`t s[ nu se culce, ci numai s[ se odihneasc[, intimidat de acest interior care nu p[rea preg[tit s[-l primeasc[. Prin minte i se perindar[ toate ]nt`mpl[rile din cursul acestei seri ciudate, figura sp`n[ a b[tr`nului, sc[rile sc`r\`itoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele ]ncepur[ s[ se apropie =i s[ se dep[rteze de masa de joc ca ]ntr-o hor[, un clopot r[sun[ deasupra lor =i c[zu ca un fum gros la mijloc, iar dou[ bra\e sub\iri ]l cuprinser[ de g`t, ]n vreme ce un glas =optit de fat[ ]ntreba: „Te sim\i bine, la noi, nu-i a=a?“ Felix se l[s[ ]n voia bra\elor =i se cufund[ cu ele ]n visuri.

30


Enigma Otiliei

CUPRINS

II A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede a unui pian care r[suna prin apropiere. Cineva trecea m`inile cu jovialitate pe deasupra clapelor, c`nt`nd cu mult[ dexteritate un exerci\iu complicat, care varia la infinit o tem[. Felix ]=i aminti numaidec`t de m`inile lungi ale Otiliei =i nu se mai ]ndoi c[ ea era c`nt[rea\a. S[ri ]nfrico=at din pat. Soarele era sus pe cer =i p[trundea ]n odaie din dou[ p[r\i. T`n[rul ]=i ]ndrept[ pu\in hainele, potrivi locul pe care dormise =i avu inten\ia s[ se spele. Dar ]n camer[ nu g[si nimic trebuitor. Scoase atunci din valiz[ pu\in[ ap[ de Colonia cu care-=i d[du pe fa\[ =i pe p[r. Acum nu =tia ce s[ fac[. S[ stea ]n odaie cum ]l ]ndemna ascuns timiditatea, ar fi fost necuviincios; s[ ias[, se temea s[ nu nimereasc[ unde nu se cade, necunosc`nd casa. Arunc[ o clip[ privirile pe fereastra cea mic[ =i constat[ c[ d[dea ]ntr-o curte vecin[. De altfel, era o fereastr[ condamnat[, care ar fi urmat s[ fie astupat[ ]n cazul unei construc\ii al[turate, dar pe care, se vede, rela\iile dintre vecini o ]ng[duiau. }n curtea de al[turi, Felix v[zu o cas[ f[r[ etaj, cam veche, dar solid[ =i larg[. Ferestrele ]nalte aveau deasupra frontoane grece=ti de tencuial[, =i intrarea avea chipul unei tinde sprijinite pe dou[ coloane vopsite ca porfirul, ai c[rei pere\i erau zugr[vi\i pompeian. De-a lungul pere\ilor se ]n=irau h`rdaie mari cu oleandri =i de jur ]mprejurul ogr[zii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea =i un chio=c de lemn vopsit verde ]n care Felix z[ri pe b[tr`nul de peste noapte cu barbi=on =i broboad[, care broda mereu. }n\elese acum c[ tanti Aglae, cu Simion al ei =i cu Aurica locuiau al[turi. Felix mai d[du c`teva ocoluri od[ii, ascult`nd exerci\iile Otiliei, care le intona =i vocal acum, cu un glas sub\irel =i

31


G. C[linescu

tremurat. }n sf`r=it se hot[r] s[ crape u=a, fiindc[ auzise ni=te boc[nituri pe al[turi. Abia scosese capul, =i-i r[s[ri ]nainte fa\a sp`n[ a lui mo= Costache, care i se p[ru acum mai buzat =i mai stacojiu la fa\[. — Ai dormit bine? ]ntreb[ el, cu vecinica lui r[gu=eal[. P[rea foarte binevoitor =i mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin =i a continuei frec[ri a m`inilor. — Vino s[-\i ar[t odaia dumitale. Pe acela=i coridor, mo= Costache c[l[uzi pe Felix la o alt[ u=[ deschis[ de perete. — E gata, Marina? — Gata, gata, r[spunse ar\[gos o femeie m[t[h[loas[, b[tr`n[, ]mbr[cat[ r[u, ca o servitoare. Dumnealui este? Mo= Costache consim\i din cap. — Uite aici, lu[ femeia ]n primire pe Felix. {sta-i patul, cum nici la mama dumneatale n-ai avut. }ntr-adev[r, era un pat mare, cu t[bliile de lemn de nuc sf`r=ite ]n dou[ suluri groase cu capete de bile. Marina ]l pip[i cu m`na, demonstrativ. — +ezi pe el, s[ vezi! Uite, aici ]\i pui rufele, ici hainele, ghetele s[ le pui aici, ]n cutie. Ai mas[ s[ scrii pe ea c`t pofte=ti. Odaia era asem[n[toare cu aceea a Otiliei, dar ]n locul tapetului era o zugr[veal[ verzuie. +i aci o mic[ fereastr[ d[dea ]n curtea vecin[. Marina urm[ c[l[uzirile ei, d`nd l[muriri dintre cele mai indecente. C`nd Felix o privi mai bine ]n fa\[, v[zu c[ n-avea dec`t un ochi valid. Cel[lalt ]i era atacat violent de albea\[ =i era pe jum[tate ]nchis de pleoap[. — Ce faci, se r[sti deodat[ Marina la mo= Costache, nu-mi dai bani de cheltuial[? Doar n-o s[ te hr[nesc cu v`nt! Mo= Costache se b`lb`i: — Nu-nu-nu mai ai bani? — C[ mul\i mi-ai dat, ]i r`nji b[tr`na. Aceast[ familiaritate mir[ pe Felix, care totu=i observ[ c[, cu tot halul ]n care se afla Marina, ea n-avea aerul s[ fie o slujnic[. Anumite tr[s[turi mai fine ]i ]nnobilau fizionomia. Mai t`rziu el afl[ c[ b[tr`na era o rud[ ]ndep[rtat[ a lui mo=

32


Enigma Otiliei

Costache, pe care acesta, abuz`nd de ]mprejurarea c[ femeia, celibatar[, n-avea unde s[ se duc[ =i era =i cam slab[ de minte, o folosea ca servitoare. B[tr`nul ]=i sc[rpin[ pu\in chelia, apoi trase la o parte pe Felix, ]ntreb`ndu-l cu glas =i mai stins ca de obicei: — A-a-ai bani? Felix se ro=i la fa\[ =i v`r] repede m`na ]n buzunar. Avea vreo optzeci-o sut[ de lei, c`t ]i mai r[m[sese dup[ cump[rarea biletului de tren =i care ]n fond ]i fuseser[ da\i de mo= Costache, conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu ]n care =edeau ticsite c`teva monede de argint. — Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul. Felix ]i ]ntinse o pies[ groas[ =i mare. — Da p`inea, s[ri Marina, care n-ai pl[tit-o de dou[ s[pt[m`ni! Mo= Costache ]=i mai ciupi pu\in fruntea =i repet[ umil: — M-m-mai d[-mi cinci lei. N-am acum la ]ndem`n[, sunt cam str`mtorat. Felix ]i ]ntinse =i a doua pies[. }ntre timp pianul t[cuse, dar emo\ia nu-i ]ng[duise t`n[rului s[ aud[ trosniturile sc[rii apropiate. C`nd ]ntoarse capul, z[ri pe Otilia. Era cam palid[ =i avea ochii fic=i =i mustr[tori. — Papa, ce faci aici? B[tr`nul l[s[ ochii ]n jos, gudur`ndu-se. — Nimic. I-ar[tam odaia. Te las pe tine s[-i \ii de ur`t. +i, frec`ndu-=i m`inile, b[tr`nul o lu[ m[runt pe scar[ ]n jos. — |i-a cerut bani? ]ntreb[, sup[rat[, Otilia pe Felix. — Nu! min\i acesta. — Ba \i-a cerut! ]nt[ri fata cu o intona\ie care n-admite replic[. Papa este un om bun, urm[ Otilia dup[ oarecare trecere de timp, lu`nd pe Felix de bra\, ]ns[ are ciud[\eniile lui. Trebuie s[ fii ]ng[duitor cu el. Vii s[-mi aju\i s[ iau ceva din odaie? Otilia intr[ ]n camera ]n care dormise Felix =i ]ncepu s[ scotoceasc[, tr[g`nd toate sertarele dulapului =i ale toaletei =i nemai]nchiz`nd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe

33


G. C[linescu

volane =i o arunc[ pe bra\ul t`n[rului, m[nu=i de piele =i de a\[ lungi p`n[ la coate, sticlu\e, gheme, o perni\[ de ace =i alte nimicuri, d`ndu-le pe toate acestuia. Apoi ]i f[cu semn s[ o urmeze. Ajung`nd ]n cap[tul sc[rii, ]ncepu s[ coboare cu o repeziciune de pisic[, abia urmat[ de Felix. Din s[li\a de jos a sc[rii intrar[ ]ntr-o odaie aproape goal[, ]n care se afla un pian cu coad[, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele dou[ ferestre ale od[ii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste de mod[ erau aruncate pe jos ]n jurul negrului piano-forte. }n fa\a instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavern[, cu t[ietur[ ]n chip de inim[. Otilia se repezi la el =i, a=ez`nduse aproape c[lare, ]ncepu s[ alunge degetele sub\iri asupra clapelor. — Asta o =tii? ]ntreb[ ea pe Felix. C`nta o compozi\ie foarte la mod[ pe atuncea, prin sentimentalitatea ei, Chanson russe, =i Felix, care avea cuno=tin\e muzicale, put`nd descifra cu u=urin\[ la pian =i la vioar[, ]=i d[du seama c[ ]ndem`narea =i fine\ea Otiliei dep[=eau cu mult banalitatea buc[\ii. — Ah, zise Otilia, l[s`ndu-=i o clip[ m`inile pe genunchi, ce sentimental[ sunt! Apoi, ]nfig`nd din nou degetele ]n clape, ]ncepu s[ c`nte Rapsodia ungar[ de Liszt, indic`nd cu mult[ vigoare p[r\ile grave, dar c`nd intr[ ]n zona furtunoas[ a compozi\iei, tr`nti deodat[ capacul peste claviatur[ =i s[ri ]n picioare. — }mi vine uneori s[ alerg, spuse ea lui Felix, care =edea ]n picioare, pu\in cam ]ncurcat de rochia =i nimicurile c[rora le slujea de cuier, s[ zbor. Felix, ad[ug[ ea confiden\ial, vrei s[ fugim? Hai s[ fugim! +i mai ]nainte ca t`n[rul s[ se dezmeticeasc[, deschise u=a de perete =i ]ncepu s[ alerge prin curte. Felix o urm[ cu pa=i mari, ]n vreme ce Marina, din u=a buc[t[riei, care se vedea jos la parter, m`nuind o lingur[ mare, strig[ neb[gat[-n seam[ de fat[: — Haida! A-nceput nebunia! Otilia o luase spre fundul cur\ii, care era foarte ad`nc[ =i plin[ de pomi gro=i =i stufo=i. Un mic grilaj, c[zut pe alocuri,

34


Enigma Otiliei

indica desp[r\irea dintre curtea din fa\[ =i cea din dos. Nu era nic[ieri nici un strat, iarba cre=tea ]n neregul[. Un chio=c ]nalt de fier se vedea ]ntre copaci. Otilia alergase ]ntr-acolo =i =edea acum pe banca circular[ din interiorul chio=cului, ]n jurul unei mese de tabl[ vopsit[. Felix sosi ]n sf`r=it =i el =i depuse lucrurile pe mas[. Otilia ]=i ridicase sus picioarele sub\iri =i goale, v`r`te de-a dreptul ]n pantofi, ]mbr[\i=`ndu-le cu bra\ele, =i-=i scutura r`z`nd pletele, care-i c[zuse pe ochi. Dup[ ce Felix se a=ez[ pe banc[, Otilia desf[cu o cutie lat[ din care scoase ni=te bastoane lungi de ciocolat[. }ntinse unul t`n[rului, dar c`nd acesta vru s[-l ia cu m`na, ea-l trase ]napoi, duc`ndu-i-l de-a dreptul la gur[. Lu[ =i ea un baston, pe care ]ncepu s[-l ron\[iasc[, ]n=ir`nd ]n acela=i timp, pe mas[, m[nu=ile de piele, pe care se preg[tea s[ le frece cu benzin[. — Va s[ zic[, ai s[ studiezi medicina? Domnul doctor Felix Sima! Sun[ foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, dar mare. }ns[, apropo, Felix, fiindc[ zici c[ te faci doctor, ]mi bate inima grozav c`teodat[ =i-mi zv`cnesc vinele. Crezi c[ am ceva la inim[?... Ia-mi pulsul! +i Otilia ]i ]ntinse o m`n[. Felix ]i lu[ ma=inal m`na rece =i sub\ire, ]n care nu b[teau dec`t u=or vasele sanguine, =i apoi ]i d[du drumul ]ncet, f[r[ nici un verdict. — Am uitat, zise r`z`nd Otilia, c[ ]nc[ nu te-ai ]nscris. Am devenit ipohondr[. Ce vrei? C`nd te-nt`lne=ti mereu cu Titi =i cu unchiul Simion! — Cine-i Titi? ]ntreb[ Felix. — Nu =tii? Titi e b[iatul lui Simion, pe care l-ai v[zut asear[ brod`nd, =i al tantei Aglae. Ai s[-l cuno=ti. B[iat bun, s[racul, ]ns[ cam... — Cam? — }n sf`r=it, ai s[-l cuno=ti, evit[ Otilia caracterizarea, f[c`ndu-i semn cu ochii s[ ]ntind[ m`inile spre a dep[na o jurubi\[ de ibri=in. Dar de tanti Aglae ce zici? Felix lu[ o atitudine neutr[. Otilia oft[ exagerat, d`nd ochii peste cap ca o madon[ de Carlo Dolci. — Of, doamne! Tanti Aglae are doi copii la care \ine ca la ochii din cap: Titi =i domni=oara pe care ai v[zut-o asear[,

35


G. C[linescu

Aurica. S[ nu cumva s[-i atingi cu ceva. Mai are o fat[, care e m[ritat[ sau cam a=a ceva. Am uitat s[ te ]ntreb: }\i place Aurica? Felix f[cu un gest evaziv. — S[ te fere=ti de ea, c[ umbl[ s[ se m[rite =i se-ndr[goste=te de cine-i iese-n cale. Otilia sf`r=ise de dep[nat ibri=inul =i acum repara degetele m[nu=ilor, fredon`nd o roman\[ italian[. — Cine era domnul gras de asear[? ]ndr[zni s[ ]ntrebe Felix. Fata ridic[ o privire indignat[ asupr[-i. — Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, ]ntr-adev[r c[ e cam gras, recunoscu ea g`nditoare, am s[-i spun s[ sl[beasc[. — Este tot un unchi? se hazard[ Felix cu jum[tate gur[. Otilia izbucni ]ntr-un r`s cristalin. — Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa. Fiindc[ fa\a t`n[rului se adumbrise pu\in, Otilia ]ncepu s[-i dea explica\ii volubile: — Nu =tii ce om bun este Pascalopol =i ce bogat e! Are o mo=ie imens[ ]n B[r[gan =i cai de c[l[rie. Mi-a f[g[duit c[-mi d[ unul. Ah, =i cum a= vrea s[ am o tr[sur[ luxoas[, cu doi cai frumo=i! Este foarte chic! Dac[ n-ar veni Pascalopol, ne-am plictisi grozav, fiindc[ papa e cam ursuz =i nu-l prinzi pe-acas[. Tu nu te plictise=ti niciodat[? Eu, da! oft[ Otilia. C`teodat[ ]mi vine sa \ip, =i atuncea m[ r[zbun pe pian. +tii c[ m-am ]nscris la Conservator, dar nu sunt ]nc[ bine hot[r`t[. A= fi vrut sa urmez mai degrab[ clasa de dram[. Dram[! Sa fiu actri\[, s[ am admiratori. Mi-au spus ]ns[ c[ nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridic[ ]n picioare pe banca din chio=c =i, ]ntinz`nd m`inile, declam[ cavernos: Voi sunte\i urma=ii Romei, ni=te r[i =i ni=te fameni. De sus, z[rise pe Marina ]n buc[t[rie. — Marino, \ip[ ea de departe, ai fier de c[lcat? — Este, este, confirm[ femeia, moroc[nos. }n cur`nd, Otilia c[lca ]n fa\a lui Felix, pe care nu-l elibera

36


Enigma Otiliei

deloc din captivitate, rochia de tul, fluier`nd acum fragmente de =ansonete de Fragson. Termin`nd, ]=i potrivi rochia pe deasupra, ca un =or\. — Cred c-o s[-mi stea bine! Vrei s-o ]ncerc[m? Hai s-o ]ncerc[m. +i Otilia lu[ iar[=i pe Felix de m`ini =i-l t`r] ]n goan[ prin curte, =i apoi, r[p[ind pe scar[ ]n sus, p`n[ la odaia ei. Acolo, f[r[ nici o jen[, ]=i trase peste cap rochia u=oar[ de cas[, r[m`n`nd ]ntr-un jupon prins de umeri cu dou[ panglici, =i ]mbr[c[ rochia alb[ de tul. P[rea un fluture alb care mi=c[ u=or din aripi. Ea facu c`\iva pa=i de menuet, fluier`nd o melodie, apoi, \in`ndu-=i cu m`inile ]ndep[rtate capetele rochiei, facu o reveren\[ ad`nc[ ]n fa\a lui Felix. Uit`ndu-=i de m[run\i=urile din chio=c, Otilia se lu[ cu vorba =i, ]n cur`nd, ea =i Felix =edeau pe marele divan ]n fa\a unui vraf de fotografii, albume =i alte nimicuri, scoase de fat[ de prin sertare =i aruncate acolo. Cu picioarele ]ncruci=ate turce=te, Otilia explica orice lucru: — {sta e=ti tu, c`nd erai mic! +i aici sunt eu! Felix privi cu mirare fotografia. Dou[ doamne ]n rochii str`nse la mijloc violent, cu s`nii ]ncorseta\i, =edeau cu demnitate pe dou[ scaune rezemate pe un fundal, reprezent`nd nori rostogoli\i. De fiecare latur[, c`te un b[rbat ]n picioare se rezema de un ciubuc al unui scaun, cu c`te un picior pus ]n cruce peste cel[lalt, ]ntr-o simetrie fotografic[ ridicol[. Un b[rbat era ofi\er, =i ]n el Felix recunoscu pe tat[-s[u, cel[lalt cu redingot[ =i pantaloni umfla\i, f[r[ dung[, era mo= Costache. Doamnele \ineau c`te o m`n[ pe umerii a doi copii a=eza\i ]n picioare ]ntre un b[rbat =i o femeie. Erau un b[iat =i o feti\[, fiecare sprijinit pe c`te un cerc mare. Felix ]i privi nedumerit, neghicind bine identitatea lor. — Ia s[ te v[d dac[ e=ti perspicace! zise Otilia. Care sunt eu, =i care e=ti tu? Felix fu surprins s[ nu se recunoasc[ ]n b[iat, al c[rui p[r, de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici. — Asta e=ti tu, l[muri Otilia, ar[t`nd pe fat[, =i [sta sunt eu, =i puse degetul pe b[iat.

37


G. C[linescu

}ntr-adev[r, fata cu p[rul lung, cam b[lai, =i cu rochie cu platc[, garnisit[ cu dantel[, avea tr[s[turile lui, ]ndeosebi nasul drept. Bizar[ fantezie a p[rin\ilor, de care Felix ]=i reaminti vag. +tia c[ avusese p[rul lung, ]nnodat ]n panglici, p`n[ la vreo trei-patru ani, =i c[ purtase adesea rochie. — Ce caraghios! r`se Otilia =i se preg[tea s[ fac[ cu un creion chimic must[\i ipostazei sale din fotografie. — De ce vrei s-o strici? ]i repro=[ Felix. E o amintire. — Ah! privi Otilia curios, =i tu e=ti sentimental? Felix t[cu. — Nu =tii c[ onora\ii no=tri p[rin\i aveau inten\ia s[ ne c[s[toreasc[? Ca la chinezi, mi se pare! Cum Felix l[sase capul ]n jos ]ncurcat, Otilia ]l analiza foarte serios: — Tu n-ai nici o prieten[, n-ai iubit niciodat[? Aha, ]n\eleg, interpret[ ea t[cerea, domnul e timid sau discret. Otilia continu[ sa frunz[reasc[ fotografiile, apoi recomand[ c[lduros lui Felix fiecare din c[r\ile sale, pun`ndu-i-le generos pe bra\e, ]n sf`r=it ]=i aduse aminte ]nsp[im`ntat[: — Vai, am uitat ma=ina de c[lcat! S[ =tii c[ s-a r[cit, =i am at`ta treab[! +i l[s`nd toate balt[, se repezi furtunos pe sc[ri ]n jos. Cur`nd, din curte, se auzir[ fredon[rile Otiliei. Felix ]=i alese o carte, L’homme à l'oreille cassée de Ed. About, =i cobor] =i el ]n gr[din[, a=ez`ndu-se pe o banc[, unde ]ncepu s[ citeasc[. Era pl[cerea lui cea mare, pe care =i-o satisf[cea cum putea, ]mprumut`nd c[r\i sau, c`nd avea bani, cump[r`nd. }n odaia pe care =i-o p[strase ]n casa de pe strada L[pu=neanu, avea de pe acum o mic[ bibliotec[. Citi astfel o bun[ bucat[ de vreme. C`nd ]=i ridic[ capul din carte, Otilia disp[ruse cu lucrurile =i c`ntecele ei. Marina se ]ndrepta greoi spre cas[, cu un vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totu=i ]nc[ vreo or[ nimic nu se-nt`mpl[ =i Felix continu[ lectura. Cu felul lui accelerat de a citi, ]nghi\ise trei sferturi din volum, c`nd poarta se deschise =i ap[ru pe ea mo= Costache, ]n haine albe de dril

38


Enigma Otiliei

=i cu o panama pe cap, zg`rcit[ de vechime =i multe sp[l[ri. Era foarte vesel, judec`nd dup[ \uguierea groaselor buze, =i \inea la subsuoar[, cu mare grij[, un pache\el ]nvelit ]n jurnal. Nu mult dup[ aceea, Otilia strig[ tare din cas[ pe Felix, poftindu-l la mas[. Sufrageria, v[zut[ ziua, era o ]nc[pere tot a=a de ]nalt[ ca toate od[ile de jos, p[r`nd din cauza ]n[l\imii ]ngust[, de=i ]n realitate era destul de larg[. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice =i mari ca ni=te bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine general[. Mo= Costache, Otilia =i Felix se a=ezar[ la trei din laturile mesei =i Marina ]ncepu s[ aduc[ la mas[. Felix observ[ c[ m`nc[rurile erau prea abundente, parc[ destinate unui num[r mai mare de persoane, sau g[tite cu voluptate, dup[ o ]ndelung[ foamete. B[tr`nul m`nca cu mare l[comie, v`r`nd capul ]n farfurie, ]n vreme ce Otilia gusta cu indiferen\[. Bucatele erau nu numai copioase, dar =i numeroase, ceea ce nu mir[ deloc pe mo= Costache, care m`nca din toate. Al[turi de tac`muri \inea sub atent[ supraveghere pachetul ]nvelit ]n jurnal. — Otilia, d[du afar[ ]n sf`r=it secretul mul\umirii sale b[tr`nul, mi-a dat Pascalopol s[-i pl[tesc chiria =i, din gre=eal[, mi-a dat cu o sut[ de franci mai mult. Felix ]n\elese vag c[ mo= Costache f[cea lui Pascalopol unele comisioane =i se g`ndi =i la oficiul de tutor al b[tr`nului. Cumula va s[ zic[ c`teva atribu\iuni de soiul acesta. Atunci ]=i d[du seama c[ nu =tia cu ce se ocup[ propriu-zis b[tr`nul. Otilia devenise palid[ =i sc[pase furculi\a din m`n[. — Dar, papa, nu i-ai dat ]napoi? — Ha! f[cu mo= Costache, mirat ca de o ipotez[ absurd[. Otilia arunc[ =ervetul =i merse spre locul lui mo= Costache, pe marginea scaunului c[ruia se a=ez[, ]nconjur`nd capul chel al b[tr`nului cu cele mai subtile m`ng`ieri. — Papa drag[, dac[ m[ iube=ti, trebuie s[-i ]napoiezi banii! Cum ai putut face una ca asta? Papa drag[, scoate banii. +i ]ncepu s[ v`re degetele prin buzunarele de la vest[ ale b[tr`nului, ale c[rui spr`ncene erau l[sate ]n jos de o comic[ sup[rare, ]n vreme ce buzele r`deau de g`dilitur[. }n fine, Otilia

39


G. C[linescu

descoperi ]n fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce fur[ confiscate, spre ciuda lui mo= Costache, care totu=i nu obiect[ nimic =i se puse s[ m[n`nce mai v`rtos. Masa se sf`r=i ]nfr-o indispozi\ie general[, =i Felix g[si nimerit s[ se strecoare t[cut ]n odaia lui, unde se a=ez[ s[ termine lectura romanului lui Ed. About. Mai t`rziu, cu o alt[ carte ]n m`n[, cobor] ]n gr[din[ =i se a=ez[ s[ citeasc[ ]n chio=c. Curtea era pustie, to\i intraser[ ]n cas[ =i chiar Marina nu se z[rea, ceea ce da de b[nuit c[ obi=nuia s[ doarm[ dup[-amiaz[. Pe la orele =ase, o tr[sur[ cu doi cai albi, aceea=i din seara precedent[, se opri ]n fa\a por\ii, =i din ea cobor] Pascalopol, ]mbr[cat ]ntr-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu floare la butonier[ =i cu canotier[ pe cap. Pascalopol deschise voios porti\a =i u=a gotic[ de la intrare, st`rnind schel[l[itul prelung al clopo\elului. Glasul Otiliei r[sun[ aproape numaidec`t =i se auzir[ totodat[ tropotele furtunoase pe scar[. Pascalopol intrase ]n[untru, dar geamurile od[ilor din curte fiind deschise, se auzeau de afar[ fr`nturi de convorbire. Otilia spunea lui Pascalopol s[ a=tepte s[-=i pun[ p[l[ria. Pu\in dup[ aceea, Otilia ie=i pe u=[, urmat[ de Pascalopol =i de b[tr`n, care-=i freca m`inile foarte mul\umit. Otilia era ]mbr[cat[ cu rochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivit[ cu dantel[, iar m`inile ]i erau p`n[ la cot ]nm[nu=ate. Avea =i o umbrel[, de asemeni cu garnitur[ de dantel[. Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chio=c, fu nu veselia volubil[ a Otiliei, c`t satisfac\ia re\inut[ a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Mo= Costache ie=i p`n[ ]n poart[. Otilia f[cu un gest de adio cu m`na, =i tr[sura porni. Nu trecu mult =i se strecur[ afar[ pe poart[ =i b[tr`nul cu panamaua lui. Felix r[mase singur, oarecum surprins c[ nimeni nu-i notific[ plecarea sau nu-l ]ntreab[ ce are de g`nd s[ fac[, a=a cum era obi=nuit acas[. Neav`nd cui cere ]nvoirea de a pleca =i el, se crezu ]ndatorat s[ r[m`n[ ]n gr[din[ =i continu[ lectura. Mai spre sear[, un factor po=tal, mi=c`nd cu m`na o scrisoare, strig[ c[tre el: „Domni=oara Otilia M[rculescu!“ Felix se apropie cu nesiguran\[.

40


Enigma Otiliei

— Aici st[ domni=oara Otilia Giurgiuveanu, zise el. — Eu am adus mereu aici la domni=oara Otilia M[rculescu, ripost[ factorul, sigur pe experien\a lui. Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din m`inile factorului, arunc`nd o privire piezi=[ lui Felix. Acesta se retrase confuz ]n chio=cul lui, cu des[v`r=ire dezorientat. De ce Otilia, c[ci nu putea fi dec`t ea, s[ se cheme M[rculescu, =i nu Giurgiuveanu? S[ nu fie fata lui Costache i se p[rea o imposibilitate, =i ipoteza aceasta aproape nu-i str[b[tea mintea. Otilia ]i zicea lui mo= Costache „papa“ =i era legat[, cum ar[tau fotografiile, de toate momentele familiei, sem[n`nd de altfel cu r[posata ei mam[. Neobi=nuit cu complica\iile familiale =i aduc`ndu-=i aminte de primirea ciudat[ din seara trecut[, Felix avu o clip[ spaima de a nu fi gre=it cu adev[rat adresa =i de a nu se afla cumva la alte persoane. Dar aceast[ explica\ie senza\ional[, hr[nit[ de amintirea lecturilor lui de romane poli\iste, se spulber[ repede ]n fa\a sentimentului realit[\ii. Pe mo= Costache, pe Otilia, pe to\i ceilal\i ]i recuno=tea foarte bine, se afla, nici vorb[, ]n mijlocul familiei lui, pu\in schimbat[ ]n fizionomia ei din cauza dep[rt[rii =i a v`rstei. Felix descoperi =i pe foile c[r\ii, al[turi de nenum[ra\i „Otilia“, „Tili“, c`te un „Otilia M[rculescu“. Probabil, g`ndi el, Giurgiuveanu avea dou[ nume, sau =i-l schimbase pe cel vechi (aceast[ oscila\ie era foarte obi=nuit[ acum c`teva decenii). Pe c`nd ]ns[ se plimba prin gr[din[, ochii ]i c[zur[ pe un fragment de carte po=tal[, c[lcat[ ]n picioare, adus[ de v`nt de prin gunoaie. Pe ea se citea limpede: „Const. Giurgiuvénu“. Va s[ zic[, pe mo= Costache tot Giurgiuveanu ]l chema. V`rsta ]i d[du lui Felix imboldul de a dezlega taina, ]ns[ deocamdat[ problema trebuia am`nat[, pe Marina neput`nd-o ]ntreba f[r[ a dovedi c[ nu-=i cunoa=te nici m[car rudele. Abia pe la orele nou[, tr[sura cu cai albi reap[ru ]n fa\a por\ii. De ast[ dat[, ]n afar[ de Pascalopol =i Otilia, pe bancheta din fa\a lor =edea ghemuit =i mo= Costache. Marina fu strigat[ s[ ia un morman de pachete din tr[sur[. Pascalopol, g[sind c[ e cald, propuse s[ mearg[ cu to\ii ]n chio=c, spre care se =i ]ndrept[.

41


G. C[linescu

— Aha, zise el afabil c[tre Felix, dumneata erai aici? Cum merge? Nu ie=i nic[ieri, nu te duci ]n ora=? — S[-l lu[m =i pe el cu tr[sura! strig[ Otilia, care-=i lep[dase p[l[ria =i m[nu=ile. — S[-l lu[m, fire=te, de ce nu? consim\i Pascalopol cu amabilitate, dar pu\in contrariat. Apoi ad[ug[: Crezi c[ dumnealui o s[-i fac[ pl[cere sa-=i piard[ vremea cu oameni de v`rsta mea? Tinerii vor sa fie liberi. Felix g[si primejdios s[ ia o atitudine ]ntr-un fel sau ]ntr-altul, dar Otilia ]=i trecuse bra\ele sub\iri ]n jurul g`tului lui Pascalopol. — Vai, ce prostii spui, dumneata om ]n v`rst[! Las[ s[-l lu[m =i pe el. Prin inima lui Felix trecu un fior de nepl[cere nel[murit[, ]ns[ Pascalopol se ar[t[ fericit =i s[rut[ printr-o aplecare a capului m`na Otiliei de pe um[rul s[u drept. Marina arunc[ o fa\[ de mas[ peste masa de tabl[ =i ]n cur`nd se v[di con\inutul pachetelor ]n care se aflau lucruri de m`ncare fine, felii de pateu, br`nzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemat[, la cererea lui Pascalopol, =i Aglae, care sosi pe o porti\[ dind[r[tul casei, ]nso\it[ de Aurica =i de Simion, cu broboada pe el =i cu ghergheful ]n m`n[. La lumina unei l[mpi at`rnate de grinda chio=cului, ]ncepu o cin[ improvizat[, la care fu invitat =i Felix =i la care se ilustrar[ prin l[comie mo= Costache, Aglae =i Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de m`ncare. }n schimb, b[u cu sorbituri ]ncete din vinul turnat de Pascalopol. O astfel de cola\iune la ora mesei, ]ntr-o cas[ ]n care se g[tise =i ]n care gazda putea organiza o cin[ ]n regul[, mir[ pe Felix. }ns[ el ]ncepuse s[ se obi=nuiasc[ cu ciud[\eniile locului. Pe la orele zece, Pascalopol, Aglae, Aurica =i Costache ]ncepur[ s[ joace c[r\i. Jucau pe bani, =i Aglae se ]mprumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totu=i Felix avu impresiunea c[ cel pu\in acesta din urm[ nu =edea acolo din patima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea st[p`n pe sine ca s[ se lase, din vi\iu, ciugulit de to\i. Era evident c[ el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, =i c[ jocul de c[r\i era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe

42


Enigma Otiliei

care nu =i-l explica bine, c[ leg[turile lui de rudenie, oric`t de ]ndep[rtate, cu Otilia, =i de veche intimitate ]i d[deau dreptul s[ cenzureze purt[rile ei. Pascalopol nu-i era antipatic, dar v[ditele lui aten\ii pentru Otilia i se p[reau scandaloase. De la ]nceput ghicise ]n Otilia o prieten[ de v`rsta lui, un factor feminin care-i lipsise. C[ o fat[ de optsprezece ani ar[ta at`ta interes pentru un om ]n v`rst[, asta i se p[rea ciudat. Mai curios era c[ ceilal\i nu erau scandaliza\i. Dac[ mo= Costache p[rea de-a dreptul ]nc`ntat =i specula cu umilin\[ aceast[ situa\ie, Aglae =i Aurica nutreau ]n priviri invidia. — V[ plimba\i mereu, zise la un moment dat Aurica, cu glas moale, pe noi nu ne onora\i niciodat[... — Vai! se disculp[ patetic Pascalopol, dar f[r[ s[ ]ncurajeze vreo interpretare precis[. — Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acr[ Aglae, dumnealui caut[ temperament, ]ndr[zneal[, cum au fetele de azi. Acum nu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. +tii tu s[ pui picior peste picior =i s[ te sp`nzuri de g`tul b[rba\ilor? Pascalopol f[cu un gest de repro= cu ochii c[tre Aglae, Costache r[suci o \igare, ud`nd-o cu limba, cu o expresie de absen\[ des[v`r=it[, iar Otilia, care sta ]n spatele lui Pascalopol, se desprinse u=or =i se a=ez[ l`ng[ b[tr`n. — Pascalopol, continu[ Aglae cu vocea ]ngro=at[, dumitale \i-ar trebui o femeie bl`nd[, nu prea t`n[r[, care s[ te stimeze, nu o z[natic[... Mo=ierul se ]ncrunt[, indispus, =i c[ut[ o sc[pare cu ochii ]nspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. }n cur`nd se auzir[ din cas[, pe fereastra deschis[, undele picurate ale pianului. Otilia c`nta Vals ]n do diez minor de Chopin cu foarte mult[ delicate\e =i cu o austeritate tehnic[ ce descoperea pe eleva de Conservator. Pascalopol ]ntoarse capul cu o mare satisfac\ie, av`nd aerul a primi un omagiu personal. Aurelia r[mase indiferent[, de-o indiferen\[ f[cut[, Aglae ]ns[ d[du dovezi de impacien\[, ca =i c`nd o musc[ ar fi sup[rat-o. }n sf`r=it izbucni, tr`ntind o carte: — Grozav e de agasant pianul [sta! (Apoi strig`nd:) Otilio! d[-l ]ncolo de pian, =tii c[ m[ enerveaz[! (Mai ]ncet, c[tre

43


G. C[linescu

ceilal\i:) Ori =tii s[ c`n\i, ori nu. Pianul cere talent... Didina c`nta bine! Judecata era de o nedreptate scandaloas[ =i se vedea c[ nu vine dec`t din r[utate. Pascalopol ]ncerc[ s[ ]mbl`nzeasc[ situa\ia. — Cocoan[ Aglae, azi e=ti r[u dispus[. Domni=oara Otilia c`nt[ minunat, e o artist[. Aurica l[s[ capul ]n jos, str`ng`ndu-=i buzele ]ntre din\i. — A=a e=ti dumneata, galant, mai arunc[ Aglae o ]n\ep[tur[. Mai bine mi-ai spune ce s[ fac cu Titi, c[ sunt foarte sup[rat[. L-a l[sat corigent iar... ]l persecut[... fiindc[ el e timid, nu e ]ndr[zne\ ca al\ii... a fost =i bolnav. Poate cuno=ti pe cineva, s[ pun[ o vorb[ bun[ la toamn[... — Punem, punem, cum s[ nu, se oferi Pascalopol, ]ntotdeauna ]ndatoritor, dar eu zic ca p`n[ atuncea s[-l prepare cineva, ca s[ fim mai siguri. Felix =edea pe o banc[ ]n apropierea chio=cului, ]n b[taia luminii, nehot[r`ndu-se s[ plece, c`t[ vreme Otilia se afla prin preajm[. Deodat[ auzi glasul f[r[ densitate al Aurichii, voit persuasiv: — Putem s[ rug[m pe domnul Felix, mam[, cred c[ n-are s[ ne refuze!... — Chiar c[ s-ar putea, dac-ar vrea dumnealui. Felix se ]nvoi bucuros, =i pu\in dup[ aceea, c`nd i se p[ru mai priincios, d[du bun[ seara =i se retrase. C`nd ajunse ]n geaml`cul de sus, care privea ]nspre gr[din[, v[zu pe Otilia st`nd la o fereastr[ deschis[. Conversa\ia de jos =i incidentul cu pianul o indispusese probabil, =i acum se refugiase aici, f[r[ s[ ias[ din raza lui Pascalopol. Z[rind pe Felix, Otilia ]l chem[ ]n =oapt[. — Ce faci? Vino aici! C`nd Felix se rezem[ de canatul ferestrei, Otilia ]i spuse tot ]ncet: — Nu =tii ce viper[ este tanti Aglae asta! Uf! Ca =i c`nd ar fi b[nuit o inimici\ie, Aglae, care-i z[rise ]n treac[t sub sclipirile lunii, zise tare de jos:

44


Enigma Otiliei

— Otilio, s[-l aduci m`ine pe dumnealui la noi! — Da, tanti, r[spunse cu o miere teatral[ Otilia, f[c`nd o str`mb[tur[ cu ]n\eles lui Felix, are s[-i par[ foarte bine lui Titi! }ns[ numaidec`t ad[ug[ ]ncet lui Felix: — S[ vezi ce prost e! Pascalopol implor[ pe Otilia s[ se coboare. Aglae, ca s[ nu supere prea mult pe mo=ier, se asocie =i ea, conciliant[: — Dar vino jos, Otilio, ce stai acolo?! Otilia f[cu un semn de adio lui Felix, care intr[ ]n odaia lui =i se culc[. T`rziu de tot, c`nd se trezi o clip[ din somn, ]ntunericul se sub\ia crepuscular =i un coco= c`nta. Lui Felix i se p[ru c[ aude trosnitura u=ii gotice de la intrare =i, pu\in dup[ aceea, rostogolirea ro\ilor unei tr[suri.

45


G. C[linescu

CUPRINS

III }n ziua urm[toare, Felix nu merse ]n casa Aglaei, fiindc[ Marina aduse =tirea c[ Simion e „r[u“. Otilia l[muri lui Felix ]ntr-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discre\iune care se dovedi mai t`rziu felul ei propriu de a fi, afar[ de clipele de umoare sarcastic[. Simion, omul a=a de bl`nd =i p[r`nd chiar stupid, care broda, cu o broboad[ ]n spate, avea din c`nd ]n c`nd toane, considerate ca „p[catele lui“, =i atunci „dezgropa mor\ii“. F[cea scandal, =i toat[ lumea din cas[ t[cea. Simion fusese ]n tinere\e alt om dec`t cel care se vedea, avusese o via\[ agitat[, aventuri de dragoste, scandaluri. — }n sf`r=it, ]ncheie Otilia scurta noti\[ biografic[, ai s[ vezi tu mai t`rziu! }ntr-o zi, c`nd nici Otilia, nici b[tr`nul nu erau acas[, Aurica r[s[ri ]n fa\a lui Felix. — Vrei s[ vii la noi? ]ntreb[ ea pe Felix. La lumina zilei, cu tot p[rul ]mpletit ]n jurul capului, i se p[ru t`n[rului mai strident[. Fa\a palid[ =i supt[ ]i era pudrat[ prea tare, =i ]n toat[ f[ptura se recuno=tea o inten\ie de impruden\[ cu at`t mai st`ngace, cu c`t fizicul ei era lipsit de orice atrac\ie feminin[. Felix consim\i cu capul. Atuncea Aurica ]l conduse spre fundul gr[dinii, deschise o porti\[ din st`nga =i p[=ir[ ]n curtea vecin[, care era p`n[ la un punct asem[n[toare cu cea de dincoace, cu deosebirea c[ tot p[m`ntul era ]mp[r\it ]n straturi de o exactitate =i o supradecora\ie sup[r[toare. Apoi intrar[ ]ntr-o sal[ =i de aci ]ntr-o odaie, care trebuia s[ fie un soi de salon, ]n care se afla o sofa larg[ cu prea multe perne =i un num[r de fotolii de rips verde, de stil vechi =i neprecis, cu bra\ele de asemeni ]nc[rcate de perne. O cur[\enie =i o ordine de sanatoriu ]nghe\au totul,

46


Enigma Otiliei

iar atmosfera era ]nc[rcat[ de un miros p[trunz[tor de ulei. Provenien\a mirosului era, precum v[zu Felix, pe dat[ ce se a=ez[ pe un fotoliu la invita\ia Aureliei, de la un num[r incalculabil de tablouri ]n ulei, puse ]n rame grele bronzate, care acopereau aproape ]n ]ntregime pere\ii anticamerei =i ai salonului. Felix, care se a=tepta sa fie chemat spre a face cuno=tin\[ cu Titi cel corigent, v[zu c[ Aurica ar[ta predispozi\iuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Sim\ind parc[ o obiec\ie, Aurica se scuz[: — Titi s-a dus cu mama ]n ora=, s[-=i cumpere vopsele. Trebuie s[ soseasc[ ]n cur`nd. Urm[ o clip[ de t[cere, ]n care Felix c[uta cu mintea un c`mp de convorbire. }ns[ Aurica avea unul dinainte. — Te sim\i bine la mo= Costache? }ntrebarea era pus[ ]ntr-un chip a=a de comp[timitor, ]nc`t includea =i un r[spuns. Felix r[spunse cu franche\e: — M[ simt foarte bine. Aurica nu ]nregistr[ aceast[ declara\ie =i-=i continu[ sentimentul ei, preg[tit dinainte. — Dumitale, cum e=ti f[r[ p[rin\i, \i-ar trebui o familie a=ezat[, ]n care s[ te sim\i ca acas[. Lui Felix, c[ruia orice aluzie la faptul c[ era orfan ]i era sup[r[toare ca o umilire nedreapt[, i se p[ru curioas[ insinua\ia domni=oarei cu b[rbia ascu\it[. — La unchiul Costache sunt ca acas[, =i domni=oara Otilia mi-este... ca o sor[. Aurica bo\i pu\in buzele =i, dup[ oarecare trecere de timp, spuse bl`nd, l[s`nd a se ]n\elege numeroase laturi grave: — N-ar fi rea Otilia, dac[ n-ar fi fals[. Cel pu\in ]ntruc`t m[ prive=te. Felix, r[nit mai mult dec`t s-ar fi a=teptat, min\i cu vioiciune: — M[ mir c[ spune\i asta. Otilia are numai cuvinte bune despre dumneata. Domni=oara z`mbi cu ne]ncredere mali\ioas[ =i, l[s`nd capul ]n jos, vorbi ca =i c`nd ar fi fost silit[ de fapte s[ se dest[inuie:

47


G. C[linescu

— Vezi c[... se spun multe lucruri grozave despre purt[rile Otiliei... E de vin[ mo= Costache, care o r`zg`ie. A=a sunt fetele f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i. S`ngele n[v[li ]n obrajii t`n[rului. Indignarea se amesteca =i cu temerea ca insinua\iile domni=oarei s[ nu fie adev[rate, dup[ c`te lucruri neobi=nuite v[zuse ]n c`teva zile. Chipul Otiliei, care ]i r[s[rea ]n minte, ]i spunea ]ns[ c[ b`rfeala era ne]ntemeiat[. Surprins totu=i c[ Aurica numea pe Otilia fat[ f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i, se preg[tea s[ cerceteze pe ascu\ita domni=oar[, c`nd se auzir[ pa=i gravi, =i Simion ap[ru ]n pragul u=ii. Privea cu ochi care vor s[ intre ]n vorb[, dar nu deschidea gura. Aurica f[cu prezent[rile: — }\i prezint pe tata. — Tulea! explod[ deodat[ b[tr`nul =i ]ntinse o m`n[ viguroas[. Fiindc[ Felix r[mase consternat, ne]n\eleg`nd sonurile, Aurica explic[: — Tata se cheam[ Tulea, Simion Tulea, nu =tiai? — I-ai ar[tat pernele mele? ]ntreb[ preocupat Simion. — Tata lucreaz[ de mult perne de etamin[, ca s[-=i omoare timpul, explic[ Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot ce vezi aici e f[cut de el. Tata =i picteaz[. Aurica lu[ una c`te una pernele =i le puse sub ochii lui Felix, ]n vreme ce Simion le urm[rea mi=c[rile plin de o vizibil[ m`ndrie. Broderiile erau f[cute cu foarte mult[ ]ndem`nare, ]ns[ cam b[t[toare la ochi =i de un desen banal. Felix fu purtat apoi prin fa\a tablourilor, care, precum i se spuse, erau opera lui Simion =i a lui Titi. Simion avea numai c`teva =i ]ncepu s[ le arate cu degetul c[tre Felix, c[ut`ndu-i cu insisten\[ aprobarea pe fa\[. — Ce zici de [sta, dar de [sta? }i povesti ]mprejur[rile ]n care le-a pictat pe fiecare =i de unde-i venea ideea. Picturile lui Simion =i ale lui Titi, mai cu seam[ ale acestuia din urm[, erau de o dexteritate indiscutabil[. M`na =tia s[ ]ntind[ bine culoarea, desenul era ]ngrijit, =i ]n chiar diformit[\ile unor portrete se sim\ea voca\ia unor

48


Enigma Otiliei

m`ini de probabili arti=ti. Nu erau ]n nici un caz picturile stridente care se confec\ioneaz[ prin pensionatele de fete. Cu toate acestea, at`t ]n forma, c`t =i ]n cantitatea picturilor se v[dea un ridicol, la ]nceput inexplicabil. Gra\ie comentariilor lui Simion =i unui examen mai atent, taina fu l[murit[. Nici un tablou nu era original. Toate copiau c[r\i po=tale ilustrate, cli=ee de prin c[r\i de calitatea cea mai proast[ uneori =i mai pueril[, =i un ochi expert ar fi descoperit =i cauza unor stranii efecte de st`ng[cie. Desene ]n peni\[ neagr[ erau tratate de cei doi arti=ti ]n ulei de dou[ tonuri, negru =i alb, pastelul sau acuarela de asemenea erau imitate servil ]n culori grase. Ochiul pictorului avea o ]nsu=ire ]nn[scut[ de a combina armonios liniile =i culorile, dar inteligen\a lui nu putea s[ discearn[ ]n nici un fel ra\iunea structurii modelului =i s[ interpreteze din nou. Petele rumene din obrajii unei feti\e zugr[vite, probabil ]n acuarel[, deveniser[, ]n ulei, prin ne]n\elegerea procesului real de difuziune a luminii, ni=te lacuri de rubin f[r[ nici o leg[tur[ cu restul, dar de o \es[tur[ coloristic[ nu lipsit[ de gra\ie. Felix ocoli pere\ii celor dou[ od[i cu bizarele colec\iuni =i se ar[t[, din polite\e, foarte ]nc`ntat, spre m`ndria tuturor. }ntre timp ]=i f[cuse apari\ia ]n anticamer[ un alt Simion, t`n[r =i mai slab. O clip[ f[cu mi=carea, v[z`nd un str[in, de a se strecura ]nd[r[t pe u=[, dar Aurica merse dup[ el =i-l aduse ]napoi, f[c`nd noi prezent[ri: — Iat[-l =i pe fratele meu Titi, cred c-o s[ v[ ]mprieteni\i. Titi Tulea p[rea =i era ]ntr-adev[r mai ]n v`rst[ dec`t Felix, cu c`\iva ani. O u=oar[ musta\[ =i b[rbia despicat[ ]n dou[, ]n care c`teva tuleie mai lungi schi\au barbi=onul lui Simion, ]i d[deau un aer matur, care f[cea din uniforma =colar[ un adev[rat ve=m`nt militar. Era un t`n[r bl`nd =i cu ]nf[\i=are modest[, care pl[cu numaidec`t lui Felix, gata s[ pun[ la ]ndoial[ temeinicia judec[\ii Otiliei. Titi, foarte respectuos fa\[ de Felix, cu toat[ deosebirea de v`rst[, ]i ar[t[ culorile pe care le cump[rase, ]i dest[inui planurile de lucru, sco\`nd un pachet de ilustrate engleze=ti =i altele cu trandafiri =i fructe, semnate Klein. Voia s[ le trateze pe toate ]n ulei. Toate acestea

49


G. C[linescu

erau spuse cu o pasiune ordonat[, calm[. Felix ]l ]ntreb[ de ce nu picta dup[ natur[, dar Titi r[mase nedumerit de aceast[ propunere, al c[rei sens nu p[ru s[-l ]n\eleag[, explic`nd c[ nu-i place s[ zugr[veasc[ dec`t dup[ modele. Felix ]i vorbi de talentul lui =i de interesul de a-i da o ]ndrumare original[. Titi str`nse din spr`ncene =i reveni la detaliile lui. Vocabularul lui Felix ]l sup[ra ]n chip v[dit. Titi ]l ]ntreb[ apoi cum a c[l[torit, unde a f[cut liceul =i ]ncepu s[-i povesteasc[ ]nt`mpl[ri din =coal[, s[-i fac[ portretul profesorilor ]ntr-un stil naiv, dar comunicativ. }i spuse f[r[ ]nconjur c[ a r[mas repetent de c`teva ori =i corigent, pun`nd totul pe socoteala absurdit[\ii profesorilor =i a programului. Felix ]l ]ntreb[ asupra c[r\ilor citite =i, tr[it ]n atmosfera de la Ia=i, mai informat[, ]i ceru opiniunea asupra unor scriitori moderni care colaborau la noua revist[ Via\a rom`neasc[. Titi r[mase cam indispus de aceste ]ntreb[ri, m[rturisind c[ nu are timp de citit =i c[ lectura ]i d[ dureri de cap, c[ totu=i, dac[ i s-ar procura „o carte frumoas[“, ar ]ncerca s-o citeasc[. Felix ]i f[g[dui una. Aurica l[muri lui Titi scopul venirii lui Felix: — Titi, domnul Felix s-a oferit s[-\i ajute s[ te prepari pentru corigen\[. Titi aprob[ supus din cap, f[r[ s[ arate nici o repulsie de a primi ]ndrum[ri de la cineva mai t`n[r dec`t el, ]ns[ c`nd Felix se ar[t[ gata s[ ]nceap[ prepararea, ]l rug[ s[ am`ne pentru dup[-amiaz[ =edin\a, acum nesim\indu-se bine dispus. Aurica privea cu mare afec\iune pe acest vl[jgan molatic =i crezu de cuviin\[ s[ dea lui Felix aceast[ explica\ie: — El e foarte debil, =i mama nu vrea ca el s[ se oboseasc[ prea mult. Destul ]=i bate capul cu pictura. Simion aprob[ din cap. — Ei, strig[ Otilia din mijlocul sofalei, unde, =ez`nd turce=te, cosea ceva, c`nd Felix trecu prin fa\a u=ii deschise a od[ii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzit c[ te-a chemat ]n lipsa mea! Felix se opri ling[ u=[, ]ncurcat. — Intr[ ]n[untru, vino aci l`ng[ mine.

50


Enigma Otiliei

+i Otilia ]=i str`nse pu\in picioarele sub\iri, ca =i c`nd Felix ar fi trebuit s[ se a=eze al[turi ]n aceea=i pozi\ie. — Desigur c[ \i-a spus c[ sunt z[p[cit[! — Mai r[u! m[rturisi Felix. Otilia ridic[ ochii pu\in cam palid[ =i puse o m`n[ pe bra\ul t`n[rului. — +i tu, Felix, crezi? — Nu! r[spunse acesta dup[ un scurt examen de con=tiin\[. — Dar ce \i-a spus? Desigur, prostii despre Pascalopol! Felix t[cu pu\in, apoi, hot[r`ndu-se, ]ntreb[: — A= vrea s[ =tiu, pentru ce ]\i vin scrisori pe numele Otilia M[rculescu? Eu te-am numit totdeauna Giurgiuveanu! Otilia examin[ serioas[ pe Felix. — Va s[ zic[, asta era! |i-a spus c[ sunt o str[in[! — Tu, o str[in[! Nu ]n\eleg. }ns[ m-a sup[rat c[ \i-a zis fat[ f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i. Dar tu ai p[rin\i... Otilia ]mpunse cu acul lucrul, oarecum agasat[. — Ei, da, tanti Aglae =i cu Aurica nu pot s[ m[ sufere fiindc[ le e team[ c[ au s[ piard[ mo=tenirea... Aurica ]=i ]nchipuie c[ o s[ se m[rite spun`nd c[ are un unchi bogat... O pocit[... Papa, vezi tu, nu mi-e tat[ bun... Mama a mai fost c[s[torit[ ]nainte, =i c`nd a luat pe papa, eu eram de c`\iva ani... Prive=te! Uite pe mama =i pe tat[l meu adev[rat. (+i Otilia ]ntinse lui Felix o fotografie pu\in rupt[, ]n care o Otilie din alte vremuri, ]ns[ cu privirile bl`nde, ]n rochie cu panier =i cu un mare zuluf c[zut peste um[r \inea de bra\ un b[rbat gras, =i el cu ochii Otiliei.) Dar papa m[ iube=te, =i apoi... e ]ndatorat s[ aib[ grij[ de mine, fiindc[ mama i-a dat o mul\ime de bani, f[r[ nici un act, pe care papa i-a v`r`t ]n afacerile lui... Dac[ nu murea pe nea=teptate mama, ar fi fost altfel... Papa voia s[ m[ adopteze... +i acum ar voi, ]ns[ nu-l las[ tanti Aglae... }n sf`r=it, mizerii care cred c[-\i sunt indiferente. +i Otilia oft[, d`nd un final umoristic gestului. — Nu-mi sunt indiferente, spuse Felix ]ncet. M[rturisirea Otiliei explica acum misterul numelui, dar aducea un element nepl[cut. Mo= Costache nu era a=adar tat[l

51


G. C[linescu

fetei. Familiaritatea Otiliei cu el, satisfac\ia lui nu f[ceau parte din sentimentele nesuspectabile. Felix ur] =i pe Pascalopol =i, de=i stima lui pentru Otilia cre=tea pe m[sura convie\uirii lui cu ea ]n aceea=i cas[, vorbele Aurichii ]i r[sunau ]n urechi: „se spun multe lucruri grozave...“ — Felix, ]ncerc[ Otilia s[ deplaseze convorbirea, ce-ai f[cut cu Titi? — L-am v[zut numai, =i a r[mas s[ ]ncepem dup[-amiaz[. Mi s-a p[rut un b[iat de treab[, de=i cam moale. — N-am zis altfel, confirm[ Otilia. — I-am f[g[duit s[-i dau o carte de citit. Acum n-am nici una la mine. }mi dai voie s[ aleg de la tine? M[ tem numai c[ pe ale tale le cunoa=te. Otilia r`se ne]ncrez[toare. — |i-a spus Titi c[ vrea s[ citeasc[? M[ mir! Po\i s[ iei c`te pofte=ti, te asigur c[ n-a citit nici una, =i s[-mi spui =i mie efectele pedagogiei tale! Dup[-amiaz[, Felix alese o edi\ie ilustrat[ din La chartreuse de Parme =i merse la Titi. Acesta ]l a=tepta ]n gr[din[. De acolo intrar[ ]n cas[, ]ns[, c`nd treceau prin sal[, Titi f[cu semn lui Felix s[ mearg[ mai ]ncet, fiindc[ Simion dormea (cu c[ma=[, ca peste noapte, afla mai t`rziu Felix). Ajun=i ]n odaie, Titi trase cutia lat[ a unei mari mese, ]n care Felix z[ri c[r\i, creioane, pachete de ilustrate, puse ]ntr-o ordine militar[. Toate c[r\ile =i caietele erau ]nvelite cu o grij[ meticuloas[ =i semnate caligrafic pe un portativ tras u=or cu creionul. V[z`nd admira\ia lui Felix, Titi se crezu dator s[-i arate =i alte dovezi de industrie. Avea albume ]n care copia cu o caligrafie armonioas[ fel de fel de poezii cu ini\iale figurate =i colorate. Leg[tura =i cartonarea albumelor erau opera lui. }n loc s[-=i cumpere h`rtie de muzic[, inventase un pieptene cu cinci picioare de creion cu care linia h`rtia velin[ simpl[. }=i f[cuse o cutie pentru p[strat desenele din carton lipit cu ]ngrijire cu o h`rtie cafenie =i apoi ornamentat ]n peni\[ cu flutur[ri gotice. Manualul de limba latin[ ]l imitase pe de-a ]ntregul, fabric`nd leg[tura, cartonajul, reproduc`nd desenele =i scriind caligrafic textul.

52


Enigma Otiliei

La ]ntrebarea lui Felix dac[ f[cea asta ca s[ economiseasc[ banii pentru cump[rarea c[r\ilor, Titi spuse c[ nu, dar „c[-i pl[cea“ a=a. Avea =i o vioar[, pe care i-o cump[rase tanti Aglae, dar nu putea s[ c`nte dec`t c`teva linii de exerci\iu elementar. Mai mult dec`t muzica propriu-zis[ ]l pasionase colectarea materialului. }=i f[cuse un album de muzic[, ]n care copiase tot ce-i picase ]n m`n[: arii populare, roman\e italiene, fragmente de oper[ pentru partea c`nt[re\ului solist, c`ntece populare nem\e=ti. — C`nd ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog s[-mi dai s[ copiez. — Am putea s[ facem ]mpreun[ duete, c`nd ]mi voi aduce vioara de la Ia=i =i notele, am caietele lui Mazas, propuse Felix. — Nu acum, refuz[ hot[r`t Titi, acum m[ exercitez c`nt`nd lucruri u=oare =i dup[ ureche. Mai t`rziu, peste c`\iva ani! (Avea dou[zeci =i doi de ani.) Felix avu ]n g`nd o clip[ inten\ia de a-i demonstra c[ metoda e gre=it[, dar se st[p`ni spre a nu p[rea pedant. }ntreb`ndu-l ]n ce putea s[-i fie de folos, Titi ceru s[ i se arate la limba latin[. Voia numai traducerea, =i anume, s[ i se spun[ cuv`nt cu cuv`nt ]n rom`ne=te, pentru a-l scrie deasupra textului. Orice sugerare a unei alte metode fu respins[, =i Felix trebui s[-i dicteze, privind cartea pe deasupra um[rului lui, ]n vreme ce el scria atent traducerea, f[c`nd s[ i se repete c`te o vorb[. Dup[ o jum[tate de or[, Titi declar[ c[ s-a plictisit =i c[-l doare capul =i nici m[car nu ar[ta dorin\a de a urma numaidec`t a doua zi, spun`nd pur =i simplu: — S[ l[s[m pe alt[ dat[. Felix se ridic[ s[ plece, =i atunci ]=i aduse aminte de romanul lui Stendhal, pe care-l l[sase ]n col\ul mesei. I-l ]ntinse lui Titi, ]ntreb`ndu-l dac[ l-a citit. Acesta neg[ cu capul, lu`nd cartea ca pe un album de pre\ =i r[sfoind-o atent cu degetele u=or apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seam[ desenele. Trecur[ c`teva zile ]n care Felix se sfii s[ se duc[ la Aglae nechemat. }n acest timp ie=ise de c`teva ori ]n ora=, luase

53


G. C[linescu

unele informa\ii cu privire la universitate =i colindase antic[riile a=ezate pe cheiul D`mbovi\ei. La ]nceput, ceruse voie lui mo= Costache s[ ias[, obi=nuit cu normele internatului, ]ns[ b[tr`nul, surprins de aceast[ cerere, ]i spuse c[ poate s[ lipseasc[ =i ziua, =i noaptea... chiar =i noaptea. La aceast[ expresie, clipi din ochi cu o complicitate pe care Felix n-o pricepu tocmai bine. }ntr-o zi, Aglae, la o =edin\[ de joc de c[r\i, apel[ din nou la el: — Tinere, v[d c[ nu mai vii pe la noi s[-l aju\i pe Titi al meu. Po\i s[ vii neinvitat, Titi e pu\in cam l[s[tor, trebuie ]ndemnat. Felix vizit[ dar din nou pe Titi, care ]l primi cu bonomia lui placid[ =i-l ]ntreb[, ca s[ nu tr[deze de la ]nceput scopul didactic al vizitei, dac[ a citit La chartreuse de Parme. Atunci Titi scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la ]nceput, fiindc[ era ]mbr[cat[, cu ]ngrijire, ]n h`rtie albastr[. O mul\ime de z[loage chibzuite de h`rtie ar[tau locuri de interes. Taina lor se l[muri repede. — Mi-au pl[cut mult desenele =i am copiat c`teva! +i Titi scoase de la sf`r=itul volumului un pachet de h`rtii p[trate, pe care desenase cu acuarel[ vreo dou[zeci de ilustra\ii. — Dar romanul te-a interesat, nu-i a=a? — N-am avut vreme s[-l citesc, spuse calm Titi, ]napoindu-i definitiv cartea, alt[ dat[ poate \i-o cer! Felix ]=i aminti vorbele ironice ale Otiliei =i ]ncepu s[ se ]ncredin\eze c[ ele porneau nu din r[utate, ci dintr-o lung[ experien\[. Fiindc[ Titi povestea tot soiul de m[run\i=uri din via\a zilnic[ sau cea =colar[, f[r[ s[ acuze vreo inten\ie la studiu, Felix ]i m[rturisi c[ era ]ns[rcinat de Aglae s[-i dea concursul. Titi admise doar s[ i se mai dicteze traducerea unei scurte buc[\i. Colaborarea nu dur[ ]ns[ mult, =i Titi, devenind deodat[ palid, se ridic[ ]n picioare, cu m`na dreapt[ ]n sus =i capul plecat pe spate, =i zise speriat: — }mi curge s`nge din nas! }ntr-adev[r, un fir de arnici ro=u se prelingea pe =an\ul ad`nc al buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea =i Titi

54


Enigma Otiliei

f[cuse o figur[ de teroare, Felix deschise u=a =i ie=i ]n sal[. Atras[ de zgomot, Aglae veni =i, informat[ de Felix, irupse zgomotoas[ ]n odaie. — Iar ai hemoragie, dr[gu\[, se v[it[ ea, s[-\i dau vat[. Scotocind prin cas[, veni cu un tampon mare de vat[, pe care ]l v`r] ]n nara lui Titi, pun`ndu-i ]n acela=i timp o m`n[ pe frunte. — Asta este numai din pricina oboselii, bomb[ni ea. Mai d[-o ]n plata domnului de carte, c[ n-am s[ te fac filozof. Cine cite=te prea mult, se scr`nte=te. Aceste cuvinte fur[ spuse cu o umoare acr[, ce p[rea inten\ionat[ =i care jigni pe Felix, fiindc[ Aglae avea aerul s[ ]nvinov[\easc[ pe Felix de surmenarea lui Titi, de=i ea ]ns[=i ]l chemase. Din acea zi, Felix ]ncet[ iar[=i de a se mai duce pe la Titi, p`n[ ce ]ntr-o zi Aglae ]l ]mbie din nou: — Domnule Felix, mai ocup[-te pu\in de Titi al meu, am v[zut c[ ai r[bdare. Felix mergea acum foarte des pe la Titi, cu care se familiarizase, dar nu-l ]ndemna la lucru dec`t c`nd acesta ]nsu=i ]l solicita, ceea ce se petrecea foarte rar. Titi era un t`n[r foarte de treab[, dar de un caracter bizar. }i pl[cea s[ povesteasc[ lui Felix tot ce i se ]nt`mplase peste zi, tot ce z[rise pe strad[, subiectul desenelor pe care le v[zuse. Dac[ venea din ora=, Aglae ]l ]ntreba ce observase pe Calea Victoriei, =i Titi, docil, nara fa\[ de to\i ceea ce v[zuse. C`nd ]ns[ Felix ]ncerca s[ discute cu el vreo problem[, Titi se ar[ta rezistent =i ]ncruntat, iar Aglae, dac[ era de fa\[, privea pe Felix cu du=m[nie, ca pe un atentator la creierul fiului ei. Tot ce spunea Titi era sorbit de Aglae =i Aurica =i aprobat mu\e=te de Simion. — Titi, propunea Aglae, ia poveste=te-ne tu cum a\i copiat la istorie. Atunci t`n[rul de dou[zeci =i doi de ani ]ncepea s[ depene istoria naivit[\ii profesorului de istorie, pe care-l descria cu destul umor, ]n=elat de un grup de =colari iste\i, care, =tiindu-i ticurile, f[cuser[ de acas[ at`tea teze c`te subiecte li se puteau da cu probabilitate. Aglae r`dea cu mult haz =i privea matern

55


G. C[linescu

pe Titi. Felix chema adesea la plimbare ]n ora= pe Titi, =i ]nt`ia oar[ acesta urm[ cu docilitate itinerariul tovar[=ului. A doua oar[ ]ns[ refuz[ cu ]nc[p[\`nare s[ treac[ prin anumite locuri, prefer`nd, de pild[, s[ stea ]mpietrit o or[ ]ntreag[ pe marginea lacului din Ci=migiu spre a asculta banalul repertoriu pe care-l c`nta muzica militar[. }ntors acas[, raporta familiei tot ce v[zuse ]n decursul plimb[rii =i comunica lista pieselor c`ntate, reproduc`ndu-le vocal, c`nd nu le =tia titlul. C[uta apoi cu orice chip s[-=i procure „notele“, spre a le copia ]n albumul s[u. Erau ]ns[ zile ]n care Titi refuza cu ]nd[r[tnicie orice propunere de deplasare, sub cuv`nt c[-i este ur`t. Atuncea =edea pe o banc[, ascu\ind cu aten\ie creioanele colorate, t[c`nd cu des[v`r=ire. Aceste crize de apatie erau aprobate de Aglae ca dovezi de cumin\enie, =i c`nd Felix invita pe Titi la plimbare =i acesta refuza sub cuv`nt c[-i este ur`t, Aglae s[rea: — Unde s[ se duc[ b[iatul, s[ bat[ uli\ele ca to\i pierdevar[? S[ stea acas[! Titi mai avea =i alt[ ciud[\enie. Uneori, plictisit deodat[ de convorbire sau de prezen\a oamenilor, spunea: — M[ duc s[ m[ leg[n! Atunci se a=eza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe =i, cu m`inile ]mpreunate ]n modul catolic, se leg[na ne]ncetat de la dreapta la st`nga =i invers. Alteori se a=eza ]ntins pe spate =i, cu m`inile la fel ]mpreunate, pe canapea sau pe pat, se cl[tina ]ntr-o parte =i-ntr-alta. Insatisfac\ie ]n copil[ria joas[, sau amintire prea profund[ a acestei copil[rii? Felix nu-=i putea explica. Pentru Aglae =i ceilal\i, purtarea lui Titi p[rea foarte fireasc[, =i ]ns[=i Aglae ]=i ]ndemna fiul, c`teodat[: — Dac[ te-ai plictisit, du-te =i te leag[n[! }ntr-alt[ zi, Felix g[si pe Titi a=ezat pe o banc[, cu o m`n[ ]n dreptul inimii =i aplecat cu bustul peste p`ntece, ca =i c`nd ar fi fost chinuit de o mare durere l[untric[. Fa\a ]i era t`nguitoare, iar Aglae =i Aurica =edeau ]ngrijorate ]n juru-i, ]mb[rb[t`ndu-l: — Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde \i-a mai venit =i asta?

56


Enigma Otiliei

— A=a spui dumneata, se c[ina Titi, dar eu =tiu c[ suf[r de inim[. Uite, m[ doare aici. — Unde te doare? Fleacuri! f[cea Aglae, expert[, pun`nd m`na pe locul ar[tat de Titi. — +i tata sufer[ de inim[. Familia noastr[ toat[ a suferit. — {sta \i-a v`r`t ]n cap prostiile, ar[t[ Aglae cu dispre\ c[tre Simion. El, bolnav de inim[! M[n`nc[ toat[ ziua ca un tr`ntor. Poate ai citit mult — arz[-l-ar focul de citit — =i \i s-a pus un junghi. Am`ndou[ femeile fric\ionar[ pe posacul t`n[r cu alcool camforat pe la t`mple =i pe piept, =i hipocondriacul ]ncepu s[ se lase convins. Titi redeveni din nou comunicativ =i asiduu la industriile lui. Totu=i, ]ntr-alt[ zi declar[ la to\i, dezolat =i cu un z`mbet amar ]n col\ul gurii — efect al unei lecturi ]nt`mpl[toare de c[r\i de chiroman\ie —, c[ el n-avea s[ tr[iasc[ mult, fiindc[ linia vie\ii ]i era scurt[ =i n-avea dec`t un inel ]n jurul pulsului. A fost de trebuin\[ ca Aglae =i Aurica s[-i arate c[ =i ele aveau liniile ]n chestiune foarte r[u conformate =i c[ totu=i tr[iau. }ncrederea lui Titi ]n chiroman\ie fu zdruncinat[ =i buna dispozi\ie reveni. Dac[ Titi era afabil, dar re\inut, Aurica, dimpotriv[, ar[ta fa\[ de Felix din ce ]n ce mai mult[ familiaritate. }n fiece zi dup[ orele cinci, Aurica se ]mbr[ca preten\ios ]n bluze albe =i foi negre, minu\ios plisate, =i se pudra pe fa\[ ]n chip b[t[tor la ochi, carmin`ndu-=i prea tare pome\ii slabi ai obrajilor, ceea ce ]n acea epoc[ se socotea ]nc[ scandalos. Mergea pe Calea Victoriei str[b[t`nd mereu cu repeziciune =i cu repeti\ie acela=i itinerariu, care cuprindea circular am`ndou[ trotuarele. Ea spera ]n acest chip o aventur[, care ]ns[ ]nt`rzia s[ se ]nt`mple. O singur[ dat[, un elev de =coal[ militar[, indus ]n eroare de \inuta ei, se lu[ dup[ ea =i o urm[ri p`n[ acas[. Aurica n[v[li ]n curte ]n culmea agita\iei =i spuse Aglaei: — Maman, maman, vine un ofi\er. Ofi\erul ]ns[, intimidat de \inuta onest[ a casei =i de lipsa de atrac\ii sigure, dup[ c`teva plimb[ri prin fa\a imobilului, disp[ru. }n acea sear[, Aurica nu veni la mas[ =i se ]nchise ]n

57


G. C[linescu

odaia ei. Aurica avea despre b[rba\i o concep\ie mistic[, ]n care =i impertinen\ele deveneau calit[\i. Simpla prezen\[ a unui b[rbat, mai cu seam[ t`n[r =i nec[s[torit, o emo\iona. — Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu! A fi acostat[ de un individ mai bine ]mbr[cat pe drum nu i se p[rea necuviincios. Nu r[spundea, fire=te, dar iu\ea pa=ii, cu o mare surpriz[ pe fa\[, ]n a=teptarea unei asiduit[\i mai flagrante. Aurica vorbea despre c[s[torie cu un interes tehnic, ca =i c`nd ar fi fost unicul scop serios ]n via\[. O c[s[torie, oric`t de banal[, i se p[rea pentru o fat[ „un noroc“. Se informa despre toate nun\ile cunoscu\ilor, mergea la toate, m[car ]n tinda bisericii, cerceta pe eroin[ ]nainte =i dup[ eveniment =i ar[ta ]n fa\a b[rbatului respectivei recente mirese o stim[ pierdut[. Colec\iona beteal[ de la nun\i =i consulta c[rtur[resele cu frenezie. — }nchipuie-\i, maman, ce noroc, a luat-o f[r[ nici o zestre, spunea c`teodat[ ea despre vreo prieten[. — Las[, c[-\i ajut[ Dumnezeu =i \ie, o consola Aglae, c[ tu ai tot ce-\i trebuie, numai fii =i tu mai ]nfipt[, fiindc[ azi ]\i iau ]nainte z[p[cite de-astea tinere! +i Aglae ar[t[ cu capul, du=m[nos, spre curtea Otiliei. Odat[, trec`nd pe Calea Victoriei, Aurica se ]nt`lni cu Felix =i-l invit[ numaidec`t s[ o ]ntov[r[=easc[ ]n circuitul ei. Ba chiar ]l rug[, la un moment dat, s[-i dea bra\ul, fiindc[ nu se c[dea, spunea ea, s[ zic[ lumea c[ merge cu un b[rbat str[in. Felix cerceta acum strada cu mult[ circumspec\ie, ca s[ n-o mai ]nt`lneasc[, ]ns[ ]ntr-alt[ zi fu iar[=i prins =i trebui s[ ocoleasc[ de c`teva ori Calea Victoriei, ag[\at de bra\ul Aurichii, ca un c`ine de un lan\ scurt. O tr[sur[ luxoas[ trecu pe l`ng[ ei, =i o m`n[ le f[cu un mic semn. Abia dup[ ce tr[sura era departe, Felix ]=i d[du seama c[ era Otilia, ]mpreun[ cu Pascalopol. Aurica spuse cu glas invidios: — Ai v[zut? Pascalopol o plimb[ ]n fiecare zi =i-i d[ fel de fel de cadouri. Ce noroc! Ce-o fi v[z`nd Pascalopol la Otilia? Felix r[mase ]ncruntat, mai mult de informa\iile asupra raporturilor dintre cei doi. Aurica ]n\elese altfel.

58


Enigma Otiliei

— Oare crezi c[ Otilia poate s[ plac[ cuiva? Felix se dezmetici. — Mi se pare c[ e=ti nedreapt[, domni=oar[. Otilia e foarte frumoas[, =i apoi e cult[, talentat[. — Crezi? se ]ndoi Aurica. — +i apoi, de ce b[nuie=ti numaidec`t, pip[i Felix situa\ia, c[ ]ntre domnul Pascalopol =i Otilia ar fi vreo leg[tur[? Domnul Pascalopol e singur, f[r[ copii... Aurica r`se mali\ioas[. — Cum se cunoa=te c[ n-ai experien\[! Otilia e =ireat[, caut[ numai b[rba\i ]n v`rst[, boga\i. Numai de-ar lua-o ]n c[s[torie... }ns[ nu cred s[ fie Pascalopol a=a lipsit de gust. Dumneata ce zici? Felix ar[t[ prin t[cere c[ nu are nici o opinie ]n privin\a asta. V[z`nd c[ Felix o evit[ pe strad[, nemaitrec`nd pe Calea Victoriei sau neie=ind dec`t c`nd se ]ncredin\a c[ nu a p[r[sit casa, Aurica ]ncepu s[ invite pe Felix la ea, chem`ndu-l personal, sub felurite pretexte, chiar sub ochii celorlal\i. Aglae nu se ar[ta potrivnic[ acestor manevre, ba chiar le ajuta prin priviri gale=e fa\[ de Felix sau prin dispari\ia la vremea oportun[. }ncepuse a nu-l mai primi ]n salonul cu picturi, ci, sub pretextul de a-i ar[ta ceva special, ]l chema ]n odaia ei de dormit =i-l punea s[ stea ]n apropiere de ea. Aurichii ]i intr[ ]n cap, de la o vreme, c[ Felix era lipsit ]n casa lui mo= Costache de pl[cerile gastronomice ale unei bune gospod[rii. — Eu m[ ]ntreb cum po\i s[ stai, se ]nduio=a Aurica, Otilia nu =tie nimic, iar Marina e o lene=[. Aurica ]ntreb[ odat[ pe Felix dac[ ]i place pl[cinta cu cire=e. Neb[nuind nimic sub aceast[ ]ntrebare banal[, t`n[rul r[spunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister ]n odaia Aurichii, unde pe o m[su\[ se afla o tipsie ]nc[rcat[ cu pr[jituri. Aurica sili pe Felix s[ m[n`nce, fiind sigur[ c[-i face pl[cere. Dup[ pl[cint[ urm[ ]n alt[ zi dulcea\[ de coac[ze. Felix ]ncepuse s[ aud[ cu groaz[ glasul molatic al Aurichii, =i odat[ fugi pe poart[ repede ]n ora=, c`nd sim\i c[ se ive=te Aurica prin fund. Ca s[ nu-=i gre=easc[ \inta, aceasta ]ncepu s[ vin[ chiar ]n

59


G. C[linescu

timpul mesei =i s[-l trag[ cu insisten\[ pe la sf`r=itul ei. C`nd, ]ntr-o astfel de manevr[, Felix f[cu o ]ncercare de rezisten\[, ag[\`ndu-se cu privirile de Otilia, care era de fa\[, Otilia, pufnind discret de r`s, agrav[ situa\ia. — Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare ]n pr[jituri. — Te rog foarte mult, insinu[ tenacea Auric[ lui Felix, s[ nu vii niciodat[ prin fa\[, ci numai pe porti\[. +tii, reputa\ia, dumneata e=ti cavaler, po\i s[-mi faci r[u. Cu alt prilej, insinua\ia fu ad`ncit[ ]ntr-un fel care ]nsp[im`nt[ pe Felix. — Situa\ia noastr[ e foarte grea, se v[it[ Aurica, nu =tii cu cine vorbe=ti. Noi, domni=oarele, suntem slabe, nu putem refuza „avansurile“, dar apoi, dac[ lucrurile nu merg mai departe, r[m`nem compromise. Am avut o prieten[ care primea „avansuri“ de la un t`n[r pe care-l credea sincer. L-a admis ]n cas[, ]n odaia ei, ]n v[zul p[rin\ilor =i cunoscu\ilor, =i apoi t`n[rul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbe=te, de aceea e bine ca un b[rbat s[ spun[ de la ]nceput ce inten\ii are. Felix t[cu c`teva clipe, ]ntr-at`t aluzia p[rea ]ndreptat[ c[tre el, apoi, devenind hot[r`t din cauza primejdiei, zise: — Domni=oar[ Aurica, ceea ce spui trebuie sa fie adev[rat, de=i eu nu am experien\[. Dar eu cred c[ personal nu pot s[-\i aduc nici un neajuns, fiindc[ nimeni nu se va g`ndi c[ un t`n[r ca mine, care abia acum intr[ la universitate, urm[re=te s[ se c[s[toreasc[. —De ce nu? zise Aurica, galben[ =i cu oarecare a\`\are de repro= ]n glas. +tiu mul\i tineri studen\i care, spre a putea urma studiile, se ]nsoar[. C`nd este =i zestre... — Ai f[cut bine, ]n orice caz, c[ mi-ai atras aten\ia; fiindc[ altfel \i-a= fi f[cut r[u f[r[ s[-mi dau seama. Dumneata m-ai chemat. N-am s[ mai viu... —Ba eu te rog sa vii, domnule Felix, ]n definitiv, ce ne pas[ nou[ de lume, ]nclina\iile se nasc cu ]ncetul. — Dar eu, se b`lb`i Felix, n-am nici o ]ncli... n-am nici o vin[! +i se strecur[ pe u=[ afar[, bolborosind c`teva scuze confuze.

60


Enigma Otiliei

— Otilio, ai avut dreptate, se m[rturisi Felix, Aurica a ]n\eles gre=it vizitele mele. Cum s-o fac sa m[ lase ]n pace? — Aurica nu se las[ cu una, cu dou[, spuse Otilia; ]n tot cazul, cum nu cred c[ ai de g`nd s-o iei de nevast[, ]\i va p[stra o ur[ etern[. Tot Otilia ]i comunic[ mai t`rziu c[ Aurica s-a pl`ns lui mo= Costache c[ el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, c[ i-a dat bra\ul ]n v[zul tuturor pe strad[ =i a intrat de at`tea ori ]n odaia ei, induc`nd-o ]n eroare c[ ar avea inten\ii serioase. Mo= Costache i-a explicat r[bd[tor, cu mult[ terminologie special[, c[ Felix e deocamdat[ minor =i, ca atare, ]nc[ iresponsabil.

61


G. C[linescu

CUPRINS

IV Cu timpul, Felix se obi=nui ]n casa lui mo= Costache, ]n care ]ncepu s[ se simt[ bine. Deplina libertate de care se bucura ]n aceasta cas[, ]n care fiecare f[cea ce poftea, f[r[ s[ ]ntrebe pe cel[lalt, =i care contrasta cu rigoarea vie\ii lui de p`n[ acum, pria caracterului s[u singuratic. Totu=i, un sim\ de disciplin[ ]nn[scut ferea pe Felix de excese. Libertatea ]i risipise timiditatea =i-i d[duse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de leg[turi familiale mai afectuoase, deferen\a u=or comp[timitoare cu care-l ]nconjurau to\i fiindc[ era orfan dezvoltase firea lui ambi\ioas[. A=tepta cu ner[bdare s[ se deschid[ universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe munc[, voind s[-=i fac[ o cariera solid[, c`t mai cur`nd. Num[r[ lunile p`n[ la majorat, t[ind pe un calendar s[pt[m`nile trecute =i f[c`nd de pe acum planuri asupra viitorului. }i trebuiau bani s[-=i cumpere c[r\i =i unele lucruri de ]mbr[c[minte =i, dup[ c`teva codiri, merse ]ntr-o zi la mo= Costache =i-i ceru. — Ha! holb[ ochii b[tr`nul, ]nt`rziind r[spunsul. Apoi, b`lb`indu-se, spuse c[ n-are, apoi c[ n-a mai r[mas nimic din venitul anului ]n curs, ]n sf`r=it, c[ venitul e mai mic dec`t ar fi trebuit =i c[ nu =tie cum are s-o scoat[. De ce nu dai lec\ii particulare, ca s[ c`=tigi? insinu[ el confiden\ial. }\i faci treburile =i-mi dai =i mie pentru ]mbun[t[\irea pensiunii. Felix nu ]ndr[zni s[ obiecteze nimic =i nici dup[ aceea nu crezu c[ se cade s[ ]ntrebe pe mo= Costache c`t[ era propriu-zis averea lui administrat[. }i era ru=ine de Otilia. }ns[ f[cu unele socoteli aproximative, adun`nd chiriile ce se luau de pe pr[v[lii =i apartamente, socotite la o sum[ potrivit[ (avea informa\ii vagi), =i v[zu c[ i s-ar cuveni pe lun[ c`teva sute de lei, din care =i-ar fi putut pl[ti cu prisosin\[ pensiunea, cu oric`te

62


Enigma Otiliei

cheltuieli suplimentare. Lec\ii n-ar fi voit s[ dea, ca s[ poat[ studia ]n toat[ voia. Otilia, v[z`ndu-l ab[tut, ]l descusu =i nu-l l[s[ p`n[ nu afl[ pricina sup[r[rii. — A=a e papa, se indign[ =i ea, nu trebuie s[ te superi, trebuie s[ =tii cum s[-l iei. Las[-m[ pe mine. }ntr-adev[r, pu\in dup[ aceast[ convorbire, Otilia ]l lu[ pe mo= Costache de bra\ =i, plin[ de ging[=ii, ]l duse ]n cas[ „s[-i spun[ ceva“. }ntrevederea fu lung[ =i Felix ]nsu=i putu s[ aud[ morm[iturile b[tr`nului =i implor[rile ascu\ite ale Otiliei. Otilia ie=i ]ns[ posomor`t[ =i nu d[du lui Felix nici o explica\ie. A doua zi diminea\[, Felix o v[zu ie=ind ]n ora= ]mbr[cat[ cu o rochie nou[ de dantel[. Fata ]l chem[ =i-i spuse =optind: — Fii lini=tit, c[ aranjez eu! Acum m[ duc pu\in ]n ora=. La ]ntoarcere Otilia chem[ pe Felix deoparte =i-i d[du trei sute de lei. — Dar te rog mult s[ nu-i spui nimic lui papa! — Nu \i i-a dat el? — Ba da, ba da, nici vorb[! Fii cuminte =i f[ a=a cum ]\i spun eu... ]\i explic alt[ dat[. Otilia deveni pentru Felix, ]ncetul cu ]ncetul, adev[rata st[p`n[ a casei, c[reia ]i ]ncredin\a toate dezideratele lui, evit`nd pe mo= Costache, totdeauna voit b`lb`it =i gata s[ se strecoare printre degete. Dar mai ]ncerca fa\[ de ea o atrac\ie care deveni din ce ]n ce mai tiranic[. Noaptea, chipul Otiliei ]l urm[rea ]n tot timpul, cu temerea totodat[ de a nu-l pierde. Sim\ea o ciudat[ nevoie a prezen\ei fetei, =i adesea nu putea dormi. Din gr[dina de jos, c`nd se adunau seara obi=nui\ii partidei de tabinet, auzea aproape numai glasul Otiliei. C`nd fata urca vijelios sc[rile sau c`nd ]i vorbea, avea tres[rituri. Avu impulsiunea de multe ori s[-i s[rute m`na. De c`te ori Otilia ie=ea ]n gr[din[, Felix, ner[bd[tor, c[uta un pretext de-a ie=i =i el, =i ]l g[sea ]n dorin\a de a citi jos. Otilia era de o familiaritate, de o lips[ de jen[ care ]l tulburau; din p[cate ]ns[ nu avusese el ]nsu=i prilejul de a se apropia mai mult de ea, fiindc[ fata lipsea mai toat[ ziua de acas[, iar c`nd venea, era ]nconjurat[ de to\i ceilal\i. Familiaritatea Otiliei avea o

63


G. C[linescu

nuan\[ protectoare, ca pentru o fiin\[ inofensiv[ de care nu te temi. Neput`nd sta cu Otilia, Felix =edea cu lucrurile ei. }i pl[cea parfumul nedefinit pe care-l l[sa ea mult[ vreme dup[ trecerea ei, dezordinea gra\ioas[ din care reconstituia mi=c[rile ei, semn[turile, lucrurile uitate prin c[r\i. Odat[, Otilia ]l trimise pe Felix sus, s[-i aduc[ un degetar. T`n[rul g[si ]n odaie o amestec[tur[ comic[. Un pantof era ]n pat, pe o carte deschis[, pus probabil ca s[ nu se ]nchid[ volumul legat prea dur. Covorul era sem[nat cu note muzicale, r[sfirate nebune=te, spre a g[si ]n prip[ ceva. }n cutia ]n care trebuia s[ caute degetarul, erau aruncate laolalt[ ace, batiste sub\iri, c[r\i de vizit[, buc[\i de ciocolat[ mu=cate cu din\ii. Felix se sim\i mai aproape de Otilia aici ]n odaie, dec`t l`ng[ fata ]ns[=i. Otilia ]i d[dea din c`nd ]n c`nd mici ]ns[rcin[ri, c`nd pleca ]n ora=, pe care ]ncepuse a le a=tepta cu ner[bdare =i a le provoca. Nu sc[pa uneori de repro=uri amicale. — Felix, panglica e prea deschis[, nu e=ti tare ]n nuan\e. — M[ duc s-o schimb. —A=! O dau lui Titi s[ mi-o zugr[veasc[, =i, dac[ nu plou[, merge. S[ vezi ce ]nc`ntat e! }ntr-adev[r, Titi lua panglica foarte serios =i, cu devotament, o trata ]n acuarel[, expun`nd-o pu\in la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi p[rut o concuren\[ neleal[, dac[ Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. }n schimb, Otilia r[spl[tea pe Felix cu ging[=ii neprev[zute. }i aducea din ora= fel de fel de m[run\i=uri, fie m[car o bomboan[. Odat[ ]i d[rui o cravat[. }ntr-o zi, Felix se auzi strigat ner[bd[tor de glasul Otiliei. — Felix, Felix, vino mai repede, c[ m[ gr[besc! V[zu pe Otilia ]n tr[sura cu doi cai albi, care era ]nchiriat[ de Pascalopol, =i =edea oric`nd la ]ndem`na ei, agit`nd un pache\el cu m`na. Felix alerg[ intrigat =i descoperi c[ fata avea ]n m`n[ un pachet de ciocolat[ fin[. — Rupe din el... nu tot... nu tot! Apoi Otilia ]ncepu s[ ron\[ie cealalt[ jum[tate =i porni iar cu tr[sura. Otilia amesteca o seriozitate rece, blazat[ cu cele mai teribile copil[rii. }ntr-o zi ]mbr[ca p[pu=i, ]n alta mustra pe

64


Enigma Otiliei

mo= Costache c[ se murd[re=te pe haine cu scrum de \igar[ =i-l scutura ]ntorc`ndu-l ]n toate chipurile, ca pe un copil, spre r`sul de pl[cere al aceluia. Alt[ dat[ Otilia fu nemul\umit[ de gospod[ria Marinei =i, pun`ndu-=i un =or\ ]nainte, se a=ez[ serios pe treab[, cer`nd concursul lui Felix. Dar se plictisi cur`nd. Din u=[ v[zuse str[lucirea ierbii grase din fundul gr[dinii =i avu o dorin\[. — Vai, Felix, parc[ e la \ar[! A= vrea s[ merg cu picioarele goale prin iarb[! +i numaidec`t arunc`ndu-=i pantofii din picioare =i tr[g`ndu-=i jos ciorapii, pe care-i p[r[si ]n buc[t[rie, alerg[ ]n gr[din[. Marina f[cu spre Felix un mic semn, cu ]n\elesul c[ Otilia nu-i ]n deplin[tatea facult[\ilor mintale. Otilia uit[ dup[ aceea de gospod[rie =i ]ncepu s[ c`nte nebune=te la pian. Fata se interesa de aproape de activitatea lui Felix, ]i scruta mereu inten\iile, ]i aducea c[r\i =i, c`nd nu le avea ea ]ns[=i, mergea nu se =tie pe unde =i le ]mprumuta. — Vezi tu, zicea ea cu o comic[ maternitate, eu mi-am pus ]n g`nd s[ scot din tine un om ilustru. Asta o s[-i fac[ mult s`nge r[u tantei Aglae. }ns[ trebuie s[ m-ascul\i. Pascalopol venea mereu, cu foarte rare lipsuri, primit de to\i cu o aten\ie nesf`r=it[. Familiaritatea Otiliei fa\[ de el, care nu dep[=ea de altfel stilul ei general, ]l indispunea din ce ]n ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe t`n[r, la ]nceput, cu polite\e rezervat[, arunc`ndu-i c`te o vorb[, c`te o privire fugar[. Cu trecerea zilelor, c[p[tase probabil convingerea inofensivit[\ii lui Felix =i ]ncepu s[-l priveasc[ prietenos =i chiar patern. Auzind ]n treac[t c[ Felix ar dori s[ citeasc[ un anume volum de Anatole France, i-l aduse pe nea=teptate. Felix fu surprins, dar Otilia cople=i pe Pascalopol cu calinerii, a=ezat[ pe marginea scaunului lui =i scutur`ndu-i haina de impurit[\i inexistente. — Ce gentil e=ti dumneata, domnule Pascalopol, vezi, de aceea te iubesc eu! Vorbele acestea le spuse cu at`ta copil[rie, c[ nu avur[ nici un sens erotic, dar Pascalopol fu mul\umit =i ]nv[lui =i pe

65


G. C[linescu

Otilia, =i pe Felix ]n privirea lui satisf[cut[. De acum ]ncolo Pascalopol se interesa foarte serios de Felix, =edea cu el de vorb[ ]n a=teptarea Otiliei =i ]i aducea din c`nd ]n c`nd c[r\i. — Pascalopol, de ce nu te-nsori? zise ]ntr-o =edin\[ de tabinet Aglae. A= fi curioas[ s[ v[d ce harababur[ de holtei este la dumneata acas[! — Te poftesc s[ vezi, cocoan[ Aglae, dar te asigur c[ e mai mult[ disciplin[ ca la at`tea femei. Aurica deschise ochii mari, ca =i c`nd invita\ia o cuprindea =i pe ea; Aglae, care urm[rise altceva, b[tu ]n retragere: — La v`rsta mea, nu m[ mai prive=te cum tr[ie=ti dumneata. S[ mearg[ altele mai tinere. — Merg eu! s[ri Otilia. — Te rog! o implor[ Pascalopol, mai mult din ochi. Aurica deveni acut[: — O domni=oar[ singur[ la un cavaler nu prea e frumos! — Vine =i Felix! corect[ Otilia. — M`ine trimit tr[sura s[ v[ ia. Astfel se f[cu c[ ]ntr-o dup[-amiaza, Felix =i Otilia, a=eza\i ]n larga tr[sur[, str[b[teau Calea Victoriei de la cap[tul dinspre D`mbovi\a p`n[ ]n apropiere de Biserica Alb[. Aci se cobor`r[ ]n fa\a unei cl[diri cam fumurii, numai cu dou[ caturi, dar ]nalte, ]n gangul c[reia intrar[. Otilia i se p[ru lui Felix orientat[. Suir[ pe o scar[ cu balustrada de fier forjat =i se oprir[ ]n fa\a unei u=i mari de la etajul I, pe care o mic[ t[bli\[ de email ar[ta numele simplu: Leonida Pascalopol. Casa, azi =tears[ fa\[ de noua arhitectur[ a capitalei, ]nf[\i=a atunci ultimul confort. Ferestrele =i ]nc[perile erau ]nalte, u=ile largi =i cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pere\ii erau tapeta\i cu h`rtie dungat[, =i de tavan at`rnau l[mpi electrice cu abajururi plisate. }n anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam conven\ionale =i reci, dar de factur[ ]ngrijit[. La capetele sc[rii vegheau doi copii de marmur[, toci\i =i lucio=i ca de cear[. Otilia sun[ ap[sat soneria electric[. Se auzir[ pa=i gr[bi\i =i grei, =i Pascalopol ]nsu=i deschise u=a, ]mbr[cat ]ntr-un halat larg de m[tase fin[, legat la mijloc cu un mare cordon, pom[dat

66


Enigma Otiliei

=i parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungat[ a=tepta cuviincios ]nd[r[tul lui. Pascalopol ]i f[cu un semn, =i acesta disp[ru, ]n vreme ce el ]nsu=i conducea pe tinerii oaspe\i prin apartamentul lui. Interiorul i se p[ru lui Felix cu mult mai rafinat dec`t =i-ar fi putut ]nchipui, cunosc`nd numai omul, a=a de rezervat =i conven\ional. }n loc de dormitor, avea o sofa joas[ enorm[, care ocupa o por\iune din odaie. Un mare chilim vechi, de bun[ calitate, ]n culori dulci de otav[, o acoperea. Peretele din fund era ]nvelit ]ntr-un vast ca=mir de care at`rnau arme vechi: iatagane, pistoale cu m`nere sidefate, o tolb[ cu s[ge\i exotice. Pe o m[su\[ turceasc[, o mare tipsie de aram[ \inea ]n mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, ]n dreptul marginii ei exterioare, at`rnau nenum[rate candele de argint de m[rimi deosebite. C`teva scaune ]n X, ]ncrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pere\ilor pe care at`rnau c`teva mici picturi de priveli=ti de pe Bosfor. Biroul avea o mas[ simpl[ de stejar, ]ncheiat[ ]ns[ rustic, cu ajutorul unor pene de lemn. Pe ea se aflau un teanc de registre =i, la un cap[t, o mare ma=in[ de scris, „Yost“. Pe pere\i se vedeau tablouri alese cu gust, o copie veche dup[ Salvator Rosa, reprezent`nd un peisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o cul[ de Juan Alpar =i alte c`teva tablouri, centrate ]n jurul unui portret mare al unui t`n[r student de universitate german[, ]n uniform[ de asocia\ie goliardic[, m[sliniu la fa\[, cu tr[s[turi fine =i ascu\ite. — Aici e=ti dumneata, nu-i a=a? ]ntreb[ Otilia pe Pascalopol, ca =i c`nd mai v[zuse tabloul =i alt[ dat[. — Da, eu sunt... pe c`nd eram student la Bonn. Tabloul mi l-a f[cut un prieten italian pe care l-am cunoscut acolo. Am =i alte lucruri de el la mo=ie, unde l-am invitat odat[. — Vrei s[ vezi mo=ia? ]ntreb[ Otilia pe Felix ]ntr-un fel care ]nt[ri acestuia o b[nuial[. }n\eleg`nd numaidec`t aluzia Otiliei, Pascalopol le ar[t[ un album mare cu fotografii. Erau fotografii ale conacului (]ntr-un vast stil rom`nesc, cu pridvor =i bolt[), a unui lac, a unor vite =i cai de ras[, a grajdurilor, a c`inilor de v`n[toare =i a altor elemente de inventar, cu inscrip\iile trebuitoare, ar[t`nd o mare avere =i o mare grij[. La sf`r=it ]ns[ se aflau un roi de mici

67


G. C[linescu

fotografii format vizit, cafenii, cu figuri de persoane =i cu inscrip\ii grece=ti =i fran\uze=ti indic`nd ca provenien\[ Stambulul =i Atena. — Sunt rude de-ale mele, l[muri Pascalopol pe tinerii privitori, am ]n mine pu\in s`nge grecesc. Dar s[ v[ ar[t alte lucruri care v[ intereseaz[ mai mult. Pe ]ntinderea unui ]ntreg perete, ]nc[lec`nd chiar u=a, se vedea un sistem de dulapuri fin intarsiate, ]nchise peste tot. P[reau depozite elegante de acte. Pascalopol deschise c`teva u=i, descoperind rafturi ]n\esate cu c[r\i. Erau acolo volume fran\uze=ti, nem\e=ti, chiar =i engleze=ti, multe trat`nd chestiuni serioase =i de specialitate agronomic[, medicin[ veterinar[, economie politic[. Erau =i opere istorice =i filologice =i foarte mult[ literatur[. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce p[rea a ]nc`nta pe Pascalopol. Otilia pretinse c[r\i: — Mi-ai f[g[duit c[-mi dai c`teva romane nem\e=ti. — Te rog! se ruga dup[ obiceiul s[u Pascalopol, cu m`inile ]mpreunate la piept, =i era gata sa-i scoat[ un morman de volume. }ns[ Otilia ]l opri, r[zg`ndindu-se deocamdat[ =i oferindu-se s[ vin[ ]n alt[ zi. Pe un raft, Felix z[ri =i un flaut, desf[cut ]n dou[ fragmente. — C`nta\i din flaut? ]ntreb[ el. — C`teodat[, ]n ceasurile mele bune. Sunt =i eu un fel de boem. Pascalopol ]i rug[ s[ se a=eze pu\in, p`n[ la preg[tirea ceaiului, =i ]ncepu s[ dea, mai mult pentru Felix, c`teva informa\ii autobiografice, v[z`ndu-l cam surprins. Mo=tenise de la p[rin\i o mare mo=ie =i fusese destinat s[ fac[ studii f[r[ nici o utilitate practic[. Fusese ]n Germania doi ani student ]n litere, apoi renun\ase =i se ]nscrisese la Drept la Paris. Se plimbase prin mai toat[ Europa =i fusese =i c[s[torit, ]nainte de a-=i sf`r=i studiile, cu o femeie de care se desp[r\ise sau r[m[sese v[duv (nu spunea limpede lucrurile). — +i era frumoas[ so\ia dumitale? strig[ Otilia din dormitor, unde fugise pe nesim\ite, scotocind, =i unde s[rea acum tare pe sofa, ca s[-i ]ncerce elasticitatea.

68


Enigma Otiliei

— Era foarte frumoas[, fire=te, nu ca dumneata, dar nu ne-am putut ]n\elege. — Bietul Pascalopol! comp[timi Otilia, uit`nd pe „domnul“. Murindu-i tat[l =i trebuind s[ ]ngrijeasc[ de mam[ =i de mo=ie, Pascalopol renun\ase la studii =i se ]ntorsese la mo=ie, unde-l chema datoria. — }ns[ c`nd am r[gaz, citesc =i cultiv =i eu muzele ]n felul meu =i mai ales m[ bucur v[z`nd pe cei tineri. Din dormitor se auzeau r[bufnituri de sertare =i fredon[ri extravagante. — Apropo, domni=oar[ Otilia, strig[ Pascalopol, ce faci cu Conservatorul? — Frumoase c[m[=i ai, r[spunse Otilia, ]ntre dou[ m[suri. — Domni=oara Otilia, m[rturisi Pascalopol lui Felix, e o mare =treng[ri\[. Feciorul, care se p[rea a fi un om de la mo=ie, mai iste\, ]mbr[cat ]n livrea, ]i chem[ la ceai, =i Felix avu =i ]n sufragerie prilejul s[-=i dea seama c[ modestul Pascalopol din strada Antim era acas[ la el un om foarte sub\ire. }n locul obi=nuitei garnituri, mo=ierul str`nsese mobile de felurite stiluri =i vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat ]n stilul Rena=terii =i pe care, zicea gazda, l-a cump[rat ]n Normandia. Pe dulapuri, ]n cuiere \[r[ne=ti, se ]ngr[m[deau ulcele ardelene=ti =i poterie occidental[, printre care c`teva tipsii perugine de la ]nceputul secolului al XVI-lea. Ceaiul ]nsu=i fu servit ]n ce=ti de por\elan sub\ire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap un bocal de farmacie italian[ din secolul al XVIII-lea =i-l d[du tinerilor s[-l miroase. Era ceai fin oriental, pe care-l c[p[ta pe cale particular[. — Eu =tiu c[ dumneata vrei =i bomboane, ca copiii mici, observ[ r`z`nd Pascalopol =i ]mpinse ]n dreptul Otiliei un alt bocal farmaceutic. Purt[rile bl`nde ale mo=ierului, epicureismul lui de om cult ]nc`ntau pe Felix =i-i d[deau ascunse n[zuin\i. Prin contrast, ]i r[s[rea ]n minte figura sp`n[ a lui mo= Costache, care lipea

69


G. C[linescu

mereu cu buza lui groas[ \ig[ri noduroase =i arunca scrumul peste tot. }n\elegea foarte bine admira\ia Otiliei pentru Pascalopol, ]ns[ ]l ]ntuneca fiecare simptom al unei familiarit[\i mai str`nse ]ntre fat[ =i mo=ier. — Am cunoscut pe tat[l dumitale, pe bietul Iosif! vorbi Pascalopol lui Felix. Sem[na pu\in cu dumneata. Ce zici, domni=oar[ Otilia? (Otilia s[rise de pe scaun =i ]ntorcea blidurile de art[ pe toate fe\ele.) Era un om foarte cumsecade, =i mai ales muncitor =i ambi\ios. Ar fi ajuns un doctor celebru, dac[ ]mprejur[rile nu l-ar fi aruncat acolo unde n-avea destul teren de activitate. Biata dumitale mam[ a fost o femeie bolnav[ toat[ via\a. Vezi dumneata, domnule Felix, venim ]n lume cu g`nduri mari, facem sfor\[ri, dar c`nd s[ ]nf[ptuim, o datorie neprev[zut[ fa\[ de ai no=tri ne ]mpiedic[. Atunci nu ne mai r[m`ne dec`t s[ d[m cale liber[ altora =i, dac[ se poate, s[-i ajut[m. Un astfel de ratat sunt =i eu, ]ns[ vreau ca aspira\iile mele de natur[ artistic[ s[ se realizeze ]n domni=oara Otilia. Dar unde este domni=oara Otilia? }ntr-adev[r, Otilia disp[ruse ]n odaia vecin[. Pascalopol se duse dup[ ea. Se auzir[ deodat[ r`setele zgomotoase ale celor doi =i Otilia ap[ru, urmat[ de mo=ier, cu un =al turcesc pe umeri. — Te rog s[ m[ crezi, ]i spunea Pascalopol deloc sup[rat de aceste =trengarii, c[-\i sta admirabil. Pot s[ ]ndr[znesc s[ \i-l ofer? Otilia ]l rug[ s[ se apropie de ea =i-i sufl[ ceva la ureche. Pascalopol aprob[ ]nc`ntat. Felix ]ns[ fu iar[=i jenat, ca de o complicitate a celor doi ]mpotriv[-i. }n sf`r=it, Otilia se hot[r] s[ plece. Desp[r\irea era de altfel provizorie, fiindc[ Pascalopol ]=i propunea s[ vin[ seara t`rziu, ca de obicei, la mo= Costache. — }n cur`nd am s[ merg la mo=ie, zise din u=[ Pascalopol, a= dori s[ vii s-o vezi. Ar putea s[ vin[ =i domnul Felix. — Vai, ce bine-mi pare! se exalt[ Otilia, b[t`nd din palme, =i lui Felix i se p[ru c[, apropiindu-se de mo=ier, ]l s[rutase u=or pe obraz. }ns[ t`n[rul, spre a nu ]mpiedica aceste familiarit[\i, se cobor`se mai repede pe scar[.

70


Enigma Otiliei

— Pascalopol, ]i m[rturisi Otilia lui Felix, care sta sumbru, ]n vreme ce tr[sura aluneca ]n trapul cailor, este un b[rbat chic. +i ce singur e, s[racul! A doua zi, st`nd turce=te pe sofaua ei, Otilia vorbea lui Felix, pe m`inile c[ruia petrecuse o jum[tate de ibri=in: — Mi se pare c[ nu-\i place Pascalopol. De ce? — Nu am nimic cu el. }ns[... — }ns[? — M[ ]ntreb dac[ nu gre=e=ti ar[t`nd at`ta familiaritate unui om ]n v`rst[. El ar putea s[ interpreteze asta altfel. Otilia r`se, f[r[ mali\ie. — Ai ]nceput s[ vorbe=ti ca Aurica. Pascalopol e un om de lume, care-mi place. E a=a de bun! — Poate te iube=te! — Posibil! Dar pe tine ce te prive=te? N-ai vrea s[ am un b[rbat ca Pascalopol? Felix t[cu ]mbufnat. — Felix, ]l comp[timi Otilia, e=ti un mare prost; vezi c[-mi ]ncurci firele. Poate c[ Pascalopol ar vrea s[ m[ adopte. N-ar fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar pl[cea s[ am tr[sur[! Seara, Pascalopol veni iar[=i. Aurica, schimb`ndu-=i obiectivul, vestea pe to\i c[ aduce pr[jituri f[cute de m`na ei. Otilia fu de o veselie nebun[ =i st[tu tot timpul la spatele lui Pascalopol, =optindu-i la ureche =i a=ez`ndu-se pe scaunul lui, spre ciuda crunt[ a Aglaei =i Aurichii. Lui Felix i se p[ru din nou c[, pe c`nd Otilia pleca pu\in capul ]nspre obrazul lui Pascalopol, acesta =i-l apropia de al s[u, ]ntr-un gest de voluptate tactil[. Felix plec[ neobservat =i se ascunse ]n odaia lui, f[r[ a mai a=tepta pr[jiturile Aurichii. Suindu-se ]n pat, ]mbr[cat =i citind o carte, adormise cu lampa aprins[. }l trezir[ b[t[i u=oare ]n u=[, dup[ miezul nop\ii. — Te-ai culcat? Eu sunt, Otilia. Felix se repezi la u=[. — De ce-ai plecat, ]l mustr[ Otilia, de ce faci astfel de gesturi? Pr[jiturile Aurichii erau foarte bune. E singura ei calitate!

71


G. C[linescu

Otilia \inea ]n m`n[ o farfurie cu pr[jituri. — Uite, \i-am adus =i \ie! +i, ]ntinz`ndu-i farfuria prin ]ntredeschiz[tura u=ii, fugi repede spre camera ei. Afl`ndu-se ]ntr-o diminea\[ pe Calea Victoriei, unde privea ]n vitrina unei libr[rii, Felix z[ri pe partea opus[ pe Otilia. Mergea gr[bit[ ]n direc\ia Ministerului de Finan\e. O b[nuial[ se ivi pe dat[ ]n mintea t`n[rului: Otilia se duce la Pascalopol. O ispit[, mai tare dec`t el, ]l ]ndemn[ s-o urm[reasc[. Otilia ]nainta mereu, trec`nd de Ateneu, apropiindu-se de Biserica Alb[ =i travers`nd chiar pe partea casei lui Pascalopol. Dar nu se opri ]n nici un fel, nici nu privi m[car spre cas[, ci cu acela=i pas merse mai departe =i intr[ ]n magazinul unei modiste. Felix se ru=in[ de ipotezele lui =i, renun\`nd la urm[rire, se ]ntoarse ]napoi. Trei sferturi de or[ mai t`rziu, ]n apropierea Teatrului Na\ional, un bra\ sub\ire se strecura pe l`ng[ al s[u. }ntoarse capul =i se g[si l`ng[ Otilia. — Asear[, Pascalopol mi-a spus c[ ]n cur`nd ne va chema la mo=ie! Cum o s[ merg, dac[ tu nu po\i s[-l suferi? Oare pu\in[ afec\iune pentru un om trebuie numaidec`t suspectat[? Ce-mi pas[ ce zice lumea care m[ vede cu tine la bra\? +i cu toate astea, cu tine e ceva mai grav dec`t cu Pascalopol, care poate s[ par[ tat[-meu. Pascalopol e un om de mare caracter, care a fost foarte bun cu mine... Odat[ ]\i voi spune mai multe. Ei, acum vii la \ar[? — Vin, zise Felix. Seara, Felix sim\i nevoia de a m[rturisi cuiva noua ]ncredere ]n Otilia, sentimentele profunde care ]l mistuiau ]n leg[tur[ cu ea. Neav`nd ]ns[ pe nimeni, deschise un caiet gol =i scrise pe el: „Trebuie s[ stimez totdeauna pe Otilia =i s[ am ]ncredere ]n ea“.

72


Enigma Otiliei

CUPRINS

V Pe la ]nceputul lunii august, dup[-amiaz[, Marina aduse de al[turi vestea c[ a venit Olimpia cu St[nic[. Otilia inform[ pe Felix: — Asta este cealalt[ fat[ a tantei Aglae, =i St[nic[ e b[rbatu-s[u... b[rbat e un fel de a vorbi, nici nu sunt c[s[tori\i. +i ce vrea? ]ntreb[ ea pe Marina. — A n[scut copilul, =i acum ]ncearc[ din nou, poate or ]ndupleca pe b[tr`n. — S[ vezi ce scandal are s[ fie! se bucur[ Otilia. Mo= Simion nu consimte s[ dea fetei nici un fel de zestre, are fel de fel de g[rg[uni ]n cap, iar St[nic[, dup[ ce a scos-o pe Olimpia din cas[, nu vrea ]n ruptul capului s[ se cunune. A= dori s-o vezi pe Olimpia... sunt am`ndoi o pereche senza\ional[. — Vor s[ vin[ aici mai pe sear[, a=a mi-a spus cocoana Aglae, d[du Marina un supliment de informa\ii, c`nd o veni =i domnul Pascalopol. Zice c[ a=a poate se ru=ineaz[ b[tr`nul de el. Acum stau ascun=i ]n odaie la domni=oara Aurica. — Ce rost are, ]=i d[du Felix cu p[rerea, s[ fie amestecat Pascalopol ]n afacerile astea? Nu se sup[r[? — A=! Nu-l cuno=ti pe Pascalopol. E de o r[bdare nemaipomenit[, =i mai cu seam[ ]i place s[ fie consultat. E politicos cu tanti Aglae =i cu to\i, numai ca s[ aib[ sentimentul c[ se afl[ ]ntr-o familie. N-are pe nimeni. }ntr-adev[r, mai t`rziu, c`nd to\i erau str`n=i ]n salon (afar[ plouase) =i Simion ]=i broda perna ]n semi]ntuneric, u=a se deschise, =i un b[rbat =i o femeie, tineri am`ndoi, ap[rur[. Aglae =i Aurica ]ntoarser[ capul, simul`nd surpriza. — Olimpia! tu e=ti? exclam[ Aglae cu o solicitudine ]n care voia s[ pun[ totu=i o u=oar[ sup[rare.

73


G. C[linescu

Olimpia se l[s[ s[rutat[ de Aglae pe am`ndoi obrajii, ]n vreme ce m`na acesteia era s[rutat[ cu un respect afectat de St[nic[. Cei doi salutar[ pe to\i, =i de departe =i pe Simion, care se mul\umi numai s[ morm[ie, f[r[ s[ scoat[ capul din gherghef. Pascalopol se ]nclinase ceremonios ]n fa\a Olimpiei. — S[rut m`inile, doamn[ Ra\iu! =i-i duse v`rful degetelor la gur[. Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion =i cu Titi, av`nd b[rbia despicat[ la fel, ]n dou[, ]n chip sup[r[tor pentru o femeie. Era m[slinie la fa\[ =i cam planturoas[, =i c`\iva peri ]i conturau o u=oar[ musta\[. Spr`ncenele, ca =i la Titi, erau ]mbinate viguros deasupra nasului. St[nic[, ]n schimb, era ro=u la fa\[, f[r[ sa fie propriu-zis gras, de o s[n[tate agresiv[, contrast`nd cu p[rul lui mare =i negru, foarte cre\ =i cu musta\a ]n chip de musc[. Un guler tare =i ]nalt \inea o cravat[ ]nfoiat[ ca o lavalier[. Venise ]mbr[cat ]ntr-un costum de soie-écrue deschis =i Felix fusese izbit, de la ]nceput, de l[rgimea hainei =i de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia ]i cuprindea p[rul. St[nic[ vorbea sonor, rotund, cu gest artistic =i declamator, iar Olimpia, moale, senten\ios =i cu o mare convic\iune. Aglae deschise focul: — Ar trebui s[ fiu sup[rat[ pe voi, Olimpio. Niciodat[ nu s-a ]nt`mplat ]n familia noastr[ asemenea ru=ine. Trebuia s[ v[ g`ndi\i bine ]nainte de a face pasul [sta. Sta\i ]mpreun[ de un an, ave\i copil =i tr[i\i ca p[g`nii. S[ nu vrei tu, St[nic[, s[ faci cununia! — }n fa\a lui Dumnezeu, declam[ clamoros St[nic[, suntem uni\i pe vecie. Numai moartea ne va desp[r\i. }n vreme ce Aglae vorbea, mo= Costache o privea \int[, ]nsu=indu-=i cu fizionomia toat[ atitudinea ei reprobatoare. C`nd ]ns[ lu[ cuv`ntul St[nic[, ochii ]i fur[ atra=i ca de un magnet ]n direc\ia acestuia =i acum b[tr`nul se exalta mult de ideea uniunii libere. — St[nic[, declar[ solemn Olimpia, nu-=i poate lua sarcina unei familii f[r[ s[ aib[ capital, ceva, c`t de c`t.

74


Enigma Otiliei

—Ce e al vostru e pus deoparte, f[g[dui Aglae. Olimpia str`mb[ din nas: — P`n[ atunci trebuie s[ tr[im, avem greut[\i. St[nic[ alearg[ toat[ ziua, s[racul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o slujb[, dar p`n[ acum... St[nic[ arunc[ tuturor o privire m`ndr[, m[gulit c[ era astfel comp[timit de Olimpia. — Poate o s[ vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, s[ ]ncerce s[-\i g[seasc[ ceva, cum are dumnealui rela\ii... Simion, Aurica, Olimpia =i St[nic[ ]ntoarser[ automat capul spre Pascalopol, ca =i cum din partea lui venea o propunere precis[. Acesta zise simplu: — Am s[-ncerc! — Oricum ar fi, eu nu ]n\eleg s[ fiu nedrept[\it[, continu[ Olimpia. Sunt cea mai mare din surori =i nu-mi da\i ce mi se cuvine. — Eu m[ g`ndesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru, tun[ St[nic[. Pentru mine nu vreau nimic, dec`t pe ea! — Simion este de vin[ ]n toat[ afacerea asta, arunc[ Aglae o privire m`nioas[ spre b[tr`nul cu broboad[, care lucra mereu ca =i c`nd n-ar fi auzit nimic, nu vrea, =i nu vrea. Dac[ v[ punea casa pe numele vostru de la ]nceput, n-aveam at`ta sup[rare! Lui s[-i vorbe=ti =i cu el s[ v[ descurca\i. — Mam[, interveni Olimpia cam cu sup[rare, dac[ nu vrea tata, eu nu pot s[-l fac s[ m[ iubeasc[ ]n sil[, puteai s[ ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se ]ncrunt[, iar Aurica privi cu du=m[nie la Olimpia. — Ba asta nu, drag[! Am pe Aurica, pe care trebuie s-o m[rit, =i pe Titi; nu pot s[-i las pe drumuri. Tu trebuia s[ ai r[bdare p`n[ o scoteam la un fel cu p[c[tosul [sta. Simion ridic[ numai capul, =i buzele ]i tremurau cu inten\ia parc[ de a spune ceva, dar t[cu. Mo= Costache, ]nfrico=at de a trebui s[ ia vreo atitudine, l[sase capul ad`nc spre cheseaua cu tutun. Atunci Pascalopol lu[ cuv`ntul ]mp[ciuitor: — Nu e bine s[ merge\i prea departe. Lucrurile se pot aranja. Ce zici, domnule Simion?

75


G. C[linescu

Simion avu o tres[ritur[, apoi spuse repede: — Nu e fata mea! Aglae r`se cu dispre\. — Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a ]nnebunit cu prostia asta! Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion, ]nc`t afirma\ia p[ru lui Felix bizar[. Mai t`rziu, o ]ntreb[ pe Otilia, =i aceasta-i povesti c[ totul era o idee absurd[ a lui Simion, f[r[ nici un temei, pe care o striga c`nd era ]n toane rele, c[ b[tr`nul avea o cas[ a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia s[ i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consim\ea, nevr`nd s[ r[m`n[ f[r[ nimic. Aglae ]i confisca pensia =i orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi p[rut c[ ]n rezisten\a b[tr`nului e un resentiment fa\[ de tutela Aglaei. Pascalopol interveni conciliant: — O faci s[ sufere degeaba pe... domni=oara... pe doamna Olimpia... Te-a sup[rat cu ceva, poate... ]n ]mprejur[ri de acestea, se uit[ totul. — Nu e fata mea! strig[ aproape Simion, cu un glas neb[nuit =i, f[r[ s[ se mi=te din loc, se f[cu ro=u la fa\[. — Acum iar se irit[, observ[ Aglae cu nuan\a indiferent[ cu care preveste=ti o ploaie. Olimpia tremur[ pu\in buzele, scotoci ]n corsaj o batist[ =i izbucni deodat[ ]ntr-un pl`ns zgomotos. — Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu mult[ delicate\e, nu sunte\i cumin\i deloc. St[nic[, lu`nd o atitudine nobil[, se ridic[ ]n picioare: — Domnule Tulea, c`t[ vreme =ade sub acela=i acoper[m`nt cu mine, Olimpia e sub protec\ia mea, =i nu permit, ]n\elegi dumneata... Mo= Costache se ridic[ repede de la mas[, cu aerul c[ are treab[ ]n odaia vecin[, iar Aglae f[cu desperat[ semn lui St[nic[ s[ tac[. Acesta ]ns[ se aprinsese. — …s[ jigne=ti pe aceea care ]n fa\a lui Dumnezeu este so\ia mea =i mama fiului nostru! V`n[t la fa\[, Simion s[ri ]n picioare a=a de iute, c[ broboada ]i c[zu de pe umeri, =i, de furie, f[cu spume la gur[:

76


Enigma Otiliei

— E=ti un punga=, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fata mea, e=ti un punga=. +i c[uta cu ochii ceva s[ arunce. Neg[sind, lu[ ghergheful =i, ]ntr-o clip[, ]l f[cu buc[\i, sf`=iind cu ]nver=unare etamina. Apoi r[mase a=a tremur`nd din tot corpul. To\i t[cuser[ =i nu se mai auzea dec`t pl`nsul cu sughi\uri al Olimpiei. Dup[ o pauz[ lung[, Aglae zise autoritar[ lui Simion: — Bea pu\in[ ap[! Aurica se ridicase =i ]ntindea un pahar de ap[ b[tr`nului, care-l lu[ docil =i sorbi din el. — Iar voi, se ]ndrept[ Aglae c[tre cei doi, pleca\i acum. O s[ v[d eu ce fac cu [sta. Olimpia ie=i suspin`nd, iar St[nic[ o urm[ \an\o=, dup[ ce d[duse ceremonios bun[ seara. Simion, calmat cu aceea=i repeziciune cu care se ]nfuriase, cu aerul chiar de a nu =ti ce s-a ]nt`mplat, privea m`hnit la ghergheful lui =i la ghemele de l`n[ risipite pe jos =i se aplec[ s[ =i le culeag[. Otilia se repezi =i-i adun[ toate lucrurile, pun`ndu-i-le pe m[su\[. — Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. }\i dau eu altul, care nu-mi mai trebuie! — }mi dai altul? spuse Simion ]nc`ntat =i senin. Bine, atunci s[-mi dai! — Du-te =i te culc[, Simioane, porunci Aglae, c[ e t`rziu =i te-ai enervat. Las[, c[ brodezi tu =i m`ine. B[tr`nul se ]ndrept[ supus spre u=[, condus de Otilia. — Simion, continu[ Aglae dup[ ie=irea lui, e ]nc[p[\`nat ca un cat`r, dar tot o sa dea. Trebuie l[sat ]n apele lui. Nu pot s-o fac pe Olimpia asta s[ ]n\eleag[ s[ nu mai vin[ pe aici ca s[-l irite. St[nic[ s-a luat dup[ ea. Dac[-l la=i ]n pace pe Simion, f[r[ s[-i ba\i capul, se ]nduplec[. }n vreme ce Otilia, care dusese pe Simion acas[, se ]ntorcea pe porti\a din fund, auzi ]n ]ntuneric o =oapt[ bine articulat[. — Otilio, Otilio! — Cine este? ]ntreb[ ea pu\in cam speriat[. — Eu sunt! O umbr[ se apropia din direc\ia chio=cului =i Otilia recunoscu pe St[nic[.

77


G. C[linescu

— Ce faci aici? Unde ai l[sat-o pe Olimpia? — M[ a=teapt[ ]n strad[. Vreau s[ te rog ceva. D[-mi dou[zeci de franci ]mprumut. Nu trebuie s[ =tie nimeni. Nu vreau s[ umilesc pe Olimpia =i s[ m[ cobor p`n[ la p[rin\ii ei denatura\i. C`nd n-am s[ mai pot face fa\[, ]mi zbor creierii. St[nic[ spusese aceste cuvinte cu o petulan\[ ]n care nu se ghicea nici un soi de depresiune, privind ner[bd[tor ]nspre poart[. — S[ v[d dac[ am, zise Otilia, a=teapt[-m[ aici. Otilia se urc[ sus ]n v`rful picioarelor =i se ]ntoarse repede. — Uite, zise, ]\i mai dau ]nc[ o dat[, dar s[ =tii c[ nu mai am. De at`tea ori v-am dat la am`ndoi. — Bine, bine, mul\umesc, r[spunse St[nic[, lu`nd banii. Unde =ade Pascalopol? — Dar ce-ai cu el? — Vreau s[-i mul\umesc fiindc[ se ocup[ de noi. — St[nic[, ]l implor[ Otilia, las[-l ]n pace pe Pascalopol, prea ]l s`c`ie to\i. Nu =tiu unde st[. St[nic[ ar mai fi voit sa spun[ ceva, dar se auzeau pa=ii celor din[untru, care coborau pe sc[ri. Fugi repede spre poarta de din dos =i ie=i ]n strad[ prin curtea cealalt[. }n seara urm[toare, Pascalopol, ]n vizita obi=nuita la Otilia, primi din m`inile unui comisionar o scrisoare ]nchis[, ]n care citi urm[toarele: „Stimate domnule Pascalopol, Clipele pe care le tr[iesc acum sunt decisive pentru via\a mea =i r[spunsul dumitale poate s[ se ]ncheie pentru mine cu un glonte de revolver. M-am g`ndit ore ]ntregi p`n[ s[ iau condeiul ]n m`n[ =i, ]n sf`r=it, m-am decis s[ apelez la inima dumitale nobil[, care ]n\elege toate. Existen\a mea este un martiriu ]nchinat la dou[ fiin\e dragi: Olimpia =i fiul meu. O fatalitate nemiloas[ mi-a stat ]mpotriv[ de c`t[va vreme, ]nc`t acum sunt ]n postura tragic[ de a nu-mi putea hr[ni familia anemiat[ =i debil[. Nu voi face apel la p[rin\ii denatura\i niciodat[. Te rog pe dumneata s[ fii a=a de bun s[-mi ]mprumu\i

78


Enigma Otiliei

o sut[ de franci, pe care ]i voi restitui la prima ocazie. }n caz de refuz, sunt decis s[ termin cu aceast[ mizerabil[ existen\[ =i te rog s[ ocrote=ti familia mea. Cu mii de mul\umiri St[nic[ Ra\iu“ Pascalopol citi scrisoarea, privit ]n t[cere de ceilal\i =i a=teptat de comisionar, =i ar fi voit s[ r`d[ ]n tihn[. Se st[p`ni. Nu era deloc ]n=elat asupra caracterului lui St[nic[ =i, de=i dispre\uitor pentru sumele mici de bani, avea totu=i disciplina sufleteasc[ de a nu se l[sa p[c[lit. }i veni g`ndul fugitiv de a citi m[car scrisoarea celorlal\i. Se feri s[ nu ]nfurie ]ns[ pe Simion, de=i i-ar fi pl[cut s[ agaseze pu\in pe Aglae. C`nd ]ns[ v[zu pe Otilia, care ]l privea ]ngrijorat[, ]=i d[du numaidec`t seama c[ ar fi umilit-o, sco\`nd ]n eviden\[ micile escrocherii pe care le ]ng[duia din cauza ei. Scoase portmoneul =i d[du comisionarului banii, iar scrisoarea o v`r] ]n buzunar. — Este vechilul de la mo=ie, min\i el celorlal\i, care a venit =i-mi cere s[ cumpere ni=te materiale. Evident, St[nic[ nu se sinucise, dar nu dispre\ui s[ apeleze =i la „p[rin\ii denatura\i“, ]n numele „fiului“ s[u de o lun[. Simion refuza casa =i se uita ur`t numai c`nd era =i Olimpia de fa\[, dar pe St[nic[ ]l suferea. Acesta ]l lua de bra\, ]i l[uda zgomotos lucr[rile =i-i smulgea c`\iva lei, c`nd avea. Pe Aglae o biruia cu maniera distins[ de a-i s[ruta m`na =i cu apelativul „mam[“. St[nic[ ciupea c`te ceva de la cine-i ie=ea ]n cale, chiar de la Marina. Acesteia ]ns[ ]i cerea o cot[ mai mic[: — „Tanti“ Marina! d[-mi doi lei. — N-am, fugi de-aici, n-am dec`t o b[ncu\[. }l prinse ]ntr-o zi chiar pe Felix, singur acas[. — Nu-i nimeni? ]ntreb[ el, simul`nd desperarea. — Nimeni! — Ce ghinion! So\ia mea e grav bolnav[, =i n-am un ban ]n cas[. M[-mpu=c. N-ai dumneata m[car cinci lei? }ns[ victima de predilec\ie a lui St[nic[ era Aurica (]n onoarea ei ]=i numise copilul Aurel), admiratoare ]n general a

79


G. C[linescu

oric[rui b[rbat =i ]ndeosebi a acestuia, pentru vigoarea =i ]ndr[zneala lui. St[nic[, ]n numele unei rudenii pe care n-o legalizase, lua pe Aurica ]n bra\e =i o s[ruta viguros pe am`ndoi obrajii. Apoi intra ]n materie: — Cumnat[, via\a mea e un lung martiriu! — Vai, domnule St[nic[, un b[rbat ca dumneata ]nvinge totul ]n via\[. — +i totu=i sunt un ]nvins. Eu, un intelectual, un om destinat carierelor superioare, n-am zece lei. E intolerabil. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. A „reda libertatea“’ era o formul[ ce umplea de mare ]ngrijorare pe Aglae, care vedea cu groaz[ pe Olimpia ]ntoars[ acas[ cu ru=ine =i cu un copil. Dar situa\ia Olimpiei se amelior[ pe nea=teptate, =i tot gra\ie lui St[nic[, f[r[ ca acesta s[ fi avut inten\ia expres[. St[nic[ veni ]ntr-o zi ab[tut ]n odaia cu pernele, ]n care lucra Simion. Aglae, v[z`ndu-l pe geam, intrase =i ea. F[r[ s[ spun[ nimic, St[nic[ se a=ez[ pe sofa, ]=i desf[cu pu\in vesta =i se ]ntinse pe spate cu o m`n[ pe frunte =i una ]n dreptul inimii. — Dar ce ai? ]l ]ntreb[ Aglae, incredul[, ]n vreme ce Simion, hipocondru, ]l privea cu nelini=te. — Sunt bolnav, sunt grav bolnav, =opti cu ]nt`rziere St[nic[ =i, v`r`nd cu ]ncetineal[ m`na ]n buzunar, scoase o batist[ mare, pe care o ]ntinse spre Aglae, f[r[ sa priveasc[. — Ce e cu batista? — Mam[, te rog s-o uzi ]n ap[ rece, s-o pun la inim[. — E=ti bolnav de inim[? ]ntreb[ speriat Simion, apropiindu-se. — Da. — +i eu cam suf[r de inim[, m[rturisi Simion. Ce sim\i? Aglae se r[sti la b[tr`n, aduc`nd totu=i batista ud[ lui St[nic[: — Fugi de-acolo cu boala ta de inim[. Iar ]ncepi cu prostiile. Dar tu, se adres[ ea ipoteticului ginere, de unde p`n[ unde, c[ nu te-am mai auzit? — Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de tr[it. Am ascuns boala, ca s[ nu am[r[sc pe Olimpia, s[ nu-i dezv[lui

80


Enigma Otiliei

viitorul ]ntunecat. Am fost nobil, dumneavoastr[ nu m-a\i pre\uit. Sup[r[rile mi-au agravat boala. — Te doare? insist[ Simion. — Nu m[ doare, am palpita\iuni ]nsp[im`nt[toare =i le=inuri. Pune m`na, s[ vezi! +i St[nic[ lu[ m`na lui Simion care i se ]ntindea =i o puse ]n dreptul inimii. Simion crezu a constata o mare anomalie =i zise ]ngrozit: — E bolnav. }i bate, cum ]mi bate =i mie c`teodat[. — C`nd n-oi mai fi, urm[ St[nic[ cu glasul stins, v[ rog s[ ave\i grij[ de Olimpia, pe care am adorat-o, =i de fiul nostru. Regret c[ n-am putut prin munc[ sa-i las o situa\ie clar[, [sta a =i fost motivul pentru care am insistat at`ta s[-i face\i Olimpiei foaia dotal[... ar fi avut o cas[ unde s[ se ad[posteasc[... Simion tu=i pu\in, dar nu se mai irit[. — A= dori s[ pot s[ mai tr[iesc c`teva s[pt[m`ni, mai ad[ug[ St[nic[, spre a-i da un nume. — St[nic[, zise Aglae autoritar, incredul[ ]n fond, dar ]ntrev[z`nd cu ]ngrijorare o ipotez[ posibil[ a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, s[ faci bine s[ nu mai lunge=ti... cununa\i-v[ odat[, m[car civil, =i ispr[vi\i... ne r`de lumea... am s[ v[ dau =i eu c`te ceva... ai auzit, Simioane, d[-le casa =i nu te mai ]nc[p[\`na. Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protest[. St[nic[ f[cu gestul de a-=i aduna puterile. — }i aduc actul redactat. O semn[tur[ numai, =i restul m[ prive=te pe mine. Totu=i Simion nu se d[du ]nvins cu una, cu dou[. St[nic[ venea aproape zilnic =i, din bolnav, devenise un comp[timitor al b[tr`nului, pe care ]l ]ntreba serios: — Dumitale cum ]\i mai merge? }i adusese chiar ni=te pretinse doctorii, din care Simion apucase s[ ia pe furi=, p`n[ ce-i fur[ aruncate de Aglae. }ntre patru ochi, St[nic[ merse =i mai departe. — Eu ]n\eleg foarte bine sentimentul dumitale, zise el lui Simion, ca avocat =i ca om, am ]nt`lnit at`tea cazuri. O

81


G. C[linescu

gre=eal[ de tinere\e a nevestei, pricepi dumneata, o mic[ infidelitate, pe care un suflet generos o iart[... se na=te un copil legitim, dup[ acte, dar pe care instinctul de tat[ ]l respinge... }\i spun dumitale, Olimpia nu-\i seam[n[ deloc, nici la temperament... }ns[ ce sunt eu de vin[? }n fa\a legilor, Olimpia este fata dumitale, =i eu trebuie s[-i dau o repara\ie... Un socru ca dumneata, un artist, este pentru mine o mare cinste, un ]ndemn la lucru, deschiz[torul unui \el ]n via\[. Prin astfel de complicitate insidioas[ cu ideile fixe ale lui Simion, St[nic[ c`=tig[ mai mult dec`t prin implor[ri =i declama\ii. St[nic[ ]ncepu s[ duc[ pe Simion prin ora= =i s[-l trateze cu bere prin gr[dini (b[tr`nul nu avea mai niciodat[ bani proprii) =i s[-i aduc[ ]n cas[ fel de fel de indivizi, spre a le ar[ta „galeria de pictur[“. Aceste purt[ri schimbar[ ]ntr-at`t opinia lui Simion despre St[nic[, ]nc`t c`nd Otilia =i Felix porneau la mo=ia lui Pascalopol, toat[ lumea ]n casa Tulea vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent.

82


Enigma Otiliei

CUPRINS

VI Otilia =i Felix cobor`r[ ]n gara Ciulni\a, ]nt`mpina\i cu bri=ca de Pascalopol, care plecase ]naintea lor din Bucure=ti spre a pune ordine. Pascalopol era ]mbr[cat ]ntr-un elegant costum rural-colonial (car`mbi de p`nz[ ]nchi=i cu =ireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, p[l[rie de paie larg[). Bri=ca ]ns[=i era un vehicul de lux, u=or ca un caic, =i cei doi cai negri erau a=a de voinici =i de nervo=i, ]nc`t tr[sura p[rea mai u=oar[ dec`t era ]ntr-adev[r. Otilia se repezi la mo=ier, care ]i s[rut[ prelung ]ncheietura m`inii sub\iri =i o ridic[ de subsuori ]n tr[sur[. Dup[ ce fur[ a=eza\i c`te=itrei pe larga banchet[ din fa\[, Otilia st`nd ]ntre Felix =i mo=ier, care luase h[\urile, tr[sura porni cu un huruit lin. +oseaua era lutoas[, ]nc[rcat[ de un strat gros de colb uscat, =i caii alergau f[r[ greutate. Mo=ia se afla la vreo cincisprezece kilometri dep[rtare de Ciulni\a, ]n direc\ia Dun[rii, departe de linia ferat[, fiind cam la jum[tatea distan\ei dintre C[l[ra=i =i Fete=ti. Caii alergau cu o repeziciune de curs[, ridic`nd ]ntr-un stil decorativ picioarele de dinainte, ]n vreme ce Pascalopol ]i atingea numai u=or cu sf`rcul unui bici lucrat cu ]ngrijire, pe cotorul c[ruia se z[reau ]mpletituri de piele de marochin, ]nt[rite printr-un inel de argint. Un v`nt cald, masiv ca o und[ marin[, sporit =i de alerg[tura tr[surii, f[cea ca p[l[ria Otiliei s[ fluture, de=i era \inut[ bine cu m`na. Otilia =i-o scoase ]n cele din urm[ de pe cap =i, trec`nd un bra\ pe sub bra\ul lui Pascalopol, r[mase cu capul gol, aspir`nd cu n[rile desf[cute mirosul c`mpului. V`ntul ]i arunca pletele, \inute ]ntr-un pieptene lat, peste urechi, masculiniz`ndu-i fa\a. C`mpia era a=a de plat[ =i de ]ntins[, ]nc`t nu i se z[rea nici o margine. F`=ii enorme de p[m`nt, care fusese lanuri de gr`u, erau acum numai ni=te ]ntinse miri=ti

83


G. C[linescu

ispr[vite spre orizont, din care se ridica un b`z`it formidabil, f[r[ oprire, de cosa=i, v[rsa\i ]n at`ta cantitate pe c`mp, ]nc`t, la trecerea tr[surii, s[reau ca ni=te stropi m[run\i de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, c`nd vru s[ pun[ m`na pe insecta de culoarea paiului putred, r[mase numai cu un picior minuscul ]ntre degete. C`nd bri=ca trecea printre sem[n[turile de porumb, zarea era astupat[ cu des[v`r=ire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afar[ de insecte =i de stoluri de vr[bii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, ]n care valurile prea ]nalte ]mpiedicau ochii s[ trag[ linia orizontului. La ]ncetarea porumbi=tilor, reap[reau miri=tile sau lanurile, tot at`t de lungi, de ov[z, cu paiul scurt =i aproape alb de usc[ciune. Atunci, din cauza inund[rii ]ntregului =es cu ov[zuri, contururile priveli=tii se rotunjeau, =i propor\ia ]ntre lucruri, din lipsa unei unit[\i de m[sur[, devenea nebun[. Pr[jina unui pu\ cu cump[n[ ]i urm[ri mult[ vreme din dep[rtare, f[r[ s[-=i poat[ da seama dac[ era o simpl[ pr[jin[ sau un st`lp colosal. Un cal ie=it pe nea=teptate ]n marginea c`mpurilor p[rea gigantic, copilul care-l m`na din urm[ cu o nuia, un ciclop. Mult[ vreme, lipsa des[v`r=it[ a oric[rei a=ez[ri omene=ti d[dea c[l[torilor impresia ie=irii din orice margine posibil[ a civiliza\iei =i diforma no\iunea de timp. Era un ceas numai de c`nd cobor`se din tren, =i Felix se sim\ea pierdut de sute de ani pe locuri ]n care orice urm[ de civiliza\ie fusese distrus[ de mult de soare =i de ierburi. Lanurile ]ncepur[ dup[ c`\iva kilometri s[ se ]ntunece =i se ivi o pustietate stearp[ de colburi negre, cu o u=oar[ m[lurire ]n dep[rtare. Caii nechezar[. — Uite, colo, pe marginea p`r`ului, am o gr[din[rie, zise Pascalopol, ar[t`nd cu biciu=ca. Nu se z[rea ]ns[ nici un p`r`u =i nici m[car vreo salcie. Abia mai ]ncolo, c`\iva pomi r[muro=i se ivir[ izola\i la distan\e incalculabile, pierdu\i ca ni=te trunchiuri moarte pe valurile m[rii. O roat[ bizar[ ]ncepea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenu=[, =i, al[turi de ea, un om c[lare pe un cal uria=. Pascalopol p[r[si drumul de c[ru\[, pe care, din cauza unor n[moliri mai vechi, r[m[sese =an\uri groase, solidificate,

84


Enigma Otiliei

de tin[, =i o t[ie de-a dreptul pe c`mp ]n direc\ia calului fabulos =i a aureolei fumurii. Se distinse pe ]ncetul o roat[ ca de moar[, mereu enorm[, =i un om c[lare, apoi roata se mic=or[ pu\in, =i c[l[torii cei tineri ]=i d[dur[ seama c[ era o roat[ cu g[le\i pentru iriga\ii. Undeva prin apropiere se afla probabil un mic p`r`ia=. Tr[sura fu oprit[ de mo=ier departe de viziune, ]nc`t Felix nu-=i putu da seama dac[ se aflau la dou[ sute de metri dep[rtare sau la c`\iva kilometri. Pascalopol f[cu un semn prin aer cu biciu=ca =i strig[ spre cer, cu un glas profund, pe care aerul ]l hohoti: — Cine e=ti acolo? Hei! Calul fabulos se mi=c[. Omul din dep[rt[ri scrut[ pu\in originea glasului, apoi r[spunse ca din fundul p[m`ntului: — Sunt eu, P[tru! — Sunt pepeni? \ip[ grozav Pascalopol. — Este, este! — Oameni ai? C`\i oameni ai? — Am dou[zeci! Dou[zeci de bulgari! — S[ trimi\i la curte o c[ru\[ de pepeni, ai ]n\eles? — ‘|eles... tr[i\i!... r[spunse ecoul. Pascalopol d[du iar bici cailor, p[r[sind pe st`nga roata =i reapropiindu-se treptat de drumul b[t[torit de c[ru\e. Bri=ca s[ri deodat[, lovindu-se de un mal, c[zu ]ntr-o albie =i se ridic[ iar pe c`mp. D[duse de p`r`u. Nu era dec`t o =erpuire de =an\ mai ]ngust sau mai lat, ]n care prezen\a apei era dovedit[ doar de noroiul gros mai peste tot =i de mici b[ltoace verzui. Un miros de linti\[ tr[da un ochi de ap[ cu broa=te. — A secat de tot p`r`ul, observ[ mo=ierul, nu vine mare dec`t c`nd plou[ mult =i se umfl[ apele. — Atunci, de unde scoate ap[ la gr[din[rie? — Din pu\! r[spunse Pascalopol, amuzat de spiritul f[cut de natura ]ns[=i. Otilia ]l str`nse de bra\. +esul uria=, acoperit cu colburi prinse ]n smocuri de ierburi, cre=tea ]nainte, t[iat ]n dou[ de drum. Pe orizont se ivir[ ni=te pete negre, ni=te ocoale, ni=te domuri sumbre cu \epi ]n v`rf. Construc\iile se m[rir[ =i ap[rur[ ]n toat[ sinistra

85


G. C[linescu

lor s[lb[ticie. Erau co=are de nuiele ]mpletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele p[reau destinate vitelor, c[ci bordeiele n-aveau nici o ]mprejmuire. Domurile erau stoguri de f`n scrumit, putrezit, str`ns ]n jurul unei pr[jini. Totul alc[tuia o ruin[ trist[, prin materialul ei, un Pompei de lut, imposibil de a fi g`ndit cu oameni ]ntr-]nsul, confund`ndu-se cu p[m`ntul, p[r`nd o ran[ a lui, o mu=uroire de furnici gigantice. +i cum totul p[rea pe acest orizont, lipsit de dimensiune, colosal, Felix avu intui\ia pustiet[\ii scitice, ]nv[\ate la =coal[. Aici nimic nu putea fi a=ezat ]ntr-un moment al istoriei, nici un monument, nici o forma\ie a solului nu amintea vreun ev. Totul era r[mas pe loc, ]n afara oric[rei epoci, ]ntr-o absolut[ neistoricitate. Dac[ ]naintea tr[surii ar fi r[s[rit deodat[ c`\iva c[l[re\i acoperi\i din cap p`n[-n picioare ]n s`rm[, ca barbarii de pe Coloana Traian[, sau ]n ]ntregime goi, cu \este la obl`nc =i cu suli\i cu smoc de p[r ]n m`n[, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu ]nc[pea ]n istoria lui oficial[, trat`nd despre romani =i greci, barbarimea cu nume bizare, sci\ii, costobocii, sarma\ii, bessii. Huruitul ro\ilor =i tropotul cailor spori ]n con=tiin\a lui ]ntr-un chiot prelung, ca =i c`nd cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. +i, ]ntr-adev[r, un fum ]nec[cios ]ncepu s[ se ridice ]n zare, =i aerul r[suna de ni=te r[cnete neidentificabile. — Ce este? se sperie Otilia. — Nimic, nimic! o lini=ti Pascalopol. Un noroi negru, gros p[rea c[ se rostogole=te moale dinspre zare spre tr[sur[, un noroi cald, care fierbe =i plesne=te, f[c`nd s[ se mi=te domol suprafa\a lui. Buc[\i din aceast[ lav[ p[t[ c`mpul pe ici, pe colo, adun`ndu-se spre centrul invaziei. Strig[tele guturale sugrumate crescur[ ]n val, =i noroiul ]ncepu s[ se pr[vale mai cu putere, zguduind p[m`ntul. — Sunt bivolii, zise Pascalopol, =i opri bri=ca l`ng[ marginea drumului. Cum Otilia se ]ngrijora, o asigur[: Nu fac nici un r[u. Colbul crescu ca o furtun[ =i ]nnegri totul, ]n inima lui se z[rise ]nt`ile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat =i adulmec[tor, ca al unor rinoceri, merg`nd ondulat, ca o barc[ infernal[ pe Styx. Apoi venir[ mai multe laolalt[ plutind,

86


Enigma Otiliei

]ndesate unele ]ntr-altele, pline de n[moale ]ncrustate, b[rboase =i, ]n sf`r=it, invazia fu at`t de general[, ]nc`t bri=ca fu ]nconjurat[ de ace=ti zei negri, care tr[geau din n[ri privind spre Otilia, confund`nd-o poate cu o buruian[ mai ]nalt[. Toat[ c`mpia p[rea din pricina colbului cotropit[ de bivoli. Tropotul, r[getele sugrumate f[ceau o larm[ surd[, ]n care r[s[reau ni=te urlete s[lbatice. Felix =i Otilia nu distinser[ alt animal; dar Pascalopol, \in`nd bine caii, care sfor[iau, ]ncepu s[ strige: — M[i, care sunte\i acolo? Un glas se auzi ca de pe lumea cealalt[: — Aici suntem, boierule. }n cur`nd, printre bivolii mai risipi\i dinspre margine, se ivi c[lare, cu un b[\ ]n m`n[, un om aproape gol, cu pielea tot a=a de neagr[ =i de m`njit[ de noroi uscat ca =i a bivolilor. Degetele picioarelor at`rn`nd f[r[ sc[ri erau ]mbr[cate ]ntr-o coaj[ de tin[. Noroiul ]n care intrase i se lipise ]n \ur\uri de perii fluierelor. Sudoarea, ]ngro=at[ cu colb, ]i brobona fruntea ad[postit[ sub o p[l[rie mic[, ardeleneasc[, foarte unsuroas[, =i sem[n`nd cu tichia lui Mercur. P[rea Hermes ]nsu=i, r[t[cit prin n[moluri, cu caduceul rupt. — Tu e=ti, m[i Lep[dat! zise Pascalopol. Unde ]i duce\i? — D-ap[i ]i m`n[m mai sus, la jgheaburi! — N-a\i pierdut nici unul? — Ba nu, numai pe doi i-am l[sat la ocol, c[-s r[i tare, tune dracu-n pielea lor. Nu trag deloc la jug! — S[-i trimite\i la iarmaroc, s[-i v`nd[. Pascalopol d[dea porunci lini=tite, hot[r`te, =i Felix admir[ \inuta lui de st[p`n al c`mpurilor =i vitelor. Otilia \ip[ deodat[, fiindc[ un bivol, indus ]n eroare de rochia ei alb[, ]=i apropiase f[lcile lungi =i p[roase, mirosind-o cu ]nclinarea de a o rumega. Pascalopol ]l lovi cu biciu=ca peste bot =i vita se trase ]napoi n[ruindu-se peste celelalte. +i unul din caii de la bri=c[ nechez[ la vederea ciurdarului. Turma se scurse ]ncet, ca o lav[ groas[, ridic`nd un fum gros de praf, =i reconstitui de cealalt[ parte a c`mpului acea t`r`re colboas[. Pascalopol d[du bici cailor =i bri=ca porni.

87


G. C[linescu

— Pascalopol, ]ntreb[ Otilia (Felix observ[ familiaritatea), la ce servesc bivolii? De ce sunt a=a ur`\i? — Sunt buni la jug, r[spunse mo=ierul, au putere mare. C`mpul cel negru, sem[nat cu smocuri de buruieni, ]ncepu s[ se coloreze din nou. Reap[rur[ lanurile lungi, dar de data asta bine t[iate, unele albicioase, cu ov[zuri, altele verzi, cu porumb. Printre ele, f`=ii sub\iri =i lungi de un verde-]nchis ar[tau lanuri de cartofi. P[trate mari cu miri=ti =i altele cu trifoi geometrizau ]ntinsul chilim. Fundul z[rii se ]ntunecase =i se putea ghici o p`nz[ deas[ de s[lcii din care ie=ea un mic fruct sclipitor. — Acolo e biserica, ar[t[ Pascalopol cu biciu=ca. Cu c`t se apropiau de lanuri, cu at`t miri=tile =i f`ne\ele se ]mpestri\au. Toat[ p`nza era stropit[ cu alb[strele, sau cu galbene flori de sun[toare. Otilia nu mai ]nceta de a ar[ta cu m`na ]n dreapta =i ]n st`nga, pretinz`nd a distinge o floare dintr-un miliard. C`teva berze ]=i plimbau pa=nice picioarele ]nalte. Pascalopol opri bri=ca, ]nnod`nd h[\urile ]n jurul manivelei de fr`nare, =i cobor] jos, unde ]ncepu s[ adune, cu fruntea brobonat[ de sudoare, alb[strele pentru un buchet. Felix se d[du =i el de partea cealalt[ =i ]ncepu s[ culeag[ flori. C`nd se apropie de bri=c[, v[zu c[, din partea opus[, Pascalopol venea cu un buchet gros, pe care-l depuse apoi ]n bra\ele Otiliei. Felix se preg[tea s[ ]ntind[ =i el pe al s[u Otiliei, care nu-l vedea, dar un amestec de sentimente ]l opri. }n fa\a mo=ierului, gestul lui p[rea inutil =i totdeodat[ o concuren\[ pu\in amabil[ din partea unui invitat tolerat. Felix l[s[ buchetul s[-i cad[ l`ng[ roata tr[surii. — Tu n-ai cules nimic? ]l ]ntreb[ Otilia c`nd bri=ca pornise. — Sunt frumoase numai pe c`mp, r[spunse el, e p[cat s[ le rupi. Dup[ vreo doi kilometri, Felix v[zu c[ p`nza de salc`mi se alc[tuia din mai multe perdele lungi, destul de dep[rtate una de alta. Dou[ r`nduri fur[ trecute, =i, deodat[, ]ntr-un sistem de lanuri bine t[iate, ap[ru ]n mijloc un grup de cl[diri distribuite ]n dou[ zone p[trate. Din cauza iluziei de =es,

88


Enigma Otiliei

construc\iile p[reau enorme, adev[rate fort[re\e. P[tratul din st`nga era f[cut din ziduri ]nalte cu acoperi= \uguiat de \igl[, cel din dreapta, mult mai spa\ios, era o livad[ mare, ]mprejmuit[ cu mari uluci sprijinite din loc ]n loc de st`lpi de zid. Bri=ca o lu[ ]n direc\ia grupului ro=u, apoi, ocolindu-l, se-ndrept[ spre livad[, care se z[rea a=ternut[ pe jos cu un covor de iarb[, =i se ]ntoarse spre cap[tul cel mai din afar[ al p[tratului verde, unde se vedea o poart[ mare de zid. Trecu poarta =i se aflar[ pe o alee b[tut[ cu pietri= m[runt, cu st`lpi scur\i de piatr[ de o parte =i de alta, ]n fundul ad`nc al c[reia r[s[ri pridvorul cu bolt[ al unei mari case albe. Caii zv`cnir[ mai repede, =i cur`nd bri=ca se opri ]n fa\a unor sc[ri. Pascalopol s[ri jos =i, f[c`nd o mic[ reveren\[, zise: — Fi\i bineveni\i pe domeniile mele. Otilia se ridic[ s[ sar[ =i, cum Pascalopol a=tepta cu bra\ele ]ntinse spre ea, ]=i d[du drumul realiz`nd astfel o scurt[ ]mbr[\i=are, pe care mo=ierul ]ncerc[ s-o mai prelungeasc[. Ca s[ atenueze pu\in aceast[ pl[cere evident[, Pascalopol, r[mas ]n urm[, lu[ de bra\ pe Felix =i-l conduse pe scar[ ]n sus. — Vezi dumneata, ]i zise, aici este, pentru un t`n[r, o =coal[ de energie. Vei profita. Pascalopol d[du invita\ii pe m`na unei b[tr`ne servitoare, ca s[ se cure\e de praf =i s[ se spele, =i disp[ru pentru un sfert de ceas. C`nd se adunar[ din nou ]n sala de la intrare, Pascalopol era ]mbr[cat ]ntr-un costum de ora=. Le ar[t[ casa. Aceea=i c[utare din apartamentul de la Bucure=ti se reg[sea =i aici, ]ntr-un chip mai rustic. Doi pere\i ai s[lii erau acoperi\i cu dou[ mari =aluri de ca=mir, arme numeroase vechi erau pres[rate peste tot, de tavanul de grinzi at`rnau candelabre cu lum`n[ri de cear[. O vitrin[ mare con\inea pe un rastel numeroase pu=ti de v`n[toare. Al[turi de sal[ era o cancelarie de mo=ie, simpl[ =i ordonat[. }n cealalt[ parte se g[sea sufrageria. Aceste ]nc[peri d[deau ]nspre prispa de intrare. Pe o u=[ din fundul s[lii ie=ir[ ]ntr-un geaml`c ce privea ]n direc\ia p[tratului cu =uri. Pe acesta se aflau u=ile a numeroase alte od[i. Pascalopol le ar[t[ o odaie cu mobil[ veche de nuc, care, spunea el, apar\inuse

89


G. C[linescu

mamei sale =i r[m`nea mereu nelocuit[. O camer[ spre un cap[t al coridorului fu destinat[ lui Felix, alta, la cap[tul opus, Otiliei. Am`ndou[ erau mobilate cam ]n acela=i chip, sumbru, masiv =i cu o solemnitate rustic[, pe care o accentuau grinzile de lemn. Cei trei se ]ntoarser[ ]n sal[. Otilia, care o luase ]nainte, deschisese dulapul cu pu=ti =i pusese m`na pe cea mai plin[ de arabescuri. }ntr-o clip[, Pascalopol fu l`ng[ ea, cuprinz`ndu-i cu putere bra\ele. — Domni=oar[ Otilia, trebuie s[ fii mereu supravegheat[. Pu=tile le \in totdeauna ]nc[rcate. Felix nu not[ at`t primejdia, c`t ]mbr[\i=area lui Pascalopol. Mo=ierul ]i invit[ ]n sufragerie. O mas[ lung[ se ]ntindea aproape de la un cap[t la altul al od[ii, cu dou[ b[nci laterale. Masa =i b[ncile, din blan[ groas[ de stejar, erau lucrate ]n stil \[r[nesc, cu ]ncheieturi de a=chii. Cuiere de lemn =i blidare acopereau pere\ii de jur ]mprejur, pline de c[ni =i bliduri \[r[ne=ti de toate tipurile. O mare plit[ \[r[neasc[ cu cuptor, ]ntr-un col\, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsit[ cu c[ni albastre de format mai mare, iar plita ]ns[=i slujea de bufet. }n sf`r=it, lungi culmi ro=ii at`rnau de cele dou[ grinzi laterale ale tavanului. O p`nz[ de in gros era a=ternut[ numai ]ntr-un cap[t al mesei. Pascalopol =i Otilia se a=ezar[ al[turi pe o banc[, iar Felix, pe cealalt[ dimpotriv[. }n loc s[ a=tepte m`ncarea, Otilia mu=ca dintr-un m[r mare, g[sit pe o tipsie ]nc[rcat[ cu fructe, gust`nd suplimentar c`te un bob de strugure =i c`te o prun[. — Domni=oar[ Otilia, o mustr[ Pascalopol, iar nu e=ti cuminte. Ai s[ te-mboln[ve=ti! Otilia f[cu semn c[ nu, cu gura plin[, =i, ]ntorc`ndu-se, se a=ez[ c[lare pe banc[, cu fa\a spre Pascalopol. — Ce p[cat c[ nu e aici cocoana Aglae, s[ te vad[, zise acesta. — Cocoana Aglae, pe c`t am v[zut, observ[ Felix, mai mult r`z`nd, nu are ochi prea buni pentru Otilia, =i mi se pare c[ nici pentru mine. — Nu, confirm[ Pascalopol, foarte serios. Intr-adev[r, cocoana Aglae nu cultiv[ prea mult virtu\ile cre=tine. }ns[

90


Enigma Otiliei

dumneata, domnule Felix, e=ti un om cu des[v`r=ire independent, =i nu vad ce conflicte ai putea avea cu ea. Cu domni=oara Otilia (Pascalopol se ]ntoarse ocrotitor c[tre fat[ =i p[rea a vorbi numai pentru ea), se schimb[ pu\in chestiunea. E ceva mai delicat. Dar vom lua m[suri, trebuie s[ lu[m m[suri. Am =i vorbit cu Costache. El e un om cam slab, cu ciud[\eniile lui, dar bine inten\ionat, te asigur c[ e bine inten\ionat. Nu-l sl[be=te cocoana Aglae. }n sf`r=it, vom vedea, ]\i voi spune eu mai pe larg unele lucruri. +i c`nd te g`nde=ti (f[cu Pascalopol un gest de repro= amical) c[ toate astea ar putea sa nu te mai intereseze, c[ eu... Oric`t s-ar fi silit Felix s[ nu participe la convorbire, fa\a lui exprima jena de a nu pricepe despre ce vorbea anume Pascalopol. Acesta t[ie fraza =i, smulg`nd un m[r de la gura Otiliei tocmai c`nd slujnica aducea castronul cu sup[, ]l arunc[ pe un blid ardelenesc de pe mas[. — Produce mult o mo=ie? ]ntreb[ Felix, numai ca s[ spun[ ceva. — Produce, fire=te, r[spunse Pascalopol tehnic, dac[ o exploatezi ra\ional. Eu cultiv ]ndeosebi oleaginoase, cu comenzi anticipate din Anglia. Culturile specializate sunt mai rentabile. Pentru asta e nevoie ]ns[ de inventar =i de m`n[ de lucru select[. Trebuie s[-\i m[rturisesc c[ cu \[ranii de pe aici nu prea fac treab[; de aceea vei vedea pe mo=ie foarte mul\i ardeleni. Am =i c`\iva nem\i, unguri, chiar =i italieni, asta pentru anume specialit[\i. Gr[din[ria o fac cu bulgari =i cu s`rbi. Dup[ o bun[ exploatare, toamna t`rziu, sunt ]n m[sur[ s[ export, =i atunci m[ duc s[-mi ridic banii de-a dreptul ]n str[in[tate, la o banc[ unde mi se face cont. Am =i eu dreptul s[ m[ recreez. — Cum a= vrea s[ merg ]n str[in[tate! se v[it[ Otilia. Pascalopol puse m`inile cu devotament la piept =i zise: — Domni=oar[ Otilia, porunce=te. Am de la mo= Costache ]nvoirea s[ te r[pesc oric`nd. Otilia nu r[spunse la aceast[ propunere, deviind chestiunea. — Ai cai la mo=ie, pot s[ devin amazoan[? — Este, este, cum s[ nu, ]\i rezerv unul cu totul bl`nd.

91


G. C[linescu

— Eu, zise Felix, n-am alt[ dorin\[ dec`t s[ dorm ]n f`n. Am stat numai c`teva ceasuri ]ntr-o =ur[, la o excursie, =i de atunci otava mi se pare cel mai bun culcu=. — Dar =i eu, s[ri Otilia, vreau s[ merg ]n =ur[, trebuie s[ fie foarte nostim. — O, de asta s[ n-ai nici o grij[, o lini=ti Pascalopol, f`n avem destul. }ns[, sper c[ nu vei dispre\ui odaia pe care \i-am preg[tit-o. +tii c-avem =i un pian, ceea ce n-are =ura... — Pascalopol, admir[ Otilia pe mo=ier, totdeauna ai fost chic! — Dumneata, zise Pascalopol lui Felix, dup[ ce te odihne=ti, te po\i plimba pe mo=ie. Dau ordin s[-\i dea o bri=c[, dac[ vrei, ]\i dau chiar un cal cuminte... nu te teme... }\i dau =-o c[l[uz[... aci devii numaidec`t c[l[re\. Felix mul\umi, rezerv`ndu-=i s[ se g`ndeasc[, ]ns[ nu putu s[ nu remarce c[ Pascalopol ]i f[cea un program deosebit, izolat de al Otiliei. Asta ]l indispuse, fiindc[ aici i se p[rea locul cel mai bun de a se apropia mai mult de Otilia. Pascalopol le recomand[ s[ se odihneasc[ un ceas dup[-mas[, p`n[ ce el pune pu\in la cale treburile mo=iei, =i, lu`ndu-i pe am`ndoi de bra\, ]i scoase ]n coridor. Felix fu condus la odaia lui, dintr-un cap[t. — Acum, zise Pascalopol Otiliei, s[ te duc =i pe dumneata! C`nd ]ns[, pu\in mai t`rziu, Felix arunc[ ochii pe fereastr[, v[zu c[ Otilia, departe de a fi ]n camera ei, se plimba ]n fundul livezii care desp[r\ea conacul de p[tratul =urilor, la bra\ cu Pascalopol. Acesta p[rea s[ r`d[ foarte voios =i-=i apropia pe c`t putea ]n mers obrazul lui de al fetei. Felix sim\i o mare ciud[. Sentimentul c[ Otilia este o fiin\[ destinat[ s[ urmeze foarte de aproape propria lui cale crescuse mult ]n ultima vreme. Ar fi voit s[ fie foarte bogat, s[ fie major, s[ ia pe Otilia sub ocrotirea lui =i s[-i ofere tot ce-i oferea cu at`ta u=urin\[ mo=ierul. }=i propunea s[ fac[ tot ce-l sf[tuia Otilia, s[ ajung[ un medic celebru, ]n sf`r=it, orice, dar ilustru. Pe o mas[ l`ng[ fereastr[ se aflau o c[limar[ =i c`teva foi de h`rtie, Felix se a=ez[ =i ]ncepu s[ scrie caligrafic, privind de departe pe Otilia:

92


Enigma Otiliei

„Otilia, Otilia, Tilia, Tili.“ Pe la ora =ase to\i se re]nt`lnir[. Pascalopol ]=i reluase \inuta de mo=ier, dar cu alt costum, c[r[miziu, =i a=tepta ]n pridvor, ]n vreme ce tr[sura era =i ea tras[ prin preajm[. — Vreau s[ te plimb pu\in pe mo=ie, zise Pascalopol c[tre Otilia, cred c[ te-ai odihnit de ajuns. Otilia ]=i schimbase =i ea rochia =i nu p[rea deloc s[ fi dormit. — Dar tu, Felix, nu vii cu noi? ]ntreb[ oarecum surprins[. Felix ]=i aminti propunerea izolat[ a lui Pascalopol din timpul mesei =i f[cu un gest de rezisten\[. — O, zise Pascalopol c[tre Felix, m[ iart[, credeam c[ ai fost singur. Bri=ca te a=tepta. Desigur c[ po\i s[ vii =i dumneata. Acest „po\i s[ vii =i dumneata“, tolerant, jigni pu\in pe Felix, c[ruia totu=i o rezisten\[ prea accentuat[ i se p[ru nepoliticoas[, ostil[, f[r[ rost ]n casa unui om str[in. Se urc[ deci =i el ]n bri=c[. Caii pornir[ pe aleea de la intrare, ie=ir[ pe poart[ =i, ocolind livada, se-ndreptar[ spre cel[lalt p[trat. Aci se aflau =iruri de grajduri =i co=are de vite, depozite pentru unelte, case pentru arga\i, totul astfel a=ezat, ]nc`t, la z[vor`rea por\ii celei mari curtea s[ r[m`n[ ]nchis[. Fiecare grajd se compunea din dou[ componente laterale de zid pentru vite, un =opron central pentru c[ru\[ =i un pod pentru f`n acoperit cu \igl[ =i de o ]n[l\ime considerabil[. +opronul se ]ncuia pe din[untru cu o poart[. Oamenii puteau ie=i ]ns[ spre c`mp printr-o u=[ p[trat[ =i cu prag ]nalt, care se ]ncuia noaptea =i prin care, din cauza micii dimensiuni, nu se putea scoate nimic. }n schimb, c`mpul nesf`r=it era t[iat de u=[ ca de rama unui tablou, ]nc`t priveli=tea avea un aer de artificiu. Otilia vru cu orice chip s[ se urce ]ntr-un pod cu f`n, spre veselia sfioas[ a \[ranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groas[ de alun, care se afla ]n[untrul =opronului pentru c[ru\e, =i se urc[ repede, invit`nd =i pe ceilal\i: — Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino! Pascalopol se ar[t[ ]ns[ pu\in contrariat de aceast[ invita\ie =i se scuz[. Otilia ap[ruse ]n fereastra podului =i f[cea de acolo semne de delicii.

93


G. C[linescu

— Felix, suie-te s[ vezi ce f`n moale! Mo=ierul, nemaig[sind alt chip de a fi pe placul Otiliei, f[cu semn lui Felix s[ se urce. — Vai, ce stoguri se v[d pe c`mp! Ale cui sunt? — Ale mele sunt, zise Pascalopol, obidit. — S[ mergem, s[ mergem! \ip[ Otilia =i cobor] numaidec`t. Tr[sura ie=i din patrulaterul =urilor =i o lu[ pe c`mp, pe un drum indicat de ro\ile c[ru\elor. }ntre dou[ linii paralele p`n[ la o distan\[ considerabil[ =i dep[rtate ]ntre ele cam cu o sut[ de metri, se ]ntindea un loc de f`na\, de pe care iarba fusese cosit[, uscat[ =i adunat[ ]n stoguri pe marginea f`ne\ii. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uria=i =i se aliniau ]ntr-o procesiune lung[. Otilia ceru lui Pascalopol s[ opreasc[ =i ]ncepu s[ alerge de la un stog la altul, chibzuind cum s[ se urce. — Pascalopol, implor[ ea, hai sa ne urc[m, f[-mi pl[cerea asta. Pascalopol, silit s[ alerge, ]=i =tergea sudoarea de pe frunte. — Domni=oar[ Otilia, zise el cu o umbr[ de ironie, la v`rsta mea nu m[ mai urc pe stoguri. S[ se suie domnul Felix. Felix, atras de nebunia Otiliei, se urc[ ]ntr-adev[r pe urmele fetei, care se c[\[rase cu m`inile =i cu picioarele. Pascalopol a=tepta jos, v[dit ]ncurcat, ]n vreme ce Otilia, cu m`na strea=in[ la ochi, ca un general, f[cea de sus observa\iuni: — Vai, ce de mai sunt! — Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de g`nd s[ te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua: — Ce se vede, Pascalopol, acolo ]n fund, lucios, unde sunt pomi? — E un hele=teu! — Un hele=teu? Auzi, Felix? Un hele=teu! Hai s[ mergem! Pascalopol urc[, lu`nd aere de martir, ]n bri=c[, ]mpreun[ cu ceilal\i doi, =i pornir[. Ie=iser[ din raza culturilor, =i acum se vedea ceva surprinz[tor. P[m`ntul sc[pat de str`nsoarea vegeta\iei era negricios =i colbos, ]nc`t caii intrau cu picioarele ]n el ca-ntr-un lichid fumeg[tor. O perdea groas[ =i scund[ de

94


Enigma Otiliei

s[lcii se rezema ]n jos pe orizont, =i din cauza netezimii solului toat[ ]ntinderea avea ]nf[\i=area unui sm`rc, cu deosebirea c[ adev[ratul hele=teu era mai ]ntunecos =i lucios. Smocurile rare de buruieni ]nfipte ca ni=te gheare ]ntoarse ]n sus sem[nau cu ierburile din iconografia bizantin[. +i, ca =i acolo, un soare uria= de aram[ se l[sa ]nro=it pe zare. Priveli=tea era sinistr[ =i grandioas[. }n apropierea hele=teului, p[m`ntul ]ncepu s[ se ]nnoroieze =i s[ se crape ]n c`teva mici r`pe. Apa se ]ntindea neagr[, lini=tit[, sprijinindu-se ]n fund pe un p`lc de s[lcii =i, la margini, pe p[puri= t[iat asemeni unei perii. O bun[ parte din suprafa\a apei era pres[rat[ cu cotoare retezate de trestii =i chiar cu trunchiuri de copaci, de unde se vedea c[ apa se ]ntinsese cu mult peste albia ei veche. P[rea c[ aici fusese o sta\iune preistoric[ pe palafite, din care nu mai r[m[sese dec`t pilonii. O spum[ groas[, b[loas[ ruina toat[ fa\a apei verzi, =i un miros p[trunz[tor de linti\[ umplea aerul. Dinspre s[lcii, c`teva bivoli\e =i vaci ]naintau p`n[ la p`ntece ]n ap[, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget r[sun[ prelung din dep[rtare, =i din b[ltoac[ ]i r[spunse, cu tonuri scurte de flaut, broa=tele. Era o ap[ mocnit[, sm`rcoas[, cum apare uneori ]n visele grele ]n care adormitul se cufund[ mereu ]n n[moluri universale =i nu scap[ de ele dec`t zbur`nd pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul b[l\ii, cu o coas[ pe um[r. Umbros, de=irat, cu fa\a supt[, ]mp[ro=at[ =i ceroas[, p[rea ]ns[=i moartea. Otilia voia s[ guste =i aici senza\iile apei =i se preg[tea, spre spaima lui Pascalopol, s[-=i scoat[ ciorapii, c`nd un om c[lare se ]ndrept[ spre grupul celor trei, ridic`nd furtuni de praf. — Ce s-a-nt`mplat, Ciucene? — Au venit domnii de la societatea pentru asigur[ri =i v[ a=teapt[! — Ah, f[cu Pascalopol agasat, tocmai acum! Dup[ o scurt[ chibzuire, mo=ierul l[s[ pe cei doi ]n paza omului =i, ]nc[lec`nd pe calul acestuia, porni ]n trap spre curte. Otilia nu-=i p[r[si g`ndul dint`i =i, sco\`ndu-=i ciorapii, intr[ ]n ap[ cu picioarele ei sub\iri.

95


G. C[linescu

— }mi place Pascalopol, zise ea ca pentru sine, ]n lume e un om ]nc`nt[tor, dar nu vrea s[ se urce ]n =ur[. Otilia ]=i ridicase rochia p`n[ la genunchi =i ]nainta pe latura cea mai dulce a hele=teului, ]ndemn`nd =i pe Felix cu at`ta insisten\[, ]nc`t acesta ]i f[cu pe plac =i, desc[l\`ndu-se, intr[ =i el ]n ap[. Omul de l`ng[ bri=c[ le semnala z`mbind locurile neprimejdioase. — C`nd e cald tare, zise el, =i nu e tulbure, apoi vine lumea =i se scald[. Otilia f[cu un astfel de gest, c[ Felix se sperie c[ avea de g`nd s[ se dezbrace spre a se sc[lda. Era ]ns[ prea t`rziu, se ]ntunecase de-a binelea =i trebuir[ s[ se-ntoarc[, l[s`nd ]n urma lor corul de flaute acvatice. Masa de sear[ decurse ]ntr-o atmosfer[ ap[sat[, fiindc[ luau parte la ea trei indivizi necunoscu\i, cu care mo=ierul avea treburi ]n vederea asigur[rii de incendiu =i inunda\ii a unor magazii cu cereale, de=i dorin\a lui v[dit[ era de a sta de vorb[ ]n toat[ tihna cu Otilia. Indivizii ]ntrebau =i vorbeau numai ]n leg[tur[ cu afacerile lor. Dup[-mas[, Pascalopol, scuz`ndu-se cu o privire plin[ de ]n\eles, intr[ cu cei trei indivizi ]n cancelarie, unde se isc[ o discu\ie de specialitate, ]ncordat[. — Felix, zise Otilia t`n[rului, lu`ndu-l de bra\, hai s[ mergem la stoguri. +i, f[r[ a mai a=tepta r[spuns, f[c`nd numai un semn lui Pascalopol din pragul cancelariei, trase de m`n[ pe Felix spre ie=ire. Livada prin care trecur[ era ]necat[ ]n ]ntuneric ca un cimitir, c`mpul ]ns[ era luminat de lun[, =i, c`nd sc[par[ de ]mprejmuirea =urilor, cl[ile de f`n ap[rur[ ca ni=te mari monumente funerare. Otilia, ner[bd[toare, o luase ]nainte, =i Felix auzi numaidec`t o f`=`itur[ de f`nuri uscate, urmat[ de strig[tul: „Aici, aici“. Capul fetei ap[ru pe o claie, aureolat de lun[. Felix =i Otilia se culcar[ pe spate cu m`inile sub cap =i privir[ cerul. Se auzeau numai l[tr[turi de c`ini, unele apropiate, altele pierdute ]n dep[rt[ri, =i \`r`itul multiplu al greierilor. Urechea nu percepea la ]nceput dec`t un sc`r\`it confuz, apoi ]ncepea s[ desfac[ \`r`iturile ]n infinitele lor

96


Enigma Otiliei

componente, disting`nd semnale =i r[spunsuri, ]ntreruperi, tonuri felurite. Un glas p[rea c[ r[sare chiar ]n apropierea urechii, altul r[spundea ]n[bu=it din centrul p[m`ntului. |`r`itura curgea cu monotonia tictacului unui ceas, neobservat[ prin obi=nuin\[, huruitoare prin prea mult[ aten\ie. Ca printr-o ocult[ coresponden\[, pulberea de stele de pe cer ]=i schimba \es[tura mereu, a=a cum =i-o schimb[ o spum[ fin[ de s[pun care se tope=te. Unele stele luceau mai repede, altele se stingeau, =i mi=carea continua mereu, ca o fierbere. Lipsi\i de viziunea p[m`ntului, cei doi se sim\eau plutind ]n aer ca pe o nav[. Sufletul lui Felix se umplu de o lini=te sf`nt[, de un sentiment de total[ desfacere de p[m`nt. }n aceast[ naviga\ie aerian[ luase ]ns[ =i pe Otilia. Fata contempla al[turi cerul =i, fiindc[ t[cea ]ndelung, Felix crezu c[ adormise. Deodat[, c[ut`ndu-i m`na, Otilia zise: — Ce-ai zice dac[ am c[dea deodat[ ]n cer? Nu ne-am mai opri. Felix ]n\elese punctul de vedere al Otiliei. Cum =edeau pe spate, aveau senza\ia c[ sunt apleca\i spre concavitatea cerului. — Atunci Pascalopol, continu[ Otilia g`ndul ei, ar r[m`ne pierdut ]n urma noastr[. — Nu mi-ar p[rea r[u, zise Felix, de=i, recunosc c[ e un om foarte de treab[. — Nu-l po\i suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. Bietul Pascalopol, el e a=a de modest! — Crezi? Am impresia c[ e indispus. }ncep s[ m[ c[iesc c[ am venit. — Ti s-a p[rut c[ e indispus? Nu-mi vine s[ cred. De altfel am s[-l descos eu. }n orice caz te asigur c[ nu din pricina ta, fiindc[ te stimeaz[, =i-apoi tu... Felix ]n\elese: „...=i-apoi tu nu reprezin\i nici o primejdie“. — Otilia, ]=i lu[ inima-n din\i Felix, ]mi pare bine, dar, ]ntr-un fel, =i r[u c[ am venit =i aici, =i la voi! —De ce? ]ntreb[ simplu Otilia, f[r[ s[ se-ntoarc[, cu ochii mereu la cer. — Fiindc[... fiindc[ m-am obi=nuit cu tine, =i ]ncep s[ m[ tem c[ voi r[m`ne iar[=i singur.

97


G. C[linescu

— |i-e fric[ s[ nu fug cu Pascalopol? Ipoteza aceasta n-ar fi cu totul exclus[. Pascalopol e un om care merit[ o astfel de bucurie, ]ns[ nu vreau sa-l p[r[sesc pe papa =i, prin urmare, nu te las nici pe tine. — Dac[ n-ar fi mo= Costache, ai fugi, va s[ zic[! O fat[ ca tine poate s[ iubeasc[ un om cu mult mai ]n etate? — Nu m-am ]ntrebat serios asta, dar ]n\eleg ce vrei s[ spui. }ns[ ce t`n[r de v`rsta mea ]\i ]nchipui c[ m-ar iubi pe mine a=a cum sunt? Sunt foarte capricioas[, vreau s[ fiu liber[! Felix ar fi voit s[ spun[: „Eu!“, ]ns[ nu ]ndr[zni. — A= voi odat[ s[-\i vorbesc multe, se mul\umi el s[ zic[, dac[ vei putea s[ m-ascul\i. — Te voi asculta! r[spunse la fel de simplu Otilia, care ]n tot acest timp ]=i \inuse m`na pe m`na lui. Un c`ine ]ncepu s[ latre violent, apropiindu-se, =i un glas b[rb[tesc se auzi strig`nd ]n noapte: „Hei, domni=orilor, acolo sunte\i?“ Felix =i Otilia se d[dur[ jos =i, r[spunz`nd la apel, se-ndreptar[ aproape alerg`nd spre curte. C`nd se ar[tar[, \in`ndu-se de m`n[, ]n fa\a pridvorului, Pascalopol =edea g`nditor la o m[su\[. P[rea trist. — V-am a=teptat la cafea, zise el, pofti\i! Eu, la mo=ie, nu prea pot fi un tovar[= agreabil pentru ni=te oameni tineri! Otilia s[ri pe marginea scaunului lui Pascalopol =i ]ncepu s[ ]ndrepte gulerul acestuia. — De ce spui astfel de lucruri? Am plecat numai pu\in, ca s[ po\i vorbi ]n tihn[. Nu te preocupa de noi. Pascalopol lu[ m`na Otiliei =i o s[rut[. Totu=i, zile ]ntregi Pascalopol fu absorbit de treburile mo=iei, =i cei doi invita\i r[maser[ de capul lor. Dup[ vreo dou[ s[pt[m`ni, mo=ierul fu chiar silit s[ plece la Bucure=ti pentru dou[ zile. }n timpul acesta, Otilia, urmat[ orbe=te de Felix, n[scocea tot soiul de distrac\ii, izbutind s[ capete colaborarea binevoitoare a oamenilor de la curte. De o crac[ groas[ orizontal[ a unui nuc b[tr`n legase un leag[n ]n care se d[dea ]n picioare, flutur`ndu-=i fusta =i p[rul. Intra ]n toate =urile =i dormea ]n fin. Nu se l[sase p`n[ ce nu se sc[ldase ]n hele=teu,

98


Enigma Otiliei

gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilec\ie o constituia un soi de cavalcad[ special[. Argatul de la grajduri le d[duse doi cai mai ciol[no=i, pentru trac\iune grea, un fel de cai normanzi mai zvel\i, care se l[sau ]nc[leca\i cu bl`nde\e =i f[r[ =a, duc`nd pe c[l[re\i ]ncet, la o simpl[ b[taie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supraveghea\i la ]nceput de argat, se dedaser[ bini=or la acest sport =i colindau singuri mo=ia. }ns[ Otiliei ]i venise alt gust: s[ se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suport[ f[r[ obiec\ie ]ndoita greutate, =i astfel oamenii v[zur[, crucindu-se, noua ar[tare, un cal purt`nd ]n spinare un b[rbat =i o fat[, care st[tea ]n fa\[, l`ng[ coam[, b[ie\e=te, cu fluierele picioarelor sc[pate de sub rochie. Otilia g[sea c[ acesta e sportul cel mai chic. — Simt nevoia, ]i m[rturisi ]ntr-o astfel de cavalcad[ Felix, dup[ at`ta singur[tate, s[ iubesc pe cineva, s[ am o tovar[=[... nedesp[r\it[. — Felix, ]i r[spunse Otilia, e=ti ]nc[ prea t`n[r. Tu nu trebuie s[ te g`nde=ti la iubire, ]nainte de a-\i face o carier[ str[lucit[. Iubirea, m[sur[ ea vorba, e un cuv`nt mare, dar apoi vezi c[ singur[ n-ajunge. Dac[ un t`n[r ar avea r[bdarea =i bun[tatea lui Pascalopol, cum l-a= iubi! — Pascalopol e =i bogat, observ[ f[r[ nici o inten\ie ironic[ Felix. — O, nu pentru, asta, protest[ Otilia, ]ns[ e adev[rat c[ numai un bogat ca el poate s[ fie generos =i gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: m[ plictisesc repede, suf[r c`nd sunt contrariat[. — Va s[ zic[, cuget[ tare Felix, ca s[ fiu iubit, va trebui neap[rat s[ devin bogat? — Poate c[ da, ]ns[ nu-i de ajuns. Papa, s[ =tii, e foarte bogat, =i-l iubesc mult, ]ns[ nu poate s[ fac[ fericit pe nimeni. Mama a murit de sup[rare. Pascalopol aduse de la Bucure=ti =tiri neprev[zute. St[nic[ se c[s[torise de dou[ s[pt[m`ni, adic[ numaidec`t dup[ plecarea Otiliei. Toate formalit[\ile le avea de mult ]ndeplinite, am`nase doar sistematic solemnitatea, pentru a constr`nge pe

99


G. C[linescu

Simion s[-i acorde zestrea cerut[. Lucrul se putuse deci face repede =i ]ntr-un „cerc intim“. Dar pe dat[ ce formalitatea civil[ fu ]ndeplinit[ (aceea religioas[ fu respins[ ca prejudecat[ ]nvechit[), St[nic[ =i Olimpia se n[pustir[ asupra casei c[p[tate drept dot[ =i vrur[ s[ intre ]n st[p`nirea ei numaidec`t. Casa era ]ns[ ]nchiriat[, =i, cu drept cuv`nt, chiria=ul nu consim\ise s[ se mute ]nainte de Sf`ntul Dumitru. St[nic[ devenise agresiv, ]l amenin\[, ]i g[si vi\ii de executare a contractului, ]i trimise soma\ii ]n numele Aglaei, care, plictisit[, se-nvoi cu chiria=ul, pl[tindu-i o desp[gubire, =i acesta, ]n sf`r=it, permise familiei Ra\iu s[ pun[ st[p`nire pe propriet[\ile ei. Cei doi n-aveau ]ns[ nici o mobil[. Olimpia de o parte =i St[nic[ pe de alta ]ncepur[ s[ jefuiasc[ amabil pe Aglae, Simion =i Aurica, lingu=indu-i =i s`c`indu-i. St[nic[ pretinse c[ nu poate ]n\elege un c[min f[r[ un document c`t de ne]nsemnat c[ era ginerele unui artist a=a de mare ca Simion. }i „smulse“ c`teva tablouri, pe care apoi le arunc[ ]n pod, cer`nd ]ns[ cele trebuitoare mobil[rii unei s[li vrednice de aceste comori. Aglae le d[du tot ce putu. So\ii Ra\iu, nep[s[tori acum de posibilele reac\iuni ale lui Simion, veneau cu ]ndr[zneal[, aproape ]n fiecare zi, =i se invitau la mas[. }n astfel de ]mprejur[ri, copilul, numai de dou[ luni, fu cu totul p[r[sit. Uitat ]n odaie cu u=a ]nchis[, dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate cu febr[, =i c[zuse jos din patul ne]ngr[dit. Plin de contuziuni muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o u=urare, St[nic[ ]ns[ p[ru desperat. Sosi cu p[rul v`lvoi ]n casa Aglaei, repet[ scena inimii sl[bite, notific[ la to\i c[ existen\a lui era zdrobit[. Aurel fusese cel mai inteligent copil de pe lume =i prevestea de pe acum o carier[ str[lucit[. St[nic[ povestea fel de fel de dovezi de precocitate, pretinz`nd c[ limbajul ]nsu=i se manifestase la copilul s[u. Refuz[ s[ se scoale de pe pat, sf[tuind pe to\i s[ se duc[ s[ ajute pe Olimpia, care este tot a=a de dobor`t[, =i m[rturisind c[, f[r[ ajutorul altora, el nu va fi ]n stare nici m[car s[ ]nmorm`nteze mortul. }ntr-adev[r, nu f[cu nici el, nici Olimpia nici un gest serios ]n direc\ia asta, ]nc`t cheltuiala c[zu ]n spinarea familiei Tulea. St[nic[ ceru

100


Enigma Otiliei

chiar bani s[ comande monument copilului f[r[ pereche, =i Otilia b[nui c[ Pascalopol ]nsu=i fusese supus unei taxe. La ]nmorm`ntare, Olimpia fu nep[s[toare, plictisit[, St[nic[ ]ns[ pl`nse cu hohote, c`=tig`ndu-=i simpatia femeilor care se g[sesc mai tot timpul prin cimitire. Pascalopol ar[t[ celor doi un num[r din Universul, ]n care se citea la coloana anun\urilor mortuare aceast[ compunere patetic[:

† De-a pururi sf`=ia\i suflete=te, plini de revolt[ ]n contra cerului nemilos: St[nic[ si Olimpia Ra\iu, p[rin\i; Simion =i Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, m[tu=[; precum =i familiile ]nrudite: Giurgiuveanu, M[rculescu, Sima au nem[rginita durere de a v[ anun\a ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RA|IU (Reli=or) ]n v`rst[ de dou[ luni r[pus de o ]ngrozitoare boal[, care a istovit trupu=orul lui mic, l[s`nd pe t[ticu =i m[mica lui f[r[ nici un sens ]n via\[. }n cur`nd vor fi =i ei l`ng[ tine, ]ngera= scump! Trista solemnitate a ]nmorm`nt[rii va avea loc etc., etc. To\i cei care l-au cunoscut =i pre\uit sunt implora\i s[ asiste.

Otilia z`mbi pu\in, apoi, devenind serioas[, zise: — De St[nic[ [sta am avut repulsie chiar de la ]nceput. }l cred capabil de orice =i m[ tem de el. Papa e slab, cum ]l =tii, n-ar trebui s[-l primeasc[ ]n cas[ prea des. — }mp[rt[=esc ]n totul impresia dumitale, domni=oar[ Otilia, =i am f[cut ce am putut s[ deschid pu\in ochii lui mo= Costache. Cocoana Aglae =i St[nic[, iat[ o tov[r[=ie primejdioas[. A=a vorbi Pascalopol, tr[g`nd rar c`te un fum de \igare. Felix nu-=i putu da seama cam ce pericol putea reprezenta,

101


G. C[linescu

pentru Otilia, St[nic[. }nt`mpl[rile ce urmar[ ]l ]nt[rir[ ]ns[ asupra drept[\ii aprehensiunilor Otiliei =i ale lui Pascalopol. Zilele trecur[ astfel cu mari absen\e ale mo=ierului =i cu ]ncerc[ri ale lui de a realiza fa\[ de Otilia atrac\iile unui om ]n stare de orice zburd[lnicie. Otilia ]l cople=ea cu calineriile ei, care str`ngeau inima lui Felix, ]n vreme ce Pascalopol ]nsu=i se adumbrea de u=urin\a mai tinereasc[ cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admir[ caracterul bun al mo=ierului, care oscila nesigur ]ntre sentimentul erotic =i cel de paternitate, aci detest`ndu-i cordial prezen\a, aci lu`ndu-i cu afec\iune bra\ul, ca unui fiu mare. }nvins de aceast[ discre\ie nobil[, Felix se pref[cea din ce ]n ce mai mult c[ e interesat intens de aspectele c`mpului =i disp[rea, l[s`nd pe Pascalopol s[ se bucure ]n voie de familiaritatea Otiliei, ]ncredin\at pe zi ce trecea c[ ea nu dep[=ea marginile unui nevinovat joc de salon. Totu=i, ]ntr-o zi, fu, f[r[ s[ vrea, pricina unei scene pe care o regret[. Otilia voise din nou sa mearg[ c[lare =i-l invitase s-o ia al[turi pe acela=i cal. Trecea astfel m`ndr[ =i vesel[ prin apropierea cur\ii, c`nd Pascalopol, care nu mai v[zuse acest inedit gen de c[l[rie, le r[s[ri ]nainte. — A, zise el pu\in palid, face\i cavalcad[ matinal[. Felix f[cu gestul de a-l saluta, dar se opri, c[ci ]=i d[du numaidec`t seama de ridicolul situa\iei. Pascalopol o lu[ ]nainte spre grajduri, ca =i c`nd ar fi fost ]n mod special ocupat. — Mi se pare, observ[ Felix, c[ Pascalopol e indispus. — A=a mi se pare =i mie, trebui s[ recunoasc[ Otilia, =i, d`ndu-se numaidec`t jos de pe cal, o lu[ repede pe urmele lui Pascalopol. Felix porni spre grajd. }n drum, z[ri pe Otilia =i pe Pascalopol de bra\, ]ndrept`ndu-se spre curte. Cel din urm[ se ar[t[ cucerit de ging[=iile Otiliei, p[str`nd numai resturile unei sup[r[ri amuzate. — Otilia, spuse Felix ]n aceea=i zi fetei, eu a= vrea s[ plec de aici. — +i eu cred c[ e vremea s[ plec[m, consim\i Otilia. A doua zi se ]ntorceau la Bucure=ti.

102


Enigma Otiliei

CUPRINS

VII C`nd, pe toamn[ t`rziu, Felix, acum student ]n anul ]nt`i la Medicin[, se g[si ]nt`mpl[tor ]n casa Aglaei, Aurica nu uit[ s[-l atrag[ ]n punctul ei de vedere. — Nu-mi explic, insinu[ ea, cum po\i dumneata, un t`n[r a=a de distins =i de familie bun[, s[ ie=i pe strad[ cu o destr[b[lat[ ca Otilia. — Otilia e foarte cuminte! protest[ Felix. — Nu =tii dumneata toate, se ]nc[p[\`n[ ea. O vede o lume ]ntreag[ h`rjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar =ti Pascalopol, care moare dup[ ea! — Otilia urmeaz[ Conservatorul =i are, se-n\elege, colegi cu care st[ de vorb[. Nu e nimic extraordinar ]n asta. Aurica lu[ un aer de comp[timire: — Cum v[ ame\esc unele nebune pe voi, b[rba\ii! Apoi oft[: N-am avut darul [sta! Poate azi eram =i eu altfel! Tocmai atunci pic[ St[nic[, din ce ]n ce mai asiduu ]n casa Aglaei, cu care p[rea a se-n\elege foarte bine. Era mai ro=u la fa\[ =i renun\ase la orice boal[. — Nu =ti\i noutatea, vesti el tare, acum am aflat-o de la contabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logode=te cu Otilia. Se produse atunci o reac\ie nea=teptat[. Aurica se f[cu galben[, apoi ]ncepu s[ tremure din to\i mu=chii fe\ei =i, ]n sf`r=it, izbucni ]ntr-un pl`ns ridicol, cu sughi\uri ascu\ite. Se aruncase pe canapea =i, cu batista la ochi, sc`ncea, dup[ aceea, comprim`ndu-=i fa\a, ie=i ca o nebun[ din odaie =i-=i duse ]n camera ei, vecin[, ecourile pl`nsului. — Dar ce s-a-nt`mplat? ]ntreb[ Aglae, atras[ de zgomot. St[nic[ repet[ =tirea. — Proast[ e=ti tu, Aurico, vorbi Aglae suspin[toarei prin u=a deschis[, s[-\i faci s`nge r[u pentru o dezm[\at[!

103


G. C[linescu

— N-am avut noroc, se c[in[ Aurica printre sughi\uri. — N-ai avut ]ndr[zneal[, fiindc[ te-am crescut bine. Dar nici de una ca ea nu s-alege ceva. S-o g[si cineva s[ deschid[ capul lui Pascalopol. — E de datoria unor oameni de onoare s[ informeze pe Pascalopol asupra consecin\elor. Trebuie ]mpiedicat =i mo= Costache, observ[ St[nic[. Aglae f[cu un gest de dispre\. — Costache se uit[ numai ]n ochii ei. E ]n stare, Doamne iart[-m[, de toate n[zb`tiile. Felix ar fi r`s ]n alt[ ]mprejurare de pl`nsul a=a de naiv invidios al Aurichii. }l ]mpietrise ]ns[ =tirea logodnei Otiliei, pe care o credea adev[rat[. Comunic`nd Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta z`mbi d`nd din umeri. — Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adev[rat. Dar po\i s[-\i faci o idee de ura lor. }n cur`nd, sunt sigur[, o s[ te v`re =i pe tine ]n chestiune. Cur`nd dup[ aceasta, feciorul anun\[ lui Pascalopol pe domnul St[nic[ Ra\iu. Mo=ierul f[cu o mi=care de plictiseal[ =i ar fi trimis vorb[ c[ nu e acas[, dac[ St[nic[, venind str`ns ]nd[r[tul feciorului, n-ar fi p[truns ]n odaie ]nainte ca acesta s[ fi sf`r=it mesajul. Pascalopol ]ntreb[ din ochi pe St[nic[ asupra rostului vizitei, ]ntinz`ndu-i o cutie mare de \ig[ri de foi, dar ar[t`ndu-se mereu preocupat de alte lucruri. St[nic[ =edea pe marginea scaunului. —+i eu =i so\ia mea v[ p[str[m, ]ncepu el, domnule Pascalopol, o recuno=tin\[ ne=tears[ pentru generozitatea cu care ne-a\i ajutat atunci c`nd am pierdut pe scumpul nostru fiu. De aceea, mi-am zis c[, oric`t sunt la mijloc leg[turi de rudenie, trebuie s[ r[spund =i eu printr-un gest leal =i s[ v[ atrag aten\ia asupra unei primejdii. Mi s-a spus c[ v[ logodi\i cu domni=oara Otilia. Pascalopol ]ntrerupse cu vioiciune: — Cine \i-a spus asta? Domni=oara Otilia? — Nu. Vede\i, lumea vorbe=te. Pascalopol se posomor] din nou.

104


Enigma Otiliei

— Domni=oara Otilia, continu[ St[nic[, este o fat[ foarte simpatic[, dar =ti\i, educa\ia ei a fost fatalmente neglijat[. Mo= Costache e om b[tr`n, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, ]n definitiv. — Pentru ce n-are interes? ]ntreb[ serios mo=ierul. St[nic[ ]=i pierdu pu\in cump[tul. —Pentru c[, cred c[ =ti\i, poate, Otilia nu e fata lui, e o... — Domnule Ra\iu, observ[ Pascalopol cu repro=, e=ti un om cu cultur[, un avocat, nu ]n\eleg cum po\i vorbi astfel de lucruri. Credeam c[ vii s[-mi spui ceva serios. — Depinde de cum vede\i chestiunea. E foarte serios. Otilia e t`n[r[, neexperimentat[, azi se ]nt`lne=te c-un t`n[r, m`ine cu altul, o fat[ gre=e=te u=or. }n casa lor st[ un student de v`rsta ei, pentru care se pare c[ are ]nclina\iuni... Cumnata mea Aurica a v[zut lucruri decisive, dar, ca domni=oar[, s-a sfiit s[ v[ comunice, de aceea am luat eu hot[r`rea s[ v[ scutesc de o decep\ie. }n\elege\i, un om mai ]n v`rst[, chiar bogat, nu poate lupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fete de nou[sprezece ani. Pascalopol lovea nervos ]n birou cu coada unui cu\it de t[iat h`rtie. — }n definitiv, cu ce scop ]mi spui toate astea? ]ntreb[ el, ridic`ndu-se. — Dar... ca s[ v[ servesc, din recuno=tin\[, p`n[ nu e prea t`rziu. — }\i mul\umesc, zise scurt Pascalopol, acum sunt ocupat. +i trecu ]n alt[ camer[, ]ncuind u=a dup[ sine. St[nic[ mai r[mase pu\in pe scaun, examin`nd suprafa\a biroului. Lu[ ]n m`ini o carte de vizit[, o h`rtie scris[ la ma=in[, un plic cu antet, le examin[ =i le puse la loc, apoi scoase din cutie dou[ \ig[ri de foi =i se ridic[. La u=[ se opri =i, r[zg`ndindu-se, se ]ntoarse =i mai lu[ ]nc[ dou[ \ig[ri. Pascalopol, ]ntors de la mo=ie, ]=i reluase de mult obiceiurile =i, f[r[ a-=i exagera primejdiile din partea lui Felix, venea aproape ]n fiecare zi la mo= Costache. }n seara aceasta nu veni. Pe fa\a Otiliei, Felix citi o umbr[ de preocupare. A doua

105


G. C[linescu

zi, Otilia ie=i ]n ora=. }ntors de la Universitate, Felix o g[si st`nd turce=te pe sofaua ei, cu genunchii str`n=i ]n bra\e =i cu b[rbia rezemat[ pe genunchi. — Sunt foarte plictisit[! A= vrea s[ fug undeva, s[ zbor. Ce bine de tine c[ e=ti liber! A= vrea s[ fiu b[iat. — Nu vrei s[-mi spui ce ai? o ]ntreb[ Felix, bl`nd. — Nimicuri, ni=te mizerii, de ce s[ le mai =tii =i tu. At`ta ]\i spun, c[ vreau s[ plec de aici. Felix se ]ngrijor[ din nou. — Unde vrei s[ pleci? — Oriunde. +i cu tine a= pleca. — Otilia, se exalt[ Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. +tii c[ am oarecare venit, o cas[, vei fi... sora mea, dac[ vrei a=a. Otilia ]ncepu s[ z`mbeasc[ =i m`ng`ie matern =i cu v`rful degetelor sub\iri obrazul lui Felix. — Sunt o nebun[, Felix, nu trebuie s[ te iei dup[ mine. Tu nu e=ti ]nc[ major, de=i papa ne-ar da voie s[ facem orice n[zb`tii, s[ ne a=ez[m =i-n lun[. }ns[ ar vorbi lumea pe seama ta. Tu trebuie s[ fii liber, s[ munce=ti. Altfel, ]\i ratezi cariera. Am s[-l rog pe papa s[ se mute de aici. Otilia se \inu de cuv`nt =i, cople=ind pe mo= Costache cu m`ng`ieri, ]ncepu s[-l roage: — Papa, s[ ne mut[m de aici, te rog, ai unde. Felix e prea departe de Universitate, =i ar avea nevoie de o camer[ mai bun[, s[-=i primeasc[ colegii. +i eu m[ duc greu la Conservator. Ai casa din strada +tirbey Vod[. Doar Felix pl[te=te. G`dilat de bra\ele Otiliei, mo= Costache rezista moale, cu vocea lui r[gu=it[. — Are s[ fie cam greu, pierd un venit... — Papa, te rog, hai s[ ne mut[m. Mo= Costache spuse Aglaei noua hot[r`re. De altfel, ]=i f[cuse socoteala c[ ar putea s[ ]nchirieze casa din Antim mai scump dec`t cealalt[. — Cine \i-a dat ideea asta? se r[sti aceasta. Luat repede, Costache m[rturisi: — Otilia. E departe de Conservator.

106


Enigma Otiliei

— E departe de b[rba\i, ]l parodie Aglae. N-ai s[ la=i cas[ bun[, b[tr`neasc[, pe m`ini str[ine. At`t ]\i spun! Mo= Costache nu ]ndr[zni s[ scoat[ nici un cuv`nt =i, c`nd Otilia ]l ]ndemn[ din nou s[ se mute, c[ut[ s[ ias[ din ]ncurc[tur[ cu un: — S[ vedem! S[ ne mai g`ndim. Nu e nici un zor! Ostilitatea Aglaei se ]ndrept[ ]ncet, dar sigur =i ]n direc\ia lui Felix, a=a cum prev[zuse Otilia. T`n[rul o constat[ ]n mici lucruri, ]n aparen\[ ne]nsemnate. }nt`i nu mai fu rugat s[ preg[teasc[ pe Titi pentru corigen\[, fiind ]nlocuit cu St[nic[, a c[rui pedagogie g[l[gioas[, plin[ de invective ]mpotriva =colii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi v[zu c[ Aglae avea un chip special de a-=i ar[ta invidia ]ntr-o privin\[ oarecare, =i anume, t[g[duind cu autoritate c[ ceva se ]nt`mplase sau se va ]nt`mpla. — Ce faci, zisese ea lui Felix, cu un dispre\ inten\ionat, pref[c`ndu-se c[ uitase planurile acestuia, nu-\i cau\i o slujb[? Ca orfan, g[se=ti mai u=or. S[ ai =i dumneata un mic rost ]n via\[. — Urmez Facultatea de medicin[, vesti Felix jignit. Aglae afect[ a nu-l lua ]n serios: — A=, facultatea, asta e pentru b[ie\i de bani gata. }\i g[se=te el, Costache, vreun rost pe undeva. Felix se temu ca Aglae s[ nu ]nr`ureasc[ pe mo= Costache =i ca acesta s[ nu fie cumva ]n stare s[-l ]mpiedice, m[car ned`ndu-i cele trebuitoare. Dar mo= Costache, ca de obicei, nu numai nu-l st`njeni, ci p[rea m`ndru de ]mprejurarea asta, =i, mai t`rziu, primi pe colegii t`n[rului cu mimica lui particular[, ]ns[ cu o des[v`r=it[ ]ng[duin\[. Numai c`nd Felix avu trebuin\[ de bani pentru ]nscriere, mo= Costache se f`st`ci, ]ntreb[ dac[ nu se poate mai t`rziu, sf[tui pe t`n[r s[ ia din alt[ parte, c[ g[se=te el pe urm[. Cum Felix nu avea nici un „alt[ parte“, ]nf[\i=[ cazul Otiliei, care f[cu ceea ce f[cuse =i alt[ dat[. Pretinse a avea ea o metod[ sigur[, merse prin ora= =i aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimic nim[nui. Felix deveni, b[nuitor. Titi se ]nscrisese mai departe

107


G. C[linescu

la liceu, dup[ ce d[duse corigen\a, =i frecventa cursurile ]mbr[cat ]n uniform[ ca un ofi\er. +i el ]ncepuse a-l irita pe Felix cu aceast[ convingere nestr[mutat[ c[ Felix nu va urma mai departe studiile. — Acum ce faci? ]l ]ntreb[ el. — M[ voi ]nscrie la Universitate. Titi t[cu neutru, apoi spuse convins: — Mama zice c[ ai s[-\i cau\i o func\ie! C`nd Felix se ]nscrise cu adev[rat la Universitate, Aglae p[ru consternat[. — Tu nu supraveghezi deloc pe b[iatul [sta? zise ea lui Costache. St[nic[ depl`nse soarta intelectualilor =i se jur[ c[, dac[ ar fi avut din nou v`rsta lui Felix, s-ar fi v`r`t la un me=te=ug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae ]ncepu =i ea s[ comp[timeasc[ via\a medicilor, s[ dea pilde de mizerie, s[ dezguste ]n orice chip pe Felix. Nu trecu mult =i Titi nu mai merse la liceu =i ap[ru ]ntr-un costum civil m[iestos, cu lavalier[. Taina se l[muri pe dat[. Titi era prezentat ca „student“ la belle-arte, unde ]ntradev[r se ]nscrisese, pretinz`ndu-se c[ a terminat liceul. Acum Aglae, p`n[ mai ieri detestatoare a m`zg[lelilor lui Simion, se m[rturisea o admiratoare aprins[ a artelor. — N-am vrut, zicea ea, s[ ]mpiedic voca\ia lui Titi. S[-=i cultive talentul ]n lini=te, c[ ]ngrijesc eu de viitorul lui. Nu oricine se na=te cu un dar ca al lui. Acestea fiind spuse fa\[ de to\i, Otilia f[cu cu ochiul lui Felix. Aglae o observase. — +i dac[ mi-o ajuta Dumnezeu, ad[ug[ ea ]n\epat, am s[-l ]nsor =i s[-l a=ez la casa lui, ca s[ nu cad[ pe m`inile unei dezm[\ate. Ironia soartei f[cu ca tocmai „dezm[\ata“ s[ de=tepte instinctele erotice ale lui Titi. De la o vreme, acesta venea din ce ]n ce mai des ]n casa lui Giurgiuveanu, c[ut`nd ]n chip ]nvederat pe Otilia. Lipsit de elocu\iune =i de idei, el se a=eza ]n apropierea fetei =i z`mbea t[cut, c[ut`nd cu dificultate un prilej de convorbire. Totu=i, aceste vizite dese erau surprinz[toare

108


Enigma Otiliei

din partea lui Titi, care nu ar fi mers singur ]n casa cuiva, sub nici un chip. Titi se l[sa ]mbr[cat dup[ gustul Aglaei, se mi=ca dup[ ordinele ei =i refuza s[ fac[ altceva, pe dat[ ce citea nega\iunea ]n ochii ei. Acum Titi p[rea nervos =i-=i ]nghi\ea, c`nd vroia s[ vorbeasc[, prea des, saliva. — Ce faci? ]ntreb[ el deodat[, a=ez`ndu-se l`ng[ Otilia. — Tu nu vezi? cos, r[spunse Otilia, f[r[ s[-=i ridice capul, ca unui copil mic. C`teodat[ Titi =edea a=a de mult, rumeg`nd o inten\ie obscur[ =i urm[rind toate gesturile acesteia, ]nc`t Otilia se agasa =i se ridica s[ plece ]n odaia ei. Titi o urm[rea docil =i acolo =i se posta ]n pragul u=ii. — Titi, tu n-ai nici o ocupa\ie? — Nu! r[spundea naiv Titi, urm[rindu-=i g`ndul neexprimat. Un instinct de fat[ ]ns[ f[cea pe Otilia ca fa\[ de Titi s[-=i supravegheze gesturile ei, a=a libere =i de nep[s[toare, de obicei. Titi ]ncepuse s[ fie congestionat la fa\[, distrat, =i Aglae, b[nuind pricina, ]l ]ndemna s[ plece de acas[. St`nd pe banc[ chiar al[turi de Otilia, fiind de fa\[ =i Felix =i vorbind cu to\ii despre colegele lor, Titi, r`z`nd chinuit, apuc[ st`ngaci bra\ul gol al Otiliei. — Dar stai frumos, Titi, ce ai? se irit[ aceasta =i privi semnificativ ]n ochii lui Felix. Titi puse lui Felix, ]ntre patru ochi, o ]ntrebare care-i sui acestuia tot s`ngele la cap: — Ascult[... tu e=ti bine cu Otilia... spune drept... se preteaz[? — Cum po\i jigni pe Otilia, se indign[ Felix, presupun`nd asemenea lucruri? Otilia e o fat[ cuminte. Titi mestec[ saliva, preocupat =i incredul: — Mama spune c[ a v[zut-o cu mul\i. — Nu e adev[rat, nu e adev[rat! neg[ Felix aprins. }ntr-o zi ]ns[, Titi, dup[ o lung[ =edere nemotivat[ ]n apropierea Otiliei, care citea, ]ndr[zni un gest oarecare de concupiscen\[, care irit[ pe fat[. — E=ti nebun, Titi, \ip[ ea, pleac[ de aici!

109


G. C[linescu

|ip[tul ei fu auzit indirect de Aglae, care se m`nie foc, ]ns[ nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea ]=i v[rs[ toat[ ciuda fa\[ de mo= Costache, fiind sigur[ c[ Otilia o auzea dintr-o odaie al[turat[: — Nici n-a pus m`na b[iatul pe ea. +i dac[ ar fi pus, ce? Fete ca ea pentru asta sunt. S[ tr[iasc[ discret cu b[ie\ii de familie, s[-i fereasc[ de alte lucruri mai rele. Otilia ap[ru pe u=[ cu coama m`nioas[, cu ochii ]nc[rca\i de fulgere. — Papa!, strig[ ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta, ori tanti Aglae nu mai calc[ pe aici. Mo= Costache holb[ ochii, =i a=a prea holba\i, =i deschise bra\ele ca un om ce st[ s[ se-nece, privind cu teroare =i implorare c`nd pe unul, c`nd pe altul. Aglae f[cu o str`mb[tur[ de sfidare, dar nu ]ndr[zni s[ mai vorbeasc[, uimit[ de nea=teptata reac\iune. Costache, dup[ ce a=tept[ ]n zadar ca cele dou[ p[r\i s[ se potoleasc[, spre a-i cru\a trebuin\a de a lua o atitudine, ]=i d[du seama de t[ria m`niei Otiliei, care a=tepta inflexibil[. — Nu-nu-nu... trebuie... s[-s[-s[... spune\i vorbe grele, se b`lb`i el c[tre Aglae, la plural, spre a atenua prin echivoc repro=ul. Aglae ie=i, tr`ntind u=a. Otilia merse c[tre mo= Costache, ]l ]mbr[\i=[ trist[, dar f[r[ s[ pl`ng[, =i, l[s`ndu-=i capul pe um[rul lui, spuse alint`ndu-se: — Papa, de ce la=i tu s[ m[ batjocoreasc[, =tii bine c[ nu le-am f[cut nimic? Mo= Costache, ]n loc de orice r[spuns, o str`nse u=or ]n bra\e. Acum tanti Aglae nu mai venea ]n casa lui mo= Costache, spre ]ntristarea acestuia =i bucuria Otiliei. }n schimb, at`t Costache, c`t =i Aglae, ca s[ poat[ p[stra comunicarea ]ntre ei, unul, din la=itate, cealalt[, din interes, se foloseau de Felix, care ]ncepu s[ fie, f[r[ voia lui, un agent de leg[tur[. }n acela=i timp, St[nic[ f[cea cu ochii lui ceea ce ar fi voit sa fac[ Aglae. Se-nt`mpl[ ca o dat[ St[nic[ s[-l g[seasc[ ]n cas[, ]n odaia lui, numai pe Felix, care citea un curs de anatomie. Venise tiptil, trec`nd prin toate od[ile f[r[ s[ tr`nteasc[ u=ile, a=a

110


Enigma Otiliei

]nc`t Felix fu speriat c`nd auzi ]napoia lui un glas b[rb[tesc. St[nic[ ]ncepu s[ se plimbe prin camer[, examin`nd cu aten\ie toate lucrurile =i vorbind cu o bonomie inten\ionat[, ce presupunea complicit[\i din partea lui Felix. — Va s[ zic[, aici stai... nu e r[u (St[nic[ ]nfipse m`na ]n saltea, privi fugitiv ]n dulapul de haine), are mobile mo= Costache... Nu =tii c`t ]\i re\ine pentru pensiune? Te pomene=ti c[ nu =tii nici ce venit ai! S[ =tii c[ am s[ m[ interesez, aflu eu prin oamenii mei, mo=u e pezevenghi (St[nic[ ie=i ]n geaml`c, continu`nd vorbirea =i mai tare, =i deschise u=a de la odaia Otiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu po\i =ti bine ce are =i ce n-are. Aici =ade Otilia! Frumos! Frumos! Nostim[ fat[, Otilia (St[nic[ f[cu cu ochiul lui Felix), are temperament, =tie Pascalopol dup[ ce umbl[, stai al[turi de ea, las’ c[-i bine, =i eu, c`nd eram student, =edeam la gazd[ pe aceea=i sal[ cu o fat[ delicioas[, eh, ce fat[, s[ te fere=ti ]ns[ de Otilia, e =ireat[, f[-\i interesele =i at`t, nu te cola, las’ c[ nu e=ti dumneata prost, nu te v[z eu? (St[nic[ f[cu iar cu ochiul lui Felix, c[ruia ]i ardeau obrajii de ciud[.) Dar ce are Otilia aici? (St[nic[ ]i scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol s[ tr[iasc[... Cu Otilia, dac[ ai bani, bine, dac[ nu, te planteaz[. (St[nic[ ]ncepu s[ coboare sc[rile, condus str`ns de Felix, care se temea s[ nu ia ceva din cas[; ajun=i ]n odaia cu masa de joc, ]ncepu din nou s[ scotoceasc[, ]ntoarse tablourile pe dos, cercet[ c[ptu=eala de lemn a oglinzii, arunc[ ochii ]n toate p[r\ile, ]n sf`r=it ridic[ capacul cheselei cu tutun =i ]ncepu s[ miroas[.) Are tutun bun mo=u, =i =tii de unde, nici nu-\i trece prin g`nd, are debit de tutun, pe care ]l exploateaz[ prin al\ii, tot Pascalopol i-a f[cut rost de brevet, c`=tig[ grozav, fiind ]n centru. (St[nic[ v`r] m`na ad`nc ]n chesea =i-=i umplu buzunarul cu tutun.) Uite, oameni ca [=tia las[ succesiuni ]ncurcate, \i-o spun eu, ca avocat, nu fac testament, sau fac unul ne=tiut de nimeni, ]n favoarea c`te unui =iret. Otilia ce treab[ are? Noi, familia, dac[ am fi mai energici, am putea lua m[suri, =tii, sunt destule, debilitate mintal[ etcetera, etcetera, dar mo=ul e pezevenghi,

111


G. C[linescu

]l ]nva\[ Otilia =i-l ajut[ Pascalopol. Ascult[, spune drept, ]n fond e ]n interesul dumitale, eu pot s[-\i fiu de mare folos ]n carier[ (am s[-\i recomand o fat[ fain[, unic[), n-ai auzit pe mo= Costache vorbind de testament, de adop\iune, de lucruri de astea, ]n sf`r=it? E discret mo= Costache, dar dumneata trage cu urechea, mai ales c`nd vine Pascalopol. Mai treci pe la noi, ]ntreba Aurica de dumneata! Din aceast[ p[l[vr[geal[ a lui St[nic[, Felix fu nevoit s[ constate c[ unele lucruri nu erau lipsite de adev[r. Mergea pe strad[ cu un coleg de facultate, c`nd deodat[ acesta ]l trase repede de bra\. — Vino-ncoace, s[ ne ascundem colo ]n gang. Trece ]n col\ proprietarul meu, c[ruia nu i-am pl[tit chiria pe luna asta. Se aflau pe bulevardul Elisabeta, pe por\iunea dinspre Cotroceni. Felix arunc[ ochii =i z[ri pe mo= Costache, care o lua ]n direc\ia C[ii Plevnei. }ntreb[ mirat: — Acela e proprietarul? Dar bine, este unchiul meu, Costache Giurgiuveanu. — Nu mai spune! Chiar a=a-l cheam[. Colegul ]l inform[ c[ =edea ]ntr-o cas[ de raport cu c`teva caturi, foarte modern[, ]ns[ cu apartamente mici, pe care proprietarul le ]nchiria la studen\i, la intelectuali tineri ]n concubinaj, sco\`nd astfel un venit mai mare. Accepta chiria lunar, ]n schimb se acoperea printr-o poli\[ scadent[ la data exigibilit[\ii ei. }n caz de neplat[, preschimba poli\a sporindu-i cifra, sau o protesta, d`nd afar[ pe chiria=. }n genere ]ns[ ]ng[duia pe to\i cu mult[ bonomie, fiindc[ prin sistemul poli\elor =i al ]nt`rzierilor, chiria, mic[ ]n teorie, se dubla. Pl[tit[ anticipat, chiria era, de pild[, patruzeci de lei lunar, poli\a era de optzeci de lei, la ]nt`rzieri cu preschimb[ri se ad[uga dob`nda. C`nd t`n[rul chiria= se ]ncurca, mo= Costache nu devenea brutal. Arunca ochii prin cas[, ajuta memoria debitorului =i-i cerea, bun[oar[, dac[ era student ]n medicin[ (pe ace=tia ]i prefera), tratate de medicin[, cursuri, articole de obicei scumpe. Felix ]=i aduse aminte fulger[tor atunci c[ mo= Costache se oferise s[-i cumpere el, pun`ndu-i ]n cont, anume

112


Enigma Otiliei

manuale, ceea ce-l surprinsese ca contrast`nd cu aparenta lui ignoran\[, =i c[ chiar ]i adusese unul, ]n perfect[ bun[ stare, cu excep\ia unei semn[turi rase cu un briceag. Colegul ]i mai povesti c[ mo= Costache vine des s[ vad[ casa, ]i d[ t`rcoale atente, privind-o cu m`inile la spate de pe trotuarul opus, ba urc[ sc[rile, ascult`nd uneori zgomotele din cas[, c[ instalase, unicul ]n Bucure=ti, un dispozitiv care face ca becul electric, aprins cu comutatorul de jos, s[ se sting[ cam ]n clipa c`nd chiria=ul ajunge la etaj. Asta, pentru a evita r[m`nerea peste noapte a unei l[mpi aprinse. (Felix se g`ndi prin contrast la lampa cu petrol din casa lui mo= Costache.) De altfel, b[tr`nul nu f[cea nici o observa\ie, privea cu ochi paterni pe tinerii care aduceau femei =i le saluta ceremonios pe acestea, dac[ p[reau de condi\ie bun[. Colegul mai ad[ug[ c[ mo= Costache avea obiceiul s[ ]ncerce de a da restul, la unele sume pl[tite, ]n timbre po=tale, pe care le \inea ]ntr-un portofoliu gros, legat cu gumilastic, pretext`nd c[ n-are m[run\i=. Felix ]=i aminti numaidec`t de debitul de tutun denun\at de St[nic[. Spre Cr[ciun, St[nic[ ap[ru ]n casa lui mo= Costache cu un individ necunoscut, ]ntre dou[ v`rste, ]mbr[cat ]n haine prea lungi, ponosite, cu mari must[\i ro=cate c[z`nd peste buze, cu capul ras. Avea ]nf[\i=area neru=inat[, ipocrit[ a avoca\ilor de provincie, sili\i s[ fac[ orice pentru a tr[i =i lipsi\i de orice scrupule. Fa\a ]i era rumen[, ]nfloritoare, iar ochii, sp[l[ci\i. }nt`mpl[tor, se afla =i Pascalopol, fiind spre sear[, al[turi, se-n\elege, de Otilia =i de Felix. Acesta r[mase nedumerit c`nd St[nic[ recomand[ pe individul ro=u: — V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu, domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorb[, dar bun doctor, pe mul\i a sculat din pat. St[nic[ vorbea familiar, cu preten\ii de umor, ]ns[ Pascalopol nu gust[ deloc spiritul lui =i l[s[ privirea ]n jos, jenat. Doctorul se a=ezase ]ndr[zne\ pe scaun =i a=tepta ca un specialist chemat ]ntr-adins. Felix schimb[ c`teva ocheade cu Otilia. V[dit, am`ndoi nu ]n\elegeau ce voiau cei doi musafiri. — Papa, ]ntreb[ Otilia, e=ti bolnav? Tu ai chemat pe domnul doctor?

113


G. C[linescu

— Nu, nu, nu, se ap[r[ Costache, ]nsp[im`ntat la ideea de a pl[ti vreo vizit[. N-am chemat pe nimeni. — Ei, frate, preciz[ St[nic[ cu aer jignit, domnul doctor nu ia nici un ban, l-am adus eu ca pe un prieten, s[-l cunoa=te\i =i dumneavoastr[, dar ar fi bine s[ v[ examineze pu\in, nu stric[, e mai cuminte s[ chemi doctorul c`nd e=ti s[n[tos. Nu e a=a, Vasiliad, ce zici? }n loc s[ se arate jenat, ca o c`nt[rea\[ c[reia i se cere s[ c`nte la vizite, doctorul r[spunse hot[r`t: — Se-n\elege, se-n\elege! — Ce spui, Vasiliad, de veri=oara mea Otilia, zise St[nic[, ar[t`nd spre fat[, nu-i a=a c[-i stra=nic[? Vasiliad p[ru a aproba, dar ]ntreb[ judec[tore=te: — Sunte\i c[s[torit[? — A=, pufni St[nic[, ce c[s[torit[! Nici n-o sf[tuiesc s[ se c[s[toreasc[. Azi, o fat[ frumoas[ =i inteligent[ face carier[ str[lucit[, dac[ n-are prejudec[\i. Ce s[ se m[rite? C`nt[ admirabil la pian, vorbe=te dou[ limbi str[ine, i-ar trebui o protec\ie mare. Ai v[zut Lilly de Georgiades! A luat un premiu la Nisa acum trei ani! Otilia se-ncrunt[ de bun[voin\a trivial[ a lui St[nic[, =i Pascalopol ]ncepu s[ bat[ nervos cu degetele ]n mas[. Lilly de Georgiades era, al[turi de Mi\a Biciclista, o curtezan[ de stil mare a Capitalei din acea epoc[. — Examineaz-o pe Otilia, st[rui St[nic[. E cam nervoas[, debil[. Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mi=case spre ea. — Mersi! Nu sunt bolnav[, sunte\i prea gentil! — Nu =tii, Otilio, declam[ St[nic[, ce ureche fin[ are doctorul! Minunat[! Dac[-l aduceam la vreme la ]ngera=ul meu, azi ar fi tr[it. S[ =tii ce te a=teapt[, s[ previi, [sta e rostul medicinei! Mo= Costache, te rog eu (St[nic[ f[cu din m`ini semnul rug[min\ii), am v[zut c[ tu=e=ti, ai s[-mi mul\ume=ti. Vasiliad se ridicase, ]ndrept`ndu-se spre Costache, care implora pe ceilal\i din ochi s[-l salveze, ]n vreme ce St[nic[, spre a-i z[d[rnici rezisten\a, ]i =i tr[sese haina.

114


Enigma Otiliei

— G[sesc c[ nu e potrivit, protest[ Otilia cu oarecare iritare, s[-l examina\i pe tata, f[r[ rost, s[-i mai v`r`\i ]n cap cine =tie ce idei. St[nic[ izbutise sa trag[ =i vesta =i se f[cu c[ n-aude pe Otilia. — Ai s[-mi mul\ume=ti, nu altceva! asigur[ el pe mo= Costache. Ureche minunat[. Doctorul Vasiliad comand[ profesional b[tr`nului: — Scoate\i-v[ =i c[ma=a! Acesta, intimidat, se execut[, arunc`nd o uit[tur[ vrednic[ de mil[ c[tre ceilal\i, care nu se putur[ ab\ine de a nu z`mbi. — C`\i ani ave\i? ]ntreb[ doctorul, imperios. Mo= Costache se f`st`ci. Era ]nvederat c[ nu-i pl[cea s[-=i spun[ v`rsta. — +aizeci =i =apte, =aizeci =i cinci... nu =tiu! — Hm! f[cu doctorul, ]n timp ce St[nic[ se-nv`rtea, frec`ndu-=i m`inile, ]n prada unei vizibile satisfac\ii. A\i suferit de vreo maladie infec\ioas[ intim[, so\ia dumitale a f[cut avorturi? Mo= Costache se-ng[lbeni, iar Pascalopol interveni: — Domnule doctor, eu cred c[ la o consulta\ie de amuzament nu e nevoie de ]ntreb[ri nepotrivite, c`nd sunt de fa\[ =i domni=oare. —De ce, de ce? s[ri \an\o= St[nic[, domnul doctor trebuie s[ =tie tot! Doctorul nechemat a=ez[ pe bolnavul f[r[ voie pe un scaun, ]i ciocni genunchii, a=eza\i unul peste altul, spre a le controla reflexele, ]ncerc[ cu un ac de g[m[lie sensibilitatea epidermei, privi pe Costache ]n pupilele ochilor, cu ajutorul unei lum`n[ri apropiate brusc, ]l puse s[ scoat[ limba afar[ =i s-o \in[ dreapt[, ]l chestion[ apoi ]ntr-un mod straniu: c`t face 15 + 18, ]n ce an se afl[, cine este rege. Mo= Costache, a=a de supus prin firea lui, se cam sup[r[: — Crezi c-am ajuns ]n dddoaga copil[riei? — De c`t[ vreme ave\i aceast[ dificultate la vorbire? ]ntreb[ doctorul, privind cu ]n\eles spre St[nic[. Iritat de ]ndr[zneala lui Vasiliad, mo= Costache se b`lb`i =i mai r[u:

115


G. C[linescu

— Uuunde vvvezi dum... dumneata c[ am dificult[\i? — A=a vorbe=te dumnealui totdeauna! asigur[ St[nic[. Felix, de=i la ]nceputul studiilor, din scurta lui experien\[ prin contactul cu colegii, prin lectura din proprie ini\iativ[ a unei patologii generale, ]n\elese c[ Vasiliad umbla s[ descopere la mo= Costache o atingere a sistemului nervos, vreo infec\ie localizat[. Din felul cum examina doctorul, nu i se p[ru c[ are de-a face cu un practician bun. — Domnule doctor, zise el, ceea ce b[nui\i dumneavoastr[, examin`nd reflexele, nu poate exista ]n nici un caz ]n aceast[ cas[. — Dumneata ai no\iuni de medicin[? ]ntreb[ Vasiliad, ostil. — Domnul este student ]n medicin[! comunic[ St[nic[. Doctorul se ]ncrunt[ =i deveni deodat[ servil. — Daa? N-am =tiut! Fire=te c[ nu e nimic. Dar noi ne facem datoria. — }n cazul de fa\[, mi se pare c[ v[ amuza\i pe socoteala lui papa, ad[ug[ Otilia. Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie =i b[tu aprobativ pe Felix pe um[r. Vasiliad ]ncepu acum s[ fac[ ausculta\ia pl[m`nilor, duc`ndu-=i urechea deasupra spin[rii b[tr`nului. — Spune\i treizeci =i trei, comand[ el. — Cccum? — Spune\i tare: treizeci =i trei. A=a. Tu=i\i. Din nou: treizeci =i trei. — Treizeci =i trei. Treizeci =i trei. Treizeci =i trei. Doctorul ridic[ capul. — A\i suferit vreodat[ de vreo congestie la baza st`ng[? — Nu-nu-nu! se ap[r[ Costache, pu\in palid. — A\i avut ceva: aud crepita\iuni. — Domnule doctor, s[ri Pascalopol, l[sa\i omul ]n pace. N-a avut nimic. — Nu ave\i din c`nd ]n c`nd sufoca\iuni, palpita\ii? Mo= Costache ezit[, indispus. — Am s[ v[ dau un calmant foarte bun, insinu[ doctorul!

116


Enigma Otiliei

— E v`rsta, fire=te, coment[ sinistru St[nic[. Examineaz[ =i inima, Vasiliad. — Se-n\elege, se-n\elege. Vasiliad ordon[ lui mo= Costache s[-=i opreasc[ respira\ia =i-=i puse urechea pe pieptul lui, ]n vreme ce cu m`na dreapt[ ]i lua pulsul. — Oarecare oboseal[, decret[ el, nesolicitat, evident, ]ngro=area vaselor. Sunte\i cam sanguin, cam rumen la fa\[. Trebuie s[ v[ feri\i de accidente. M`ncare mai pu\in[. Doctorul se preg[tea s[ continue examenul =i ]n direc\ia nutri\iei, ]ns[ mo= Costache ]ncepu s[ reziste. }=i tr[sese c[ma=a =i se ]mbr[ca. — Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mul\umesc, bomb[ni el. — Suntem gr[bi\i, domnule doctor, t[ie scurt Pascalopol, ridic`ndu-se, tocmai voiam s[ ie=im ]n ora=. La revedere. La revedere, domnule St[nic[. — Circula\ia dumneavoastr[ e singura chestie care trebuie s[ v[ preocupe, urm[ doctorul, ca s[ dea o ]nf[\i=are onorabil[ concedierii. . — Nu-i a=a? Nu-i a=a? exult[ St[nic[, nu se =tia dac[ de recomandarea doctorului, sau de =tirea proastei s[n[t[\i a examinatului. Ca s[ scurteze comedia, Pascalopol trecuse ]n odaia al[turat[, tr[g`nd printr-un semn pe to\i ceilal\i ai casei. Mo= Costache se duse sup[rat ]n odaia lui, s[-=i dreag[ ]mbr[c[mintea, iar Otilia veni cu informa\ia c[ St[nic[ =i doctorul trecuse, prin strad[, ]n curtea Aglaei. — Ceea ce face St[nic[ mi se pare foarte suspect, spuse Pascalopol c[tre Felix =i Otilia. S[ fi\i cu ochii ]n patru. Cu siguran\[ c[ doctorul a fost trimis de cocoana Aglae. Am impresia c[ am auzit de el, e unul dintre acei rata\i ai meseriei, cu care se aranjeaz[ decesele cu mo=teniri importante, gata s[ dea orice m[rturie. — Dar ce rost are s[ vin[ aici, nu ]n\eleg, spuse Felix. — Zici c[ ]i f[cea examenul sistemului nervos? urm[ Pascalopol, apuc`nd pe Felix prietene=te de bra\. }ntreba de

117


G. C[linescu

infec\ii, de avort, fire=te. Cu alte cuvinte, voia s[ vad[ dac[ nu cumva Costache e pe cale de a se scr`nti, de a deveni iresponsabil. Un =napan de [sta, care are curajul s[ intre nepoftit ]n casa omului =i s[-l dezbrace, e ]n stare de orice. Poate s[ insinueze c[ a avut impresia c[ Costache era atins, c[ b`lb`iala, pe care toat[ lumea i-o =tie, e un fenomen suspect etcetera. Dac[ cucoana Aglae ar fi ]ntrebat[, ca martor[, ce =tie despre b`lb`iala inofensiv[ a bietului Costache, ce crede\i c-ar spune? Cei doi erau nedumeri\i. —Ar fi ]n stare s[ spun[ c[ Costache n-a avut-o ]nainte =i c[ numai de c`t[va vreme i-a venit, c[ Costache a ]nceput s[ devin[ iritabil, c-o gone=te pe ea, pe sor[-sa. Lumea o crede, ca sor[. — Dar de ce? se chinuia mereu Felix cu ]ntrebarea. — E=ti copil! O vezi pe fata asta? (Ar[t[ spre Otilia.) Fata asta n-are pe nimeni, dec`t pe mo= Costache, care, s[ nu fim nedrep\i, o iube=te. Datoria lui este ]ns[ s[-i lase un rost, fiindc[ i-a m`ncat averea bietei maic[-sa, sau s-o adopte, ca s[-i asigure succesiunea. Dac[ ar vrea (spuse el ca pentru sine), de mult n-ar mai interesa-o mizeriile astea. Dar, ]n sf`r=it! Ei bine, cucoana Aglae, condus[ de St[nic[ [sta, care e un escroc (s[ nu te superi, domni=oar[ Otilia) =i umbl[ dup[ procopseal[, e capabil[ s[ declare c[ Costache s-a smintit =i e iresponsabil, aduc`nd m[rturia doctorului. Pentru bani, cape\i orice declara\ie. Costache pus sub interdic\ie ]nseamn[ scoaterea din cas[ a domni=oarei Otilia. — Vai! se ]nsp[im`nt[ Otilia de ra\ionamentul dur al mo=ierului. — A=a ceva n-are s[ se-nt`mple, nu-\i fie team[, o m`ng`ie Pascalopol, Costache e s[n[tos, tr[ie=te mai mult dec`t noi to\i; dar trebuie s[ fii prudent[. Spionajul e cam ru=inos, dar uneori e s[n[tos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei Aglae, n-ar strica s[ trag[ cu urechea. Trebuie s[ \in[ =i el la dumneata (am v[zut eu c[ \ine, nuan\[ Pascalopol cu o ironie bonom[), cum \iu =i eu, =i mo= Costache... ca la o fiin\[ ginga=[, care merit[ ocrotirea, ca la o floare rar[. (Felix privi pe mo=ier, aprob`nd, gata la devotamente.) S[ fim preveni\i, s[ nu-i fac[

118


Enigma Otiliei

lui mo= Costache cine =tie ce boroboa\[. St[nic[ [sta e ]ndr[zne\, neru=inat, =tie, ca orice avocat, toate =icanele. — Nu-mi vine s[ cred, mai rezist[ con=tiin\a Otiliei, c[ tanti Aglae ar fi ]n stare s[ ajung[ p`n[ la m`r=[via asta, m[car de ru=inea lumii, fiindc[, altfel, este ]ntr-adev[r lipsit[ de orice sentimentalisme. De ce ar da de b[nuit? O cred mai ipocrit[. — Dac[ nu s-au g`ndit la asta, atunci au vrut s[ =tie, emise Pascalopol alt[ ipotez[, dac[ Costache o mai duce mult. S[ vad[ cum merge inima, dac[ n-are vreo racil[, s[-l supravegheze de aproape. +tii de ce nu l-a l[sat pe Costache s[ se mute? Ca s[ nu scape de sub ochii ei. Dac[ mo= Costache ar fi mai de ]n\eles, de mult ]l f[ceam s[-=i pun[ afacerile ]n regul[. Mo= Costache se ]ntorsese ]mbr[cat cu paltonul, dar cu fa\a ]ntunecat[. — Aaasta nu-nu-nu-mi place... S[ nu-mi mai vvvie pe-aci! protest[ el, prea t`rziu. Pascalopol ]l lu[ de bra\ =i-l ]mpinse spre ie=ire. Ceilal\i se preg[teau =i ei s[-l urmeze, fiindc[ mo=ierul ]i invitase seara ]n ora=. C`nd tr[sura se urni, Pascalopol spuse b[tr`nului, ]mbietor: — M[i Costache, f[-mi, m[ rog, pl[cerea =i treci m`ine diminea\[ pe la mine, am s[-\i spun lucruri care te intereseaz[. Felix, a=ezat pe banchet[, avea privirea ]ndreptat[ ]nspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea z[ri o ]ngr[m[dire de capete care priveau ]nspre tr[sur[ cu expresii sumbre. Mai mult prin intui\ie, distinse, pe l`ng[ silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei =i a lui St[nic[, iar mai ]n fund, cocoa=a ]mbrobodit[ a lui Simion.

119


G. C[linescu

CUPRINS

VIII Felix ]=i d[dea prea bine seama c[ iube=te pe Otilia, f[r[ s[ poat[ determina con\inutul acestui sentiment. Uneori ]l urm[reau genunchii mici ai fetei, ]n pozi\ia ]n care ea ]i ]mbr[\i=a. Erau ni=te genunchi ca=ti =i =trengari ]n acela=i timp, cu o personalitate a lor proprie, =i lor ar fi voit Felix s[ le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Alt[ dat[, p[rul c[zut ]n bucle cre=tea ]n visele t`n[rului =i-l inunda. S[-i spun[ Otiliei c-o iube=te ]n fa\[, Felix nu putea. Otilia era familiar[, liber[ ]n mi=c[ri, =i ceea ce cu alt[ fat[ trebuia c`=tigat dup[ ]ndelungi tactici, cu ea se c`=tiga dintr-o dat[. Asta dezorienta pe Felix. Otilia ]l lua de bra\, Otilia ]l m`ng`ia matern cu degetele-i sub\iri, Otilia-i v`ra m`na f[cut[ pieptene prin p[rul mare, zic`ndu-i: „Trebuie s[-\i mai tai pletele, parc[ e=ti Samson“. Cople=it de aceste volupt[\i, Felix nu era ]ns[ mul\umit, fiindc[ nu era sigur c[ sunt un semn de dragoste. Odat[ voi s[ r[spund[ acestor familiarit[\i, s[ ias[ din starea de protejat, =i la un mic serviciu al Otiliei f[cu gestul de a-i s[ruta m`na. Otilia se dep[rtase prea repede, spre a-i ]ng[dui omagiul, apoi b[gase de seam[ =i se r[zg`ndise. — Vrei s[-mi s[ru\i m`na? ]ntreb[ ea simplu. Uite! +i-i ]ntinse m`na la gur[. Cu astfel de purt[ri ale Otiliei, Felix nu putea face progresul cel mare, care, dup[ el, trebuia s[ fie o m[rturisire ]nfl[c[rat[, urmat[ de ]ngenuncheri =i efuziuni indicibile. Otilia s-ar fi uitat r`z`nd la el =i i-ar fi omor`t vorbele pe buze, cum se mai ]nt`mplase. +edea ]ntr-o zi pe pat cu m`inile sub c[p[t`i =i urm[rea cu tot sufletul mi=c[rile Otiliei, de al[turi. }i spunea ]n g`nd tot ce nu ]ndr[znea s[-i spun[ ]n fa\[. Deodat[, Otilia ap[ru ]n pragul u=ii deschise: — Ce faci tu aici, ziua n[miaza mare? La ce te g`nde=ti?

120


Enigma Otiliei

Se a=ezase pe marginea patului lui Felix, ]nainte ca acesta s[ fi avut vreme s[ sar[ jos: — La ce te g`nde=ti? La ce te g`nde=ti? +i-i tot r[sucea un nasture al hainei. Felix ]=i culese for\ele. — A= vrea s[-\i spun ceva odat[, Otilia, mi-e fric[ ]ns[... — De at`tea ori mi-ai spus c[ vrei s[-mi comunici ceva misterios. Spune odat[, c[ nu te m[n`nc. Haide, c[ m[ gr[besc. Vai, ce treab[ am! Lui Felix i se p[ru ridicol s[ fac[ o declara\ie ]n asemenea ]mprejur[ri. De aceea se obi=nuise s[ le fac[ ]n =oapt[, c`nd Otilia nu era de fa\[. Se ]nchidea ]n odaie cu o fotografie a fetei =i se l[sa ]n voia vis[rii. O cuprindea de m`ini, o tr[gea spre el, ]=i apropia buzele de urechea ei =i-i =optea indefinit: „Te iubesc, te iubesc, te iubesc“. Nu mai putea dormi, dar c[uta patul. Acolo, ]ntins, intra ]n visul unic, enervat c`nd era pe cale s[-i scape. }ncerca s[ adoarm[ de-a binelea, ]ns[, pe dat[ ce imaginea Otiliei se amesteca =i fugea, se trezea speriat =i o aducea ]napoi. }ncepuse s[ nu mai poat[ visa altceva =i c[p[tase adev[rate insomnii, care-i f[cuse cearc[ne la ochi. Ziua scria ]n caiete, caligrafic: „Iubesc pe Otilia“. C[uta, recurg`nd chiar la disimula\ii, gesturile de ocrotire ale Otiliei, care le oferea cu mult[ spontaneitate. De altfel, fa\[ de Otilia ]=i exercita sentimentul filial, r[mas nefolosit din pricina mor\ii timpurii a mamei lui. Sim\ea nevoia s[ i se m[rturiseasc[, s[ se a=eze sub protec\ia ei, s[ fac[ ]ntocmai ce i se ordona. — Felix, striga c`teodat[ Otilia, cum e=ti de neatent! }\i cade nasturele de la hain[. Vino ]ncoace, s[ \i-l cos! Aten\ia aceasta era cu at`t mai hazlie, cu c`t Otilia ]=i pierdea nasturii ei f[r[ nici un regret, =i mai degrab[ arunca o rochie la gunoi, dec`t s-o repare. Felix venea supus =i pregust`nd voluptatea apropierii. Otilia ]l tr[gea spre ea cu o dulce violen\[, \`\`ia din gur[ nemul\umit[, at`rna un fir de a\[ ]n gura lui Felix, ca s[ nu uite (supersti\ie pe care o cultiva mult), =i apoi cosea nasturele, ]n vreme ce Felix ]i sorbea parfumul p[rului ei risipit sub chiar obrajii lui. De la o vreme, nasturii, fiind cusu\i prea solid, nu mai c[deau, ]nc`t ]ntr-o zi Felix,

121


G. C[linescu

sim\ind nevoia imperioas[ de a sorbi respira\ia Otiliei, rupse un nasture =i merse la ea. — M[ mir, zise Otilia, doar \i l-am cusut bine deun[zi! Nu-l b[nui, sau se pref[cu c[ nu-l b[nuie=te, ci numai se ar[t[ sup[rat[ de at`ta neglijen\[. C[zut pe panta disimula\iei, Felix se pretext[ bolnav. Otilia, serioas[, ]i v`ra m`na prelung[ de-a lungul g`tului, s[ vad[ dac[ n-are temperatur[, ]i f[cea ceaiuri, =edea pe marginea patului, ned`ndu-i voie s[ se dea jos din el. Deodat[ ]i intr[ ]n cap c[ Felix nu se hr[ne=te bine. — Se-n\elege, Marina g[te=te dezordonat, eu nu m[ ocup, e=ti subalimentat. Munce=ti =i prea mult. Supraalimenta\ia impus[ de Otilia se reducea, c`nd ]=i aducea aminte, la un baton de ciocolat[ sau la o pr[jitur[ v`r`t[ cu sila ]n gura lui Felix, care se supunea cuminte, fiindc[ putea mu=ca pu\in =i din degetul fetei. Toate maternit[\ile acestea durau at`t c`t Otilia era numai cu Felix, acas[. Pe dat[ ce ap[rea Pascalopol, sau o chema ]n ora=, Otilia redevenea distrat[ =i ner[bd[toare de petreceri inedite. Atunci toate ging[=iile ei fa\[ de Felix ]=i pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnifica\ie. Dac[ Pascalopol intra ]n chiar clipa c`nd Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-nt`mpl[ o dat[), fata nu l[sa lucrul, nici nu-=i schimba stilul familiar, dar ochii ei erau ilumina\i, =i, pe dat[ ce sf`r=ea, alerga la mo=ier =i ]ncepea cu el obi=nuitele calinerii. Felix r[m`nea astfel un copil inofensiv, care nu concureaz[ pe oamenii mari. Din aceast[ cauz[, el se umplu de o gelozie aprins[ =i hot[r] s[ l[mureasc[ cu orice chip situa\ia. Ne]ndr[znind s[ ]nfrunte oral pe Otilia, se decise s[-i scrie. Lu[ o foaie de h`rtie =i a=ternu pe ea l[murit aceste cuvinte: „Otilia, nu stau aici dec`t pentru tine, fiindc[ te iubesc. Altfel, a= fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai v[zut asta? Felix“ }nt`i se g`ndi s[ trimit[ scrisoarea prin po=t[, ]ns[ putea sosi c`nd era =i el de fa\[, =i asta nu-i convenea. Hot[r] s[ i-o pun[ ]n camer[, dar =i a=a trebuia s[ fie prudent, ca nu cumva Marina, deretic`nd od[ile, s-o arunce. A=tept[ p`n[ ce Marina termin[ dereticatul ]ntr-o zi ]n care Otilia nu era acas[, =i apoi

122


Enigma Otiliei

depuse plicul cu indica\ia „Domni=oarei Otilia“ pe pat, p`ndind nelini=tit ]n odaia lui. La ora unu se auzir[ =i pa=ii Otiliei, u=a tr`ntit[, p`r`itul patului, ]n care se aruncase spre a se odihni pu\in. Felix ]=i comprim[ palpita\iile grozave ale inimii. — Felix, se auzi strig[tul fetei de al[turi, Felix, tu e=ti acolo? — Da, r[spunse acesta cu glasul stins. }=i ]nchipuia c[ fata citise scrisoarea. — Mi-e o foame nebun[. S[ mergem s[ m`nc[m. Papa mi-a spus ]n ora= c[ nu vine la pr`nz. Dar vino ]ncoace. Felix trecu dincolo ca un criminal prins asupra faptului. Otilia era ]ntins[ pe sofa, ]mbr[cat[ a=a cum venise din ora=. P`n[ =i umbrela de soare se afla l`ng[ ea. T`n[rul cercet[ fugar suprafa\a sofalei, dar nu z[ri nimic. V[zu scrisoarea, ]n sf`r=it, pe marginea mesei, nedesf[cut[. Fata o luase deci de pe pat =i o pusese pe mas[, f[r[ s-o citeasc[. „Dar dac[ n-o va citi deloc?“ se-nsp[im`nt[ Felix. }i venea s[ atrag[ aten\ia Otiliei asupra scrisorii =i apoi s[ fug[, fiindc[, ]n fond, lui ]i era fric[ de a pronun\a cuvintele de foc. Otilia se scul[ =i, lu`ndu-l de bra\, ]l ]ndrept[ spre u=[. La mas[, Otilia fu volubil[, ]i spuse impresii de Conservator, ]l ]ntreb[ despre activitatea lui universitar[. Sim\ise c[ Felix era preocupat. — Ce ai, Felix? E=ti a=a distrat! Te pomene=ti c[ e=ti ]ndr[gostit! Nu m-a= mira, cu at`tea colege... Felix se sim\i dezam[git de presupunerea Otiliei, =i prin g`nd ]i trecu toana de a smulge ]napoi scrisoarea. Otilia ]l \inu mult de vorb[, apoi trecu ]n odaia cu pianul =i-i c`nt[ anume fraze, apel`nd mereu la aten\ia lui, ]n sf`r=it ]l sf[tui s[ se duc[ s[ se odihneasc[, fiindc[ p[rea obosit. — M[ duc =i eu, vreau s[ citesc ceva, de mult n-am mai pus m`na pe o carte. Felix fugi ]nainte, ca s[ nu fie de fa\[ la g[sirea scrisorii, =i a=tept[ cu respira\ia ]ncordat[. Dup[ o ]ndelung[ ciorov[ial[ cu Marina, Otilia urc[ sc[rile. Se auzi c`nd intr[ ]n odaie, du=umeaua p`r`i u=or ]n c`teva puncte greu de precizat, Felix b[nui c[ Otilia se oprise ]n fa\a mesei. Apoi urmar[ mici zgomote indistincte =i... nimic. Felix se feri s[

123


G. C[linescu

dea ochii cu Otilia =i r[mase ]nchis ]n odaie. C`nd, t`rziu, ie=i, ca un ho\, u=a od[ii fetei era deschis[, scrisoarea lipsea de pe mas[, iar Otilia era ]n ora=. Se-ntoarse la mas[ cu Pascalopol =i cu mo= Costache, privi pe Felix degajat, se purta ca =i c`nd nimic nu se-nt`mplase. Contrariat, Felix deveni ]ndr[zne\ =i ]ncerc[ s[ controleze efectul scrisorii. F[cu a=a ]nc`t s[ se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata ]l privi franc, ]i spuse vorbe indiferente =i nu p[ru nici intimidat[, nici cu con=tiin\a ]nc[rcat[. Lui Felix ]i ]ncol\i b[nuiala c[ scrisoarea nu-i c[zuse ]n m`ini =i f[cu atunci ceea ce alt[ dat[ n-ar fi f[cut. Profit`nd de faptul c[ Otilia era jos cu Pascalopol, intr[ ]n odaia ei, arunc[ ochii pe pat =i pe mas[, pe du=umea, ]ns[ nu fu chip s[ descopere nimic. Scrisoarea fusese luat[ de cineva, ]n orice caz. A doua zi, la mas[, Otilia fu tot at`t de senin[, seara nu veni deloc. O m`hnire mare cuprinse pe Felix, o sil[ de toate, =i prin cap ]i trecur[ idei extravagante. Se g`ndea s[ lase totul balt[, s[ fug[ undeva ]n lume, ca fochist pe un vapor, ]=i ]nchipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi f[cut s[ sufere =i s[ plece, o vedea pl`ng`nd. Melodrama asta inexorabil[ ]i mi=c[ toate fibrele sufletului =i pref[cu descurajarea ]ntr-o mare durere consolatoare. }=i chinuia totu=i mintea cu fel de fel de ipoteze: Otilia a g[sit scrisoarea, dar n-a b[nuit de la cine este, =i-a ]nchipuit c[ e vreo glum[, vreo h`rtie veche a lui Felix; a g[sit-o =i, distrat[, a aruncat-o f[r[ s-o desfac[; n-a g[sit-o deloc, scrisoarea c[z`nd undeva printre lucruri; a citit-o, dar nu-l iube=te pe Felix. Ipoteza din urm[ aprindea gelozia ]n inima lui Felix. Cum? Otilia are at`ta putere de a se preface? Are at`t de pu\in[ inim[ ]nc`t s[ nu vrea s[-i spun[ o vorb[? E ]n stare s[ iubeasc[ pe b[tr`nul Pascalopol =i s[-l treac[ cu vederea pe el? O und[ de m`nie trecu prin el =i toate =tirile rele despre Otilia se adunar[ peste capul lui ]ntr-un stol negru, ]nfrico=[tor. Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o sor[. Nu putea s[-l urasc[. Poate c[ a sup[rat-o prin gestul lui. Nu se c[dea s[-i scrie ]n chipul acela, care dovedea c[ p[trunsese ]n odaia ei (impruden\[ neiertat[), ci s[-i spun[ de-a dreptul, discret.

124


Enigma Otiliei

Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindc[ r[ceala Otiliei, dac[ ea era pricina, era definitiv[, iar circula\ia scrisorii nu mai putea fi urm[rit[. }n ziua c`nd orice speran\[ p[ru pierdut[, Felix fu at`t de m`hnit, ]nc`t uit[ s[ se mai ]ntoarc[ acas[ la pr`nz. }l cuprinse o frenezie nebun[ de a umbla singur =i merse pe jos, ]n frig, p`n[ la B[neasa. Vibra de am[r[ciunea de a fi ]n\eles =i c[uta ]nver=unat ]n minte o hot[r`re care s[ fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la ]ntoarcere se a=ez[ pe o banc[ ]nc[rcat[ de z[pad[, =i n-auzi nici huruitul unei tr[suri, nici sc`r\`itul unor pa=i. }l de=tept[ din toropeal[ o m`n[ sub\ire care-i ridica b[rbia ]n sus. Era Otilia. — Felix, ce faci tu aici? De c`nd te caut cu tr[sura! Vai, ce f[r[ minte e=ti, c`te sup[r[ri ]mi faci! Otilia se l[s[ pe banca ]nz[pezit[, ]ntr-o descurajare amuzat[. Era ]mbr[cat[ ]ntr-o hain[ foarte pe talie, de astrahan, pe care Felix n-o mai v[zuse. — +i mai spui c[ m[ iube=ti! Felix tres[ri. Va s[ zic[, Otilia citise scrisoarea. Fata ]i ridic[ din nou b[rbia, r`z`nd: — Felix, hai, spune-mi, de ce-ai fugit de-acas[? |i-am f[cut noi ceva? Felix l[s[ din nou capul ]n jos =i r[spunse, sf[r`mat: — Dar =tii foarte bine... \i-am scris... nu mai pot a=a. — Tu m[ iube=ti? ]l ]ntreb[ Otilia serioas[ ca =i c`nd l-ar fi ]ntrebat dac[ e bolnav. Felix m[rturisi cu capul. — Ce copil e=ti! |i-am citit scrisoarea, dar am uitat, =tii c[ sunt o z[p[cit[. De ce s[ fugi? |i-am spus eu c[ nu te iubesc? Felix tres[ri deodat[ ]nfocat. — Otilia, e adev[rat? M[ iube=ti? — Ei, ei, nu \i-a spus nimeni c[ te ur[=te. Felix fu iar dezam[git. Lu[ m`inile Otiliei =i ]ncepu s[ le s[rute m[runt, =i le a=ez[ pe obraz, le str`nse, ]n vreme ce Otilia ]l l[s[ s[ fac[, z`mbind. }ncurajat, voi s[ capete o confirmare de alt[ natur[ =i ]ntinse g`tul s[ s[rute pe Otilia. Aceasta privi pu\in, examin`nd =oseaua pustie, apoi evit`nd,

125


G. C[linescu

bl`nd, gestul lui Felix, ]l s[rut[ ea ]ns[=i pe obraz, u=or, l`ng[ ureche. Felix era ame\it de fericire. — Haide acas[, Felix, =i fii cuminte, mai vorbim noi, alt[dat[. Bietul papa e ]ngrijorat. S[ nu-i spui nimic. O s[-l min\im c[ ai avut lucr[ri la Universitate. Ajun=i acas[, Otilia conduse pe Felix sus, ca pe un arestat, evit`nd sa ]nt`lneasc[ pe b[tr`n, =i-l depuse ]n prag. — Du-te acum =i te ]nc[lze=te. Am s[-\i aduc ceai. Felix, voind s[ se ]ncredin\eze c[ nu visa, prinse pe Otilia de m`ini. — Otilio, nu te juca cu mine, spune-mi, m[ iube=ti? — Nu-mi e=ti indiferent! dar acum am treab[, stai frumos. +i, chicotind, Otilia se n[pusti pe sc[ri ]n jos. Felix petrecu o noapte paradisiac[, ]ns[ ]n zilele urm[toare, insatisfac\ia ]l cuprinse din nou. Otilia era familiar[ ca ]ntotdeauna, primea cu aceea=i bucurie pe Pascalopol, nu se schimbase ]n fond nimic. }ncepu s[ se ]ndoiasc[ de seriozitatea m[rturisirii Otiliei, vru explica\ii. O p`ndi ]ntr-o sear[ t`rziu, p`n[ dup[ miezul nop\ii, c`nd ea se sui ]n odaia ei =i, dup[ o jum[tate de ceas de ]ndoial[, ]i b[tu ]n u=[, strig`nd u=or:,,Otilia!“ — Ce vrei? se auzi glasul fetei ]n =oapt[, dup[ u=[, sunt dezbr[cat[! — Vreau s[-\i vorbesc neap[rat, trebuie. — Nu e=ti cuminte deloc, ai s[-mi vorbe=ti m`ine. — Acum, acum! insist[ Felix, ]mping`nd u=a. }n ]ntredeschiz[tur[, Otilia ap[ru ]n c[ma=[ lung[ de noapte, tremur`nd de frig. P[rul avea o desfoiere de ]nger, p[rea, cu picioarele ei sub\iri =i c[ma=a larg[, ]ngerul vestitor. Scoase pe u=[ numai o m`n[ =i m`ng`ie u=or pe Felix. — Fii cuminte, Felix, ce mi-ai promis? Poate s[ ne-aud[ cineva. — Te iubesc! se t`ngui Felix =i-i s[rut[ m`na. — Te iubesc =i eu, \i-am spus, dar [sta nu-i un motiv s[ faci prostii. Felix ]mpinse u=a mai tare, =i Otilia, ]nfrigurat[, nemaiput`nd p[stra pozi\ia, fugi ]n pat, unde se a=ez[ turce=te,

126


Enigma Otiliei

]mbr[\i=`ndu-=i genunchii =i tremur`nd dinadins, ca s[ se ]nc[lzeasc[. Felix ]ngenunche la marginea patului =i-=i a=ez[ capul l`ng[ poalele ei. — Te iubesc! — +tiu asta, r[spunse fata, trec`ndu-=i u=or degetele prin p[rul lui. Cine iube=te ]=i ascunde sentimentele, nu face r[u celuilalt. Tu vrei s[-mi faci r[u? — S[ ne c[s[torim, Otilia, urm[ Felix ideea lui, s[ plec[m de aici. Avem cu ce tr[i. Voi munci. — Oh, ce nebun e=ti, Felix. Dar nu e=ti ]nc[ major. +i-apoi... tu ai o carier[ grea de f[cut, trebuie s[ fii liber, m`ine am s[-\i fiu o piedic[. — Niciodat[. — Nu e bine ca cei doi so\i s[ aib[ aceea=i v`rst[, urm[ Otilia foarte serioas[, b[rba\ii se plictisesc repede. — Otilia, tu nu m[ iube=ti. — Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindc[ te iubesc. Am visat pentru tine glorie, avere, ]\i c[utam cu g`ndul mai t`rziu o fat[ dr[gu\[, bl`nd[. Nu m-am g`ndit c[ m[ vei iubi pe mine, eu sunt o z[p[cit[, nu =tiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blaza\i, care au nevoie de r`setele tinere\ii, ca Pascalopol. Felix se sim\i vexat. — }l iube=ti pe Pascalopol, el e bogat, fire=te. Otilia r[spunse f[r[ mali\ie, vis[toare, continu`nd s[-l m`ng`ie: — O, nu, bietul Pascalopol e =i el un fel de victim[ a mea, cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia unui glas prietenos. Nici nu =tiu dac[ nu se-n=al[. Eu cred c[ mai degrab[ ar voi s[ fiu fata lui. Nu-\i ascund c[ mi-e drag, ]n anume ]n\eles, ]mi trebuie; ]n sf`r=it, nu e ce crezi. Voi to\i, b[rba\ii, sunte\i, b[tr`ni =i tineri, ni=te copii. Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix, fericirea, nesiguran\a c[utau o desc[rcare. }ncepuse s[-i curg[ lacrimi pe obraji. — Otilia, nu se poate, nu se poate f[r[ tine. Te a=tept c`t vrei tu, voi t[cea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi ap[ra, dar las[-m[ s[ te iubesc.

127


G. C[linescu

Felix se ridicase =i ]ncercase s[ ]mbr[\i=eze pe Otilia. Aceasta, sprinten[ de obicei =i ironic[, pierduse orice ]ndr[zneal[. Ochii i se catifelase, buzele ]i tremurau =i primea timidele s[rut[ri ale lui Felix, pe t`mpl[, cu un aer supus, pierdut, r[spunz`nd automat cu c`te o delicat[ s[rutare, abia schi\at[, pe obraz. — Vom t[cea, delira Felix, dar ne vom socoti logodi\i =i, c`nd vom fi liberi, ne vom c[s[tori. Voi deveni mare, bogat, pentru tine, =i tu vei urma Conservatorul. Otilia oft[. — Ce visuri frumoase ]mi spui! Nu prea cred ]n astrul meu. A= dori din toat[ inima s[ fii fericit... cu mine. St[tur[ a=a pe pat c`teva ore, vorbind de toate, s[rind prin asocia\iune de la un plan de viitor la impresiuni despre cunoscu\i, uitar[ aproape cum se aflau acolo =i se trezir[ ]n c`ntecul coco=ului. — Felix, pentru Dumnezeu, fugi de aici! Marina e o farfara, dac[ ne vede, umple lumea de pove=ti. Du-te, du-te. Otilia s[rut[ repede pe Felix pe un obraz, iar acesta ]i s[rut[ m`na =i o lipi de obrazul lui. De acum ]ncolo, cei doi se ]nt`lneau adesea noaptea, c`nd ]ntr-o odaie, c`nd ]ntr-alta, =i a=a, pe intuneric, se pierdeau ]n reverii caste. Felix s-ar fi sim\it dezonorat s[ fac[ un gest ]ndoielnic, oric`t de ne]nsemnat, =i c`nd, prin acea tiranie a subcon=tientului, o imagine senzual[ n[v[lea ]n mintea lui =i se \inea, chinuit ]ncerca s-o alunge, se sim\ea mizerabil, josnic. Era ]ncredin\at de puritatea Otiliei =i p[truns de fericire la ideea unui devotament inocent. Via\a i se p[ru plin[ de sens =i se arunc[ cu voluptate ]n studiu. Mergea din proprie ini\iativ[ la spitale, f[c`ndu-se invitat de c`\iva colegi ]nainta\i, =i, prin c`teva observa\ii aruncate ]n discu\ia profesional[ dintre medicul-=ef =i interni, medicul fusese a=a de surprins de cuno=tin\ele premature ale t`n[rului, ]nc`t Felix devenise un musafir tolerat ]n chip excep\ional s[ se amestece printre internii care asistau la vizit[. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea s[ i se fac[ atunci c`nd ar fi sosit epoca internatului. Vizita ]ndeosebi pe neurologi =i psihiatri, pe doctorul Marinescu de la spitalul Colentina, savant c[ruia ]i pl[cea s[

128


Enigma Otiliei

fie ]nconjurat, =i unde g[sea gratis o bun[ instala\ie de baie, =i pe bl`ndul, hazliul doctor Obreja, care l[crima pentru nebunii lui =i-i chema pe r`nd, ca la o reprezenta\ie. Felix =i Otilia se plimbau acum des la bra\ la =osea, sau se a=teptau pe r`nd la ie=irea de la cursuri. Se ]nt`mpl[ ca de vreo dou[ ori, Pascalopol, venind cu tr[sura, s[ n-o g[seasc[ pe Otilia. +i unul, =i altul r[maser[ g`nditori, numai Felix privi lucrul nep[s[tor, egoist. El ruga st[ruitor pe Otilia s[ rup[ leg[turile cu Pascalopol. Fata ]ncerca s[-l conving[ de lipsa de rost a gestului. — Te temi degeaba de Pascalopol, pot s[ zic chiar c[ e=ti ingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorb[ bun[ pentru tine =i, f[r[ el, poate c[ nu te aflai aici. Vei vedea tu mai t`rziu. El este un om delicat, care ne poate fi de folos unor orfani, ]n definitiv, ca noi. Pe cine avem noi? Pe papa numai. Papa e b[tr`n, ascult[ de tanti Aglae. Nu m-a= mira, de=i \iu la el, s[ m[ lase pe drumuri. Nu sunt a=a de orbit[ s[ nu-mi dau seama ce pot a=tepta =i ce nu de la papa. Tu e=ti ]nc[ sub tutel[ =i n-ai pe nimeni mai de aproape ]nc[ vreun an. Papa poate s[ fie ]n=elat, s[-\i ]ncurce treburile, a ]nceput s[ fie cam z[p[cit. Nu te mira c`nd ]\i spun c[ Pascalopol, asa, f[r[ s[ te cunoasc[ (spunea numai c[ \i-a cunoscut p[rin\ii), s-a interesat de tine, l-a \inut din scurt pe papa, care are o stim[ grozav[ pentru el. De altfel, i-a f[cut =i multe servicii. Papa e ciudat. C`nd mi-ai scris c[ vii, se-nc[p[\`na mereu s[ stai acolo. Nici nu =tiu bine ce era ]n capul lui, dar dragostea pentru el n-o s[ m[ ]mpiedice s[-\i spun c[ e cam avar. Ai v[zut tu singur. El d[dea zor c[ ai s[-\i g[se=ti o slujb[ din care s[ tr[ie=ti, acolo, la Ia=i, =i c[ n-o s[-i ceri nici un ban. O, nu, s[ nu crezi cumva c[ papa ar fi avut de g`nd s[-\i ia veniturile tale, dar ar fi voit ca tu s[ faci ce-ar fi f[cut el, adic[ s[ nu te atingi de bani. Venitul l-ar fi pus deoparte, ]ns[ cine poate =ti cum stau socotelile lui papa? Eu tr[iesc cu el ]n cas[ de c`nd sunt mic[, =i nu =tiu precis ce are. Nu-i cunosc propriet[\ile, de=i sunt oameni serio=i care m-au asigurat c[ cutare cas[ e a lui. Tanti Aglae ]l ]ntre\ine ]n misterul [sta, ca s[ poat[ pune m`na pe averea lui. Doamne, dac[ m`ine ar muri bietul papa, Aglae m-ar zv`rli ]n strad[.

129


G. C[linescu

— E=ti cu mine, Otilia, po\i s-o dispre\uie=ti, declar[ fanatic Felix. — +tiu, nu m[-ndoiesc. +i tu ai nevoie de un protector. Otilia pleda cu at`ta t[rie cauza lui Pascalopol, ]nc`t Felix se ]ndupleca pentru o zi =i se l[sa convins c[ mo=ierul vine numai s[ ocroteasc[ dragostea dintre el =i Otilia. C`nd ]ns[ Pascalopol sosea seara, ]nt`mpinat de r`setele vioaie ale fetei, omagiat cu furtuni de execu\ii la pianoforte, m`ng`iat, r[spl[tit cu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felix se ]ntuneca din nou de gelozie =i-i ura mo=ierului o moarte repede. }ntr-o dup[amiaz[, Otilia =i Felix erau cufunda\i ]ntr-o convorbire de aceasta f[r[ sf`r=it, rezema\i unul de altul, m`n[-n m`n[, c`nd se auzi clopo\elul. Otilia =i uitase c[ a=tepta pe Pascalopol. Felix se f[cu ro=u de ciud[ la fa\[. — Spune-i c[ nu e=ti acas[! Otilia se ]ntrist[. C[uta s[-l conving[ c[ e nedelicat, c[-i este mil[ ]n definitiv, ]ns[ Felix, mai mult din ]nc[p[\`nare, nu d[du ]napoi. Otilia f[cu o figur[ hot[r`t[ =i zise serios: — Uite, fac asta pentru tine. Mo= Costache, v[z`nd c[ ]nt`rzie, venise dup[ ea sus. O v[zuse cu Felix, dar nu p[ruse indignat. Nimic din ce f[cea Otilia nu-l mira, =i dac[ Felix ar fi s[rutat-o fiind de fa\[ =i el, =i-ar fi frecat m`inile ca un notar care ]nregistreaz[ un act. — Papa, zise scurt Otilia, spune-i c[ nu sunt acas[. }mi pare r[u, dar nu vreau s[-l mai primesc. Mo= Costache se sperie, privi pe Otilia rug[tor. — De-de-dece... ce? Te-te-te-a=teapt[ cu tr[sura. Zi-zice c[ merge\i la teatru! Accentu[ ]n a=a fel ultimele cuvinte, ca =i c`nd Otilia ar fi trebuit s[ capituleze ]n fa\a acestui argument. — Nu, papa, nu merg, sunt obosit[, vreau s[ se termine vorbele. Mo= Costache plec[ plin de stupefac\ie =i era aproape coco=at de uimire c`nd ajunse ]n fa\a lui Pascalopol. Acesta, ]mbr[cat ]ntr-un costum de sear[, v`r`t ]ntr-un mare palton cu guler de astrahan, a=tepta ]ngrijorat, \inind pe genunchii un baston cu m`ner de argint, ]n chip de cap de ogar.

130


Enigma Otiliei

— Ce s-a ]nt`mplat? — Nu-nu-nu vine, nu este acas[, nu-nu-nu mai poate, se z[p[ci mo= Costache. Pascalopol p[li. —De ce nu mai poate? Ce s-a ]nt`mplat? — Zice c[ vorbe=te lumea! se dezvinov[\i Costache. Apoi insinu[: Du-te dumneata sus! Pascalopol z`mbi amar. — E greu pentru un om de v`rsta mea s[ biruiasc[, atunci c`nd o femeie nu vrea s[-l mai primeasc[. Se plimb[ ]n lungul =i latul od[ii. — Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi sup[rat domni=oara Otilia, ce s-a ]nt`mplat? Mo= Costache, prin ]ncovoierea lui, m[rturisea nevinov[\ia =i nedumerirea. }n sf`r=it, dup[ o a=teptare zadarnic[, Pascalopol se ]ndrept[ spre u=[, ]n prada celei mai mari m`hniri. Costache ]ntinse spre el bra\e de om care se scufund[ definitiv ]n ocean. }n zilele urm[toare, mo= Costache, lipsit de prezen\a lui Pascalopol, care ]i era necesar[ ca =i aerul, ]ncerc[ s[ spioneze sentimentele Otiliei. — Acum poate s[ vin[ Pascalopol? Mai e=ti obosit[? Otilia se a=ez[ o clip[ pe genunchii lui, ]l s[rut[ pe frunte, =i zise hot[r`t =i bl`nd: — Nu, papa! Pascalopol ]nsu=i trimise un om cu o carte de vizit[, ]ntreb`nd c`nd putea s[-=i ia libertatea de a face o vizit[, dar fu refuzat cu un pretext conven\ional. Lucru curios, ]n loc s[ fie satisf[cut de aceast[ victorie, Felix se sim\i vinovat. Avea sentimentul c[ a f[cut o fapt[ rea, =i-i lipsea numai curajul de a m[rturisi. }ncepu s[ ghiceasc[ ra\iunea Otiliei de a iubi pe Pascalopol. Lipsea un glas bl`nd =i vesel la ore fixe, omul care f[cea cu voluptate bucuria tinerilor =i se supunea capriciilor lor. Purt[rile lui Pascalopol ]i ap[rur[ inofensive =i se ru=in[ de a-l fi izgonit ]n chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol ]i inund[ sufletul. De altfel, nu-i fu greu s[ observe c[ Otilia nu era fericit[. Veselia ]i pierise, nu mai c`nta la pian, nu mai

131


G. C[linescu

ie=ea ]n ora=, devenise nervoas[. Felix o g[si odat[ scormonind sertarele, tr[g`ndu-le pe toate afar[ cu furie. Vorbea singur[: — N-am o m[nu=[ ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de ]nt`iul delir al dragostei, Felix putu g`ndi mai bine. +tia c[ Otiliei ]i place luxul, c[ era nefericit[ c`nd n-avea un m[run\i= oarecare de mod[, c[ \inea s[ se plimbe ]n tr[sur[. Colegii de universitate, care-l v[zuser[ la bra\ cu ea, ]l b[tuser[ pe um[r. — Ho\ule, cum ai pus m`na? Este cea mai elegant[ conservatorist[ =i mai m`ndr[. Nu s-atinge nimeni de ea. Spre a t[ia b`rfelile, Felix declarase o jum[tate de adev[r. — E veri=oara mea! Ca s[-=i satisfac[ gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei bine, cine putea s[-i dea? Mo= Costache? Acesta uita s[ dea bani =i pentru co=ni\[. Lui, c[ruia ]i datora ]n mod legal bani, nu-i d[duse p`n[ acum niciodat[. }ncepu s[ ghiceasc[ rolul lui Pascalopol. De bun[ seam[ c[ acesta ]ntre\inea larg pe Otilia =i l[sa =i pe mo= Costache s[ ciuguleasc[ pu\in. O nou[ furie ]l cuprinse la aceast[ idee. De ce Otilia s[ se umileasc[? }i va da el ce-i trebuie. Lu[ hot[r`ri eroice, s[ c`=tige, s[ fac[ daruri Otiliei. Cur`nd ]=i recunoscu singur naivitatea. El ]nsu=i n-avea nici un ban, =i, dac[ nu l-ar fi \inut mo= Costache, n-ar fi avut ce m`nca. Tot ce c[p[tase, c[p[tase prin Otilia. Cu mo= Costache, p`n[ la majorat, nu era chip de ]n\eles. Pip[i terenul ]n toate direc\iile. O slujb[ ar fi putut c[p[ta, nici vorb[, dar renun\`nd la Universitate. Situa\ie umilitoare, care ]i repugna. Ar fi consim\it s[ dea lec\iuni particulare, ]ns[ mare lucru n-ar fi c`=tigat. Apoi Otilia ]l \inea din scurt, ]l ]ntreba unde se duce, ]i amintea mereu c[ un viitor str[lucit ]i a=teapt[ =i c[ trebuie s[ munceasc[. O singur[ carte de medicin[ cump[rat[ de Otilia pentru el costa mai mult dec`t ar fi putut el c`=tiga ]ntr-o lun[. Otilia dispunea, c`nd voia, de sume mari, putea s[-=i fac[ orice gust. Descurajarea ]njum[t[\i m`ndria viril[ a lui Felix, dar o ]mprejurare ]i nimici =i ultimul rest de gelozie. Aurica ]l ]ntreb[ ]ntr-o zi, r[ut[cios:

132


Enigma Otiliei

— E adev[rat c[ Pascalopol a p[r[sit-o pe Otilia? — Nu =tiu nimic, zise mahmur Felix. — Am aflat eu! st[rui cu o rea satisfac\ie Aurica. Nici nu se putea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia s[ vad[ ]n sf`r=it c[ nu e nimic interesant ]ntr-o dezm[\at[ ca Otilia. S[ bagi numai de seam[ s[ nu cazi dumneata ]n curs[. V-am v[zut cam intimi. Felix ar fi fost ]n stare s[-i spun[ Aurichii: „Te ]n=eli, Pascalopol moare de dragul Otiliei =i ai sa vezi c[ are s[ se-ntoarc[!“ }l opri numai amorul propriu. Zise: — Oricine ar fi fericit s[ se bucure de aten\ia Otiliei. Aurica ]l privi b[nuitor, semnificativ. Felix l-ar fi adus el ]nsu=i pe Pascalopol, dac[ nu l-ar fi oprit gelozia =i m`ndria. }i ajut[ ]nt`mplarea s[ repare ceea ce i se p[rea un exces. O m`n[ ]l prinse cu putere de bra\ pe strad[. Era Pascalopol. Mo=ierul nici nu-l mai ]ntreb[ ce face, ci-i spuse bl`nd: — Te-a= ruga s[ vii pu\in cu mine! Vreau s[-\i vorbesc. Lui Felix ]i batu inima cu putere. Se mir[ el ]nsu=i de contrastele inimii omene=ti. Se temea de Pascalopol din gelozie, =i totu=i se bucur[ v[z`ndu-l, ca de un c`ine credincios pierdut =i reg[sit. Pascalopol ]l conduse pe Felix, \in`ndu-l mereu afectuos de bra\ (se ]nt`lniser[ pe Calea Victoriei), =i ]n cur`nd se aflar[ pe scaune, unul ]n fa\a altuia, ]n biroul mo=ierului. Acesta turnase ]n dou[ p[h[rele un lichior verde. Pascalopol tu=i de c`teva ori ca un orator care are trac, se plimb[ prin cas[, iar Felix st[tea cu inima pu\in str`ns[, ca un vinovat care se a=teapt[ la un rechizitoriu. Pascalopol, dup[ ce b[u dou[ p[h[rele, repede, se hot[r]: — Iubite domnule Felix, nu =tiu dac[ ai s[ m[ crezi c`nd ]\i voi spune c[ \iu mult la dumneata =i c[ am regretat c[ nu te-am putut vedea. Felix l[s[ capul ]n jos, jenat. Pascalopol p[rea emo\ionat. — Domnule Felix, spune-mi drept, b[rb[te=te, de ce nu mai vrea s[ m[ primeasc[ domni=oara Otilia? — Dar eu... eu nu =tiu... eu... Felix se f[cuse ro=u la fa\[. Pascalopol ]nfipse ]ntrebarea drept ca un ac de injec\ie.

133


G. C[linescu

— O iube=ti pe domni=oara Otilia? Spune-mi ca unui p[rinte! Felix, supus unei astfel de inchizi\ii, sim\i c[ nu era ]nc[ b[rbat =i se tulbur[. T[cerea lui era afirmativ[. — Va s[ zic[, o iube=ti! trase Pascalopol ]ncheierea. Nici nu se putea altfel. Ca b[rbat sunt pu\in indispus, dar ca prieten, te-n\eleg =i te aprob. Domni=oara Otilia e o fat[ rar[. }ns[, d[-mi voie s[ adaug: e=ti sigur c[ o vei iubi mereu? Felix f[cu un gest de mic[ indignare. O va iubi, zicea el mute=te, in veci. — +tiu, =tiu, urm[ Pascalopol, acum o iube=ti ]nfl[c[rat, ca orice t`n[r, ]ns[ poate s[ fie la mijloc un fenomen de tinere\e, de exuberan\[. +i e=ti iar[=i sigur c[ Otilia te va iubi totdeauna? Nu m[ exprim bine. De iubit, te va iubi mereu, c[ci e o fat[ excelent[, dar zic, e=ti sigur c[ va fi mereu fericit[? Otilia, o cunosc prea bine, e un temperament de artist[, care simte nevoia luxului, a schimb[rii. A o ]nchide acum ]ntr-o c[s[torie ]nseamn[ s[-i deformezi caracterul, s[-i stingi av`ntul, gra\ia. Eu, domnule Felix, d[-mi voie s[ m[ m[rturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit ]n c[snicie. }nt`ia so\ie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. }n sufletul meu de mo=ier prozaic se ascunde pu\in romantism. O cunosc pe Otilia de c`nd era mic[, =i pot spune c[ a crescut sub ochii mei. Dac[ Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea s[-mi fac femeia cum vream eu, a= fi f[cut-o ca pe domni=oara Otilia. O iubesc =i eu ]n felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, =i poate c[ nu m[-n=el c`nd ]\i afirm c[ =i ea m[ iube=te pe mine. Nici nu e greu, fiindc[ un dezam[git ca mine e un om f[r[ preten\ii. Eu nu i-am cerut niciodat[ nimic domni=oarei Otilia =i n-am prea stat s[ disting ce e patern =i ce e viril ]n dragostea mea. }ns[ domni=oara Otilia m[ ]n\elege, are nevoie de ]ng[duin\a mea =i de... =tiu, vei ironiza ]n sinea dumitale... =i de banii mei. Bani au mul\i, dar nu =tiu cum s[-i dea. Eu nu i-am dat bani domni=oarei Otilia, n-am jignit-o, cump[r`nd-o, ci i-am f[cut ]ntr-at`t toate capriciile de c`nd era mic[, ]nc`t a i le refuza acum ]nseamn[ s[ fiu un fel de tat[ denaturat. Da, domnule Felix, Otilia venea la mine simplu, ca o fiic[, =i-mi cerea ceva. Ea nu a avut

134


Enigma Otiliei

niciodat[ ideea c[ e curtezan[, m[ ier\i, care cere de la un b[rbat. S-a format ]ntre noi o rudenie sui generis, =i acum, c`nd dumneata vrei s-o distrugi, suf[r =i eu, sufer[ =i ea. Poate c[ n-ar trebui s[-\i spun, dar domni=oara Otilia a venit ]ngrijorat[ la mine =i mi-a ar[tat c[ mo= Costache nu vrea s[ dea bani ca s[ te ]nscrii la universitate =i celelalte. Ei bine, i-am dat eu. Nu, nu trebuie s[ fii umilit. Am avut grij[ s[ te scutesc de aceast[ situa\ie =i am pus pe mo= Costache s[-mi restituie banii. A=a c[ nu-mi datorezi nimic. N-a= putea s[-\i spun dac[ iubesc pe domni=oara Otilia ca p[rinte sau ca b[rbat, n-am voit s[ pun de-acum aceast[ grav[ chestiune. Nici domni=oara Otilia nu =tie bine. Fapt este c[ avem nevoie unul de altul =i c[ ne ]n\elegem. Poate c[ domni=oara Otilia trece numai printr-o criz[ (asta este primejdia care ne p`nde=te pe noi, oamenii ]n v`rst[) =i-=i ]nchipuie c[ te iube=te (nu vreau s[ te jignesc), poate c[ te iube=te cu adev[rat, ceea ce n-ar fi de mirare. E=ti un t`n[r de isprav[, frumos, inteligent. Dar a v[ c[s[tori acum e o nebunie, crede-m[. Sunte\i prea tineri =i nu v[ cunoa=te\i bine unul pe altul. Pe domni=oara Otilia eu o cunosc bine. E ca o r`ndunic[: ]nchis[ ]n colivie, moare. A=tepta\i s[ fi\i majori, s[ v[ face\i cariera, s[ v[ cunoa=te\i bine unul pe altul, =i apoi... Eu, unul, v[ ajut din toata inima, crede-m[... A= fi fericit s[ v[ =tiu ferici\i. Pentru asta nu e nevoie s[ m[ goni\i (Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mi=c[ pe Felix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu, om b[tr`n, fa\[ de tinere\ea dumitale? Banii, ah, banii! C`nd o femeie iube=te, ia banii de la cel b[tr`n =i-i d[ celui t`n[r. Domnule Felix, mi-ai ]ntunecat existen\a, ]\i spun drept, mi-ai stricat ni=te nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domni=oara Otilia, ea e micul meu vi\iu sentimental. Dac[ nu pot fi un amant, r[m`n totdeauna un nepre\uit prieten =i p[rinte. Pentru voi am`ndoi. A=a s[ m[ crezi. Zic`nd acestea, Pascalopol ]=i masc[ emo\ia b`nd un p[h[rel de lichior =i se-ntoarse c[tre Felix ca spre o persoan[ pe care nu vrei s-o mai re\ii. Felix str`nse m`na c[lduros lui Pascalopol, acesta i-o str`nse =i mai tare =i se desp[r\ir[ am`ndoi cu sufletul

135


G. C[linescu

invadat de generozitate. C`nd t`n[rul ajunse ]n cap[tul sc[rii, Pascalopol ]i strig[ din u=[: — Poate am s[ ]ncerc s[ trec =i eu m`ine pe la dumneavoastr[, dac[ a= avea onoarea de a fi primit. Ochii lui rugase. — +tii, zise Felix Otiliei, m-am ]nt`lnit cu Pascalopol. P[rea m`hnit c[ nu-l primim. }n definitiv, poate c-am fost nedrept. Dac[ tu m[ iube=ti, de ce m-a= teme de el? Nu-i a=a? Otilia deschise ochii mari. — Felix, =tiam eu c[ tu e=ti un b[iat cuminte. Dar se-n\elege! Ce-\i face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare? — Vine m`ine la noi, eu zic s[-l primim. — Cum? f[cu Otilia exaltat[. S[rmanul Pascalopol! Ce dor mi-era de el! +i zic`nd acestea, Otilia prinse capul lui Felix =i-l s[rut[ ap[sat — pentru ]nt`ia dat[ — pe buze. Toat[ casa r[sun[ timp de dou[ zile de concerte nebune de pianoforte. C`nd Pascalopol se ivi din nou, buzele lui mo= Costache tremurau de emo\ie, mo=ierul, dup[ un moment de timiditate, se repezi =i-i s[rut[ Otiliei am`ndou[ m`inile, iar aceasta, a=ez`ndu-se pe genunchii lui, ]l s[rut[ u=or pe obraz =i-i drese p[rul cu m`na. Pascalopol era ]n culmea fericirii. Felix privi scena f[r[ s[-=i dea seama ce e cu el. Inima i se str`ngea de gelozie, =i totdeodat[ i se dilata de un ciudat sentiment de simpatie fa\[ de mo=ier. }n casa Aglaei, evenimentul constern[ pe to\i. Aurica pretinse c[ Otilia f[cuse farmece lui Pascalopol, iar St[nic[, foarte vehement ]n spatele oamenilor, d[du aceast[ interpretare, pe care Felix o afl[ mai t`rziu: — T`n[rul (adic[ Felix) e pezevenghi, a prins mi=carea. Tr[ie=te cu Otilia =i stoarce bani de la mo=ier. {sta ajunge departe, s[ vede\i. O s[-l mo=teneasc[ =i pe mo= Costache. }n timp ce ]n casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment lu[ na=tere, evolu[ =i se stinse cu repeziciune ]n casa Tulea. Actorul principal fusese t`n[rul Titi Tulea. Titi, dup[ incidentul erotic cu Otilia, continu[ s[ fie nelini=tit =i s[ caute, f[r[ nici un acoper[m`nt, o fiin\[ de sex feminin mai pu\in

136


Enigma Otiliei

m`ndr[. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea rela\ii, =i fetele pe care le putea ]nt`lni la belle-arte nu-i d[deau nici o importan\[. La belle-arte ]ns[ Titi f[cu cuno=tin\[ cu un coleg cam de v`rsta lui, gras, vorb[re\ =i bonom, un anume Soha\chi. Nici acesta nu avea vreo voca\ie deosebit[, picta dup[ modele =i urm[rea s[ devin[ maestru de desen =i caligrafie. Urmase la acela=i liceu ca =i Titi, dar cu un an ]nainte, =i astfel aveau un fond de experien\[ comun. Soha\chi povestea =i el despre profesori, cu r`s zgomotos, =i nu emitea niciodat[ nici o idee, m[rginindu-=i convorbirea ]n domeniul faptelor concrete. O anume de=tept[ciune fireasc[ ]i punea la ]ndem`n[ un num[r de locuri comune, care d[deau vorbirii sale o nuan\[ de civiliza\ie uzual[. Era ]ndr[zne\, politicos cu afectare =i tenace ]n urm[rirea p`n[ la cap[t a intereselor sale. Fugea de praful de cret[, deschidea geamurile din proprie ini\iativ[, ca s[ nu se sufoce de mirosul vopselelor de ulei, cer`nd ]nvoirea prea t`rziu. Intra ]n vorb[ ne]ntrebat, r[spunz`nd la ]ntreb[rile puse altora, avea totdeauna fel de fel de re\ete practice =i adrese utile, ]ntr-un cuv`nt, Soha\chi era, dac[ nu un om de talent, cel pu\in un individ de treab[, care trezea un z`mbet de simpatie oricui. Soha\chi observase numaidec`t ]n ce criz[ se afla Titi. Nu era de altfel greu, fiindc[ Titi aducea vorba ]n chipul cel mai naiv de ceea ce-l preocupa, ]ntrebarea lui stereotip[ era, vorbind de femeie: — Crezi c[ se preteaz[? — Bre, ]i zise ]ntr-o zi Soha\chi bonom, trebuie s[ te-nsur[m. Las’ c[-\i g[sesc eu \ie o fat[. Ne-nsur[m odat[, fiindc[ =i eu vreau s[ m-a=ez la casa mea. Soha\chi ]ncerc[ totu=i mai ]nt`i s[ p[trund[ ]n casa lui Tulea, s[-i cunoasc[ familia, ]ns[ Titi nu-l invit[ deloc, obi=nuit cum era de Aglae s[ nu primeasc[ pe nimeni acas[. Atunci colegul se mul\umi s[-l cheme el acas[ la el, =i astfel, a doua zi de Cr[ciun, Titi se ]nfunda ]ntr-o strad[ din dosul G[rii de Nord. Casa la care se opri, dup[ num[r, era scund[ =i p[rea s[ fi fost ]nainte o pr[v[lie, ale c[rei vitrine fuseser[ astupate. Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice =i valori sociale

137


G. C[linescu

=i intr[ ]n curte f[r[ b[nuieli, l[trat de doi mari dul[i. Soha\chi ]l primi cu exclama\ii groase de veselie =i-l p[zi p`n[ ce-=i scoase =o=onii ]n s[li\[. Din[untru se auzeau r`sete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de bra\ de c[tre Soha\chi, Titi intr[ ]ntr-o odaie scund[ =i lung[, unde, a=eza\i ]n =ir pe o canapea ]nalt[ ca un pat, c`\iva b[rba\i =edeau la o mas[ apropiat[ de aceasta. Era o odaie de burghezie, mic[ mai degrab[, curat[, cu obi=nuitele ornamente. Pe pere\i at`rnau, afar[ de tipicul passe-partout de s`rm[ cu fotografii, c`teva tablouri de sticl[ reprezent`nd scene din Othello =i Le mariage de Figaro. Picturile fusese corecte, ]ns[ reproducerea de fabric[ pe sticl[ le d[dea un aer vulgar. Pe sob[ se coceau c`teva mere, umpl`nd aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era ]nfipt ]ntr-un ghiveci umplut cu iarb[ de mare, =i ]ntr-un col\ str[lucea o combina\ie hidoas[ de ghinde, conuri de brad =i alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul ]i pl[cu prin ordinea lui. Doi b[rba\i erau relativ tineri, ceva mai ]n v`rst[ dec`t Soha\chi, unul voinic, p[trat, altul slab ]n aparen\[, din cauza osaturii, dar mu=chiulos. O t[ietur[ ad`nc[ cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un b[rbat mai ]n v`rst[, chel =i cu must[\ile r[sucite ]n furculi\[. Pe scaun, l`ng[ sob[, =edea un b[tr`n cu barba tuns[, rumen. Lui Titi, dup[ accent, i se p[ru a fi str[in. O femeie b[tr`n[, de ]nf[\i=are modest[, cu pantofi ]nciucura\i ]n picioare, sta al[turi pe un scaun. Rezemat[ de sob[, privea spre ceilal\i o fat[ voinic[, mai degrab[ doamn[, cu ochi ]ndr[zne\i. Mai erau, ]n odaia astfel arhiplin[, ]nc[ o doamn[ ]n v`rst[, cu p[l[rie plin[ de pene pe cap, =i doi tineri. Soha\chi ]l purt[ pe Titi prin fa\a tuturor, =i astfel, ame\it pu\in, acesta afl[ c[ doi din b[rba\ii de pe canapea erau fra\ii lui, c[ fata ]i era sor[, iar b[tr`nii, p[rin\i. De=i to\i erau ]mbr[ca\i civil, se vorbea de lucruri militare, =i chiar intrase ]n odaie o ordonan\[. — M[, zicea domnul cu musta\a ]n furculi\[, tu c`nd pleci la regiment? Se aduse vin fiert ]n boluri de curaçao, care d[du curaj lui Titi, =i se ]ncepu sau, mai bine zis, urm[ o conversa\ie zgomo-

138


Enigma Otiliei

toas[. Un observator mai fin dec`t Titi =i-ar fi dat seama c[ se afl[ ]n casa unor oameni abia ie=i\i din mahala prin ocupa\iunile noii genera\ii. Puteau fi func\ionari, poate chiar profesori sau a=a ceva. Vorbeau ]n locuri comune de gazet[, ]ntreb`ndu-se de una, de alta, amintind o ]nt`mplare, indign`ndu-se, dar f[r[ s[ se prind[, ca =i Soha\chi, de nici o idee. Asta lini=ti numaidec`t pe Titi, c[ruia discu\iile ]i displ[ceau. Soha\chi f[cu pe scurt istoricul cuno=tin\ei lui cu Titi, povesti ]nt`mpl[ri de la =coal[. Titi ]ndr[zni =i el =i ad[ug[ altele, Soha\chi trecu ]n pantomim[, ]=i puse pe cap =apca pe care o avusese la liceu, imit[ =chiopenia unui profesor =i fu un haz general. Fata r`dea cu chicote exagerate, de o veselie ridicol[, \in`ndu-=i pieptul cu m`inile. Titi fu predat cur`nd grupului de l`ng[ sob[, care-l primi cu pr[jituri, vin =i ]ntreb[ri. Fata cu r`sul convulsiv avea n[ri largi, o u=oar[ musta\[, pulpe groase, =i, mai ales, o gesticula\ie liber[, familiar[. R`se la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre satisfac\ia acestuia, pun`ndu-i m`na c`nd pe um[r, c`nd pe genunchi =i declar[ tare celor doi b[tr`ni, spre aprobarea lor, c[ domnul Titi ]i place. B[tr`na ]n papuci cu ciucuri ]ntreb[ moale, dar st[ruitor, pe Titi despre ]ntreaga lui stare civil[: dac[ p[rin\ii ]i tr[iesc, dac[ mai are fra\i, c`\i ani au, ce avere au =i a=a mai departe. Titi nu g[si ]ntreb[rile inoportune, nu fu ]n stare totu=i, din timiditate, s[ r[spund[ mul\umitor la toate. — Colonele, strig[ fata, auzi c[ st[ pe Antim, unde st[ =i ginerele dumitale. — Ce spui? se mir[ omul cu musta\a r[sucit[. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o g[l[gie infernal[, fiindc[ to\i ]=i vorbeau de la distan\[. Din cap[tul opus, Soha\chi strig[ lui Titi: — Te ui\i pe pere\i? Zugr[veala e f[cut[ de mine. A=a =i era. Mai t`rziu ]i ar[t[ =i alte produse ale industriei sale, dulapuri, cufere. Soha\chi cultiva mai mult artele practice dec`t cele plastice. Sus\inea c[ nu poate m`nca jum[rile de ou[ dec`t f[cute de el ]nsu=i =i c[ numai el putea potrivi mur[turile din s[r[tur[. Titi plec[ ame\it de b[utur[ =i ]nc`ntat de Ana Soha\chi (acesta era numele fetei), care-l invitase insistent, pun`ndu-i

139


G. C[linescu

familiar m`na pe um[r, s[ vie c`t mai des. Ceea ce Titi =i f[cu, f[r[ ca Aglae s[ suspecteze cumva ]nt`rzierile lui. Mai t`rziu se putu afla c[ Soha\chi luase personal informa\ii asupra familiei lui Titi. Intrase curajos ]n curtea pe care o credea a Aglaei (de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hot[r`t s[ spun[, dac[ nu-i ie=ea bine manevra, c[ a gre=it adresa. }nt`mpl[tor, nimeri pe Marina, care ]i debit[, pentru o b[ncu\[, vesel[ c[ poate vorbi at`ta cu cineva, toat[ biografia =i economia familiei Tulea. Cum s-au petrecut lucrurile ]ntre Titi =i Ana, Titi n-a putut niciodat[ povesti l[murit, hot[r`t este c[, dup[ c`teva vizite, ]n care ca prin farmec disp[ruser[ to\i ceilal\i ai casei, Ana d[du at`ta curaj lui Titi, ]nc`t acesta putu s[ cunoasc[ ]n sf`r=it, cu ajutorul ei, misterul fiziologic care-i pricinuise at`tea tulbur[ri. Era foarte m`ndru de izb`nda lui si, naiv, nu socotea c[ are vreo responsabilitate. Dup[ a treia =edin\[, pa=i grei =i o b[taie ferm[ ]n u=[ ]l f[cur[ s[ ]nghe\e. Pe u=[ ap[rur[ solemni, dar r`z[tori, Soha\chi si trei ofi\eri, ]n care recunoscu pe cei doi fra\i ai lui Soha\chi (unul c[pitan, =i altul locotenent) =i pe domnul cu must[\i r[sucite, acum colonel. — Iubite domnule Titi, lu[ cuv`ntul c[pitanul, suntem ferici\i c[ sora noastr[ \i-a pl[cut. A\i dus lucrurile prea departe, dup[ c`te am aflat. Ce s-a f[cut, s-a f[cut, ]ns[ ]n\elegi c[ noi suntem o familie onorabil[, nu putem l[sa pe sora noastr[ a=a, de r`sul lumii. Trebuie s[ v[ c[s[tori\i. Titi ]nlemni. — Dar eu, b`igui el, trebuie s[-ntreb pe mama, dac[ vrea mama. Locotenentul r`se cu poft[. — D-apoi c`nd ai f[cut isprava, amice, de ce n-ai ]ntrebat pe mama? — Mama dumitale, zise ]mp[ciuitor =i cam emfatic colonelul, tivindu-=i musta\a cu dosul m`inii, n-are de ce s[ nu-\i dea voie. Doar domni=oara Ana e fat[ frumoas[, cu zestre, e de familie onorabil[. — M[-ndoiesc, interveni Soha\chi, ca la un consiliu militar, f[r[ s[-l mai priveasc[ pe Titi, din informa\iile pe care le-am

140


Enigma Otiliei

cules eu, n-au s[-i dea voie. Au mai avut ei o sor[, care a fugit de acas[ =i s-a cununat abia pe urm[. — Mama n-are s[-mi dea voie, confirm[ ingenuu Titi, ca =i c`nd astfel ar fi sc[pat. — Bat[-te s[ te bat[, r`se c[pitanul, dac[ nu-\i d[ voie madam Tulea, sor[-mea o s[ r[m`n[ a=a? +tii c[ ai haz? E=ti major, e=ti liber, n-ai de dat socoteal[ nim[nui. C`\i ani ai? — Dou[zeci =i trei, r[spunse Titi, intimidat. — P[i, vezi? — M[ b[ie\i, propuse colonelul, las’ c[ domnul Titi e b[iatul meu. }l iau eu sub protec\ia mea. +ti\i ce? Eu v[ cunun, eu v[ fac totul. Nu spune nimic acas[, p`n[ ce se face nunta, ]n cas[, bine]n\eles, =i pe urm[ vorbesc eu cu doamna Tulea. Las’ c-o s[ fie bine. Domni=oara Ana are ceva zestre, o c[su\[, unde o s[ sta\i, ]\i fac eu dumitale o situa\ie. Lucrurile se petrecur[ ]ntocmai. Lipsurile de acas[ ale fiului ei, motivate ]n felurite moduri, nu alarmar[ pe Aglae, care credea orbe=te ]n cumin\enia lui Titi. Acesta deveni mire =i, ca s[ nu de=tepte b[nuieli, fu adus de ]ntreaga lui familie, nu f[r[ r`sete, p`n[ ]n poarta casei. (Soha\chi privi chiar ]n cas[, pe fereastr[.) Titi, pu\in ame\it, spuse c[ a petrecut cu ni=te prieteni, =i dormi tun prima lui noapte de so\. Nevasta =i restul nunta=ilor chefuir[ f[r[ mire =i f[cur[ glume pe care Titi nu le afl[ niciodat[. Socoteala adev[rat[ a acestei farse nu putu fi l[murit[ bine. E posibil ca Ana s[ fi f[cut ]nainte o impruden\[ =i s[ fi voit a o absolvi de ochii lumii, precum e cu putin\[ ca s[ fi voit pur =i simplu s[ se m[rite m[car pentru scurt timp, ca sa nu i se scoat[ porecla de fat[ b[tr`n[ (avea atunci cam dou[zeci =i cinci de ani), ]ns[ anume zvonuri auzite de St[nic[ fac mai probabil[ o alt[ ipotez[. B[tr`nii Soha\chi, fo=ti c`rciumari, poloni de origine, aveau ceva avere ]n bani =i ]n case. Imobilele pre\uiau ]ns[ prea pu\in, fiind vechi. Copiii, ofi\eri, \ineau s[ se fac[ ]mp[r\eala, av`nd nevoie de bani, b[tr`nii nu voiau, p`n[ nu f[ceau un rost fetei. Dup[ un consiliu, fra\ii ajunser[ la ]ncheierea c[, dac[ Ana s-ar m[rita cu un b[rbat pu\in preten\ios, care s[ se mul\umeasc[ cu o parte din

141


G. C[linescu

cas[, b[tr`nii ar p[stra restul =i ei ar ]mp[r\i banii. Soha\chi fu deci impresarul afacerii. Adev[rul este c[ foaia de zestre a Anei cuprindea o locuin\[ compus[ din dou[ camere =i dependin\e =i c[ b[tr`nii ]=i ]mp[r\ir[ banii b[ie\ilor, care fur[ v[zu\i f[c`nd un lux nebun. C`teva s[pt[m`ni, Titi putu ]n=ela vigilen\a Aglaei, =ez`nd ziua aproape toat[ la so\ia lui =i dormind noaptea acas[. }n cele din urm[, Ana se plictisi =i-i notific[ iritat[ c[ ea nu-n\elege s[ se ascund[ de ochii lumii. Soha\chi belletristul se oferi s[ dest[inuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nsp[im`nt[. F[g[dui c[ va vorbi el. N-avu totu=i curajul s[ procedeze direct =i, de=i avusese nepl[cutul conflict cu Otilia, se duse la ea =i la Felix =i le spuse toat[ p[\ania. Otilia nu se putu re\ine de a nu r`de. — Bat[-te s[ te bat[, Titi, ce n[zdr[v[nii faci! Ea ]ns[ nu vorbea cu Aglae, a=a c[ rolul de vestitor al comediei c[zu asupra lui Felix. C`nd acesta spuse c[ Titi s-a c[s[torit, Aglae nu vru s[ cread[ =i i se p[ru c[ Felix face o glum[. — Ce farse sunt astea? A=a face\i voi la Universitate? A trebuit s[ fie adus Titi de fa\[, ca Aglae s[ cread[. }n loc s[ se indigneze, s[ \ipe la Titi, Aglae ]ncepu s[ pl`ng[, s[ m`ng`ie pe b[iat, acompaniat[ ]n chip iritant de Aurica. — Dar cum ai putut s[ te la=i tu, mam[, s[-=i bat[ joc escroaca de tine? Las’ c[ merg eu la poli\ie, m[ duc, la nevoie, p`n[ la prefect. Aglae privea lucrurile simplu, ca o escrocherie pe care o respingi poli\iene=te. Titi nu f[cea haz de aceast[ interpretare =i, cu toate c[ n-avea mijloace de expresie, se vedea c[ se sim\ea jignit de aprecierile la adresa Anei, c[ ]ntr-un cuv`nt avea amor propriu de so\. — Nu e escroac[, mam[, trebuie s[ stau acolo. Dac[ vrei =i dumneata s[ vii... — Cum? S[ viu eu acolo? S-a z[p[cit bietul b[iat de tot, l-a ame\it escroaca. Du-te, drag[, =i te culc[, p`n[-\i vii in fire. Am s[ vorbesc eu cu St[nic[.

142


Enigma Otiliei

}ntr-adev[r, St[nic[ veni ]n cur`nd. C`nd Aglae ]ncepu s[-i spun[ p[\ania, el lu[ deodat[ o ]nf[\i=are tehnic[ =i-o ]ntrerupse: — Stai, stai, stai, m[ rog. Trebuie s[ lu[m lucrurile metodic. Unde e Titi? Titi fu adus, =i St[nic[ ]l supuse la un lung interogatoriu. — M[ rog, eu vreau s[ =tiu, ai f[cut vreo declara\ie cu martori sau i-ai dat vreo scrisoare ]n m`n[, din care rezult[ c[ ai promis s-o iei de nevast[, ]nainte de a coabita cu ea? Titi r[mase ]ncurcat de verbul „a coabita“. Zise totu=i: — Nu! Aurica sorbea cu nesa\ toat[ aceast[ convorbire, =i ochii ]i str[luceau de o stranie voluptate, ie=i\i din orbitele vine\ii. — Va s[ zic[ n-ai promis nimic, n-ai dat nici un document la m`n[. Perfect. Dar, m[ rog, tu i-ai propus coabita\iunea, ori ea te-a provocat, te-a ]mbr[\i=at, ]n sf`r=it, te-a indus ]n eroare prin gesturi indecente? Titi st[tu la ]ndoial[. Se vedea c[ ancheta ]l sup[r[, c[ Ana nu era pentru el o =antajoare, c[, ]n sf`r=it, dorise at`t de mult s[ cunoasc[ femeia, ]nc`t cinstea ]l ]ndemna s[ nu numeasc[ inducere ]n eroare ceea ce-l f[cea fericit. De altfel, nici nu prea ]n\elegea unde voia s[ ajung[ St[nic[, deoarece el \inea pur =i simplu s[ ]ndeplineasc[ dorin\a Anei de a vesti pe mam[-sa c[ e c[s[torit. — Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut am`ndoi. St[nic[ ]=i trecu m`na prin p[rul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului s[u. Aglae s[ri furioas[: — Ce-ascul\i tu, St[nic[, ce spune el? Nu vezi, s[racul, ]n ce hal e? Nici vorb[ c[ l-a atras ]n cas[ cu familia ei =i l-au str`ns cu u=a. — M[ rog, m[ rog, insist[ St[nic[, s[ ne l[murim. Membrii familiei, care au intrat ]n odaie, v-au g[sit a=a din ]nt`mplare, sau ai avut impresia c[ p`ndesc de mult momentul [sta? Te-au amenin\at, \i-au intimidat con=tiin\a? — Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, c[ sunt major =i pot s[ fac ce vreau, dac[ nu vrea mama.

143


G. C[linescu

— A=a, zise atins[ Aglae, dar cu repro=ul ]ndreptat ]mpotriva absen\ilor, cred ei c[, dac[ e=ti major, eu te las s[-=i bat[ joc de tine orice stricat[? Nu, b[iete, ai s[ stai aici, =i v[d eu ce e de f[cut. St[nic[ era prea avocat ca s[ nu-=i dea seama de adev[rata stare a lucrurilor, =i, de altfel, se amesteca ]n afacere din volubilitate, din pl[cerea pentru situa\iile patetice. — Hei, dac[ Titi ar face pl`ngere c[ a fost atras ]n curs[, c[ i s-a dat, m[ rog, a ]n\elege c[ are de-a face cu o femeie de moravuri u=oare, fiind apoi intimidat, ar fi un punct de plecare pentru intentarea divor\ului. }ns[ asta trebuie s-o fac[ el, numai el, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divor\ul? Titi r[spunse posomor`t, dar hot[r`t: — Eu nu divor\ez. Aglae ]=i cuprinse capul cu m`inile =i se lament[ desperat[: — Vai, vai, vai! — Mam[, ]=i d[du cu p[rerea Aurica, iluminat[, de ce s[ divor\eze, poate sunt ferici\i. Aglae schi\[ un gest cu ]n\elesul de „prostii“. — El face ce spun eu, dac[ m[ iube=te =i vrea s[ m[ ocup de viitorul lui! +i ca =i c`nd repro=ul ar fi fost prea tare, iar consim\irea lui Titi sigur[, Aglae ad[ug[: — Nu fi trist, puiule, c[ te scap eu de aventurier[. — S[ zicem, continu[ St[nic[ consulta\ia, c[ Titi, insist, Titi cere divor\ pe motivul de mai sus. Lucrul poate s[ aib[ ]ntors[turi nepl[cute. Fra\ii sunt ofi\eri, nu po\i sus\ine c[ sora lor e o prostituat[. Te pot da ]n judecat[ pentru calomnie. — A=, ofi\eri, zise dispre\uitor Aglae, cine =tie ce =napani! S-au ]mbr[cat ]n uniform[ ca s[-l sperie. — Sunt ofi\eri, mam[, l[muri mereu, u=or jignit, Titi, ]i cunosc eu bine. Au =i un unchi colonel, care m-a cununat. — Precum vezi, urm[ St[nic[, chestia e dificil[. Cel mai bun lucru e s[ ]ncerc[m ]nt`i prin bun[ ]nvoial[. }n cazul cel mai r[u, ce-a vrut fata? S[ se m[rite, de ochii lumii, s[ acopere probabil o gre=eal[...

144


Enigma Otiliei

— Nu e adev[rat! protest[ Titi. — Odat[ „doamn[“, fata o s[ consimt[ u=or s[ divor\eze. O s[-i spunem c[ p[rin\ii nu-=i dau asentimentul =i nu-i las[ avere. Cum Titi n-are nici o meserie, din ce-au s[ tr[iasc[? — A spus colonelul, m[rturisi Titi, c[ are s[-mi g[seasc[. — O s[-\i g[seasc[ pe dracu, coment[ Aglae. |i-a spus a=a, ca s[ te-nc`nte. }n cele din urm[, c[zur[ de acord s[ ]ncerce calea bl`nd[ a convorbirii, =i St[nic[ se deleg[ singur ]n aceast[ misiune. Era o zi neprev[zut de cald[, de la sf`r=itul lui februarie, c`nd St[nic[, dup[ prealabile examene, intr[ in curtea indicat[. Fu cam ]ncurcat de num[rul mare de intr[ri, ]ntruc`t de o parte =i alta a cur\ii se ]ntindeau apartamentele joase, cu c`te o mic[ marchiz[. C[lare pe o scar[, un om gras, ras, t`n[r, cu chiv[r[ de h`rtie ]n cap =i cu halat medical pe el alterna fluierul cu vocaliz[rile =i se extazia ]naintea propriei opere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui =ablon, confec\ionat, prec`t p[rea, de el ]nsu=i, a unui feston cu fructe sintetice ]n partea de sus a peretelui exterior. La ]ntreb[rile lui St[nic[, zugravul se recomand[ ceremonios. Era Soha\chi. Se dadu repede jos, lu[ de bra\ pe St[nic[ =i-l v`r] ]n cas[. O aduse numaidec`t =i pe Ana. Lui St[nic[, agresoarea lui Titi ]i f[cu o impresie excelent[. Trupul ei plin, aproape gras, ochii ]ndr[zne\i, vocea sonor[, volubil[, cam vulgar[, toate acestea ]i pl[cur[. Ana nu se l[s[ de loc intimidat[ =i primi pe St[nic[, dup[ obiceiul ei de a se purta cu b[rba\ii, cu o familiaritate zgomotoas[, indiscret[. Chema\i ]nadins de Soha\chi, venir[, ca din ]nt`mplare, =i ceilal\i doi fra\i. To\i afectar[ a ]n\elege vizita lui St[nic[ drept un ]nceput de apropiere ]ntre cele dou[ familii =i declarar[ c[ le-a p[rut r[u c[ Titi nu =i-a invitat p[rin\ii, pe care erau dornici s[-i cunoasc[. Ana descoperi c[ St[nic[ ]i era oarecum cunoscut, c[, pe dat[ ce l-a z[rit, nu-=i d[dea seama unde a mai v[zut pe acest „domn simpatic“. — Sunte\i artist? ]ntreb[ ea pe St[nic[. — Nu, nu, r[spunse ]nc`ntat St[nic[, m-am resemnat la avocatur[!

145


G. C[linescu

Soha\chi disp[ru =i reap[ru cu o damigean[ de vin pe care o puse ]n mijlocul mesei, rest din vinul b[ut la nunt[, ca s[-=i fac[ =i St[nic[ o idee de ce vin au avut. Bine dispus, St[nic[ crezu c[ trebuie s[ ia lucrurile cu delicate\e. Declar[ c[ totul vine dintr-o ne]n\elegere, dintr-un exces de timiditate din partea lui Titi, c[ p[rin\ii erau ]n dreptul lor s[ fie sup[ra\i de a nu =ti c[ fiul lor s-a c[s[torit. To\i ]i d[dur[ dreptate, ceea ce dezarm[ pe St[nic[. — Eu i-am spus lui Titi, zise Ana, s[ vorbeasc[ acas[. Nici mie nu mi-a convenit s[ m[ ascund de lume ca o ciumat[. Eu cu sila nu m[ \in de g`tul lui. +tii bine =i dumneata c[ n-are nici un rost. Dac[ nu-i place, din partea mea e liber. Fra\ii protestar[, sus\in`nd c[ Titi e un b[iat bun =i c[, f[r[ ]ndoial[, p[rin\ii lui se vor convinge, mul\umit[ m[rturiei lui St[nic[, cum c[ a intrat ]ntr-o familie onorabil[. }n condi\ia aceasta, orice pledoarie devenea de prisos, =i St[nic[ se pierdu ]ncetul cu ]ncetul ]ntr-o discu\ie cu totul independent[ de misiunea lui, de=i legat[ prin asocia\ie. Exalt[ amorul conjugal, povesti primele lui tulbur[ri sentimentale, l[ud[ pe Olimpia =i f[cu biografia ]ngerului ridicat la ceruri, Aurel. Ana se apropiase de el =i-l \inea de bra\. — }n definitiv, r[m`nem rude, nu? — A=a e! Suntem cumna\i! St[nic[ mai descoperi c[ cei doi ofi\eri =i unchiul colonel aveau trecere mare chiar la Cercul de recrutare, unde situa\ia lui era foarte ]ncurcat[, ca unul ce nu f[cuse serviciul militar, slujindu-se de am`n[ri insuficient motivate. — Las’ c[ te aranj[m noi, n-avea grij[, ]l ]ncredin\ar[ fra\ii Soha\chi. Vom studia chestiunea. Dumneata fii gata cu certificate, ca s[ justifici neprezentarea. S[-\i g[se=ti un doctor, care s[ te declare ofticos. — Am! zise repede St[nic[, cu g`ndul la Vasiliad. De altfel, sunt realmente bolnav. St[nic[, plin la fa\[, era a=a de congestionat de vin, ]nc`t to\i r`ser[ la ideea c[ ar fi tuberculos. Aglaei, St[nic[ ]i spuse c[ familia Soha\chi i s-a p[rut foarte de treab[, c[ el nu crede c[ Titi a fost constr`ns, c[, ]n definitiv,

146


Enigma Otiliei

a=a apare dragostea, dintr-o dat[, el ]nsu=i fiind doar unul din aceia care, nemaiput`nd tr[i f[r[ femeia iubit[, n-a mai vrut s[ =tie de nimic pe lume =i a fugit cu ea. V[z`nd =i starea de spirit a lui Titi, Aglae se mai calm[. — Bine, bine, zise ea, cu un rest de orgoliu, s-o vad =i eu cine este, s[ vin[, cum vin nurorile, s[ zic[ „bun[ ziua, eu sunt cutare“. Aglae ]n\elegea misiunea de soacr[ ]ntr-un chip foarte oneros pentru nor[. Nora trebuia s[ r[m`n[ ]ntr-o stare de dependen\[ continu[, s[ s[rute m`na socrilor, s[ fie „a=ezat[“, s[ nu ias[ din indica\iunile ei, s[ dovedeasc[ la tot pasul c[ =tie s[ conserve s[n[tatea odraslei. Fiul, la r`ndu-i, ]n schimbul unei ]ngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia s[ ias[ de sub tutela ei. }n fond, Aglae nu era sup[rat[ c[ Titi s-a ]nsurat (]n con=tiin\a ei l[untric[ era chiar satisf[cut[), ci fiindc[ i se r[pise prilejul de a-i oferi ea o so\ie lui Titi sau m[car consim\[m`ntul. Ana se dovedi plin[ de tact. Adus[ la bra\ de St[nic[, s[rut[ m`na Aglaei, pe aceea a lui Simion, care fu ]nc`ntat, =i pe am`ndoi obrajii pe Aurica. — Nu =tiam c[ Titi are o sor[ a=a de t`n[r[ =i frumoas[! zise ea. Aurica, m[gulit[, ]i puse deoparte, c`nd g[si un moment bun, ]ntrebarea anxioas[: — Drag[, e=ti fericit[? Vai, ce ferici\i trebuie s[ fi\i! Ana privi cu o aten\ie obsecvioas[ toat[ casa, admir`nd totul, l[ud[ tot ce i se servi =i ascult[ cu o aten\ie respectuoas[ toate instruc\iunile Aglaei. Afect[ a fi foarte ]ngrijorat[ c[ nu cunoa=te bine preferin\ele lui Titi =i o rug[ pe „maman“ s[-i spun[ tot ce crede c[ e necesar s[ fac[ pentru menajarea lui. Fu vesel[, f[r[ cinism, =i izbuti cu ]ndem`nare s[ fie de acord ]n toate ideile cu Aglae. Titi p[rea foarte fericit =i ]ncepuse s[-i arate albumele sale cu desene, printre care copiile dup[ gravurile din romanul necitit al lui Stendhal. Ana ]l asculta cu docilitate, ]i ]ncerca ]n treac[t nasturii, ]i str`ngea bine gulerul de la hain[ ]n jurul g`tului =i-l ]ntrerupea cu ]ntreb[ri de felul acesta:

147


G. C[linescu

— Titi, m[ ier\i c[ te-ntrerup, parc[ s-a r[corit, nu vrei s[ pun o hain[ pe tine? Nu vreau s[ r[ce=ti! Sau: — Am s[-\i cump[r m`ine alt guler. V[d eu cum te str`nge. Ai s[ cape\i tic, tot sucind capul. Aglae se inform[ am[nun\it asupra familiei ei, pun`ndu-i chestiuni pe fa\[, judec[tore=te: „Tr[iesc p[rin\ii, cu ce se ocup[, fra\ii unde-=i au serviciul, ce =coal[ a urmat, are ce-i trebuie ]n cas[?“ etc. Ana r[spunse la toate simplu, f[r[ nici un semn de irita\ie, =i f[cu tuturor impresia c[ e foarte sincer[. R[m`nea de rezolvat o problem[ grav[. Titi trebuia s[ locuiasc[ ]n c[minul conjugal. Fire=te, acas[ nici n-ar fi avut loc, ]ns[ Aglae se ]ntreba, ]n chipul cel mai legitim, cu ce va tr[i, neav`nd nici un venit. — Nu trebuia s[ se-nsoare p`n[ nu-=i f[cea un rost, dar acum, c-a\i f[cut-o de capul vostru, nu-n\eleg s[ stea pe spinarea altora. Ana protest[ at`t c`t s[ reias[ c[ Titi nu e o pacoste, dar nu z[d[rnici ghicitele inten\ii de asisten\[ ale Aglaei. — Cine =tie? observ[ Aglae, dup[ plecarea Anei, poate c[ o fi fat[ a=ezat[, fiindc[ nu-i nici prea crud[. Dac[-i place lui Titi, treaba lui. S-o vedem cum se poart[. Aglae f[cu ]n cur`nd o descindere ]n locuin\a lui Titi. Ceea ce v[zu o umplu de necaz =i dezn[dejde. }=i spuse impresia brutal, fa\[ de rudele nurorii: — Bine, dar voi n-ave\i de nici unele aici. La o fat[ de oameni a=eza\i se d[ trusou, nu a=a. — Am f[cut =i noi ce-am putut, ]n grab[, maic[, zise bl`nd cealalt[ soacr[. }ntr-adev[r, cele dou[ od[i, zugr[vite proasp[t =i multicolor de Soha\chi, erau aproape goale. Fra\ii le mobilase la repezeal[ cu ce g[sise prin od[ile lor, dup[ o list[ alc[tuit[ ]n consiliu. Un pat de fier cu t[blii, pictat cu ]ngeri =ter=i de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundat[ slujise, drept pat de siest[, ordonan\ei. Lavaboul era lamen-

148


Enigma Otiliei

tabil. }l g[sise Soha\chi aruncat ]n magazie =i-l vopsise ]n alb. O mas[ de brad era acoperit[ cu o combina\ie de petice =i broderie. +ifonierul fusese scos din odaia b[tr`nilor =i avea oglinda spart[. Titi ]nsu=i ]nlocuise oglinda printr-o bucat[ de satin galben, prins[ cu pioneze. }ntr-un col\ se vedea =i o etajer[ proast[, ]mbr[cat[ ]n plu=, cu c`te un bibelou improvizat: o sticl[ goal[ de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabil[, vru s[ vad[ =i buc[t[ria, care exista numai teoretic. }ntr-o magazie, o ma=in[ =chioap[, ordinar[ \inea deasupra vreo dou[ crati\e c`rpite. Aglae se ]ntoarse cam livid[ ]n dormitor =i se a=ez[ pe pat ca s[-i ]ncerce moliciunea. O sc`ndur[ c[zu, desprins[, tr[g`nd dup[ sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de form[, ]n care nu dormea nimeni. — Ei, spuse Aglae, dezgustat[, aici o s[ dormi\i? Nici n-ave\i loc! +i pe Titi n-o s[-l trag[ curentul de la u=[? +i apoi, c`nd se d[ jos din pat, cum o s[ calce cu picioarele goale pe sc`ndur[? Trebuia s[ ave\i un covora=. Soba asta parc[ bate la cap! Uite, a=a se-nt`mpl[ c`nd tinerii fac lucrurile de capul lor =i nu-ntreab[ pe cei b[tr`ni! Dac[ ]mi cerea\i consim\[m`ntul, de, cum spune buna-cuviin\[, discutam eu cu dumnealor (aci arunc[ ochii ironic ]nspre b[tr`ni) =i f[ceam lucrurile cum se cade la ni=te oameni a=eza\i. Din ziua urm[toare, Aglae se ocup[ de gospod[ria lui Titi cu un zel extraordinar, dar care era ]ndreptat numai spre Titi =i p[rea ostil fa\[ de Ana. Cump[r[ saltea, covor, aduse cear=afuri, perne, ruf[rie, puse =ifonierul ]n ordine, ca acas[, ]mp[turind bine c[m[=ile lui Titi, largi, solide („mai cre=te b[iatul“) =i arunc`nd ostentativ c`teva lucruri mototolite =i murdare ale Anei. }i d[du acesteia instruc\iuni severe: — Uite, c[ma=a asta s[ i-o dai c`nd e mai frig. S[ nu-l la=i noaptea f[r[ scufie, a=a s-a obi=nuit el, ar fi chiar bine, fiindc[ v[d c[ e curent aici, s[-i dai s[-=i pun[ vat[ ]n urechi. Aici i-am adus flanel[, s[ poarte p`n[ ]n iunie, sub c[ma=[. S[ nu-l la=i f[r[ nasturi la c[m[=i, c[ nu e frumos, =i s[-i dai s[ se primeneasc[ de dou[ ori pe s[pt[m`n[.

149


G. C[linescu

Aglae ]i cump[r[ =i haine lui Titi =i puse s[ i le croiasc[ dup[ gustul ei, adic[ largi, ]i cump[r[ ghete de box foarte mari, umpl`ndu-le v`rful cu vat[: — Mai bine largi, s[-i odihneasc[ piciorul. Aduse farfurii, crati\e, tac`muri =i, ]n sf`r=it, trimise la fiecare dou[ zile alimente pentru g[tit, d`nd =i indica\ii de bucatele ce trebuiau f[cute. Ana ]=i p[str[ cu o r[bdare l[udabil[ \inuta onctuoas[. Aglae f[cea dese inspec\iuni, scotocea prin bufet =i ]n buc[t[rie, s[ vad[ m`ncarea, ]ntreba pe Titi dac[ e ]ngrijit bine. Acesta r[spundea totdeauna afirmativ. Plin[ de aten\ii infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodat[ cu m`na goal[, aduc`nd foarte adesea m[car pr[jituri. Ana, lacom[, se repezea =i mu=ca din toate, p`n[ ce Aglae ]i d[dea peste nas: — Las[ =i pe b[rbat s[ m[n`nce, c[ munce=te mai mult. Asta cu fri=c[ i-am adus-o lui, c[ lui ]i place. Aglae merse cu interesul fa\[ de Titi p`n[ acolo ]nc`t s[ insinueze c[ o femeie trebuie s[ fie asidu[ ]n chestiunile mai intime cu b[rbatul, fiindc[ altfel acesta devine nervos. Lui Titi ]i d[du instruc\iuni limpezi: — |ine-o din scurt, n-o l[sa s[ se zbenguie cu toata lumea, pe urm[ ]=i ia nasul la purtare. Ce-i dreptul, Ana merita ]ndoielile Aglaei. Nu g[tea mai niciodat[ =i, dac[ se hot[ra s[ fac[ ceva, mergea ]n buc[t[rie ]mbr[cat[ ca ]n ora=, apuca alimentele cu v`rful degetelor, ca pe ni=te impurit[\i. Frigea la repezeal[ ce-i trimitea Aglae (conservele, lucrurile mai greu de preparat le l[sa s[ se strice, le arunca la gunoi), dar apoi, gust`nd din propria-i m`ncare, o m`nca de-a binelea. Intra prin buc[t[ria b[tr`nilor, se apropia ]n picioare de masa fra\ilor, ciugulea, de la to\i, vorbind =i r`z`nd cu gura plin[, =i apoi, c`nd sosea Titi, spunea candid: — Drag[, \ie \i-e foame, c[ eu n-am poft[ deloc! Nici n-am g[tit. Titi ]=i schimba ad`nc =i domol apele ochilor, dar nu zicea nimic. Ana pleca mereu ]n ora=, alerg`nd neostenit[ nu se =tie unde, avid[ de petrecere, invidioas[ de orice lux. Titi se ]nchidea ]n cas[, f[c`nd picturi dup[ c[r\i po=tale ilustrate,

150


Enigma Otiliei

]nr[m`ndu-le singur =i b[t`ndu-le cu exactitate ]n perete. Lucra, cu o frenezie casnic[ t[cut[, la fel de fel de m[run\i=uri. F[cu abajururi de tul pe care le zugr[vi cu acuarel[, vopsi masa =i scaunele, invent[ passe-partout-uri de felurite forme =i m[rimi pentru fotografii. Ana ]l l[sa in pace =i se ]nfunda la p[rin\ii ei sau pleca ]n ora=. }ncepuse de la o vreme s[ vin[ tot mai des =i mai dezinvolt ]n purt[ri St[nic[. — Haide, frate, ]n ora= s[ mai luam aer, ]ndemna el. — Titi, nu vrei s[ mergem? f[cea Ana numaidec`t. Titi se ]ntuneca =i refuza cu o inc[p[\`nare ]n care se ghicea o sup[rare ascuns[. — Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dac[ tu nu mergi, m[ duc eu cu domnul Ra\iu. St[nic[ primea cu jovialitate =i plecau am`ndoi de bra\. Titi refuza s[ mearg[ la cinematograf, la teatru, la ber[rie, av`nd pentru toate aceste petreceri =i o teorie. Ie=i o singur[ dat[, pe ger, =i se obstin[ s[ asculte afar[ un concert militar gratuit, oferit ]nt`mpl[tor ]n parcul Carol, din zelul artistic al unui capel-maistru. Nu voi ]n ruptul capului s[ plece ]nainte de sf`r=it, de=i era v`n[t la fa\[ de frig. Ana ]l l[s[ =i plec[, dar sosi acas[ mai t`rziu dec`t el. Titi picta, se leg[na l`ng[ sob[, =edea nemi=cat pe marginea patului, c`nd era plictisit, =i refuza orice abatere de la acest program, ascunz`nd prin posomor`re =i ]nc[p[\`nare antipatia fa\[ de spiritul independent al Anei, fa\[ de care ]ncetase chiar de la ]nceput de a mai ar[ta tulbur[ri erotice. Criza lui Titi fusese scurt[ =i se pref[cuse ]ntr-o placiditate ursuz[ =i b[nuitoare. — Iubite domnule Titi, ]l aviz[ Ana, eu sunt t`n[r[, vreau s[ petrec c`t mai am vreme. Dac[ nu vrei s[ ie=i nic[ieri, stai acas[. Eu una nu pot. Titi se ]mp[ca numai cu Soha\chi, cu care, c`nd era bine dispus, vorbea ]ndelung despre colegii de la liceu =i de la bellearte. St[nic[ venea des, r`dea =i se zbenguia cu Ana, f[r[ s[ se mai sinchiseasc[ de Titi. }ntr-o zi r`ser[ ]n odaia al[turat[, b[ur[, dup[ toate aparen\ele =i m`ncar[ ceva, =i abia t`rziu St[nic[ deschise u=a, cu gura plin[, =i zise aproape indiferent:

151


G. C[linescu

— A! tu erai aici? Titi ]ncepu s[-=i manifeste sup[rarea pasiv, nemaivorbind nimic ore ]ndelungate. Dar ]ntr-o bun[ zi =i pentru ]nt`ia oar[, c`nd Ana veni noaptea t`rziu acas[ condus[ de St[nic[, Titi izbucni, ]n chip surprinz[tor pentru ea, cu o brutalitate nemaipomenit[: — C...v[! Las’ c[ mi-a spus mie mama, ce, eu nu v[d?... Unde mergi dumneata toat[ ziua =i toat[ noaptea? Vreo dovad[ ]mpotriva Anei nu exista, ce-i drept. Fra\ii venir[ repede la locul scandalului =i c[pitanul mustr[ pe Titi cu destul[ arogan\[ =i un ton v[dit trivial =i iritant: — Amice, trebuie s[-\i supraveghezi expresiile, m[-n\elegi... Aici sunt p[rin\ii no=tri, oameni b[tr`ni, sunt ordonan\ele, care aud. Nu admit s[ ne insul\i sora, a=a, pe simple elucubra\ii de-ale dumitale. }n definitiv, ce-i? S-a plimbat ]n ora= cu cumnatul dumitale. Dac[ dumneata e=ti bolnav =i nu suferi lumea, nu trebuie s-o sile=ti =i pe ea s[ se c[lug[reasc[. Titi se ]nvine\i la fa\[ =i, reedit`nd furia subit[ a lui Simion, b[tu cu pumnul ]n mas[, ]nspumat la gur[, =i \ip[ ca un descreierat: — S[ nu m[ insulta\i, m[garilor, c[ v[ spun la mama! To\i ]l privir[ ]n lini=te ca pe un pacient ]n criz[ =i lui Titi i se p[ru c[ Ana las[ buza-n jos ]ntr-un gest de dispre\. Fra\ii ie=ir[ din odaie f[r[ s[-l mai contrarieze =i tocmai aceast[ indiferen\[ ]nfurie =i mai tare pe Titi. — Las[-l, m[, se auzi glasul locotenentului, nu vezi c[ e nebun? — Ba o s[-l dau ]n... spuse pe =leau c[pitanul. Titi puse m`na repede pe p[l[rie, ]=i trase paltonul nervos p`n[ a se ]ncurca ]n m`neci =i ie=i ca un glon\ din cas[ =i din curte. Din acea zi nu se mai ]ntoarse ]n c[minul lui. Aglae ]i ordon[ s[ divor\eze, St[nic[ fu =i el de aceea=i p[rere, „de vreme ce nu v[ ]n\elege\i“, dar se jur[ c[ Ana =i cu el petrecuser[ ]n chip nevinovat, ned`ndu-=i seama cum a trecut vremea. Lucru curios. C`nd auzi de divor\, Titi se ]ntunec[. Nu voia.

152


Enigma Otiliei

— S[ fac[ ce-o =ti, zise el cu absurditate, nu m[ prive=te. Eu n-o cunosc, =i pace. N-are dec`t s[ dea divor\, eu nu m[ duc pe la tribunale. — Dar nici n-ai nevoie, omule, explic[ St[nic[, aranj[m noi toate. — Eu nu dau divor\. Era aceast[ ]nc[p[\`nare o modalitate primar[ de a-=i m[rturisi ]nc[ dragostea pentru Ana? E cu putin\[. Soha\chi veni la Aglae =i l[muri c[ ei n-au avut nici o inten\ie rea, c[ s-au certat cu to\ii cum se-nt`mpl[, dar c[ situa\ia surorii lor era intolerabil[ =i trebuia s[ fie rezolvat[ ]ntr-un fel, cel mai cuminte chip fiind acela ca Titi s[ se-ntoarc[ acas[. Titi declar[ scurt: — Eu acolo nu mai m[ duc, cine vrea s[ vie, s[ vie aici. Aglae, ca s[ nu-l supere, zise =i ea: — Domnule Soha\chi, eu nu pot s[ las pe b[iatul meu s[ fie insultat. Ana s[ vie s[ stea aici cu el, c[ se g[se=te loc. }ntr-adev[r, Ana veni, primit[ de Titi cu o tres[rire de satisfac\ie, repede ]n[bu=it[ de o uit[tur[ posac[. Re]nfipt ]n solul lui, Titi nu f[cea dec`t s[ copieze note, s[ deseneze dup[ ilustrate, s[ stea nemi=cat. Aglae o ]n\epa pe Ana f[r[ s[ vrea, pun`ndu-i ]ntreb[ri sup[r[toare: „Tu nu =tii s[ g[te=ti? Tu stai a=a ]mbr[cat[ toat[ ziua? Tu n-ai dec`t o c[ma=[ de noapte?“ Dar trebui s[ recunoasc[ chiar ea c[ Titi era imposibil =i o contrazicea pe Ana ]n cele mai legitime dorin\e, cu o obstina\ie de asin. Ana aduse cinci bilete de teatru, cu o ]nvederat[ mul\umire de a-i lua pe to\i, dar Titi singur refuz[. — Eu nu m[ duc la teatru. Nu \i-am spus eu s[ iei bilete. M[ duc la teatru c`nd am dispozi\ie, nu a=a, pe nea=teptate. +i apoi cine \i-a dat banii? De unde =tiu eu? — Titi, se irit[ chiar Aglae, m[ agasezi! Titi nu merse, t[c`nd ]ns[ cu perversitate voit[ sau involuntar[ p`n[ ]n preajma momentului de plecare, a=a ]nc`t to\i se ]mbr[car[, crez`nd c[ i-a trecut rezisten\a. Dup[-mas[, Titi disp[ru. Ceilal\i ]=i ]nchipuir[ c[ se-mbrac[. Ie=iser[ pe u=[ s[-l a=tepte, dar Titi nu se vedea nic[ieri. Aglae intr[ ]n odaia lui =i-l g[si ]n pat, ]n plapum[.

153


G. C[linescu

— Dar ce faci aici, pentru Dumnezeu, nu mergi? De ce m-ai f[cut s[ m[-mbrac? — |i-am spus c[ nu merg. +i Titi se-ntoarse cu capul la perete. Sup[rat[, Aglae se dezbr[c[ =i nu mai merse. A doua zi Ana fugi. — Titi, insist[ Aglae, termin[ odat[. Nu v[ ]n\elege\i, =i pace. Ea e u=uratic[, tu e=ti ]nc[p[\`nat, nu-i nimic de f[cut. Divor\a\i. — Eu nu divor\ez! se-nc[p[\`n[ Titi. De altfel Ana era v[zut[ de to\i pe strad[ cu feluri\i in=i, unii afirmau c[ avea leg[turi certe cu unul sau cu altul. Cur`nd nu mai fu nici o ]ndoial[ cel pu\in c[ Ana iese la bra\ cu un func\ionar superior dintr-un minister, om mai ]n v`rst[, cu ceva avere, care afirm[, fiind =i St[nic[ de fat[, c[ dac[ Ana e liber[, o ia de nevast[. Era o ocazie, sus\inu St[nic[, de a se desp[r\i f[r[ scandal. Altfel Ana ar abuza de numele lui, cu profit pentru ea. Titi ]ns[ nu voia s[ divor\eze. Se vede totu=i c[ Ana g[sise o bun[ combina\ie, fiindc[ dezlegarea nodului veni tot de la ea. }ntr-o zi, dou[ ordonan\e depuseser[ ]n fa\a u=ii de la intrare, f[r[ s[ vrea s[ intre, o boccea enorm[, ]n care Aglae g[si cu ciud[ toate lucrurile lui Titi, cele mai multe murdare. Totul ]i fusese restituit cu o grij[ afectat[, fiindc[ Titi reg[si =i o pereche de pantofi rup\i pe care ]i aruncase la gunoi, precum =i un cu\it, pe care for\`ndu-l ]l rupsese ]n dou[. Erau am`ndou[ buc[\ile. Titi primi, ]n sf`r=it, =i o notificare c[ i se intentase ac\iune de divor\ din partea Anei. Cu greu St[nic[ putu s[-l fac[ pe Titi s[ consimt[ a da o declara\ie c[ se desparte de bun[voie, pentru nepotrivire de caracter. Acum el voia s[ se judece, sus\in`nd ]ntre altele c[ nu se simte bine, c[ Ana i-a dat o boal[. Lucrul era de domeniul fanteziei =i dovedea numai, prin surmenarea spiritului, o recrudescen\[ a hipocondriei lui latente, congenitale.

154


Enigma Otiliei

CUPRINS

IX }n martie, Felix ]=i f[cea planuri mai ner[bd[tor ca oric`nd. Cu pu\in ]naintea Cr[ciunului ]mplinise dou[zeci de ani. Mai avea deci c`teva luni =i devenea major. Se f[cuse acum mai ]ndr[zne\, mai con=tient de sine, ]ns[ lipsa de bani ]l chinuia, jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de prim[var[, m[nu=i =i ceva bani asupr[-i. C`nd c`te un coleg ]l ducea de bra\ ]ntr-o cofet[rie sau ber[rie, se sim\ea pus pe j[ratic. N-avea nici un ban ]n buzunar =i ]i era ru=ine s[ m[rturiseasc[. Era gelos =i de Pascalopol. Ar fi voit s[ fie =i el ]n stare s[ fac[ Otiliei o c`t de mic[ pl[cere, s-o plimbe cu tr[sura. Mo= Costache nici nu se g`ndea m[car s[-i dea vreun ban, ba-i propunea unele t`rguri dubioase. Venise ]ntr-o zi cu o serie ]ntreag[ de seringi „Record“, apar\in`nd probabil unui medicinist care nu pl[tise chiria, =i ]ntreba acum pe Felix dac[ nu cunoa=te pe cineva sau dac[ el ]nsu=i n-ar fi dispus „s[ le cumpere“. I le ]ncredin\ase „o persoan[“. }ntr-o duminic[, Felix voi s[ ias[ ]n ora= cu ni=te prieteni, ]ns[, dup[ c`\iva pa=i f[cu\i pe strad[, se ]ntoarse. Era o zi admirabil[ =i paltonul ]l ap[sa pe umeri. S[-l scoat[ =i s[ r[m`n[ ]n hain[ era ]nc[ prematur. Cum Costache era singur acas[, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l d[dea sup[rarea. Spuse cam iritat c[ e acum om ]n toat[ firea, c[-=i ]nchipuie c[ are destul venit ca s[ nu mearg[ mereu ]n ora= cu m`inile goale. Are nevoie de haine, de c[r\i, de o mul\ime de lucruri =i-i trebuie bani. }n definitiv, vrea s[ =tie odat[ care sunt drepturile lui. Mo= Costache ascult[, ]nfrico=at de aceast[ ie=ire, c[ut[ s[-l ]mbl`nzeasc[, \in`ndu-l mereu de m`nec[, ]ntr-un chip comic, dar nu scoase nici o vorb[ ]ncurajatoare, nici o explica\ie. }n cele din urm[, cu tonul r[gu=it, cu ochii apleca\i ]n jos, f[cu aceast[ nea=teptat[ propunere:

155


G. C[linescu

— Dac[ ai nevoie de bani, de ce nu iei cu ]mprumut vreo mie de lei de la cineva? Poate s[ g[sesc eu la un prieten, numai s[ nu spui la nimeni. Suma izbi pe Felix, care, de bucurie, nu mai examin[ de loc ciud[\enia propunerii din partea lui mo= Costache. A doua zi, b[tr`nul veni misterios ]n odaia lui Felix =i-i ]ntinse un bilet la ordin, ]ndemn`ndu-l s[-l completeze cu suma de o mie de lei =i s[-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi s[ ]ntrebe asupra rostului acestei simula\ii, dar Costache ]i ]nc`nt[ urechea cu sunetul unui pumn de piese. Scaden\a biletului r[mase ]n alb. Dup[ semnare, b[tr`nul ]nm`n[ lui Felix dou[ sute cincizeci de lei. Mirat, acesta ]ntreb[ cu ochii. — Nu poate s[ dea acum tot, explic[ r[gu=itul, ]\i d[ prin mine, ]n fiecare lun[, c`te dou[ sute cincizeci de franci. Felix era prea ner[bd[tor s[ aib[ bani, ca s[ mai discute provenien\a lor, ]ns[ r[mase cu o ]ndoial[, =i la ]nt`iul prilej consult[ un prieten de la Drept, care-i cuno=tea de altfel bine situa\ia. — B[tr`nul te-a pus s[ datezi cambia ]n decembrie, fiindc[ atunci e=ti major =i deci responsabil. Eu cred c[ \i-a dat mia chiar din banii t[i, =i tu i-o vei pl[ti tot din banii t[i, din primul venit liber. E dat dracului mo=ul! Felix se adumbri =i se-ntoarse dezgustat acas[. }n lipsa Otiliei, ]ncepur[ s[ se str`ng[ asupra-i =i alte dezgusturi, s[ b[nuiasc[ pe fat[ de complicitate =i s[ cread[ ]n tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dat[ ]ns[ ce Otilia reap[ru cu ochii ei limpezi, plini de senin[tate, se ru=in[ de asemenea presupuneri =i o socoti =i pe ea o victim[ a b[tr`nului. Voi cu mai mult[ putere dec`t oric`nd s-o scape de acolo, s-o ia el sub protec\ia lui. Avea crize de sensibilitate =i reverie. }n vreme ce Otilia r[scolea valurile pianului, el se plimba cu m`inile ]n buzunar, oprindu-se din c`nd ]n c`nd ]n fa\a oglinzii. Se privea sever, l[s`nd buzele ]n jos, ]ntr-o am[r[ciune patetic[. Se sim\ea frumos. Singur[tatea lui, faptul de a nu avea p[rin\i, ]l umplea de o exaltare vag[ a destinului s[u propriu. Se ]ntreba, inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea s[ devin[:

156


Enigma Otiliei

medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea trec`nd, ]n ritmul muzicii Otiliei, ]ntr-o tr[sur[ deschis[, nemi=cat, f[r[ z`mbet, privind rece ]naintea lui. A=a ]=i ]nchipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotriv[, reveria ]i de=tepta fl[c[ri de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenin\at[ de bandi\i, care aveau mai to\i fizionomia lui St[nic[. Ochind, flegmatic, de pe fereastr[, dobora pe r`nd pe to\i vr[jma=ii, ]n vreme ce Otilia, tremur`nd, ]l str`ngea cu bra\ele ei sub\iri de g`t. Sau fugea c[lare de du=mani neidentifica\i spre p[duri care se ]ndoiau moale p`n[ la p[m`nt, \in`nd ]n bra\e pe Otilia. Generozitatea lui se-ntindea =i asupra lui mo= Costache, c[ruia, ruinat, ]i oferea un azil, de dragul Otiliei, =i chiar asupra lui Pascalopol, pe care-l visa bolnav, senil, readus la via\[ prin sfor\[rile lui de medic. C`nt`nd furtunos la pian =i arunc`ndu-=i ochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capacul instrumentului, Otilia nu b[nuia c[ e salvat[ de foc =i ]nec cu at`t devotament. Odat[, dup[ ce =ezuse mult[ vreme al[turi de Otilia, care citea o carte, =i visase treaz ca de obicei, cople=it de sentiment, ]=i l[s[ deodat[ capul ]n poalele ei. Otilia ]i primi ofranda simplu, m`ng`indu-i u=or p[rul. — Spune-mi ceva plin de primejdii, s[ fac pentru tine, zise Felix. Otilia r[spunse g`nditoare: — Va veni vremea c`nd ai s[ ai acest prilej. Rela\iile sentimentale dintre cei doi erau din ce ]n ce mai aprinse. Felix o c[uta pe Otilia cu oarecare impruden\[, o ruga cu ochii =i o s[ruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar d[dea gestului o candoare fratern[, f[cea astfel ]nc`t orice abuz era ]nl[turat. Felix ]i vorbea cu ochii la mas[, se a=eza al[turi de ea =i o prindea de m`ini, iar fata ]l mustra cu bl`nde\e. Mo= Costache ]i surprinse ]ntr-o zi s[rut`ndu-se, dar nu zise nimic. P[ru chiar ru=inat de lipsa lui de aten\ie =i fugi repede cu capul ]n piept. Nu-i ]mpiedic[ niciodat[, nu le f[cu nici cea mai mic[ aluzie. }ncurajat de consim\irea Otiliei, ]mb[tat, Felix ]ncepu s[ fie ispitit de un g`nd insidios. Dac[ Otilia ]l iube=te cu adev[rat, ar trebui s[ aib[ ]ncredere ]n el =i s[-i dea de acum dovezi mai

157


G. C[linescu

temeinice de dragoste. Senzualitatea fireasc[ a v`rstei se lupta cu mistica erotic[. }ntr-o noapte, neput`nd s[ doarm[, comb[tut de cele dou[ porniri, Felix se scul[ =i se ]mbr[c[. Nu voia s[ fac[ nimic r[u =i totu=i inima ]i b[tea cu putere, ca sim\indu-se vinovat[. O for\[ mai mare dec`t voin\a lui ]l trase pe u=[ afar[ si-l ]mpinse la u=a Otiliei. B[tu iar[=i u=or, ca alt[dat[. Auzi limpede s[ritura speriat[ a fetei =i tropotul pa=ilor prin odaie. Capul zb`rlit al Otiliei ap[ru ]n ]ntredeschiz[tura u=ii. — Ce vrei, Felix? ]ntreb[ fata cu repro=. Felix se z[p[ci =i declar[ proste=te: — Te... iubesc! — Of, doamne, se v[iet[ Otilia, iar nu e=ti deloc cuminte. |i-am spus s[ nu mai vii. +i cum Felix l[sase capul ]n jos iritat =i ru=inat totdeodat[, Otilia ie=i curajoas[ afar[ =i prinse pe t`n[r cu bra\ele de g`t, privindu-l ]n ochi. — Felix, dac[ m[ iube=ti cu adev[rat, dac[ vrei ca mai t`rziu s[ fim prieteni, nu mai veni a=a. Ai ]ncredere ]n mine, cum am =i eu ]n tine. Nu te ]ndoi, te iubesc. +i tr[g`nd capul lui Felix, ]l s[rut[ pe buze. Apoi fugi repede ]n odaie, ]nchise u=a =i ]ntoarse cheia de dou[ ori. De aci ]ncolo, Felix reprim[ cu religiozitate orice instinct impur (nu f[r[ oarecare ciud[, uneori, =i porniri de gelozie fa\[ de Pascalopol) =i se mul\umi cu str`ngerea de m`ini =i s[rutarea cast[, alunecat[ spre ureche. Totu=i =i a=a fur[ surprin=i o dat[ ]n chip nepl[cut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, =i acesta nu se putuse elibera de ispita de a o s[ruta, c`nd St[nic[ intr[ dezinvolt pe u=[. — Face\i, face\i, zise el protector, ca =i c`nd ]ntre Felix =i Otilia erau leg[turi indiscutabile, m[rturisite. Otilia ]i arunc[ o privire m`nioas[ =i era gata aproape s[-l dea afar[ pe u=[ pentru indiscre\ie. St[nic[ par[ lovitura mieros, f[c`ndu-se c[ nu-n\elege. — A=a e tinere\ea, n-ai ce s[-i faci. Eu, c`nd eram ]ndr[gostit de Olimpia, o s[rutam, m[-n\elegi, toat[ ziua =i peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. A=a c[... nu v[ jena\i.

158


Enigma Otiliei

Felix f[cu gestul de a pleca =i avu chiar curajul de a prefera protocolar, f[c`nd aluzie la nasturele cusut: — Mul\umesc, domni=oar[ Otilia! St[nic[ ]ns[ ]l opri. — Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai s[ v[-ntreb ceva. Pe dumneata, c[ faci medicina. Am un caz interesant. Un client al meu vrea s[ atace un act de dona\iune, ]n sf`r=it chestii de-ale noastre care ne privesc, f[cut de un unchi al lui, b[tr`n. El pretinde c[ b[tr`nul nu-i ]n deplin[tatea facult[\ilor mintale. Evident, noi putem g[si un doctor care s[-l examineze, ]ns[ aici trebuie o somitate, un profesor universitar, a c[rui vorb[ s[ fie lege... =i s[ se preteze. Clientul pl[te=te. Numai, ]n\elegi, b[tr`nul n-o s[ vrea s[ fie examinat. Doctorul o s[ vie a=a, ]nt`mpl[tor, ca ]ntr-o vizit[. De pild[, aici. Sunt eu, Otilia, Pascalopol, mo= Costache, vine =i b[tr`nul ]n chestie, adus de mine cu un pretext oarecare, pe urm[ doctorul. Nimeni nu b[nuie=te nimic. Asta am vrut s[ te-ntreb. Care profesor de la facultate, psihiatru, s-ar preta mai bine =i cum am putea s[-i propunem f[r[ s[ risc[m nimic? Dac[ omul e posac, mai r[u ne-ncurc[ socoteala. Poate cuno=ti pe asistent, po\i s[-i strecori o vorb[. Felix ascult[ pe St[nic[ g`nditor. }=i aminti de vizita lui Vasiliad, de examinarea for\at[ a lui mo= Costache. Afacerile lui St[nic[ i se p[rur[ curioase, cinice. Dar mai ales, de ce s[ vin[ cu doctorul ]n chiar casa b[tr`nului? O combina\ie preocupa ]n chip evident pe St[nic[, ]n care era de trebuin\[ un doctor complice. F[r[ s[ vrea, Felix raport[ totul lui mo= Costache ]nsu=i. }l vedea din nou cercetat de profesorul universitar, chestionat, dezbr[cat. De ce? Bietul mo= Costache, avar e drept, =i cam f[r[ obraz, nu f[cea nici un r[u nim[nui =i era banal de normal =i vigilent ]n toate actele lui. Felix d[du informa\ii foarte deprimante asupra severit[\ii proverbiale a profesorului de specialitate de la universitate. Era un savant pierdut ]n c`mpul microscopului, incapabil de a se cobor] la asemenea combina\ii, =i de altfel bogat. St[nic[ deveni posac. — M[ surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cuno=ti ]nc[ bine. Cu bani, prime=te azi oricine. O s[ mai culeg informa\ii.

159


G. C[linescu

— Comedia asta cu doctorii, observ[ Otilia dup[ plecarea lui St[nic[, m[ pune pe g`nduri. Pascalopol avea dreptate. }n fond, voiesc s[ loveasc[ ]n mine, =tiu bine. — Cine s[ loveasc[-n tine? ]ntreb[ Felix. — Ei, cine? ]\i po\i ]nchipui! +i-apoi, la ce s[ mai fac[ s`nge r[u lui papa? Un loc sub soare voi g[si eu pe lumea asta! Felix f[cu o mi=care ocrotitoare spre Otilia, care ]n\elese. — Iar tu, dac[ ai vrea s[ m-ascul\i, dac[ m-ai iubi, ai pleca dup[ c`teva luni, c`nd vei fi major, =i ai tr[i singur, muncind ca s[-\i faci o bun[ carier[. — Prin urmare, vrei s[ plec, s[ te las, f[cu Felix stins. Otilia ]mpreun[ m`inile, dezolat[. — Nu m-ai ]n\eles. Nu e=ti ]nc[ dec`t un copil. Pascalopol, care urm[rea cu interes manevrele lui St[nic[, se hot[r], ]n sf`r=it, s[ vorbeasc[ lui mo= Costache, =i ]ntr-o sear[, venind mai devreme, se invit[ la mas[, dup[ ce adusese o mul\ime de pache\ele cu lucruri delicate de m`ncare. Masa decurse ]n chip obi=nuit. La cafea ]ns[, Pascalopol rug[ din ochi pe Otilia, cu care p[rea ]n\eles, =i pe Felix s[-l lase singur cu b[tr`nul. Felix era acum at`t de devotat cauzei Otiliei, pe care o ]n\elegea, ]nc`t, intuind situa\ia, plec[ f[r[ s[ murmure, av`nd aerul c[ se duce la treburile lui. Nu-l mai privea cu ochi r[i pe Pascalopol. Mo=ierul intr[ ]n chestiune de-a dreptul: — Costache, zise el, =tii bine c[ \in la domni=oara Otilia c`t =i tine. S[ fi fost cu zece ani mai t`n[r, poate \i-o ceream de nevast[. — Ia-o! implor[ b[tr`nul r[gu=it. — Nu, nu! se sup[r[ Pascalopol. Nu trebuie s-o constr`ngem. Nu vreau s-o fac nefericit[. Dac[ va voi vreodat[, sunt gata s[-i pun la picioare tot ce am. }ns[ e t`n[r[, trebuie l[sat[ s[ guste via\a, s[-=i cerceteze ]nclin[rile. }n sf`r=it, nu de asta vreau s[-\i vorbesc acum. Mi-ai spus de at`tea ori c[ vrei s-o adoptezi. Ei bine, Costache, e timpul s[ faci asta. Fata cre=te, se face major[, e ceva nepl[cut ]n situa\ia ei de fat[ str[in[ ]n casa unui b[rbat. E=ti s[n[tos, vei tr[i mai mult ca noi to\i, dar

160


Enigma Otiliei

g`nde=te-te ce se face fata asta dac[ ar r[m`nea singur[. Eu, se-n\elege, sunt la dispozi\ia ei oric`nd, dar o fat[ e m`ndr[, nu va apela la un b[rbat pe care nu-l voie=te. +i apoi aud mereu cum o b`rfe=te cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie s[ faci lucrurile a=a cum e bine. Ai fost cam neglijent p`n[ acum, totu=i vremea nu-i pierdut[. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii pleca\i pudic ]n cea=ca de cafea, din care, dup[ ce sorbise bine b[utura, scotea acum drojdia cu degetul =i o m`nca. — Ce zici, Costache? ]l stimul[ Pascalopol. Mo= Costache privi prudent ]n dreapta =i-n st`nga =i apoi, ridic`ndu-se pu\in ca s[ vorbeasc[ mai aproape de urechea mo=ierului, =opti: — +i Aglae ce-o s[ zic[? — Doamne, cum e=ti! se scandaliz[ bl`nd Pascalopol. Ce-\i pas[ ce-are s[ spun[ cocoana Aglae?! Ea n-are nici un drept s[ se amestece ]n afacerea asta, care n-o prive=te. Otilia este, sau nu fata nevestei tale? E adev[rat, sau nu c[ i-ai folosit banii, f[r[ nici o dovad[ scris[? Atunci trebuie s[-i dai o repara\ie, ce Dumnezeu, doar o iube=ti! — N-o las eu! declar[ evaziv Costache. — +tiu eu c[ n-o la=i, dar ]n chestiuni de astea e totdeauna bine s[ faci acte ]n regul[. Fire=te, po\i s[-i dai bani, po\i s[-i la=i prin testament... Costache f[cu un gest de eroare. — Dar aici nu e vorba numai de bani, continu[ Pascalopol demonstra\ia, testamentele se atac[, =i poate Otilia nici n-are nevoie de banii t[i, om viguros, c`nd vei binevoi tu s[ mori. Ei ]i trebuie o pozi\iune clar[, onorabil[, de care vei fi m`ndru =i tu. — E b[taie de cap adop\iunea, trebuie s[ mergi pe la tribunal, cheltuial[, nu prea sunt ]nlesnit. Mai t`rziu, nu zic nu. — Nu fi meschin, Costache! Nu e nici o b[taie de cap! Uite, pun eu pe avocatul meu s[ se ocupe de chestiunea asta. Nu dai nici un ban. }l pl[tesc cu anul. — A=a? se bucur[ mo= Costache.

161


G. C[linescu

— Se-n\elege! Ei, ce zici, s[-l pun sa ]nceap[ demersurile? — Pune, pune! consim\i Costache pe jum[tate gur[, privind iar[=i ]n toate p[r\ile. Deodat[ se f[cu ro=u la fa\[. }n pragul u=ii dinspre intrarea principal[, u=[ pu\in acoperit[ de soba ]nalt[, c`nd st[teai la mas[, ]nfipt ]n semi]ntuneric, =edea St[nic[. V[z`ndu-se descoperit, acesta ]naint[ jovial: — Credeam c[ e aici domnul Felix. Voiam s[-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adop\iune. Vre\i s[ adopta\i pe domni=oara Otilia? Perfect! Admirabil! M[ ocup eu! Discre\ie des[v`r=it[. }n vreme ce Costache se ag[\a desperat de privirile lui Pascalopol, acesta zise lini=tit: — Ai ]n\eles gre=it. Vorbeam de altceva, de treburile mele de la mo=ie. St[nic[ privi cu o ne]ncredere ]ndr[znea\[ =i, pref[c`ndu-se gr[bit, ie=i pe cealalt[ u=[, care d[dea spre apartamentul din fund. Descoperind pe Otilia (lui Felix n-avea nimic s[-i spun[), ]i comunic[ misterios: — Am auzit o veste bun[. Mo= Costache te adopt[. — Ai auzit gre=it! — Eu? se mir[ cu demnitate St[nic[. N-ai nici o grij[: discre\ie absolut[. +i ]ntr-adev[r, St[nic[, de=i ]=i f[cuse un obicei de a spiona casa lui Costache ]n profitul Aglaei, intr`nd ca din ]nt`mplare pe o u=[ =i ie=ind pe cealalt[, nu scoase c`teva s[pt[m`ni nici o vorb[ de aceast[ afacere. Felix, trimis de mo= Costache s[ vad[ cum se afl[ Simion, care se v[ieta din nou c[ e bolnav, avu impresia c[ Aglae nu =tia nimic de proiectul lui Pascalopol. „Poate, ]=i zicea el, Aglae se dezintereseaz[ de aceast[ chestiune, ]n care, de fapt, nici n-are vreun drept s[ se amestece, ori, ]n sf`r=it, este prea preocupat[ de boala lui Simion.“ }ntr-adev[r, b[tr`nul, trec`nd cu iu\eal[ hipocondric[ de la o ipotez[ la alta, p[rea totu=i bolnav cu adev[rat. Ochii ]i erau injecta\i =i fic=i, =i p`ntecele ]i era balonat ]ngrozitor, ]nc`t p[rea o minge ]nvelit[ cu broboad[. Se v[ieta de b[t[i de inim[ dup[ mas[ =i declara c[ inima lui bate din ce ]n ce mai tare, f[r[ s[ se mai poat[ opri.

162


Enigma Otiliei

— E=ti nebun, strig[ Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezi c[-\i bate inima? }i punea =i ea m`na pe piept, dar trebui s[ recunoasc[ ]ntr-adev[r c[ circula\ia lui Simion era ]n chip alarmant agitat[. Simion mai era convins, observ`nd unele fenomene ale digestiei lui, c[ trupul i se umfl[ de gaze care-l sufoc[. St[nic[ aduse pe Vasiliad. Acesta, at`t de atent mai mult din parad[ la consultarea lui Costache, nu descoperi de data aceasta mare lucru. Nu g[sea nimic hot[r`t =i accepta cu bun[voin\[ ipotezele Aglaei =i ale lui St[nic[. Simion se dezbr[c[ =i se urc[ ]n pat, unde =ezu =i ziua, =i noaptea, observ`ndu-se cu anxietate. Nu mai m`nca, nu mai broda =i era ros de melancolii. El, at`t de t[cut ]nainte, vorbea Aglaei, p`n[ ce aceasta se plictisea, m[rturisindu-i c[ se simte pe moarte, spion`nd-o ]ngrijorat dac[ avea s[-l \in[ minte mult[ vreme, d`ndu-i dispozi\iuni testamentare. Simion pusese ochii pe Felix =i ]i dezvolta lui cu mai mult[ ]ncredere temele lui patetice: — M[ duc, ]i zicea el, am o boal[ grav[, ne=tiut[ de doctori. Uite, a=a e via\a! Am luptat pentru ideal, pentru art[, =i acum trebuie s[ las totul. S[ nu m[ ui\i, domnule Felix, s[ nu m[ ui\i. +i d`ndu-se jos din pat, Simion scotea din perete c`teva tablouri =i le punea pe bra\ele lui Felix. Acesta le l[s[ de altfel ]n cas[. Chiar Aglae se gr[bea s[ i le smulg[, indignat[. — S-a prostit Simion [sta de tot! Domnule Felix, nu te potrivi. Vezi, poate-\i d[ ceva, inel, bijuterie, bani, te rog s[-mi spui. — Se-n\elege! zicea, oarecum jignit, Felix. Spre mai mult[ siguran\[, Aglae despuie odaia lui Simion de tot ce acesta ar fi putut d[rui ]n curiosul lui acces de d[rnicie. Totu=i, Simion nu muri =i continu[ s[-=i cultive hipocondriile cu o nelini=te destul de benign[. Aglae nici nu se mai ocupa de el, l[s`ndu-l singur ]n odaia lui, Aurica ]=i f[cea obi=nuitele plimb[ri circulare pe Calea Victoriei, Titi copia ]n ulei c[r\i po=tale ilustrate. St[nic[, nelipsit din calea socrilor, g[si prilejul ]ntr-o zi s[ prind[ pe Otilia singur[.

163


G. C[linescu

— E foarte drept ce face mo= Costache, ]i zise el, cu aere de complicitate, ba e chiar dator. }mi pare bine c[-\i cuno=ti interesele. De ce s[ r[m`n[ at`ta avere pe m`inile altora? E=ti t`n[r[, inteligent[. Fie vorba ]ntre noi, dai o lovitur[. B[tr`nul n-are cine =tie c`t de tr[it. Ascult[-m[ pe mine. S[-\i spun eu, c`nd voi avea timp, c`te propriet[\i =i afaceri are mo=ul. Nici g`nd n-ai. Dup[ ce \i-ai irosit at`\ia ani cu el, trebuie s[ te desp[gube=ti. Ei, cum ne-am ]n\elege noi! Dumneata ai mult din caracterul meu! E=ti liber[, independent[, lipsit[ de prejudec[\i. }\i spun aici ]ntre patru ochi. Olimpia e bun[, n-am nimic de zis, dar e o piedic[ pentru cariera mea. Moale, f[r[ fler. Crezi c[ soacr[-mea Aglae mi-e simpatic[? Ce vrei s[ fac? Spune-mi o vorb[, =i sunt gata. Olimpia nu r[m`ne pe drumuri, are p[rin\i, avere. Nu mai e copil la mijloc s[ ne ]mpiedice. Nu m[ uit eu la trecut, fleacuri, nu-mi pas[ ce-a fost. Ai fost t`n[r[, ai f[cut ce-ai vrut. M[ g`ndesc la o uniune de concep\ii, pe linii mari. Otilia, care ]l ascultase din ce ]n ce mai palid[ de m`nie, nu se putu st[p`ni =i zise deodat[ surd: — St[nic[, ie=i afar[... Acesta se ridic[ f[r[ grab[, alese o bomboan[ dintr-o cutie a fetei =i se ridic[. Dup[ plecarea lui, Otilia r[mase cu privirile ]n gol, ]=i =terse cu o batist[ ni=te lacrimi ce nu voiau s[ curg[, apoi se repezi ca o nebun[ pe sc[ri =i intr[ ]n odaia cu pianoforte, unde ]ncepu s[ c`nte vijelios tot ce-i venea ]n minte. — Lips[ de griji, morm[i Marina ]n buc[t[rie. Doar ce griji are? St[nic[ trecu ]n curtea Aglaei =i intr[ ]n sufragerie, unde to\i se aflau la mas[, chiar =i Simion. La o parte, pe un scaun, =edea =i Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise St[nic[), venit din ]ns[rcinarea lui Costache s[ ia =tiri despre Simion. De c`teva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist =i chiar exaltat. Printr-un ra\ionament simplu, ajunsese la ]ncheierea c[ toate bolile sunt o s[r[cie de substan\e a organismului =i c[ deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era s[ se supraalimenteze. }l aprobase chiar Aglae:

164


Enigma Otiliei

— Bine c[ \i-a venit mintea la cap! Fire=te c[, dac[ nu m[n`nci, te sim\i sl[bit. A=adar, Simion p[r[sise patul, =i acum =edea la mas[. C`nd intrase St[nic[, ]i explica tocmai lui Felix, c[ruia ]i spunea cu ]nc[p[\`nare mereu „domnule doctor“, ce bine se simte: — Sunt un om ren[scut, re]ntors la via\[. Am o putere mu=chiular[ cum n-am avut niciodat[. Simion ]=i ]ncord[ bra\ul s[u sub\ire =i f[cu insistent semn lui Felix s[ i-l pip[ie. Acesta ]i f[cu hat`rul =i r[mase mirat dimpotriv[ de lipsa de rezisten\[ a lui Simion, al c[rui bra\ de prea mult efort tremura cu violen\[. — Nu te mai sfor\a a=a, Simion, =i fii serios, ]l fulger[ Aglae. — Am s[ v[ spun o veste interesant[, zise St[nic[, ceva ce n-a\i =tiut. Otilia se va numi ]n cur`nd domni=oara Otilia Giurgiuveanu. — Vai! f[cu Aurica, a=a ca ]n fa\a unei enormit[\i detestabile. Aglae deveni livid[, =i dup[ c`teva clipe de amu\ire izbucni c[tre St[nic[, ca =i cum el ar fi fost vinovatul: — Ce-ai zis? Costache vrea s[ adopte pe Otilia? Niciodat[! C`t tr[iesc eu, niciodat[. Doar mai sunt legi ]n \ara asta, mai sunt tribunale. }l dau pe m`na parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ame\it stricata asta. Cine =tie ce-o fi ]ntre ei. St[nic[ ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, c`teva m[sline. Felix, ]n schimb, se sim\i sf`=iat. Ar fi voit s[ strige, s[ protesteze ]mpotriva insultelor, dar emo\ia ]l pironise pe scaun. Simion ]i f[cea semn mereu s[ vin[ la mas[, de=i el voia s[ plece =i =edea deoparte. — Bine, zise St[nic[, a=ez`ndu-se de-a binelea s[ m[n`nce, s[-mi spui, m[ rog, ce po\i s[ faci? — Cum ce pot s[ fac? ]ntreb[ indignat[ Aglae. — Asta te-ntreb =i eu, zise calm St[nic[, dar cu v[dit[ inten\ie de a excita. Vrea s-o adopte, =i pace. Legal nu e nici o piedic[. — M`nca\i, ]ndemna Simion pe Aurica =i pe Titi, m`nca\i, m`ncarea este elixirul vie\ii! =i el ]nsu=i ]nghi\ea cu l[comie, v`r`nd ]n gur[ buc[\i mari de p`ine =i =terg`nd cu miez ultimele resturi de sos din farfurii.

165


G. C[linescu

— Dar eu nu pot s[ spun acolo unde trebuie c[ vor s[ pun[ m`na pe averea lui Costache? — Nu po\i s[ spui! Fata e fat[ vitreg[, deci e firesc s[ fie adoptat[. Te poate da ]n judecat[ pentru calomnie. — Cine? Costache? se-nfurie Aglae. Felix se ridicase, schimbat la fa\[, s[ plece =i, c[ut`nd o intermiten\[ ]n discu\ie ca s[ spun[ „bun[ seara“, se strecur[ pe u=[ afar[. — Am vorbit ca nebunii, =i b[iatul [sta era aici! se mustr[ Aglae. — Nu mai e p`ine? ]ntreb[ ]ngrijorat Simion. Mi-e o foame grozav[. — Cum Dumnezeu? observ[ iritat[ Aglae. A fost pe mas[ un morman ]ntreg de felii! Noi nici n-am apucat bine s[ m`nc[m. Se aduse pe mas[ un alt co= cu felii de p`ine, din care Simion ]=i lu[ repede una, mu=c`nd-o ca aperitiv, =i-=i mai puse ]nainte dou[ felii, =i apoi, r[zg`ndindu-se, patru. Apoi lu[ p`inea =i d[du generos =i celorlal\i c`te dou[ felii, a=a ]nc`t co=ul se goli. — Mai adu p`ine! zise el c[tre servitoare. — Simioane, se r[sti Aglae, ce comedii sunt astea? Este destul[ p`ine. -— Mo= Costache e sf[tuit bine, medit[ tare St[nic[, are pe Pascalopol ]nd[r[t, care urm[re=te, se vede, s[ pun[ m`na pe averea b[tr`nului dup[ moartea lui. — Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un om nobil. L-a ame\it Otilia. — Unde sunt bani la mijloc, nu exist[ noble\e! declar[ Aglae. — Cum, mam[, ad[ug[ Aurica, o fat[ de categoria Otiliei s[ intre ]n familia noastr[? E-ngrozitor. — Intr[, dac[ sunt oameni f[r[ cap! morm[i posac[ Aglae =i c[zu pe g`nduri, m`nc`nd f[r[ gust. Simion ]ntrerupse t[cerea: — Am o poft[ de m`ncare admirabil[. M[ simt ca de dou[zeci de ani. Ce bucate mai ave\i? Tot timpul ]nghi\ise lacom, ned`nd nici cea mai mic[ aten\ie discu\iei. Aglae ]l privi distrat[ =i cu un v[dit dispre\.

166


Enigma Otiliei

— Afacerea asta, dac[ vrei s[ m[ ]n\elegi, urm[ St[nic[, se trateaz[ cu tact. Mo= Costache se teme de dumneata. R[u ai f[cut c[ nu te-ai mai dus pe acolo. Dac[ ai merge, l-ai lua cu bini=orul... — Niciodat[! zise Aglae implacabil[. Neru=inata aproape m-a dat afar[. — Ai fost violent[. Acum trebuie s[ c[ut[m un mijloc. Nu prea v[d. Felix se ]ntoarse acas[ aproape pe furi= =i se arunc[ pe pat, f[r[ s[ treac[ prin sufrageria unde Otilia ]l a=tepta la mas[. Era obosit moralmente, dar cu senza\ii fizice. Privi ]nainte prin ]ntuneric razele s[race ce p[trundeau pe fereastr[, prin perdea, de la lampa din coridor. S[-i spun[ Otiliei ce se vorbea despre ea, i se p[rea inutil =i jignitor. }l obosea, ]l nelini=tea aceast[ lume f[r[ instinct de rudenie, aprig[, ]n care un om nu se putea ]ncrede ]n nimeni =i nu era sigur de ziua de m`ine. }i fur[ odio=i to\i, =i Costache, =i Aglae, =i ceilal\i, =i un g`nd ]i st[ruia ]n minte: s[ fug[ c`t mai repede din aceast[ cas[. Dar cum? S[ plece f[r[ =tirea nim[nui, era primejdios. Putea s[-l aduc[ cu sila ]napoi, fiind minor. Totu=i era ]ncredin\at c[ mo= Costache n-ar fi f[cut a=a ceva, ba dimpotriv[, ar fi fost ]n stare s[ se bucure. }ns[ cu ce s[ tr[iasc[ p`n[ ]n iarn[? Poate c[ mo= Costache ar fi consim\it s[-i dea bani. C`nd ]=i aduse aminte de poli\[, v[zu absurditatea ipotezei. Mai mult, o m`ndrie ]l cuprinse =i fu hot[r`t un moment s[ renun\e la ceilal\i bani. Dar semnase totu=i poli\a pentru o mie de lei, primi\i sau neprimi\i, =i mo= Costache i-ar fi pretins, f[r[ ]ndoial[, la scaden\[ pe to\i. Oare nu era mai bine s[-i primeasc[, =i cu acei bani s[ tr[iasc[ singur, ca at`\ia colegi s[raci ai lui? Ideea de a l[sa pe Otilia nu-i sur`se. I se n[scu ]n suflet n[zuin\a de a o „salva“, de a o scoate din casa lui Costache =i de a o ]ntre\ine dezinteresat, ca pe o „sor[“. Nu i-ar fi ajuns ]ns[ banii. Atunci se g`ndi c[ ar putea da lec\ii. Chiar i se ceruser[ cu treizeci de lei lunar. Cu dou[ lec\ii lua o sum[ satisf[c[toare. }ns[ lec\iile nu erau sigure. O familie cu fete ]l invitase pe un an ]ntreg, oferindu-i pensiune. Acolo n-ar fi fost loc pentru

167


G. C[linescu

Otilia. G`ndul lui c[zu =i mai jos. }n definitiv, ce-ar fi s[ renun\e la medicin[? +i-ar g[si o func\ie, la nevoie cer`nd chiar =i concursul lui Pascalopol, =i apoi ar urma alt[ facultate. Literele, de pild[! }ns[ un astfel de sacrificiu desigur c[ Otilia nu l-ar fi acceptat. Otilia era o fat[ sub\ire, cu gusturi aristocratice, ar fi r`s auzindu-l c[ se face „impiegat“. Nici lui, de altfel, nu-i sur`dea aceast[ ipotez[. Crescuse ]n sentimentul carierelor mari, =i medicina i se p[rea dintre acestea, prin educa\ia primit[ de la tat[l s[u. +i apoi, n-avea mult de a=teptat =i ar fi fost pus ]n st[p`nirea averii p[rinte=ti. Atunci ]=i aduse aminte de Ia=i. Dac[ ar pleca la Ia=i =i ar urma medicina la facultatea de acolo, locuind ]n odaia pe care =i-o oprise ]n casele de pe L[pu=neanu? Dac[ ar lua pe Otilia cu el? }ns[ =i acolo ar fi fost nevoie de bani, =i apoi Otilia nu era fat[ s[ stea ]n provincie. O v[zu trec`nd m`ndr[ ]n tr[sura tras[ de cai lucio=i, cu fluierele sub\iri ]nf[=urate ]n jambiere. Tr[sura din viziune c[lc[ cresc`nd peste el, f[c`ndu-l s[ se zv`rcoleasc[ ]n pat de contrariet[\i. Ce s[ fac[, ce s[ fac[? Acum ]n\elese profund zbuciumul Otiliei, starea asta ciudat[ ]n care te sim\i str[in pe lume =i totu=i pironit pe loc ]ntr-un mediu ]n aparen\[ str[lucit. Oft[ profund =i se r[suci ]n pat, c`nd glasul Otiliei ]l trezi din medita\ie: — Felix, Felix, e=ti acolo? Felix se repezi pe u=[, dreg`ndu-=i hainele. — De c`nd te-a=tept la mas[! zise Otilia, auzindu-i pa=ii. C`nd intr[ ]n sufragerie, Felix v[zu pe Otilia, care se ]ntorcea la scaunul s[u, pe care se suise ca pe o sofa turceasc[. Se zgribulea de frig. Mo= Costache nu era la mas[. Otilia nu m`ncase, de=i orele erau ]naintate, ciugulise ]ns[ din unele m`nc[ri reci de pe mas[, =i acuma nu mai voia s[ m[n`nce. — Unde ai ]nt`rziat at`ta? ]ntreb[ ea. Lui Felix ]i fu greu s[ m[rturiseasc[. — Am trecut, c`nd m-am ]ntors de la facultate, pe al[turi, m-a trimis mo= Costache s[ v[d cum e Simion. S-a dat jos din pat =i zice c[ e bine. Mi s-a p[rut ]ns[ ciudat de schimbat. — +i, fire=te, c-a vorbit de mine!

168


Enigma Otiliei

— Nu! min\i Felix. — De altfel, mi-e indiferent, cum ]mi este indiferent =i ce vrea s[ fac[ papa. }l iubesc, dar =tiu bine c[ sunt lucruri pe care nu are puterea s[ le fac[, altfel le-ar fi f[cut de mult. Inten\iile lui Pascalopol sunt bune, ]ns[ ]l zbucium[ pe papa degeaba. Acum trebuie s[ fie cu el, nici vorb[. Ce este pentru mine dac[ m[ cheam[ Giurgiuveanu sau M[rculescu? La banii lui papa nici nu m[ g`ndesc, nici nu-mi trece prin cap c[ are s[ moar[ vreodat[. +i dac[ s-ar ]nt`mpla asta c`ndva, m[ po\i ]nchipui pe mine st`nd aici, nas ]n nas cu tanti Aglae? Uuff! }n cele din urm[, am s[ dezleg eu problema asta. Otilia lu[ o pr[jitur[ de pe mas[, mu=c[ din ea, =i apoi ]=i scutur[ genunchii, care ]i ajungeau la b[rbie, de f[r`mituri. — Ce-ai zice tu, Otilia, spuse Felix, dac[ a= renun\a deocamdat[ la facultate =i mi-a= g[si un post? — +i s[ vin =i eu cu tine, nu? — Da! m[rturisi Felix. — A= zice c[ n-ai minte =i c[ e=ti un z[p[cit. Pentru ce? S[-\i strici viitorul? S[ devii un Titi oarecare? Papa te iube=te ]n felul lui, =i nu-\i pune nici o piedic[. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi ]n tine g`nduri extravagante? Felix se ridic[ ]n picioare =i, merg`nd la scaunul Otiliei, ]ngenunche =i o cuprinse ]n bra\e cu scaun cu tot, pun`ndu-=i obrazul l`ng[ genunchii fetei. Otilia r`se amuzat[, nu ]ns[ at`t ]nc`t s[ nu lase a i se vedea o emo\ie l[untric[. — Otilia, zise Felix, aprins, e=ti ]nt`ia fat[ pe care o cunosc =i pe care o iubesc. — Sunt ]nt`ia cucerire, coment[ Otilia. Pe c`nd a doua? — Nu r`de, Otilia, e=ti ]nt`ia =i cea din urm[. Nu-mi mai place nici o fat[, sunt la Universitate de o ursuzenie extraordinar[. Nici eu nu =tiu cum te iubesc, ca pe o logodnic[, ca pe o mam[ a= zice, dac[ n-ai fi mai t`n[r[ dec`t mine. Te iubesc, te iubesc! — Te iubesc, te iubesc, parodie Otilia, ]ncet, f[r[ batjocur[. — }n\elegi c[ am g[sit ]n tine tot ce mi-a lipsit ]n copil[rie, c[ iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc,

169


G. C[linescu

Otilia, nu glumi, continu[ =i mai exaltat Felix, s[rut`nd genunchii fetei u=or, nu vreau s[ cred c[ m-ai ]n=elat, c[ te-ai jucat numai cu mine. Vreau s[ fii a mea mai t`rziu, c`nd vei porunci tu. Voi munci, voi r[zbi ]n via\[, dar cu tine =i pentru tine. Tu te-ai jucat, Otilia, nu m[ iube=ti cu adev[rat! — Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar =i eu te iubesc ]n at`tea feluri, ]nc`t nu pot s[ analizez acum c`t te iubesc ca frate =i c`t ca, cum s[ zic, iubit[. Felix fu pu\in ]ntristat de atenuarea fr[\easc[, pe care ]n fond n-o dorea din partea Otiliei. Aceasta ghicise. — Felix, nu m[ sup[ra cu figura asta. Te iubesc, iat[, te iubesc, te iubesc, te iubesc, de c`te ori vrei tu, dar tocmai pentru asta nu vreau s[ faci prostii. S[ a=tep\i p`n[ atunci c`nd te vei convinge c[ m[ iube=ti cu adev[rat. Te autorizez s[ experimentezi, s[-mi g[se=ti concurente. — Otilia, tu m[ jigne=ti. — Oh, Felix, e=ti un fanatic. N-a= zice c[ nu-mi placi. Dar ridic[-te repede ]n picioare, c[ vine Marina, =i ne vede ]n pozi\ia asta patetic[. Uf, mi-ai supt genunchii! }n sf`r=it, Felix, eu a= vrea s[ ]n\elegi c[ eu ]n tine caut mai mult dec`t un june frumos =i un adorator, eu caut marele prieten, care s[ m[ stimeze cum nu m-a stimat nimeni =i s[-mi ias[ ]n cale atunci c`nd voi fi nevoit[ s[ plec ]n lume. C[ci, Felix, va veni o vreme c`nd voi fi singur[, ]ngrozitor de singur[. Te iubesc =i altfel, Felix, voi fi pentru tine odat[ altfel, dar acum fii pentru mine un frate. Spune-mi, pentru ce vrei s[ pleci acum? — Pentru c[ nu mai pot suporta atmosfera asta care se \ese ]n jurul t[u, pentru c[ toat[ r[utatea asta m[ exaspereaz[, m[ face sa ur[sc oamenii. — Cine =tie ce prostii \i-au mai spus?! Ce trebuie s[ te tulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de c`nd eram mic[. Tanti Aglae, v[z`ndu-m[ c[ am instincte de lux, m[ prigonea de moarte, profit`nd de zg`rcenia bietului papa. Odat[ papa mi-a adus o rochie cu guler de dantel[, pe care am recunoscut-o numaidec`t, de=i n-aveam dec`t vreo zece ani, c[ e veche.

170


Enigma Otiliei

Avea o gaur[ mic[ de arsur[, \esut[. Nu =tiu unde mai v[zusem stofa ei bej. Ma=ina de c[lcat ]i d[dea prea mult lustru, altminteri era pasabil[. Trebuia s[ mergem la Teatrul Na\ional, papa, eu, tanti Aglae =i Aurica. Ilustrul Titi era atunci ]ntr-un pension. Eu nu voiam s[ merg, fiindc[ nu-mi pl[cea rochia, dar papa, bl`nd cum e, ]n loc s[ se irite, cum ar fi f[cut altul, se plimba prin odaie de la un cap[t la altul =i-mi demonstra c[-mi st[ admirabil, c[ a cump[rat-o de la o croitoreas[ etc. M[ tot r[sucea, ]i potrivea pliurile cu m`na, ]mi venea s[ r`d =i s[ pl`ng. }n sf`r=it, am plecat. }n fumoarul teatrului nu =tii ce mi s-a ]nt`mplat! Aurica, ]n\epat[ cum a fost totdeauna, face pe sup[rata, b`z`indu-se pe nar[: — Mam[, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochia mea! Este ]nt`ia mare ru=ine pe care am suferit-o vreodat[, fiindc[ nimic nu mi s-a p[rut mai umilitor dec`t s[ te ]mbraci cu hainele altuia. Cum am ajuns acas[, am t[iat, am tocat m[runt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei ini\iativ[ la =coal[ la mine =i se f[cea c[ se intereseaz[. C`te o coleg[ o ]ntreba: „C[uta\i pe veri=oara dumneavoastr[?“ „Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e veri=oar[. E o fat[ pe care o cre=tem de mil[. Numai de-ar ]nv[\a!“ Tu-\i dai seam[ ce-nseamn[ asta pentru o fat[ =i mai ales la =coal[, unde colegele sunt a=a de rele. +i de ce, m[ rog? Am avut tat[ =i mam[, =i papa mi-era tat[ vitreg. Nu eram mai pu\in onorabil[ dec`t uscata Auric[. }ns[ tanti Aglae n-a putut-o suferi pe mama =i n-ar fi voit ca mo= Costache s[ se ]nsoare, =i ]nc[ cu o femeie cu copii din alt[ c[s[torie. Papa \ine grozav la copii, ]n felul lui, repet, =i ei to\i ]=i puseser[ n[dejdea c[ va cre=te pe Titi et Co. =i le va l[sa averea. N-are dec`t s[ le-o lase. }n definitiv, numai s[-mi dea mie pace. Tanti Aglae =i cu Aurica mergeau cu perversitatea at`t de departe, ]nc`t ]mi spuneau mereu, fa\[ de lume: „Degeaba ]l lingu=e=ti pe Costache =i te zbenguie=ti, Costache nu te iube=te. Eu s[ fiu, =i nu te-a= iubi dac[ n-ai fi

171


G. C[linescu

copilul meu, din s`ngele meu.“ Toate astea mi le spunea c`nd aveam c`\iva ani. Nu te mira atunci c[ mi-a pl[cut Pascalopol. El m[ cunoa=te de mic[. De atunci ]l ]mbr[\i=am =i chiar ]l s[rutam. +i tu te ui\i chiondor`= la mine c`nd fac acela=i lucru acum. E drept, Pascalopol e un om chic, mai t`rziu a ]nceput s[-mi plac[ ca b[rbat, =i pot s[ spun c[ nici el n-a f[cut pe bunicul mereu. Of, cum te-ai posomor`t... }n sf`r=it, am vrut s[-\i spun c[ am b[ut tot paharul am[r[ciunii =i m-am aruncat ]n r`u. +i acum tu n-ai pu\in[ r[bdare, c`teva luni! Nu te teme, Felix. Tanti Aglae m[ iube=te =i ea ]n felul ei. Da, da. S-a obi=nuit cu mine, s-a obi=nuit s[ ]n\epe mereu pe cineva. Dac[ a= pleca, s-ar neurasteniza =i ar fi ]n stare s[ m[ caute, ca s[ poat[ s[ m[ fulgere. Felix! Dar ce faci? Felix o str`nsese puternic cu bra\ele =i o s[rutase ap[sat ]n chip de consolare pentru necazurile ei. — E=ti nesuferit, nu m[ la=i s[ respir. A=a se s[rut[? Parc[ e=ti ventuz[! Se vede c[ n-ai fost la Conservator. S[rutarea nu trebuie s[ aib[ brutalitatea asta alimentar[, ci s[ fie u=oar[, delicat[. Uite-a=a, domnule! Otilia se ridic[ s[-i arate =i-l s[rut[ foarte atent =i superficial pe buze. Felix vru s-o str`ng[ iar ]n bra\e, dar Otilia ]i puse m`na ]n piept b[rb[te=te, pref[c`ndu-se sup[rat[. — Ei, asta nu! Te rog s[ treci la locul t[u la mas[! Nici n-ai m`ncat nimic. Mai bine sf`r=e=te acolo, s[-\i examinez palma. Am f[cut rost de o carte de chiroman\ie. Uite, eu, de pild[, voi tr[i numai treizeci de ani, ceea ce e destul, fiindc[ nu vreau s[ devin mumie. Am linia inimii neted[, asta ]nseamn[ c[ sunt o fat[ de inim[, capabil[ de dragoste profund[ (ce nostim!). A=a o au, zice ]n carte, eroinele Revolu\iei Franceze, madam Tallien, de exemplu. Crest[turile aici, pe muchia palmei sub degetul mic, indic[ num[rul de copii, ia s[ vedem: unu, doi, trei, vai, e ]ngrozitor, Felix, voi face =apte copii. E oare cu putin\[? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar pl[cea numai unul, un b[ie\el. D[-mi m`na ta, s[ v[d, tu c`\i faci? E-ngrozitor! +i tu tot =apte faci!

172


Enigma Otiliei

—Eu ]i fac? Asta-nseamn[ c[ o s[ am =apte =i ]i vei face tu. — E=ti un prost! Tu n-ai voie s[ te c[s[tore=ti dec`t pe la dou[zeci =i =apte de ani, c`nd ]\i vei fi terminat complet studiile. Pricepi c[ eu, murind la treizeci de ani, nu voi putea s[-\i fac =apte copii. De altfel, te iubesc, ]ns[ ]n modul [sta rodnic... o, Felix, nu! Liniile mint. Acum s[ l[s[m asta. Uit[-te ]n ochii mei, Felix, =i spune-mi drept: ce-a spus tanti Aglae despre mine? — A spus c[ at`ta vreme c`t tr[ie=te ea, mo= Costache nu te va adopta. — +i a=a va fi.

173


G. C[linescu

CUPRINS

X Mo= Costache primi peste c`teva zile, prin po=t[, o scrisoare ]nchis[. Cum nu i se aducea coresponden\[ mai niciodat[ lui personal, to\i scriind Otiliei, chestiunile privitoare la afacerile lui ]ndrum`ndu-se la alte adrese, tulburat ca ]n fa\a unei telegrame, ]=i lu[ febril ochelarii =i intr[ cu scrisoarea, al c[rui plic ]l t[iase atent cu un ac, ]n salonul din fa\[, unde o citi de dou[ ori pe ner[suflate. Scrisoarea, scris[ cu caligrafie disimulat[, perpendicular[, suna astfel: „Stimate domnule Giurgiuveanu, Sunt informat c[ inten\ionezi s[ adoptezi pe fiica dumitale vitreg[, domni=oara Otilia. Dac[ ai fi f[cut asta c`nd tr[ia so\ia dumitale, a= ]n\elege. Dar acum, c`nd domni=oara are dou[zeci de ani, lucrul e cel pu\in curios. }\i comunic prietene=te c[ foarte mul\i cred c[ tr[ie=ti cu aceast[ nostim[ fat[ =i c[ vrei ]n felul acesta discret s[-i la=i averea. Treaba dumitale, de=i m[-ntreb ce zice familia de aceast[ hot[r`re senil[. Eu personal n-a= avea de ce s[ m[ amestec ]n treburile dumitale, ]ns[ ]\i m[rturisesc c[ sunt indignat =i sunt hot[r`t s[ atrag aten\ia autorit[\ii ]n drept asupra acestui caz, a=a, din umanitate =i spirit de dreptate, fiindc[ o cunosc pe aceast[ domni=oar[ foarte modern[ =i independent[ =i n-a= vrea s-o v[d cum te toac[ pe dumneata ca „tat[“, ca s[ se zbenguiasc[ pe drumuri cu junii de la Conservator. Caut[-\i o femeie mai ]n v`rst[ pentru sl[biciunile erotice, iubite domnule, =i nu mai „adopta“ minore. Sper c[ acest preaviz ]\i va v`r] min\ile ]n cap, =i nu vei a=tepta s[ spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce =tiu despre aventurile galante ale iubitului s[u frate. Un amic care-\i vrea binele“

174


Enigma Otiliei

Dac[ cineva ar fi p[lmuit pe mo= Costache, el n-ar fi fost mai zguduit dec`t de aceast[ banal[ anonim[. Se ]ng[lbeni, =i fruntea i se acoperi de sudori reci. }ncepu s[ se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe f[r[ ]n\eles. Arunc[ scrisoarea, o ridic[ din nou =i o citi iar, ]ntorc`nd-o pe toate p[r\ile. F[cu gestul de a ie=i din odaie, apoi se ]ntoarse iar[=i =i ]ncepu s[-=i crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caut[ prin simularea pl`nsului s[-=i descarce nervii irita\i. O fric[ nebun[ ]l cuprinse. Tem[tor de opinia altora =i mai ales de a Aglaei, cu o repulsie boln[vicioas[ pentru orice contact cu autorit[\ile publice, se vedea arestat, dus la poli\ie, ar[tat cu degetul de lume. Scrisoarea i se p[rea un document teribil, de o autenticitate indiscutabil[. Mo= Costache avusese totdeauna cultul lucrului scris de altul, ca unul ce nu lua condeiul ]n m`n[ niciodat[. C`nd odat[, ]ntr-una din casele sale de raport, o chiria=[ se sinucise, =i numele lui ap[ru ]n gazet[ cu simplul calificativ de proprietar, mo= Costache st[tu c`teva zile ]nchis ]n cas[, cu teroarea c[ toat[ lumea ]l va ar[ta cu degetul. Acum Costache tres[rea la orice sc`r\`itur[ a por\ii, la orice huruit de tr[sur[, ca =i c`nd scrisoarea trebuia s[ aib[ o urmare teribil[ numaidec`t. O singur[ clip[ nu trecu prin capul lui ]ntrebarea asupra provenien\ei anonimei =i nici vreo c`t de mic[ b[nuial[ asupra adev[ratului autor. Scrisoarea ]n sine era o realitate care-l ]nsp[im`nta ca o sentin\[ de moarte =i se ]ntreba zbuciumat ce s[ fac[. Un prim instinct de conservare ]l ]ndemn[ s-o ascund[ =i o ]ndes[ bine ]n buzunar. }ndep[rt`nd-o astfel, avea sentimentul c[ va ]nl[tura =i primejdia. }n orice caz, era hot[r`t ]n sinea lui s[ n-o arate la nimeni. Totu=i nu se sim\ea sigur. }n scrisoare se pomenea de Aglae, iar Aglae =edea al[turi. O dorin\[ de fug[ ]l n[v[li =i-=i aduse aminte c[ fusese rugat de Otilia s[ se mute din acest cartier. F[cu cu g`ndul mi=carea de a se deplasa din strada Antim ]n strada +tirbeyvod[, ]ns[, ca o pisic[, Aglae ]l pironea =i-l paraliza. Nu putea s[ se mute, fiindc[ n-avea cum s[ explice Aglaei plecarea. Z[p[cit, mo= Costache apel[ mintal la Pascalopol. Pe el avea

175


G. C[linescu

s[-l implore s[-l scape din ]ncurc[tur[, fiindc[ totul, de altfel, ]i venea pe cap din pricina lui, fiindc[ el ]l ]ndemnase s[ fac[ adop\iunea. Ins[ ar fi trebuit s[-i arate scrisoarea. Lui Costache ]i era ]n acela=i timp ru=ine, =i sentimentele lui fa\[ de Otilia le vedea crunt profanate. A releva cuiva scrisoarea era totuna pentru el cu faptul ]n sine de care vorbea scrisoarea. O ]mpinse =i mai tare ]n fundul buzunarului, cu inten\ia da a c[uta un mijloc s[ se scape de ea. Costache st[tu at`t de mult ]n salon, ]nc`t Otilia, plictisit[ c[ nu vine la mas[, ]l descoperi ]nv[luit ]ntr-un nor des de fum de \igar[. — Papa, strig[ ea, cu un repro= ce lui Costache, cu g`ndul la alt lucru, i se p[ru grozav, dar ce faci? Ai umplut de miros toat[ odaia. Haide la mas[. Otilia merse =i deschise o fereastr[ dinspre strad[. Mo= Costache se ]nsp[im`nt[ de aceast[ comunicare cu strada. — Nu-nu-nu deschide geamul, Otilio, nu trebuie! — Dar ce ai, papa, azi, de ce e=ti a=a palid? De ce te-ai ]nchis s[ fumezi tocmai aici? Ia te uit[, \i-a c[zut ceva pe jos, o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi? Otilia vorbea cu siguran\a ei obi=nuit[, f[r[ vreo inten\ie, dar cuvintele ei fur[ pumnale pentru Costache, care, privind aiurit du=umeaua, scotoci repede buzunarul =i b[g[ de seam[ c[ fundul c[ptu=elii era rupt =i c[ plicul c[zuse jos. Otilia lu[ scrisoarea, o r[suci, o scoase din plic =i-=i arunc[ distrat ochii deasupra. Era ]n obiceiul ei de a-=i satisface f[r[ ]mpotrivire din partea lui Costache orice curiozitate. Mo= Costache scoase un apel gutural: — Nu-nu-nu citi, e ceva care nu trebuie. — Cum, papa? Tu ai ]nceput s[ ai taine fa\[ de mine? M[ faci curioas[! Cine e [sta care scrie a=a ]n\epat? Costache c[zu sc[ldat ]n sudori, iar Otilia sorbi repede ]nt`ile r`nduri. Deodat[ se f[cu serioas[, apoi liniile fe\ei se l[sar[ obosite. — Nici nu mi-a= fi ]nchipuit altfel, papa.

176


Enigma Otiliei

Costache =opti umilit: — Tic[lo=i mari! Auzi, tu, feti\a mea. — +i cine crezi tu c[ \i-a trimis scrisoarea asta? Costache privi nedumerit, f[r[ r[spuns. — Papa, m[ prind c[ asta e opera lui St[nic[. {sta e scrisul lui, mai mult, stilul lui. Toate astea vin de la tanti Aglae. — Nu se poate! protest[ Costache. — Ba da, ba da; ]ns[ nu trebuie s[-\i faci s`nge r[u. Ce i-a venit ]n cap lui Pascalopol ideea asta cu adop\iunea? La ce folosesc formalit[\ile astea stupide =i f[r[ scop? Crede-m[, papa, a=a sau altfel, pentru mine e=ti acela=i. Nu mai te obosi cu nimicurile astea. Poate c[ a=a, tanti Aglae =i compania ne vor l[sa ]n pace. Mo= Costache ascult[ aceste vorbe cu o smerenie cresc`nd[. Fa\a, ochii, buzele i se ]nviorar[ treptat, un z`mbet fericit ]i ap[ru pe obraz, =i tr[s[turile fe\ei lui aprobau tremur`nd. Teroarea disp[ruse, totul se ]ncheiase ]n chipul cel mai fericit. — Feti\a mea, zise el, Otilica mea, tu =tii c[ numai pe tine te am. |ie ]\i las tot. Ai s[ fii ca o prin\es[. +tiam eu c[ tu ]n\elegi toate. Situa\ia mea e grea, foarte grea. Aglae ]mi bate capul mereu, dar eu nu m[ uit la ce spune ea. S[ fim cu tact, cu foarte mult tact! Nu-i a=a? Ce-\i trebuie \ie alt nume? Nu e=ti tu Otilica mea scump[, nu-\i las eu \ie tot ce am? — Fire=te, papa, continu[ Otilia rolul lui Costache, enigmatic de serioas[, s[ r[m`n mai departe M[rculescu, ]n fond fiind fata lui papa Giurgiuveanu. — A=a, a=a, aprob[ Costache, neprinz`nd bine sensul. — Papa, hai la mas[, schimb[ tonul Otilia, hai, c[ se r[ce=te supa. — Otilico, st[rui Costache, vesel, ce-ai vrea s[-\i cumpere t[ticu, hai, o rochie frumoas[, o p[l[rie? Vrei s[-\i dau o sut[ de franci? — D[-mi, papa, dac[ vrei tu, r[spunse Otilia mai mult curioas[ dec`t vesel[. Costache v`r] m`na ]n buzunarul de la piept al hainei =i o \inu acolo indefinit.

177


G. C[linescu

— Feti\o, n-ar fi mai bine s[ te duci ]nt`i s[ vezi ce-\i place? }\i alegi, =i pe urm[ ]\i dau c`t vrei. Otilia ]l lu[ de bra\ =i-l scoase din salon. — Cum vrei tu, papa! — Otilico, reveni Costache, ajuns ]n sufragerie, asupra ideii, tu fixeaz[-te asupra lucrului =i spune s[ \i-l opreasc[. Dac[ ai, pl[te=te tu, =i pe urm[ te desp[gubesc eu. +tii, p`n[ la sf`r=itul lunii nu sunt a=a ]nlesnit. C`nd, ]n cur`nd, Pascalopol veni s[-l vesteasc[ pe mo= Costache c[ avocatul preg[tise h`rtiile =i c[ trebuia s[ se pun[ la dispozi\ia lui, Costache, ]n loc s[ r[spund[, ar[t[ cu capul ]nd[r[tnic spre Otilica. — Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ mo=ierul, intrigat. — S-a ]nt`mplat, zise Otilia,c[ eu nu vreau s[ mai pierde\i vremea pentru mine. Nu vreau s[-mi schimb starea civil[. — Dar, domni=oar[ Otilia, ce facem noi este ]n interesul dumitale. — Nu vreau nici un fel de sacrificiu. M[ simt bine a=a cum sunt. De ce s[ schimb un nume numai pentru un an, doi, c`nd, m[rit`ndu-m[, ]l voi pierde din nou?! — Dar nu e vorba de nume. Otilia s[ri de g`tul lui Pascalopol. — +tiu c[ e=ti un om bun, dar eu =i cu papa ne-am r[zg`ndit. Nu e a=a, papa? Costache aprob[ cu vioiciune, dar Pascalopol se ]nro=i. — Cum, Costache, =i tu e=ti de p[rerea asta? — Da, da, se-ncurc[ Costache, dac[ ea zice a=a, poate are dreptate. Pascalopol l[s[ capul ]n jos =i b[tu cu degetele ]n mas[, v[dit ru=inat de situa\ie. }i p[ru r[u c[ se amestecase, d`nd poate impresia c[ avea vreun interes personal. — Cum voi\i, zise el, ]n sf`r=it, n-am nici un drept s[ m[ amestec. Am crezut c[ e dorin\a dumneavoastr[. +i, pu\in atins, se ridic[ s[ plece. Otilia ]l \inu de bra\. — Nu vrei s[ m[ plimbi cu tr[sura m`ine sear[? M-am plictisit ]ntr-un hal... Pascalopol redeveni omul plin de solicitudine.

178


Enigma Otiliei

— Dar, domni=oar[ Otilia, sunt la ordinele dumitale. M`ine la =ase vin s[ te iau. — Vii s-o iei pe Otilia! ]i zise, z`mbind, fata. |i-e indiferent dac[ M[rculescu sau Giurgiuveanu. }n seara urm[toare, Felix se ]ntorcea cam posomor`t de la Universitate. Trecuse cu ni=te colegi pe Calea Victoriei, =i acolo fusese prins deodat[ de Aurelia, care mergea la bra\ cu Titi. Era o nou[ inven\ie a ei, spre a se m[guli c[ iese cu un b[rbat. Titi consim\ea s[ se abat[ de la sedentaritatea lui obi=nuit[, fiind din nou ]n criz[ erotic[ =i sper`nd o alt[ An[, mai izbutit[. Felix trebui s[ sufere, cu destul[ repulsie, bra\ul domni=oarei, care ]=i continu[ m`ndr[ plimbarea ]ntre doi b[rba\i. Dar pe Felix ]l sup[r[ mai mult conversa\ia fetei. — +tii, zise ea, c[ Titi a fost l[udat de profesori. Titi are s[ fie un pictor mare. Aurica spunea asta cu un aer special, ]n maniera Aglaei, care jignise pe Felix, cu aerul de a face o compara\ie ]ntre geniul lui Titi =i mediocritatea lui Felix. — Ia spune tu, Titi, ]ntreb[ Aurica, ce-au spus profesorii? Titi nu se l[s[ rugat =i ]ncepu s[ reconstituie narativ o scen[ ]ntreag[, din care ]n\elese c[ un profesor oarecare, cu nume obscur, de la belle-arte observase lui Titi c[ ]n privin\a desenului „merge“. Felix asculta distrat, preocupat s[ g[seasc[ un pretext de a fugi. — Mi se pare c[ nu te bucuri cum trebuie de succesul lui Titi, ]l mustr[ Aurica. — Ba da, ba da, cum s[ nu? zise Felix, c[ut`nd cu ochii un coleg, ca s[ se prind[ de el. — Titi munce=te foarte mult, ]=i urm[ Aurica elogiile, are =i talent. Nu oricine se na=te cu norocul [sta. Eu, de pild[... Dar dumneata cum mergi cu facultatea? }mi ]nchipui, greu, ]nv[\[tur[ mult[; poate nu era nimerit pentru dumneata, a=a debil, f[r[ nimeni. Felix se irit[. Comp[timirile acestea deplasate cu care-l ]nconjura din c`nd ]n c`nd familia Tulea =i care se potriveau at`t de pu\in ambi\iilor lui ]l dezgustau. Avea ]ncredin\area c[

179


G. C[linescu

se pricepe ]n art[ =i literatur[ =i dispre\uia ]n sinea lui profund pe Titi, pe care-l socotea un prost[nac. Totu=i, Felix nu s-ar fi ]ncercat niciodat[ s[ scrie. Era a=a de ambi\ios, ]nc`t nici nu putea s[-=i ]nchipuie c[ n-ar ajunge a fi cel dint`i dintr-o ramur[ de activitate. }ns[ ]=i d[du seama c[, ]n art[ sau literatur[, succesul e adesea chestiune de ]nt`mplare. Av`nd ]n s`nge ceva din temperamentul pozitiv al tat[lui s[u, Felix citea =i =tia toate, adic[ cu mult mai mult dec`t colegii lui arti=ti sau litera\i, dar n-avea stim[ dec`t pentru cariera bizuit[ exclusiv pe studiu. Voia s[ ajung[ un doctor mare, cu o cultur[ general[ excep\ional[, =i numai at`t. Un risc ]n alt domeniu i se p[rea ru=inos. Felix profit[ de o ]nv[lm[=eal[ =i se smulse brusc de la bra\ul Aurichii, r[m`n`nd ]nd[r[t ]n spatele unui grup compact de pietoni. Aurica, consternat[, ]l c[ut[ desperat[ cu ochii =i-=i ar[t[ nemul\umirea fa\[ de Titi: — Domnul Felix nu e deloc cavaler. Felix alerg[ acas[ pe drumul cel mai scurt. G[si pe mo= Costache la mas[, f[c`ndu-=i \ig[ri cu tutun din chesea. M`ncase mai ]nainte =i nu mai avea ]n fa\a lui dec`t firimituri de p`ine =i o farfurioar[ ]ntins[ cu cojile unui m[r. B[tr`nul p[rea cam ab[tut. Felix se mir[ c[ la mas[ nu se mai afla dec`t un alt tac`m, acela ]n fa\a c[ruia se a=eza de obicei. La locul obi=nuit al Otiliei nu era nimic =i nici vreo urm[ c[ st[tuse acolo cineva. B[tr`nul sun[, =i Marina aduse m`ncarea lui Felix. +i Marina avea mina schimbat[. Era mai dezordonat[, c[sca =i ar[ta plictiseal[ f[r[ nici o pudoare. Cu Otilia nu =i-ar fi ]ng[duit asta niciodat[. — La=i pe mas[ toate, ad[ug[, c[sc`nd tare, Marina, le-oi str`nge eu m`ine diminea\[. Felix =i-aduse aminte atunci c[ Otilia rugase pe Pascalopol s[ vin[ s-o ia cu tr[sura, ]=i ]nchipui deci c[ Otilia e ]n ora= cu mo=ierul. Un val de ciud[ ]l cuprinse, cu toat[ opunerea ra\iunii. Se uit[ la ceas. Era nou[ jum[tate. Otilia pierdea ]ntr-adev[r nop\ile, dar numai la ea acas[. Din ora= nu se ]ntorcea niciodat[ mai t`rziu de nou[, =i nici Pascalopol, care unea galanteria cu paternitatea, nu o re\inea la ore ]naintate. Se g`ndi apoi c[ Otilia e sup[rat[ =i s-a urcat ]n odaie.

180


Enigma Otiliei

— Dar domni=oara Otilia? ]ntreb[ el, fiind de fa\[ =i Marina. Mo= Costache, ]nfundat ]n \ig[rile lui, n-auzi bine, iar Marina, care tocmai ie=ea pe u=[, r[spunse enigmatic: — Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix ]i veni gust s[ bat[ cu pumnul ]n mas[, ]nciudat de a nu putea afla neted un lucru a=a de simplu. }=i ]ntoarse toat[ violen\a ]mpotriva m[rului putred, pe care ]l ciop`r\i crunt. Costache f[cea \ig[ri =i fuma mereu, ]nf[=ur`nd toat[ masa ]n cear=afuri de fum. — Felix, zise el ]n sf`r=it, seara noi n-o s[ mai g[tim a=a, oboseal[ zadarnic[ pentru Marina. Dac[ vrei, ]\i face \ie ceva u=or. Po\i s[ te duci ]n ora= s[ m[n`nci, mai petreci, vii acas[ c`nd vrei, nu? Felix nu ]n\elese bine. S[ m[n`nce ]n ora=, unde, cu ce bani? — Unde s[ m[n`nc? — Unde vrei, la restaurant, ]\i dau bani. +i mo= Costache scoase din buzunar un fi=ic cu monede. — Uite ]nc[ dou[ sute cincizeci de lei, =tii, pentru care ai isc[lit. Ideea unui nou fel de via\[, mai liber, umplu pe Felix de o oarecare satisfac\ie, dar nu putu s[ nu observe c[ mo= Costache ]l trimitea s[ m[n`nce ]n ora= cu propriii lui bani, =i ace=tia ]mprumuta\i din propriul lui fond. Eliber`ndu-se de ]nt`ia impresie, fu mirat de noul program. De ce s[ m[n`nce ]n ora=? F[r[ Otilia? Voia b[tr`nul s[-l goneasc[ din cas[? De ce ]ns[ numai seara? — Dar dumneata, ]ntreb[ el, unde m[n`nci? — Eu nu prea m[n`nc seara, apoi mai gust eu c`te ceva ]n ora=. — Dar Otilia? — P[i, Otilia a plecat! Felix ]nghe\[. — A plecat Otilia? Unde? — A plecat la mo=ie la Pascalopol, zise mo= Costache, v[dit afectat. — Dar de ce?

181


G. C[linescu

Mo= Costache ridic[ din umeri. — Nu se poart[ bine lumea cu Otilia, e =i ea sup[rat[. — +i c`nd vine? — Nu =tiu! — Se... m[rit[ cu Pascalopol? ]ntreb[ instinctiv Felix. — Nu mi-a spus! Poate! Asta ar trebui s[ fac[, ai dreptate. Felix ]l blestem[ ]n g`nd pe mo= Costache =i se urc[ ame\it ]n odaia lui. Sufletul ]i era comb[tut de sentimente contrare. }mp[rt[=ea sup[rarea Otiliei =i-i ]n\elegea dorin\a de a pleca undeva departe, dar ]l jignea totodat[ plecarea ei cu Pascalopol. Ea, o fat[, s[ plece la mo=ia unui necunoscut, ]n definitiv, =i pe timp ]ndelungat =i f[r[ s[-i spun[ nimic! Otilia i se p[ru de o putere de disimula\ie infernal[. }n vreme, dar, ce-l ]ncredin\a c[-l iube=te =i-l s[ruta pe buze, ea medita cum s[ fug[ la Pascalopol. Desigur c[ avea leg[turi cu el, poate chiar se c[s[torise. Felix fu din nou zdruncinat ]n cultul lui pentru Otilia, =i toate b`rfelile Aurichii n[v[lir[ cu putere ]n sufletul lui. Oric`t de r[i erau cei din familia Tulea, dar o cuno=teau de mult pe Otilia. Ceva adev[rat trebuia s[ fi fost ]n vorbele lor. Felix se ]ntinse pe pat, greu de oboseal[ nespus[. Totul i se p[ru ur`t, dezolant, f[r[ sens, casa lui Costache, o ruin[ p[r[sit[, el ]nsu=i, un om aruncat ]n lume, f[r[ nici un c[p[t`i. Ce s[ fac[ ]n aceast[ pustie, l[sat[ ]n grija unei b[tr`ne slabe de minte? +i Otilia, care ]l certase c[ nu e cuminte c[ vrea s[ plece! Otilia i se desf[cu din ]ntuneric. }=i aduse aminte de ]nt`ia noapte ]n care p[=ise ]n aceast[ cas[, de glasul fetei din capul sc[rii, de bra\ul sub\ire care i se ag[\ase de al s[u, de ]ntrebarea Otiliei: „|i-e foame?“ =i de pr[jitura ]ntins[ la gura lui. Se v[zu s[rut`nd genunchii Otiliei, s[rutat delicat la r`ndu-i de fat[. Nu! Nu se putea. Nu a=a se poart[ o fat[ indiferent[. Iar dac[ Otilia ar fi fost o stricat[, nu s-ar fi ]mpotrivit cu at`ta putere la violen\ele lui =i n-ar fi suferit at`ta la b`rfelile celorlal\i. Felix s[ri ]n picioare fulgerat de o idee roman\ioas[. F[r[ ]ndoial[, Otilia, am[r`t[ de purtarea lui mo= Costache, a fost nevoit[ s[ plece ]n prip[, dar i-a l[sat undeva o scrisoare de explica\ie, ni=te instruc\iuni. Puse m`na pe lampa cu picior de pe mas[ =i ie=ind

182


Enigma Otiliei

]n coridor se-ndrept[ spre odaia Otiliei. Camera era ]n dezordine =i se sim\ea plecarea gr[bit[ a fetei. Rochii care nu fuseser[ socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschis[ =i ]ndoit[ acolo unde ajunsese cu lectura Otilia c`nd o p[r[sise. U=ile de la garderob nu erau bine ]nchise. Felix c[ut[ bine prin toat[ odaia, dar nu g[si nici o scrisoare, nici un semn. Se l[s[ jos pe un fotoliu =i privi cu triste\e odaia, cum ai privi o colivie din care a zburat un canar. }n sofa se mai z[rea cuibul f[cut de trupul Otiliei, =i ]n aer plutea adierea ei. Pe mas[, Felix g[si un pieptene arcuit, pe care Otilia =i-l punea ]n cre=tetul capului ca s[ alunge pletele peste urechi. }l lu[ ]n m`ini =i ]l r[suci, sim\ind ]n n[ri parfumul p[rului Otiliei. A=adar, Otilia nu-i l[sase nimic. De acum ]ncolo avea s[ stea singur, exilat pe acest vast coridor, ]ntr-o curte mereu adormit[, ]nt`lnindu-se o dat[ sau de dou[ ori pe zi cu un b[tr`n moroc[nos. Otilia ]l tr[dase. Felix lu[ iar[=i lampa ]n m`n[, v`r] pieptenele ]n buzunar =i se-ntoarse ]n odaia lui. Se dezbr[c[ =i se sui ]n pat, dup[ ce sufl[ ]n lamp[, r[m`n`nd numai la lumina focului. De=i era prim[var[, zilele erau reci, =i acuma se auzea v`ntul izbind ]n geaml`c =i cl[tin`nd pomii ne]nfrunzi\i. Felix alerg[ cu g`ndul la mo=ia lui Pascalopol. Ce f[cea oare Otilia acolo? Un cle=te de gelozie ]l str`nse din nou de piept, amintindu-=i familiarit[\ile pe care le surprinsese ]ntre Pascalopol =i fat[. Nu, nu mai era nici o n[dejde. Otilia avea leg[turi mai str`nse cu mo=ierul, =i toat[ ging[=ia ei fa\[ de el, Felix, nu fusese dec`t un chip fin de a-l ]n=ela asupra adev[rului. Ce ]nsemnau aerele acelea materne, ]ngrijorarea de viitorul lui, dac[ nu lipsa dragostei? Felix r`se el ]nsu=i de romantismul s[u =i g[si c[ pentru un viitor medic nu era tocmai preg[tit suflete=te. I se repro=ase ]n glum[ de c[tre colegi. Trebuie s[ fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joac[ comedii. Otilia f[cuse pe pudica cu el, ]i d[duse timidit[\i serafice, =i acum dormea ]n casa grasului Pascalopol, dac[ nu al[turi de el. M`niat, Felix d[du cu palma ]n aer, ca s[ sf`=ie aceast[ viziune sup[r[toare. Sufletul i se ]ncord[ de hot[r`ri. Are s[ fie un cuceritor, un b[rbat f[r[ nici un scrupul, ca at`\ia al\ii. Era singurul mod de

183


G. C[linescu

a fi pre\uit de femei. Dac[ Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi =tiut el ce s[ fac[. Zbucium`ndu-se ]n pat, Felix d[du pe ]ntuneric cu m`na de pieptenele pe care ]l pusese mai ]nainte l`ng[ pern[. Capul Otiliei, ]nc[rcat de bucle date peste urechi, ]i r[s[ri din nou ]n minte, plin de inocen\[. Dac[ exagera? Plecarea Otiliei era ]ndrept[\it[ de mizeriile pe care le suferise ]n ultima vreme. Poate c[ Otilia a plecat la repezeal[, dup[ vreo ceart[ cu b[tr`nul, =i n-a avut vreme s[-i lase vreo vorb[. }ns[ ]i va scrie pe dat[ ce va ajunge. Acest g`nd puse din ce ]n ce mai mult[ st[p`nire pe Felix, care ]n cele din urm[ adormi, vis`nd c[ Otilia ]l s[ruta =i-i citea propriile ei scrisori. A doua zi, Felix a=tept[ ner[bd[tor toate cursele factorului, dar nu primi nici o scrisoare. }ncepu s[ fac[ o socoteal[: Otilia sosise noaptea t`rziu =i n-ar fi avut vreme s[ scrie dec`t a doua zi; ]ntr-o zi, scrisoarea nu va putea veni. A treia zi, nimic. Felix l[rgi calculul ]n favoarea Otiliei. Dup[ o s[pt[m`n[ de concesii =i explica\ii, Felix se descuraj[ =i ajunse din nou la ]ncheierea de la ]nceput, c[ Otiliei nu-i p[sa de el. Ie=i ]n ora= din ce ]n ce mai des, m`nc[ la restaurante, merse cu colegii la ber[rii =i se-ntoarse c`teodat[ la ziu[, ame\it de b[utur[. Nu-i cerea nimeni nici o socoteal[, nici nu-l vedea. Acest fel de existen\[ liber[ ]ncepu s[-i plac[. F[cuse cuno=tin\[ cu c`teva studente emancipate, de purt[ri ]ndoielnice, care luau parte la petreceri cot la cot cu studen\ii, =i-=i dezvolt[ prin ele ini\iativa personal[. Una ]l aduse p`n[ acas[ =i avu preten\ia de a se sui sus la el, s[ vad[ cum st[. Lui Felix i se p[ru c[ aduce o jignire Otiliei =i refuz[, spre indignarea domni=oarei, care-l acuz[, abia acoperit, de repulsii boln[vicioase. }ncepu s[-=i evite atunci colegii de petreceri =i s[ se hazardeze singur ]n localuri, ]n fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi ]nf[\i=[ri ale vie\ii, noi oameni neprev[zu\i ]l distr[ o vreme =i se l[s[ ]n voia jocului, sub pretextul c[ unui medic i se c[dea s[ cunoasc[ toate umbrele societ[\ii. }ntr-o zi, pe sear[, sim\i o m`n[ viguroas[ ce-l str`ngea de bra\. Se-ntoarse =i se g[si fa\[ ]n fa\[ cu St[nic[, gras, bine ]mbr[cat, cu o lavalier[ flutur[toare la g`t.

184


Enigma Otiliei

— Ce mai faci? ]l ]ntreb[ Felix conven\ional, ca s[-=i ascund[ nepl[cerea ]nt`lnirii. — M[-mpu=c! zise zgomotos St[nic[, f[r[ umbr[ de dezn[dejde. Felix ]l ]ntreb[ din ochi asupra cauzei. — }mi trebuie, drag[, cel pu\in dou[ sute de franci numaidec`t, =i nu-i g[sesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are dec`t cartoane m`zg[lite, mo= Costache e c[rp[nos. B[nuind c[ St[nic[ vrea s[-i cear[ bani lui, Felix f[cu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere ]ns[ ]l ]n\elese. — Nu, drag[, nu te teme, parc[ eu nu v[d c[ nici dumneata n-ai? Birjar! Birjar! Birjarul chemat opri ]n apropierea celor doi, =i St[nic[ ]l ]mpinse pe Felix ]n tr[sur[, f[r[ ca acesta s[ =tie unde ]l duce. — Am o idee! explic[ St[nic[ ]n tr[sur[. S[ v[d. St[nic[ se d[du jos ]ntr-o strad[ din jurul Lipscanilor, ]n fa\a unui restaurant cu ]nf[\i=are modest[, ]n[untru ]ns[ chelnerii erau ]n frac, o sal[ ]ntins[ cu mese, cu ]ngrijire a=ezate, se sf`r=ea printr-un fel de scen[, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. }n sal[ nu era nimeni, de=i erau orele opt. St[nic[ ]mpinse pe Felix pe o u=[ lateral[, urm[rit ceremonios de doi chelneri. Intrar[ ]ntr-o odaie mic[, pe loc iluminat[ electric de un chelner, ]n care se afla o mas[, chiuveta pentru =ampanie, o canapea =i tablouri banale. — Ei, zise St[nic[, a=a-i c[-i bine? Local de noapte! Aici se fac afaceri stra=nice. Unul de [sta s[ am, =i nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? St[nic[, afl`nd c[ Felix nu m`ncase, comand[ din proprie ini\iativ[ un meniu =i ceru vin, d`nd recomanda\ii bogate asupra buchetului =i temperaturii b[uturilor. Chelnerii r[spundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea c[ St[nic[ le era cunoscut: — Se face, coane! Imediat! — Ia ascult[, Jeane (uite, pe [sta l-am sc[pat eu de armat[), zise St[nic[, patronul e aici?

185


G. C[linescu

— Este! S[-l chem? — Nu, nu, nu acum! St[nic[ =i Felix ]ncepur[ s[ m[n`nce, dar mai ales s[ bea, =i vinul translucid, aburos =i pu\in am[rui ame\ise pe t`n[r. St[nic[ vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se b[tea ]n piept de pierderea unor mari =anse, ]=i f[g[duia onoruri viitoare =i din c`nd ]n c`nd se ]mpu=ca fictiv. Lui Felix, devenit f[r[ voia lui volubil, ]i sc[p[ vorba despre Otilia. — Aha, s[ri St[nic[, a fugit porumbi\a! Nu \i-am spus eu?! Drag[, e=ti t`n[r, n-ai experien\a mea, dar, s[ =tii, fete ca Otilia te duc la desperare, dac[ nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul [la b[tr`n. Are mo=ie, are parale bune, ]i poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te am[r] at`t. Ah! ah! frumoas[ e tinere\ea. Unde mai vine o dat[, c[ a= =ti cum s-o tr[iesc! Ca Otilia sunt sute. Numai s[-ntinzi m`na. (Las’ c[-\i dau eu o fat[ fain[!) +i cum ]\i spui de Otilia! Nostim[ fat[, delicioas[, de acord, dar u=uratic[, cheltuitoare, e femeie care te ruineaz[. Pe ea nu po\i conta. Azi cu unul, m`ine cu altul. +tiu, \i-a spus c[ te iube=te, \i-a dat speran\e, poate a\i mers =i mai departe. (Ai? Spune-mi drept, c[ z[u nu spun la nimeni! Ai avut-o! Nu? Serios? Tare e=ti inexpert!) }n sf`r=it! +i dup[ aceea a zburat! Parc[ mie nu mi-a f[cut la fel?! Felix r[mase cu gura c[scat[, ne]n\eleg`nd ]n ]nceputul lui de ebrietate c[ St[nic[ inventeaz[. — Z[u, se jur[ St[nic[, =tie toat[ lumea! Am vrut s-o iau de nevast[, s-o ridic p`n[ la mine, f[r[ s[ mai ]ntreb ce =i cum, totul era gata, gustasem, ca omul, m[-n\elegi, din fericirile dragostei, =i Otilia m-a plantat. — Ai vrut s[ te c[s[tore=ti cu Otilia? — Da, mon=er, cum, nu =tii? V[z`nd ]ns[ c[ Felix se face mai alb la fa\[, St[nic[ g[si prudent s[ deplaseze chestiunea. — A=a-s femeile, drag[, nu trebuie s[ te ambalezi. Uite, Olimpia mea: o stimez, am adorat-o (are, ]\i spun aici ]ntre patru ochi, un corp superb, calit[\i de curtezan[ excep\ionale), dar m[ plictise=te. }mi taie aripile ini\iativei. Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumat[, inteligent[.

186


Enigma Otiliei

Atunci intr[ pe u=[ o domni=oar[ sprinten[, foarte elegant[, cu o mare blan[ ]n jurul g`tului. — Hei, Georgeta, s[ri St[nic[, bine te-am g[sit! Ce mai faci? }n loc de orice r[spuns, Georgeta se tr`nti pe un scaun ]n fa\a lui Felix, ]=i rezem[ b[rbia ]ntr-o m`n[ =i, ]ntinz`nd cu cealalt[ un pahar ca s[ i se toarne vin, ]ntreb[: — Dar t`n[rul cine e? — Nu =tii? Mi-e rud[, prin alian\[, b[iat de via\[, student ]n medicin[! — Da? f[cu Georgeta dulceag, contempl`ndu-l ]n largul ei pe Felix, spre jena acestuia. St[nic[ recomand[ pe fat[ ]n chipul acesta: — Asta e Georgeta, fat[ fain[! }ntr-adev[r, Georgeta merita toate elogiile. Era plin[ la trup =i la fa\[ p`n[ la marginea de unde ar fi devenit obez[, f[r[ s[ par[ totu=i. P[rul negru era cre\ =i ]nfoiat ca al unei napolitane. Dou[ mari gropi\e ]n obraz p[reau artificiale. Ceea ce uimea =i colabora ]n chip armonios cu plasticitatea trupeasc[ era o fine\e de marmur[ a incarnatului. Nici un por nu se z[rea pe netezimea obrazului sau a buzelor. M`inile erau lucii ca sideful =i unghiile sub\iri =i ]n migdal[. Spr`ncenele, genele erau ]nfipte ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai aceast[ delicat[ anatomie. C`nd bea, buzele =i din\ii fetei se vedeau prin cristal, =i Felix se putu ]ncredin\a de s[n[tatea lor excep\ional[. Georgeta avea gesturi leg[nate, accente moi, dulcege, vorbea f[r[ afectare =i foarte liber, ]ns[ cu o perfect[ decen\[. Lui Felix ]i pl[cu numaidec`t, de=i b[nuia c[ meseria ei era foarte suspect[, nu f[r[ s[ se mire c[ un exemplar de o frumuse\e a=a de rar[ putea c[dea at`t de jos. Georgeta ]=i schimb[ brusc locul =i se a=ez[ l`ng[ Felix. — Cum te cheam[? ]l ]ntreb[ ea, =col[re=te. — Felix. — Felix =i mai cum? — Sima. — +i urmezi medicina?

187


G. C[linescu

— Da. — Ce nostim! Nu cuno=team p`n[ acum un student ]n medicin[. St[nic[ f[cu ]nc[ o dat[ ]ncurajator cu ochiul c[tre Felix =i zise: — Fat[ fain[! — Las[-m[-n pace, frate, se sup[r[ Georgeta, ce-i tot dai zor cu „fat[ fain[“? — Divin[! exclam[ St[nic[. — Uf, e=ti agasant! Mai toarn[-mi pu\in vin. St[nic[ turn[, apoi pretext[ necesitatea unei convorbiri cu cineva ]n local =i ie=i afar[. Georgeta se a=ez[ mai bine l`ng[ Felix, ]nv[luindu-l ]ntr-un val de parfum fin. De afar[ se auzi deodat[ intr[rile unei orchestre masive. — Dansezi? }l ]ntreb[ ea pe Felix. — Aproximativ! }n fond, fata p[rea intimidat[. Felix ]i inspira un respect paralizant =i se silea s[ ias[ din frivolit[\ile obi=nuite. }l ]ntreb[ despre via\a universitar[, despre colege. Felix ]i spuse despre toate amabil, dar, b[g`nd de seam[ c[ devine pedant, se opri. Voia s[ g[seasc[ un cuv`nt galant. — De ce nu-mi mai vorbe=ti? M[ intereseaz[! protest[ Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate? — Nu totdeauna ur`te, dar ]\i ]nchipui c[ fetele frumoase ca dumneata nu se duc s[ munceasc[ at`\ia ani, ca s[-=i fac[ o carier[. Acest st`ngaci compliment ]nc`nt[ totu=i pe Georgeta. — Crezi c[ sunt frumoas[? ]ntreb[ ea f[r[ afectare. — Foarte frumoas[! — Sunt m[gulit[ de ce-mi spui! +i dumneata e=ti simpatic. C`nd St[nic[ reveni, ]nso\it de un b[rbat gras ]n smoching =i de chelner, r[mase mirat de convorbirea pa=nic[ =i nevinovat[ dintre cei doi. Se a=teptase la altceva. — Eu plec, zise el, s[ ne fac[ plata. Dumneavoastr[, dac[ vre\i, mai sta\i. Felix protest[ din cap, iar Georgeta refuz[ =i ea: — Ast[-sear[ m[ simt obosit[, m[ duc s[ m[ culc! — Ce au dumnealor de plat[? ]ntreb[ ceremonios omul gras.

188


Enigma Otiliei

Chelnerul ]i ar[t[ lista, =i c`nd St[nic[ f[cu gestul, pur decorativ, de a pl[ti, omul cu smochingul protest[: — N-ave\i nimic de plat[! — S[ tr[ie=ti, coane Iorgule! mul\umi St[nic[. — S[ nu m[ ui\i, zise Iorgu. Pune o vorb[ bun[ pe l`ng[ conu Costache, s[-mi prelungeasc[ contractul. — N-ai nici o grij[, zise St[nic[, apropiindu-se de Iorgu, eu ce fac toat[ ziua? }ns[ am s[ te rog ceva. +tii, trebuie s[-i bat capul mereu, s[-l sperii cu procese posibile etc., s[-mi neglijez afacerile. Sunt cam lefter acum, nu po\i s[-mi dai dou[ sute de franci? }\i garantez eu c[-\i aduc contractele prelungite. Iorgu ]=i ]ncrunt[ pu\in spr`ncenele, medit[ negustore=te, apoi le readuse din nou la linia primitiv[. — S-a f[cut! — Ura! zise St[nic[, s[ mai bem un pahar. Nici nu =tii ce ]nseamn[ s[ faci alt contract aici. Vad comercial! Al dracului mo=! — Care mo=? ]ntreb[, pu\in cam intrigat de unele nume proprii, Felix. — Ha, ha, ha, r`se Stanic[, ce, nu =tii? Localul [sta e proprietatea lui mo= Costache, =i dumnealui e chiria=. Coane Iorgule, ]\i prezint pe nepotul lui mo= Costache. Domnul Iorgu ]ntinse m`na =i se ]nclin[ foarte respectuos =i comercial. — }nc`ntat, =i v[ rog s[ mai pofti\i! Dup[ ce St[nic[ tap[ cei dou[ sute de franci, ie=ir[ c`te=itrei din odaia separat[, =i Felix fu surprins s[ vad[ c[ sala cea mare, sonor[ de valsuri, era plin[ de lume bine ]mbr[cat[. Chiuveta cu =ampanie frapat[ se afla mai la toate mesele. Toate privirile se-ndreptar[ spre Georgeta, =i un b[rbat ]i f[cu chiar un semn desperat, la care fata ridic[ indiferent[ din umeri. St[nic[ chem[ o tr[sur[ =i se urcar[ c`te=itrei ]n ea. C`t timp merse cu tr[sura, St[nic[ ]nghionti pe Felix =i-i f[cu semne cu ochii, cu ]n\elesul: „Du-te cu ea, nu fi prost!“ Georgeta putea foarte bine observa manevrele lui St[nic[, dar nu d[du nici un semn c[ le vede, ci privi numai din c`nd ]n

189


G. C[linescu

c`nd cu simpatie la Felix. St[nic[ se d[du jos ]n centru, sub un motiv oarecare; iar fata ceru s[ fie dus[ acas[. +edea pe bulevardul Elisabeta, ]n preajma Ci=migiului. Felix nu mai avea nici un scrupul, =i, pu\in ame\it de vin, nu s-ar fi dat ]napoi de la o aventur[ nocturn[. Totu=i nu era l[murit asupra calit[\ii sociale a fetei. Nu putea fi dec`t o curtezan[, se ]n\elege, dar =i aici sunt grade nesf`r=ite. Georgeta p[rea prea fin[, ca s[ nu se team[ c[ face o grosol[nie pretinz`nd s[ se urce la ea sus. Cobor`r[ ]n fa\a unei case cu dou[ caturi ]nalte, ]ndeajuns de elegant[. „Hot[r`t, ]=i spuse Felix, fata nu e o profesionist[ oarecare a dragostei.“ Georgeta privi ]n sus spre etaj, =i zise, f[r[ preciziuni: — Aici stau! O lupt[ scurt[ se dete ]n sufletul lui Felix ]ntre scrupulele sale =i ]ndemnurile lui St[nic[. }nvinse timiditatea, =i Felix zise: — M[ ier\i, dar eu trebuie s[ plec! Georgeta ]l privi gale=, ]ns[ at`t de decent, ]nc`t teama lui Felix de a nu face o gaf[ crescu. — C`nd vrei s[ vii s[ m[ vezi, vino, ]l invit[ domni=oara, dup[-amiaz[ sunt totdeauna acas[; stau la etajul doi. }=i ]ntinser[ m`na reciproc. Pentru Felix ]ncepu o nou[ scurt[ b[t[lie: s[-i s[rute, sau numai s[-i str`ng[ m`na? Privi ]n toate p[r\ile pe bulevardul pustiu. Dac[ fata era o pierdut[, se f[cea de r`s s[rut`ndu-i m`na, dac[ nu, nes[rut`ndu-i-o f[cea un gest jignitor. Fata ]l privi limpede ]n ochi, r`z`nd, ]n vreme ce Felix ]i str`ngea m`na cu putere, nehot[r`t. }n cele din urm[, neput`nd rezolva problema, Felix lu[ m`na, o s[rut[ =i plec[ precipitat. Fata, interpret`nd altfel gestul lui, ]l privi pu\in cum se dep[rteaz[ =i apoi intr[ ]n gang, fluier`nd u=or o =ansonet[. „Nostim b[iat“, fu g`ndul ei tot timpul c`t urc[ sc[rile.

190


Enigma Otiliei

CUPRINS

XI C`nd se scul[, Felix afl[ de la Marina c[ Simion f[cea familiei din ce ]n ce mai multe necazuri. Plecase de acas[ =i numai cu greu fusese g[sit. Nu =edea locului defel, =i acum Aglae era hot[r`t[ s[ consulte un alt doctor, mai mare. — P[catele lui cele mari, zise Marina ca ]ncheiere, Dumnezeu nu bate cu b[\ul! Mai mult dec`t cazul b[tr`nului, ]l impresion[ pe Felix tonul r[u, r[zbun[tor cu care spusese Marina aceste vorbe. „Curioas[ familie, g`ndi el. Nici unul nu are cea mai mic[ iubire pentru cel[lalt, to\i se b`rfesc =i se ur[sc.“ O curiozitate amestecat[ =i cu mil[ ]l ]ndemna s[ se duc[ s[ vad[ pe Simion, dar amintirea ostilit[\ii cu care erau privi\i acolo el =i Otilia ]l opri. Se ]nt`mplau lucruri noi, ]ntr-adev[r, cu Simion; Aglae nu era totu=i prea tulburat[, fiindc[ niciodat[ nu-i d[duse mare importan\[. Era totu=i cam plictisit[. Simion m`nca lupe=te, dar sl[bea v[z`nd cu ochii =i c[p[tase o fixitate sup[r[toare ]n privire. Nu mai =edea locului, cuprins de o anxietate febril[, ceea ce strica lini=tea Aglaei. — Omule, dar stai odat[ locului, c[-mi iri\i to\i nervii. Odat[ brodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajeaz[, se odihne=te. Uite cum ai sl[bit! Simion explica astfel agita\ia lui: aplic`nd metoda unei supraalimenta\ii ra\ionale, ]=i ]nt[rise tot organismul. Acum avea o for\[ herculean[, colosal[, =i sim\ise cum p`r`ie scaunul =i du=umelele. Casa =i solul erau ]n primejdie. De aceea se plimba, ca s[-=i consume energiile =i s[-=i sub\ieze p`n[ la normal mu=chiulatura. — De unde Dumnezeu ai mai scos =i teoriile astea?! zise Aglae sup[rat[, dar lu`ndu-l ]n serios, nu vezi c[ e=ti ca o umbr[? O s[ chem un doctor s[ te vad[!

191


G. C[linescu

St[nic[ aduse un alt prieten al lui, tot at`t de suspect, care ]l examin[ pe Simion cu o aten\ie exagerat[ =i ne]ndem`natic[. }i pip[i splina =i ficatul, ]l ]ntreb[ de felurite lucruri, de apetit, de emisiunea de urin[. Simion d[du un r[spuns foarte original: — C`nd fac, ]n\elegi, v[d cum ies un fel de fl[c[ri care g[uresc p[m`ntul. To\i se uitar[ la Simion, interesa\i de fenomen, ]n care crezur[, iar doctorul zise: — Curios! M[n`nci mult? Ti-e sete? — M[n`nc foarte pu\in, at`t c`t trebuie ca s[ nu se sting[ c[ldura spiritului! — Ce ascul\i la el, domnule doctor? rectific[ Aglae, m[n`nc[ ceva de speriat, =i sl[be=te! — Eu cred, ]=i d[du cu p[rerea doctorul, c[ domnul... domnul... (Doctorul uitase numele =i-l ]ntreba din ochi.) — Ovidiu! intercal[ Simion. — Te-ai z[p[cit de tot, ]l scrut[ cu dispre\ Aglae. }l cheam[ Simion. — Ei bine, continu[ doctorul, eu cred c[ domnul Simion are diabet, desigur un ]nceput de diabet. R[m`ne de v[zut ce fel de tip de diabet, dac[ e unul pancreatic, sau numai unul renal. — Te-n=eli, protest[ Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunt s[n[tos tun. Cine se apropie de mine se molipse=te de s[n[tate. Nu e a=a, Despino? se adres[ el Aurichii. — Vezi dumneata, ]ncerc[ s[ demonstreze r[bd[tor medicul, pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule =i neavenite, fiindc[ nu cuno=tea onomastica familiei, sunt boli insidioase care se ]ncep cu o senza\ie de bun[stare, cu min[ bun[, cum e de pild[ diabetul. Dar nu trebuie s[ te sperii. E o boal[ perfect curabil[ azi, =i la o v`rst[ ca a dumitale — aproape inofensiv[. C`\i ani ave\i? — O sut[ cinci! zise Simion foarte serios, izbucnind apoi ]ntr-un r`s zgomotos. Doctorul r`se =i el de ceea ce lu[ drept o glum[. — Nu este exclus s[ tr[ie=ti o sut[ de ani! — Dar i-am tr[it de mult. Am fost cel mai energic om!

192


Enigma Otiliei

— Ai dreptate, zise doctorul. C`nd e=ti t`n[r, \i se pare c[ tr[ie=ti o sut[ de ani. M[ bucur, m[ bucur foarte mult c[ e=ti bine dispus. Asta e o condi\ie sine qua non a restabilirii. }n sf`r=it, se ridic[ el, face\i o analiz[ pentru constatarea glicozuriei, =i alta pentru determinarea glicemiei, v[ fac o not[ la un laborator, =i apoi ne vom pronun\a. P`n[ atunci, alimenta\ie rezonabil[, f[r[ f[inoase =i zah[r. — Ce are, doctore? ]ntreb[ St[nic[, foarte interesat, afar[, crezi c[ se cur[\[? Mo=tenim? — Te cam gr[be=ti. B[tr`nul e jovial, destul de voinic. Poate fi o criz[ de glicozurie, se ]nt`mpl[ la arteriosclerotici. Nu mi se pare grav. — Uite,-\i jur pe amintirea mamei mele, zise St[nic[, reintrat ]n cas[, c[ mi-a spus doctorul c[ n-ai nimic. Doctor excelent, face minuni! — C`nd ]\i spun eu c[ sunt s[n[tos tun! Da\i-mi s[ m[n`nc. — Asta nu, protest[ Aglae, ai auzit c[ trebuie sa \ii diet[! — Dobitoc! r`nji Simion =i ]ncepu s[ se plimbe mai repede prin odaie. — Da\i-i, domnule, s[ m[n`nce, ]ncuraj[ St[nic[, convins c[ asta ar putea agrava starea socrului. Aglae ]l pierdu cu totul din vedere, ]ncredin\at[ de doctor c[ nu e nimic. Pentru ea boala era indiferent[, nu voia cazuri complicate, care s[-i strice lini=tea casei. Tratamentul lui Simion se reducea la diet[, =i asta era u=or de f[cut. S-o urmeze =i s-o lase-n pace. — Nu =ti\i o veste mare! anun\[ misterios St[nic[. Felix... — Ce-i cu domnul Felix? se umplu de curiozitate Aurica. — Felix lucreaz[ ]n stil mare, o s[ ajung[ departe. Dup[ Otilia, a g[sit acum o fat[ superb[, una Georgeta, curtezan[ de lux, ]ntre\inut[ de un general din elit[. I-am v[zut eu cu ochii mei, ce mai calea-valea, i-am dus eu cu tr[sura. Fata s-a prins. B[iat fain Felix, nu cade la triste\e. — Ce eroare! se dezgust[ Aurica, v`n[t[ de invidie ]n fond. — Stricat, declar[ Aglae, nici ta-su n-a fost poam[ mai bun[. Barem s[ nu se amestece prea des cu Titi, s[-l depraveze.

193


G. C[linescu

Nici nu =tiu dac[ ]n chestia aia cu fra\ii Soha\chi n-a fost la mijloc =i el. — +i b[iatul n-o s[ fie prost, ad`nci St[nic[ rana, s[ nu-ntoarc[ foaia, dac[ Otilia nu se m[rit[ cu Pascalopol. }nchide ochii, o ia de nevast[, mo= Costache ]i las[ toat[ averea, le mai d[ ceva =i Pascalopol pentru pagubele aduse, admirabil! Aglae se ]nvine\i =i se r[sti la St[nic[: — +i mai taci odat[ din gur[ cu comediile tale! Ce m[ prive=te? Cum o s[-i lase Costache averea? Doar adopt`nd-o, dac[ o mai ]ndr[zni! — Da? A=a crezi dumneata, iubit[ mam[? Dar testamente nu sunt? Ce zici de o coal[ p[turit[ frumos, dictat[ de Pascalopol, ]n care mo= Costache las[ toat[ averea iubitei Otilia? — Las[-m[ ]n pace odat[, strig[, ie=it[ din fire, Aglae, las[m[-n pace! S[-l fac[ =i s[ se duc[ dracului to\i. C[ eu n-am pe nimeni care s[-mi apere interesele mele =i ale copiilor. Simion? Se-nv`rte=te ca un tr`ntor =i m[n`nc[. Dumneata e=ti avocat, dar p[cat de cartea pe care o ]nv[\a\i. Te l[udai c[ faci =i dregi. Cum? Averea p[rin\ilor mei s[ cad[, din cauza unui frate nebun, ]n m`inile unei venetice? Lege e asta? — Stai, iubit[ mam[, stai, zise teatral =i cu gesticula\ie studiat[ St[nic[. A=a ar fi dac[ n-am fi =i noi pe aici. Dar ginerele dumitale ce face? Alearg[, s[racul, c`teodat[ f[r[ un ban ]n buzunar (c[ci dumneata nu-l ]ntrebi dac[ are sau nu), alearg[, studiaz[, combin[. Ce, crezi c[ eu stau cu m`inile ]n s`n? Doar sunt direct interesat la parte. Costache al dumitale e =iret, trebuie luat sub\ire. N-a f[cut adop\iunea nu de frica mea =i a dumitale, ci fiindc[ nu voia dinainte. Dac[ s-ar fi m[ritat Otilia, ar fi trebuit s[-i dea dot[! A=a? Nu =tiu, nu cunosc. Mo= Costache nu las[ banul din m`n[ viu, fire=te, dar mort poate s[-l lase prin testament, aici e-aici. — +i dac[ las[, nu putem s[-l atac[m? — Depinde. Dac[ ]\i las[ ceva =i dumitale, =i copiilor, iar grosul Otiliei, ]nseamn[ c[ era ]n toate min\ile =i s-a g`ndit la to\i. E foarte firesc ca un om s[-=i lase averea fetei nevestei lui.

194


Enigma Otiliei

— L[sa\i copiii s[ vie la mine! glumi Simion, f[r[ nici o rela\iune direct[ cu chestiunea. Nimeni nu-l b[g[ ]n seam[. — Atunci, zise Aglae, ce vrei s[ spui? C[ totul e pierdut? — Ba nu! Umila mea p[rere este c[ e mai bine pentru noi ca mo= Costache s[ nu fac[ nici un testament. S[ nu-l ]nghionteasc[ nimeni! Moare, Doamne fere=te! Dumneata, ca unic[ sor[ =i rud[ ]n linie colateral[, ascenden\i =i descenden\i neexist`nd, iei toat[ averea. Otilia r[m`ne afar[ din chestie, nu ia nimic, s[raca, afar[ de cazul c`nd s-ar g[si vreun titlu de crean\[ din partea mume-sei. Deci nici un testament. }ns[, fire=te, trebuie ca sub nici un chip mo= Costache s[ nu adopteze pe Otilia. Mai e =i aici o primejdie: darurile ]n bani. Ce po\i =ti ce-i d[ mo= Costache Otiliei? — Arz[-l-ar focul, Doamne, iart[-m[, c[ mi-e frate! blestem[ Aglae. — Idealul e ca toat[ averea lui mo= Costache s[ fie imobil[, cum e acum. O cas[ nu po\i s-o iei ]n palm[. Un viclean face =i aci v`nz[ri deghizate etc., dar lucrul se observ[ mai u=or. Gre=eala dumitale fundamental[ e c[ te-ai certat cu el =i nu-i mai calci ]n cas[, cum \i-am mai spus! Du-te, Otilia nu e aici! — A=, ce s[ m[ duc?! Costache e ]nc[p[\`nat, p`n[ nu se uit[ ]n ochii Otiliei, nu-=i descle=teaz[ gura. — Am s[ fac ce-am s[ pot cu mintea pe care mi-a l[sat-o Dumnezeu, zise St[nic[, cu modestie spiritual[, dar d[-mi =i dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sut[ de franci. — Nu =tiu ce face\i voi cu banii, z[u, se mir[ Aglae, c`nd v-aud, n-ave\i! — Suntem tineri, l[s[ capul ]n jos St[nic[, ne iubim! — Fleacuri de-ale voastre. S[ vedem m`ine dac[ mai am bani. St[nic[ se repezi =i-i s[rut[ afectat m`inile Aglaei, apoi o s[rut[ =i pe Aurica. — Oh, str`nse el m`inile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o so\ie sf`nt[ cu familie afectuoas[ =i bun[. Mam[, declam[ el c[tre Aglae, tu dezmin\i toate b`rfelile ]mpotriva soacrelor.

195


G. C[linescu

„Sc`rboas[ femeie! medit[ St[nic[, ]n drum spre cas[. — St[nic[ era un om volubil =i instabil, care ]ns[ tr[ia sincer o clip[ toate sentimentele umane =i le ]n\elegea. — Sc`rboas[ femeie! Asta n-are nimic sf`nt. B[rbat, frate, to\i-s fleac pentru ea. Ambi\ioas[ =i veninoas[. Olimpia mea ]ncepe s[ se g[lbejeasc[ la fa\[, ca =i ea. Otilia, ce mai fat[! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!“ De=i Felix se jurase de a nu mai p[=i ]n casa Aglaei, totu=i ]=i c[lc[ cuv`ntul, =i iat[ cum. Intrase de la ]nceput ]n gra\iile profesorului de psihiatrie, savant bl`nd =i integru, c[ruia ]i ceruse informa\iuni bibliografice ce dovedeau o orientare afar[ din comun. C`nd profesorul afl[ c[ Felix era abia ]n anul ]nt`i, fu mirat =i amuzat totdeodat[ de at`ta zel. La medicin[, p`n[ la faza internatului, studentul e de obicei un auditor pasiv =i anonim. }l ]ntreb[ cum se nume=te =i p[ru a-=i aduce aminte de Sima, tat[-s[u. Profesorul era ]nc`ntat de asiduitatea t`n[rului, ]i f[cea un semn prietenesc c`nd ]l z[rea la curs, care se f[cea la un ospiciu, ]i punea m`na pe um[r c`nd treceau ]n vizitele demonstrative, ]l privea personal ]n ochi c`nd explica un caz interesant. Felix, plin de m`ndrie =i de ambi\ie, ceru ]ntr-o ]ntrevedere permisiunea de a studia unele probleme de am[nunt clinic =i ob\inu nu numai aprobarea cordial[ =i o tem[ de ]ncredere, ci =i ini\iativa de a se folosi liber de biblioteca profesorului. Biblioteca se afla ]n sala de a=teptare a profesorului =i ]ntr-o odaie al[turat[, ]nc`t Felix venea, f[r[ s[ supere pe nimeni, ]n orele de consulta\ie ale acestuia. O dispozi\ie a profesorului, care era =i medic-=ef al ospiciului, ]i ]ng[duise s[ intre ziua ]n orice sec\ie. Internii ]l privir[ cu mirare, cu fals[ ridicare din umeri, apoi se sup[rar[. Al[turi de ei era =i mediculsecund, om mediocru, care ]ngreuia oric[rui cercet[tor observa\iile, sub motiv c[ pacien\ii sunt tocmai ]n studiul lui, ]n realitate din invidie steril[ fa\[ de aceia care, public`nd, se f[ceau cunoscu\i =i amenin\au s[ p[trund[ la Universitate. — Ascult[, domnule, zise un intern ]ntr-o zi lui Felix, ce cotrob[ie=ti dumneata pe aici? Eu nu pricep cine \i-a dat dumitale voie s[ vii ]n spital.

196


Enigma Otiliei

Internul, afect`nd suspiciuni mari, chem[ servitorii, chem[ portarul. Ace=tia spuser[ c[ au ordin de sus. Internul str`mb[ din nas, dar nu se d[du b[tut. — Bine, bine, \i-o fi spus s[ vii o dat[, a=a, dar nu ]n fiece zi. Eu am aici r[spunderi, nu pot s[ las printre bolnavi persoane str[ine de serviciu, s[-mi oboseasc[ pacien\ii, s[-i s`c`ie cu ]ntreb[ri. Am s[ raportez cazul domnului profesor. Internul, ]ncurajat de medicul-secund, care nu voia s[-=i v`re m`inile direct ]n foc, vorbi ]ntr-adev[r medicului-=ef, pref[c`ndu-se c[ nu-=i d[ seama cine a dat voie s[ se introduc[ ]n spital un student ]n anul ]nt`i, care perturbeaz[ lini=tea bolnavilor. — Las[-l, drag[, spuse profesorul, blajin, eu i-am dat voie. E un b[iat de treab[, care ]nva\[. E bine s[ obi=nuim pe studen\i de la ]nceput cu observa\ia direct[. Prudent, profesorul nu tr[da inten\iile mai savante ale lui Felix. Acum internul, dezarmat, c[uta s[ demoralizeze pe Felix ]n alt chip. — +i ce vrei dumneata s[ faci? S[ studiezi un caz? — Da! — Eh, f[cu internul, amar ca de lungi dezam[giri, se vede c[ e=ti novice! C`te n-am vrut eu s[ fac?! Da’ ce? Ai aici material interesant, ai laborator? +i crezi c[ maestrul o s[ te felicite? Nu cuno=ti oamenii, mon=er! Po\i s[ cazi jos de oboseal[, =i nu-\i recunoa=te nimic. — Dar eu nu m[ g`ndesc s[ c`=tig recuno=tin\a maestrului. Vreau s[ public! Internul pufni ]n r`s. — Ce s[ faci? S[ publici? Cu ce? Ai bani? +i a=a crezi dumneata c[ se face un studiu? Stai, domnule, nu te gr[bi, s[-nve\i carte ]nt`i, s[-\i ias[ tuleiele, ce-o iei la goan[? — Nu vreau dec`t s[ fac mici observa\iuni asupra unor cazuri de clinic[ mai interesante, sub supravegherea maestrului. — Ha, ha, zi a=a, domnule! F[ dumneata asta, dac[ vrei, eu n-a= mai face, s[ m[ tai! Le convine dumnealor. Tu s[ stai aici, s[ munce=ti zi =i noapte, s[-i observi cazurile, s[ i le

197


G. C[linescu

expui frumos, iar ei, domnii profesori, s[ le ia de-a gata =i s[-=i pun[ numele. Nu fi naiv, amice! N-am p[r ]n cap c`te comunic[ri am f[cut eu „maestrului“ (internul ap[s[ ironic), care acum fac parte din opera lui. }n scurt, dup[ intern rezulta c[ sfor\area =tiin\ific[ era inutil[, st`ndu-i piedic[ escrocheria, banalitatea faptelor, s[r[cia material[. Ac\iunea de demoralizare a internului era a=a de total[, ]nc`t Felix, spirit ardent =i t`n[r, nu se l[s[ contaminat =i nu izbuti s[ se conving[ c[ e cu neputin\[ s[ ajungi ceva. }=i redact[ articolul, ]i puse ]n subsol un num[r cam exagerat de referin\e =i-l prezent[ profesorului. Acesta ]l g[si foarte bun, dar sf[tui blajin („eu, din partea mea, a= face a=a“) pe Felix s[ mai extirpeze din note, ar[t`ndu-i c[, dac[ era l[udabil pentru el personal c[ =tie at`tea lucruri, pentru cititorul specialist, interesat de chestiune ]n sine, umflarea putea fi fastidioas[. }l puse s[ traduc[ ]n fran\uze=te articolul =i s[ i-l ]napoieze c`t mai cur`nd. Vesel, Felix confec\ion[ traducerea =i o prezent[. Apoi nu mai auzi nimic vreo dou[ luni de lucrare =i se ]ncredin\[ ]n sinea lui c[ nu putea ]nsemna mare lucru o observa\ie f[cut[ de un ]ncep[tor. }ntr-o zi, ]ns[, profesorul ]l chem[ ]n biroul lui de la spital =i-i ]nm`n[ un num[r din Archives de neurologie =i c`teva extrase. — Uite, dr[gu\[, articolul dumitale! Felix ]=i v[zu numele tip[rit ]n sumar ]n dreptul acestui titlu: Un caz de asthenopie acut[ de origine histeric[, studiat prin procedeul anaglyphelor. O c[ldur[ ]i n[v[li ]n tot trupul, umpl`ndu-l de senza\ia unei moliciuni delicioase. Se ]ncurc[ ]n mul\umiri, pe care profesorul i le t[ie repede: — Uite, drag[, ce-a= vrea eu. A ap[rut o carte foarte interesant[ ]n chestiunea asta (=i-i cit[ un nume); a= vrea s[-i faci o recenzie. S[ cercetezi cu aten\ie literatura problemei =i apoi s[ mai faci o observa\ie ]nrudit[. Avem aici un caz interesant, pe Frosa de la etajul 1, cu hemidiplopie monocular[. Dac[ vrei, bine]n\eles, s[ te specializezi ]n ramura asta. }\i spun drept, confiden\ial, n-am prea g[sit p`n[ acum tineri entuzia=ti.

198


Enigma Otiliei

Toate demoraliz[rile internului se spulberar[ ]n valul de s`nge ambi\ios care circula ]n trupul lui Felix. Dedic[ mintal profesorului un devotament pe via\[. Faptul c[ maestrul nu-=i ad[ugase numele s[u ]i dovedea str[lucit c[ internul n-avea dreptate. Se hot[r] s[ se apuce numaidec`t de lucru (experien\ele lui priveau tulbur[rile aten\iei vizuale ]n marile astenii) =i, ie=it de la profesor, se repezi pe sc[ri s[ g[seasc[ bolnava. Era ins[ vremea mesei =i nici un intern nu se vedea. Neav`nd cu cine sta de vorb[ =i cui s[ reverse din mul\umirea care-l umplea, fu nevoit s[ plece. Pe drum, ]=i citi de c`teva ori articolul (cu care ocazie observ[ mici rectific[ri din partea profesorului), ]l privi de aproape =i de departe. Era indiscutabil fericit, nu de articol ]n sine, a c[rui pu\in[ ]nsemn[tate i se p[rea evident[, c`t de semnifica\ia lui. Atr[sese aten\ia profesorului, izbutise s[ fie publicat ]ntr-o revist[ str[in[, prin urmare nimic nu-l ]mpiedica s[ fac[ o mare carier[ medical[ dac[ muncea. O sfor\are at`t de mic[ fusese r[spl[tit[ cu at`ta bun[voin\[! Dac[ ar fi f[cut lucr[ri mari, capitale, cu siguran\[ c[ ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai t`rziu. Internul b`rfea, fiindc[ era un mediocru. Lumea e bun[, pre\uie=te munca. Oamenii de pe strad[ i se p[rur[ deodat[ simpatici. To\i se uitau parc[ la revista lui din m`n[, con=tien\i c[ el e autorul unui articol ]n limba francez[. Avea s[ ajung[ un Vaschide, s[ devin[ o celebritate interna\ional[, bine]n\eles dup[ sfor\[ri pe care se g`ndea s[ le duc[ la o margine nemaiatins[. Felix Sima! Numele [sta trebuia s[ fie curent, familiar oricui. }n tramvai, Felix, abia a=ezat, oferi locul unui domn b[tr`n, r`se cu simpatie la spiritele ]ndoielnice ale unui pasager ]mpotriva direc\iei tramvaielor. Pe strad[, m`ng`ie o pisic[ abandonat[, privi cu bun[voin\[ pe lucr[torii unei binale. }n apropierea casei, invadat de criza de bun[tate, uit[ jur[m`ntul =i intr[ ]n curtea Aglaei, min\indu-se singur c[ vrea s[ vad[ pe Simion. G[si numai pe Aglae =i pe Aurica. De=i ]=i d[dea seama de excesul de vanitate, dup[ c`teva schimburi de cuvinte banale, nu putu s[ nu m`nuiasc[ revista ]n a=a chip, ]nc`t s-o vad[ Aurica.

199


G. C[linescu

— Dar ce-i acolo? Un roman nou? ]ntreb[ ea. Felix ]=i sili intona\ia la modestie: — Este o revist[ francez[, ]n care mi s-a publicat un articol medical. Cu toate c[ Felix cuno=tea ignoran\a celor dou[ femei =i lipsa lor de cordialitate, totu=i nu s-ar fi a=teptat la o primire at`t de nep[s[toare. Aurica zise simplu, aproape cu un ton de repro=: — Ai timp s[ faci =i lucr[ri suplimentare? Nu-\i ajung cursurile de la Universitate? Nu e bine s[ te obose=ti. La ce folose=te? Pe Titi nu-l mai l[s[m s[ munceasc[ at`t. +i Titi e l[udat, cum =tii, de profesori pentru talentul lui, o s[ fie un pictor cu vaz[. Aglae, care cosea nasturi la o rochie, ]nfipse =i ea un ac ]n Felix: — +i-\i pl[te=te ceva pentru comediile alea? — Nu! — Apoi, f[r[ bani cine mai face azi ceva? At`t spuser[ cele dou[ femei =i-=i v[zur[ de treab[ cu o indiferen\[ ostentativ[. Felix, ]ntors acas[, se mustr[ de exces de vanitate. Ce nevoie s[ se laude unor femei r[uvoitoare =i f[r[ cultur[ serioas[?! Un om simplu nu are stim[ dec`t pentru bunurile materiale, pentru autorit[\ile de toate zilele. Asta nu ]nseamn[ c[ valoarea =tiin\ific[ r[m`ne nepremiat[. Felix nu crezu totu=i c[ f[ptuie=te vreo crim[ de ]ng`mfare dac[ comunic[ publicarea articolului colegilor lui. }nainte de sosirea profesorului la curs, ar[t[ vecinilor s[i revista. — Ce e asta? zise unul =i i-o lu[ din m`n[. Colegul privi revista f[r[ curiozitate =i ]ntreb[ indiferent: — {sta e de tine? Apoi ]i ]napoie revista a=a de repede, ]nc`t fascicula c[zu jos pe du=umea, ]nainte ca Felix s-o poat[ prinde cu m`na. I-o lu[ de jos un intern mai ]n v`rst[, care st[tuse p`n[ atunci de vorb[ cu medicul secundar. Acesta o r[sfoi str`mb`nd din nas la fiece titlu, se opri la paginile lui Felix =i, f[r[ a-l privi ]n fa\[, ]ntors c[tre medic, exclam[, ]n leg[tur[ cu articolul:

200


Enigma Otiliei

— Domnule, [sta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spune ni=te prostii ]ngrozitoare. Am controlat o dat[ la un bolnav viziunea binocular[ cu fotografii stereoscopice suprapuse =i am v[zut c[ spune enormit[\i. Internul continu[ impreca\ia, ]ndep[rt`ndu-se cu revista ]n direc\ia medicului secundar. }n vreme ce internul se indigna, medicul ]i luase revista din m`n[ =i o pip[ia. }n sf`r=it, f[cu =i el aceast[ observa\ie: — Mizerabil[ h`rtie pun [=tia! Apoi, neav`nd ce face cu revista, c[ut[ ]n juru-i un profesor, ]ntreb`nd „a cui e asta“, =i o arunc[ repede pe o mas[, tocmai c`nd profesorul intra ]n sal[. Sufletul lui Felix fu profund atins =i toat[ ora fu distrat. El se a=tepta s[ fie dac[ nu ridicat ]n slava cerului, dar m[car remarcat, felicitat c[ poate publica ]ntr-o revista a=a de important[. A fi savant era dup[ el suprema onoare. To\i colegii lui nu-i remarcau nici un merit, p[reau insensibili. Nu urm[reau =i ei acelea=i scopuri, nu credeau, ca =i el, ]n valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea din indiferen\a lor era c[ a studia =i a publica e o fapt[ rea, ru=inoas[, ]n tot cazul inutil[. M`hnirea lui era cu at`t mai mare, cu c`t ]=i ]nchipuise c`nd ]=i v[zuse articolul tip[rit c[ cu acest eveniment simbolic ]ncepe pentru el o existen\[ nou[, aceea de cercet[tor =i autor. Reputa\ia era oare o iluzie? }ncetul cu ]ncetul, ascult`nd cursul blajinului profesor, Felix se ref[cu. Nu se poate s[ nu existe reputa\ia, de vreme ce el stimeaz[ pe profesor ca pe o fiin\[ deasupra comunului. De altfel, =i ceilal\i ar[tau cel pu\in deferen\[ pentru maestru. Prin urmare, indiferen\a colegilor e simulat[, e mai mult de form[, de invidie. Felix ]=i str`nse pumnii pe ascuns. Jur[ s[ lucreze =i s[ studieze at`t, ]nc`t la v`rsta c`nd unii ]=i dau doctoratul el s[ aib[ ]nd[r[tul lui o activitate publicistic[ remarcabil[. +i se hot[r] totdeodat[ s[-=i reprime orice vanitate =i s[ nu mai comunice nimic nim[nui, s[ nu mai aminteasc[ de scopurile lui, s[ se poarte ]n sf`r=it astfel, p`n[ c`nd meritul lui va izbucni singur =i indiscutabil peste c`\iva ani. Ur] ]n clipa aceea cu pasiune pe to\i colegii lui, care i se p[rur[ bestiali =i f[r[ nici o sclipire

201


G. C[linescu

de inteligen\[ ]n ochi, =i plec[ acas[, evit`nd orice ]nso\ire, mizantrop p`n[ ]n m[duva oaselor. Acas[ masa nu era gata. Fiind cald afar[, Felix se d[du jos ]n curte =i ]ncepu s[ se plimbe. Iarba r[s[rise mai peste tot, ]mping`nd cu ]nc[p[\`nare ]n sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chio=cul de c`teva ori, se urc[ ]n el, se d[du jos, privi pe Marina, care cotrob[ia prin buc[t[rie, contempl[ casa muceg[it[ de ploi =i z[pezi, enorma u=[ gotic[ de lemn mai umflat[ =i mai r`ioas[ ca oric`nd, =i-=i aminti de Otilia. Ce fat[ bizar[! Plecase de at`ta vreme =i nu-i scrisese un r`nd! Tot ce visase ]mpreun[ cu ea se spulberase, fusese numai o minciun[. Visul [sta trebuia alungat o dat[ pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilal\i, dar nici ceea ce crezuse el. O am[r[ciune mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferen\[ =i du=m[nie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. }l n[p[dir[ g`nduri eremitice: s[-=i cumpere la majorat o cas[ =i un loc la \ar[ =i s[ se dedice, pierdut din lume, agriculturii. }ns[ am[r[ciunea ]i era at`t de ad`nc[, ]nc`t se pref[cu ]ntr-un fel de ur[ general[ ]mpotriva oamenilor. Nu, n-avea s[ fug[, ci s[ ]nving[. Avea s[ vad[ Aglae =i ceilal\i ce energii se ascundeau ]n el, iar Otilia ar fi regretat mai t`rziu de a-i fi preferat un banal mo=ier. Era furios ]n sinea lui ]mpotriva Facult[\ii de medicin[, care pretinde at`\i ani de studiu =i nu ]ng[duie luarea dintr-o dat[ a tuturor examenelor. Astfel de g`nduri chinuiau capul lui Felix, c`nd cineva strig[ din fund cu putere: — Pavele, Pavele! Glasul i se p[ru cunoscut lui Felix. Se-ntoarse spre fundul gr[dinii =i z[ri pe Simion, care f[cea semne cu m`na. Felix ]l ]ntreb[ cu gestul dac[-l chema pe el, =i acela confirm[ repet`nd chemarea. Mirat, t`n[rul merse ]ntr-acolo, dar Simion s[rise pe porti\[ cu gesturi de maimu\[ =i se apropiase de el, agit`nd un caiet. — Pavele, Pavele, am s[-ti dau ceva de mare pre\! — Pe mine m[ cheam[ Felix, nu =tii? B[tr`nul nu lu[ ]n seam[ rectificarea =i ]ncepu s[ vorbeasc[ volubil. Ochii ]i erau injecta\i de s`nge.

202


Enigma Otiliei

— |i-am adus o oper[ ]nsemnat[, compus[ de mine (Simion b[tu cu cealalt[ m`n[ ]n caiet), ca s[ facem bine omenirii. Ssst! S[ nu afle nimeni, s[ nu ne fure inven\ia. Aici e adunat[ toat[ ]n\elepciunea lumii. Cu asta m-am vindecat eu, c`nd am fost bolnav. +tii cum eram. Ia te uit[ acum! (Simion f[cu c`teva mi=c[ri gimnastice, ]n scopul de a ar[ta mu=chiulatura pulpelor =i a bra\elor.) Vreau s[ vindec, s[ vindec toat[ omenirea, s[ nu mai fie nici un bolnav pe lume, s[ nu mai moar[ nimeni pe lume. +tii, acum fac ni=te socoteli, nu le-am terminat, c[ sunt grele, s[ v[d c`\i ani am de c`nd aplic metoda. Numai pe du=man n-am s[-l vindec. Vrei s[ fii ucenicul meu? Doar e=ti la medicin[. S[ studiezi ]nt`i =tiin\a mea, =i pe urm[ s[ pornim. — Simioane! se auzi glasul ascu\it al Aglaei. — Ssst! f[cu Simion c[tre Felix, cu degetul la gur[. S[ ne ferim de du=mani. Pentru opera noastr[, avem nevoie de capitaluri mari, ca s[ ]nvingem orice rezisten\[. }ns[ am! Acolo, ]n gr[din[, am ascuns o comoar[ grozav[. Mi-e fric[ s[ nu mi-o scoat[ pomul. Dac[ vrei bani, ]\i dau c`\i vrei! +i Simion se scotoci prin buzunar, l[s`nd s[-i cad[ caietul jos. Strig[tele Aglaei se auzir[ din nou. — Du-te, zise energic Felix, te cheam[ la mas[ tanti Aglae. Voi citi cu interes opera dumitale. — A=a? se bucur[ Simion. M[ duc s[ m[n`nc, am nevoie de supraalimenta\ie. „Dar e nebun de-a binelea!“ ]=i zise Felix, dup[ plecarea lui Simion, ridic`nd caietul de jos. N-avea ]ns[ dispozi\ia sufleteasc[ de a se g`ndi mai mult la el. }=i ]nchipui c[ a=a era Simion, cu manii intermitente, de vreme ce to\i vorbeau de el cu dispre\. De altfel, sosise din ora= =i mo= Costache, =i pu\in dup[ el intrase =i St[nic[. „Acest St[nic[, cuget[ Felix, d[ toat[ ziua t`rcoale prin p[r\ile astea, ca =i c`nd n-ar avea casa lui. Cu siguran\[, urm[re=te ceva.“ Intr[, dar, ]n sufragerie, unde-i g[si pe am`ndoi, St[nic[ afecta o mare oboseal[ =i cerea s[ guste ceva, ca s[-=i vin[ ]n fire. — Mi se pare c-o s[ pierd procesul! Asta o s[ fie! — Ce proces? ]ntreb[ Costache.

203


G. C[linescu

— Mai bine nu m[ mai ]ntreba, r[spunse St[nic[. Apoi izbucni ]n culmea indign[rii. Un proces limpede, luminos, ]n care =i un copil ar =ti cui s[ dea dreptate, =i totu=i am s[-l pierd. }l pierd fiindc[ a=a e lumea =i fiindc[ n-am sfin\i. Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie s[ intimidezi tribunalul, s[-i ar[\i puterea politic[! Domnule, vorbi St[nic[ lui Felix, te felicit c-ai f[cut medicina. Aici tai, dai re\ete, n-ai nevoie de nimeni. — Da’ ce fel de proces? insist[ Costache, plin de curiozitate. — Domnule, se arunc[ atunci St[nic[ asupra lui, uite cum st[ chestia. Cineva, persoan[ ]n v`rst[ =i cu avere, f[r[ rubedenii apropiate, cre=te un copil f[r[ s[-l ]nfieze =i-i las[ prin testament toat[ averea, neuit`nd s[ dea c`te o mic[ sum[ la toate rudele ]ndep[rtate, ca s[ nu fie nici o discu\ie. M[ rog, testamentul e ]n perfect[ regul[. Eu te ]ntreb: are, sau n-are dreptul un om s[ lase averea cui ]i place? — Aaaare! se b`lb`i mo= Costache cu viu interes. — Ei, iac[ aici te-n=eli! Bunul-sim\ spune c[ are, dar experien\a te contrazice. N-a apucat s[ moar[ b[tr`nul, =i testamentul a fost atacat de o mul\ime de indivizi care se dau drept rude de departe =i care pretind c[ b[tr`nul nu era ]n deplin[tatea facult[\ilor mintale c`nd a ]ntocmit testamentul. Mai mult! Au ob\inut pe loc suspendarea execut[rii lui, a=a c[ copilul e pe drumuri. Eu l-am ajutat =i i-am dat de m`ncare, sper`nd s[ c`=tige procesul. Dar nu merge! — Cum, se aprinse Costache, nu pot eu s[ las cui vreau averea mea? — Nu! zise St[nic[ ostentativ de calm. — Asta e o pung[=ie! se irit[ Costache. — A=a e, ai dreptate, a=a se-nt`mpl[ cu cine n-are cap. +i b[tr`nul de care-\i spun n-a avut minte, fiindc[ nu m-a ascultat pe mine. — +i ce trebuia s[ fac[ dup[ dumneata? ]ntreb[, aproape confiden\ial, mo= Costache. — Ce trebuia s[ fac[? Eu ]i d[deam acolo ceva din via\[ copilului, =i gata! Nimeni nu-\i cere socoteal[ ce faci cu averea c`t tr[ie=ti =i n-ai familie.

204


Enigma Otiliei

— Fire=te! aprob[ mo= Costache. — A=a, ce s-a ]nt`mplat? Partea advers[ a cump[rat slugile =i pe doctorul curant =i a smuls declara\ia c[ b[tr`nul d[dea semne de aliena\ie mintal[ cu mult ]nainte de facerea testamentului, c[ b[tea servitoarele, gonea f[r[ motiv rudele. Ba au adus =i icoanele din cas[, fiindc[ b[tr`nul avea multe de tot mo=tenite de la p[rin\i, =i au insinuat c[ era c[zut la mania religioas[ =i risipea banii cu acatistele. — Tic[lo=i! spumeg[ mo= Costache. — Au mers p`n[ acolo ]nc`t au declarat c[ b[tr`nul nu =tia s[ scrie. Pricepi, testamentul e olograf! Ei, bine, culmea ghinionului! De=i l-am v[zut eu cu ochii mei pe b[tr`n, c`nd tr[ia, scriind, n-am putut s[ g[sesc nici o dovad[. Toate lucrurile din cas[ i-au fost furate, ei scrisorile lui nu le-arat[! Omul n-a fost func\ionar, s[ =tiu de unde-l iau. Era negustor, venit de prin Macedonia. C`\iva cu care a avut leg[turi n-au vrut s[-mi spun[ nimic, de fric[ s[ nu fie adu=i ca martori, ori fiind pl[ti\i. B[tr`nul nu prea scria, ]=i f[cea afacerile mai mult pe cuv`nt. Ei, ]nva\[m[ acum ce s[ fac. — B[iatul are dreptul lui, zise excitat Costache, are testamentul! — Are pe naiba! se descuraj[ tactic St[nic[. Nu face dou[ parale, ai ]n\eles? Toat[ lumea declar[ c[ b[tr`nul nu =tia s[ scrie, =i eu n-am dec`t un singur document: testamentul. Nu mai e nimic de f[cut. D[-mi testamentul cel mai grozav, =i-i fac opozi\ie. St[nic[ urm[ pe aceast[ tem[, ob\in`nd indignarea lui mo= Costache, b[u c`teva \uici, gust[ dou[-trei m[sline, apoi deodat[ ]=i aduse aminte c[ e a=teptat de Aglae =i se repezi la u=[. Din prag strig[ lui mo= Costache: — S[ m-ascul\i pe mine! S[ nu faci c`t [i tr[i testament. C`nd o fi =i-o fi, s[ m[ chemi pe mine, s[ te-nv[\ eu me=te=ugurile noastre avoc[\e=ti. Dup[-amiaz[, plictisit, Felix se hot[r] s[ mearg[ la Georgeta. Urc[ sc[rile =i sun[. Dar dup[ ce f[cu gestul, se c[i =i r[mase ]ncurcat. Ce rost avea vizita lui, cum s-o

205


G. C[linescu

]ndrept[\easc[? }=i d[dea bine seama c[ fata era un fel de curtezan[, ]ns[, judec`nd dup[ luxul casei =i dup[ cartier, nu era dintre acelea la care s[ po\i bate ]n u=[ cu ]ndr[zneal[. Ar fi voit s[ fug[ pe scar[ ]napoi, c`nd u=a se ]ntredeschise =i Georgeta ]ns[=i scoase capul prudent: — A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intr[! Felix observ[ c[ fata era ]mbr[cat[ foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeal[. Picioarele ]i erau goale, =i p[rul ciufulit. Georgeta l[muri c[ ]nvoise servitoarea ]n ora= =i c[ dormise mult, din cauz[ c[ venise la ziu[ acas[. Invitat ]ntr-un mic salon, Felix remarc[ decen\a apartamentului, mobilat ]n ]ntregime de acela=i tapi\er. Fata se bucura deci de o bun[ ]ntre\inere. — +tii, zise ea, ]ncerc`nd s[-i pun[ m`na pe um[r, ]mi pare foarte bine c-ai venit. }mi vorbea tocmai St[nic[ de dumneata. — Da? f[cu Felix, ]ncrunt`ndu-se. Intimidat[, fata l[s[ m`na ]n jos =i lua o \inut[ protocolar[. — Nu te-a vorbit de r[u. Dimpotriv[, spunea c[ ai s[ devii cel mai mare doctor, c[ de pe acum e=ti cunoscut la Paris, unde ai publicat o carte, sau a=a ceva, c[ o s[ pleci ]n str[in[tate, trimis de Universitatea de aici. Felix recunoscu stilul bombastic al lui St[nic[, totu=i, dup[ at`ta indiferen\[, ]i fu recunosc[tor de exagerare. — Mi-a mai spus el =i alte lucruri! r`se Georgeta, a=ez`ndu-se la cap[tul opus al canapelei pe care st[tu Felix. — Ce-a mai spus? — Mi-a mai spus c[ e=ti un mare cuceritor, c[ ai o iubit[ frumoas[, Otilia, pe care ]ns[ ai gonit-o fiindc[ nu vrei s[-\i strice cariera. De ce-ai f[cut asta? Felix se f[cu ro=u. — Ce tic[los! Dar nu e adev[rat. N-am nici o iubit[! E veri=oara mea =i a plecat la mo=ie la... la un unchi. — Pascalopol, nu? L-am cunoscut odat[. E un b[rbat foarte elegant =i simpatic. Felix l[s[ capul ]n jos, ned`ndu-=i seama dac[ Georgeta ]l ironizeaz[ sau crede c[ Pascalopol ]i e unchi, ]ns[ ]n sinea lui ]l oc[r] cu toat[ violen\a pe St[nic[...

206


Enigma Otiliei

— N-am vrut s[ te sup[r, zise Georgeta, v[z`ndu-l ]ntunecat. |i-am spus ce mi-a spus =i mie St[nic[. +tiu eu c`t e de palavragiu. Georgeta ]ncerc[ din nou s[ se apropie de Felix. }l prinse cu am`ndou[ m`inile de reverurile hainei, ]ngrijat[ de netezimea lor, ]=i rev[rs[ p[rul pe sub nasul t`n[rului =i-l ]ntreb[ confiden\ial: — Spune-mi drept, e frumoas[ domni=oara Otilia, o iube=ti mult? Felix, neobi=nuit cu astfel de confiden\e, nu satisf[cu dec`t o parte a ]ntreb[rii: — E foarte frumoas[! — Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. +tii c[ =i eu am urmat vreo doi ani. De altfel, c`nt, a=a, la reuniuni mai mult sau mai pu\in nocturne. Ce vrei s[ fac? Georgeta d[du din umeri ]n chip de scuz[, inten\ia ei v[dit[ era de a se apropia de Felix, de a-l dezghe\a pu\in, fiindc[ nu se ]ndoia c[ venise cu g`nduri mai mult sau mai pu\in erotice. — Ce t`n[r e=ti! se mir[ ea =i-l m`ng`ie u=or pe obraz, dezv[luind ]n z`mbet un =irag de din\i de o str[lucire de sidef. Felix ]=i aminti de Otilia =i avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv m`na ]nspre obraz ca spre a ]ndep[rta m`ng`ierea, ceea ce atinse pu\in amorul propriu al Georgetei. Aceasta se os`ndi ]n g`nd de b[nuiala c[ Felix venise cu inten\ii frivole, ]n vreme ce Felix ]nsu=i era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia s[ ia. Fata ]i pl[cea, dar, cu toat[ purtarea ei liber[, era a=a de distins[ ]n mi=c[ri =i vorbire, ]nc`t nu =i-o putea ]nchipui ]n ipostaza de curtezan[. Ar fi vrut s-o cucereasc[, tem`ndu-se totu=i s[ nu fie ridicol, fiindc[ =tia c[ Georgeta nu e altceva dec`t „o fat[ fain[“, cum zisese St[nic[. Am`ndoi erau ]ncurca\i de nesiguran\[. Georgeta ]ntreb[: — A=a e=ti de timid cu femeile ]ntotdeauna? Totu=i ]mi placi, dar ai un nu =tiu ce care inspir[ respect. Ai s[ fii un doctor impun[tor. Georgeta r`se, dar se sim\ea ]n chip serios intimidat[. }=i drese repede p[rul, ]=i str`nse peignoir-ul pe ea =i c[ut[ ]n minte

207


G. C[linescu

un subiect de convorbire mai convenabil. Neg[sindu-l, se duse s[-i aduc[ lui Felix dulcea\[. N-avea deloc obiceiul acesta burghez de a primi invita\i, dar acum crezu de datoria ei s[-i arate t`n[rului c[ e o fat[ mai cumsecade dec`t pare. Sparse din ne]ndem`nare un pahar ]n sufragerie, pic[ masa cu dulcea\[ =i arunc[ afar[ tot con\inutul unei cutii a bufetului, ca s[ g[seasc[ un =erve\el mul\umitor. }=i arunc[ apoi ]n grab[ o rochie pe ea =i-=i puse ciorapi fini de re\ea. C`nd reap[ru, Felix fu uimit de elegan\a ei simpl[. Rochia de catifea se ]ncre\ea ca o ie, la g`t, =i str`ngea tot bustul ca o lam[ r[sucit[. Georgeta i se p[ru de o rar[ frumuse\e =i de o onestitate des[v`r=it[ ]n privire. Era o Otilie plastic[, mai placid[. Tenul, nefardat, era de o fine\e superb[. Felix fu cuprins de un sentiment care-l f[cu s[ vibreze. }i pl[cea mai mult prietenia fetelor dec`t a b[rba\ilor =i c`nd ]nt`lnea o fat[ frumoas[ sim\ea nevoia confiden\ei, a leg[turilor simple, familiare. Lipsit de surori, c[uta ]n orice fat[ o sor[, de care apoi, cum era cazul cu Otilia, se ]ndr[gostea. — E=ti foarte elegant[, dac[-mi ]ng[dui s[ spun! zise el cu min[ serioas[. — Nu numai c[-\i ]ng[dui, dar ]mi face pl[cere, de=i exagerezi. +tii, c`nd ai de-a face ca mine cu tot felul de sec[turi care ]=i ]nchipuie c[ te dau gata debit`ndu-\i complimente de fotograf, elogiul unui om serios ca dumneata ]nc`nt[. Oh, de-ai =ti ce plictisit[ sunt c`teodat[, ce descurajat[! O alt[ Otilie i se p[ru lui Felix c[ i se dest[inuie, de=i compara\ia o socotea jignitoare p`n[ la un punct, pentru cea dint`i. O ]ntreb[ cu fraternitate: — De ce e=ti descurajat[? Poate iei lucrurile ]n tragic! — O, nu, deloc, crede-m[. Nu prea sunt cuminte, cred c[-\i dai seama, sunt „o fat[ fain[“, cum zice St[nic[, dar s[ nu-\i ]nchipui cine =tie ce despre mine. Sunt poate mai nevinovat[ ca at`tea fete a=a-zise oneste. Desigur, St[nic[ \i-o fi spus comedii. — O, nu, nimic altceva dec`t c[ e=ti „o fata fain[“! — Sunt, ]ntr-un anume ]n\eles. De ce a= fi ipocrit[ =i a= juca comedie? Am un individ b[tr`n care m[ ]ntre\ine, un general,

208


Enigma Otiliei

om de treab[ ]n fond. Nu e singurul meu p[cat! Am mai f[cut =i poate am s[ mai fac, ca toate femeile. C`teodat[ sunt silit[ chiar de iubitul general s[-i fiu infidel[, spre a proba prietenilor s[i marile mele calit[\i. Dar nu sunt o... cum s[-\i spun... o fat[ de moravuri u=oare... oficial, sunt artist[. Crede-m[ c[ sunt de o castitate surprinz[toare, generalul fiind mai mult un ambi\ios =i un unchi dec`t un ]nfl[c[rat. Felix r[mase mi=cat de sinceritatea glumea\[ =i plin[ de gra\ie cu care Georgeta ]=i expunea cazul, ro=ind din c`nd ]n c`nd de ochii prea p[trunz[tori ai t`n[rului. Acesta se crezu ]ndatorat s[-i dea ]ncuraj[ri morale: — De ce nu renun\i la aceast[ existen\[, ai dreptul s[ iube=ti... — Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, dar realitatea le contrazice. }mi place s[ fiu pozitiv[. Generalul e inofensiv =i plin de fidelitate. E discret =i delicat. Cu el, lumea m[ respect[, fiindc[ generalul mi-a promis (nu-\i vine s[ r`zi?) c[ m[ ia ]n c[s[torie. F[r[ el, a= fi asaltat[ de to\i, solicitat[ s[-mi ofer gra\iile cu bani =i f[r[ bani. N-ar fi dec`t o sc[pare: s[ m[ fac cu adev[rat artist[. +tii, artistele ]=i pot ]ng[dui luxul de a fi pu\in prostituate. }ns[, vai, n-am talent. Am poate mai mult dec`t cutare din colegele mele, dar prea pu\in pentru aspira\iile mele. }n toate eu vreau absolutul. Prefer s[ r[m`n o protejat[, fiindc[, ]\i m[rturisesc, ]mi place luxul. Acesta-i =i motivul dezorient[rii mele. Oh, am =i eu mica mea dram[. Dar poate te plictisesc. — Nu, nu, zise Felix, sinceritatea dumitale m[ face s[ te stimez =i s[ te iubesc. Aceste vorbe st`ngace m[gulir[ mult pe Georgeta, care str`nse obrajii lui Felix ]n palmele ei de o netezime ce ]nfior[ pe t`n[r. — E=ti dr[gu\ de tot! J’en suis émue! 1 Felix l[s[ capul ]n jos, comb[tut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei ]i procura o pl[cere voluptoas[, deosebit[ de aceea a intimit[\ii cu Otilia, un sentiment de b[rb[\ie, ]ns[ avea scrupulul de a nu tr[da pe Otilia. 1

Sunt mi=cat[! (fr.)

209


G. C[linescu

— Drama mea e simpl[, povesti Georgeta. Tata a r[mas v[duv =i s-a c[s[torit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitreg[ era o femeie de o mare elegan\[ =i de o cochet[rie abia ascuns[. Cred c[ asta l-a ame\it pe tata, care s-a sim\it ]nc`ntat s[ fie v[zut la bra\ cu o femeie a=a de elegant[. Atr[gea aten\ia b[rba\ilor numaidec`t =i-=i f[cea rela\ii str[lucite. Femeia aceasta m-a pervertit. M-a ]nv[\at de mic[ cu luxul, m[ ]mbr[ca ]n m[t[suri, se servea de mine ca de o p[pu=[ necesar[ apari\iei ei ]n lume. Mi se pare, a=a am auzit, c[ fusese pe vremuri actri\[. Avea pentru mine aten\ii nu de mam[, ci de mare croitoreas[. }n liceu, ]nsp[im`ntam pe profesoare prin lux. Ruf[ria f`=`ia pe dedesubt =i umpleam sala de miros de parfum scump. }n special, o profesoar[, fat[ b[tr`n[, cu p[rul str`ns ]ntr-un conci s[rac pe v`rful capului, era turbat[ de curiozitate. M-a pus ]ntr-o zi s[ m[ dezbrac ]n fa\a fetelor, s[ vad[ cum sunt ]mbr[cat[, =i rezultatul a fost c[ toat[ clasa s-a str`ns ]n jurul meu. Eram ]ntr-o combina\ie cu broderie superb[. Mama m[ l[sa s[ stau p`n[ la orele t`rzii c`nd avea musafiri =i ]ncepuse s[-mi plac[ a fi curtat[. To\i b[rba\ii ]mi s[rutau m`na, pe care le-o ]ntindeam din proprie ini\iativ[, =i flirtam. Am ajuns acolo c[ pentru mine a nu avea o rochie cumsecade la ]nceputul unui sezon e o nenorocire. A= fi ]n stare s[ m[ omor. }mi place muzica, citesc, vorbesc fran\uze=te (mama m-a dus un an =i la Paris) =i am ]nclina\ie pentru studiu. Mi-ar fi pl[cut, de pild[, s[ fiu student[ la medicin[. Dar a= ]nnebuni s[ stau prea mult[ vreme f[r[ s[ ies, f[r[ zgomot, lumin[, mese fine. Nici noaptea nu pot s[ dorm. M-am dus la Conservator, s[ studiez canto. N-am stat ]ns[ mult, fiindc[ prea era serios. Munc[, munc[ =i iar munc[. Via\a monden[ mi-a intrat ]n s`nge ca un vi\iu, =i asta din cauza iubitei mele mame vitrege. +i totu=i, cum mi-ar pl[cea s[ am un b[rbat, un copil, s[ fac =i eu ceva folositor! Nu sunt frivol[ din na=tere, nici stricat[, am fost numai pervertit[. — Nu exagerezi? ]ntreb[ Felix, serios ca un medic. Te po\i reeduca. Po\i iubi! — Nu cred. Mi s-a ]nt`mplat un lucru prea teatral ca s[ nu devin cinic[. Nu-\i po\i ]nchipui m[car. Mama ]l ]n=ela pe

210


Enigma Otiliei

bietul tata, ]ncepusem s[ observ, c[ci eram mare, aveam =aisprezece-=aptesprezece ani. Tata se ruinase cu cheltuielile ei nebune, =i acum ea o ducea mai departe pe acela=i picior, dar cu contribu\ia altora, ]ncepuse s[ m[ vad[ cu ochi r[i, eram prea frumoas[ =i-i f[ceam concuren\[ — a=a cel pu\in credea ea. Nu-mi d[dea bani pentru rochii, tatei nu m[-nduram s[-i cer, =i sufeream grozav. Atunci am luat o hot[r`re eroic[... prin banalitatea ei. O, s[ nu-\i ]nchipui c[ sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o spe\[ mai sub\ire. Sunt o burghez[ luxoas[, care viseaz[ s[ se m[rite. Ei bine, am vrut s[ m[ m[rit. Am cunoscut un t`n[r ofi\er, cam anost, cam ]nfumurat, cum sunt mul\i, dar care atunci ]mi pl[cea. Mi s-a p[rut chiar c[-l iubesc. L-am invitat acas[. Mama l-a primit entuziasmat[, au ]nceput mesele p`n[ noaptea t`rziu. Logodnicul meu — a=a se numea oficial — ]mi d[dea s[ beau vin, ciocnea cu mine Brü derschaft, m[ str`ngea de talie ]n fa\a tuturor, =i ]ntr-o noapte, profit`nd de ame\eala mea, a intrat la mine ]n odaie =i, jur`ndu-mi c[ m[ iube=te =i c[ m[ ia ]n c[s[torie, c[ totul e o chestiune de formalit[\i, a f[cut ceea ce o fat[ prudent[ nu ]ng[duie dec`t dup[ nunt[. A doua zi, dezmeticit[, am pl`ns, am m[rturisit mamei, care a r`s ]ntr-un mod foarte ciudat =i, ]n sf`r=it, stimatul logodnic a promis solemn tatei c[ m[ ia de nevast[. Am f[cut chiar verighete, trusou. Logodnicul se instalase aproape ]n casa noastr[, din ce ]n ce mai intim cu mama. +i =tii ce s-a ]nt`mplat? Mama a dat divor\ de tata, care, de sup[rare, s-a ]mboln[vit =i a murit, =i s-a m[ritat cu ofi\erul meu, iar eu, eu, e=ti medicinist, deci pot s[-\i spun, eu am f[cut un avort. De atunci sunt „o fat[ fain[“, greu de c[p[tat, aproape onest[, dar totu=i mai mult sau mai pu\in venal[. +i totu=i, curioas[ mo=tenire, de la p[rin\i se vede, a= vrea s[ m[ m[rit. L-a= lua pe general, dar e prea b[tr`n. Nu vreau s[ r[m`n a=a de cur`nd v[duv[. Felix r[mase foarte impresionat de aceast[ autobiografie. Asem[narea dintre destinul Otiliei =i al Georgetei ]l izbi. }n definitiv, =i el se afla ]n acelea=i condi\ii. Erau, to\i, copii care nu se bucuraser[ de o familie cordial[. }ntinse m`na =i o puse ]n semn de simpatie mut[ pe o m`n[ a Georgetei. Aceasta,

211


G. C[linescu

recunosc[toare pentru gestul fratern, ]l m`ng`ie din nou pe obraz, gest care arunc[ ]n fundul sufletului lui Felix o u=oar[ nemul\umire. De ce oare, ]=i zicea, fetele ]l m`ng`ie a=a, ca pe un copil mic? Nu inspira el nici o ]ncredere viril[? — Dar tu... ah, iart[-m[... dar dumneata e=ti tot cam a=a, f[r[ p[rin\i. Te sim\i singur, nu? +i de Otilia am auzit c[ are tat[ vitreg. Spune-mi drept, ce fel de fat[ e Otilia asta? Mi se pare c[ o iube=ti. Cum se poart[? La v`rsta asta, voi, tinerii, juca\i tot sufletul pe o carte. Trebuie s[ fii mai blazat. — Otilia e o fat[ admirabil[, o fat[ superioar[, spuse Felix, c[p[t`nd ]ncredere =i bucuros ]n fundul sufletului de a vorbi cu cineva despre problema care-l chinuia ]ndeosebi. E o fat[ admirabil[, dar n-o ]n\eleg. +i ]ncepu s[-i spun[ toate ]ndoielile lui despre Otilia, rela\iile cu Pascalopol, plecarea la mo=ie, cu at`ta aprindere confesional[, ]nc`t o lacrim[ gratuit[, din exces de sensibilitate, se str`nse ]ntr-un ochi, f[r[ a fi avut deloc impulsiunea de a pl`nge. Felix f[cu gestul de a se freca la ochi =i de a reac\iona ]mpotriva acestei false impresii, dar gestul fu at`t de st`ngaci, ]nc`t ochii stimula\i se umplur[ =i mai mult de lacrimi. Georgeta crezu cu dinadinsul c[ Felix pl`nge. — O, ce copil e=ti, zise ea cu o alintare ]n glas, care f[cea =i mai simpatic[ fa\a ei rotund[, de por\elan, ce copil e=ti! Dar nu trebuie s[ pl`ngi! Poate =i ea te iube=te. A=a suntem noi, femeile, capricioase, bizare. Eu o ]n\eleg foarte bine. S-a plictisit de at`tea mizerii, n-a voit s[-\i tulbure viitorul. +i eu dac[ a= fi ]n locul ei a= fi f[cut la fel. Te-a= fi cru\at. E=ti a=a de t`n[r! De ce s[ vezi toate lucrurile ]n negru? De=i nu pl`nsese, neput`nd s[-=i ascund[ lacrimile venite din senin, Felix le l[s[ s[ se rostogoleasc[ pe obraz. Aceste lacrimi fiziologice ]i de=teptar[ ]ns[ un sentiment adev[rat de consolare =i se sim\i mul\umit ca un copil m`ng`iat. De team[ ca lucrul s[ nu se mai repete, se ridic[ s[ plece. — Pleci? zise Georgeta. }mi pare r[u c[ te-am ]ntre\inut cu fleacuri. Un t`n[r nu vine la o „fat[ fain[“ ca s[ asculte astfel de confesiuni. E=ti simpatic, ]\i repet. Nu vreau s[ te seduc ]n

212


Enigma Otiliei

paguba dragostei dumitale. Stimez pe Otilia numai prin felul cum ]mi vorbe=ti despre ea. — }\i mul\umesc, zise Felix s[rut`ndu-i m`na ]ndelung. — }ns[ po\i fi credincios unei femei, chiar f[c`ndu-i mici infidelit[\i cu o alta. E un fel de a o pre\ui prin compara\ie. |i-am spus, sunt o fat[ cuminte p`n[ la un punct, dar nu sunt o sf`nt[. A p[c[tui cu un t`n[r simpatic este acum pentru mine, f[r[ ipocrizie, singura distrac\ie ]n via\[. }\i dau voie s[ vii oric`nd ca s[ ]ncerci s[ m[ tragi pe calea pierz[rii. Felix ]n\elese ]ndemnul spiritual al fetei, dar o sfial[ grozav[ ]i paraliza orice gest. Se sim\i stupid. Dorea din tot sufletul pe aceast[ fat[ simpl[ =i gra\ioas[ =i-=i d[dea seama c[ r[ceala lui era jignitoare pentru o femeie care mersese at`t de departe. Lu[ am`ndou[ m`inile Georgetei =i le s[rut[ =i pe o parte, =i pe alta. Se afla l`ng[ u=a de la intrare. Georgeta z`mbi. — Ah, zise Georgeta, e=ti de o timiditate! +i prinz`ndu-i capul ]ntre m`ini, ]l s[rut[ cu putere =i prelung pe buze. Felix ie=i ame\it pe u=[, fericit =i totdeodat[ ]nciudat de st`ng[cia lui, de situa\ia, deplorabil[ pentru un b[rbat, de a fi sedus de o femeie.

213


G. C[linescu

CUPRINS

XII Peste c`teva zile, Felix primi o carte po=tal[ ilustrat[ care-i f[cu s[-i tresar[ inima la-nceput, =i-apoi ]l cufund[ ]n triste\e =i mai mare. Pe o vedere de la Paris (eternul Turn Eiffel), recunoscu scrisul Otiliei. Fata ]i trimitea scurte salut[ri din Fran\a, unde nu spunea cu cine se afl[, ]ntreba de mo= Costache =i de el =i-l ruga s[-i scrie, d`ndu-i un num[r oarecare pe rue de la Michodiÿre. Lucrul acesta nu l-ar fi b[nuit niciodat[. Ce c[uta Otilia la Paris, mai ales cu cine? F[r[ ]ndoial[, cu Pascalopol. Sufletul i se umplu de am[r[ciune. Dac[ Otilia s-ar fi dus la mo=ie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseal[ care se scuza, mai ales c[ mo=ia era un loc de delectare prim[vara. Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormea poate ]n aceea=i camer[ cu Pascalopol, trecea drept so\ia lui, dac[ nu era, legal sau nelegal. La Paris, Pascalopol ]nceta de a mai fi un simplu protector patern. Un om ]n v`rst[, care duce minorele ]n str[in[tate, e un corup[tor. Felix ]l ur]. „Ce fat[ f[r[ suflet, ]n orice caz, Otilia asta! se g`ndi el. Pleac[ de at`ta vreme de acas[ =i nu scrie un r`nd lui mo= Costache, pe care spune c[-l iube=te.“ Felix lu[ o fotografie a Otiliei =i o privi ]ndelung. Ciudat, ochii limpezi ai fetei dezmin\eau proastele lui opinii. Cine =tie dac[ nu erau =i alte motive la mijloc ]n aceast[ familie ciudat[, pe care n-o cuno=tea ]ndeajuns?! Mo= Costache nu se purtase ]n a=a chip ]nc`t s[ merite recuno=tin\a fetei. Felul cum ]l tutela pe el, specul`ndu-l, era o dovad[. R[m`nea ]ns[ excesul de intimitate cu Pascalopol. M[rturisi c[ nu ]n\elegea nimic =i se sim\i descurajat. O iubise pe Otilia, dar purtarea ei nu-i d[dea nici o speran\[. Era zadarnic s[ se mai ]n=ele. Felix comunic[ scrisoarea lui mo= Costache, care o ]nregistr[ cu un r[gu=it „Daaa?“ lipsit de semnifica\ie hot[r`t[, p[r`nd

214


Enigma Otiliei

mai degrab[ m`ndru de aventura fetei, acesta spuse vestea Marinei, =i Marina o trecu mai departe. Aurica chem[ palid[ pe Felix la porti\[. — Domnule Felix, e adev[rat c[ ai primit o scrisoare de la Otilia? — Da, ]mi scrie de la Paris. Aurica r[mase cu gura c[scat[. Apoi fugi iute ]n cas[ =i, v`n[t[ la fa\[, vorbi cu glasul sugrumat cu care se vestesc catastrofele: — Mam[, ai =tiut asta? Otilia e la Paris. Aglae suferi =i ea o scurt[ convulsiune a mu=chilor fe\ei, dar nu-=i schimb[ pozi\ia pe scaun. Dup[ pu\in timp, rezum[ numai ]ntr-un cuv`nt toat[ firea ei: — Sc`rb[! — De=teapt[ fat[! coment[ St[nic[ =tirea, c`nd o afl[. +tiu c[ se descurc[-n via\[! — Dumneata nume=ti de=tept[ciune, zise Aurica, s[ pleci f[r[ ru=ine cu un b[rbat ]n str[in[tate? — Da! decret[ St[nic[. Numesc de=teapt[ o femeie care suce=te capul b[rba\ilor. {sta e rostul femeii. Aurica privi \int[ ]n du=umea, p[truns[ de argument. Suferin\a fe\ei sale dovedea c[ ]n fond era de aceea=i p[rere. Felix, noros, se duse ca un om care vrea s[ se sinucid[ la Georgeta =i se purt[ ]n a=a chip, ]nc`t fata, inteligent[, ]n\elese tulburarea =i dorin\a lui ascuns[ =i-i u=ur[ cu ]ndem`nare manifestarea. Felix se bucur[ din plin de darurile pe care i le putea oferi fata, dar, cu toat[ frumuse\ea excep\ional[ a acesteia, ]l uimi mai cu seam[ simplitatea cinismului ei, gra\ia fireasc[ cu care putea s[ treac[ de la gesturile cele mai ]ndr[zne\e la convorbirea prieteneasc[. Sim\i pentru ea recuno=tin\[, dar ]n\elese totdeodat[ c[ numai pe Otilia o iubea. Pentru Otilia avea o spaim[ mistic[ =i nu =i-ar fi ]nchipuit-o niciodat[ ]n atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exalt[ri, era pu\in jignit de indiferen\a blazat[ cu care se oferise Georgeta, de lipsa de importan\[ pe care o d[dea ]nt`mpl[rii. Ea ]l privea cu simpatie =i curiozitate, ]ndep[rt`ndu-i de pe

215


G. C[linescu

ochi o =uvi\[ de p[r, s[rut`ndu-l, ]ns[ cu acel aer de deta=are profesional[ al femeilor care se amuz[ de orice nou[ cucerire. Georgeta ]l puse pe Felix pe programul ei: — }mi placi foarte mult, ]i zise, po\i s[ vii c`nd vrei s[ m[ vezi, dar niciodat[ seara =i nici s`mb[ta. Nu trebuie s[ te ]nt`lne=ti cu generalul meu. Felix =edea totu=i ]ncurcat, =i Georgetei i se p[ru c[ ghice=te motivul luptei lui interioare. — Te aleg ca pe un fel de logodnic simbolic. Vreau s[ cunosc =i eu tulbur[rile unei fete oneste. S[ nu-mi faci nici un fel de cadou, c[ m[ sup[r. }n schimb, uite, ]\i dau eu un ac de cravat[, ca s[ nu m[ ui\i! Nu te teme! Proprietarul lui a murit. Trebuie s[ =tii c[ sunt relativ, o! relativ, a=a de onest[, ]nc`t po\i fi ]ntradev[r m`ndru de cucerirea ta, =i-\i dau voie s[ \i-o tr`mbi\ezi la lume, fiindc[ generalul meu nu crede nimic. Nu fi prost, ad[ug[ ea, s[rut`nd ]nc[ o dat[ pe Felix, pe fa\a c[ruia plutea o u=oar[ incredulitate, dac[ auzi pe c`te un tip spun`nd c[ vine la mine, c[ sunt a=a =i pe dincolo, s[ =tii c[ se laud[. E paradoxal, dar a=a e: nu sunt o... (Georgeta sufl[ cuv`ntul ]n urechea lui Felix). }ns[, te rog, s[ nu te ]ndr[goste=ti de mine, nu vreau s[ te am pe con=tiin\[. Am g`nduri nebune matrimoniale, dar nu mi-a= ierta s[ te stric. }n definitiv, e mai bine s[ te por\i cu mine cum te-ai purta cu o... (=i ]i sufl[ din nou cuv`ntul ]n ureche). La plecare, Georgeta ]=i aduse aminte de ceva: — Ascult[, zise, treci neap[rat pe la Iorgu, la restaurant! Vrea s[-\i vorbeasc[ urgent, nu =tiu ce. F[-mi negre=it acest serviciu, fiindc[ Iorgu e un om de care noi, „artistele“, avem nevoie. Felix ie=i de la Georgeta mai optimist, cu o ]ncredere ]n via\[ mai solid[. O m`ndrie viril[ lini=tit[ ]i regulariza b[t[ile inimii. Georgeta era ]nt`ia femeie pe care o cuno=tea carnal, lucru pe care se str[duise s[-l ascund[ Georgetei ]ns[=i, din vanitate. Nu =i-ar fi putut ]nchipui c[ o cucerire poate fi at`t de simpl[, fiindc[ nu se ]ndoia de sinceritatea Georgetei. Timiditatea de p`n[ acum i se vindec[ aproape toat[, dintr-o

216


Enigma Otiliei

dat[, =i sim\i c[ cu alt[ femeie ar =ti s[ se poarte de-aci ]ncolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia ]i ap[ru din nou scuzabil[ =i se ]nvinov[\i de a fi avut b[nuieli nedrepte asupr[-i. Pascalopol era un om de un mare bun-sim\ =i nu se putea ca el s[ fi fost a=a de lipsit de respect fa\[ de mo= Costache, ]nc`t s[-i r[peasc[ fata ca pe o ]ntre\inut[ oarecare. }=i ref[cu fa\a Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorul pieptenului, r`sul ei =i sim\i c[ nimic nu era comun ]ntre ea =i Georgeta, de=i am`ndou[ erau foarte inteligente =i fine. Otilia era ]ndr[znea\[, dar inocent[ ]n toate vorbele ei, de o brusche\e de sor[. Dac[ ar fi avut-o din nou al[turi, ar fi ]ngenuncheat, =i-ar fi pus capul ]n poalele ei, s-ar fi ferit s[-i spun[ =i cel mai ne]nsemnat cuv`nt dubios. Otilia era de o =treng[rie at`t de cast[, c[ ]ndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El ]nsu=i observ[ acest lucru ciudat. }n loc ca ]nt`mplarea cu Georgeta s[-i fi de=teptat cinismul viril, s[-l fi f[cut mai pozitiv ]n pl[ceri, dimpotriv[, ]i limpezise spiritul, ]l f[cuse mai apt pentru dragoste. Se hot[r] s[ scrie numaidec`t Otiliei. Lu[ o h`rtie =i a=ternu aceste cuvinte: „Drag[ Otilia, Plecarea ta nea=teptat[, ho\easc[ a zdruncinat ]n mine, la ]nceput, toate credin\ele. Aveam o ra\iune ]n via\[ =i ]mi ]ndeplineam datoria cu sfin\enie fa\[ de ea. +i tocmai tu m-ai ]n=elat, a=a cel pu\in mi s-a p[rut. M[ iube=ti sau nu m[ iube=ti, mi-e fric[ sa te mai ]ntreb, dup[ cum mi-e fric[ s[-\i cer s[-mi spui cu ce prilej e=ti la Paris =i cum trebuie s[ te numesc eu de aci ]nainte. }ns[ cred iar[=i ]n tine, =i eu, din partea mea, m[ voi \ine de cuv`nt, voi face adic[ a=a ]nc`t s[ te fi meritat, dac[ tu ai avut vreodat[ de g`nd s[-\i arunci ochii asupra mea. Mo= Costache e s[n[tos. Felix“ Felix arunc[ scrisoarea la cutie =i se ]ndrept[ spre restaurantul lui Iorgu. Acesta ]l primi cu mare ceremonie. frec`ndu-=i m`inile, ]l v`r] ]ntr-un fel de birou, ]l ]ntreb[ dac[ dorea s[ consume ceva =i, la nega\iunea timid[ a lui Felix, comand[

217


G. C[linescu

din proprie ini\iativ[ siropuri, pr[jituri, asigur`ndu-l c[ sunt de cea mai bun[ calitate. Felix era curios s[ afle motivul chem[rii =i nu izbutea s[ g[seasc[ o ipotez[ oric`t de pu\in valabil[. Iorgu, cu multe g`f`ituri =i frec[turi de m`ini =i o dificultate ie=it[ din dorin\a de a vorbi distins, ]=i expuse cazul: — Domnule Felix, te-am chemat, =i s[ m[ ier\i c-am ]ndr[znit, te-am chemat fiindc[ =tiu ce om de treab[ sunte\i =i sunte\i =i rud[ cu domnul Giurgiuveanu. (Iorgu amesteca persoana a doua singular[ cu a doua plural[, dup[ impresiile momentului.) Domnule Felix, dac[ ai vrea s[-mi faci un serviciu, \i-a= mul\umi ca la un frate. Noi am v`r`t capital mare ]n afacerea asta =i nu zic c[ nu merge, nu vreau s[ sup[r pe Dumnezeu (Iorgu se ]nchin[ supersti\ios), dar e nego\ delicat, din orice se stric[. Aici totul e s[ ai vad, s[ =tie lumea de unde s[ te ia. Dac[ m[ mut, sunt un om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum =tii =i dumneata, =i nu pot s[ m[ pl`ng. Am pl[tit cinstit =i am r[mas. Dar acum am aflat c[ unchiul dumitale vinde casele. }mi vin samsari mereu. Dac[ vine alt proprietar, ce m[ fac eu? }mi m[re=te chiria, asta nici vorb[, a= da =i mai mult, de=i =-a=a e greu. Dar umbl[ concuren\a. E cineva care vrea s[ m[ scoat[ de aici =i s[ deschid[ el restaurant. Domnule Felix, nu te uita la noi c[ p[rem oameni cu stare, avem riscurile noastre. Uite, eu am copii mari, unul, s[-mi tr[iasc[, e ca dumneata, student la Drept, a= vrea s[-l cuno=ti, ne face onoare mare. Eu trebuie neap[rat s[ stau aici. (Iorgu ]mpreun[ m`inile =i vorbi lui Felix ]n a=a chip, ]nc`t se p[rea c[ trateaz[ cu el.) Domnule Felix, cump[r[m noi casa, d[m c`t se cere, ne ]mprumut[m, ]n fine, facem ce facem, suntem negustori rom`ni, cinsti\i, dumneata ai auzit de Iorgu. De ce s-o ia altul, c`nd noi am l[sat at`\ia bani ca chirie? —Eu, se ap[r[ u=or Felix, am toat[ bun[voin\a, ]ns[ mo= Costache nu prea vorbe=te de astea cu mine. — Domnule Felix, urm[ Iorgu, mai cu aprindere, nu-\i cer mare lucru. S[ vezi cum stau lucrurile =i te rog s[ nu te superi de ce-am s[-\i spun. Eu am vorbit cu domnul St[nic[ de chestia asta, i-am dat =i onorarii =i mi-a f[g[duit marea cu sarea. Da

218


Enigma Otiliei

nu mi-a adus nici un r[spuns, m[ tot poart[ cu vorba. Un chelner de la mine mi-a spus c[ l-a v[zut cu amicul care m[ sap[ pe mine. +tii, s[ nu te superi, dar domnul St[nic[ e un om, cum s[ zic... — Nu m[ sup[r, protest[ Felix, z`mbind, ]ns[ ce trebuie s[ fac? Iorgu se ]nveseli. — S[-i vorbe=ti domnului Giurgiuveanu, poate nu i-a spus nimic, a=a b[nuiesc eu, s[-i spui c[ vreau eu s[ cump[r, c[ dau c`t cere, s[ m[ cheme s[ st[m de vorb[. Eu a= fi venit, dar n-am vrut s[ m[ vaz[ lumea, am crezut ]n domnul St[nic[. Felix f[g[dui, =i Iorgu, ]n culmea satisfac\iei, se repezi s[-i ofere fel de fel de lucruri, ]i strecur[ ]n buzunar \ig[ri exotice, bomboane. — Am s[ m[ uit la dumneata ca la un tat[, pardon, ca la un frate! La col\ul str[zii, St[nic[ r[s[ri ca din p[m`nt. — Ha, ha, tipule, te-ai dezghe\at bine, frecventezi localurile de perdi\iune! Bravo, te felicit. Dar ce cau\i la ora asta? Te-am v[zut cu Iorgu. Spune-mi drept, ce-\i spunea? E=ti t`n[r ]nc[, naiv, [sta e vulpe b[tr`n[, ]=i face treburile cu dumneata. Spune-mi drept (St[nic[ ]l privi pe Felix ]n ochi), te sondeaz[ ]n chestia localului, \i-a spus ceva de contract, de vreo v`nzare? — Nu! min\i Felix, devotat lui Iorgu, din instinct. St[nic[ se uit[ incredul. — Z[u? Dar e ]n stare! S[ nu te ui\i la el. {sta e un punga= care a f[cut milioane, pe spinarea mea, a dumitale, a cui vine s[-=i lase banii aici. Ce-ar vrea el? S[ ia un local splendid pe nimic? Mo= Costache nu vinde, mi-a spus mie, pe cuv`ntul meu de onoare. De ce s[ v`nd[? S[ risipeasc[ averea? Ar fi o dobitocie. Tot ce are las[ Otiliei, ascult[-m[ pe mine. (St[nic[ zg`l\`i pe Felix de hain[.) E ]n interesul dumitale. Ai s-o iei pe Otilia de nevast[, nu spune nu, doar nu vrei s-o iei goal[. Nu fi prost! Interesul nostru e ca mo= Costache s[ nu v`nd[ nimic. Nici nu sufla vorb[ b[tr`nului de asta, c[ se sup[r[ foc. Nu-i place s[-i ba\i capul. Astea sunt escrocherii de-ale lui Iorgu,

219


G. C[linescu

care-=i ]nchipuie c[ ar putea s[ dea o lovitur[, =i cu c`teva chirii s[ devin[ proprietar. S[ vrea s[ fac[ asta mo= Costache, =i dumneata, ca t`n[r cinstit, viitor ginere, sa-i spui: Nu, mo=ule. }n timpul vorbirii, St[nic[, z[rind ceva ]n buzunarul lui Felix, v`r`se m`na: — Ia te uit[, pezevenghiul! El \i-a dat astea? Astea-s \ig[ri de contraband[, eu i-am f[cut afacerea. +i St[nic[ v`r] una ]n gur[, l[s`nd pe celelalte ]n buzunarul lui Felix. Apoi se r[zg`ndi. — Parc[ nu fumai! — Nu! — Atunci, d[-mi-le mie, nene, e p[cat s[ te joci cu ele, ca copiii mici. Felix ]l asigur[ c[ va fi discret =i d[du s[ plece, dar St[nic[ ]l \inu de hain[. — Stai, frate, unde fugi a=a? Ai mai fost pe la Georgeta? Acel „mai“ familiar dovedi lui Felix c[ St[nic[ era ]n curent cu vizitele lui la fat[. Nu putu s[ mint[. — Am fost o dat[, ]n treac[t! St[nic[ ]l str`nse tare de hain[, cu am`ndou[ m`inile, confiden\ial. — Amice, sunt vinovat fa\[ de dumneata. Da, sunt vinovat! M-am purtat neleal. Eu \i-am f[cut cuno=tin\[ cu Georgeta =i te-am ]ndemnat, m[-n\elegi... Am f[cut foarte r[u. Am o r[spundere cu dumneata. Te rog eu s-o ocole=ti pe fata asta. }\i spun ]n interesul reputa\iei dumitale, al fericirii dumitale! Ce =tii cine e asta? Am =tiri rele de tot despre ea. Mi-a spus cineva lucruri grozave, c[ ar fi ie=it dintr-un =antan de la Br[ila, =antan de marinari. Azi s[ n-ai ]ncredere ]n nimeni. Fata asta poate s[-\i fie nefast[, poate s[-\i transmit[, pricepi... e=ti b[iat inteligent, ce naiba, viitor doctor. Dumneata trebuie s[ te p[strezi ca un crin pentru Otilia. Las’ c[-\i g[sesc eu alt[ fat[, mai fain[. Georgeta, ]\i spun ]ntre patru ochi, e o escroac[. Are un general, pe care-l toac[... Uit`nd imaginea lilial[ de la ]nceput a Otiliei, St[nic[ ad[ug[:

220


Enigma Otiliei

— Fiindc[ ai fost prost... S[ fi fost eu ]n locul dumitale, azi Otilia era metresa mea, =i a= fi stat eu cu ea acolo frumos ]n bra\e, ]n locul lui Pascalopol. Felix fugi f[r[ s[ mai asculte, de=i St[nic[ ]l strig[, desperat: — Stai, frate, am ceva s[-\i mai spun. Felix comunic[ seara lui mo= Costache dorin\a lui Iorgu, f[c`ndu-i acestuia un portret din cele mai m[gulitoare, a=a, din scrupul amical, de=i nu-=i f[cea iluzii asupra prestigiului s[u pe l`ng[ mo= Costache. B[tr`nul bulbuc[ ochii mari. — |i-a spus el c[ cump[r[? Auzi dumneata, =i c`t d[? — D[ c`t ceri. Vrea s[ discuta\i! — P[i, nu mi-a trimis el vorb[ prin St[nic[ zilele trecute, c`nd l-am ]ntrebat, c[ nu e amator? Spunea c[ a cump[rat ]n alt[ parte. — S[ =tii c[ nu e adev[rat. Domnul Iorgu l-a trimis pe St[nic[ la dumneata tocmai ca s[ te roage s[-i vinzi casele, i-a dat =i bani pentru asta. I-a dat =i mai ]nainte dou[ sute de franci de fa\[ cu mine, ca s[-i prelunge=ti contractul. Mo= Costache r[gu=i brusc =i ridic[ m`inile spre Felix, ca spre singurul vinovat. — Punga=, tic[los, s[ nu-l mai v[d ]n casa mea! i-am dat cinci franci, ]n\elegi! i-am dat cinci franci pentru tr[sur[, s[ mi-l aduc[ pe Iorgu aici, =i-l a=tept de trei zile. M[garul! M[ vinde du=manilor! Hai acuma acolo! S[ mergi cu mine acolo! — Unde? — La Iorgu! Felix primi cu bucurie propunerea, satisf[cut s[ ]ndatoreze pe acela ]n care vedea un tat[ al Otiliei. }=i puse alte haine, ]ndrept[ cravata roas[ a lui mo= Costache =i ie=ir[. Fiind cam departe, ]ntreb[ pe b[tr`n dac[ nu vrea sa ia un tramvai sau o tr[sur[, Dar mo= Costache protest[: — E=ti obosit? Pentru mine, nu! Mergem ]ncet-]ncet. Tot drumul, b[tr`nul bomb[ni, oc[r`nd ]n surdin[ pe St[nic[: punga=, escroc etc. Ca s[-i fac[ o pl[cere lui Felix, g[si cu cale s[ cumpere de pe drum un fi=ic cu alune americane, pe care le ron\[i aproape numai el. Sosi\i ]n fa\a restaurantului,

221


G. C[linescu

mo= Costache trimise pe Felix ]nainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecur[ cam stingherit printre mese, fiindc[ ]ncepuse s[ se str`ng[ lumea (erau orele zece), c[ut`nd din ochi pe St[nic[, pe care-l b[nuia la p`nd[. }l dibui pe Iorgu, care, jubil`nd, se precipit[ spre u=[, urm[rit de Felix, =i g[si pe b[tr`n ]n marginea trotuarului, m`nc`nd alune americane. — Coane Costache, te voi binecuv`nta toat[ via\a pe dumneata =i pe nepotul dumitale! Restauratorul ]i ]mpinse ]ntr-un gang ]ngust =i obscur =i-i scoase, pe sc[ri ]ntortocheate =i coridoare nea=teptate, ]n birou. Dind[r[tul unei u=i se auzi un r`s ascul\i de femeie =i sc`r\`itul ap[sat al unor ghete. Era un „separeu“. Mo= Costache rumega alune =i pip[ia pere\ii, lemn[ria, clan\ele, mul\umit de ele. — Am v`r`t o avere, coane, ]n repara\ii, ]i zise Iorgu, \i-am ]ngrijit localul ca pe casa mea. +i acum s-o v[d ]n m`inile du=manilor? Felix, ajuns ]n birou, fu cuprins de un scrupul. I se p[ru c[ e o indiscre\ie s[ asiste la dezbaterile celor doi, mai ales c[-l vedea pe mo= Costache cam st`njenit =i-=i zise chiar c[ nu-i de demnitatea lui s[ se amestece ]n astfel de lucruri. }i era foame. Fugise acas[ f[r[ s[ m[n`nce, iar mo= Costache ]l luase prea repede. Domnul Iorgu, auzindu-i dorin\a, d[du ordine stra=nice s[ i se ]ntind[ ]ntr-un separeu masa =i s[ i se ofere tot ce va pofti, ]n contul lui. Doi chelneri explicar[ lui Felix, cu r[bdare =i v[dit[ simpatie, calit[\ile tuturor m`nc[rurilor, discutar[ ]ntre ei, se trimiser[, pe r`nd, unul pe altul la buc[t[rie =i-l hr[nir[ pe t`n[r cu ceea ce socotir[ ei a fi cinstea casei, turn`ndu-i, ]ntr-un batalion de pahare, felurite vinuri. Ame\it, p[truns prin tot trupul de o senza\ie de bun[ stare, dup[ acest chef de unul singur, Felix se g`ndi deodat[ la evenimentul de peste zi. Tr[ise azi o zi nou[ ]n existen\a lui, cunoscuse pl[cerile vie\ii. F[r[ s[-=i dea seama cum, se auzi ]ntreb`nd: — Dar domni=oara Georgeta nu e aici? Chelnerul se repezi pe u=[ =i se-ntoarse cur`nd cu =tirea c[ domni=oara tocmai venise =i-=i dregea coafura ]n odaia econoamei. Prin sufletul lui Felix trecur[ vanit[\i de b[rbat cu

222


Enigma Otiliei

amante frumoase =i cu avere. I se spuse c[ domni=oara, auzind de el, trimisese vorb[ c[ vine =i ea, numaidec`t. Ceea ce se =i ]nt`mpl[. Georgeta intr[ ]ntr-o rochie de satin negru, inund`nd odaia de parfumuri, iar chelnerul ie=i discret pe u=[. — Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a ]nt`mplat? Tu ]ncepi s[ te strici? Vai, ce de vinuri! Georgeta lu[ capul lui Felix ]ntre palme =i-l privi serios ]n ochi. Apoi gust[ din unele vinuri. — Vinuri tari, observ[ ea. Ai s[ te-nve\i r[u! Eu credeam c[ tu dormi acum! A=a ]nve\i tu carte? S[ =tii c[ nu te mai iubesc, dac[ te apuci de chefuri. Mi-a spus mie ceva St[nic[. Felix se cam sup[r[ de moral[. }l agasa aerul matern. Se sim\ea b[rbat ]n toata firea. }i explic[ Georgetei c[ venise cu mo= Costache pentru ni=te treburi =i c[ m`ncase, pur =i simplu. — A=a? Ei, atunci, iart[-m[. +tiam eu c[ e=ti b[iat cuminte. }n\elegi c[ nu pot s[ am iluzia unei logodnice cu un st`lp de =antane. Nu =tii ]ns[ ce rude ai! St[nic[ al t[u e o perl[. De-abia am sc[pat de el. Cum ai plecat de la mine, a venit =i mi-a f[cut o moral[ stra=nic[. }nt`i mi-a spus c[ te stric, c[ el are r[spunderi, c[ mo= Costache te-a dat ]n paza lui. Apoi a ]ntors foaia, v[z`nd c[ r`d. Mi-a spus c[ tu e=ti un stricat, c[ ai sedus pe Otilia, care din cauza ta =i-a luat lumea ]n cap, =i pe o cumnat[ a lui. Aurora, Aurica, a=a ceva, pe care n-ai mai vrut s-o iei de nevast[, ]n sf`r=it, c[ de la Ia=i te-a dat afar[ din =coal[ pentru scandaluri amoroase. }n\elegi? Tu ai fi o vietate de ap[, cum se zice ]n argoul nostru, care te dai numai la fete ]ntre\inute, ca s[ le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar eu pe general. Ce zici? Lui Felix i se f[cu un v`rtej ]n cap =i se ridic[, ]mpleticindu-se, de pe scaun. — Domni=oar[ Georgeta, zise el, cu glasul tremurat de m`nie, e adev[rat c[ am dormit cu dumneata azi, dar eu te respect =i te rog s[ m[ respec\i, la r`ndul dumitale. Georgeta ]i puse repede m`na alb[ =i plin[ de inele la gur[: — Taci, pentru numele lui Dumnezeu, c[ te aude lumea! Uf! Ce emo\ii am! Sunt, ]n sf`r=it, obiectul unor indign[ri

223


G. C[linescu

romantice. Felix drag[, dar eu n-am vrut s[ te jignesc, eu nu cred nimic din toate astea, tu e=ti un b[iat delicios. Eu ]\i spun vorbele lui St[nic[, a=a, ca s[ cuno=ti lumea. Georgeta puse un obraz al ei pe obrazul lui Felix =i, cuprinz`ndu-l cu m`na de mijloc, ]l leg[n[, ]ng`n`ndu-l ca pe un copil: — Prost ce e=ti! }n\eleg de ce te iubea Otilia! St[nic[ e un tip rar, nu-l =tiu eu? Acum i-a intrat ]n cap c[ trebuie s[ divor\eze de nevast[-sa =i s[ se ]nsoare cu alt[ femeie, mai de lume. S-a oferit s[ m[ ia de nevast[, propun`ndu-mi s[ cer generalului s[-mi fac[ o cas[ pe numele lui. Spune fel de fel de prostii: s[ mergem ]n Argentina, nu =tiu mai unde, ]n fine, aiureaz[. M-a= m[rita cu oricine, bine]n\eles nu cu un b[iat ca tine, s[-i stric rosturile, cu oricine, ]\i zic, a=a, de ochii lumii, chit c[ apoi voi da divor\. Dar St[nic[ nu e serios, =i apoi nu mi-a= ierta s[ fac s[ sufere o biat[ femeie. Tic[lo=i sunt b[rba\ii, canalii! Georgeta st[rui ca Felix s[ se duc[ acas[, spre a nu fi p`ndit de St[nic[, =i, spre mai mult[ siguran\[, ]l duse ]n biroul lui Iorgu, unde mo= Costache, foarte mul\umit, m`nca alune dintr-o farfurie plin[ v`rf. Iorgu p[rea ]n culmea satisfac\iei =i arunca lui Felix priviri recunosc[toare. Cei doi plecar[, ]nso\i\i p`n[ ]n u=a gangului de Iorgu, care-i sui ]ntr-o tr[sur[, d`nd ordine birjarului cunoscut s[-i duc[ ]n contul lui. — V-a\i ]nvoit? ]ntreb[ Felix. — H]h], morm[i Costache, ron\[ind din alunele cu care-=i umpluse buzunarele. Apoi ]=i dezvolt[ g`ndul ]ntre dou[ mestec[ri. „Dac[ nu mai sunt legi ]n \ara asta =i nu po\i s[ la=i ce-i al t[u cui pofte=ti, v`nd mai bine. Dau eu cui vreau, =i dumnealor s[ ia v`ntul.“ +i b[tr`nul scuip[ afar[ din tr[sur[ o pieli\[ de alun[ =i-=i sufl[ apoi, zgomotos, nasul. „Poate c[ b[tr`nul, medit[ Felix c`nd fu ]n pat, nu e chiar a=a de r[u cum ]mi ]nchipui. Avari\ia lui e mai mult o manie, dar o iube=te pe Otilia =i se g`nde=te mereu la ea.“ Lu[ un tratat, ]l desf[cu =i ]ncepu s[ citeasc[, g`ndurile ]ns[ ]i zburau departe. Ducea o existen\[ cam agitat[, pu\in

224


Enigma Otiliei

potrivit[ studiului. Prea multe senza\ii tari ]ncerca ]n vremea din urm[. Nu era un an de c`nd picase aici dintr-un mediu provincial =i monoton =i cunoscuse dragostea spiritual[ =i pe cea fizic[, r[utatea oamenilor, l[comia, nep[sarea, invidia, ambi\ia. Era liber, =i totu=i nelini=tit, lipsit de ocrotire. Se sim\ea mai degrab[ singur pe lume, p[r[sit. Crezuse ]n Otilia, =i Otilia ]l tr[dase. Georgeta era „o fat[ fain[“. Ea ]ns[=i ]l sf[tuia s[ n-o ia ]n serios. De vreme ce nu avea nici o leg[tur[ aici, ar fi putut ]n anul urm[tor, c`nd devenea major, s[ plece ]n Fran\a =i s[-=i urmeze acolo studiile. Cu ce ar fi scos din casa din Ia=i ar fi putut tr[i. Felix ridic[ din nou cartea ]n fa\a ochilor, c`nd deodat[ auzi glasuri feminine, printre care i se p[ru c[ distinge pe cel al Marinei, apoi un zdup[it pe sc[ri. Un pumn lovi violent ]n u=[. — Domnule Felix, domnule Felix, striga un glas sub\ire, ]n panic[. — Cine e? — Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos... Felix s[ri z[p[cit din pat, ]=i arunc[ o hain[ pe el =i-ntredeschise pu\in u=a. Z[ri pe Aurica tremur`nd, cu un pardesiu aruncat peste c[ma=a de noapte. — Vino, te rog, c[ i-a venit r[u, am trimis pe Marina dup[ doctor! Felix ]ncepu s[ se-mbrace repede. Graba ]l ]nt`rzia =i mai r[u. Pe c`nd ]=i dibuia lucrurile, d[du de caietul lui Simion =i-l deschise ]n treac[t. Era plin de cuvinte f[r[ leg[tur[ ]ntre ele, cele mai multe din domeniul Bibliei, scrise caligrafic, regulat, ]ns[ cu mari tremur[turi. P[rea caietul de exerci\ii la caligrafie al unui =colar. }nt`mplarea ]l indispuse. C`nd se g`ndi c[ mai t`rziu, ca doctor, ]l vor chema a=a, ]n mijlocul nop\ii, cariera nu-i sur`se deloc. }=i zise c[ se va dedica cu totul =tiin\ei. Se d[du, ]n sf`r=it, jos. Costache ie=ise =i el ]n c[ma=[, cu un surtuc deasupra =i cu un fes de l`n[ pe cap. Era comic, ]n toat[ puterea cuv`ntului, ]nc`t Felix nu putu s[ nu z`mbeasc[. Fuma =i scotea fumuri groase pe ]ntuneric, care d[deau aerului luciri albe.

225


G. C[linescu

— Du-te, zise mo= Costache, du-te s[ vezi ce are bietul Simion! Felix trecu ]n curtea cealalt[, intr[ ]n cas[, =i-n sufragerie, unde se vedeau ]nc[ vestigiile nestr`nse ale mesei de sear[, d[du de St[nic[, care fuma, ]ntors cu spatele =i ochind prin dulapuri. „Omul acesta, g`ndi Felix, e inevitabil.“ C`nd ]l z[ri, St[nic[ ]i f[cu cu ochiul =i-i spuse ]n =oapt[: — E r[u de tot, se cur[\[ babal`cul. Apoplexie, cu siguran\[. L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el la mas[ p`n[ pe la unsprezece, pe urm[ a plecat =i am auzit pe Aurica strig`nd c[-i vine mo=ului r[u. Aglae ap[ru =i ea, ]ncruntat[, p[r`nd mai mult m`nioas[ dec`t speriat[. — Parc[ =i-a mai venit ]n fire, zise ea, l-am frecat cu o\et aromatic. A m`ncat ca un bivol, asta e tot. Sunt moart[ de oboseal[. Omul [sta o s[ m[ bage ]n p[m`nt. +i nu mai vine toanta aia de Marina cu doctorul! Trebuia s[ se duc[ Titi. Nici nu =tiu cui seam[n[ b[iatul [sta, a=a de nesim\itor e. Nici n-a vrut s[ se scoale! Doarme dus. — E chestie grav[, coment[ St[nic[, din pl[cerea de a vorbi. La v`rsta asta, pierderea de cuno=tin\[ ce poate s[ fie dec`t dambla? De trezit, se treze=te el, dar e de v[zut cum. Poate i s-a paralizat un bra\, un picior, astea sunt accidente clasice. — Ba s[ m[ fereasc[ Maica Domnului de a=a pacoste. Dec`t a=a, mai bine s[-l ia Dumnezeu. — }l ducem la spital. Aglae privi pe St[nic[ ]n ochi, ]ncruntat. — C[ doar n-o s[-l \in aici, unde sunt copii! P[catele lui, el =i le cunoa=te. Felix se c[i c[ venise. Se auzir[ de afar[ pa=i, =i un b[rbat cu barbi=on, ]nalt, grav intr[ ]n[untru, c[l[uzit de Marina. Era plictisit, cu privirea f[r[ interes, profesional[, v[dit contrariat c[ fusese sculat din somn. — Unde e pacientul? ]ntreb[ el. Aglae ]l duse ]n dormitor, urmat[ de St[nic[. Acesta f[cu semn cu ochiul lui Felix, s[ intre =i el. Marina ]nchise convoiul,

226


Enigma Otiliei

a=ez`ndu-se ]n pragul u=ii. Dormitorul, spa\ios, semiobscur, avea ]ntre ferestre dou[ paturi mari cu t[blii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lamp[ cu abajur strejuia pe o noptier[. Olimpia =edea pe marginea unui pat =i \inea m`na bolnavului ]nc[ nev[zut. Aurica privea galben[, sp[lat[ de dresuri, mai de departe. Un miros p[trunz[tor de o\et aromatic se amesteca cu o duhoare nepl[cut[ de dormitor ]nchis. Doctorul f[cu semn s[ se deschid[ un geam =i se a=ez[ pe marginea patului, pe locul p[r[sit de Olimpia, ]n vreme ce to\i ceilal\i, plini de curiozitate, f[cuser[ cerc ]n jurul patului. Acum, Simion se vedea r[sturnat pe spate, cu ciocul ]n sus, r[sufl`nd ]ncet. Pieptul, descoperit, ]i l[sa afar[ o perie de tuleie, un picior gol, v`nos ie=ea din plapum[. Doctorul ]l lu[ cu am`ndou[ bra\ele =i-l a=ez[ bine pe pern[, ]i desf[cu pleoapele =i-i privi ochii, apoi ]i lu[ pulsul. }n timp ce num[ra mintal, ]ntreb[: — Cum i-a venit? — S-a sculat de la mas[ =i s-a dus s[ se culce, =i atunci a c[zut jos. Eu nu l-am v[zut. A m`ncat prea mult. M[n`nc[ prea mult, domnule doctor. Cineva mi-a spus c[ ar avea diabet. Doctorul nu d[du nici o importan\[ vorbelor Aglaei =i-=i preg[ti o sering[. — I-a\i f[cut analizele? — S-a f[cut, domnule doctor, s[ri St[nic[. Aglae ]ntinse o h`rtie, doctorul o examin[ mahmur, apoi zise aspru: — N-are nici un diabet. C`nd acul se ]nfipse ]n una din fesele concave ale lui Simion, acesta gemu pu\in, apoi ]ncepu s[ mi=te capul =i s[ priveasc[ pe doctor pe sub gene. — Cum te sim\i? ]ntreb[ acesta. Simion ]l scrut[ atent, dar nu r[spunse. — Nu po\i s[ vorbe=ti? strig[ doctorul. Ia ridic[-te. Simion se ridic[ pu\in, z`mbi proste=te, mi=c[ pu\in buzele =i t[cu. — Probabil afazie, vorbi doctorul, ca pentru el. — Ce este aia? ]ntreb[ Aglae.

227


G. C[linescu

Doctorul o privi cu dispre\ =i zise: — +i-a pierdut graiul, deocamdat[, a=a cred. — Cum a=a? E grav? ]ntreb[ Aglae, scandalizat[ =i plictisit[. — Depinde de cauz[. Asta n-o putem =ti acum. S[ stea lini=tit ]n pat =i mai ales s[-l p[zeasc[ cineva, asta e esen\ial. +i s[ m[ chema\i. Doctorul ceru s[ se spele pe m`ini, f[cu opera\ia cu r[ceal[, arunc`nd pe sub pleoape ochiri ]n jurul lui, spre a vedea dac[ i se aduce onorariul. St[nic[ o lu[ de bra\ pe Aglae =i o duse ]n odaia vecin[: — Trebuie sa-i pl[te=ti doctorului vizita de noapte. D[-mi, c[-i dau eu, un pol. De c`te cinci, ca s[ par[ mai mult. — C``t? se indign[ Aglae. — Doctor mare, motiv[ St[nic[, nu prime=te mai pu\in. Aglae scoase banii, bodog[nind: — L-a g[sit acum s[ se-mboln[veasc[, tocmai c`nd sunt mai sup[rat[ cu copiii [=tia. St[nic[ ]i lu[ banii din m`n[, f[r[ s-o mai asculte, =i ie=i ]n ]nt`mpinarea doctorului, care se preg[tea s[ plece. }l lu[ ceremonios de bra\ =i-l scoase pe u=[, ]ntr-un chip cam caraghios, c[ci gesticula\ia lui afectat[ contrasta cu afectarea cu care doctorul ]=i p[stra rigiditatea. Afar[, St[nic[ strecur[ doctorului onorariul ]n m`n[ =i se crezu dator, ca de obicei, s[ ia informa\ii. — Domnule doctor, ne d[m seama foarte bine c[ e grav, dar suntem tari, pacientul e ]n v`rst[, de acum ]ncolo ne a=tept[m la orice. Spune\i-mi verde, t[ia\i ]n carne vie, doar sunt b[rbat, ce Dumnezeu! Doctorul c[ut[ s[ scape de orice preciziune p[=ind repede spre poart[, ]n vreme ce vorbea, ceea ce jigni pe St[nic[. — Este un ictus, cu atac afazic, a=a mi se pare, ]n aparen\[ foarte u=or. Tocmai astea sunt primejdioase. Nu pot s[ m[ pronun\ p`n[ nu fac examenul am[nun\it al bolnavului. Poate s[ fie =i altceva. Nu pot s[ anticipez. Trebuie s[-l supraveghea\i, s[ vedem c`t dureaz[ criza. — Atunci e grav, domnule doctor? Doctorul ridic[ din umeri =i, ]n[l\`ndu-=i gulerul hainei, fiindc[ sufla un v`nt sub\ire, porni f[r[ s[ r[spund[.

228


Enigma Otiliei

„Punga=i de doctori! }\i iau banii degeaba.“ }n fond, St[nic[ era impresionat, =i o tremur[tur[ ]i str[b[tu tot trupul. Va s[ zic[, Simion putea s[ moar[. O duio=ie nespus[ ]i trecu prin suflet, de care fu, ]n acela=i timp, m`ndru. „Ce canalii sunt oamenii! g`ndi el. Aglae, soacr[-mea, e o vr[jitoare, n-are inim[ nici de un gram. }i moare b[rbatul, =i se tocme=te cu doctorul. +i e plin[ de bani. Iar Olimpia asta st[ ca o dobitoac[, nu cere nimic, nu descoper[ nimic, o s[ moar[ to\i, =i n-o s[-i r[m`n[ nici un ac. Mi-am legat via\a de o insensibil[. Fire=te, moare ta-su, =i Titi se leag[n[. Ce idiot!“ P`n[ ]n cas[, St[nic[ trecuse printr-un =ir ]ntreg de asocia\ii, al c[ror punct de plecare ]l uitase. Olimpia se preg[tea s[ plece. La fel f[cea =i Felix. Simion adormise, =i Aglae era de p[rere s[-l „lase dracului ]n pace“ c[ n-are nimic. Indigestie! — Unde te duci? ]ntreb[ St[nic[ pe Olimpia. — Acas[, unde s[ m[ duc? P`n[ c`nd am s[ stau pe capul altora? — Tocmai acum, c`nd e tat[-t[u bolnav? N-ai auzit c[ trebuie supravegheat? — Are cine s[-l supravegheze, n-avea grij[. E Aurica, e Titi. M-am plictisit s[ tot fiu pe drumuri. De altfel, =i dumneata s[ faci bine s[ mai stai pe acas[. Eu sunt femeie m[ritat[, sau ce sunt? — Drag[ Olimpia, se ]ncerc[ St[nic[ s[-=i ]mpace nevasta, care privea ]n sus, mar\ial din cauza f[lcilor prea pline, tu =tii cum e un avocat, trebuie s[ alerge, s[ fie pretutindeni. Dac[ n-avem =i noi avere ca al\ii! Nu e a=a, domnule Felix? —Ce ai cu domnul Felix? Eu vorbesc cu tine. Am s[-l rog pe domnul Felix, care te ]nt`lne=te mai des, s[ te pun[ sub observa\ie, s[-mi spun[ cu ce femeie te ]nt`lne=ti mereu, cine e Georgeta ceea de care tot aud. — Poftim! se mir[ St[nic[, privind pe Felix. Iat[ o femeie care nu ]n\elege situa\iile. Eu sunt ca un doctor, ]n\elegi? Eu am contact cu toate clasele sociale. Dac[ o artist[ ]mi cere concursul, pot s[-i ]ntorc spatele?

229


G. C[linescu

— Ce artist[, ce artist[? ]i t[ie Olimpia vorba. E o... St[nic[ se ar[t[ pudic =i indignat: — Iubito, niciodat[ n-ai fost a=a nervoas[. E de fa\[ domnul Felix, avem un caz nenorocit ]n familie, acum te-ai g[sit s[-mi faci scene? Ai =i tu dreptate, vom discuta acas[. Cei trei ajunser[ ]n curtea casei lui mo= Costache, fiindc[ St[nic[ \inuse s[-l conduc[ pe Felix. }n dreptul casei auzir[ un p`r`it grozav =i o =oapt[ cavernoas[, care-i f[cu s[ tresar[: — Ei! Ce s-a ]nt`mplat? Era mo= Costache, care ]mpinsese u=a gotic[ =i ]ntreba. St[nic[ intr[ numaidec`t ]n[untru, gata s[ se sustrag[ repro=urilor Olimpiei. — Ce s-a ]nt`mplat? I-a venit r[u pu\in, dar ce are, Dumnezeu =tie! — Doctorul ce-a zis? ]ntreb[ mo= Costache. — Doctorul! se sup[r[ St[nic[. Un punga=. Vine, te pip[ie =i spune c[ nu =tie precis. |i-ai ales meserie bun[, amice! A spus c[ s[ vad[ mai t`rziu. Icter, ictus, a=a ceva. — Ictus, confirm[ Felix. — Asta. Pentru asta cere dou[zeci de lei. }i dau pro=tii. I-am dat numai zece. St[nic[ scoase din buzunar dou[ piese de argint =i le juc[ pu\in ]n m`n[, apoi le v`r] ]n buzunar. — D[-le ]ncoace! zise Olimpia, avid[. — Las[, acas[! protest[ St[nic[. }n sf`r=it, cei doi plecar[. Felix se ]ntoarse ]n odaia lui =i lu[ un tratat de Patologie general[, pe care ]l avea de la tat[l s[u. R[sfoi prin el, ]n scopul de a g[si cazul lui Simion. Atacul afazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale, dar putea fi =i altceva. Acest altceva, Felix refuz[ s[ =i-l ]nchipuie m[car. Era cu neputin\[. Un mol`u ca Simion! Lu[ iar caietul b[tr`nului =i privi cuvintele scrise ]n el. N-aveau nici o leg[tur[ logic[ ]ntre ele, totu=i, un fir asociativ p[rea s[ le ]nl[n\uie. Probabil c[ Simion f[cuse exerci\ii de caligrafie, ca unul c[ruia ]i pl[ceau lucr[rile manuale. }ns[ i-l d[duse ca o contribu\ie la binele omenirii. Gre=ise caietul, b[tea c`mpii?

230


Enigma Otiliei

Otilia spusese despre Simion c[ fusese ]n tinere\e un om aventuros. Felix trebui s[ recunoasc[ sincer c[, dac[ ceilal\i n-ar fi afirmat c[ Simion se purta a=a totdeauna, ar fi jurat c[ nu e ]n toate min\ile. Aceast[ idee ]ncepu s[-l preocupe. Se d[du repede jos din pat, cu picioarele goale, =i scoase din dulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul de psihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu era obligat s[ urmeze acest curs, totu=i ]l frecventase =i-=i cump[rase coalele litografiate. }ncepu sa citeasc[ lec\iile din prim[var[, tocmai acelea ]n care se aflau elementele pe care le c[uta, =i o ipotez[ ]ncepu s[ i se contureze. Avu satisfac\ii de detectiv. Se culc[ t`rziu dup[ miezul nop\ii, r[pus de emo\iile zilei, =i se de=tept[ abia la pr`nz, c`nd soarele era sus pe cer. Peste noapte visase c[ f[cuse cu Otilia ceea ce i se ]nt`mplase cu Georgeta =i fu profund m`hnit. I se p[rea c[ profanase o imagine sf`nt[. Se sp[l[ ostentativ cu ap[ rece, ]ncerc[ s[ ]n[bu=e toate emana\iile r[ut[cioase ale visului. S[ mearg[ ]n ora=, nu mai era vreme. Se d[du jos ]n curte, s[ se plimbe. Abia atunci ]=i aduse aminte de Simion. — Cum ]i mai este b[tr`nului? ]ntreb[ el pe Marina. — Eh, b[tr`nul! zise aceasta, dispre\uitoare. Ai mai v[zut dumneata drac mort? Uite-l, b[tr`nul se plimb[ prin curte. Felix r[mase ]nm[rmurit. Arunc[ ochii peste gard =i ]ntr-adev[r z[ri pe Simion, care se plimba cu m`inile la spate =i cu capul ]n p[m`nt, foarte agitat. Crezu de cuviin\[ s[ treac[ dincolo, s[ se intereseze de s[n[tatea lui. Simion ]l v[zu =i s[ri spre el cu agilit[\i de felin[. — Ai v[zut? zise el, s-a ]nt`mplat o mare minune! Mort am fost =i-am ]nviat. — }ntr-adev[r, observ[ Felix, e=ti foarte bine! }n realitate, b[tr`nul, cu fa\a supt[ =i cu p[rul foarte albit, avea o privire fanatic[, de-o fixitate sup[r[toare. Vorbele p[rur[, totu=i, t`n[rului rezonabile. Dar b[tr`nul continu[ ]ntr-un chip cam sibilinic: — Am ]nviat din nou. Asta nu s-a mai ]nt`mplat de o mie nou[ sute zece ani. Am s[-\i spun o tain[ mare, ssst! s[ nu ne-o omoare cineva, am s[-\i spun o tain[ mare, anume cine sunt eu...

231


G. C[linescu

Felix se pref[cu gr[bit =i d[du s[ intre ]n cas[. — S[ vii s[-\i dau talan\ii! ]i strig[ Simion de departe. Ideea c[ b[tr`nul nu e ]n toate min\ile se ]nfipse ]n capul lui Felix. Pusese ]n seara trecut[ un diagnostic =i a=tepta curios s[ vad[ desf[=urarea lucrurilor. Avea de g`nd, de altfel, s[ ]ntrebe pe profesor. Aglae ]i spuse nep[s[toare c[ Simion n-are nimic, c[ a=a se maimu\[re=te el totdeauna. C`nd Felix c[ut[ s[-i strecoare b[nuiala c[ ceva e schimbat ]n felul lui de a fi =i c[ ar fi trebuit totu=i s[ se cheme doctorul, Aglae r`se dispre\uitor: — Dumneata nu-l cuno=ti pe Simion. Totdeauna a fost ni\el scr`ntit. Dac[ m-a= lua dup[ doctori! I-a venit r[u, =i at`ta tot. Totu=i purtarea lui Simion ]ncepu s[ pun[ pe Aglae pe g`nduri. Simion ]=i examina hainele =i le g[sea prea scurte, dibuia prin toate dulapurile, scotea afar[ ruf[ria =i h[in[ria =i se v[ita c[ du=manii „omoar[“ hainele, le bat, le taie =i le chinuie, persecut`nd astfel spiritul ascuns ]n ele. — E=ti nebun, striga Aglae, eu nu =tiu ce-o s[ m[ fac cu tine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu \i-a scurtat nimeni nici o hain[, a=a au fost ele. — Le chinui\i! se c[in[ Simion. Aglae era ]n fond singura plictisit[, fiindc[ Aurica ]=i re]ncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea ne]n\eleg[tor, leg[n`ndu-se cu spatele rezemat de sob[ =i cu m`inile ]mpreunate catolic. C`nd scandalul devenea mai mare, Aglae ]l ]ndemna s[ se duc[ ]n odaia lui, ca s[ fie lini=tit. Simion pomenea mereu de duhul sf`nt, de Isus, de persecutarea lui Dumnezeu ]n lume =i alte de acestea, ]ns[ nu ducea niciodat[ divaga\ia p`n[ acolo, ]nc`t s[ fie prins ]n delirare. Convorbirea obi=nuit[ era normal[, =i toate actele vie\ii ]ndeplinite cu o relativ[ regularitate. M`nca v`rtos =i dormea tun. Felix ]=i puse ]n cap s[-l descoase, din interes psihologic. Simion fu ]nc`ntat de convorbire. —De ce te vaie\i mereu, ]ntreb[ el, cine te sup[r[? — N-ai v[zut, scurteaz[ hainele, bat lucrurile Domnului. C`nd le bate pe ele, pe mine m[ bat! — Cum se poate s[ crezi dumneata una ca asta, c[ lucrurile ne]nsufle\ite sufer[ =i-\i aduc dumitale vreo atingere?

232


Enigma Otiliei

Simion ]l privi pe Felix serios =i ca =i mirat c[ acesta ]l socotea a=a de ne]n\elept, ceea ce intimid[ pe t`n[r. — Ce-a zis Cristos apostolilor pe munte ]n Galileea? Iat[, eu sunt cu voi, ]n toat[ ziua, p`n[ la sf`r=itul veacului, amin. De atunci, Cristos e r[sp`ndit ]n toate, unde nu-l a=tep\i, dar lumea ]l urm[re=te, =i-l schingiuie, =i-l r[stigne=te. A=a m[ r[stigne=te pe mine =i hainele mele! Felix fu silit s[ recunoasc[ o anume logic[ ]n panteismul extravagant al b[tr`nului. Cine =tie? Era un maniac cu vechi teorii mistice. }l ispiti mai departe: — Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu? Simion p[ru nedumerit de subtilitate. — Eu sunt purt[torul cuv`ntului dumnezeiesc, Isus etern, care ]nviaz[ mereu. Ieri am ]nviat. „E nebun, g`ndi Felix, nebun de legat.“ — Acum ]n\eleg eu, zise el tare, e=ti Isus Cristos. Simion ]l privi mirat, jignit, ca un om care e luat peste picior. Felix, deconcertat, crezu c[ s-a ]n=elat =i a f[cut o gaf[. — Drept cine m[ iei, amice, he-he, e=ti =iret. Am fost Isus, to\i am fost Isus, dup[ ce duhul s-a r[sp`ndit din nou ]n lume. Dar, persecutat, a fugit de pe p[m`nt =i nu se mai ]ntoarce dec`t la judecata de apoi. Acum toate sunt goale, moarte. Eu, hainele mele, iarba au r[mas f[r[ duh sf`nt ]n ele. Curios. Extravagan\a dialectic[ a lui Simion ]nc`nt[ spiritul lui Felix. Desigur, Simion b[tea c`mpii, dar parc[ era o logic[ ]n vorbele lui. Dumnezeu se revelase prin Isus, omenirea r[stignise aceast[ ipostaz[ a divinit[\ii, prin sacrificiul M`ntuitorului, acesta se risipise ]n lume, f[c`nd s[ participe toat[ f[ptura la divinitate, ]ns[ omenirea ignorase caracterul divin al crea\iei =i izgonise cu totul spiritul din univers. — Deci crezi c[ redemp\iunea a fost zadarnic[? E interesant! — Ha? exclam[ uluit Simion, ne]n\eleg`nd. Mi-au omor`t hainele, ]mi fur[ toate vorbele. „Hot[r`t, ]=i zise Felix, e nebun.“

233


G. C[linescu

CUPRINS

XIII St[nic[ se l[sase t`r`t acas[ de Olimpia, dar ciuda i se zugr[vea pe fa\[. }ns[ era un om incapabil de a brutaliza pe cineva =i chiar de a se impotrivi voin\ei cuiva. Din aceast[ pricin[, se credea bun la suflet, =i era ]ntr-adev[r, at`ta vreme c`t ]l stap`nea sentimentul. Din p[cate, sufletul lui era labil =i cuprins de o dorin\[ vie de schimbare =i avu\ie. Pe Olimpia o ]nconjura cu cele mai mari aten\ii. }i dedica o dragoste etern[, pentru ca apoi s[ se plictiseasc[ =i s[ viseze o alt[ femeie, mai istea\[, ]nduio=`ndu-se totu=i asupra sor\ii Olimpiei, dup[ eventual un divor\, =i f[g[duindu-=i de-a face o desp[r\ire de o noble\e nemaipomenit[, a=a ]nc`t „]nt`ia lui mare dragoste“ s[ nu sufere nimic, =i am`ndoi s[ r[m`n[ prieteni. Bine]n\eles, aceste medita\ii St[nic[ nu le facea ]n fa\a Olimpiei, =i unele u=oare insinu[ri se izbir[ de ne]n\elegerea ]nc[p[\`nat[ a femeii. St[nic[ se socoti atunci un martir ne]n\eles. — Iubita mea, zise el pe drum, ]nconjur`nd mijlocul Olimpiei, =tiu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde ]n fa\[, os`nde=te-m[, iubirea mea. — Drag[, obiect[ Olimpia cam acru, sunt m[ritat[, avem o cas[, de bine de r[u, eu ]n\eleg s[ stau la casa mea. M[ \ii mereu pe drumuri, toat[ ziua la mama. Ce vrei, ]n definitiv? St[nic[ deveni deodat[ misterios =i diplomat. — Iubirea mea, a=a e dac[ nu stai de vorb[ cu mine. Eu ]\i ap[r interesele tale, m[ zbat pentru ele. Stau acolo ca s[ observ, ca s[ iau m[suri. — Ce m[suri s[ iei? Tata \i-a dat casa =i ni=te bani, asta e totul, =i nimic mai mult. Mama e =i mai ]nc[p[\`nat[ dec`t el. Ea are ]n cap pe Titi =i pe Aurica, =i nu mai po\i scoate nimic de la ea.

234


Enigma Otiliei

— Da, da, oamenii nu sunt eterni, =tii, nu vreau s[ te m`hnesc, ipoteza e ]ndep[rtat[, ]ntr-o zi o s[ moar[ =i ea. Eu vreau s-o ]nv[\ s[-=i fac[ bine interesele, s[-=i consolideze averea, la care, ]ntr-o zi, poate s[ ai =i tu parte. — Las[, c[ mama =tie s[-=i fac[ mai bine interesele dec`t crezi. +i apoi, e=ti avocat, =tii asta. S-a f[cut act dotal, acum nu mai am nici un drept. — Nu m[ ]n\elegi. E mo= Costache, care posed[ avere =i n-are deocamdat[ nici un mo=tenitor legal, afar[ de voi. Acolo ai dreptul, indirect, fire=te. Olimpia p[ru interesat[, dar v[zu lucrurile ]n negru. — E la mijloc nebuna aia de Otilia, nu cred eu c[ mo=u are s-o lase a=a, pe drumuri. — Dar eu ce fac? zise cu aer jignit St[nic[. Eu observ, trag i\ele. — Mai bine \i-ai vedea de afacerile tale. M-am plictisit s[ at`rn de u=a altuia. St[nic[ =i Olimpia ajunser[ =i intraser[ ]n casa lor, =i Olimpia ]=i aruncase blana de vulpe pe marginea unui scaun =i se dezbr[ca, obosit[. Dormitorul ar[ta un interior improvizat =i neglijat, de oameni care nu fac gospod[rie. Nici o mobil[ nu se potrivea cu alta. Olimpia ]=i scosese =i rochia =i, r[mas[ ]n jupon, ]=i ]nnoda p[rul ]n jurul capului. Pieptul =i spatele r[m[sese goale, viguroase. St[nic[, ]ntr-un elan de sentimentalism, veni tiptil =i o s[rut[ ap[sat pe um[r. — Ah, protest[ Olimpia, las[-m[, sunt foarte obosit[. St[nic[, contrariat, d[du alt[ ie=ire sentimentelor lui. — Olimpia, comoara mea, poate nu m[ mai iube=ti. (Olimpia ]=i arunc[ ghetele din picioare, dup[ ce desf[cuse nasturii cu un ac de cap.) E perfect explicabil. Ce sunt eu? Un nimic, un ratat! Ce \i-am adus eu? Nimic. Tinere\ea ta, frumuse\ea ta meritau omagii mai mari. Dar m[ sacrific. M[ dau ]nd[r[t din fa\a viitorului t[u, ca =i c`nd n-a= fi fost (Olimpia se ]ntinse pe spate =i c[sc[). Spune-mi un cuv`nt =i e=ti liber[. }\i r[m`n un sclav ve=nic recunosc[tor, fiindc[, orice ai zice, tu ai fost ]nt`ia mea mare dragoste =i vei fi unica. (Olimpia

235


G. C[linescu

puse picior peste picior pe deasupra plapumei, privind ]n gol peste t[blia patului.) A, sau poate nu vrei desp[r\irea, de ochii lumii, nu m[ dispre\uie=ti p`n[ acolo ]nc`t s[ nu m[ suferi ]n fa\a ochilor t[i. Dar po\i =i a=a s[ fii fericit[. Poate iube=ti pe cineva, spune-mi ca unui frate... — Ce? zise aspru Olimpia, privindu-l fix. St[nic[ se f`st`ci pu\in. — Zic, poate iube=ti pe cineva, aspiri, m[ rog, la altcineva, s-au mai v[zut cazuri. Eu sunt om inteligent, suntem oameni moderni, am`ndoi. Ne c[ut[m fiecare fericirea care ni se potrive=te, f[r[ s[ o stric[m pe asta de azi. Eu sunt un om preocupat, inapt pentru tine. }\i redau libertatea. Ne ]nt`lnim, st[m la aceea=i mas[, ie=im ]n lume, nimeni nu =tie nimic, cine ce-are cu noi. E s[n[tos, e inteligent. — Cum adic[, ]ntreb[ rar =i ironic Olimpia, eu ]mi iau un amant, tu ]\i iei o amant[ =i ne facem casa loc de ]nt`lnire? — Exagerezi. N-am vrut s[ spun asta. E=ti ]n drept s[ iube=ti frumuse\ea, luxul, pe care eu nu \i le pot da. — +i s[-mi iau atunci un amant, care s[-mi fac[ lux, =i tu s[ tr[ie=ti de pe urma lui, nu? — Olimpio, frumuse\ea mea, f[cu St[nic[, urc`ndu-se ]n pat, m[ atingi ]n ad`ncul sufletului. Sunt legat de tine pentru vecie, uniunea noastr[ va fi pild[ de constan\[ =i lealitate. Las[-ma s[ muncesc pentru tine, s[-\i fac un altar demn de frumuse\ea ta. Ai s[ vezi tu cine e St[nic[! — Sufl[-n lamp[, ordon[ Olimpia. St[nic[ oft[ =i se execut[. G`ndul lui mergea departe de vorbe. Se g`ndea la Otilia =i se ]nvinov[\ea c[ nu =tiuse cum s-o ia, medita la Georgeta. S-o ia de nevast[ pe aceasta din urm[ nu era o afacere, deocamdat[. I-ar fi stricat rela\iile. Mult mai bine ar fi fost s-o m[rite cu generalul s[u, m[car de form[, cu altul, ca apoi s-o lanseze el. Ideea asta i se ]nfipse ]n minte. Georgeta m[ritat[ =i apoi v[duv[ era o perl[. Trebuia distrus[ odat[ situa\ia aceea incert[ de artist[. St[nic[ se ]ntoarse cu spatele la Olimpia, care f[cuse la fel, se ]nf[=ur[ bine ]n plapum[ =i adormi aproape numaidec`t.

236


Enigma Otiliei

C`nd peste c`t[va vreme Felix se duse din nou la Georgeta, afl[ lucruri nea=teptate. — Uite, vezi [sta, f[cu Georgeta, ar[t`ndu-i un portret al ei ]n creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici, cine mi l-a f[cut? Felix nu putu s[ ghiceasc[, fiindc[ acea u=oar[ intui\ie de ordin stilistic ]i era ]mpiedicat[ de ra\ionament. — Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale v[r sau a=a ceva. — Dar de unde-l cuno=ti? — Ah, nu =tii, zise Georgeta, e o poveste ]ntreag[. Mi l-a adus aici tam-nesam St[nic[. Nu =i nu, s[-mi fac[ portretul. E un mol`u, care te prive=te fix =i ]nghite mereu, de te-apuc[ capul. A venit nu =tiu de c`te ori, s[racul, p`n[ a terminat dr[cia asta. Nici nu seam[n[! Ce, a=a b[tr`n[ sunt eu? }ncepuse s[ m[ cam ]ndese mu\e=te, s[ m[ apuce de m`n[. Am r`s grozav. N-a= dormi cu ursul [sta ]n cas[, s[ m[ tai. Dar pare de treab[, s[racul, ce zici? — Da! confirm[ Felix. — +i e de familie bun[, nu? — Sigur! — }n sf`r=it, nu m[ intereseaz[! Numai, nu =tiu cum s[ scap de el. M[ jenez s[-l bruschez, mi-e mil[ chiar, m[ prive=te cu ni=te ochi! Doamne, sunt o fat[ bun[! — +i ce vrea? ]ntreb[ Felix, cu un ]nceput de egoism. — Ce vrea? Dumnezeu =tie. }mi ]nchipui eu ce-ar vrea el, dar asta nu se poate. Fii pe pace. De fapt, Titi ]=i pierduse iar[=i lini=tea. Suna ]n fiecare zi aproape la u=a Georgetei, sub un pretext oarecare, =edea pe scaun z`mbind proste=te, f[r[ s[-i spun[ nimic, ]ncerca s-o trag[ de m`n[. }i aducea desene ]nr[mate =i i le b[tea ]n perete. Georgeta, fat[ cu gust, le scotea numaidec`t, dar se repezea s[ le pun[ la loc c`nd ]l auzea venind. Chestiunea devenea cam plictisitoare. Georgeta se hot[r] s[-l roage pe St[nic[ s[ pun[ odat[ cap[t jocului. St[nic[, auzind asta, s[ri ]n sus. — E=ti o nerecunosc[toare, nu-\i dai seama c[ eu ]\i vreau binele, cu sacrificiul fericirii mele, fiindc[ idealul vie\ii mele

237


G. C[linescu

ar fi s[ fii nevasta mea. +tii tu cum te iube=te b[iatul [sta? Nebune=te. O s[-mi spui: e a=a =i pe dincolo, bleg (recunosc), nu frumos, nu de=tept. De acord. {sta e tocmai omul care-\i trebuie. Generalul nu te ia de nevast[, c[ nu-l las[ rudele. }l pun sub interdic\ie. Mai multe sco\i de la el a=a. C`t ai c`=tiga s[ fii m[ritat[! Madam Tulea. Admirabil. B[iatul [sta? Numaidec`t te ia de nevast[. }\i garantez eu consim\[m`ntul rudelor. Faci nunt[ ]n regul[, intri ]n r`ndul oamenilor, =i pe urm[, dac[ nu-\i place, ]l la=i ]n plata lui Dumnezeu. — Cum o s[ fac una ca asta? Am scrupule. Nu-s a=a infernal[. Dac[ m-a= m[rita, ]n\eleg s[ r[m`n m[ritat[, bine]n\eles, cu condi\ia s[ nu-mi fac[ via\a prea auster[. — P[i, tocmai asta e. Titi e un b[iat de zah[r, un om nul, artist, trece prin lume orbe=te. Las[-m[ pe mine s[ te pilotez. Ai s[ m[ binecuv`ntezi. Georgeta ]=i b[tea joc ]n fond de Titi, dar omul i se p[rea bl`nd, de treab[. Ideea de a se m[rita o ]nfl[c[r[ subit. F[cu generalului c`teva aluzii glume\e la posibilitatea de a se m[rita cu el, dar acesta o lu[ galant de b[rbie =i-i spuse: — Meri\i mai mult dec`t un reformat ca mine. Poate c[ St[nic[ avea dreptate. M[rit`ndu-se, intra ]n alt[ lume. Putea apoi s[ divor\eze, dac[ nu se ]n\elegeau, cu consim\[m`ntul chiar al lui Titi. Cu aceast[ fantezie ]n cap, primi pe Titi mai afabil. Acesta, =tiind pe dinafar[ lec\ia ]nv[\at[ ]n cealalt[ scurt[ c[snicie, declar[ solemn c[ dore=te s[-i dea numele. — Cum? ]ntreb[ amuzat[ Georgeta. Titi repet[ ]n sudori. — Dar p[rin\ii dumitale ce zic? Acum Titi, sigur pe bun[voin\a Aglaei, ]=i propuse s[ nu mai fac[ lucrurile ]n tain[. — P[rin\ii mei aprob[. }ns[ trebuie s[ te vad[. Georgeta r`se. Inteligen\a ]i spunea c[ face prostii, un sentiment ciudat ]i d[dea br`nci ]n aceast[ combina\ie fals[. Se l[s[ dus[ ]ntr-o bun[ zi de St[nic[ =i Titi la Aglae. Felix nu =tia absolut nimic. Simion o primi cu m`inile deschise =i-i zise apostolic:

238


Enigma Otiliei

— Fii binevenit[ pe muntele Olivierilor! Fata, surprins[, ]ntreb[ din ochi pe St[nic[, dar acesta o trase ]nainte. Aglae o privi de la cap p`n[ la picioare cu o aten\ie ostentativ[, ca spre a nu se p[c[li, ]n schimb Aurica fu entuziasmat[: — Vai, zise ea, ce frumoas[ sunte\i, domni=oar[. Mam[, o s[ fie fericirea lui Titi. Aglae o cercet[, o ]ntreb[ de toate, ]i f[cu aluzii clare la necesitatea ca nora ei s[ fie o fat[ de treab[, nu o dezm[\at[, iscodi de are zestre. St[nic[ f[cu minuni de prezen\[ de spirit, min\ind, lu`nd vorba din gura Georgetei, ]nflorind: generalul deveni „unchiul general“, =antanul, „teatru“. Georgeta era un fenomen de cumin\enie, o artist[ extraordinar[, care ]mpreun[ cu Titi ar fi dat familia tipic[ de arti=ti. Georgeta se c[i c[ venise, dup[ at`ta interogatoriu, de=i o ciudat[ mul\umire o cuprindea s[ se vad[ luat[ ]n serios, ]mbr[\i=at[ ]ntr-o familie, s[rutat[ pe obraz. Juca o pies[ inedit[. Titi zise cu posomor`rea aceea care era prevestirea unei ]nc[p[\`n[ri de bou =i pe care Aglae o cuno=tea a=a de bine: — Mam[, eu vreau s-o iau pe domni=oara Georgeta. — Drag[, zise Aglae, nu eu m[ m[rit, el se ]nsoar[. }i placi, treaba lui. S[ fi\i ferici\i, asta e esen\ialul. Nu ]ntreb cine e=ti =i de unde vii. Era ]n indiferen\a ei un ac care atinse pe Georgeta, hot[r`t[ tocmai prin asta s[ fac[ tot ce-i sta ]n putin\[ s[ scape de condi\ia ei dint`i. Dup[ aceast[ ]ntrevedere, St[nic[ ]ntre\inu flac[ra ]n am`ndou[ p[r\ile. Georgeta, zicea el ]ntr-o parte, are trusou, ceva parale (ceea ce era adev[rat) =i pe generalul protector. Titi, spunea el dincoace, va avea cas[ de locuit =i va primi =i el o sum[ de bani, ceea ce iar[=i era adev[rat. Aglae se obi=nui at`t de mult cu ideea, ]nc`t, de=i aflase, nu se =tie cum, ceva de Georgeta, fu c`=tigat[ cauzei. Era m`ndr[ c[ va avea „artist[„ ]n familie. Titi era un b[iat cuminte, care asculta pe mama. La cea mai mic[ insinua\ie despre onestitatea Georgetei, r[spundea ]n\epat[: — Mai bine a=a, fat[ care a iubit =i a schimbat =i s-a potolit acum =i \ine la cas[, dec`t stricate de astea cu masc[ de

239


G. C[linescu

mironosi\e. Mie-mi place. Eu n-o ]nvinov[\esc pe ea, ci pe b[rba\ii care se \in de capul fetelor frumoase. — Mam[, aprob[ Aurica extaziat[, frumoas[ e! De ce nu m-am n[scut =i eu a=a? Era decis[ s[ ia lec\ii de frivolitate de la Georgeta. Astfel, ]n vreme ce Georgeta era ]mbiat[ de via\a casnic[, familia Tulea glorifica pe demimondene. }n cele din urm[, Felix afl[ combina\ia din chiar gura lui St[nic[. — Titi al dumitale, ]i spuse acesta, d[ o lovitur[. O ia de nevast[ pe Georgeta. Fat[ fain[! Lui Felix i se f[cu negur[ ]naintea ochilor =i se-ntreb[ singur de ce. }n definitiv, nu iubea pe Georgeta =i n-avea cu ea dec`t leg[turi care nu-i oblig[ pe nici unul la nimic. }n lipsa Otiliei, ]ns[, pusese ]n Georgeta ceva din puterea lui de prietenie pentru femei. I se p[ru odios ca o fat[ inteligent[, fie =i u=oar[ ca Georgeta, s[ arunce ochii asupra lui Titi. Era ca =i c`nd ar fi stabilit o compara\ie ]ntre Titi =i el. Felix se sim\i umilit, ]n=elat din nou ]n sentimentele lui fa\[ de femei. Se scrut[ bine =i-=i m[rturisi c[-i era ciud[ pe Titi, c[ era gelos =i invidios. }=i zise la ]nceput c[ era cuminte s[ nu se amestece ]n chestiunea aceasta. Dar apoi, reprezent`ndu-=i noua situa\ie, v[zu c[ e mai grea. N-ar fi putut da niciodat[ ochii cu Titi =i ceilal\i f[r[ a avea un sentiment de complicitate. Georgeta fusese amanta lui =i f[r[ ]ndoial[ c[ ar fi continuat s[ fie =i mai departe, fiindc[ nu =i-o putea ]nchipui pe fat[ f[c`nd acum pe austera. C[s[toria ]i ap[ru din toate punctele de vedere absurd[, =i necazul lui viril ]=i g[si numaidec`t un aliat ]n obliga\ia de a deschide ochii Georgetei. Dup[ ce o ]nvinov[\i pe fat[ de discre\ie culpabil[ (aceasta se ap[r[ spun`nd c[ nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui St[nic[), o ]ntreb[: — +tii bine care e situa\ia lui Titi, ce fel de om e? — Nu! }mi ]nchipui c[ nu e criminal. M[ sperii. — Titi a mai fost c[s[torit. Georgeta r[mase cu gura c[scat[. Combina\ia lui St[nic[, ]n aparen\[ ]n favoarea sa, ap[rea acum ca o manoper[ de a c[p[tui un june bleg, care sta pe capul p[rin\ilor.

240


Enigma Otiliei

— Auzi dumneata! Spune-mi tot, Felix. Felix ]i povesti f[r[ exager[ri, dar cu o r[ceal[ ironic[ inten\ionat[, toat[ istoria lui Titi. C[s[toria cu Ana, ]nc[p[\`n[rile sale, maniile (printre care nu uit[ leg[natul), supunerea la instruc\iile Aglaei, convingerea lui c[ Simion era nebun =i c[ un factor ereditar ap[sa =i asupra lui Titi. Toat[ fantezia matrimonial[ a Georgetei, care se \inea numai de o vanitate de fat[ cu via\[ neregulat[, se spulber[. Georgeta ]ncepu s[ r`d[ cu lacrimi. — Felix, zise ea, orice om are un g[rg[une. Eu, Georgeta, fat[ cu libertate de g`ndire =i capabil[ s[ sucesc capul la trei generali deodat[, m[ritat[ cu un desenator? Dar e absurd. Felix, e=ti prietenul meu. Pe St[nic[ am s[-l dau afar[. }ns[ nu-l d[du, at`t de nevinovat p[rea la fa\[ c`nd intr[ pe u=[ chiar ]n acea zi. Mirosise parc[ ]n aer schimbarea. — Ascult[, St[nic[, tot mai sus\ii s[ m[ m[rit cu ursul t[u? — Eu? Cum desconsidera\i bunele mele sentimente! M[ uitam la tine =i la Felix. Ce tinere\e =i frumuse\e! V[ invidiez. Iubi\i-v[, bucura\i-v[ de via\[, da\i-le dracului de prejudec[\i. +tii de ce-am venit? Am venit s[ te ]ntreb fr[\e=te, vrei cu dinadinsul s[-l iei pe Titi? Ei s-au prins, o iau ]n serios. Eu am f[cut o glum[, acolo, dar sunt dator s[ te previu. Titi [sta nu e cum ]l vezi, e ca un cat`r. Soacr[-mea, nici ea nu e sf`nt[. E o onoare pentru mine s[-mi fii cumnat[, ]nt`i de toate ]ns[ vreau s[-\i fiu un prieten. Nu e a=a, domnule Felix? — Uite ce e, amice, zise Georgeta, ]ntoarce-o cum vrei, c[ nu te mai ascult. Spune-i pretendentului c[ eu nu m[ m[rit, iar soacrei c[ sunt o... Felix ]i f[cu un gest de repro= din ochi. G[sea c[ face abuz de cinism. St[nic[ zise: — A=a ]mi consum eu sufletul, din bun[tate. Inten\iile mele sunt oneste, dar po\i gre=i =i face r[ul, c[p[t`ndu-\i du=mani. St[nic[ se plimb[ de c`teva ori prin cas[, ridic[ capacele la c`teva cutii-bibelouri, privi pe fereastr[, apoi, neg[sind nimic de spus, zise bun[ ziua =i plec[. }n u=[ se ]ntoarse ]ns[ brusc: — D[-mi dou[zeci de lei, zise Georgetei, ca s[ te vad[ Dumnezeu.

241


G. C[linescu

Georgeta lu[ un napoleon dintr-o cutie =i i-l arunc[. St[nic[ ]l prinse din zbor. — Am sufletul u=urat, ]ncheie el, ie=ind pe u=[. Azi am f[cut o fapt[ bun[! }n acea sear[, Georgeta pretinse ca Felix s[ r[m`n[ la ea. R[mase, dar satisfac\ia b[rb[teasc[ ]i fu alterat[ de un sentiment l[untric c[ a devenit o sec[tur[. }n pat, Georgeta ]l stimul[ mereu s[ vorbeasc[ despre el. Voia s[ =tie inten\iile lui, planurile de viitor. Aceste ]ntreb[ri, cam asem[n[toare cu acele ale Otiliei, ]i aduse aminte c[ tr[deaz[ o imagine scump[. }ncerc[ s[ uite, vorbind Georgetei despre n[zuin\ele lui. }i spuse c[ voia s[ ajung[ un doctor mare, om de =tiin\[, c[ universitatea avea s[-i fie un mijloc de a putea lucra. Voia s[ descopere ceva, s[ dezlege o enigm[ =tiin\ific[, s[ contribuie la progresul medicinei. }i vorbi ]nfl[c[rat de datoria genera\iei lui de a face o munc[ constructiv[, de triste\ea ]n care se afl[ c`nd vede c[ numele rom`nesc nu r[sun[ nic[ieri ]n cultura universal[. Era capabil de sfor\[ri supraomene=ti. Georgeta ]i \inea m`na pe um[r, ]nc`ntat[ c[ un b[rbat o crede, ]n sf`r=it, apt[ de convorbiri serioase. Era o fat[ destul de sprinten[ la minte =i cu multe lecturi, de un caracter, ]ns[, vag literar =i artistic, ]n limba francez[. Avea replica prompt[, =i generalului ]i pl[cea s[ stea de vorb[ cu ea. Dar nu ie=ea din frivolit[\i. — Entuziasmul t[u ]mi place, zise Georgeta. }n via\[ ]ns[ mai sunt =i alte bucurii. Mai t`rziu are s[ \i se urasc[ de at`ta studiu =i ai s[ vrei s[ tr[ie=ti. Eu te v[d f[c`nd o c[s[torie str[lucit[, cu o fat[ bogat[, intr`nd ]n politic[, ajung`nd deputat =i poate =i mai departe. Un b[iat inteligent ca tine p[trunde oriunde. Felix fu dezam[git de platitudinea g`ndirii Georgetei, dar nu f[cu nici o observa\ie. I se p[ru dintr-o dat[ banal[. — De ce m[ prive=ti a=a? ]l ]ntreb[ Georgeta. — Te privesc... a=a... }n sf`r=it, e firesc s[ te privesc c`nd vorbesc. — Parc[ ai vrea s[-mi spui ceva.

242


Enigma Otiliei

— Vezi c[, se hot[r] deodat[ Felix, eu trebuie s[ plec. Am uitat s[-\i spun c[ am lucr[ri grabnice m`ine, trebuie s[ m[ prepar pentru examene. Ideea de a sta o noapte ]ntreag[ la Georgeta ]l chinuia. Totul i se p[rea fals =i c[uta un pretext s[ fug[. — Ascult[, Felix, ai curajul =i spune-mi drept! |i-e fric[ s[ r[m`i la mine, crezi, cum s[ zic, c[ n-ar fi convenabil. — Nu, nu, protest[ Felix, ]ncurcat, e a=a cum ]\i spun eu. Se ]mbr[c[ repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l contempla, ]n prada celei mai vii ]ndoieli. Gestul era cam jignitor, dar ]=i d[dea silin\a s[ cread[ c[ Felix nu min\ea. Ideea c[ un t`n[r ar fugi de ea i se p[rea, de altfel, absurd[. C`nd Felix ie=i ]n sal[, ]nso\it de Georgeta, d[du ochii de un individ ]n v`rst[, care z`mbea gale=, sco\`ndu-=i m[nu=ile. Nu auzise nimeni c`nd venise. — Oh, generalul! \ip[ Georgeta. — Oui, mon enfant, c’est justement ton general1 Te mir[? Am v[zut lumin[. Ce n’est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la fa\[, ceea ce generalul, mereu z`mbitor, observ[ numaidec`t. Era un b[tr`n simpatic, cu must[\i albe, ]mbr[cat foarte ]ngrijit, ]n haine de culoarea tabacului. }n cap avea un melon, =i ]n jurul g`tului o mare cravat[ de m[tase, neagr[, cu trei deriva\ii. — Acesta-i t`n[rul dumitale prieten? Sunt ]nc`ntat. }mi dai voie, generalul P[s[rescu. +i generalul b[tu ghetele milit[re=te =i, ]nclin`ndu-se, ]ntinse m`na, ceremonios, lui Felix. — Oh, zise el, f[r[ nici o ironie, cu o sincer[ p[rere de r[u, sunt vinovat, n-am avut de lucru. V-am deranjat. Domni=oara Georgeta e o =treng[ri\[, nu-mi comunic[ exact orele c`nd prime=te. Georgeta fugi, fericit[ de ]ntors[tura lucrurilor, s[-=i arunce o rochie pe ea. — Cum ai zis c[ te cheam[, tinere? ]ntreb[ generalul. 1 2

Da, feti\o, este chiar generalul t[u (fr. — n. red.). Nu e din vina mea... (fr. — n. red.).

243


G. C[linescu

— Sima! — Care Sima? — Fiul doctorului Sima, din Ia=i. — Care a fost ]n armat[? — Da! — Dar l-am cunoscut pe Iosif, pe tat[l dumitale. Ei, ce ]nt`mplare! Generalul ]l privi mai atent pe Felix, ]l apuc[ de b[rbie =i p[ru ]nc`ntat. Lui Felix, apucatul [sta de b[rbie i se f[cuse nesuferit. Otilia, Georgeta, b[rba\i, femei, to\i ]l luau de b[rbie, ca pe un copil mic. — Dragul meu, te felicit, r`se generalul, nemaig[sind ce s[ spun[. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix f[cu un gest de plecare. — Vai de mine, protest[ generalul, nu trebuie s[ pleci. Te-am deranjat. Cobor ]ndat[. — Trebuie numaidec`t s[ plec, sunt a=teptat, zise desperat Felix. — A=a? se mir[, politicos, generalul. +tii, ad[ug[ el, domni=oara Georgeta e o fat[ excelent[, merit[ prietenia noastr[. Faci bine c[ vii s-o vezi. Se plictise=te. Noi, b[tr`nii, pricepi, venim din amor propriu, ca s[ fim v[zu\i de al\ii. Numai dumneavoastr[, tinerii, ave\i arta de a le distra. De=i b[tr`nul nu punea nici o mali\ie ]n vorbele sale, Felix ar fi intrat bucuros ]n p[m`nt. — Vino, drag[ domni=oar[, vrea t`n[rul s[-\i spun[ bun[ seara. Georgeta reap[ru ]mbr[cat[, =i cei doi jucar[ comedia desp[r\irii solemne. }n vreme ce Felix alerga ca un nebun pe sc[ri, generalul intr[ ]n salonul Georgetei =i se a=ez[ pe un scaun. — Admirabil t`n[r, zise el c[tre Georgeta. S[ nu-l strici, =i te rog s[ nu-l mai pui ]n situa\ii de astea penibile, re\in`ndu-l la orele c`nd pot veni eu. Bietul b[iat! Georgeta se l[s[ pe genunchii generalului. }n vremea aceasta, Felix mai mult fugea dec`t mergea. Sufletul lui era r[scolit ca de o furtun[ mare. Venise la Bucure=ti

244


Enigma Otiliei

cu g`nduri de munc[, cu ambi\ii mari, g[sise o fat[ a=a cum o visase, ]i jurase iubire =i stim[ pe toat[ via\a, =i acum ajunsese s[ doarm[ noaptea la o individ[ suspect[. Fire=te, Georgeta era frumoas[, dar nu era dec`t o prostituat[ de lux. Probabil, g`ndi, ]=i b[tea joc de ingenuitatea lui, voia s[ guste senza\ii proaspete. De aceea umblase s[ se m[rite cu Titi. El, rivalul lui Titi! Situa\ia era scandaloas[. Dar apoi ru=inea ]nt`lnirii, pe aceea=i sal[, cu generalul! Dac[ acesta l-ar fi insultat, atacat, ar fi fost cel pu\in m`ndru c[ se bucur[ de o favoare disputat[. Dar =i generalul, =i el erau ]ncurca\i de ]nt`lnire, de unde rezult[ c[ pentru am`ndoi era compromi\[toare. Felix ]=i exager[ situa\ia, socotind-o ca o dec[dere moral[, =i ]=i f[g[dui o cur[ de ascetism. Avea s[ se ]nfunde ]n c[r\i, s[ dea examene str[lucite, s[-i arate Otiliei cum =tie el s[ se \in[ de cuv`nt. Examin[ din nou =i cazul Otiliei. Plecase, e adev[rat, dar n-avea nici o dovad[ c[-l tr[dase. Fata scrisese, avea s[ se ]ntoarc[, poate ]n cur`nd, ce semnifica\ie putea s[ aib[ o plimbare de o lun[, dou[ ]n str[in[tate? A=a se purta Otilia de obicei, =i dac[ mo= Costache nu f[cea mare caz, cu at`t mai pu\in era el ]ndrept[\it s[ b[nuiasc[ lucruri grave. De at`tea ori, b`rfelile ]i aruncase ]ndoiala ]n suflet, =i, cu toate acestea, se ]ncredin\ase c[ nimic nu fusese adev[rat. Era sau nu a=a cum vedea, Otilia ]nf[\i=a nu mai pu\in femeia lui ideal[. Trebuia s[ cread[ ]n ea, iar dac[ fata i-ar fi dezmin\it mai t`rziu iluziile, era ]ndatorat s[-i cultive imaginea, ]n gol, ca o simpl[ posibilitate a existen\ei. Trebuia s[ fac[ neap[rat acest exerci\iu de statornicie =i devotament, spre a-=i controla =i exercita puterea sufleteasc[. Trebuia s[ r[m`n[ cast p`n[ c`nd fapta cea mare a existen\ei lui se va ]mplini. Ajuns acas[, Felix urc[ tiptil sc[rile de din dos, blestem`nd treptele care sc`r\`iau, =i se dezbr[c[ numaidec`t. }n pat ]=i aduse aminte din nou de Georgeta, fiindc[ venea din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea s[n[toas[, lucioas[, cu din\i de por\elan a Georgetei r`se de toate planurile lui austere. +edea cu panglica c[m[=ii pu\in c[zut[ =i cu o m`n[ alb[ pe um[rul s[u =i-i spunea: „Vezi ce ingrat e=ti?! |i-am oferit ceea ce mul\i ar dori, c[lc`nd o avere

245


G. C[linescu

]n picioare sau stric`ndu-mi viitorul. Am f[cut din tine, studen\a= timid, un b[rbat care se poate m`ndri cu amanta sa. Ei, =i ce dac[ am =i al\i aman\i? Asiduit[\ile generalului sunt o dovad[ c[ nu sunt o fat[ comun[, oarecare, ce-=i vinde gra\iile. Cu cine m-ai v[zut, =i cine \i s-a l[udat c[ m[ are? Fac =i eu ce fac at`tea, dar pe fa\[, cu art[, av`nd avantajul de a fi frumoas[. Otilia ta nu st[ cu bra\ele de g`tul lui Pascalopol, nu se las[ ]ntre\inut[ de el? Tot ce s-a f[cut mare ]n lumea asta, prin femei ca mine s-a f[cut. Curtezanele, nu femeile de treab[, au stimulat geniile. Eu ]\i dau dragostea =i toate bucuriile, f[r[ nici o obliga\ie, fiindc[ tu =tii c[ sunt curtezan[, =i-\i ]ng[dui, f[r[ blam, s[ m[ plantezi oric`nd. Nu fi prost! }n\eleg stima ta pentru Otilia, iube=te-o, sl[ve=te-o, asta e cu totul altceva. E=ti doar medicinist! De ce s[ fii absurd, s[ arunci bucuriile pe care \i le dau eu, pentru c[ iube=ti pe Otilia? Asta ]nseamn[, dimpotriv[, s[-\i ]ncarci sim\urile, s[ te g`nde=ti la ea cu impuritate, s[ crezi c[ o idolatrizezi, =i ]n fond s-o dore=ti. E=ti t`n[r, treci prin criz[ erotic[. De ce-\i ]nchipui c-a fugit Otilia? Orice fat[ inteligent[ intuie=te tulbur[rile b[ie\ilor. A fugit fiindc[ ]i e fric[ de tine =i te iube=te. Pascalopol e altceva, e un om ]n v`rst[, inofensiv, ca generalul meu. Eu nu te iubesc, fiindc[ nu vreau s[ m[ leg de nimeni, fiind o fat[ frivol[, ]mi e=ti simpatic numai, ]mi satisfac, prin tine, nevoia ce-o am de a sta de vorb[ cu un t`n[r de v`rsta mea. Generalul m-aprob[. El nu e sup[rat! N-ai v[zut cum te privea? Astfel de scene sunt pentru ace=ti b[tr`ni, care ne ]ntre\in, o garan\ie c[ nu ne b[g[m mai milt ]n sufletul lor. +tiu, ai s[ zici c[ e=ti un profitor al lui, un... (=tii cum \i-am spus). De ce? Eu nu-\i dau bani! Eu sunt t`n[r[, dorit[ de to\i. Scrupulele tale nu vestesc un doctor mare. Un doctor trebuie s[ vad[ via\a cu ochi lipsi\i de prejudic[\i, =i, ca s-o vad[ a=a, trebuie s-o cunoasc[. Tu trebuia s[ faci Literele. E=ti un naiv poet.“ Felix ]=i v`r] capul ]n plapum[ =i ]ncerc[ s[ sugrume cu ]ntunericul vedenia sup[r[toare. Pentru a o izgoni, se ag[\[ cu voin\[ de o imagine purific[toare. Numele „Isus“ r[s[rindu-i ]n minte, aruncat de scurta apari\ie ]n penumbr[ a lui Simion, se

246


Enigma Otiliei

str[dui s[-l cultive. Dar asocia\ia interioar[ lu[ forme care-l ]ngrozir[. Noua umbr[ alb[ se ]ndrept[ c[tre cealalt[, care a=tepta r`z`nd =i mai sarcastic, =i totul se amestec[ grotesc. Felix scoase capul la aer =i deschise bine ochii, ca s[ scape de r`njetele viselor. Prefer[ atunci s[ ]nfrunte treaz problema =i ajunse la ]ncheierea viril[ c[, dac[ Otilia ]nf[\i=a f[r[ ]ndoial[ aspira\ia sufletului s[u, Georgeta putea s[-i fie o prieten[, f[r[ nici un neajuns pentru cealalt[. Avea s[ fie doctor, om serios, nu se c[dea s[ ajung[ la excese mistice. }ns[ leg[turile cu Georgeta deveneau cam primejdioase pentru demnitatea lui, dac[ Titi continua s[ umble dup[ Georgeta; chiar ]ng[duin\a mai mult sau mai pu\in ironic[ a generalului era st`njenitoare. Se g`ndi s[ ]ncerce o renun\are, m[car provizorie, la ]nt`lnirile cu fata. Cu c`t se hot[ra mai tare, cu at`t ]ns[ o dorea mai mult pe Georgeta, fa\[ de care se sim\i, ]n orice caz, vinovat de brutalitate, fiindc[ fugise ]n acel chip jignitor pentru amorul ei propriu. Fuga aceasta, medit[ el, medical, dovede=te o timiditate boln[vicioas[, o ineducare a voin\ei. Trebuia s[ ]nve\e a se ]ndep[rta de Georgeta ]nfrunt`ndu-i frumuse\ea, =i-n orice caz ]i era dator o repara\ie. Decise, dar, s[ rup[ politicos cu fata, dup[ ce-=i va cere scuze de la ea pentru plecarea precipitat[ (un g`nd ascuns ]i =optea chiar c[ putea s[-i dovedeasc[ o singur[ dat[ c[-i pre\uia farmecele fizice), =i cu aceast[ hot[r`re ]nchise iar ochii mai ]mp[cat, l[s`ndu-se de ast[ dat[, ]n toat[ voia, resemnat, prad[ chem[rilor Georgetei, care ]n clipa c`nd adormi se numea Otilia. Mo= Costache ]l rug[, a doua zi de diminiea\[, s[ se duc[ la Aglae, pentru a-i cere ni=te chei de la casa din strada +tirbeyvod[. Felix consim\i cu p[rere de r[u. — Ce vrea cu cheile? N-are chei? ]ntreb[ Aglae, agresiv, ca =i c`nd Felix ar fi fost vinovat cu ceva. Acesta ridic[ din umeri. Privi cu nepl[cere a=ezarea ]n cerc a tuturor celor de fa\[, c[ci se aflau acolo Aglae, nelipsi\ii St[nic[ =i Olimpia, Aurica =i Titi. Acesta din urm[, a=ezat la o m[su\[ l`ng[ fereastr[, copia ]n acuarel[ un desen dintr-o carte ilustrat[ =i ar[ta o aten\ie ]ncruntat[, prin care se sim\ea obligat

247


G. C[linescu

s[ nu mai remarce pe noul-venit. Felix sim\i ]n aer o curiozitate insult[toare =i o du=m[nie ]mpietrit[ =i ar fi ie=it numaidec`t pe u=[ afar[, dac[ nu s-ar fi sim\it ]ndatorat s[ a=tepte cheile. Aurica trase prima ]mpu=c[tur[, pe nepreg[tite. — Titi, zise ea, e foarte sup[rat, s[racul, c[ domni=oara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat a=a de ur`t cu el. I-a trimis vorb[ c[ n-are chef de c[s[torie =i altfel de expresii ordinare. Curios. P[rea o fat[ foarte distins[. Dumneata ce zici? }ntrebarea era at`t de ]nc[rcat[ de sub]n\elesuri, ]nc`t Felix c[ut[ s[-=i scape privirile din ochii reci ai Aurichii. — Hei, interveni Aglae, sarcastic, nu fata e de vin[, e de vin[ cine a ]nv[\at-o s[ fac[ asta! Las’ c[ =tim noi... — Cine a ]nv[\at-o? ]ntreb[ automat Felix. — Domnule Felix, zise mieros Aurica, vezi cum e=ti? Parc[ dumneata nu =tii?! Noi am aflat precis c[ Georgeta face asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate \ii la ea, dar nu trebuia s[-l ]ncurce pe bietul Titi. Titi m`nuia pensula, cu ochii ]n h`rtie, din ce ]n ce mai nervos. Felix r[mase ]nm[rmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totu=i s[-i recunoasc[ o m[sur[ de adev[r. — Eu, zise el, ]ncurcat, nu am nimic cu domni=oara Georgeta, abia o cunosc... }nt`mpl[tor... e o eroare la mijloc... cine v-a spus asta? — Cine ne-a spuuus? ]ntreb[ Aglae, ]n\epat. Uite cine ne-a spus! Vorbe=te domnule! +i cu m`na ar[t[ pe St[nic[. Acesta st[tuse tot timpul cu ochii r[t[ci\i pe pere\i =i f[cea acum lui Felix ni=te semne mute de disculpare. — Am spus... adic[ am auzit... n-am zis chiar c[ domnul Felix. }n sf`r=it, ce s[ mai ]nvinov[\im pe unul =i pe altul... trebuia s[ m[ asculta\i pe mine =i s[ nu v[ ]ncurca\i cu o individ[ ca Georgeta. Aia e o... =tie toat[ lumea. Un bubuit nea=teptat se auzi dinspre fereastr[. Titi b[tuse cu pumnul ]n mas[ =i se ridicase ]n picioare, galben ca ceara. — Nu e adev[rat, dumneata mi-ai spus c[ l-ai g[sit pe Felix acolo =i au r`s de mine. Otilia e o t`rf[, care a dormit cu Felix =i acum doarme cu Pascalopol. Nu dau voie, ]n\elegi...

248


Enigma Otiliei

Titi b[tu din nou ]n mas[, risipind h`rtiile. Indignat, Felix d[du s[ se scuze: — }mi pare r[u c[ vorbe=ti a=a de Otilia. — E o t`rf[! url[ ca un nebun Titi, b[t`nd cu pumnul ]n mas[. — Este vina mea, ad[ug[ Felix, c[ stau de vorb[ cu domnul Titi, care ]=i ]ng[duie s[ spun[ astfel de neadev[ruri. Asisten\a p[ru impresionat[ de sup[rarea lui Felix, numai St[nic[ ]i f[cea semne desperate cu m`na s[ tac[ din gur[, cu aerul de a-i zice: „E un secret mare la mijloc, nu pot s[ \i-l explic“. Olimpia spuse: — Nu v[ lua\i dup[ gura lui St[nic[! A=a se amestec[ el ]n toate! Felix d[du s[ ias[, dar, trec`nd pe l`ng[ m[su\a lui Titi, acesta f[cu un gest de nervozitate din bra\. Crez`nd c[ Titi vrea s[-l loveasc[, Felix ridic[ =i el un bra\ ]n fa\a pieptului. }n gesticula\ia sa, Titi se propti gre=it pe covor =i alunec[ pe spate peste mas[, r[sturn`nd-o. Aceast[ scen[ accidental[ fu interpretat[ de cei de fa\[, care, privind piezi=, nu observase bine pe cei doi, ca o ]nc[ierare. St[nic[ s[ri numaidec`t s[ prind[ bra\ele lui Felix, ]n vreme ce Aglae ridicase =i \inea str`ns pe Titi, care striga c`t ]l \inea gura: „Otilia e o t`rf[, a=a s[ =ti\i!“ Felix fu sc`rbit =i de conflictul ]n sine, dar =i de falsa interpretare a accidentului. }n vreme ce Aurica =i Olimpia ]ncercau s[-l potoleasc[, f[r[ s[ fie nevoie („Dar nu te sup[ra a=a, domnule Felix! Copil[rii! Nu =tii c[ Titi e nervos?“), sup[rat de-a binelea, ]mpinse pe St[nic[ =i ie=i din cas[. Pe urma lui, St[nic[ se \inea cu pa=i mari. — Scumpule, iubitule, degeaba e=ti sup[rat pe mine, ]i strig[ acesta ]n mers =i ]ncerc`nd s[-l prind[ de bra\, ai dreptate, pune-te ]ns[ ]n locul meu! Nu le-am spus nimic. Or fi b[nuit ei ceva =i dau acum vina pe mine. Pot eu s[ contrazic pe soacr[-mea? Femeie b[tr`n[! Dumneata e=ti inteligent, pricepi! Eh, eu, s[ fiu ca dumneata, n-a= pune la inim[ fleacurile astea. Mi-a= vedea de treab[, =i pace. Ei =i ce dac[ a zis c[ tr[ie=ti cu Otilia? E un r[u? Norocul dumitale!

249


G. C[linescu

— Domnule St[nic[, zise exasperat Felix, d`nd s[ intre ]n cas[ la el, las[-m[ ]n pace! — Iar te-ai sup[rat? se mir[ nevinovat St[nic[. Vezi cum e=ti, nu =tie omul cum s[ te ia. Felix tr`nti u=a =i se urc[ repede la el ]n odaie. St[nic[ st[tu pu\in pe g`nduri ]n fa\a u=ii, ezit[, apoi o lu[ ]n v`rful picioarelor, deschise bini=or u=a gotic[ =i intr[ prin fa\[ la mo= Costache. Felix ]l z[rise ]ns[ de pe fereastra geaml`cului. }=i lu[ atunci p[l[ria =i, d`ndu-se jos tiptil, ie=i pe poart[ =i plec[ ]n ora=. Era enervat =i descurajat peste m[sur[, =i toate vechile planuri de fug[ ]l n[v[lir[. Cursurile ]l distrar[ pu\in, =i c`nd se ]ntoarse acas[, primi cu recuno=tin\[ acest sfat, =optit, al lui mo= Costache: — S[ nu te mai duci pe acolo! E mai bine a=a! St[nic[ vorbise, ]ntr-adev[r, b[tr`nului, ]nflorind lucrurile =i d`ndu-le colori de dram[. — Domnule, zisese, tinerii, c`nd iubesc, iubesc! A=a eram =i eu. Felix al dumitale, a=a zice lumea, ar tr[i cu Georgeta. Fat[ fain[, n-am ce zice, bravo lui! Dar nu-\i spui c[ Titi s-a ]ndr[gostit de ea =i a vrut s-o ia de nevast[... A adus-o aici, la soacr[-mea, pe onoarea mea, totul era gata. Ce-a fost, ce n-a fost, fata nu mai vrea acum. Lumea zise c[ n-o las[ Felix! O fi, o fi! Fata e frumoas[, e dat[ dracului. Cum ]\i spun. N-a mai vrut. Dar =i Titi, violent, nici nu-\i vine s[ crezi, c`nd ]l vezi a=a bleg. Eu, c`nd i-am v[zut fa\[-n fa\[, am sfeclit-o. Hait, zic, acum se-nt`mpl[ ceva! +i-ntr-adev[r, domnule, nici n-am b[gat de seam[ c`nd au s[rit unul la altul! Titi ]=i ]ncle=tase m`na ]n p[rul lui Felix, Felix ]l str`ngea de g`t. Comèdie mare! Pentru o femeie, pentru o femeie frumoas[, nu-i vorb[. Mo= Costache, ascult[-m[ pe mine, c[-s avocat, pentru o femeie se fac crime, se str`ng de g`t fra\ii ]ntre ei, se fac r[zboaie. Femeia, asta-i discordia lumii. Mo= Costache se plimb[ sumbru =i coco=at prin odaie, sug`nd cu ]nd[r[tnicie un muc de \igar[ =i privind, din c`nd ]n c`nd, cu ne]ncredere =i dispre\ pe St[nic[. Nu credea o iot[ din ce-i spunea.

250


Enigma Otiliei

— Ce-ave\i cu b[iatul [sta, zise el ]n sf`r=it, de nu-l l[sa\i ]n pace? Nu v-a f[cut nimic! Nu trebuie s[-i spune\i vorbe grele nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! P[cat! St[nic[ prinsese aceast[ tem[ =i o dezvoltase: — }mi pare r[u c[-mi spui astea! Eu nu respect orfanii? Eu ]nsumi, m[ vezi, am fost orfan de mic copil =i cunosc rana asta, s[ n-ai pe nimeni de aproape. Eu nu-l respect pe Felix? Dar \in la el ca la un frate mai mic, =i inten\ia mea e s[-i ajut pa=ii ]n lume, s[-l pilotez. }n chestia Georgetei, ce s[ spun, e pu\in-pu\in vinovat. Eu i-am spus: „Amice, nu te v`r] cu stricata aia, e o fat[ nefast[„. C`nd a venit s[ cear[ cheile, i-am f[cut semn s[ fie prudent fa\[ de Titi. — Ei, zise mo= Costache, ner[bd[tor, mi-a g[sit cheile? — Le caut[ soacr[-mea. Dar, d[-mi voie, ce faci cu ele, c[ doar ai un r`nd... Vinzi casele cumva? C[ de ]nchiriat, acum a trecut timpul. Bine faci c[ le vinzi, tot mai bine e s[ ai banul ]n pung[, dar trebuie s[ fii cu ochii ]n patru, s[ pui un samsar bun. Cam c`t ceri, a=a, ca s[ m[ orientez? — Nu v`nd nimic! zise scurt mo= Costache. }n fond, St[nic[ mirosise bine, b[tr`nul voia s[ v`nd[ =i casele astea, precum voia s[ v`nd[ tot. Acest imobil vechi ]l cump[rase chiar de la Simion, cu mul\i ani ]nainte, c`nd acesta avusese nevoie de bani spre a pl[ti unele datorii ajunse la scaden\[. Aglae n[d[jduia c[, cel pu\in, dac[ a consim\it la aceast[ v`nzare, casele ]i vor fi l[sate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindc[ chiria=ii pierduse multe chei =i n-ar fi vrut s[ cheltuiasc[ bani pentru facerea altora. — Nu vinzi? r[spunse St[nic[. Nu e r[u nici a=a. Banul fuge, imobilul e o valoare sigur[. Cu c`t stau s[ m[ g`ndesc, ]\i dau dreptate. S[ nu vinzi. +i s[ m[ consul\i pe mine c`nd vrei s[ ]ntreprinzi ceva. +tiu eu, cunosc chi\ibu=urile, sunt avocat, ]\i fac toate gratis. }mi dai acolo, o nimica toat[, pentru deplas[ri. }ntors ]n sinedriul din casa Aglaei, St[nic[ ]ncepu s[ tune:

251


G. C[linescu

— Mam[-soacr[, se petrec lucruri suspecte de tot! De ce m-am temut eu, nu sc[pa\i. Mo= Costache a v`ndut restaurantul, acum umbl[ s[ v`nd[, cu siguran\[, =i casele din +tirbey, m`ine o s[ v`nd[ tot. Ce faci atunci, adic[ ce facem, fiindc[ ]mi dai voie s[ ]mbr[\i=ez interesele fetei dumitale, Olimpia? B[tr`nul e sf[tuit de cineva, nu face el de capul lui toate astea. Vinde tot, preface ]n bani =i d[ cui vrea. — }l dau pe m`na parchetului, strig[ Aglae. Un om care vinde toate ]ntr-o zi nu e ]n toate min\ile. — }ac[ o idee, zise St[nic[, cinic. }l punem sub interdic\ie, ca incapabil de a se administra. Numai, vezi dumneata, nu sunt la mijloc mo=tenitori direc\i, a c[ror succesiune s[ fie primejduit[, =i mo= Costache nu url[, nu bate pe nimeni =i nici nu arunc[ banii la joc. De g[sit, se g[sesc totdeauna oameni care s[ certifice tot ce pofte=ti, dar te duci dumneata, ca sor[, s[ declari c[ fratele dumitale e nebun! — M[ duc! zise furioas[ Aglae. — Te duci, dar nu te crede! Vine Otilia, vine Felix, vine Pascalopol, e\etera =i declar[ c[ totul e calomnie. Asta merge cu babe imbecile, dar cu mo= Costache nu, este mai =iret dec`t credeam. Te faci de r`s, prinde necaz pe dumneata =i nu-\i las[ nimic prin testament. — Face el testament? se ]ndoi Aglae. — Trebuie s[ fac[! Dac[ vinde tot, nu mai r[m`ne alt[ solu\ie dec`t s[ te iei bine cu el, =i mai ales cu Otilia! — Eu cu Otilia? Niciodat[! — Atunci, treaba dumitale! — +i de ce Otilia, m[ rog, e averea Otiliei? Crezi c[ Otilia renun\[ la avere? De ce-i st[ ea pe cap? — Aici e gre=eala dumneavoastr[ de tact. Otilia face ochi dulci lui Pascalopol, =i Pascalopol Otiliei! Ei =i? De ce v-a\i sup[rat, m[ rog, =i a\i ]nceput s[-i ]mpunge\i? Vroiai dumneata s[ te m[ri\i cu Pascalopol? Dac[ nu, atunci ce te prive=te pe dumneata pe cine ia Otilia? Pe mine, ca om cu viziunea larg[, ca avocat al intereselor dumitale, chestiunea m[ ]nc`nt[. Pascalopol e bogat, e b[tr`n, prin urmare ]=i d[ =i

252


Enigma Otiliei

c[ma=a de pe el ca s[ pun[ m`na pe Otilia, care umbl[ dup[ avere. Mo= Costache e zg`rcit =i e vesel, la r`ndul lui, s[ nu-i dea nimic fetei. +i atunci ]=i cloce=te singur banii, p`n[ ce, ]ntr-o bun[ zi, gata, c[ nu suntem nici unul eterni, =i r[m`i dumneata mo=tenitoare unic[! A=a, ce-ai f[cut? Te-ai certat cu mo= Costache, l-ai ambi\ionat, =i omul se r[zbun[. S-au mai v[zut zg`rci\i care mor pe o rogojin[ =i las[ averea pe la aziluri, la stat! Aglae ]ng[lbeni deodat[. — Da, da, la stat! o sperie St[nic[ — Trebuie s[ fie nebun! — Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l v`r[ la balamuc. Argumenta\ia lui St[nic[ impresion[ mult pe membrii acestui consiliu neoficial de familie. Aglae l[sase capul, ]mbl`nzit[. — Mam[, zise lene= Olimpia, el cam are dreptate, ]ntr-astea nu-i prost! — Am dreptate, domnule, confirm[ zgomotos St[nic[, plimb`ndu-se cu pa=i mari prin cas[, c`nd n-am eu dreptate? — +i ce vrei s[ fac acum? ]ntreb[ Aglae, ironic. S[ cad ]n genunchi ]n fa\a Otiliei, s[ m[ rog de ea s[ m[ ierte? — A=! Otilia nu e ranchiunoas[. Te faci c[ nu e=ti sup[rat[, c[ ai uitat, =i te duci ]n cas[ la mo= Costache, frate, de! +i mai ales nici o ]n\ep[tur[ lui Pascalopol. S[-i ]ndemn[m s[ se ia, s[-i felicit[m. Pascalopol te pup[ c`nd aude c[-i lauzi pe Otilia, =i lui mo= Costache ]i pare =i lui bine de combina\ia asta. St[nic[ se plimb[ de c`teva ori ]n lungul =i latul od[ii, apoi fu tr[snit de o idee: — +tii ce? Am o idee admirabil[. Avem adresa Otiliei la Paris. }i scriem colea o carte po=tal[ ca =i c`nd nimic n-ar fi, spun`ndu-i =i de mo= Costache c[ e bolnav. Fata e sensibil[. — Scrie\i voi! Eu nu scriu! — Scriem noi, dar isc[le=ti =i dumneata. St[nic[, ]ntr-adev[r, compuse aceast[ carte po=tal[:

253


G. C[linescu

„Scumpa noastr[ Otilia, Am aflat cu nespus[ bucurie c[ te afli la Paris, unde ai tot dreptul s[ te recreezi acum, c`t e=ti t`n[r[. Ne era foarte dor de tine =i de Domnul Pascalopol. Ne lipse=ti foarte mult. Dac[ te-am sup[rat vreunul cu ceva, nu lua ]n seam[, c[ci b[tr`nii sunt totdeauna mai cu necazuri. Mo= Costache nu spune, dar sufer[ f[r[ tine. Felix, ca tinerii, are cu ce se distra, el uit[ mai repede. Noi am fost foarte nec[ji\i cu mo= Simion, care e tot bolnav. De acum, cu b[tr`nii nu te po\i a=tepta la altceva. S[ veni\i cu bine, c[ci v[ a=teapt[ cu dor ai vo=tri St[nic[, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi“ St[nic[ puse pe to\i s[ isc[leasc[. Dinadins insinuase sub\ire indiferen\a lui Felix, ca s[ apropie =i mai mult pe Otilia de Pascalopol, =i f[cuse aluzie la destinul b[tr`nilor, ca s[ arunce ]n sufletul fetei grija de mo= Costache. Pe plic scrise: „Domni=oarei Otilia Pascalopol“. — N-are s[ se supere? ]ntreb[ Aurica. — Ei, a=! Zi-mi mie St[nic[ Ra\iu, deputat, =i vezi c-am s[ m[ sup[r. Trebuie s[ fim psihologi. St[n[c[ lu[ cartea po=tal[ =i ie=i cu ea s[ mearg[ ]n ora=. }n antreu observ[ c[ afar[ ploua. L[s[ cartea po=tal[ pe m[su\[ =i se ]ntoarse s[ cear[ o umbrel[. }n acest timp, Simion veni ho\e=te l`ng[ m[su\[, privi scrisoarea pe am`ndou[ p[r\ile, apoi, v`r`nd degetul ]n gur[, trase l`ng[ semn[turi o dung[ de saliv[ =i isc[li gros cu un creion chimic: „Isus Cristos“. St[nic[ lu[ mai t`rziu cartea po=tal[, o puse ]n buzunar =i-o arunc[ la cutie f[r[ a o mai privi.

254


Enigma Otiliei

CUPRINS

XIV Ceea ce-l ]ntuneca pe Felix, d`ndu-i oarecare doz[ de mizantropie, era indiferen\a tuturor, chiar a colegilor de universitate, pentru orice atitudine intelectual[, pentru orice ]nfl[c[rare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Ia=i, ]n internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar ]n pat, dup[ stingerea luminii, probleme pe care c`teodat[ nu le ]n\elegea nimeni bine, dar care ]i ]mb[tau, d`ndu-le m`ndrii de filozofi. Problemele erau formulate ]ndeosebi ]n chipul ]ntreb[rilor (ce e via\a? ce e moartea?), a=a cum le ]nt`lneau prin bro=uri. Unul pusese o dat[ problema: „ce e femeia?“ =i to\i se str[duir[ s[ dea solu\iile cele mai extravagante, nimeni nu f[cu nici cea mai mic[ glum[ indecent[ =i nici m[car vreo aluzie la problema sexualit[\ii. Erau unii care puneau m`na pe reviste =i-=i scoteau din ele teme necunoscute celorlal\i, pe care le dezlegau cu solu\ii tot din revist[, spre ciuda colegilor de disput[, care voiau s[ =tie de unde furaser[ ideile. }ntr-o noapte, discutar[ despre Dumnezeu. Afar[ ploua cu g[leata =i tuna, =i unii din b[ie\i, mai frico=i =i mai pu\in dialecticieni, tremurau de fric[ =i chiar se ]nchinau pe sub p[tur[, ]ncredin\a\i c[ o astfel de discu\ie poate fi primejdioas[ pe a=a vreme. R[spunse c`te unul cu idei de manual, ]nflorite (studiau pu\in[ istorie a filozofiei, abia ]n clasa ultim[): Dumnezeu este cauza dint`i =i scopul din urm[. Prin el, noi ne explic[m tot ce ]ntrece puterea noastr[ de explica\ie =i d[m un sens vie\ii. Un b[iat de pop[ zise c[ Dumnezeu „e o dogm[ care nu se discut[„ =i c[ „noi trebuie s[ credem ]n tot ce e absurd“. }n sf`r=it, cel care st`rnise discu\ia str`mb[ din buze dispre\uitor. — Spune tu, m[, atunci, dac[ e=ti mai de=tept! se sup[rase b[iatul de pop[. Ia te uit[ la el! Ce te str`mbi a=a, parc[ tu =tii!

255


G. C[linescu

— M[, zise filozoful, Dumnezeu sunt eu, tu, p[m`ntul, cerul, tot ce exist[ pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, dec`t c[ noi suntem m[rgini\i pe loc =i ]n timp (asta se zice „]n timp =i spa\iu“), pe c`nd Dumnezeu e nesf`r=it! Nimeni nu r`sese de aceast[ solu\ie u=or de caricaturizat, r[m`n`nd to\i tulbura\i. Afar[ fulgera. Numai unul ]ntrebase incredibil: — De unde ai luat tu asta, c[ n-ai inventat-o tu?! Feciorul de pop[ f[cuse aceast[ obiec\ie, care multora le p[ruse foarte ]ntemeiat[: — Bine, m[, noi socotim pe Dumnezeu ca fiind de o bun[tate nesf`r=it[, opus r[ului, adic[ diavolului, care e un r[zvr[tit, t[g[duind pe Tat[l nostru din ceruri. P[i, dac[ lumea toat[ e Dumnezeu, atunci se cheam[ c[ =i uciga=ul e o p[rticic[ din Dumnezeu, =i ce face, face cu voia lui. Se poate a=a ceva? E=ti un „eretic“. Fiul de teolog spusese aceast[ vorb[ cu mare orgoliu, dar cel[lalt filozof recunoscuse sincer ignoran\a lui: — Vezi c[ eu nu m-am g`ndit la asta. Trebuie s[ fie =i aici o socoteal[. Eu, unde am citit, am aflat c[ filozofia asta se cheam[ panteism. Atunci se hot[r`r[ cu to\ii s[ ]ntrebe pe profesorul Dumbrav[, ]n care aveau mai mult[ ]ncredere, fiindc[ era sf[tos, bl`nd =i dispus la problem[. Era un b[tr`n cu p[rul tare =i negru, cu b[rbu\a maiorescian[ =i care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. — Domnule Dumbrav[, se ridicase unul din ei (era ]n clasa a VI-a), colegii mei v[ roag[, prin mine, s[ ne explica\i ce este Dumnezeu. Dumbrav[ r[mase ]nm[rmurit. — Da ci, bre, voi v-a\i z[rghit? Valeu! D-ap[i ave\i r[bdare, bre, p`n[ la anul macar, c`nd v-o veni mintea. Ci vrai, s] m[ bat cu p[rintele? Totu=i le schi\ase c`teva aspecte ale problemei. Felix ]=i aminti acei ani =i se sim\i trist; ]n el clocoteau idealuri mari, probleme =i energii. Otilia ]i pl[cuse de la ]nceput, pentru aerul ei de intelectual[ blazat[, care nu vrea s[ spun[

256


Enigma Otiliei

ce =tie, =i ]n acela=i timp pentru sub\irimea ei delicat[, botticellian[. Ei, Felix i se putea dedica, consacra. Otilia i se ]nf[\i=ase de la ]nceput ca o finalitate, ca un premiu, mereu dorit =i mereu am`nat, al meritului lui. Voia s[ fac[ ceva mare din cauza Otiliei =i pentru Otilia. Dep[rtarea de fat[ nu-l sup[ra ]n sine, ba ]ntr-un fel ]i convenea, fiindc[ gusta, ca un c[lug[r, bucuria de a se ]nf[\i=a mai t`rziu Otiliei perfec\ionat suflete=te. }l sup[ra ]ns[ c[ plecase cu Pascalopol. Asta ]ntuneca pu\in figura Otiliei. Fecioara Maria este venerat[ de to\i =i nu e a nim[nui. O fat[ care prime=te omagiile unui om ]n v`rst[ =i se plimb[ cu el ]n str[in[tate e suspect[ de aspira\ii comune, de obtuzitate pentru marile sacrificii b[rb[te=ti. Ar fi vrut-o pe Otilia c[lug[ri\[, refuz`ndu-se tuturor. Atunci ar fi r[mas =i el ascet ]n onoarea =i adorarea ei. Pe Georgeta, Felix n-o dispre\uia. }=i m[rturisea chiar c[-i place =i c[ o dore=te. }l sup[ra ]ns[ c[, fiind mai redus[ intelectualice=te dec`t Otilia, nu c[zuse ]n cap[tul de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georget[ frumoas[ ca =i aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai incon=tient. Ar fi voit-o c[zut[, r[t[cit[, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care ]n abjec\iune mai au o lic[rire de con=tiin\[ moral[. Atunci i s-ar fi sacrificat invers dec`t Otiliei, salv`nd-o, ridic`nd-o p`n[ la el, vindec`nd-o trupe=te =i suflete=te. A=a, Georgeta ]l irita pu\in. Era ]nc`nt[toare de frumuse\e =i s[n[toas[ tun, imoral[, dar cu luciditate, cu principii burgheze =i bun-sim\. Nu numai c[ n-avea nevoie de salvatori, dar ]l privea pe Felix matern, ]ngrijor`ndu-se de studiile =i reputa\ia lui, acord`ndu-i favoruri din caritate. Raportul acesta era insuportabil, cu at`t mai mult, cu c`t, ]n ochii fetei, Felix credea c[ z[re=te o sclipire de ironie. R`dea oare Georgeta ]n sine de naivitatea lui Felix, care o privea ca pe o sf`nt[, sau, dimpotriv[, era mai onest[ dec`t ]=i ]nchipuia, =i atunci ea observa cu mali\ie orient[rile lui ]n lumea femeilor? Felix sim\ea, mai mult dec`t nevoia fiziologic[ =i psihologic[ de a avea femei =i de a le iubi, necesitatea de a discuta despre femei, de a-=i g[si un punct de vedere metafizic, ]n care =[-=i ordoneze via\a sentimental[. }l plictiseau eternele

257


G. C[linescu

apostrofe =i insinu[ri triviale ale colegilor: „Te-am v[zut cu o dam[ bine“, „Ai dat o lovitur[„, „Faci ceva?“, „Sper c[ nu e numai platonic!“ B`ntuit de astfel de g`nduri, mergea ]ncet de-a lungul Cheiului D`mbovi\ei, c`nd ]l opri cu bra\ele larg deschise colegul Weissmann. Vorbea pu\in cu el, abia ]l cuno=tea de fapt, totu=i nu r[mase deloc surprins de familiaritatea studentului. — Ce mai faci! ]l ]ntreb[ Weissmann. Te plimbi g`nditor, e=ti pierdut ]n contempl[ri. Faci poezii? — A=! protest[ Felix. — +i de ce s[ nu faci? Crezi c[ eu n-am f[cut? Ce, e ru=ine? Am f[cut caiete ]ntregi de poezii, eram a=a de sentimental ]ntr-o vreme! — Publici? ]ntreb[ Felix. — Ce s[ public? Le-am citit unui prieten al meu, b[iatul cel mai inteligent de pe lume, cel mai delicios; el mi-a citit pe ale lui, =i eu le-am aruncat pe foc pe ale mele. B[iatul [sta are cel mai mare talent, e mai tare ca Heine. — Cum ]l cheam[? — Cum ]l cheam[? Barbu Nem\eanu! Trebuie s[-l cuno=ti, e de pe acum un poet celebru. Felix m[rturisi c[ nu-l =tie, ceea ce mir[ pe Weissmann, care nu-=i lu[ totu=i aere de suficien\[. — Amice Sima, pe b[iatul [sta trebuie s[-l cuno=ti numaidec`t, este cel mai mare poet contemporan. }\i fac eu cono=tin\[. Am s[-\i aduc revistele ]n care public[ el, s[-\i dai =i dumneata seama. De ce s[ te privezi de o asemenea be\ie liric[? Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar =i gesticula, oprindu-se din c`nd ]n c`nd =i rezem`ndu-se de balustrada cheiului, spre a demonstra mai bine =i a-i declama unele versuri, persuasiv, ]n =oapt[, tr[g`ndu-le cu m`na din gur[ =i sug`nd din buze voluptuos, ca dup[ mu=carea unei piersici. }i puse lui Felix repetate ]ntreb[ri, dac[ nu cunoa=te cutare sau cutare poet rom`n sau str[in, =i Felix trebui s[ recunoasc[ ru=inat c[ nu era at`t de informat.

258


Enigma Otiliei

— Ascult[ o poem[ delicioas[: Il est d’é tranges soirs où les fleurs ont une âme, Où dans l’air é nervé flotte du ré pentir, Où sur la vague lente et lourde d’un soupir Le coeur le plus secret aux lé vres vient mourir. Il est d’é tranges soirs où les fleurs ont une â me, Et ces soirs-là, je vais tendre comme une femme.1

Weissmann declama prelung, c`nt`nd aproape, apropiindu-se =i dep[rt`ndu-se de urechile lui Felix, a=a cum fac violoni=tii \igani ]n Ungaria =i Austria. — Cum? Nu-\i place, poate?! A=a un poem minunat! Cred c[ =tii de cine e! Cum, nu =tii?! E de Albert Samain, cel mai mare poet francez, mai mare dec`t Lamartine. E o celebritate. De Samain Felix auzise =i-=i aduse chiar aminte c[ v[zuse ]ntre c[r\ile Otiliei un volum destul de vechi, Au jardin de l’Infante. Dar nu-l citise fiindc[ nu-l atr[sese p`n[ acum poeziile. }l interesau romanele care ]nf[\i=au cazuri de energie viril[, de tenacitate ]n ambi\ie, biografiile oamenilor mari, ]n genere toate c[r\ile care tratau despre problema educ[rii voin\ei. }n anul acesta ]nt`i de facultate citise pu\in[ literatur[ =i foarte multe c[r\i de medicin[. Mai mult dec`t risipirea, prefera profunditatea ]ntr-un lucru hot[r`t. Acum, ]ns[, sufletul ]i era sonor. Declama\ia lui Weissmann, care oprea ]n loc pe trec[tori, ]i pl[cea =i se decise ]n g`nd s[ citeasc[ acas[ pe Samain. — Ai iubit vreodat[? ]ntreb[ brusc studentul, dup[ ce-l aruncase inutil prin poezia ruseasc[, prin Nekrasov =i Balmont. — Cred c[ da! r[spunse dup[ pu\in[ ezitare Felix. Weissmann ]l privi incredul, apoi se porni, cu obi=nuita frenezie, pe confesiuni. — Ca mine n-ai iubit! E imposibil. Eu am iubit fenomenal, a=a cum numai o dat[ un om iube=te ]ntr-un secol. Am material 1

„Sunt stranii seri ]n care =i florile se-anim[ Prin aerul sensibil c`nd trec p[reri de r[u, +i c`nd pe valul unui suspin ]ncet =i greu Cuv`ntul cel mai tainic pe buze-abia se stinge. Sunt stranii seri ]n care =i florile se-anim[ +i-n serile acelea merg bl`nd ca o femeie“ (fr. — n. red.).

259


G. C[linescu

sufletesc s[ fac bucuria unui poet mare. Am iubit o fat[ extraordinar[, un adev[rat ]nger, o fat[ nervoas[, impresionabil[, o fat[, ]\i zic, al c[rei suflet vibra ca o vioar[ scump[ sub arcu=ul unui Enescu, o adev[rat[ Marie Baskirtscheff. Am petrecut cu ea ceasuri divine, ne-am topit ]n be\ia sf`nt[ a c[rnii. Apoi am vrut s[ ne sinucidem am`ndoi. Ne-am ]nchis ]n cas[ =i-am dat drumul la gaz. Fata s-a speriat la sf`r=it =i a \ipat, =i atunci a venit o m[tu=[ a ei cu vecinii =i au spart u=a. — +i de ce a\i vrut s[ v[ sinucide\i? — De ce am vrut s[ ne sinucidem? =opti tainic =i grav Weissmann. Tu nu cuno=ti durerea c[rnii, desperarea de a fi ajuns pe culmile be\iei, de unde nu mai e nici o fericire posibil[? C`nd ajungi o astfel de culme, imediat te n[v[le=te ur`tul. Ne-a fost sil[ de via\[, am vrut s[ prelungim clipa ]n eternitate. Lui Felix Weissmann i se p[ru cam prea teatral de subtil, dar seriozitatea cu care ]=i f[cea tragedii strict gratuite ]l ]nc`nta. I se rede=teptau ]n suflet emo\iile nop\ilor de disput[ de la Liceul Internat. — M[ ]ntrebi de ce am voit s[ ne sinucidem? continu[ Weissmann. Tu ai citit Weininger, marele Weininger, cel mai teribil g`nditor contemporan? Felix trebui cu ciud[ s[ m[rturiseasc[ c[ nu citise nici pe Weininger =i fu umilit de pu\inele lui cuno=tin\e =i uimit de informa\ia colegului. — N-ai citit? Te-ai privat de cel mai delicios festin al intelectului. }\i fac eu rost de cartea lui; =tiu eu de unde s[ \i-o cumperi cu un rabat inimaginabil. C`nd ai ceva de cump[rat ]n materie de c[r\i, spune-mi mie, =i-\i cump[r mai ieftin ca oriunde. — Cine este acest Weininger? ]ntreb[ Felix plin de curiozitate, dorind sincer s[ se informeze. — Weininger? Weininger este cel mai grozav critic al femeii, din care cauz[ s-a =i sinucis. Dup[ el, femeia este numai sexualitate, pe c`nd b[rbatul e sexual numai temporal. La ea sexualitatea e ]ntins[ pe tot corpul. Eu =i iubita mea, care prin excep\ie avea un suflet viril de intelectual[, am r[mas

260


Enigma Otiliei

]nsp[im`nta\i c`nd am citit cartea, =i ea mi-a dat ideea s[ ne sinucidem, sc`rbit[ de realitate, care contrazicea idealul ei. — Vreau s[ citesc aceast[ carte! zise Felix. — Vrei se cite=ti Geschlecht und Charakter? Admirabil. D[-mi un franc =i \i-o procur eu. Felix ]i d[du francul. Merser[ c`t[va vreme t[cu\i unul l`ng[ altul, fiindc[ Felix, de=i iubitor de discu\ii, se sim\ea stingherit s[ fac[ m[rturisiri. I s-ar fi p[rut o necuviin\[ s[ pomeneasc[ numele Otiliei, =i chiar al Georgetei, fa\[ de un altul, =i chiar s[ fac[ oric`t de mici aluzii la existen\a lor. Ca s[ nu par[ plictisit, ]ntreb[ pe Weissmann cum tr[ie=te, ce scopuri urm[re=te, dar se c[i numaidec`t, av`nd sentimentul c[ cere altuia indiscre\ii pe care el nu ar voi s[ le fac[. Weissmann nu p[ru deloc contrariat =i se porni pe confesiuni f[r[ nici o umbr[ de ru=ine: — Tr[iesc ca un c`ine, ca un desperat. Am pe capul meu trei surori mici =i o m[tu=[ b[tr`n[, pe care trebuie s[ le ]ntre\in eu, =i st[m cu to\ii ]ntr-o odaie mizerabil[, un fel de camer[ de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scar[ de lemn mobil[. Eu trebuie s[ pl[tesc chirie, eu trebuie s[ g[sesc de m`ncare. — +i cum faci? — Cum fac? Fac ce pot. Asist pe un dentist, fac injec\ii ieftine pe la lucr[tori, sunt redactor la o gazet[ socialist[, traduc c[r\i pentru un editor, dau lec\ii particulare, asta fac. Eu sunt un proletar care a=teapt[ m`ntuirea clasei mele prin dialectica istoriei. — E=ti socialist? — Eu socialist? Ce e aia socialism? Toate spiritele mari f[r[ prejudec[\i, din lume, cuget[ ca mine. Eu sunt socialist =tiin\ific. Sus\in colectivizarea mijloacelor de produc\ie =i moralizarea dragostei prin eliminarea venalit[\ii: dragoste neconstr`ns[. Felix, cu toate c[ era lipsit de prejudec[\i, sim\i o stingherire ]n fa\a acestor formule. }n sufletul lui se sim\ea burghez =i admira lini=tea, independen\a autoritar[ =i rafinamentul lui Pascalopol.

261


G. C[linescu

— Crezi, ]ntreb[ el, c[ la noi sunt potrivite astfel de reforme? — Nu cuno=ti chestiunea, ripost[ Weissmann. A demonstrat-o la noi cel mai mare critic rom`n. — Maiorescu? — Ce Maiorescu? Maiorescu e un pigmeu, Maiorescu e ceva ca degetul mic de la un picior al lui Brandes. Eu ]\i vorbesc de Dobrogeanu-Gherea, cel mai mare critic rom`n, care a scris despre G. Co=buc un articol excep\ional, Poetul \[r[nimii. Trebuie neap[rat s[-l cite=ti. Weissmann vorbea cu at`ta pasiune =i convingere, c[ trec[torii ]ntorceau capul. Felix nu-i ]mp[rt[=ea nici o idee, dar era ]nc`ntat de frenezia lui ideologic[, a=a de absent[ la al\ii. — Am s[ mai stau un an, doi ]n Rom`nia, unde nu pot s[ g`ndesc liber, p`n[ ]mi m[rit surorile =i plasez pe m[tu=a la vreun cumnat, =i apoi m[ expatriez. M[ duc ]n Fran\a. Felix ]i m[rturisi c[ =i el avea de g`nd s[ plece la Paris, pentru a-=i des[v`r=i studiile, dar c[ sim\ea ca o datorie de onoare s[ se ]ntoarc[ apoi ]n \ar[, spre a contribui la progresul ei. }l ]ntreb[ dac[ pe el nu-l mi=ca la fel acel obscur devotament pe care ]l are orice om pentru p[m`ntul ]n care s-a n[scut. — Tu po\i s[ vorbe=ti a=a, fiindc[ e=ti cre=tin. Eu sunt evreu, suspectat ]n sentimentele mele patriotice. +i dac[ am s[-\i spun c[ =i mie ]mi r[scole=te sufletul doina rom`neasc[, ai s[ m[ crezi? Mi-e team[ c[ n-ai s[ m[ crezi nici tu. Mul\i ne atribuie exclusiv obstina\ia de a vedea peste na\ii, de a preg[ti r[sturn[ri. Mirabeau, Danton, te ]ntreb eu, au fost evrei, au lucrat ei contra patriei franceze? To\i cei care cuget[ la binele de m`ine al omenirii =i v[d peste prezentul ]ngust sunt califica\i nepatrio\i de c[tre privilegia\ii prezentului. Eu sunt patriot rom`n, ]ns[ ]n numele \[r[nimii =i al proletariatului, al[turi de orice bun rom`n care nu exploateaz[. Azi, ]n societatea burghez[, to\i cei care g`ndesc ca mine, evrei sau cre=tini, f[r[ deosebire, sunt tr[d[tori. Ce-s eu de vin[ c[ frecventez spiritele cu viziunea viitorului? Am sau n-am eu dreptate? — Poate ai dreptate, zise Felix, logic vorbind. Dar sufletul meu nu poate dep[=i datele experien\ei imediate. E totuna cum

262


Enigma Otiliei

mi-ai spune c[ e zadarnic s[ iubesc o fat[, fiindc[ peste at`\ia ani va fi b[tr`n[ =i va muri. Eu iubesc pe cea de acum, singura care exist[ pentru mine, ira\ional. — Sofism, sofism, e=ti un escroc al logicii! vocifer[ Weissmann gesticul`nd, gata s[ dea n[val[ cu alte argumente. Felix ]ns[ ajunsese aproape de cas[ =i trebuir[ s[ se despart[. Weissmann ]l ]ntoarse din drum, ]i privi hainele, le pip[i stofa cu m`na =i se ar[t[ nemul\umit, de=i costumul lui Felix era foarte bun, numai pu\in cam gros pentru anotimp. — Vrei s[ por\i un costum elegant, cum poart[ numai Demetriad de la Na\ional? D[-mi costumul [sta vechi =i dou[zeci de franci, =i eu ]\i procur un costum nou, cum n-ai mai purtat toat[ via\a. Felix se codi, dar Weissmann ]i v`r] ]n m`n[ o adres[ pe o carte de vizit[. — |ine asta, parc[ ce pierzi? C`nd ai s[ te decizi, ai s[ te duci =i-o s[-\i par[ bine! — S[-mi aduci pe Weininger! ]i strig[ de departe Felix, f[c`ndu-i un semn amical cu m`na. Ajuns acas[, intr[ de-a dreptul ]n odaia Otiliei =i c[ut[ poeziile lui Samain. Le r[sfoi, se l[s[ pe un scaun cu ele ]n m`n[, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoas[, m[t[soas[ ]l umplea de ]nfior[ri noi. Nu-i pl[cea ]n fond poezia, o g[sea prea pre\ioas[, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei t[cute de fat[. Pe marginea mesei z[ri un degetar =i o p[pu=[ de stof[. Din paginile volumului c[zu un mic ac de p[r ondulat =i o panglic[ verde. Otilia ]i ap[ru ca o fiin\[ fragil[, suferind la o muzic[ prea tare, ca o floare respir`nd ]n ]ntuneric umiditatea. O fat[ care citea astfel de fluidit[\i nu putea fi o fiin\[ diabolic[, ci contemplativ[, victim[ a oric[rei mi=c[ri pasionale prea tari, dependent[ de cel care ar fi fascinat-o. Ur] pe Samain. Se duse ]n odaia lui =i lu[ o carte medical[ ]n care se vorbea tocmai de conforma\ia femeii =i autorul sublinia, cu oarecare patetism, destinul ei de pasivitate. Felix ]l c[ut[ ]n zilele urm[toare pe Weissman =i nu-l l[s[ p`n[ nu c[p[t[ pe Weininger. }l citi cu pasiune, dar

263


G. C[linescu

am[r[ciunea acelui original sinuciga= nu-l contamin[. Dimpotriv[, r[mase cu convingerea =i mai ]ntip[rit[ c[ femeia e o fiin\[ slab[, victim[ a fiziologiei ei, orientabil[ dup[ b[rbat, care trebuie s-o ocroteasc[ =i s[-i ]mprumute personalitatea lui. Contactul cu Weissmann =i cu problemele sale dezv[lui lui Felix o latur[ care-l ru=in[. Da! Citise multe lucruri pentru v`rsta lui, ]ns[ d[duse cu prea mult orgoliu aten\ie numai preg[tirii tehnice. Nu-=i cercetase sufletul, nu-=i pusese probleme, fusese un animal ambi\ios. Via\a avea aspecte multiple =i era st[p`nit[ de legi interioare, sub ap[sarea c[rora orice om ]=i avea iertarea lui. Fusese un ]nfumurat egoist, mul\umit c[ are o stare, necunosc`nd nici o mizerie, purt`ndu-se cu lumea rece. Desigur, Titi era un b[iat mediocru, dar avea =i el un suflet. }l umilise prin preten\iile lui savante =i-l jignise ]n amorul propriu, purt`ndu-se indiscret ]n afacerea cu Georgeta. Aglae era rea, du=m[noas[, dar fiindc[ ]=i iubea copiii. Cu Pascalopol se purtase f[r[ nici o delicate\e, de=i n-avea nici un drept asupra Otiliei. }ndeosebi, Felix ]=i scrut[ atitudinea lui fa\[ de cele dou[ fete =i se g[si profund vinovat. Pe Otilia o urm[rise, ]nainte de a se ]ncredin\a c[ fata ]l iube=te, compromi\`ndu-i, agrav`ndu-i situa\ia, iar pe Georgeta o vexase pur =i simplu. Era =i ea o fiin\[ ca toate fiin\ele, care voia s[ aib[ un c[min =i s[ fie stimat[. Chiar dac[ nu era dec`t o fat[ u=uratic[, nu se c[dea s[ fug[ ]n chipul acela la= din patul ]n care ea ]l primise cu at`ta v[dit[ sfial[, cu un respect care-l m[gulise. Ea ]l iubea, f[r[ ]ndoial[, =i-l socotea mai presus de ea. Felix se hot[r] ca, pe dat[ ce-=i va fi trecut examenele, s[ fac[ unele lecturi de documentare mai general[ ]n domeniul vie\ii =i s[ se scruteze mereu, spre a-=i surprinde =i sugruma orice impulsiune orgolioas[, =i orice cruzime fa\[ de al\ii. Ca s[ nu uite, ]=i lu[ caietul =i scrise neted: „Voi c[uta s[ fiu bun cu toat[ lumea =i modest, =i s[-mi fac o educa\ie de om. Voi fi ambi\ios, nu orgolios.“ Felix, dup[ mult[ lupt[ cu sine ]nsu=i, ajunse la concluzia c[ „trebuie“ s[ se duc[ la Georgeta, spre a repara impresia de r[ceal[ pe care o l[sase fetei. }l tulbura ]ns[ faptul c[ sila pe

264


Enigma Otiliei

care =i-o f[cea ]l bucura l[untric. Lua deci drept hot[r`re ceea ce nu era dec`t sl[biciune? +i apoi, nu cumva nu mai iubea ]ndeajuns pe Otilia? C[ut[ s[ se analizeze sincer =i crezu c[ descoper[ aceast[ dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare so\ie, Georgeta ]i era trebuitoare fiziologice=te. }l tulbura, o dorea, dar nu se temea c[ ar putea s[ se ]ndragosteasc[ de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu o pl[cere ]ntristat[. I se p[ru chiar curios lui Felix c[ o fat[ a=a de jovial[ =i deliberat[ ]n tot ce face, exprim`nd prin perfec\iunea de mare p[pu=[ de por\elan femeia crud[, indiferent[, e at`t de preocupat[ de cazuistica moral[. — Domnule Felix, ]i zise ea, ]mi pare sincer r[u de Titi. N-am vrut deloc s[-l fac s[ sufere. Dumneata nu ]n\elegi c[ e perfect absurd ca eu...? }n sf`r=it, e ridicol. E de vin[ numai St[nic[. Dar sunt =i eu vinovat[, c[ m-am jucat. Generalul a aflat, tot St[nic[ trebuie s[-i fi spus, cum are obiceiul, =i mi-a f[cut aluzie. Nu din gelozie, ]nchipuie-\i, din bun[tate. E un om bun. Lui Felix i se p[ru ciudat[ =i aceast[ bun[tate a unor oameni cu o situa\ie moral[ at`t de independent[. Se g`ndi =i la Aglae, =i la Pascalopol =i-=i f[cu mintal socoteala c[ fiin\ele dezlegate de c[tu=ele familiei, trecute prin toate pl[cerile vie\ii, sunt mai ]ng[duitoare. }n tot cazul, fu ]nduio=at de judecata Georgetei =i o privi lung. — Ascult[, zise aceasta, eu am preten\ia de a fi frumoas[, seduc[toare, =tii, nu sunt ]ng`mfat[, dar o femeie ]=i d[ seama numaidec`t de felul cum e privit[ de b[rba\i. +i, apoi, ]n tagma mea sunt de o castitate aproximativ[, pot s[ inspir tulbur[ri romantice. M-am ]ntrebat: e=ti un timid, sunt eu lipsit[ de interes pentru un om cult? Spune-mi drept, nu m[ sup[r! De ce fugi de mine? Sub imperiul hot[r`rii lui disciplinare, Felix se apropie de Georgeta =i-i s[rut[ m`na. }n fond, era tulburat =i se temu c[ nu va fi consecvent. Sim\i c[ o for\[ natural[, imperioas[ cere ca rela\ii de acest fel cu femeia s[ devin[ normale. Georgeta ]i v[zu obrazul ]nro=it =i ochii vinova\i =i-l lu[ de b[rbie (]n sine, Felix fu iar ]nciudat).

265


G. C[linescu

— Ce curio=i sunte\i voi, tinerii, ]ndr[zne\i =i plini de ascunzi=uri! De ce-ai fugit atunci? — Trebuie s[ ]n\elegi c[ e jenant pentru mine s[ lipsesc noaptea de acas[. Mo= Costache e un om b[tr`n, merit[ respect. Apoi, Otilia... — O iube=ti, nu? Felix g[si o deosebit[ mul\umire s[ se m[rturiseasc[ =i i se p[ru chiar foarte firesc ca s[-=i dovedeasc[ astfel prietinia fa\[ de Georgeta: — O iubesc, ]ntr-adev[r. Georgeta ]l str`nse repede de un bra\ =i-l s[rut[. — Dar la mine ce cau\i atunci, a=a iube=ti tu pe Otilia? Felix se d[du ]napoi, dezarmat de argument. Georgeta redeveni serioas[. — Nu, zise ea, glumesc, desigur. Iube=ti ]ntr-adev[r pe Otilia =i o fericesc. Nu faci o crim[ dac[ vii la mine, oric[rui b[rbat ]i e ]ng[duit asta. — Nu-i a=a? se prinse Felix de precept. De Otilia sunt legat de mult, din copil[rie. +i pe tine te iubesc... altfel. N-am avut nici o inten\ie rea atunci, ]ng[duie-mi s[ repar gre=eala. — Ah, r`se Georgeta, ce =iret e=ti! Vrei iar[=i s[-l tr[dez pe generalul cu tine? Ei bine, am s[ fac =i asta, fiindc[ sunt o fat[ bun[ =i, de altfel, am prins sl[biciune pentru tine, dar f[r[ manifist[ri casnice. Ai dreptate, ]n definitiv, ]ns[ afl[ c[ ]n cele din urm[ devin primejdioas[. Un t`n[r s-a sinucis din cauza mea! Iube=te-m[ pe furate, nu te z[p[ci! Pe Felix, aceast[ moral[ ]l sup[r[ iar[=i, lucru pe care Georgeta ]l remarc[. Fata se a=ez[ pe genunchii lui Felix =i-i ]nconjur[ g`tul cu un bra\. — Sunt o proast[ c[-\i fac at`ta moral[, iart[-m[, inspiri at`ta respect, ]nc`t am devenit pedant[. La drept vorbind, ]mi placi, asta-i principalul! F[ cum crezi! Ca un fulger trecu prin mintea lui Felix iar[=i imaginea Otiliei. Hot[r`rea de a-i fi absolut credincios ]i ]nt`rzia spontaneitatea pl[cerii de a se sim\i al[turi de Georgeta, apoi se sim\i profund ridicol ca ]n asemenea ]mprejurare s[ stea s[

266


Enigma Otiliei

mai c`nt[reasc[ sentimentele. Se l[s[ cu totul ]n voia sim\urilor, =i at`t el c`t =i Georgeta fur[ ferici\i ]n acest joc care avea savoarea primejdiei, f[r[ a fi propriu-zis amenin\a\i. La plecare, Georgeta ]l privi pe Felix cu o simpatie ad`nc[ =i-i =opti cu un gale= repro=: — Felix, s[ nu te ]ndr[goste=ti de mine! Fii impertinent, a=a trebuie s[ fie un b[rbat! |i-o spun pentru binele t[u. Felix se sim\ea fericit. Era absurd s[ t[g[duiasc[ acest lucru. Se sim\ea mai ales ocrotit de toate ]mprejur[rile =i de oameni ca de o conjura\ie a favorii. Otilia ]i p[stra un g`nd de departe =i el avea voluptatea de a o iubi, Georgeta ]i d[dea cu mari ging[=ii ceea ce era ]n puterea ei. Era ]ns[ nemul\umit de el ]nsu=i, de aceast[ lupt[ l[untric[ ]ntre impulsurile momentane =i nevoia congenital[ de a-=i face un program ]n via\[. Dac[ se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor, lipsit de orice capacitate de ascez[ ]n numele unei iubiri mai pure, dac[ nu se va duce, va fi un ridicol cazuist, timid. Otilia =i Georgeta =edeau foarte bine laoalt[, lucrul era limpede, cu toat[ ]nd[r[tnicia de a g[si vreo antinomie. Mai degrab[ ]l sup[r[ facilitatea rela\iilor lui. Parc[ nu el cucerise pe Georgeta, ci ea ]l cucerise pe el. +i Otilia ]l privise ca pe un factor de a c[rui ini\iativ[ nici nu se c[dea s[ se informeze. Felix avu ]n treac[t ideea, pe care n-o l[s[ s[ se dezvolte din pudoare, c[ spre a-=i controla voin\a =i capacitatea lui de a urm[ri un scop ar fi trebuit s[ ]ncerce s[ cucereasc[ experimental o alt[ fat[, inaccesibil[. }ns[ examenele ]l absorbir[ cu totul =i c`t[va vreme uit[ =i de Otilia, =i de Georgeta. Pe c`nd citea un curs, str[duindu-se s[ memoreze pagin[ cu pagin[, mo= Costache, dup[ ce d[du c`teva t`rcoale prin fa\a od[ii lui, cr[p[ u=a =i ]=i v`r] ]n[untru capul lui ca o bil[. — Nu-nu-nu te-te duci nic[ieri azi? ]ntreb[ el. — Nu. Am de ]nv[\at. Dar de ce? Ai vreo trebuin\[ de ceva? — Nu. Am zis c[ e frumos afar[, e soare, \i-ar face bine s[ mai iei aer. Eeee ]ntuneric aici! — }\i mul\umesc, zise Felix. Am s[ ies m`ine. Azi vreau s[ citesc cursul.

267


G. C[linescu

Mo= Costache scoase capul din ]ntredeschiz[tura u=ii =i d[du s[ plece. Ezit[ ]ns[, =i dup[ c`teva t[rcoale ]l v`r] din nou. — Nu-nu-nu ie=i din odaie, nu-i a=a? Pe jos e ur`t, fa-fac ni=te repara\ii. — Nu ies! r[spunse Felix. — Bi-bine faci! se b`lb`i mo= Costache, vesel. De=i ]ntreb[rile b[tr`nului erau cam f[r[ rost, Felix nu le lu[ ]n seam[, dar r[mase cu sugestia vremii frumoase. }ntr-adev[r, i-ar fi pl[cut s[ se plimbe pu\in la +osea, s[-=i mai consolideze prin odihn[ terminologia ]n memorie. De jos se auzi un huruit ca de mobil[ t`r`t[ pe du=umea =i apoi b[t[i de ciocan. }=i arunc[ ochii prin ferestrele geaml`cului =i v[zu c[ ]n curte nu era nimeni. U=a de la odaia Marinei era ]nchis[ cu lac[tul, ceea ce ]nsemna c[ b[tr`na nu era acas[. Mo= Costache ap[ru deodat[ ]n curte cu un ciocan ]n m`n[. Privi ]nspre poart[, ]n fundul cur\ii, ]n toate p[r\ile, uit`nd s[ arunce ochii ]n sus, apoi se ]ntoarse, c[lc`nd ]n v`rful picioarelor chiar pe p[m`nt, ca un ho\. Se auzir[ din nou huruituri =i sc`r\`ituri ca de lungi cuie trase greu cu un cle=te. Felix se decise s[ plece ]n ora=. Tot trebuia s[ m[n`nce undeva, de vreme ce Marina nu era acas[. Se d[du jos pe scar[ f[r[ s[ fie auzit. }n sufragerie ]ns[ fu oprit ]n loc de o scen[ pe care n-o a=tepta. Marele bufet era dat la o parte, iar mo= Costache =edea ]ngenuncheat ]n fa\a unei g[uri ]n du=umea, f[cut[ prin scoaterea unei buc[\i de sc`ndur[. }n ea, Felix z[ri, f[r[ s[ vrea, o cutie de tabl[ de-ale Regiei, ]n care luceau monede, =i un pachet cu h`rtii, dup[ toat[ aparen\a, bancnote. B[tr`nul se silea, cu m`inile tremur[toare =i pline de sudoare, s[ pun[ repede deasupra bucata de sc`ndur[. Felix voi s[ se strecoare ]nd[r[t pe u=[ f[r[ a fi v[zut, dar du=umeaua trosni sub pa=ii lui, =i mo= Costache s[ri galben ]n picioare cu ciocanul ]n m`n[: — Ci-ci-cine e? Nu intra! — Eu sunt, mo= Costache! Am venit s[-\i spun c[ m[ duc ]n ora=. Dac[ voiai s[ repari dulapul, trebuia s[-mi spui mie, s[-\i ajut. Felix min\ise inten\ionat, dar mo= Costache ]l crezu sau se f[cu c[-l crede.

268


Enigma Otiliei

— Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt pu\in o sc`ndur[, ]l repar eu, c[ m[ pricep. Felix se strecur[ pe u=[ cu ochii ]n tavan, ca s[ dovedeasc[ b[tr`nului c[ nu vede nimic. Pe dat[ ce ie=i, auzi cheia r[sucindu-se ]n broasc[. Ie=it ]n strad[, ]ntoarse instinctiv privirea =i v[zu c[ mo= Costache p`ndea la fereastr[ s[ vad[ dac[ a plecat. B[tr`nul ]i f[cu un semn de adio cu m`na, ca s[ fie sigur c[ pleac[. — Imprudent b[tr`n, ]=i zise Felix, dac[ afl[ St[nic[, e un om mort. St[nic[ nu afl[, dar extraordinarul lui sim\ pentru tot ce se petrecea ]n umbr[ pe raza intereselor lui ]l f[cea nelini=tit =i c[ut[tor ca o pisic[ ]n preajma unei fripturi. Felix nu-=i putea da seama, ]n definitiv, ce urm[rea St[nic[, =i nici acesta nu i-ar fi putut explica ]ntr-un acces de sinceritate. St[nic[ nu urm[rea nimic special, a=tepta numai, ]nfrigurat, lovitura care s[-i schimbe cursul vie\ii. Aceast[ relativ[ gratuitate a activit[\ii lui ]l f[cea fecund ]n idei =i ascu\it ]n intui\ii, ca pe un adev[rat artist. St[nic[ era pretutindeni, ]ntreba de toate, d[dea sfaturi ]n toate direc\iile, era frate, p[rinte, consilier pentru oricine, ]nduio=`ndu-se de propriile lui improviza\ii sentimentale. Felix ]l surprindea adesea privind pe fereastr[ ]n odaia lui mo= Costache sau cotrob[ind prin cas[. Totdeauna ]ntorcea astfel vorba, ]nc`t indiscre\ia lui p[rea un lucru firesc =i ne]nsemnat. Felix ]l g[si ]ntr-o zi chiar ]n odaia lui. }l v[zuse bine cum scotoce=te prin camer[, dar, c`nd intr[, St[nic[ =edea pe un scaun l`ng[ mas[ =i contempla atent o pagin[ dintr-un tratat. — E foarte interesant[ chestia asta, zise el, b[t`nd cu degetele ]n carte, ca =i c`nd era limpede c[ pentru carte venise. C`nd termini examenele, s[ mi-o dai =i mie s-o citesc, vreau s[ m[ informez =i eu. Stiin\a exact[, asta a fost pasiunea mea. N-am avut p[rin\i... Felix ]l privise totu=i a=a de surprins, ]nc`t St[nic[ sim\i nevoia de a mai da o ]ndrept[\ire prezen\ei lui acolo: — Domnule, m[ uitam la Marina asta, a ]mb[tr`nit r[u, s[raca. +tii c[ le e cam rud[ dumnealor! Ai dracului oameni!

269


G. C[linescu

S[-\i fie rud[, =i s-o faci servitoare. +i nici nu-\i ]nchipui ]n c`te familii bune, m[-n\elegi, exist[ porc[ria asta! O sor[ nem[ritat[, o m[tu=[, a=a pu\in mai cretin[, spal[ rufele celorlal\i gratis. S[ zic c[ Marina nu prea face cine =tie ce treab[, dar, oricum gratis, e o afacere. Eu a= lua-o bucuros, s-o scap din mizeria asta, dar te las[ dumnealor? Culmea, nu vrea nici ea. Domnule, Marina asta trebuie s[ aib[ parale, pe onoarea mea, asta i-a ]mprumutat o dat[ lui mo= Costache dou[ mii de franci. Unde dracului i-o fi \in`nd? Cunosc o familie care \inea o decrepit[ de asta numai pentru c[ =tia c[ are bani. C`nd a murit ]ns[, n-au g[sit nimic. +tii de ce? Ia s[ v[d dac[ ai fler! Felix ridic[ din um[r. — Avea amant, puiule, avea amant un coco=at, cu care f[cuse =i doi copii admirabili, cel pu\in ca ten. Nu =tiu ce ]nv[\a\i dumneavoastr[ la medicin[, dar coco=a\ii fac copii albi, planturo=i, cu pieli\a ca de chiparoas[ =i crin, ca de plant[ \inut[ ]n pivni\[. Mor ]ns[ matematic dup[ un an. Ei, eu m[ ]ntreb la cine r[m`ne Marina dac[, doamne fere=te (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se p[c[le=te sau se procopse=te? }n locul dumitale, eu a= pip[i terenul, a= trage-o de limb[ (am v[zut c[ Marina \ine la dumneata), s[ v[d ce bani are. Dumneata ai putea s-o iei foarte bine, ca student ai ]n ea o comoar[, f[r[ nici un ban, pentru pu\in[ \uic[. +i pe urm[, =mechere, r[m`i cu banii. Dar e vorba, are, sau nu are? Dumneata ce zici? — Niciodat[, r[spunse Felix, nu m-am g`ndit la asta, =i chestia mi se pare inactual[, bine]n\eles pentru cel interesat. Ar trebui s[ moar[ mo= Costache, apoi ea, sunt pea multe evenimente de a=teptat. Mi se par foarte solizi. — Bine, bine, noi lucr[m cu probabilit[\ile. Ia s[ presupunem c[ eu, care am experien\[, =i dumneata, la care \in ca la un frate mai mic, facem un pact. Dumneata observi, eu pilotez, apoi ]mp[r\im beneficiile. Evident, e o loterie, dar o loterie cu toate numerele c`=tig[toare. Trebuie numai r[bdare. Numai cu asta nu tr[ie=ti, dar dac[ mai joci =i la alte loterii de astea, poate veni vremea c`nd toate s[ se trag[ deodat[.

270


Enigma Otiliei

Atunci trebuie s[ fii preg[tit. Dumneata e=ti doctor, pentru numele lui Dumnezeu, =i =tii. Ce e via\a? Vax. Ai trecut de o anumit[ v`rst[, ]ncep bete=ugurile: ba un reumatism, ba o gut[, ba inima, ba rinichii. }ntr-o bun[ zi, pac, =i nu pic[ unul, ci to\i de v`rste apropiate. E statistic, e =tiin\ific. Ieri l-a pocnit pe Simion (se cur[\[ la sigur, fac prinsoare), m`ine pe mo= Costache, =i nici ceilal\i n-o s[ tr[iasc[ o mie de ani. E r`ndul nostru, al tinerilor, s[ ne a=ez[m la masa vie\ii. Da, dar trebuie s[ fim preg[ti\i, s[ nu l[s[m lucrurile de azi pe m`ine. B[tr`nii sunt =ire\i, escroci, \i-o spun eu, ca avocat, au du=m[nie declarat[ pe mo=tenitori. Un b[tr`n care toat[ via\a n-a =tiut s[ se foloseasc[ de averea lui, gelos pe tineri, face farse, de pild[, las[ averea la o biseric[ sau la alte institu\ii =i mai neprev[zute. E frumos ca Otilia s[-=i fi consumat aici tinere\ea =i apoi s[ r[m`n[ pe drumuri, tocmai c`nd e mai ]c`nt[toare =i are nevoie de lux? — Nu cred eu c[ mo= Costache n-are s[ aib[ grij[ de ea, spuse Felix, pu\in atins. St[nic[ ]i surprinse momentul de sl[biciune. — E ]n stare, e ]n stare, nu-\i face iluzii, b[tr`nii au psihologia lor. E de datoria dumitale, dac[ zici c[ o iube=ti pe Otilia, s[ pui um[rul s[ cre[m aici o atmosfer[ s[n[toas[, pentru ca succesiunea, c`nd o fi, s[ se deschid[ ]n mod echitabil. Ori vrei s[ pun[ m`na soacr[-mea pe toate, pe averea ]n fond a Otiliei? Dumneata =tii c[ restaurantul a fost cump[rat de mo= Costache cu zestrea nevestei lui? Era, de fapt, dreptul fetei. Felix f[cu un gest de protest la injusti\ie. St[nic[ atac[ problema mai ad`nc: — E din partea dumitale o fapt[ de moralitate. Fata asta dulce, delicioas[ trebuie ferit[ de primejdii, de ispite. F[r[ nimic =i nimeni pe lume, =tii ce face Otilia, ce e ]ndrept[\it[ s[ fac[? Se arunc[ ]n bra\ele lui Pascalopol, asta face! +i-i dau dreptate. St[nic[, ]ncredin\at c[ a pus punctul pe i, ]nchise cu zgomot tratatul de medicin[. Felix se ]ntunecase mai mult, iritat de readucerea ]n chestiune a cazului Pascalopol.

271


G. C[linescu

— Ce pot s[ fac eu? zise el plictisit. Nu pot =i n-am c[derea s[ m-amestec. }n cur`nd voi fi major, =i prezen\a mea ]n aceast[ cas[ va trebui s[ ]nceteze. — Nici nu trebuie s[ faci nimic. S[ ai numai ]ncredere ]n mine, s[-mi u=urezi misiunea, s[ m[ l[=i s[ fac fericirea Otiliei =i a dumitale. Eu a= voi s[-l ajut pe mo= Costache, s[-l ]nv[\ cum s[ fac[ bine lucrurile. Nu vezi ce prostii face? A v`ndut dou[ imobile p`n[ acum, cu sume mari. I-a primit banii ]n m`n[, stiu sigur asta, doar am vorbit cu cump[r[torii. Ei bine, ce-a f[cut mo= Costache cu banii? I-a pus la banc[? Nu cred! }\i ]nchipui c[ eu n-am colindat peste tot? B[tr`nii, domnule, nu depun banii! Ei vor s[ fie siguri de ei, s[-i aib[ ]n lab[, de aceea =i v`nd. Vor s[-i manipuleze, s[ p[c[leasc[ pe mo=tenitori. B[tr`nii ]ngroap[, amice. Eu fac prinsoare cu dumneata c[ mo= Costache a ]ngropat undeva banii. Dar unde? Asta-i chestiunea. N-ai mirosit nimic, nu b[nuie=ti nimic? — Nu, nici nu m-am g`ndit la a=a ceva! St[nic[ ]l scrut[ ne]ncrez[tor =i r`se tactic, cu capul l[sat pe um[r. — Ho\ule, nu z[u! Nu-mi prea vine s[ te cred. Am ajuns la convingerea c[ e=ti fin de tot. La dame, cel pu\in, e=ti maestru. N-am f[cut ]n doi ani cu Georgeta ce-ai f[cut dumneata ]n cinci minute. {=tia care au succes la dame se pricep =i ]n lucruri b[ne=ti, contrar p[rerii comune. Dar s[ zic c[ n-auzi, nu vezi. Eu te ]ntreb a=a, s[ v[d, dumneata cum judeci? Unde s[-i fi ascuns? — }n cas[ nu cred c[-i \ine, zise Felix, dintr-un sentiment de solidaritate cu b[tr`nul. Avarii ]ngroap[ banii prin gr[dini. — Ei, asta ]n pove=ti, nu pe aici pe la ora=. Crezi c[ eu nu m-am plimbat prin gr[din[? Nici eu n-a= crede c[-i \ine ]n cas[. }ns[ s[ =tii c[ aici sunt ascunzi=uri pe care numai el le =tie =i soacr[-mea, ascunzi=uri de cas[ veche. Ai s[ vezi c[ b[tr`nul nu face iarna foc, s[-l tai, ]n cutare sob[, ceea ce ]nseamn[ c[-i e fric[ s[ nu-i ard[ b[netul ascuns prin apropiere. }n definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum ]=i a=terne, a=a doarme. Eu, unul, n-am nici un interes. M[ ocupam =i eu, a=a

272


Enigma Otiliei

ca filantrop, pentru binele lui, =i pu\in =i pentru Olimpia. Am, ca s[ zic a=a, un mandat moral, s[ ap[r interesele genera\iei noi fa\[ de cea veche. Fiindc[ Felix d[dea oarecare semne de plictiseal[, St[nic[ se ridic[ =i chiar trecu pragul, dar se ]ntoarse din nou. — Ceea ce vrusesem s[-\i spun, tocmai aia nu \i-am spus. Te invit[ Iorgu m`ine sear[ la nou[ la restaurant. Vine =i mo= Costache. Are omul o fat[ c[reia ]i rupe turta, =i a g[sit pretext ca s[ dea o mas[ cunoscu\ilor, ]n vederea c[ a devenit proprietar. Mai mult pentru asta.Tocmai dumneata, care ai mijlocit, ca s[ zic a=a, afacerea, =i mo= Costache sunte\i eroii serii. Vin =i eu, nici vorb[. — Nu cred c[ am s[ pot merge! — Refuz nu se poate. Am ordin s[ te aduc. Mai d[-le dracului de examene! Mi se pare c-o s[-\i ar[t o fat[ fain[. }ncredin\at c[ a aruncat argumentul suprem, St[nic[ ie=i pe u=[ maiestuos. }ntr-adev[r, Felix se duse la restaurant, fiindc[ mo= Costache \inu neap[rat s[ fie ]nso\it, =i apoi pretindea c[ trebuie s[ ]nchid[ casa peste tot cu cheia, fiindc[ a aflat c[ umbl[ ni=te ho\i care se introduc prin case =i a=teapt[ acolo, ascun=i, p`n[ c`nd pleac[ lumea. }n „=ambrul“ ]n care Iorgu oferea, plin de mul\umire, masa, Felix avu surpriza =i nepl[cerea s[ ]nt`lneasc[ ]ndivizii cei mai pu\in acordabili. Venise Georgeta, generalul, Olimpia =i chiar Titi, adus s-o ]nso\easc[, explicau ceilal\i, pe Olimpia p`n[ la sosirea lui St[nic[, =i s[ fac[ portretul lui Iorgu. Era =i Weissmann, studentul (care ]l l[muri pe Felix c[ f[cea dantura familiei pe un pre\ absurd de avantajos). Nevasta lui Iorgu era o femeie gras[, enorm[, cu fa\a sever[, hindenburgian[, =i p[rul ro=cat adunat ]ntr-un coc ridicol de ascu\it. P[rea binevoitoare, cuviincioas[ =i de origine german[. Fata, care da pretext s[rb[torii, nu era de fa\[. Fusese culcat[ de mult. Mai participau c`teva figuri necunoscute, un frate al lui Iorgu, un ofi\er cu r`s ]nc`ntat, ostentativ optimist, o sor[ a doamnei Iorgu, doi b[rba\i maturi, corect ]mbr[ca\i, dar cu aere de fl[c[i b[tr`ni. Unul se prezentase ca maestru caligraf, =i Iorgu comunicase asisten\ei c[ arta musafirului

273


G. C[linescu

const[ ]n a face inscrip\ii, afi=e, liste de m`ncare, ]n felurite caractere. Situa\ia lui Felix fu din cele mai penibile. A s[ruta m`na Georgetei fa\[ de Olimpia =i de general i se ar[ta ca o opera\ie desperat[. }ns[ at`t Georgeta, c`t =i generalul avur[ purt[rile cele mai cordiale. Georgeta ]l primi cu aclama\ii, =i generalul voi cu orice chip ca Felix s[ se a=eze l`ng[ el. Titi nu d[du nici un semn de sup[rare. F[cu el ]nsu=i un salut din m`n[ lui Felix, cu obi=nuitul aer placid =i timid, p[r`nd a fi uitat cu des[v`r=ire incidentul. C`t despre Olimpia, ea nu f[cu nici o dificultate moral[, ocupat[ s[ admire multele br[\[ri ale doamnei Iorgu, care ]=i scotea greoi =i cu mult[ amabilitate bijuteriile, spre a face pl[cere musafirilor. Totu=i, Felix era tulburat. Titi se afla exact ]n fa\a lui, de cealalt[ parte a mesei, cu ni=te buc[\i de h`rtie de bloc, pe care ]=i propunea, probabil, s[ treac[ la nemurire agapa. S[ stea de vorb[, cu o familiaritate pe care nu =i-o putea reprima, cu oric`t[ sfor\are la ipocrizie, ]ntre privirile lui Titi =i ale generalului, i se p[ru lui Felix un chin nou. }n ochii lui Titi nu citi dec`t o mahmur[, enigmatic[ lips[ de g`ndire. Generalul fu ]nc`nt[tor ]n chipul cel mai jenant. }=i v`r`se un bra\ dup[ acela al Georgetei, =i altul dup[ al lui Felix =i f[cea leg[tura de unire ]ntre ei, vorbindu-le ]ncet: — Mon jeune ami1, zise, am a=teptat s[ te mai v[d, =i nu te-am mai ]nt`lnit. P[cat! Munce=ti mult, ]mi ]nchipui. }ns[, te rog eu, nu exagera. Ai timp. Ce zici, ]ntreb[ el pe Georgeta, munce=te mult? — A=a cred! r[spunse Georgeta. — Vezi? repro=[ generalul. Totu=i e frumos, e foarte frumos ce faci! Nu e nevoie ]ns[ s[-\i p[r[se=ti prietenii pentru asta. Domni=oara Georgeta mi s-a pl`ns, sunt dator s[-\i spun, c[ ai neglijat-o. Est-ce qu’on né glige une beauté comme ça?2 — Generale, e=ti un galant incorigibil, am gust s[ te s[rut. — Faites, faites 3, aprob[ acesta, m`ng`indu-=i must[\ile terminate ]n bil[. Apoi se m[rturisi la urechea lui Felix: E o fat[ delicioas[, o fat[ bun[, plin[ de virtu\ile antice. 1

Tinere prietene (fr.—n.red.). Po\i r[m`ne indiferent la o asemenea frumuse\e? (fr.—n.red.). 3 Nu te sfii... (fr. — n.red.). 2

274


Enigma Otiliei

— Papa! repro=[ Georgeta ]n glum[. — Zic virtu\i, corect[ generalul, ]n sensul de perfec\iune. E femeia perfect[, total[, nu o matroan[, pentru Dumnezeu! — Va s[ zic[, noi suntem matroane, bietele femei m[ritate! crezu Olimpia c[ trebuie s[ obiecteze, pentru ]ntre\inerea convorbirii. — Oh, madam, deloc. N-avem dreptul s[ calomniem femeile ]nainte de a le cunoa=te posibilit[\ile. Georgeta fu cam ]ngrijorat[ de aceast[ conversa\ie, ce putea degenera ]n alterca\ii cu o femeie ca Olimpia, =i, ca s[ ]nl[ture r[spunsul generalului, lu[ o buc[\ic[ de =vai\er =i-l v`r] cu v`rful degetelor ]n gura acestuia. Generalul prinse =vai\erul =i, ]n treac[t, s[rut[ =i degetele Georgetei. Fata se preg[tea s[-i mai astupe gura cu o alt[ bucat[, f[c`nd =i ea la fel, ]n scopul stimul[rii, c`nd sosi St[nic[. Primejdia era ]nl[turat[. — S[ m[ ierta\i c-am ]nt`rziat, dar de-abia am sc[pat de socru-meu. Olimpia, ce s[-\i spun, iubitul t[u tat[ e imposibil. A aruncat pernele pe fereastr[, a sf`=iat cear=afurile, a f[cut un t[mb[l[u grozav. — Ce are? ]ntreb[ madam Iorgu. St[nic[ r`se. — Are g[rg[uni, madam Iorgu, ce s[ aib[? I-a intrat ]n cap c[ duhul sf`nt, prigonit de oameni, s-a ascuns ]n cear=afuri, =i se sup[r[ c`nd ba\i cu b[\ul plapuma =i celelalte. Ast[-sear[ n-a vrut s[ se culce, fiindc[ rufele n-aveau duh, fiind sp[late cu le=ie =i persecutate. M-a v[zut pe mine cu batista asta =i striga zor-nevoie c[ duhul sf`nt s-a ascuns ]n ea =i s[ i-o dau s[ doarm[ pe ea. De-abia l-am potolit. — De ce nu-l duce ]ntr-un sanatoriu? observ[ madam Iorgu. Ofi\erul r`se zgomotos. — Ce sanatoriu? Balamuc! Nu =i-a f[cut injec\iile. Aceast[ ie=ire neghioab[ f[cu pe to\i s[ tac[, din respect pentru Olimpia, care ]ncruntase spr`ncenele. Felix re\inu totu=i banala calomnie cu injec\iile, =i un ra\ionament ]i str[b[tu repede, obscur prin minte. — Hai mai bine s[ ne veselim, ]ndemn[ St[nic[. Toat[ lumea s[ tr[iasc[, =i ]n special eroii serii, am numit pe iubitul nostru

275


G. C[linescu

conu Iorgu cu familia sa =i pe simpaticul meu mo= Costache et compania. Ce g`ndi\i dumneavoastr[? Conu Iorgu a devenit proprietarul celui mai rentabil local de noapte, iar mo= Costache a ]ncasat parale bune. Spune drept, mo= Costache, erau noi h`rtiile, frumoase? Unde le-ai ascuns? — Unde le-am ascuns eu, nu le g[se=ti dumneata! glumi cu mali\ie mo= Costache. — Doar nu le-ai depus la vreo banc[, s[ dea faliment. S-au p`rlit mul\i. St[nic[ examin[ fa\a lui mo= Costache, spre a-i surprinde reac\iunile, dar acesta ]ngi\ea de zor, cu l[comie aperitivele. — E bine s[ fii bogat, dar e bine s[ fii =i s[rac. Fiecare stare cu avantajele ei. Azi, dac[ ai bani, nu =tii ce s[ faci cu ei. La b[nci nu sunt siguri, acas[ te prad[ ho\ii, s[-i cheltuie=ti te ]mboln[ve=ti, s[ nu-i cheltuie=ti, la ce-i mai ai? — De asta, se vede, observ[ Olimpia ironic, nu faci tu avere, ca s[ nu-\i ba\i capul! — S[ =tii c[ da! zise St[nic[, pref[c`ndu-se c[ o ia ]n serios. Nici nu =tii ce se poate ]nt`mpla! Iat[ un caz tragicomic. Unul are c`teva sute de mii de lei pe care nu vrea s[-i depun[ la banc[ =i-i \ine ]n cas[. I-a pus pe undeva prin sob[, sau ]ntr-un dulap, ]ntre dou[ sc`nduri, a=a ceva. Spune dumneata, mo= Costache, unde se \in banii de obicei? — Unde nu-l taie capul pe tic[losul de mo=tenitor! To\i r`ser[, iar St[nic[, ]n g`ndul lui, f[cu pe b[tr`n pezevenghi. — }n sf`r=it, i-a pus pe undeva prin cas[, unde po\i doar s[-i pui, ]n pivni\[, ]n pod, sub saltea etcetera. Ei, =i servitoarea a =ters parchetul cu benzin[, uit`nd s[ deschid[ geamurile, un chibrit aprins a c[zut pe du=umea, =i vaporii de benzin[ au luat foc, =i toat[ casa a fost scrum ]n dou[ ceasuri, cu bani cu tot. Morala: Nu pune banii de unde nu po\i s[-i sco\i imediat. St[nic[ ]ncerc[ s[ fixeze ]n ochi pe mo= Costache, care continua a p[rea nep[s[tor, ]ns[ m`nca cu o repeziciune cam nervoas[, evit`nd s[ ridice privirea. „S[ =tii, ]=i zise St[nic[ detectivistic, c[ l-am prins pe mo=. }i are ]n cas[ banii!“

276


Enigma Otiliei

— Domnule, zise el tare, sunt oameni care str`ng o avere ]n l[zi, =i nu prind de veste c`nd moneda iese din circula\ie, r[m`n`nd ca tinichea goal[. Dar o s[ ias[ acum o lege, am auzit eu, teribil[. Statul are nevoie s[ circule capitalurile. Dac[ le \ii ]n lad[, frustrezi societatea de posibilit[\ile ]nchise ]n ele. Ei bine, statul te for\eaz[ s[ declari ce parale ai, chem`ndu-te s[ preschimbi bancnotele. Nu le-aduci, treaba dumitale, ]i pierzi, dac[ ]ns[ ]i aduci, atunci e=ti obligat s[ ]mprumu\i statul cu at`t, contra titluri. — E=ti de=tept dumneata! Cine a inventat legea asta? zise mo= Costache cu o indispozi\ie abia acoperit[. St[nic[ deveni elocvent: — Asta e o metod[ clasic[ de a pune m`na pe paralele particularului. Numai un r[zboi s[ vin[, cum se aude, =i nu te-ntreab[ nimeni dac[-\i convine ori nu. Dar dac[ m-ai ]ntreba pe mine cum s[ te aperi, eu \i-a= spune. — Cum? ]ntreb[ mo= Costache, sarcastic, dar m`nc`nd mereu. — Trec`nd-o asupra mo=tenitorilor, ]n c`teva p[r\i, ca s[ nu atingi minimul impozabil. Sau, dac[ vrei, le la=i obliga\iunile statului, =i dumneata m[n`nci banii. Mo= Costache era gata s[ declare sup[rat c[ „n-are nimic“, ]ns[ Iorgu se afla ]n fa\a lui ca cea mai bun[ dovad[ c[ primise bani. Se mul\umi s[ glumeasc[: — C`nd e=ti t`n[r, n-ai bani, =i c`nd e=ti b[tr`n, dac[ i-ai str`ns, te p`ndesc rudele! — Asta a=a e! aprob[ generalul. De aceea eu am hot[r`t s[-i cheltuiesc cu tinere\ea. Zic`nd acestea, str`nse de bra\ pe Georgeta =i pe Felix, dar mai mult pe cea dint`i. — Mon gé né ral, prinse ocazia Georgeta, c`nd ]mi cumperi o blan[? — }ntrebarea e improprie! r[spunse galant generalul. Cump[r[tura e de mult f[cut[! Vrei s[ spui, c`nd s[ te ]nso\esc ca s[ \i-o alegi! Olimpia privi pe Georgeta cu invidie =i cu o curiozitate infinit[, ca =i c`nd aceasta ar fi fost un animal apocaliptic.

277


G. C[linescu

Printr-o fireasc[ asocia\ie, convorbirea ]ncepu s[ se desf[=oare asupra copiilor, pentru care p[rin\ii str`ng bani priv`ndu-se de toate bunurile, ca apoi ei s[-i risipeasc[. — Noroc c[ am fat[, zise madam Iorgu, fetele sunt mai cumin\i! — Pe fete nu trebuie s[ le m[ri\i? observ[ Olimpia. Uneori e mai greu ca cu b[ie\ii. +tiu asta din familie. — N-o silesc s[ se m[rite! Dac[ are noroc, m[rite-se, dac[ nu, e bine =i a=a! — Perfect, zise Weissmann, va practica iubirea liber[, pentru pl[cerea proprie. }n afar[ de Georgeta, Felix =i generalul, care pufnir[ de r`s, ceilal\i privir[ uimi\i la Weissmann. Olimpia ]ndeosebi ]l contempl[ ca pe un monstru. — Cum, \ip[ aproape St[nic[, s[ \ii fata nem[ritat[? E o crim[ dubl[ ]mpotriva vigoarei na\iei =i a economiei. Cum, s[ stea fata steril[, s[ piar[ na\ia rom`neasc[, s[ scad[ popula\ia? +i cu averea ce faci? }n definitiv, ea e numai un ]mprumut al societ[\ii, care trebuie restituit... — Bravo! aprob[ Weissmann. Trebuie restituit comunit[\ii. Weissmann fu iar[=i contemplat cu mirare. — D[-mi voie, corect[ St[nic[, nu umbla cu socialisme de ale dumitale. Bunurile trebuiesc redate societ[\ii prin m`inile copiilor, ca s[ se foloseasc[ =i genera\ia nou[. — Ba\i c`mpii, St[nic[, zise Olimpia, asta e de la sine ]n\eles c[ copiii au s[ mo=teneasc[. — Fire=te, f[cu voluminoasa doamn[ Iorgu. Iorgu ]nsu=i se aplec[ ]nspre locul unde =edeau generalul, Felix =i Georgeta =i m[rturisi cu un gest generos din m`ini: — }i las fetei avere ]mp[r[teasc[! Mititica! St[nic[ auzise. — Nu m-a\i ]n\eles, strig[ el, dac[ m[ ]mpiedica\i s[ vorbesc! Nu e de-ajuns s[-i l[sa\i fetei avere, trebuie s-o m[rita\i, ca de avere s[ se foloseasc[ =i altul. — O m[rit[m, o m[rit[m, zise ]mp[ciuitor Iorgu. — }ntrebarea este, cu cine o m[ri\i?

278


Enigma Otiliei

— Eu a= vrea ofi\er sau doctor, zise madam Iorgu. — Doctor, s[ri St[nic[, uite doctor! =i ]ntinse m`na spre Felix. Lucica are opt ani acum, peste =ase ani e nubil[, =i atunci dumnealui este tocmai doctor proasp[t. B[iat fain. At`t Iorgu, c`t =i nevasta lui privir[ cu simpatie =i modestie la Felix, care g[sea scena foarte penibil[ =i blestema ]n g`nd limbu\ia lui St[nic[. Olimpia ]ns[ p[rea nemul\umit[, =i pe Felix ]l surprinse asem[narea ei cu Aglae. — Fata dumneavoastr[, zise ea, cu o mali\ie molatic[, trebuie s[ aib[ aspira\ii mai ]nalte, un magistrat, un ofi\er superior. St[nic[ pufni de r`s, f[r[ s[ explice cauza. Iorgu, ]mp[ciuitor, ]nchise discu\ia: — Ce-o fi, nu ne uit[m, s[ fie numai t`n[r de isprav[, s[ munceasc[, cum am muncit =i eu, care m-am ridicat de jos. }ns[, ce s[ vorbim acum degeaba, c[ fata e mic[. Mai bine s[ bem ]n s[n[tatea ei =i a tuturor. Chelnerii, mobiliza\i la spatele invita\ilor, umplur[ paharele =i to\i b[ur[. Generalul se ame\ise de-a binelea, p[str`nd totu=i dignitatea. Voia cu orice chip s[ vad[ rela\iile ]ntre Felix =i Georgeta mai cordiale. — M[ rog matale, insist[ el pe l`ng[ Felix, care se sim\ea jenat, Georgeta e o perl[, e o fat[ adorabil[, pe care \iu s-o cultivi, te invit s-o cultivi. }mi datore=ti aceast[ fine\e. Predau ]n m`inile dumitale o pupil[ scump[. }n tot acest timp, mo= Costache, mul\umit c[ sc[pase de insinua\iile lui St[nic[, m`nca harnic =i bea mereu, sug`ndu-=i buzele groase, privind numai ]n farfurie. Madam Iorgu, c[z`nd cu ochii asupra lui, crezu de datoria ei s[ fie amabil[: — Domnule Giurgiuveanu, am auzit c[ ave\i o fat[, domni=oar[, s[ v[ tr[iasc[, s-o vedem m[ritat[. Unde e acum, de ce n-a\i adus-o? Mo= Costache morm[i ceva, cu gura plin[, ]n imposibilitate de a articula. St[nic[ lu[ cuv`ntul ]n locu-i: — Otilia? Unde e ea acum, n-are nevoie de noi. E la Paris. St[nic[ spuse ultimele vorbe triumf[tor, rotindu-=i privirile asupra ]ntregii asisten\e. Inocent[, madam Iorgu ]ntreb[ pe Olimpia:

279


G. C[linescu

— Studiaz[? Olimpia f[cu o str`mb[tur[, pe care St[nic[ o remarc[. — Studiaz[ muzica, zise el, f[c`nd totu=i cu ochiul spre grupul din jurul generalului. — A=a? exclam[ madam Iorgu, f[r[ s[ intuiasc[ jena celorlal\i. Trebuie s[ cheltuie=ti, domnule Costache, multe parale... cu ]ntre\inerea. Mo= Costache b`lb`i ceva ]n paharul de vin pe care tocmai ]l ducea la gur[. St[nic[, f[c`nd iar[=i cu ochiul, explic[: — Are burs[. A remarcat-o un profesor, care a st[ruit pentru specializare =i a condus-o personal, nota\i bine, personal, la Paris. — Foarte frumos! aprob[ madam Iorgu. Ofi\erul, imprudent, intr[ pe nea=teptate ]n vorb[: — Parc[ plecase cu unul Pascalopol, mo=ier mare. A=a auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fat[ superb[. Felix se sim\i ]n[bu=it. Georgeta voi s[ salveze situa\ia: — Sunte\i informat gre=it, domnule locotenent. Otilia mi-a fost coleg[ de conservator. Este o pianist[ excep\ional[. Olimpia, care d[dea mereu semne de plictiseal[, ]ncerc[ s[ reteze discu\ia: — Nu ]n\eleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri. Otilia nici nu ne este rud[, nu e fata lui mo= Costache, e o... N-apucase s[ sf`r=easc[. Mo= Costache, ]nro=indu-se brusc, b`lb`i violent: — S[-s[-s[ nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea! St[nic[ ]=i ]nsu=i indignarea b[tr`nului: — Vezi ce comedii faci, iubito? Cum po\i s[ spui asemenea pr[p[stii, c`nd nu cuno=ti lucrurile? A=a e, o scuz[ St[nic[ fa\[ de ceilal\i, c`nd o fat[ e crescut[ ]n idei gre=ite =i ]n du=m[nii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, m[ ]n\elegi, =i de aci toat[ povestea. — E r[u c`nd nu e unire ]n familii, zise madam Iorgu, mereu placid[ =i nepricep`nd situa\ia. Felix fu foarte deprimat de aceast[ scen[ care ]l atingea direct, de=i cei de fa\[ nu se g`ndeau o clip[ c[ el ar fi ]n cauz[. Atunci ]=i d[du seama c[ tot ce privea pe Otilia ]l

280


Enigma Otiliei

preocupa, cu toate sfor\[rile de indiferen\[ pe care ]ncerca s[ le fac[. Georgeta ]ns[ observase asta de la ]nceput =i, ]mpreun[ cu ea, din fine\e =i din experien\[, =i generalul. Am`ndoi se str[duiau s[ atrag[ pe Felix, folosindu-se =i de Weissmann, ]ntr-o convorbire str[in[ de obiectul conflictului: — Am auzit, domnule Felix, c[ la balamuc, vorbea Georgeta, sunt bolnavi foarte interesan\i. Mi-ar pl[cea s[ v[d o dat[. Weissmann interveni: — Te duc eu, domni=oar[. Optzeci la sut[ din bolnavi provin nu din infecta\ii sanguini, ci din cei morali. Constr`ngerea, ]n materie erotic[, zdruncin[ creierul. Dumneata, care e=ti o fat[ f[r[ prejudec[\i, dispun`nd liber de posibilit[\ile dumitale sexuale, ai s[ vezi dezastrele societ[\ii burgheze. Georgeta, de=i cam ]ncurcat[ de libertatea de limbaj a lui Weissmann, ]l ascult[ ]n interesul lui Felix, f[r[ s[-i pese de ochirile celorlal\i, aprobat[ de z`mbetul cordial al generalului. Felix era, ]n chip ]nvederat, distrat. Generalul g[si c[ ar fi potrivit ca Felix s[ se retrag[ =i, cu aprobarea recunosc[toare a acestuia, cei trei se ridicar[. Mo= Costache declar[ posac c[ vine =i el. Familia Iorgu se ar[t[ m`hnit[: — Puteai s[ stai, m[car la pr[jituri. }ntr-adev[r, chelnerii aduceau pe t[vi lungi de argint mormane de pr[jituri =i de fructe. Pe fa\a lui mo= Costache se d[du o scurt[ lupt[ de tonuri, apoi l[comia ]nvinse, =i b[tr`nul r[mase pironit pe scaun. Georgeta =i generalul conduse pe Felix pe strada pustie, \in`ndu-l fiecare de un bra\ =i silindu-se, ]ntr-un chip care ]n alt[ ]mprejurare ar fi fost comic, s[-l ]nvioreze. Generalul p[rea afectat: — Feti\a mea, dar t`n[rul nostru mi se pare c[ e ]ndr[gostit. — A=a mi se pare =i mie, confirm[ Georgeta ]n =oapt[, cu grija unei mame de a nu de=tepta copilul. — O! dar atunci e ]ngrozitor! Te invit s[ ai grij[ de d`nsul. Felix sim\i nevoia de a r[m`ne singur, ]=i lua r[mas bun de la cei doi, care-l p[r[sir[ cu cele mai atente ging[=ii. Apoi o lu[ ]nainte cu o necesitate ne]nfr`nt[ de a merge; str[b[tu toat[ Calea Victoriei, pustie, =i se ]nfund[ ]n +osea, p`n[ la

281


G. C[linescu

Hipodrom. Pe m[sur[ ce mergea =i obosea, sufletul i se calma =i ]ncepea s[ aib[ o viziune mai obiectiv[ a lucrurilor. Adunarea la restaurantul lui Iorgu ]i ap[ru de o hibriditate caricatural[. Mo= Costache, avarul care v`nduse localul, m`nca la masa cump[r[torului. St[nic[ =i Olimpia, hiene avide de mo=teniri, f[ceau pe morali=tii. Georgeta, curtezan[, =i generalul, stricat b[tr`n, ]l ocroteau pe el, care avusese leg[turi cu Georgeta. Polite\ea, mai mult, delicate\ea lor erau indiscutabile. Se vede c[ numai oamenii f[r[ legi ]n via\[ erau ]n stare s[ perceap[ situa\iile fine. Totu=i, ce penibil[ postur[! +i ]n mijlocul acestei adun[turi, el suferea =i se indigna de calomnierea Otiliei, care plecase ]ntr-adev[r ]n Fran\a, ]ns[ nu pentru studii, cum pretindea, cu onctuoas[ perfidie, St[nic[, ci ca s[ se plimbe cu mo=ierul Pascalopol, a=a cum afirma necioplitul locotenent. Mo= Costache se ar[ta atins de ponegrirea Otiliei, dar el ]nsu=i nu o ajuta cu nimic s[-=i clarifice situa\ia, ba chiar o ]mpingea, lacom, la combina\ii cu Pascalopol. }n aceast[ societate, mai de treab[ era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limit`ndu-se la orori verbale =i la paradoxuri, le f[cea totu=i mici =i discrete servicii medicale. Obosit, Felix se l[s[ pe o banc[. Aerul se ]nvine\i, apoi se albi, =i lucrurile c[p[tar[ contururi. Un h`r=`it monoton de t`rn se auzi pe undeva, =i dou[ faetoane de l[ptari matinali se ]ndreptar[ spre ora=. Se f[cuse diminea\a. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri =i hot[r`ri mari. Experien\a lui nu se pref[cu ]n deprimare, ci ]ntr-o mare voin\[ de a se ridica deasupra tuturor. }=i puse ]n g`nd s[ fac[ astfel ]nc`t s[ nu depind[ de nimeni, s[ nu fie silit s[ sufere trivialitatea nim[nui. N[d[jdui orbe=te c[ Otilia se va p[stra m`ndr[, p`n[ ce el va fi liber de el ]nsu=i, ca atunci, plin de m[rinimie =i f[r[ nici o r[splat[, s[-i ]ntind[ m`na. Lini=tit de aceast[ hot[r`re, se ridic[ de pe banc[ =i se ]ndrept[ spre ora=ul care ]ncepea s[ fiarb[.

282


Enigma Otiliei

CUPRINS

XV Simion devenise at`t de sup[r[tor, ]nc`t Aglae se hot[r] s[ scape de el. Propriu-zis, ea nu prea credea ]n nebunia lui =i-l trata ca =i c`nd el s-ar fi pref[cut, ca s[-i fac[ ei zile negre. Ideea de a-l interna ]ntr-un sanatoriu fu respins[ cu indignare: — Cu ce s[-l \in ]n sanatoriu? Are el vreo avere? — Are pensia, observ[ St[nic[. — Ce-ai zis? Pensia? Dar eu, copiii cu ce tr[im? }n realitate, Aglae avea destul[ avere, str`ns[ din chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice pl[ceri. St[nic[ propuse ]n cele din urm[, cu oarecare pruden\[, de a v`r] pe Simion ]ntr-un ospiciu, de=i, zicea el, s-ar putea afla c[ b[tr`nul are avere (]ns[ el avea s[ fac[ rost de un act de paupertate), =i apoi solu\ia ar putea s[ nu convin[, fiindc[ e penibil s[ se =tie c[ ai un so\ la ospiciu etc. — +i ce, zise Aglae, acru, eu l-am adus ]n halul [sta? S[ se duc[ unde l-au adus faptele lui. }ntr-o duminic[, totul fu preg[tit ca Simion s[ fie scos din cas[. Weissmann se oferise s[ ]ndeplineasc[ delicata ]ns[rcinare, dup[ ce ospiciul fusese prevenit. B[tr`nul avea s[ fie plimbat sub un pretext oarecare, dus apoi la ospiciu, ca spre a-l vizita, =i l[sat acolo. Iste\ul medicinist studiase bine chestiunea, convers`nd de c`teva ori cu Simion, =i-=i alc[tuise ]n cap c`teva scene posibile. Aglae str`nsese ]ntr-un geamant[na= c`teva lucruri de ]mbr[c[minte, pe cele mai rupte, =i acum a=tepta ]n sufragerie sosirea lui Weissmann. Mai milt din curiozitate dec`t din simpatie, to\i ai casei, St[nic[, Olimpia, Titi, Aurica, se adunaser[ ]n aceea=i ]nc[pere, pe canapea =i pe scaune, de-a lungul pere\ilor, =i priveau ca la un spectacol. Din c`nd ]n c`nd, deschidea u=a cu o curiozitate avid[, lipsit[

283


G. C[linescu

de orice ru=ine, Marina, plin[ pe m`ini de f[in[, a=a cum ie=ise din buc[t[ria casei vecine. Simion, cu ochii exalta\i, sl[bit =i cu barb[ crescut[ ]n s[geat[, =edea la mas[ =i sorbea lacom dintr-o cea=c[ cu lapte. Dup[ ce sf`r=i de b[ut, privi ]n fundul ce=tii, mirosi, apoi zise: — Aici a fost o\et. Aglae se sup[r[: — E=ti nebun? Ce o\et? Dac[ era o\et, nu-l beai! De unde p`n[ unde o\et? — Lui Isus, lumea ]i d[ s[ bea o\et. Cu asta m[ hr[nesc eu de c`nd au ap[rut semnele. Ochii lui Simion ar[tau ]ngrijorare =i suferin\[, ]ns[ Aglae nu tr[da nici un fel de mil[ =i nu arunca nici o vorb[ bl`nd[ spre a-l potoli. Dimpotriv[, fu din ce ]n ce mai iritat[: — Slav[ Domnului, te-am hr[nit ca pe un tr`ntor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, f[r[ nici o bucurie din partea ta, =i acum vii s[-mi spui c[ \i-am dat o\et. O\et s[ fie ]n inima du=manilor. — S-au ar[tat semnele! repet[, mai tare, Simion. — Ce semne, tat[-socrule? ]ntreb[ St[nic[, cu inten\ii psihiatrice, f[c`nd cu ochiul celorlal\i. Cine =tie, poate dumnealui are dreptate. Trebuie s[-l ascult[m. Simion ar[t[ cu degetele desc[rnate ]nspre barb[. — Domnul mi-a dat barba lui. — Mai bine te-ai fi tuns pu\in, dec`t s[ stai ]n halul [sta. — Eu s[ m[ tund? zise Simion violent, s[rind de pe scaun. Nimeni s[ nu se ating[ de Domnul Isus. Aglae ]l privi cu mare dispre\, ceilal\i cu felurite grade de placiditate. Numai St[nic[ p[rea aci distrat de spectacol, aci str[b[tut de mil[. Cuprins de agita\ie, Simion ]ncepu s[ se plimbe prin cas[, gesticul`nd =i privind la hainele lui. Nasul ]i era ]nro=it ca de ger, =i mucozit[\ile se prelingeau pe must[\i. Vorbi repede: — Ereticii ]mi fur[ banii, s-au unit to\i s[-mi chinuie hainele, uita\i-v[ la pantaloni (erau scur\i) cum mi i-au decolorat, mi-au b[tut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au omor`t

284


Enigma Otiliei

pe Cristos, lumea a r[mas f[r[ Dumnezeu, ]mi scriu ucenicii =i nu-mi da\i scrisorile, asta e scandal, am s[ reclam ]mp[ratului Cezar, mi-a\i furat m[nu=ile, Cristos s-a f[cut iarb[ =i-l m[n`nc[ g[inile (ni=te g[ini se vedeau ]n curte), unde e pardesiul meu?... — Eu \i-am furat banii, strig[ Aglae, ]n culmea ciudei, eu? — Mam[, ]ncerc[ Olimpia s-o potoleasc[, nu te potrivi! — Las[-m[ ]n pace, drag[! Eu i-am furat banii? Banii i-ai risipit cu stricatele, s[ m[ ierte copii [=tia, ele te-au adus ]n halul [sta. N-ai haine? Dar ce, eram s[-\i fac eu haine? din pensia ta p[c[toas[? Al\i oameni de v`rsta ta alearg[, muncesc, nu stau ca tr`ntorii. Am copii mari =i nu i-am pus la casa lor. Tocmai c`nd s[ ]ngrijesc =i eu de b[tr`ne\ea mea, c[ nu mai sunt a=a t`n[r[ cum am fost odat[, ]mi faci zile fripte? Mi-am m`ncat tinere\ea cu tine, tic[losule! Aglae ]ncepu deodat[ s[ pl`ng[, din nervozitate, cu sughi\uri ascu\ite, ca =i Aurica alt[ dat[. Apoi ]=i =terse brusc ochii =i lu[ o min[ =i mai du=m[noas[ ca ]nainte. Pe buzele lui St[nic[ flutur[ un z`mbet: „Mare cutr[, soacr[-mea asta! g`ndi el. Cum sare capra, sare =i iada. A=a ar fi ]n stare s[ fac[ =i iubita mea Olimpia, dac[, Doamne fere=te, a= fi bolnav =i b[tr`n. Familie sc`rboas[!“ — Mam[, continu[ el tare, de ce-\i strici s[n[tatea? Fii rezonabil[! Uite, suntem noi ]n jurul dumitale, sunt eu. Conteaz[ pe mine, ca pe un fiu devotat. Vom face cum va fi mai bine. Simion, uit`nd furia dinainte, zise, bine dispus =i profetic: — Cur`nd, =i nu m[ ve\i mai vedea. M[ duc unde m-a=teapt[ armatele de ]ngeri s[ m[ ]mbrace cu haine de aur! Titi ]ncepuse, s[ se legene, rezemat de sob[, iar Aurica, la fereastr[, ]=i t[ia cu foarfecele pieli\ele din jurul unghiilor. }n sf`r=it, Weissmann sosi cu o tr[sur[, pe care o l[s[ s[ a=tepte ]n poart[. Anticip`nd ]n mod imprudent planul de captare a lui Simion, Aglae zise: — Simioane, uite, a venit domnul doctor. S[ te duci cu dumnealui s[ te vad[, s[-\i dea ceva s[ te faci bine, =i pe urm[ te ]ntorci acas[. V[ duce\i cu tr[sura! Simion f[cu o s[ritur[ de maimu\[:

285


G. C[linescu

— Ce doctor? Eu nu sunt bolnav. Eu sunt cel mai s[n[tos om. Eu sunt Omul =i nu voi muri ]n vecii vecilor. Cel ce se-nchin[ mie =i tat[lui meu, acela se va m`ntui. — Papa, g[si cu cale Olimpia s[ intervin[, domnul ]\i vrea binele, de ce s[ nu mergi? Toat[ inimici\ia ira\ional[ a lui Simion pentru Olimpia se rede=tept[: — Nu vorbesc cu dumneata! S[ nu-mi zici papa, c[ nu te cunosc. Nu e=ti fata mea! Copiii mei sunt cei ce m[ urmeaz[ =i se ]nchin[ mie. — Eu ]\i sunt fiu adev[rat, fiindc[ cred ]n ]nv[\[turile dumitale! zise Weissmann. Simion ]l privi cu interes, dar ]=i relu[ iar[=i preumbl[rile prin cas[, ca un c`ine prudent, dup[ ce a mirosit un individ. Olimpia, jignit[, l[s[ s[ se vad[ ]n ochii ei toat[ verzimea urii. Aglae cl[tin[ din cap, agasat[: — A=teapt[ birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o s[ m[ coste o groaz[ de parale! Weissmann o examin[ pe furi= =i se putea ghici uimirea lui fa\[ de o astfel de nesim\ire. Prudent =i politicos din fire, nu-=i tr[d[ sentimentul l[untric =i medit[ repede asupra mijloacelor oportune pentru a scoate pe b[tr`n din cas[. — Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele au glumit, f[r[ ]ndoial[, sau e la mijloc o eroare. Eu nu sunt doctor =i n-am venit s[ v[ consult. De altfel, s[n[tatea dumneavoastr[ mi-este cunoscut[, vorbe=te toat[ lumea. Am venit atras de reputa\ia dumneavoastr[ de... de ]nv[\at... de... Simion se opri din mers =i sorbi vorbele lui Weissmann, privindu-l, de=i la drept vorbind pupilele, ]n neputin\[ de a se concentra, erau risipite ]n gol. Cuv`ntul „profesor“, respectul studentului ]l m[guleau. }ns[ Weissmann folosise titulatura la ]nt`mplare, ne=tiind de fapt ce profesiune avea Simion. — A auzit lumea de ]nv[\[turile mele? ]ntreb[ serios Simion. — Dac[ a auzit, m[-ntrebi? Dar cine nu cunoa=te pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cuno=tea numele.) —...profet Tulea, suger[ St[nic[.

286


Enigma Otiliei

— Exact! confirm[ studentul. — +i ce dore=te lumea de la mine? ]ntreb[ m[re\ Simion. — Ce dore=te? S[ ie=i ]n lume, s[ luminezi opinia public[, s[ aduci pe r[t[ci\i pe calea ceea bun[. Simion se mai g`ndi c`tva, apoi se ]mpotrivi: — Nu merg. Misiunea mea pe p[m`nt s-a sf`r=it. Am b[ut fiere =i o\et, am fost r[stignit ]n hainele mele, acum trebuie s[ m[ ]nt`lnesc cu ]ngerii. — Domnule Tulea, se rug[ Weissmann, eu de ce-am venit? }ngerii te a=teapt[. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu tr[sura, s[ te chem. Prive=te caii! Simion arunc[ ochii r[t[cit pe fereastr[ =i privi caii costelivi, ]nfrumuse\a\i de birjar cu c`te o floare la ureche. — Au aripi? ]ntreb[ el. — Cum s[ n-aib[, domnule Tulea? Au c`te dou[sprezece aripi fiecare. Simion se plimb[ din nou nedumerit prin odaie, ]n a=teptarea anxioas[ a celorlal\i, apoi se ]nc[p[\`n[ iar[=i: — Nu merg! }ngerii trebuie s[ vin[ aici s[ m[ ridice de-a dreapta tat[lui. Nu m[ ]n=ela\i dumneavoastr[ pe mine. Diavolul e =iret, ia felurite chipuri. Weissmann se sc[rpin[ la ceaf[, contrariat. Se pip[i la buzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie „Record“, cu sering[ =i fiole de morfin[, apoi lu[ la o parte pe St[nic[ =i-i =opti ceva la ureche, ]n vreme ce Simion ]i observa foarte alarmat. Trecur[ am`ndoi ]n odaia ]nvecinat[, de unde se ]ntoarser[ peste c`teva minute. Weissmann \inea ]n m`n[ seringa cu morfin[, iar St[nic[ o bucat[ de vat[ ]mbibat[ cu alcool, al c[rui miros se r[sp`ndi ]n odaie. — Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul, =tiu eu un mijloc ca ]ngerii s[ vin[ mai cur`nd. }\i facem o mic[ ]n\ep[tur[ ]n bra\, ne]nsemnat[, cu asta, =i numaidec`t ai s[ sim\i lucruri minunate. Simion se d[du ]napoi, cu oroare. Din fericire, St[nic[ avu un cuv`nt nimerit: — }mi pare r[u c[ te por\i a=a, zise el cu pref[cut[ dezam[gire, mi se pare mie c[ nu e=ti ceea ce pretinzi. Isus a

287


G. C[linescu

fost ]n\epat pe cruce cu suli\a, =i dumneata nu te la=i ]n\epat cu un ac. Ce fel de sf`nt e=ti? Surprins de argumentare, Simion se opri locului f[r[ replic[, =i Weissmann ]i trase haina cu repeziciune =i-i f[cu injec\ia ]n[inte ca b[tr`nul s[ se dezmeticeasc[. St[nic[ ]i =terse locul ]n\epat cu vat[, ]n vreme ce Simion, repede ame\it, privea curios spre propria-i m`n[: — Nu cumva vre\i s[-mi fura\i m`na, cum mi-a\i scurtat hainele?! zise el b[nuitor. — Nu! protest[ amabil Weissmann. }mb[tat de stupefiant, Simion se l[s[ pe un scaun, privind tulbure ]naintea lui. P[rea foarte fericit. — Ei, cum te sim\i acum? — M[ simt bine, foarte bine, simt s[n[tatea ]n trupul meu. — Nu \i-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastr[ ]nspre tr[sur[, al c[rui birjar, impacientat, plesnea din bici. G`nde=te-te mai bine! Norodul te a=teapt[, de ce nu vrei s[ mergi? De altfel, orice sf`nt se retrage c`t[va vreme ]n pustiu, ]ntr-o chilie, ca s[ se purifice. Dac[ vrei, te ducem ]ntr-o m`n[stire adorabil[, unde vei putea medita absolut singur. Nu vin acolo dec`t ]ngeri ]mbr[ca\i ]n alb, diminea\a la nou[ =i seara. Acolo este locul dumitale, maestre! — +i e pustiu? — Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zb`rlit se lipi de fereastr[. Era Marina, care spiona de afar[. Simion, exaltat, se l[s[ luat de bra\ de St[nic[ =i Weissmann, care-l suir[ iute ]n tr[sur[, ca s[ nu se r[zg`ndeasc[. Nimeni din cas[ nu ar[t[ vreo emo\ie deosibit[. Aglae privea ]nciudat[ c[ scena se prelunge=te prea mult, Olimpia nu-=i descre\ise nici acum fruntea str`ns[ de necaz. Titi se leg[na l`ng[ sob[, iar Aurica ]=i ]ngrijea atent m`inile. Birjarul d[du bice cailor, =i roatele se rostogolir[ pe caldar`m. Atunci Simion ]ntoarse capul ]napoi =i, ca =i cuprins de o subit[ emo\ie, strig[, ar[t`nd cu degetul: — Uite salc`mul ce mare s-a f[cut! — Las[, zise St[nic[ speriat, c[-l vedem c`nd ne-ntoarcem. +i f[cu semn birjarului s[ m`ne repede.

288


Enigma Otiliei

R[mas[ singur[, Aglae ]=i puse un =or\ dinainte, mobiliz[ pe Aurica =i pe Olimpia, precum =i pe servitoare =i ]ncepu s[ scoat[ afar[ toate lucrurile din camera lui Simion. Str`nse patul =i-l arunc[ ]ntr-o magazie, arunc[ pe foc toate h`rtiile pe care le g[si, resturile de ]mbr[c[minte le zv`rli la gunoi, cur[\[ pere\ii =i du=umelele, apoi f[cu un fel de odaie de primit. — Uite, aici s[ sta\i voi c`nd veni\i pe aici, zise ea Olimpiei. Am mai limpezit casa, c[ se f[cuse grajd. Din ziua aceea, Aglae nu mai aminti niciodat[ numele lui Simion =i nici nu dete vreodat[ semn c[ regret[ lipsa lui. Peste c`teva zile venise Weissmann s[-i comunice c[ ar fi nimerit s[ trimit[ b[tr`nului unele lucruri =i bani. Ea declar[ mirat[ c[ i-a dat tot ce trebuie. Atins, studentul ]i aminti c[ cheltuise c`\iva franci cu tr[sura, ceea ce era adev[rat, fiindc[ St[nic[ spusese c[ n-are bani =i c[ Aglae va pl[ti pe dat[ ce i se va cere. Aglae, ]ns[, deveni ne]ncrez[toare. — Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus c[ s-a pl[tit tot. Am s[-l ]ntreb =i, dac[ n-a pl[tit, cu pl[cere. Vexat, Weissmann plec[ f[r[ s[ mai insiste. Felix, c[ruia ]i povesti aceste lucruri, fu at`t de ru=inat, ]nc`t recurse la o minciun[. D[du zece lei colegului, sub cuv`nt c[ ]ntr-adev[r St[nic[ ]i d[duse ace=ti bani amintind numele lui Weissmann, dar el ]n grab[ nu \inuse minte explica\iile aceluia. Weissmann z`mbi cu ]ndoial[. — Accept, zise el, istoria ta, fiindc[ n-am un franc ]n buzunar. Dar s[ =tii c[ cucoana pentru care arunci zece lei nu merit[ astfel de sacrificiu. C`t despre b[tr`n, te vestesc c[ nu mai face dou[ parale. Are paralizie general[. +i m[car n-o are interesant[. Tot ce poate fi mai tipic, din punct de vedere clinic. Era s[ mi-l dea ]napoi. Dup[ plecarea lui Simion, Aglae ]=i schimb[ deodat[ manierele. }ncepu s[ se ]mbrace din ce ]n ce mai modern, s[ mearg[ ]n ora= dup[ cump[r[turi, s[ cheme ]n cas[ prietene. Lucru ciudat. Pe Aurica =i pe Olimpia nu le mai privi cu ochi buni. Toat[ aten\ia ei fu ]n direc\ia lui Titi, c[ruia ]i cump[r[ haine noi, ]i d[du un ceas de aur, confiscat demult de la Simion,

289


G. C[linescu

=i chiar bani de buzunar. Pretindea acum s[ ias[ ]n ora= ]mpreun[ cu el =i, pentru ]nt`ia dat[ ]n via\[, se duse la cinematograf, ]n sala „Minerva“, unde se reprezenta La tour de Nesle =i o comedie cu Rosalia. Reprezenta\ia nu-i pl[cu, afirm`nd c-o sup[rase la ochi. Laud[ ]n schimb Fata aerului, pe care o v[zuse odat[ la teatru, =i ]ns[rcin[ pe Titi s[-i comunice dac[ se va mai juca vreodat[. Dup[ reprezenta\ie ]l invit[ la „Carul cu bere“, unde cu mult[ demnitate comand[ bere, dup[ ce d[du o mul\ime de recomanda\ii inutile chelnerului. Vederea altor grupuri de oameni mul\umi\i ]n jurul meselor ]i produse invidie, ceea ce =i m[rturisi lui Titi. — Uite, lumea petrece! A=a trebuia s[ fac =i eu c`t eram t`n[r[. Cu cine s[ te ]n\elegi ]ns[? „El“ mergea dup[ stricatele lui, =i eu ]mi b[team capul cu voi. Ce-a fost a fost. Acum vreau ca m[car tu s[ tr[ie=ti altfel, s[ m[ bucur =i eu pe l`ng[ tine, fiindc[ fetele, odat[ m[ritate, ]=i v[d de b[rba\ii lor. Trebuie s[ m-ascul\i pe mine, dac[ vrei s[ te fac om. |i-ai f[cut mendrele, ai gre=it o dat[, acum cred c[ te-ai s[turat. S[ m[ la=i pe mine s[-\i g[sesc o fat[ bun[, cu avere, fie =i mai ]n v`rst[. Chiar mai bine ]n v`rst[. Azi banul e tot. Cu cartea nu faci nimic. S[-l v[d pe Felix al dumitale ce-are s[ fac[ cu medicina lui. S-o ia pe z[p[cita de Otilia. Dup[ pu\in[ g`ndire, Aglae ]=i corect[ impresiile: — Dac[ ar lua-o pe Otilia, n-ar fi prost. Dar nu se uit[ ea la un studen\a=. Ei ]i trebuie mo=ieri. Otilia era bun[ pentru tine. E obraznic[, dar ]ndr[znea\[, ur`t[ nu. Ai fi r[mas cu avere, nu glum[, de la Costache. Fiindc[ nu e=ti =i tu mai ]nfipt, mai b[rbat, cum s[-\i spun? V[ pricepe\i la altele, v[ l[sa\i p[c[li\i de c`te o nebun[, =i pe o feti=can[ ca Otilia nu =ti\i s-o struni\i. V[ r`de ]n nas. Pe vremea mea, c`nd b[rbatul =i p[rin\ii se hot[rau, fata era ]n=f[cat[ pe sus. }n sf`r=it, acuma cu Otilia nu mai vreau eu. Frica mea e s[ nu-i lase p[c[tosul de Costache toat[ averea pe m`inile ei. Fat[, las[ c[-\i g[sesc eu, numai s[ fii ascult[tor. Titi, lipsit de pesonalitate, =i ]n fond preocupat mereu de problema sexual[, ascult[ cu religiozitate =i pl[cere, ]nc`ntat

290


Enigma Otiliei

de a-=i vedea aspira\iile astfel conduse de altul. Prin nu se =tie ce mijloace, Aglae f[cu cuno=tin\a grasei neveste a lui Iorgu, care se sim\i foarte onorat[ de vizitele ei, fiindc[, de=i foarte bogat[, se socotea de o categorie social[ inferioar[. Madam Iorgu era afabil[, greoaie la mers, avea interior bogat, f[r[ =tiin\a luxului, =i oferea pr[jituri nem\e=ti, din care Aglae m`nca bine, cu multe laude. Feti\ei lui Iorgu, Lucica, fat[ care ]mperechea caracterele rasei germane =i ale celei eline, av`nd p[r blond ]n cozi, ochi alba=tri, spr`ncenele negre, ]mbinate, =i nas drept, Aglae ]i aduse fel de fel de nimicuri, c[rora le d[dea o valoare istoric[ prin cuvintele: „A=a purtau fetele pe vremea mea!“ Titi f[cu portretele doamnei Iorgu =i Luciei, spre ]nc`ntarea mai ales a celei dint`i. Fata, de=i m[ricic[ =i sprinten[, era lipsit[ de orice cochet[rie, p[r`nd a ignora cu des[v`r=ire c[ pe lume sunt dou[ sexe. M`nca cu pl[cere, r[spundea cuviincios la ]ntreb[ri =i fugea, din c`nd ]n c`nd, afar[, s[rind dintr-un picior pe altul. Aglae se interes[ bine asupra v`rstei =i tuturor condi\iunilor fetei =i ]ntr-o zi expuse doamnei Iorgu aceast[ idee: — Madam Iorgu, eu, ]n locul dumitale, la treisprezece ani a= m[rita-o. C`nd o fat[ trece de optsprezece ani, oric`t de frumoas[ =i de bogat[, e primejdie s[-\i r[m`n[ pe cap. Sunt p[\it[. Era limpede, oric`t de absurd s-ar fi p[rut, c[ prin capul Aglaei trecea aceea=i idee care str[b[tuse, ]n chip de glum[ semiserioas[, prin capul lui St[nic[. Oricum, ipoteza aceasta ap[ru Aglaei ca prea ]ndep[rtat[, fiindc[ la casa ei ]ncepu s[ primeasc[ tot felul de cucoane b[tr`ne care profesau, neoficial, pe\itul =i c[rora le prezent[ cu mare satisfac\ie pe Titi. — Mam[, zise ]ntr-o zi Aurica, tu e=ti mai ocupat[ s[-l ]nsori pe Titi dec`t s[ m[ m[ri\i pe mine! — Da’ ce, vrei s[ te arunc eu de g`tul b[rba\ilor? De acum ]ncolo f[ ce vrei, numai s[ nu-\i sco\i vorbe. Aurica sughi\[ iar[=i repede ]ntr-o batist[, dar se ref[cu numaidec`t =i-=i continu[ mai departe automatismele ei erotice. C[ Aglae dorea s[ reia leg[turile cu mo= Costache, nu mai era nici o ]ndoial[. St[nic[ fu instruit s[ ]nceap[ tratativele.

291


G. C[linescu

— E ur`t, zise acesta lui Costache, ca fra\ii s[ se certe ]ntre ei. +tii dumneata, vorbe=te lumea. +i-apoi la v`rsta asta! O m`n[ spal[ pe alta, =i am`ndou[ obrazul. Doamne fere=te, ai nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boal[. Fire=te, suntem noi, nu te l[s[m noi, n-avea grij[, dar cine, mai mult ca o sor[, poate s[ ghiceasc[ trebuin\ele unui frate? Sup[r[ri trec[toare, fleacuri. Pentru ni=te copii nu face s[ ]mpinge\i lucrurile prea departe. Poate gre=eala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: gre=eala e a soacr[-mi. Nu trebuia s-o jigneasc[ pe Otilia. Dar vezi =i dumneata. E singur[ acum, nec[jit[, mo= Simion bolnav, g`nde=te-te ]nsu\i. Mo= Costache contempl[ ironic pe St[nic[ =i zise, ]n sf`r=it: — +i... =i ce dore=te de la mine? Nu st[ bine unde st[? Aceste cuvinte deconcertar[ pe St[nic[. Tem`ndu-se ca el ]nsu=i s[ nu se strice cu b[tr`nul pentru o chestiune la care nu \inea deloc, schimb[ pe dat[ vorba. Aglae opri pe Felix ]n drum, de=i acesta, dup[ incidentul cu Titi, nu mai c[lcase ]n casa ei, d`nd a ]n\elege c[ e sup[rat. }l ]ntreb[ de s[n[tate, se mir[ inocent c[ nu mai vine pe la ea, se inform[ asupra activit[\ii lui, asupra s[n[t[\ii lui Costache, ceru l[muriri dac[ el =i Costache m[n`nc[ bine =i au toat[ ]ngrijirea din partea Marinei. — Vezi, zise ea, ]n chip surprinz[tor, Otilia era ea cam distrat[, dar cu vorba ducea casa. Nu v-a scris nimic? }ntr-o zi, ap[ru ]n casa lui Costache chiar Aurica. Cu dulceg[rii =i moliciuni ]l vesti c[ Aglae ar dori s[-i spuie „ceva“, rug`ndu-l s[ treac[ dincolo, dup[-amiaz[. — Spune! zise b[tr`nul. — Apoi, eu nu =tiu, se ap[r[ Aurica, mama vrea s[-\i vorbeasc[. — S[-\i spun[ ce vrea, =i vedem noi! r[spunse, clipind din ochi, b[tr`nul. Aglae ]ncepu s[ fie preocupat[ de s[n[tatea ei, g[si c[ are reumatisme =i manifest[ri artritice =i afl[ c[ un tratament cu iod, acum c`nd era cald, ar fi fost foarte nimerit, mai ales injectabil. Madam Iorgu, care f[cea astfel de injec\ii, ]i

292


Enigma Otiliei

dest[inui c[ Weissmann, de=i t`n[r, f[cea injec\iile bine =i ieftin. I-l recomandase chiar un doctor, care se slujea de serviciile lui. Aglae fu silit[ s[ cheme pe Weissmann, prin Felix, =i s[-i pl[teasc[ cheltuielile cu tr[sura. }l convinse totu=i s[ se mul\umeasc[ numai cu cinci franci, fiindc[, zise ea, e=ti t`n[r, e ca =i c`nd te-ai fi plimbat cu birja =i ai f[cut =i un bine unui b[tr`n bolnav. }n convorbirea cu Weissmann, care profesional aducea vorba =i de Simion, Aglae, evit`nd numele acestuia, se exprima ]n a=a fel ]nc`t s[ se ]n\eleag[ cum c[ ]ntre b[tr`n =i ea nu e nici un raport. Dac[ Weissmann se oferea s[ vad[ pe Simion, Aglae spunea: — Cum vre\i! }\i faci poman[ cu un nenorocit. Concep\ia ei ]n privin\a lui Simion, pe care i-o descoperi Weissmann, era c[ „dec`t a=a, mai bine moartea“, sau ]n variant[: „mor tineri ]n prim[vara vie\ii, =i pe un nenorocit nu-l culege Dumnezeu de pe p[m`nt“. — Domnule, zise Weissmann lui Felix, pe care-l \inea de bra\, ]n vreme ce am`ndoi se plimbau, ]ntr-o luminoas[ diminea\[ de iunie, la +osea, a=a o femeie rea ca m[tu=a dumitale, s[ nu te superi, n-am v[zut. — Nu e m[tu=a mea. Nici n-a= putea spune ce grad de rudenie este ]ntre mine =i ea. Aproape nimic. — Este baba absolut[, f[r[ cusur ]n r[u, pot s[ jur. B[rbatul ei ]nnebunea =i f[r[ infec\ie. Acum e fericit, fiind ]nconjurat de ingeri. +i [sta nu e un caz particular. A=a se va ]nt`mpla ]n chip necesar, subliniez, ne-ce-sar, cu oricine se ]nsoar[. C[s[toria monogamic[, alunec[ Weissmann ]n paradoxuri ]n care credea, este o institu\ie fals[, contra naturii. Zoologia ne ]nva\[ c[ masculul nu se fixeaz[ nic[ieri, dec`t pentru o scurt[ perioad[. Un b[rbat cu o singur[ femeie este un emasculat de fapt. C`\iva ani, p`n[ la treizeci de ani cel mult, c`nd femeia are ]nc[ nevoi sexuale, nevasta e o fiin\[ care poate fi gra\ioas[ =i supus[. Apoi femeia, contrar credin\ei comune, devine frigid[ =i autoritar[. Sexualitatea disp[rut[ las[ ]n locu-i, ca focul care se stinge, un fum greu de derivate: ambi\ii sociale, iubiri inegale de copii, avari\ie. Cei mai mul\i b[rba\i a=a-zi=i de ac\iune nu

293


G. C[linescu

sunt dec`t involuntare victime ale nevestelor, ajunse la v`rsta c`nd femeilor le cresc must[\i =i p[r pe picioare, semn al regresiunii secre\iilor interne. Pe cea mai delicioas[ fat[ ]\i dau voie s-o iube=ti, dar, dac[ vrei s[-\i r[m`n[ ne=tears[ ]n amintire, fugi de ea. }n antichitate, numai curtezana era cu adev[rat respectat[. Iubita mea, de care \i-am vorbit =i care era o fat[ inteligent[, adic[ cu inteligen\[ viril[, =i-a dat seama de dezastrul care o a=teapt[ =i a vrut s[ ne sinucidem. Orice femeie care iube=te un b[rbat fuge de el, ca s[ r[m`n[ ]n amintirea lui ca o apari\ie luminoas[. Domni=oara Otilia trebuie s[ fie o fat[ inteligent[. Dup[ c`te mi-ai spus, ]n\eleg c[ te iube=te. Lui Felix, numele Otilia ]n gura altuia, precum =i convorbirea ]n jurul chestiunilor intime ]i displ[ceau, de aceea l[s[ capul ]n jos. }l distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria lui antimatrimonial[, dar, spirit prudent, nu credea ]n ea. Vioiciunea colegului ]l surprinsese la ]nceput, ca =i lectura lui, =i ]n fa\a unei a=a de violente activit[\i teoretice se sim\ise inferior. Acum ]ns[, dup[ un examen atent, avu sentimentul c[ Weissmann spunea banalit[\i. }i m[rturisi delicat aceast[ impresie: — }n fond, spui cu vorbe mai de spirit ceea ce se spune a=a de des ]n glum[: s[ nu te-nsori cu femeia pe care o iube=ti. M[ ]ntreb dac[ ai dreptate. A=a-zisa mea m[tu=[ Aglae este astfel din familie. +i fratele ei, mo= Costache, tutorele meu, este tot a=a de avar =i de lipsit de sim\ familial. Ceea ce m[ surprinde este c[ pe to\i, aici ]n Bucure=ti, ]i v[d lipsi\i de solidaritate de s`nge. }n familia ]n care m[ aflu, unul p`nde=te pe cel[lalt, =i-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari m`r=[vii. Nu pot s[-mi ]nchipui iubirea f[r[ apropierea statornic[ ]ntre cei care se iubesc. C[ dragostea degenereaz[, ]ncetul cu ]ncetul, ]n altceva, admit. Dar exist[ un instinct al c[s[toriei, fiindc[ to\i fac teoria dumitale, =i ]n cele din urm[ se c[s[toresc. Weissmann l[s[ bra\ul lui Felix =i s[ri ]naintea lui: — M[-nscriu ]n fals ]mpotriva observa\iilor dumitale. Bunul-sim\ a ceea ce spui acuz[ eroarea fundamental[, abil

294


Enigma Otiliei

ascuns[. Sunt deprinderi ]nr[d[cinate care iau locul instinctelor. Ia s[ se retrag[ legea din domeniul erotic, =i s[ vezi cum dispare =i instinctul! Acum Weissmann, iubitor de discu\ii aprinse, a=tepta replica. }ns[ Felix n-avea gust de disput[. Vigoarea vegeta\iei, senin[tatea cerului ]l duceau cu g`ndul ]n alt[ parte. Se ]ntreba pe unde se afl[ acum Otilia, ce f[cea, ce g`ndea. Sufletul se dezvolta a=a de lini=tit ]n Felix, ]nc`t mania lui Weissmann de-a face teorii ]l mira profund. O iubea pe Otilia, f[r[ ]ndoial[. Dar nici prin g`nd nu-i trecea s[ examineze temeinicia sentimentului ]nsu=i, s[-=i dea seama dac[ merit[ sau nu s[ iubeasc[ o fat[. Prin educa\ia =i citirile lui de p`n[ aici ]n\elesese c[ iubirea e un sentiment care se ]nf[ptuie=te la to\i oamenii ]n acela=i chip: prin c[s[torie. Vorbele lui Weissmann i se p[rur[ calambururi din Furnica. Felix avea ]n sufletul lui un fond de gravitate. Se desp[r\i sub un pretext oarecare de Weissmann =i se ]ntoarse acas[, unde se ]nchise ]n odaie. Discu\ia ]i rede=teptase amintirea Otiliei. Singura ]ntrebare era dac[ Otilia ]l iube=te sau nu, lucru de care se ]ndoia din ce ]n ce mai mult, dar c[ el iubea pe Otilia =i c[ era drept s-o iubeasc[, orice s-ar fi ]nt`mplat, dup[ zece-dou[zeci de ani ]n virtutea degener[rii caracterului feminin, n-avea nici o ]ndoial[. De aceea, ca s[-=i ateste sie=i solemnitatea sentimentului, lu[ tocul =i scrise ]n caietul lui: „Iubesc pe Otilia.“ Apoi ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Arunc`ndu-=i ochii pe fereastra care d[dea ]n curtea vecin[, v[zu o scen[ care-l intrig[. Aglae, ]mbr[cat[, ie=i pe u=[ cu mult[ discre\ie =i se ]ndrept[ spre poart[. Pu\in dup[ ie=irea ei din cas[, Aurica, tot ]mbr[cat[, cr[p[ u=a =i urm[ri cu ochii pe mam[-sa. C`nd aceasta ie=i pe poart[ =i se pierdu dup[ case, Aurica alerg[ repede ]nspre poart[, unde a=tept[ c`tva. Apoi, ]n acela=i chip, porni =i ea pe strad[. Felix deduse c[ Aurica urm[rea pe Aglae. De la St[nic[, venit a doua zi cu aere misterioase ]n odaia lui, Felix afl[ sensul urm[ririi. St[nic[ ]nchisese u=a cu precau\ie =i vorbea lui Felix ca =i c`nd ar fi fost vorba de vreo problem[ important[ pentru

295


G. C[linescu

toat[ lumea. Iat[ despre ce era vorba: Aglae avea unele bijuterii, br[\[ri de aur ]ndeosebi, cam demodate, dar, ]n orice caz, de o valoare material[ indiscutabil[. Aurica le socotea, ]ntotdeauna, ca destinate ei. De la o vreme, Aglae g[sea c[ ]n cas[ sunt o mul\ime de „boarfe“ care ]ncurc[ od[ile. V`ndu unele mobile, o m[=in[ de cusut =i era pe cale s[ scape =i de altele. Aurica \inea la toate lucrurile din cas[ ca fiind, virtual, zestrea ei. }mpu\inarea lor o umplu de spaim[. Se sim\i p[r[sit[, tr[dat[, =i pl`nse ceasuri ]ntregi pe ]nfundate. Aglae n-avea nici un fel de ostilitate ]mpotriv[-i. Dar, pe de o parte se socotea st[p`n[ pe avutul ei =i era agasat[ de rolul de simpl[ depozitar[ a bunurilor copiilor, cum voiau s-o priveasc[ ceilal\i, pe de alt[ parte, avea ideea c[ unei fete ]i ajunge s[ aib[ o cas[ =i o zestre oarecare, ]n bani, restul privind pe eventualul so\. }ncercase s[-i v`re ]n cap Aurichii c[ „b[rba\ii“ vor acum lucruri moderne =i c[ toanele sunt f[r[ rost. Aglae g[sea c[ Titi are mai mult[ nevoie de asisten\a ei, fiindc[ femeile sunt f[r[ cap =i n-ar fi fost ]n stare s[-l mai fac[ s[ tr[iasc[ via\a din casa p[rintesc[. Toat[ str[duin\a Aglaei fu de a-i da de pe acum lui Titi tot ce putea s[-i dea, schimb`nd destina\ia bunurilor. }n colocvii numai cu Titi, vestise c[ avea de g`nd s[-l ]nsoare cum vrea ea, cu o femeie care s-o asculte, s[ stea ]mpreun[ cu ea, ]n care caz ar fi contribuit larg la existen\a lor, administr`ndu-le totodat[ gospod[ria. Titi gust[ aceste propuneri, devenind discret fa\[ de ceilal\i, spre ciuda Aurichii =i Olimpiei, care ]ncepur[ s[-l urasc[ =i s[-l b`rfeasc[. }nsu=indu-=i aceste sentimente, St[nic[ le comunic[ lui Felix: — Domnule, s[ =tii c[ mutul [sta se procopse=te! Soacr[-mea are parale, nu glum[, am mirosit eu! +i =tii dumneata c`t e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grij[. N-are absolut nici un talent. S[ nu te superi c[-\i spun, dar to\i recunoa=tem inteligen\a dumitale, to\i te laud[. Fa\[ de dumneata, Titi e ca un g`ndac puturos l`ng[ un cal de ras[. Indignarea metaforic[ nu ]nc`nt[ pe Felix, care era plictisit de a se ocupa de probleme cu totul str[ine de con=tiin\a lui. St[nic[ urm[ rela\iunea:

296


Enigma Otiliei

— +i cum ]\i zisei: soacr[-mea str`nge bani. Mi se pare mie c[ vrea s[ cumpere o cas[ pentru Titi, s[-l instaleze cu nevasta pe care i-o g[si-o =i s[ stea =i ea cu ei. Ei bine, Aurica, b[nuind-o, a urm[rit-o =i i s-a p[rut c[ m[-sa umbl[ pe la bijuterii s[ v`nd[ ceva. Atunci a desf[cut, cu un ac de cap ]ndoit, scrinul, unde =tia c[ sunt br[\[rile =i a v[zut c[ lipsesc. A fost scandal mare, s[ nu spui nim[nui. Aurica a pl`ns, a \ipat, soacr[-mea a p[lmuit-o c[ umbl[ la scrin, =i celelalte. Acum s-au ]mp[cat. Foarte bine. Cine =tie ce ]nvoial[ au f[cut ]mpreun[?! }ns[, eu acum vin s[ te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale c[rei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul dotal e fleac. Conven\iunea tacit[ a fost ca Olimpia s[ aib[ partea ei din averea m[-si. A=a se ]nt`mpl[ c`nd te ]nsori din sentiment. Pe mine sentimentul, bun[tatea m-au omor`t. Dar am s[ fiu forte de aci ]nainte, nu mai admit nici o sl[biciune. Nu se \ine angajamentul, o redau pe Olimpia c[minului p[rintesc. Felix, ne=tiind ce atitudine s[ ia fa\[ de aceste ie=iri, pentru el indiferente, ]ntreb[ ca s[ se afle ]n vorb[: — +i acum ce faci? St[nic[ se uit[ ]n toate col\urile od[ii, de=i era de prisos, apoi =opti la urechea lui Felix: — Vreau s-o ]nduplec pe soacr[-mea s[-mi dea, cu titlu de ]mprumut, ni=te bani. Am ]nv[\at-o pe Olimpia s-o atace, sub cuv`nt c[ trebuie s[ fac[ imediat avort. Banii ]mprumuta\i ]ntre rude sunt bani arunca\i. Mai repar pu\in din pierdere. }n cele din urm[, Felix sc[p[ de St[nic[. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plin[ ca o p[dure, ]n care cea\a a c[zut pe sol. Deschise geamul, =i fumul ie=i ]n suluri, consistent. Mucurile de \ig[ri strivite ]n farfuria c[lim[rii ]mpu\eau h`rtiile. Felix le arunc[ ]n sob[. Ca s[ respire pu\in =i s[-=i odihneasc[ spiritul, se d[du jos. }n loc s[ ias[ afar[, fu ispitit s[ intre ]n odaia cu pianul. Toate erau cum le l[sase Otilia. Notele risipite pe du=umea, pe capacul instrumentului =i chiar pe pupitru erau acoperite cu o bur[ de praf. Ni=te flori uscate erau aruncate pe pian, de c`teva luni. Felix ridic[ capacul de pe claviatur[ =i

297


G. C[linescu

se preg[tea s[ ]nfig[ un deget, c`nd auzi glasul lui St[nic[. Acesta se afla acum al[turi =i cuv`nta lui mo= Costache: — Pe onoarea mea, l-a l[sat ca pe un c`ine. N-are nici c[m[=i pe el. }mi crap[ obrazul de ru=ine, fiindc[, ce vrei, sunt ginere. M-am ]nt`lnit cu un intern. M[car dumneata, ca cumnat, ai putea s[-i trimi\i, acolo, o sut[ de lei, s[ speli ru=inea familiei. Eu ce-am putut am dat. D[-mi-i mie, c[ trec eu pe acolo. Felix ]n\elese c[ St[nic[ vorbea de Simion. Mo= Costache fu auzit morm[ind: — Auzi ru-ru=ine, cu pensia lui. — Nu-i a=a? se auzi glasul lui St[nic[. +tiam eu c[ dumneata e=ti omul lui Dumnezeu =i ai s[-i dai. — Asta am s[ v[d eu, trimit eu pe Felix, n-ai grij[ dumneata. — Eh! f[cu St[nic[, dezam[git. Lui Felix ]i fu fric[ de putin\a ca St[nic[ s[ spun[ despre el o vorb[ care s[-i displac[. Pentru a ]n[bu=i orice prostie a acestuia, Felix ]nfipse m`inile ]n clape =i ]ncepu s[ descifreze o pagin[ din Folies d’Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, St[nic[ ie=i din odaia lui Costache =i plec[, dup[ ce f[cu mu\e=te, cu m`inile, un semn de repro= c[tre Felix c[ i-a stricat combina\ia. Felix continu[ s[ c`nte bucata l[sat[ deschis[, ]nainte de plecare, chiar de Otilia. }n odaia ]nalt[ =i aproape goal[, pianul r[suna, f[c`nd ecouri prin unghere. Se ]nsera. Felix =i-o aminti pe Otilia st`nd cu un picior ]ndoit sub trup pe scaun, scutur`nd mereu p[rul blond peste urechi =i arunc`nd furtunos degetele sub\iri deasupra clapelor, ]n vreme ce cu glasul ]ng`na fraza muzical[. }ncerc[ s[ dea m`inilor alergarea aceea, spre a-=i ]nsu=i starea de spirit a fetei, dar nu fu ]n stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatur[. R[sunetul coardelor interioare se mai auzi pu\in, ca scuturarea unui brad ]nc[rcat cu chiciur[, apoi totul se ispr[vi ]ntr-un chi\c[it u=or, =i Felix avu uimirea de a constata c[ din direc\ia pianului fugea m[runt un =oricel speriat. „Am gonit geniul pianofortelui“, g`ndi el, =i p[r[si odaia. Ie=ind ]n ora=, Felix vis[ mai mult dec`t oric`nd la Otilia, cu o vag[ presim\ire c[ ceva trebuia s[ se ]nt`mple. Prin

298


Enigma Otiliei

asocia\ie ]=i aminti de Georgeta. Ideea de a se duce la aceasta i se p[ru acum cu des[v`r=ire absurd[. Ciudata familiaritate a generalului, ]ng[duin\a lui insistent[, toate i se p[reau tulburi =i degradante, iar situa\ia de a fi comp[timit de Georgeta =i de general c[ iubea pe Otilia i se ]nf[\i=[ ca rizibil[ ]n cel mai ]nalt grad. Nu, n-avea s[ se mai duc[ la Georgeta. Chiar dac[ Otilia ]l uitase, ]=i datora lui ]nsu=i un act de purificare. Trebuia s[ se dovedeasc[ ]n stare de statornicie =i devotament, a=a ]nc`t, tr[dat de Otilia, s[ aib[ amara satisfac\ie de a fi mai presus de ea. St[nic[ vestise, solemn, c[, gra\ie protec\iilor, va fi numit spre toamn[ ]n magistratur[, deocamdat[ pe undeva prin provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini =i mizerii =i voia s[ scape de familie. }n provincie avea s[-=i fac[ o mic[ gospod[rie, avea s[ se bucure de lini=te. Dup[ el, marile cariere ]ncepuser[ totdeauna ]n mediu provincial. Acolo, concuren\a e mai mic[, meritul iese mai repede ]n eviden\[. }n capital[, lupta e mare, geniu s[ fii, =i e greu s[ p[trunzi. E mai bine, cum spune ]n\elepciunea popular[, s[ fii capul cozii dec`t coada capului. Da, dec`t el nu ]n\elegea s[-=i fac[ meseria superficial, ca orice rom`n. Superficialitatea e o boal[ na\ional[, de aceea nu progres[m. Unui magistrat i se cer cele mai variate cuno=tin\e, psihologice, =tiin\e politice, medicin[. Mai ales medicin[. St[nic[ ceru lui Felix un tratat, ceva, zise, sintetic, ca pentru un magistrat care vrea s[-=i des[v`r=easc[ cultura general[. Felix ]i d[du un compendiu de psihiatrie, asta credea c[-l intereseaz[, destul de vechi, unde ]ns[ autorii atingeau mereu problema responsabilit[\ii. St[nic[ ]l r[sfoi, deveni savant ]n convorbiri cu Aglae =i restul familiei, dar lui Felix ]i m[rturisi c[ e un cal prea b[tr`n ca s-o ]nceap[ =col[re=te. Lucrurile astea, fu el de p[rere, trebuie s[ le culegi vii, din gura profesorului. }ntr-o zi, Felix avu uimirea =i nepl[cerea s[-l vad[ pe St[nic[ la un curs pe care-l asculta cu mare devo\iune. Venise cu Weissmann. Bine]n\eles, St[nic[ nu st[rui ]n capriciul lui, ]n care nu era nici o inten\ie serioas[, dar f[cu cuno=tin\[ cu c`teva studente =i studen\i, din ani mai

299


G. C[linescu

]nainta\i, prin indivizi pe care se vede c[-i cuno=tea mai dinainte. Afecta acum a se sim\i bine printre tineri =i a-=i c`=tiga prin ei timpul pierdut ]n ariditate. Astfel ]ntr-o dup[-amiaz[, pe c`nd Felix era ]nchis ]n odaie =i citea, se trezi cu St[nic[: — Vino-ncoace, domnule, \i-au venit musafiri. Felix auzi, ]ntr-adev[r, un amestec de r`sete feminine =i masculine, jos ]n curte, =i fu cuprins de oarecare sil[. }ntreb[ cine este. — Haide, domnule, nu fi s[lbatic, mai t`n[r sunt eu dec`t dumneata. Au venit colegii s[ te vad[. E Weissmann, mai sunt ni=te domni=oare, ai s[ vezi. }mbrac[-te repede =i vino. St[nic[ plec[ jos, l[s`nd pe Felix foarte intrigat. Dac[ ar fi putut s[ sar[ pe fereastr[, ]n curtea vecin[, ar fi s[rit. Nu invitase niciodat[ pe nici un coleg acas[ =i nu-=i ]nchipuia cine putea s[ fie. Auzi c`teva note de pian. Cineva ]ncerca st`ngaci, de nerecunoscut, c`teva m[suri din bucata lui Corelli, care se ]ncepea cu un adagio, apoi, renun\`nd, c[dea ]n C`t te-am iubit, c`ntat cu un singur deget. Pe pianul Otiliei, asta i se p[ru lui Felix o profanare. }n cele din urm[, cobor]. Auzi r`sete ]n odaia pianului, unde fuseser[ to\i pofti\i, =i distinse chiar glasul r[gu=it al lui mo= Costache. Puse m`na pe clan\[, cu ]ndoial[ ]n suflet. — Uite-l, domnule, tr`mbi\[ St[nic[, „v[rul“ meu s[lbatic! }mi pare r[u! Felix arunc[ o privire =i v[zu pe Weissmann l`ng[ un perete, pe un alt ins slab, cu pleoape prea l[sate peste ochi, =i trup osos, pe un scaun, apoi o domni=oar[ la pian, care continua s[ c`nte dintr-un deget C`t te-am iubit, =i o alta a=ezat[ pe pervazul lat al ferestrei deschise, juc`nd picioarele ]n sus =i-n jos. Domni=oarele erau mai degrab[ ur`te, cu figuri ]ndr[zne\e, cea de la fereastr[ oache=[ =i cu b[rbia ascu\it[ =i gras[, cea de la pian sub\ire, ]nalt[, dar cu membre dezvoltate, c[rnoase. Felix nu-i cuno=tea =i privi z[p[cit ]nspre mo= Costache, pe care St[nic[ ]l \inea locului de bra\ ]n pragul celeilalte u=i, care d[dea spre interiorul casei. — Cum, se scandaliz[ St[nic[, nu cuno=ti pe domni=oarele, pe domnul?

300


Enigma Otiliei

— A=a cred, c[ nu-i cunoa=te, spuse timid Weissmann, dumnealor sunt ]n ani superiori. St[nic[ privi ]ngrijorat la mo= Costache, c[tre care se vede c[ afirmase c[ musafirii sunt prieteni de-ai lui Felix, =i rectific[ repede: — Ce-are-a face anul? Dumnealor, zise el c[tre mo= Costache, merg de-a valma. Las[-i s[ glumeasc[. Renun\`ndu-se la orice explica\ie, cei de fa\[ se purtar[ unii cu al\ii ca =i c`nd s-ar fi cunoscut. Felix nu-=i putea ]nchipui ce-l determinase pe St[nic[ s[-i aduc[ ]n cas[ astfel de in=i. Nu era probabil nici o explica\ie, afar[ de acea obi=nuit[, c[ St[nic[ era nevindecabil ]n a se amesteca ]n toate =i a provoca cele mai absurde situa\ii, ca s[ stea de vorb[ cu toat[ lumea =i s[ afle toate. — Fuma\i, nu e a=a? ]ntreb[ St[nic[, =i apoi tot el r[spunse: Cum s[ nu fuma\i? Se pref[cu c[ se caut[ prin buzunare, apoi se scuz[: — Sunt =i eu un boem ]n felul meu! Am crezut c[ am, dar n-am! }ns[ „unchiul“ meu are un tutun tare, teribil! Numai nu-i pentru domni=oare. — +i de ce s[ nu fie pentru domni=oare? zise studenta de pe fereastr[, b[l[b[nind picioarele =i relev`nd un glas gros. — Auzi, scumpe unchiule? strig[ St[nic[. D[-ne, te rog, pu\in[ mahorc[ de-a dumitale. A venit tinere\ea, studen\imea, trebuie s-o s[rb[torim. E ]n joc onoarea nepotului dumitale =i iubitului meu v[r, Felix. Mo= Costache se f`st`ci, vru s[ spun[ ceva, dar St[nic[ nu-l l[s[: — Nu te deranja, c[ =tiu eu unde-l \ii. }n chesea, pe scrin! Disp[ru numaidec`t pe u=[. Costache, alarmat, voi s[ alerge =i el dup[ St[nic[, dar fu oprit de glasul domni=oarei de la pian: — Dar pentru cine \ii dumneata pianul [sta? Dumneata c`n\i? R[gu=it de ]ngrijorare, b[tr`nul r[spunse cu glasul s[u cel mai stins: — C`nt[ fata mea!

301


G. C[linescu

— Aha! va s[ zic[, ai o fat[! Mare? — Domni=oar[, =opti pe ghimpi Costache, cu ochii la u=[. — Ce curioas[ extinc\ie a vocii ai dumneata! observ[ domni=oara de la fereastr[, s[rind ]n picioare. Se vede c[ fumezi prea mult. Ia deschide pu\in gura. Prins prea repede cu comanda, b[tr`nul deschise gura, ]n care domni=oara privi. — De altfel, mi se pare, zise ea, c[ are =i o irita\ie a amigdalelor. Nu vi se pare? To\i se str`nser[ ]n dreptul gurii lui Costache =i privir[. B[tr`nul fu salvat de Marina, care ap[ru pe u=[: — Mi-a spus St[nic[, zise ea, mahmur[ ca ]ntotdeauna, s[ fac cafele. C`te cafele s[ fac? — Ce cafele? se sperie mo= Costache. — F[ =i dumneata mai multe, vreo zece, ]ntrerupse domni=oara de la pian pe b[tr`nul ]nspaim`ntat. Acesta ]ncerca m[car o rectificare a num[rului: — De ce zece? — Ei, mo=ule, s[ri domni=oara oache=[, nu fi econom la cafea! Felix fu foarte r[u impresionat de aceast[ scen[, =i-l blestem[ ]n g`nd pe St[nic[ cu toat[ violen\a de care era capabil. St[nic[, ]n odaia ]n care se jucau c[r\i, descoperise numaidec`t cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun =i-l ascunse ]n buzunarul pantalonilor, ad[ug`nd =i c`teva foi\e „Job“. }nt`rzie, ]ns[, inten\ionat, ca s[ scotoceasc[ prin odaie. Trase de m`nerele sertarelor, care erau ]ns[ ]nchise, se uit[ pe dedesubtul mobilei, ]ntoarse un tablou pe dos, mai medit[, c[ut[ apoi s[ vad[ dac[ masa n-avea vreo cutie a mesei, ]n care se aflau c[r\i de joc =i fel de fel de nimicuri, bine a=ezate, privi repede =i gr[bit, lu[ numai un creion ro=u =i albastru, neascu\it, ]mping`nd iar[=i cutia la loc. „Al dracului mo=, murmur[ el, cum seam[n[ cu soacr[-mea! De unde are el at`tea creioane ne]ncepute? S[-i fi cerut, nu \i-ar fi dat.“ Reap[rut ]n odaia cu musafiri, St[nic[ ]mp[r\i, generos, tutunul din chesea, oferind, parc[ ]n deriziune ]n cele din urm[

302


Enigma Otiliei

=i lui mo= Costache, care, vizibil nec[jit de dispersiunea tutunului s[u, lu[ ultimele fire =i-=i f[cu o \igar[ mai groas[ dec`t a tuturor. — Va s[ zic[, unchiul dumitale, zise medicinista de la pian, are o domni=oar[. — +i ce domni=oar[ ]nc[! declam[ St[nic[. Domni=oara Otilia este o frumuse\e rar[. S[ sper[m c[ ]n cur`nd vom face nunt[. — Nunt[, cu cine? ]ntreb[ medecinista de la fereastr[. — Cu dumnealui, dac[ d[ Dumnezeu, zise St[nic[, ar[t`nd cu m`na spre Felix =i f[c`nd cu ochiul spre b[tr`n. Felix se posomor] at`t de tare, ]nc`t musafirii r`ser[ de el zgomotos. — Nu pricep ce spui dumneata, zise domni=oara de la pian, ]ntre dou[ fumuri de \igar[, spui c[ dumnealui e nepot =i domni=oara e fiic[. Ce fel de c[s[torie e asta? St[nic[, prins asupra contradic\iei, c[ut[ s[ se strecoare: — Be\i cafeaua, c[ se r[ce=te, ]nt`i, =i s[-l l[s[m pe v[rul meu Felix, c[ e ru=inos. E aici un caz de rudenie pe care nu pot s[ vi-l explic. Domni=oara de la pian r[sfoi notele Otiliei, d`ndu-le =i cu piciorul, spre necazul lui Felix: — Ce de mai note muzicale, =i tot lucruri preten\ioase! Domni=oara dumitale nu e deloc frivol[. — E pianist[ mare, domnule, protest[ St[nic[, studiaz[ la Paris. Domni=oara se uit[ distrat[ la el, apoi ]ncepu s[ c`nte r[u, cu intermiten\e, Songe d’automne. Colegul uscat se aplec[ familiar peste um[rul c`nt[re\ei =i-=i lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei. Cealalt[ domni=oar[ se d[du jos de pe pervazul ferestrei =i ]ncepu s[ valseze. — Dansezi? ]ntreb[ ea pe St[nic[. — Tinere\e, tinere\e, parc[ sunt iar student! exclam[ St[nic[, privind semnificativ spre mo= Costache =i se prinse ]n vals cu studenta. Aceasta ]ntreb[ pe b[tr`n peste um[rul lui St[nic[: — Mo=ule, nu mai ai o \igar[?

303


G. C[linescu

B[tr`nul, ]nsp[im`ntat, bulbuc[ ochii mari, ner[spunz`nd, apoi la o ]ntoarcere a fetei se strecur[ pe u=[ =i disp[ru. — Unde e mo=ul? ]ntreb[ aceasta f[r[ tact. Ce, mo=ul e sup[r[cios? }nsu=i St[nic[ ]=i d[du seama c[ limbajul acesta era cam prea nepotrivit, =i f[cu semn domni=oarei s[ tac[. }i spuse mai ]ncet: — Unchiul meu e cam bolnav, nu trebuie s[-l sup[r[m. — De bolnav, e bolnav, n-ai grij[ dumneata, replic[ fata, nep[s[toare. Are un g`t congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce a=a. — Crezi? ]ntreb[ St[nic[ mai mult interesat dec`t speriat sau scandalizat de cinismul fetei. — Dumneata, domnule Felix, zise domni=oara de la pian, ]mi faci impresia c[ nu te sim\i bine cu noi. E=ti cast, nu suferi tov[r[=ia femeilor? — Ba da, ba da! spuse automat Felix. — Ce vorbi\i, s[ri St[nic[, v[rul meu s[ nu sufere femeile?! Phii! E un cuceritor de marc[. Dac[ v-a= spune eu ce are el la activul lui, v-a\i schimba opinia. — Bolnav ai fost vreodat[? ]ntreb[ serios domni=oara de la pian. To\i izbucnir[ ]n r`s (e drept, St[nic[ mai pu\in), ]n vreme ce Felix r[mase ]nm[rmurit, nevoind s[ ]n\eleag[. — Vai, drag[, ce ochi face! spuse autoarea spiritului c[tre ceilal\i, ca =i c`nd Felix ar fi fost un intrus amuzant ]n propria lui cas[. Il faut absolument le deniaiser! 1. Propozi\ia francez[ jigni =i mai mult pe Felix, fiindc[ presupunea din partea domni=oarei presupozi\ia c[ el nu ]n\elegea. Ur] numaidec`t pe to\i =i tremur[ de m`nie, mai ales c[ v[zu cum domnul, dup[ o scurt[ cercetare cu ochii, strivi mucul de \igar[ ]n farfurioara sfe=nicului pianului. Domni=oara ]ncerc[ la pian Tu ne sauras jamais. — Micule, zise ea ]ntorc`ndu-se c[tre tip, ce dulce e bucata asta! 1

Trebuie s[-l „ini\iem”, neap[rat! (fr.—n.red.).

304


Enigma Otiliei

Cei doi se s[rutar[ f[r[ jen[, prelung =i ostentativ. — Voi v[ s[ruta\i? se mir[ cealalt[ domni=oar[. Asta e tr[dare, domnule Ra\iu, zise =i ea lui St[nic[. Acesta se prezent[ ofi\ere=te, foarte emo\ionat, =i probabil s-ar fi pretat falselor demonstra\ii de libertinaj ale fetei dac[ n-ar fi auzit tr`ntitul unei u=i. Felix fugise din odaie. }ntr-adev[r t`n[rul suferea. Avea impresia c[ profanase un sanctuar, c[ batjocorise imaginea Otiliei. I se p[ru c[ aude, pe c`nd trecea prin apropierea ferestrei deschise: „Dar n-am =tiut c[ se sup[r[!“ Era a=a de surescitat, ]nc`t nu =tia bine ce s[ fac[. Porni cu capul gol pe strad[. }n urm[, sim\i pa=i =i se auzi chemat de Weissmann. C`nd fu l`ng[ el, acesta ]i spuse foarte ]ncurcat: — Eu n-am nici o vin[, ]\i jur pe iubirea mea. Eu nici nu-i cunosc pe dumnealor dec`t din vedere. Domnul St[nic[ ne-a adunat. Ne-a spus a=a, c[ e ]ngrijit de triste\ea ta, c[ ai suferit mari decep\ii ]n dragoste =i vrea s[ te distreze, s[ te ini\ieze ]n adev[rata via\[ studen\easc[. Felix se rug[ de Weissmann s[-l lase singur, =i el se plimb[ pe str[zile singuratice din cartierul Antim, ie=ind apoi ]n strada Rahovei, p`n[ ce se lini=ti. C`nd se ]ntoarse, nu mai era nici un student ]n odaia cu pian. Sus, ]n odaia lui, g[si pe St[nic[. Individul ]ncepuse s[-l agaseze. — Iubite domnule Felix, zise acesta pompos, te rog s[ prime=ti scuzele mele cele mai solemne. De aceea am a=teptat aici. Ai avut dreptate, perfect[ dreptate. Pe tipi i-am expediat numaidec`t, le-am dat a ]n\elege c[ aici nu e ce cred dumnealor. Eu ]nsumi, ]\i m[rturisesc, am fost indus ]n eroare. Mi-au spus c[ te cunosc, c[ a=a =i pe dincolo. Dac[ =tiam, nu-i aduceam. Dar, domnule (se scandaliz[ el), ce stric[ciune, ce lips[ de cre=tere! Asta e noua genera\ie! P[i, domnule, pe vremea mea fetele erau sfinte! Olimpia s[ se maimu\[reasc[ ]n halul [sta?! Am adorat-o, am cultivat-o, =i nu m-am apropiat de ea dec`t c`nd mam[-sa mi-a ]ncredin\at-o cu m`inile ei (]n realitate fusese, precum =tia =i Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Ru=ine! Nu-i vorb[, intelectual[ este =i Otilia, dar ce fat[, ce

305


G. C[linescu

ging[=ie! Eu, c`nd tot glumesc c[ o iei pe Otilia, ]n fond ]mi tr[dez o dorin\[ l[untric[: s-o iei odat[ cu adev[rat. Da, domnule, dumneata e=ti t`n[rul curat la suflet, =i ea e un crin. Lua\i-v[ =i fi\i ferici\i! Felix sc[p[ cu greu de St[nic[. Acesta trecu =i la Aglae, =i denatur[ lucrurile dup[ metoda lui, ad[ug`nd (ca s[ se r[zbune c[ i se stricase combina\ia cu studenta) c[ Felix e un b[iat bun, dar nesociabil. Apoi ]=i aduse aminte de verdictul medicinistei =i ad[ug[: — Apropo! +ti\i c[ am pus pe doctori\[ s[-l examineze pe mo= Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav r[u, s[racul, nu v[ uita\i pe din afar[. Dac[ m-a= lua dup[ doctori\[, apoi atunci e grav de tot (St[nic[ spuse „grav“ cu intona\ia cu care ai zice „stra=nic“), ]l pierdem =i pe el, s[racul, fire=te, dac[ nu-l ]ngrijim. Eu zic c[ ar fi bine s[ v[ ]mp[ca\i. — O s[ v[d eu ce fac =i cu el! zise Aglae g`nditoare, desf[c`nd capacul ceasului de aur =i pocnindu-l iar[=i la loc.

306


Enigma Otiliei

CUPRINS

XVI Oroarea lui St[nic[ ]mpotriva studentelor nu era chiar ]n totul simulat[. }n fond, el era un sentimental cu instincte casnice, bucuros de a se vedea ]nconjurat de o numeroas[ familie. Din p[cate, sentimentalismul lui familial se complica cu o mare l[comie de a-=i face o situa\ie prin familie, de a mo=teni, de a c[p[ta. }n ascenden\a lui se aflau, pe c`t se putea ghici, albanezi veni\i de-a dreptul de peste Dun[re =i numi\i, mai dulce, „arn[u\i“ sau, cu totul eufemistic, „macedoneni“. — Mo=ii mei au fost negustori, oameni de ac\iune, de la ei am eu groaza de a sta pe scaun, la un birou. Jos func\ionarismul! Raza opera\iilor acestor mo=i se deducea din vorbele lui St[nic[ a fi fost Oborul. El vorbea c`teodat[, cople=it de amintiri, de cuptorul plin cu p`ini, de =uri cu saci de gr`u, de cai, de harabale, de c`mpul lui Eliade. Se putea presupune, f[r[ greutate, c[ p[rin\ii =i mo=ii lui fuseser[ brutari. Apoi r[m[sese orfan, el =i cu mul\ii lui fra\i, =i pomenea de un mare morar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar lui personal i s-ar fi f[cut propuneri str[lucite. — Domnule, unchiu-meu a vrut s[ m[ trimit[ la Paris, cu copiii lui, s[ fac =coala acolo, =i n-am primit. Prostie. N-am vrut s[ m[ ]nstr[inez, fiindc[ aveam suflet curat. Unde mai sunt ]nc[ o dat[ copil, c-a= =ti acum ce s[ fac! Eram om =i jum[tate azi, ce mai vorb[, eram bog[ta=! Adev[rul este c[ St[nic[ avea sim\ familial =i c[ familia lui ]mp[rt[=ea acest sentiment. Din numele pe care le pronun\a reie=ea c[ avea ]nc[ fra\i =i surori ]n num[r mare, precum =i numeroase rude de a doua categorie. }n convorbirea lui, expresiile „unchiu-meu“, „m[tu=[-mea“, „mo=u-meu“, „sor[-mea“ ap[reau cu nota fanatismului. De s[rb[tori, St[nic[ arunca la cutie un

307


G. C[linescu

pachet de felicit[ri =i primea el ]nsu=i un morman. }n cas[ la el, ]ns[, nu venea nici o rud[. Pentru ce? Olimpia dovedise un caracter acru =i declarase de la ]nceput c[ e s[tul[ de rude. Astfel, St[nic[ nu fusese ]n m[sur[ de a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce ]l jigni ]n ad`ncul sufletului. Lipsind aceast[ formalitate de deferen\[, rudele lui, surori, fra\i, unchi, m[tu=i, cumna\i =i cumnate, refuzar[ s[-l viziteze, f[r[ ca totu=i s[-i fac[ vreo aluzie oric`t de pu\in mali\ioas[ asupra Olimpiei, =i amintind mereu ]n chip cordial, ]n coresponden\[, =i de ea. Poate c[ unele dintre rude ar fi consim\it ]n cele din urm[ s[-i calce ]n cas[, dar St[nic[ rezista el ]nsu=i =i nu invita, ceea ce pentru educa\ia excesiv formalistic[ a familiei lui era decisiv. De fapt, lui St[nic[ ]i era ru=ine s[-=i publice c[s[toria =i, oric`t el ]nsu=i ar fi fost f[r[ prejudec[\i, s`ngele vorbea ]n el ca ]n to\i ceilal\i. Iar pentru to\i ceilal\i, c[s[toria unui b[rbat trebuia s[ fie condi\ionat[ numai de avere. Fetele, ca s[ u=ureze pe p[rin\i, puteau s[ se m[rite =i mai r[u, dar un b[rbat ca St[nic[, cu carte, niciodat[. Acest punct de vedere, devenit disciplin[, pact al neamului, era sus\inut cu ]nd[r[tnicie, mai cu seam[ de femei. Prin urmare, St[nic[, ]n ciuda sincerit[\ii sentimentelor lui pentru Olimpia, la ]nceput, fie =i sub form[ nestabil[, se sim\ea vinovat de a fi c[lcat regula =i se temea s[ ]nfrunte ochii ironici ai rudelor. Casa pe care o luase de la Simion era o d[r[p[n[tur[. Prin avere se ]n\elegea ]n familie lucruri fabuloase. Nu to\i ]n familie erau boga\i, unii erau chiar cu des[v`r=ire sc[p[ta\i sau de o condi\ie mai mult dec`t modest[, mul\i erau ]ns[ bine situa\i, mari industria=i sau mo=ieri, sau, ]n sf`r=it, ]n posturi de comand[ bine retribuite, mai degrab[ ]n mari ]ntreprinderi dec`t la stat. Erau printre ei magistra\i, politicieni, dar nici un ofi\er. De serviciul militar c[utau printr-un straniu atavism s[ scape to\i. Lucru notabil, indiferent de situa\ia lor material[, rudele se aveau bine ]ntre ele =i nu se dispre\uiau. Cei boga\i veneau m[car o dat[ pe an ]n casa celor s[raci, ]n ora= ruda cu mari rela\iuni ]=i l[sa tovar[=ii de convorbire =i ]ntindea m`na rudei cu haina roas[, mic impiegat. St[nic[ era foarte m`ndru de rudele lui =i circula, cu =tirea sau f[r[ =tirea Olimpiei, de la

308


Enigma Otiliei

unul la altul. }l opreau la mas[ oriunde se ducea =i, cum rudele lui erau foarte numeroase, ar fi putut m`nca dou[ luni ]n =ir gratis, f[r[ s[ intre de dou[ ori ]n aceea=i cas[. Astfel se explic[ necesitatea pe care o sim\ea St[nic[ de a sta de vorb[ cu mult[ lume, de a trece de la o familie la alta, de a afla tot ce se petrece peste tot. De=i s[rac, St[nic[ nu avea grija viitorului, cu at`tea rude solidare. E drept c[ acestea nu-i d[deau bani dec`t foarte pu\ini, f[r[ =tirea Olimpiei, fiindc[ ]n genere ele nu admiteau ca unii s[ tr[iasc[ pe socoteala altora. Perfect egali ]n evenimentele capitale ale vie\ii, na=tere, nunt[, moarte, anivers[ri, unde se adunau ]n num[r considerabil, \ineau s[ r[m`n[ desp[r\i\i prin avere. Dar averea nu le d[dea orgoliu. Dimpotriv[, cei boga\i doreau ca cei s[raci s[ se procopseasc[ =i le c[utau mijloace, f[r[ s[-i sileasc[. Familia avea cultul ini\iativei personale. Dac[ St[nic[ ar fi dorit s[-=i g[seasc[ o meserie mai sigur[, ar fi c[p[tat-o f[r[ ]ndoial[. }ns[ el se mul\umea cu mediocritatea lui liber[ =i sigur[, ]n a=teptarea unei lovituri. Rudele nu-i cultivau lenevia, ]ntre\in`ndu-l, dar socoteau foarte legitim[ a=teptarea lui de a-=i face o situa\ie mare =i neprev[zut[. Familia lui St[nic[ avea foarte mult[ asem[nare cu familiile domnitoare din Europa. Din acelea fac parte regi =i ofi\eri s[raci, ]mp[r[tese =i obscure so\ii de con\i provinciali. Regii ]n activitate dau rudelor numeroase un ajutor ne]nsemnat, c`teodat[, care nu le scoate din mediocritate, dar le onoreaz[ apartamentul s[rac cu vizita lor =i le acord[ cu prisosin\[ atributul de „unchi“ sau de „v[r“. +i acolo meseria lucrativ[ e socotit[ ca o eroare, iar leg[turile de familie se pun la cale dup[ un examen colectiv. Situa\ia aceasta are avantajele =i dezavantajele ei. De pild[, spre a se putea c[s[tori cu Olimpia, St[nic[ a trebuit s[ se pun[ ]n conflict cu familia, dar aceea=i familie ]i d[dea siguran\a pe lume. La St[nic[, l[comia =i versatilitatea nu obtenebrau observa\ia moral[. C[ un b[tr`n trebuie s[ moar[ =i s[ lase averea t`n[rului, asta ]n\elegea foarte bine. Ba chiar avea o list[ de rude, care, prin decese sistematice, puteau s[-l pun[ =i pe el ]n m[sura de a mo=teni, de=i din cauza prolificit[\ii familiei el

309


G. C[linescu

r[m`nea o rud[ ve=nic colateral[. Dar s[ arunci ]n spital un b[tr`n sau s[ privezi un copil de succesiune, asta i se p[rea o infamie. Aglae era pentru el o „viper[„, iar Olimpia pierduse mult ]n ochii lui prin indiferen\a ar[tat[ fa\[ de accidentul lui Simion. +i purtarea lui mo= Costache, care strica orice previziune, ]l irita. C`nd era ]n joc interesul lui, St[nic[ g[sea, nu-i vorb[, argumente suplimentare. Dac[ din ]nl[turarea lui Simion ar fi tras un profit, ar fi sus\inut c[ se f[cuse „tot ce era uman posibil“ =i c[ acum trebuiau ap[rate „legitimele drepturi ale copiilor frustra\i de uzul bunurilor ce li se cuveneau“. C`teodat[ se ]nduoio=a la g`ndul absurd c[ mo= Costache putea s[-i lase =i lui ceva, =i atunci admira „jertfa oamenilor vechi“, care se priveaz[ de bucuriile vie\ii ca s[ fac[ cu putin\[ „]n[l\area tinerilor“. O problem[ ]ncepuse s[ devin[ pentru St[nic[, de la o vreme, Olimpia. Dac[ o iubea sau nu, este greu de spus, ]ntruc`t lui St[nic[ ]i lipsea expresia mai analitic[ a sentimentelor. Din purt[rile lui nu se puteau desprinde dec`t emo\ii =i o concep\ie. De bun[ seam[ c[ atunci c`nd se c[s[torise cu Olimpia fusese emo\ionat. }ncercase ]n m`ndria l[untric[ de-a face un gest necugetat, romantic, ]n dauna intereselor lui. Nu mersese p`n[ la c[s[torie, fiindc[, ]=i zisese c[, dup[ at`ta sacrificiu, se c[dea s[ judece matur =i s[ apere existen\a „fiului s[u =i a mamei fiului s[u“. A urmat ceea ce =tim. C`nd vorbea de dragoste, de c[snicie, St[nic[ era totdeauna emo\ionat exterior. }n fundul sufletului, sim\ea o inexplicabil[ plictiseal[, o vin[ imens[, nedeterminat[. La drept vorbind, gestul de a se c[s[tori cu Olimpia nu era romantic dec`t momentan. St[nic[ crezuse c[ face un calcul de maestru care nu se uit[ la bunurile imediate, ci la cele ce pot decurge mai t`rziu. Informa\iile lui, despre mo= Costache ]ndeosebi, erau str[lucite. Nu aflase ]ns[ despre Otilia dec`t ca de o feti\[ crescut[ de mil[, dimpotriv[, i se spusese c[ toat[ averea era destinat[ fetelor Aglaei. St[nic[ devenise romantic prin e=ec =i acum era trist, a=a de trist, ]nc`t i se p[ru c[ ]ncearc[ toate emo\iile prin care trece un mare izbit de soart[. G`ndul obscur de a se sc[pa de

310


Enigma Otiliei

Olimpia =i a ]ncerca o alt[ lovitur[, de data asta bine controlat[, cu ajutorul rudelor, ]l mai invadase adesea. Nu aproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea ]nvinova\i de nimic, ]ns[ admira\ia lui era pentru femeia sprinten[, sociabil[, pe care o ]n\elegea ca pe Otilia, =i ar fi scuzat-o ca pe Georgeta. Ar fi vrut o femeie care „s[-l ]mping[„. A sc[pa de Olimpia ]nsemna divor\ul. S[ dea ]ns[ divor\ f[r[ motiv era, dup[ concep\ia lui, o „canalierie“. Olimpia era „mama ]ngera=ului lui mort“. Imposibil. „Nu se ]ntemeiaz[ o patrie f[r[ fidelitate conjugal[„. A=a spunea el fa\[ de lume. }n schimb, ]ntrevedea desp[r\irea ]n dou[ chipuri pe care =i le prezenta cu pl[cere =i consolare mental. Se ]ntorcea acas[ =i g[sea pe Olimpia ]n bra\ele unui individ. Scena ]l zguduia, ]l mi=ca chiar ]n imagina\ie. Antipatia lui, visa el, de acolo venea, din presim\irea c[ Olimpia este o nemernic[. El, omul de viitor, c[ruia i se f[cuse propuneri str[lucite, f[cuse idealism, luase „din dragoste“ o fat[ f[r[ nimic, cu rude mizerabile, pun`ndu-se ]n conflict cu propria lui familie, ca apoi s[ fie terfelit. Ipoteza aceasta era frumoas[ ]n imagina\ie. Din p[cate, Olimpia, placid[, nu-l ]n=ela. St[nic[ ]ncerca pentru o clip[ remu=carea de a b[nui o so\ie at`t de pur[. A doua ipotez[ pe care o visa era ca Olimpia, ghicindu-i nemul\umirea, s[-l cheme =i s[-i \in[ acest discurs: „St[nic[, tu nu e=ti f[cut pentru via\a asta. |ie-\i trebuie o femeie de lume, cu bani, care s[ te ajute ]n carier[. C`t[ vreme am avut copilul, am t[cut. Acum ]ns[ v[d c[ nu mai merge. Nu vreau s[ te am pe con=tiin\[. M[ retrag cu Aurica. Pu\inul c`t ]mi trebuie s[ tr[iesc am.“ Tot ]n ]nchipuire, St[nic[ ]ncerca s[ protesteze patetic: “Nu, nu, nu se poate s[ te las. Tu e=ti mereu mama copila=ului nostru, a lui Reli=or. Doar dac[ tu nu e=ti fericit[ cu mine! Atunci, fire=te, m[ sacrific, m[ dau ]nd[r[t din fa\a norocului t[u. Nici a=a nu-\i ]nchipui c[ te voi p[r[si. Nu, ]mi fac o datorie sf`nt[ s[-\i dau =i mai departe, de la distan\[, ocrotirea mea.“ At`t de mult ]nduio=au pe St[nic[ aceste fic\iuni, ]nc`t se sim\ea bun la suflet, victima chiar a bun[t[\ii lui. Liberat prin aceste dou[ ipoteze de Olimpia, f[cea apoi planuri m[re\e, fie c[ noua

311


G. C[linescu

nevast[ era o femeie „consumat[„, fie c[, mai b[tr`n[, avea o considerabil[ avere. Nici Georgeta nu-i displ[cea. Era frumoas[, cu rela\ii care erau mai degrab[ folositoare dec`t dezonorante, cu putin\e admirabile de a-l ]mpinge. Fire=te, Georgeta contrazicea conceptul lui de femeie sf`nt[, dar dac[ ]n fundul nem[rturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezan[ cu trecere ]l atr[gea, la lumina con=tiin\ei ]=i zicea c[ face o fapt[ minunat[: „ar ]n[l\a-o pe Georgeta p`n[ la el“. Toat[ ciuda lui St[nic[ venea din faptul c[ Olimpia nici nu-l ]n=ela, nici nu-i propunea s[ divor\eze, dimpotriv[, ]l privea ironic =i b[nuitor, =i, noaptea cel pi\in, ]l urma ]n toate escapadele lui. }n ziua c`nd calendarul ortodox pr[znuie=te pe sf`nta martir[ Agripina (zi de lucru de altfel), St[nic[ ]=i aduse aminte c[ are o m[tu=[ Agripina, la care obi=nuia s[ treac[ o dat[ pe an. Ca s[ se mai smulg[ din preocup[rile-i grele =i ca s[ ia un contact tonic cu familia lui, f[r[ s[ spun[ nimic Olimpiei, porni chiar de diminea\[ ]n ora= =i se urc[ ]n tramvaiul cu cai din Calea Rahovei, care mergea pe Calea Mo=ilor. Se d[du jos la Bariera Mo=ilor =i se ]ndrept[ spre +oseaua Mihai Bravul, spre strada Fund[tura Vaselor. Trecu printre butoaie noi =i alte ustensile de dog[rie, scoase ]n fa\a pr[v[liilor, printre mormane de rogojini, pe dinaintea pr[v[liilor cu l`n[ =i pl[pumi, =i intr[ ]n Fund[tur[, ocolind prin strada Vaselor =i strada Ma=inii, ca s[ se g`ndeasc[ mai bine ce felicitare s[-i fac[ b[tr`nei. Atunci =i-aduse aminte c[ nu i-a adus nimic. Se c[ut[ prin buzunar, unde g[si c`\iva franci, str`mb[ din gur[ =i se ]ntoarse spre Barier[. Acolo dibui o simigerie, intr[ ]n[untru =i ceru o pung[ cu alune americane pr[jite =i c`\iva covrigi usca\i, cu susan, dintre aceia ]n forma unui inel de lan\, care se sf[r`m[ ]n gur[. Aceste produse ale cuptorului pl[ceau cu deosebire m[tu=ii Agripina. St[nic[ se ]ntoarse din nou ]n strada Fund[turii Vaselor, de ast[ dat[ pe drum neocolit, =i se opri ]n fa\a a dou[ case f[r[ etaj, destul de mari =i cu tencuiala scorojit[, st`nd de o parte =i de alta ]n fruntea unei ogr[zi enorme, ca dou[ corpuri de gard[ ]n fa\a cur\ii de onoare a unui palat imperial. Una din case, cel pu\in,

312


Enigma Otiliei

cu aer de p[r[sire, de=i ]nc[ impun[toare, se ghicea c[ fusese pr[v[lie, din cauza obloanelor trase. Forma ferestrelor =i un pervaz lat de lemn ]n fa\a lor, ca o tejghea, dovedeau c[ fusese o brut[rie. }ntre cele dou[ case, ar fi trebuit s[ fie un gard, dar nu era dec`t o poart[ ]n aer, ]ntr-o parte. Curtea avea ]nf[\i=area unui han cu case de jur ]mprejur, vechi =i cu ]nc[peri ce se ghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tind[ pe st`lpi de lemn, pref[cut[ ]n geaml`c. Curtea era plin[ de butoaie, de doage, de sc`nduri scurte de stejar, de papur[, fiindc[ ]ntr-o parte =edea un dogar. Erau =i c`teva c[ru\e \[r[ne=ti cu coviltir. }ntr-un col\, un individ potcovea un cal prins ]ntre trei bare ]n chip de uluci. Un fel de bolt[ fusese ref[cut[ =i folosit[ ca potcov[rie. St[nic[ ]=i aduse aminte c[, pe c`nd era copil, curtea era plin[ de c[ru\e pentru p`ine. M[tu=a Agripina era sora mamei lui =i era m[ritat[ dup[ un brutar. Toat[ curtea era proprietatea ei, =i el se juca cu copiii Agripinei, verii lui, ascunz`ndu-se prin unele od[i care slujeau ca depozit de f[in[ =i gr`u. Lucr[torii le d[deau voie s[ intre ]n sala unde dospea aluatul, =i le f[ceau mici p`ini pentru fiecare. Lui St[nic[ i se p[ru chiar c[ miroase a cuptor. „Te pomene=ti, g`ndi el, c[ a luat cineva brut[ria =i scoate p`ine!“ Constat[ ]ns[ c[ miroseau covrigii din buzunarul lui. „Cum zboar[ averile! murmur[ el, nemul\umit. Toate astea erau ale Agripinei, =i acum ea st[ cu chirie ]ntr-o odaie a caselor ei. Am avut rude putred de bogate, =i eu sunt un p`rlit, c`nd puteam s[ fiu milionar.“ Ceea ce murmurase St[nic[ era adev[rat. Agripina v`nduse casele ca s[-=i creasc[ progenitura, =i acum tr[ia din ajutorul pe care i-l d[deau cu regularitate copiii =i chiar celelalte rude. Din casa ei ]ns[ nu voise s[ ias[. }i pl[cea la Obor. Ajuns ]n fundul cur\ii, St[nic[ v[zu dou[ tr[suri luxoase. C[ut[ cu ochii prin curte =i descoperi unul din vizitiii particulari. — A venit =i v[ru-meu Panait, m[i Vasile? — A venit numai coni\a, explic[ vizitiul. „Sigur, ]=i zise St[nic[, e bine c`nd ai copii ajun=i sus.“

313


G. C[linescu

Panait era directorul unei mari fabrici de zah[r =i senator sub regim conservator. St[nic[ se urc[ pe trepte ]n geaml`c, deschise o u=[ =i p[trunse ]ntr-o s[li\[ ]n care mirosea grozav a n[ut =i a cafea pr[jit[. Apoi b[tu pu\in ]ntr-o u=[, enorm de ]nalt[ =i vopsit[ a=a de demult, ]nc`t se b[=icase de usc[ciune, =i intr[. Atunci v[zu acest lucru, care pentru el de altfel nu era o surpriz[, c[ odaia, mai ]nalt[ dec`t ad`nc[, era plin[ de lume. Se duse ]nt`i la un fotoliu cu speteaza foarte ]nalt[, pe care =edea o b[tr`n[ cu fa\a p[trat[, ]ns[ cu b[rbia ascu\it[ ca un supliment triunghiular. B[tr`na avea pe cap o scufie ]mpodobit[ cu jeuri, iar un ochi ]l avea stricat de albea\[, din care pricin[ privea piezi= =i z`mbea ]n permanen\[. — S[rut m`na, m[tu=[ o firitisi tare St[nic[, s[rut`ndu-i afectiv m`na ridicat[ ]n acest scop, cele dorite =i s[ ne ]ngropi pe to\i. — Ba s[ m[ fereasc[ Dumnezeu! Dar ce miro=i a=a a p`ine cald[? Parc[ sunt pe vremea c`nd scoteam cuptorul! — Ei, ce miroase? zise St[nic[ cu umor. |i-am adus covrigii tradi\ionali. Ce poate s[-\i aduc[ un p`rlit ca mine, ajuns la covrigi? Uite =i alune. B[tr`na lu[ covrigii, foarte ]nc`ntat[, =i ]ncepu s[ ron\[ie monoton. — Ia s[ v[d, cine mai e pe aici? continu[ St[nic[ ridic`nd capul. Pe un pat b[tr`nesc, ]nalt =i lat, cu multe suluri =i perne, dar f[r[ t[blii, ca paturile \[r[ne=ti, =edeau ]ngr[m[dite vreo cinci fete de v`rste felurite, de la cincisprezece la dou[zeci de ani. Fetele erau ]mbr[cate bine, chiar luxos, iar dup[ fa\[ ar[tau a duce o existen\[ f[r[ griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiice a feluri\i copii, to\i foarte boga\i, cresc`ndu-=i copiii cu guvernant[. }ns[ copiii nu se ru=inau s[ vin[ la Agripina, unde de altfel p[rin\ii ]i obligau s[ fac[ m[car o vizit[ anual[. Fetele r`deau =i m`ncau n[ut, amestecat cu alune, dintr-un fel de grea cup[ de aram[. — Ce faci, Lili, ce mai faci, Lucia, ce faci, Lica? ]ntreb[ familiar, f[c`nd semn cu m`na, St`nic[, satisf[cut.

314


Enigma Otiliei

— Bine, unchiule! Dar dumneata n-ai mai venit pe la noi. — Nu pot, drag[, se posomor] St[nic[, via\a mea trece prin momente decisive. Ori, ori... — Tu totdeauna treci prin momente decisive. A=a e=ti tu, cu gura mare. De c`nd te-ai ]nsurat, te-ai ]nfundat nu =tiu pe unde, la soacr[-ta. Vino s[-\i fac[ Costic[ un loc la fabric[. — Nu m[ fac eu, drag[, slug[, la v`rsta asta. Poate d[ Dumnezeu =i d[u o lovitur[. Persoana c[reia ]i vorbea St[nic[ era o cucoan[ mai degrab[ t`n[r[, dar bine hr[nit[, ]mbr[cat[ cu lucruri scumpe, care nu speriar[ pe avocatul nostru. Doamna, dimpotriv[, t[cu, ca s[ nu-l supere. Hot[r`t, St[nic[ avea autoritate ]n familie. }n mirosul de n[ut, el distinse efluviile unui parfum. — Cine miroase a=a a parfum? Tu? se adres[ el doamnei bogate, care-i era veri=oar[. Cu ce dai? — Uite cu ce dau! =i doamna scoase din s[cule\ o sticlu\[ ca un bloc de cristal. — Ad-o-ncoace! comand[ St[nic[ =i, pun`nd m`na pe sticlu\[, o vars[ pe hain[. — St[nic[, \ip[ doamna, e=ti nebun? Cu asta se d[ numai pu\in. St[nic[ ]ns[ voia s[ se bucure o dat[ =i bine de be\iile parfumului scump. — Ce v[ pas[, zise el ironic, v[ juca\i cu banii. Mama ei de via\[! C`nd oi da de filon, m[ scald ]n =ampanie. Da\i-mi ni=te bani, c[ mi-am cheltuit ultimele resurse pe covrigii tantei Agripina. Agripina asculta mul\umit[ discu\ia =i ron\[ia. — C`t s[-\i dau, St[nic[? ]ntreb[ veri=oara. — Ce s[-mi dai? Am zis =i eu, a=a. Parc[ tu ai bani? B[rbatu-t[u te \ine din scurt. S[-\i v[d geanta. St[nic[ lu[ ]ntr-adev[r geanta, privi ]n ea, mi=c[ admirativ din cap, lu[ c`teva piese pe care =i le strecur[ ]n buzunar =i-apoi ]napoie geanta veri=oarei, decret`nd: — Nu minte, are! Pe un scaun =edea, ]n apropierea unei ferestre ]nalte ce d[dea ]nspre p[limar =i curte, =i care revela grosimea extra-

315


G. C[linescu

ordinar[ a zidului, un domn bine ]mbr[cat, cu o perl[ ]n cr[vat[. Era ceva mai ]n v`rst[ dec`t St[nic[ =i amintea pu\in pe Pascalopol, f[r[ s[ aib[ fine\ea aceluia. Era proprietarul unei mori, milionar =i senator. St[nic[ v[z`ndu-l, ]i f[cu semn flutur[tor cu m`na =i-l ]ntreb[ foarte familiar: — Ce faci, m[ Toadere? Interpelatul nu se sup[r[ =i r[spunse simplu: — Bine, St[nic[, dar tu? St[nic[ f[cu semn cu m`na c[ e dezastru =i privi c[tre ceilal\i din odaie, f[c`ndu-le salut[ri cu m`na, f[r[ s[-i mai onoreze cu vorba. — Ascult[, m[tu=[ Agripina, zise St[nic[, privind prin odaie, tot nu te mai descotorose=ti de vechiturile astea?! =i ]ncepu s[ examineze odaia. Zugr[vit[ cu mari flori de un verde-]ntunecos, ]nvechit, odaia, prea mare, p[rea goal[. La fereastr[ erau c`teva ghivece cu cercelu=i, rezema\i de c`te o sc[ricic[ de a=chii. Cea mai mare parte din peretele de la r[s[rit era acoperit[ de icoane de toate m[rimile, ]n fa\a c[rora at`rnau, cu s`rme legate de tavan, trei mari candele de biseric[. Peretele din dreptul patului era acoperit cu dou[ imense rame care colectau mul\ime de fotografii format vizit, de nuan\[ cafenie, ]n genere f[cute de Waber =i de Gerstl. }n =iruri egale, ca ni=te fronturi, erau de fa\[ acolo to\i membrii numeroasei familii. St[nic[, aplec`ndu-se asupra patului =i sprijinindu-se cu m`inile de umerii fetelor, examin[ cu aten\ie un cadru, p`n[ ce descoperi ceea ce c[uta. — Uite, Lili, zise, [la sunt eu! +i ar[t[ un b[ie\a= cu pantaloni scur\i, trec`nd de genunchi, cu surtuc de om matur, cu p[rul lins, desp[r\it printr-o c[rare lateral[, ]ns[ cu capetele inegale, parc[ smulse. P[rea un b[iat timid, cur[\el. — Erai dr[gu\, unchiule! zise fata. — He-hei, se m`ndri St[nic[, eu am fost ceva ]n via\a mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, p`n[ sus, cu un raft ca acelea pe care se pun p`inile ]n brut[rii. S-ar fi zis c[ Agripina ]l scosese chiar din pr[v[lie, dac[ lemnul gol n-ar fi

316


Enigma Otiliei

fost mascat de buc[\i de ca=mir vechi =i de broderii grele. Rafturile erau pline cu vase, pahare, ustensile de buc[t[rie chiar, c[rora ]ns[ vechimea lor =i materialul le d[deau aerul unor obiecte de lux sau cel pu\in de muzeu. }ntr-adev[r, crati\ele erau ni=te tingiri mari de aram[, cu capace conice ca ni=te scuturi. Numeroase t[vi de aram[, puse una ]ntr-alta, ]n ordinea m[rimii, ibrice, c[ni, bizare piuli\e, toate de aram[ sau alam[, f[ceau din raft o vitrin[ de muzeu. Erau acolo, a=ezate ]n vrafuri, farfurii cu fine desene negre ]n tu=, sem[n`nd cu ni=te litografii. O serie ]nf[\i=a un soi de p[uni zbur[tori, amestec`ndu-se cu fluturii ]n foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii era „Asiatic Pheasan“. Unele farfurii ]ntinse, de servit, frumoase ca ni=te dantele, reprezentau ]n[untru un lac pe care trecea o barc[ cu ornamente rococo, dus[, cu =ase v`sle lungi de galer[ =i, ]n acela=i timp, cu o pr[jin[ vene\ian[, de c`\iva marinari ]n costume engleze=ti, stil 1820. }n barc[ se afla un pavilion chinezesc. }n loc de nuferi, pe lac cre=teau trandafiri. Barca se ]ndrepta spre o f`nt`n[ rococo, ]n marginea c[reia, pe o scoic[, =edea un Neptun ]ntunecat, ]ncoronat ca un rig[ de c[r\i. }n fund, se z[reau o peluz[ englezeasc[ =i un castel. O statuie, ]nf[\i=`nd un ins cu redingot[, ridica m`inile spre paji=te. Un pode\ vene\ian ducea de la peluz[ c[tre o insul[, unde se ridica o biseric[ de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie era „Fountain Scenery“. C`teva cuvinte arabe dedesubt r[maser[ nedescifrate de St[nic[. Erau =i altele ceva mai noi =i mai st`ngace, ]ns[ tot a=a de ciudate. }n locul trandafirilor, at`rnau ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagun[ trecea un fel de gondol[ ]nc[rcat[ cu marinari, p[r`nd ni=te piei-ro=ii =i av`nd unelte de pescuit. De jur ]mprejurul lagunii se ridicau creste mari de mun\i ]nz[pezi\i, poate ni=te fiorduri. Nori grei se ]ngr[m[deau ]n jurul lunii pline. Iar pe o insul[, o mare biseric[ gotic[ cu turnuri moscovite ]=i ]n[l\a vitraliile albite de lun[ =i zidurile negre ]n mijlocul unei vegeta\ii luxuriante, ]n ciuda r[celii de Septentrion a priveli=tii. Alte farfurii erau a=a de ]nflorite cu albastru-intens de Prusia, ]nc`t ap[reau ca ni=te enormi iri=i. Recipientele de b[ut ale Agripinei erau =i mai curioase. St[nic[ ]ncepu s[ le c`nt[reasc[ ]n m`ini.

317


G. C[linescu

— Uite, a=a se f[ceau lucrurile alt[dat[! constat[ ca =i ]n anul cel[lalt, ]n aceea=i ]mprejurare. Agripina nu mai avea un serviciu ]ntreg de crist[l[rie, dar avea unele exemplare din toate. Avea, de pild[, pahare grele, ca f[cute dintr-un singur bloc =lefuit pe c`teva laturi, pahare groase cu pere\ii g[uri\i de ochiuri mari ]n chipul fagurelui, cupe de cristal, cu coad[, asemeni unor bombe, t[iate ]n flori =i gr[tare, aduc`nd aminte de fructul ananasului, p[r`nd mai degrab[ oper[ de bijutier dec`t de sticlar. Cele mai frumoase =edeau pe o baz[ masiv[ de cristal, t[iat ]n ovule clasice, se sub\iau apoi =i se redeschideau ca un crin. Rozete de cristal pecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine ro=ii poleiau tot paharul, contur`nd t[ieturile =i desf[=ur`nd festoane de trandafiri caligrafici. St[nic[ nu se mul\umi numai cu c`nt[rirea paharelor, ci le =i mirosi. Agripina se slujea de pahare ca de ni=te borcane, pun`nd ]n ele, dup[ cum ]i venea la ]ndem`n[, \inte, sfoar[, stafide, nuci cur[\ite. Paharele mirosite de St[nic[ acuzau enibaharul =i scor\i=oara. O chesea mare cu capac de sticl[ ce s-ar fi putut zice sculptat[, =i care sem[na cu o urn[ funerar[, era plin[ de cui=oare. — M[tu=[ Agripino, zise St[nic[, a= m`nca m`ncarea aia pe care ne-o f[ceai dumneata c`nd eram copil, m`ncarea aia greceasc[, cu enibahar. — Ce m`ncare? zise Agripina, m[rind pupila unicului ochi valid. — Ei, ce m`ncare? Iei carne tocat[, f[r[ vine, =i f[r[ miez de p`ine sau ou, ca pentru c`rna\i de vac[ (St[nic[ f[cu buze lacome), pui frumu=el usturoi t[iat buc[\ele, sare, piper mult, boia de ardei, enibahar pisat, chimion =i pu\in[ ap[ s[ fiarb[. — Nu ap[, St[nic[, ]ntrerupse doamna bogat[, zeam[ de sup[ =i gr[sime. — Exact. Am pus-o eu pe nevast[-mea, dar n-a f[cut nimic. Pentru asta se cere s[ ai ]nstinct, s[ te na=ti cu sentimentul enibaharului. Fetele de pe pat str`mbar[ din nas. — Ce, s[ri St[nic[, face\i mofturi? +ti\i voi ce e mirodenia? A\i m`ncat voi p[tl[gele vinete cu scor\i=oar[?

318


Enigma Otiliei

— Vai! se scandalizar[ fetele. — Ba e bun, zise Agripina. St[nic[ \ine minte. Bunicii no=tri a=a g[teau, numai cu untdelemn, cu mirodenii =i ]n tingiri de aram[ cositorite. +i m`ncau mai mult pe=te =i carne de oaie. P[tl[gelele a=a se fac: cure\i vinetele de pieli\[, ca de obicei, le dai ]n und[, le scurgi de ap[, le toci, le pr[je=ti ]n untdelemn, pui =i pu\in[ ceap[ tocat[ m[run\el, pe urm[ le a=ezi ]n tingire cu ap[, sare, piper, ce-i trebuie, p[trunjel, scor\i=oar[ =i unt de nuc[ (cum se m`nca odat[), =i ]n[cre=ti cu zeam[ de l[m`ie. +i la=i s[ fiarb[. — +i pe urm[, adaug[ St[nic[ cu apetit, presari pe deasupra tot scor\i=oar[ pisat[! — A=a m`ncam noi, b[tr`nii! ]ncheie simplu Agripina, ron\[ind alune americane. St[nic[ ]=i continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la ce=tile de cafea, multe =i desperecheate. Una plin[ de stafide o de=ert[ pe g`t. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici =i zugr[vite cu ramuri sub\iri, ]nflorite. Neav`nd m`ner, erau v`r`te ]n ni=te picioare ovoluide de aram[, c[p[t`nd astfel ]nf[\i=area unor candele. — M[tu=[, zise St[nic[, ce faci cu at`tea ce=ti, d[-mi =i mie dou[, s[ le \in ca amintire, s[ ar[t =i eu urma=ilor cum bea lumea cafea alt[dat[. Aceasta era formula tipic[ cu care St[nic[ ]mpu\ina rafturile Agripinei. F[r[ s[ a=tepte r[spunsul, el =i strecurase ce=tile ]n buzunar. Agripina f[cu o invita\ie enigmatic[: — De, St[nic[, cum crezi =i tu! Astea le mai am =i eu, =i pe urm[ nu mai am din ce bea! — S[ fii dumneata s[n[toas[, o ]ncuraj[ St[nic[, b[g`nd repede ]n buzunarul umflat ]nc[ dou[ ce=ti. St[nic[ s[rut[ m`na Agripinei, f[cu semne de diferite nuan\e celorlal\i =i d[du s[ ias[. Toader declar[ c[ merge =i el, =i c[-l duce cu tr[sura p`n[ unde vrea. Avocatul accept[, se sui ]n tr[sur[, al[turi de Toader, =i primi al[turi de el, aproape ]n bra\e, =i pe Lili, fata lui Toader =i nepoata lui, ]n jurul mijlocului c[reia ]ntinse bra\ul, de altfel de prisos, ca =i c`nd ar fi voit s-o

319


G. C[linescu

sus\in[ s[ nu cad[. Vizitiul de cas[ plesni u=or biciul pe deasupra cailor, =i tr[sura se rostogoli dulce, fiindc[ avea ro\i cu pneuri. Era un vehicul elegant, c[ptu=it cu velur maron, prev[zut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. P[rul fetei, ]nfoiat ]n chip florentin pe umeri, ]=i arunca unele fire pe obrazul lui St[nic[, g`dilat ]n mod pl[cut. La ]nceput, St[nic[ str`nse talia fetei automatic, indiferent, acum ]ncepu s-o palpeze mai atent cu v`rfurile degetelor, simul`nd jocul barabanei. „O feti\[, o sc`rb[, g`ndi el, =i ce =olduri, ce talie! Domni=oar[ de m[ritat ]n regul[. Serie nou[. A=a e c`nd huzure=ti. Hr[nite bine, plimbate, cum s[ nu creasc[?“ — C`\i ani ai tu, Lili? ]ntreb[ el tare, str`ng`nd-o acum cu bra\ul, oficial. — +aisprezece! — Ia taci! se mir[ St[nic[. E=ti bun[ de m[ritat. — Chiar vreau s-o m[rit, spuse Toader lini=tit. — Serios? s[ri St[nic[. — Ce te miri? E destul de mare. +i mam[-sa tot la v`rsta asta s-a m[ritat. I-am dat at`ta educa\ie c`t[ trebuie unei femei, =i acum s[ m[ lase lini=tit s[ v[d =i de ceilal\i copii. Nu era o concep\ie original[. }n toat[ familia lui St[nic[ fetele se m[ritau foarte tinere, cu b[rba\i desemna\i de cei b[tr`ni. C`nd o fat[ ajungea la v`rsta de paisprezece ani, vorbea ]n mod liber de m[riti=. At`t de tradi\ional[ era aceast[ norm[, ]nc`t nici o fat[ nu se sim\ea nefericit[, dimpotriv[, orice ]nt`rziere o nelini=tea. Fetele ]n\elegeau trebuin\a c[s[toriei, nu se ]ndr[gosteau nebune=te =i iubeau numaidec`t pe b[rbatul ales pe calea ra\iunii. Nu sufereau de altfel nici o constr`ngere =i, dac[ nu le pl[cea un t`n[r, ]l refuzau f[r[ nici o discu\ie. Luau ]ns[ parte, ]mpreun[ cu familia, la procesul de alegere, ]=i d[deau p[rerea, o ascultau pe a altora, a=a cum faci c`nd cumperi o stof[ scump[. }n acest chip, toate se m[ritau cu oameni boga\i sau ]n stare s[ devin[, prefer`nd aproape cu stricte\e marii industria=i, marii restauratori sau hotelieri, magistra\ii care aveau =i mo=ie, mai rar un ofi\er, de la colonel ]n sus, niciodat[ un profesor, niciodat[ un intelectual. Fetele

320


Enigma Otiliei

erau umblate prin str[in[tate, vorbeau c`te o limb[ str[in[, =tiau s[ se conduc[ ]n lume =i erau ]ncredin\ate de valoarea clasei lor, nu citeau ]ns[ nimic, nu aveau nici un fel de cuno=tin\e artistice sau literare. Orice intrare pe domeniul acesta era socotit[, ]n chip tacit, ca o dovad[ de prost-gust, de proast[ origine, =i individul imprudent era privit cu mirare, de la picioare spre cap, spre a i se descoperi semnele mizeriei. De aceea, ]n numeroasa familie, femeile, de la douzeci =i cinci de ani ]n sus (c[ci domni=oare de v`rsta aceasta nu puteau exista), erau mai degrab[ antipatice, prin suficien\[ burghez[ =i total[, impertinent[ mirare ]n fa\a cui dep[=ea mijloacele intelectuale sau era sub mijloacele lor materiale. St[nic[ ]nsu=i nu le cam ]nghi\ea, fiindc[, de=i el nu avea prea mari ]nclina\ii intelectuale, afecta totu=i a fi „boem“, om ratat „de prea mult[ sim\ire =i dor de ce e frumos ]n va\[„. Fetele, de la paisprezece la nou[sprezece ani, ]ns[, erau toate dr[gu\e =i simpatice, fiindc[, pe de o parte, prin educa\ie, dep[=eau nivelul fetelor obi=nuite, iar pe de alta, nefiind intelectuale prin tradi\ie, erau modeste. Lili, de pild[, cu p[rul ei c[zut ]n cascade pe umeri, cu p[l[ria de paie larg[, cu ochii ei negri, uni\i prin ]mbin[tura spr`ncenelor, prin tenul m[sliniu, grecesc, era cu adev[rat gra\ioas[. Era un fel de Otilie oache=[, care ]ns[ prevestea c[ avea s[ evolueze spre burghezie. St[nic[ mai pip[i pu\in pe Lili, l[s`nd tamburinarea dinspre coaps[ ]nspre genunchi. „Hm, coment[ el mental, ce nepoat[ plinu\[ am! Ferice de tic[losul care-o s-o ia. +tiu c[ am rude frumoase! Cu a=a familie, m[ pot m`ndri!“ — Ei, continu[ iar[=i tare, ai pus cumva ochii pe cineva, juc[m la nunt[? Lili ascult[ aceste vorbe lini=tit[, cu naturale\e, doar cu o not[ de mul\umire. Toader explic[: — N-am g[sit p`n[ acum, dar o s[ g[sim. Mi-au dat a ]n\elege c-ar lua-o vreo doi oameni cu stare, de treab[, dar sunt cam ]n v`rst[. M[ g`ndesc =i la asta. O fat[ de =aisprezece ani nu st[ bine l`ng[ un om de patruzeci =i cinci. S-a cam dus

321


G. C[linescu

obiceiul [sta. Mi-a spus doctorul de cas[ c[ n-ar cam fi potrivit, =tii, pentru progenitur[. }n\eleg ca fata s[ fac[ copii. — Ai perfect[ dreptate, aprob[ St[nic[, str`ng`nd iar m`na, nu e bine b[tr`n, dar nici t`n[r de tot. A=a ]n floarea v`rstei, c`nd e omul cu entuziasm =i cu experien\[, a=a ca mine, Toader. St[nic[ nu g`ndise nimic extraordinar spun`nd aceste vorbe, dar apoi fu str[b[tut de o idee insidioas[. „Ce mai nevast[, ]=i zise, ar fi “o fat[ ca asta“ (evit[ ]nadins, din scrupul, preciziunea), grecoaic[ de-a noastr[, s[n[toas[, f[r[ maimu\[reli. +i ce mai avere are fata asta! Ah, Doamne, de ce m-ai f[cut unchi?!“ — Nici nu ne g`ndim, urm[ Toader, numaidec`t la un om cu avere. }i dau zestre destul[. Mai bine un t`n[r s[rac, dar care s[ vrea s[ munceasc[, s[-l \in eu din scurt, s[-l introduc ]n mor[rit. Face el avere. Precum se vede, Toader admitea „le jeune homme pauvre“1, numai ]n bran=a mor[ritului =i industriilor agricole. O idee fulger[ scurt prin creierul lui St[nic[, pe care ]ns[ n-o exprim[: „Oare mitropolitul-primat nu poate s[ dea dezlegarea de c[s[torie ]ntre o nepoat[ =i un unchi, vorba vine unchi, c`nd sunt ]n joc interese mari, p[strarea for\ei unei familii, consolidarea s`ngelui? }n definitiv, ce dac[ e fata copilului surorii mamei? Ei =i? Dar s`ngele ei nu s-a ]nstr[inat prin alian\a p[rin\ilor? }n familiile domnitoare asta e ceva curent. D[-le dracului de prejudec[\i, de-aia scade natalitatea. Cu asta =i cu paralele ei eu a= popula patria, a= face Rom`nia Mare.“ St[nic[ str`nse peste bra\e s`nul fetei =i-i zise cu aer p[rintesc: — Vezi, Lili, cum e=ti? Ai ajuns fat[ de m[ritat, =i pe la unchiul t[u nu treci s[-l rogi s[ se intereseze de viitorul t[u. Am =i eu rela\iile mele, experien\a mea. Ideea de a pune la cale viitorul fetei ]nduio=[ at`t de brusc pe St[nic[, ]nc`t ]l f[cu s[ deteste numaidec`t g`ndul nem[rturisit dinainte. „Sunt un p[c[tos, ]=i zise, auzi la ce m[ g`ndesc! N-am dec`t o scuz[, c[ n-am avut parte de ceea ce meritam.“ 1

T`n[rul lefter (fr. — n. red.).

322


Enigma Otiliei

St[nic[ l[s[ m`na jos, cast, =i zise cu tain[ lui Toader: — M[ Toderi\[, ce nu mai arunca\i =i voi rugina? Tot moar[, tot mo=ie, tot fabric[ de zah[r. Numai avere =i avere. Mai sunt pe lume =i alte bunuri, morale, m[-n\elegi. Lumea evolueaz[, se sub\iaz[. S[ dai tu perl[ de fat[ pe m`na unuia care st[ ]n t[r`\e! M[, am un b[iat unic, un giuvaer, ru=inos ca o fat[ mare, de=tept, de viitor, b[iat de familie bun[, b[iatul, m[ rog \ie, al doctorului Sima. Cine n-a auzit de doctorul Sima? Face =i el medecina, =i e ]n anul al treilea (St[nic[ min\i inten\ionat). Are =i avere bunicic[. M[, s-au speriat profesorii de el, scrie c[r\i, are s[ fie cel mai mare doctor. {la ajunge sigur la Universitate =i la Academie. M[, =i e frumos, de pic[. S[ am fete, i-a= da dou[ deodat[. Tu =tii c`t c`=tig[ un doctor mare? Colosal! +i ce face? Te-ascult[ ni\el ici, ni\el colo, =i-\i ia banii. Pe urm[, cinstea. Madam doctor Sima, profesor doctor Sima. }nal\i nivelul familiei, c[ m-am plictisit tot de mo=ieri =i de directori de fabrici. S[ d[m, ceara m[-si, un Eminescu. E tocmai ce-\i trebuie \ie, un doctor. — Pe nev[zute nu pot s[ m[ pronun\! zise cu comic[ gravitate Lili. — +tii c[-mi placi! P[i c`nd l-oi vedea, pici jos. {la suce=te mintea fetelor ]ntr-un minut (St[nic[ sim\i c[ se contrazice =i atenu[), vreau s[ zic suce=te f[r[ s[ fac[ nimic, c[ e b[iat serios. Primejdia e s[ nu vrea el, dar am ]ncredere ]n gustul lui fin. C`nd te-o vedea, nu se poate s[ nu-i placi. +tii, b[iatul [sta e pu\in sub conducerea mea moral[, eu ]i dau directive ]n via\[, a=a c[ m-ascult[, se las[ sugestionat. Hai s[ provoc[m o ]nt`lnire... — N-ai dec`t, zise Toader, n-are ce strica. St[nic[ ]ncrunt[ spr`ncenele ]n chip de ad`nc[ medita\ie, apoi zise hot[r`t: — S-a f[cut. }n cur`nd ave\i =tiri de la mine. Opre=te, m[, c[ m[ dau jos. Tr[sura tras[ de cei doi cai lucio=i ajunsese ]n dreptul bisericii Sf`ntul Gheorghe. St[nic[ ]ntinse m`na spre tovar[=ul de c[l[torie =i zise gr[bit, f[r[ timiditate:

323


G. C[linescu

— M[ Toderi\[, d[-mi repede ceva parale, c[ nu prea am procese. S[ beau =i eu din diurna unui senator. Toader scoase repede o h`rtie mototolit[ pe care o \inuse preg[tit[ =i i-o d[du z`mbind, f[r[ str`mb[tur[ de nepl[cere =i f[r[ emfaz[. St[nic[ o lu[, s[ri jos, f[c`nd cu m`na la cei doi, =i se-ndrept[ spre Lipscani, f[r[ alte ceremonii. De-abia dup[ o sut[ de metri de mers, scoase h`rtia din buzunar =i o privi. Era o bancnot[ de o sut[ de lei. St[nic[ visase absurditatea de a primi o mie de lei. — Poftim, zise el cu pofid[, arunc[ suta, cum a= arunca eu o b[ncu\[. Bani nemunci\i. St[nic[ cump[r[ pr[jituri de la o cofet[rie =i porni spre cas[. }nv`rtindu-se cu mintea tot ]n jurul ideii de c[s[torie, se ]nfl[c[ra de Olimpia. M`na pe care o retr[sese cu sentimentul vinov[\iei de pe Lili voia s-o ]ntind[ legal spre nevast[-sa. Credea c[ o ]n\elege. }n s[r[cie, marile sentimente nu se pot dezvolta. Olimpia era =i ea femeie, avea nevoie de lux, de rochii, de bl[nuri. E adev[rat c[ nu era vina lui =i c[ o femeie trebuie s[ aib[ zestre, ]ns[ nici vina ei nu era vina c[ avea p[rin\i denatura\i. C`t[ deosibire ]ntre fetele din familia lui =i cele din familia Tulea! S[r[cia te face posac, acru. Biata Olimpia! O tr[sur[ s[ fi avut =i facea din ea regin[. Cu aceste sentimente generoase, St[nic[ intr[ pe poarta „propriet[\ii“ lui, ]nl[tur`nd, pe c`t cu putin\[, privirile de pe fa\ada str`mb[, culcat[ pe-o r`n[, a casei. Voi s[ intre ]n marchiza de lemn, aplicat[ ca o gheret[ peste u=a principal[, dar se r[zg`ndi =i merse spre fund, unde era buc[t[ria. }i era foame =i voia s[ =tie ce se g[te=te. Buc[t[ria era ]nchis[, goal[. Pe fereastr[ v[zu ma=ina de g[tit, f[r[ foc. Sim\i o prim[ nemul\umire. Intr[ pe dindos ]n sufragerie, unde constat[ c[ masa era nepus[. Pe Olimpia o g[si ]n dormitor, ]mbr[cat[ ca de ora=, uit`ndu-se ]n oglind[. — Bau! f[cu St[nic[, cu voin\[ optimist. Olimpia ]l privi lini=tit[, aproape senin[. St[nic[ ]i ]ntinse pachetul de pr[jituri: — Uite, iubito, mi-am permis o mic[ aten\ie. Nu te uit[ St[nic[.

324


Enigma Otiliei

— Ce-ai adus acolo? ]ntreb[ Olimpia. — Ce-\i place \ie, pr[jituri cu crem[. — Bine-ai f[cut! aprob[ Olimpia f[r[ exagerare. Cuprins de un val de sentimentalitate, St[nic[ se a=ez[ ]n spatele ei, cu fa\a spre oglind[, scoase capul must[cios de dup[ coafura ei =i o str`nse de mijloc. — Olimpia mea scump[, tot ce v[d m[ ]nt[re=te =i mai mult ]n convingerea c[ nimic nu e mai ]nalt ca misterul c[s[toriei. Iubirea etern[, pentru care p[r[se=ti familie, bog[\ii, onoruri. — M[ str`ngi prea tare, repro=[ moale Olimpia. — Te str`ng ca s[ sim\i c[ ai ]nd[r[tul t[u un ap[r[tor dezinteresat, devotat, pe so\ul t[u, pe tat[l fiului t[u. Pe cine altcineva po\i conta? Iubita ta mam[, =i soacr[ mie, vinde tot ce are ]n cas[, vrea s[ petreac[ =i s[ nu mai r[m`n[ =i altuia un cap[t de a\[. Socru-meu abia \i-a dat baraca asta, ca s[ ne asigur[m un ad[post, sub demnitatea ta. Dar n-avea grij[, nu cer dec`t un pic de iubire, =i las’ c[-\i realizez eu toate dorin\ele tale. Rudele? }\i dau voie s[ le dispre\uie=ti, s[ rupi definitiv cu ele. Ce-ai avut =i ce-ai pierdut? Am`ndoi, prin iubire, facem un bloc. St[nic[ str`nse ]nc[ de un grad cercul bra\elor =i s[rut[ pe Olimpia pe lobul unei urechi. — +i, barem sunt proaspete pr[jiturile? C[ de obicei le iei st[tute! observ[ ea, f[r[ schimbarea glasului. — }mi pare r[u. Le-am comandat special pentru tine. Numai pentru tine, comoar[ scump[. Uite, \i-am cump[rat de la anticar patru ce=ti de cafea antice, noteaz[ bine, de-ale str[mo=ilor, pe care am pus de mult ochii. Vreau s[ str`ngem de pe acum lucruri de pre\ pentru c[minul nostru cel nou. C`nd St[nic[ vru s[ s[rute pe Olimpia =i pe obraz, aceasta ar[t[ pu\in[ plictiseal[: — Drag[, m[-n\epi cu must[\ile. Las[-m[ pu\in, c[ sunt sup[rat[! — Dar ce ai? se alarm[ St[nic[, a=a faci tu totdeauna, la bucuriile =i durerile tale eu nu particip niciodat[.

325


G. C[linescu

Olimpia desf[cu pachetul de pr[jituri, lu[ o bucat[ =i ]ncepu s-o m[n`nce ]ncet. Ce faci, scumpo, ]\i strici apetitul. Nu mergem la mas[? — N-am g[tit nimic, servitoarea e dus[ la mama. M[n`nc[ =i tu pr[jituri. — Dar ce s-a ]nt`mplat, drag[? observ[ St[nic[, ]n sf`r=it, cam iritat, d`nd drumul Olimpiei. — S-a ]nt`mplat c[ Titi iar a fugit de acas[. Unde, =i cu cine, =tie Dumnezeu! — Nu m[-nnebuni! exclam[ St[nic[, l[s`ndu-se pe pat, plin de toate volupt[\ile senza\ionalului. +i lu`nd =i el o pr[jitur[, ]ncepu s-o m[n`nce, cl[tin`nd mereu din cap.

326


Enigma Otiliei

CUPRINS

XVII Felix vis[ ]nspre ziu[ diguri lungi, pe care se sp[rgeau mari valuri, debut`nd cu urlete =i scurg`ndu-se sf[r`mat cu zorn[itul unei grindini de sticl[. Apoi apele se retraser[ cu totul, t`r`toare ca fumul, =i l[sar[ descoperit fundul m[rii, care se vedea plin de creste inegale. Cobor`ndu-se din zbor asupra lor, Felix v[zu c[ v`rfurile de st`nc[ erau de fapt turle de biserici ]n care se cl[tinau clopote de toate m[rimile, sco\`nd valuri de sunete, mai apropiate sau mai ]ndep[rtate. Clopotni\ele se pref[cur[ ]n dansatori, acoperi\i din cap p`n[ ]n picioare de zurg[l[i, ]n fa\a c[rora Otilia se ]nv`rtea cu ni=te castaniete ]n m`n[. Felix =tia c[ doarme =i viseaz[, =i se silea s[ opreasc[ mai mult fiece metamorfoz[. Deodat[, ]ns[, ochii ]i fur[ lovi\i de suli\i de lumini, =i se recunoscu ]n patul lui, de=i nu rupsese toate leg[turile cu visul. Curios, valurile de sunete r[sunau mai departe, alc[tuind frazele din Folies d’Espagne de Corelli. Felix ]=i str`nse =i mai tare ochii ca s[ se bucure de vis, ]ns[ sim\i ]n picior r[ceala t[bliei patului. Printre genele obosite de at`ta str`ngere silnic[, se z[reau contururile camerei decolorate de prea mult[ lumin[. Sim\i c[ era treaz =i valul de sunete e o realitate. S[ri din pat. O m`n[ u=oar[, furtunoas[ execut[ partea allegro moderato, sco\`nd picur[turi vitroase. Inima lui Felix b[tu s[ se smulg[ din loc. M`na aceasta obi=nuit[ cu fraza clasic[, exercitat[ la muzic[ ]nalt[, pasionat[ ]n geometrie, era numai a Otiliei. }=i apuc[ lucrurile s[ se ]mbrace, =i de nervozitate =i le puse pe dos, ]nt`rziind opera\ia. }n cele din urm[, de bine, de r[u, fu ]mbr[cat. F[r[ s[ se mai spele, cu p[rul v`lvoi, alerg[ jos pe sc[ri, apropiindu-se de sursa din ce ]n ce mai sonor[ de armonie. U=a od[ii cu pianul era dat[ de perete. }n[untru, ghemuit[ pe taburet, ]mbr[cat[ ]ns[ ca de

327


G. C[linescu

ora= =i cu p[l[ria pe cap, Otilia ]n persoan[ ]=i leg[na moale m`inile pe deasupra claviaturii, ]mb[tat[ de sunete, subliniind c`te o m[sur[ cu pan, pan, pan. — Otilia! strig[ aproape f[r[ voie Felix. Sunetele murir[ deodat[, =i taburetul, printr-o mi=care brusc[, se suci pe ax[ ]nf[\i=ind-o pe Otilia st`nd turce=te. — Felix! r[spunse fata =i s[ri ]n picioare. T`n[rul se apropie exaltat de ea, =i Otilia ]ntinse bra\ele spre el. C`nd m`inile ]i atinser[ umerii, fata se opri pu\in intimidat[ de timiditatea lui Felix. Apoi ]l s[rut[ u=or pe un obraz, u=or pe un altul =i, ]n cele din urm[, pe gur[. Mo= Costache scoase o clip[ capul pe u=[ =i fugi. Otilia ]l \inea str`ns pe Felix la oarecare distan\[ ca s[-l poat[ privi bine: — Felix, mi-era dor de tine. Ce-ai f[cut tu at`ta vreme? Otilia merse ]nspre taburet, rea=ez`ndu-se pe el =i tr[g`nd dup[ sine =i pe Felix, care se l[s[ jos pe covor, cu capul ]n poalele ei. — Felix, uit[-te la mine, ce-ai f[cut ]n lipsa mea? +i fata, apuc`ndu-l de b[rbie, ]i ridic[ ]n sus capul. Felix ]=i re]nfund[ obrazul ]n poalele ei. Era cople=it de emo\ie, dar devenit mai matur acum, mai capabil de a-=i analiza sentimentele, se scul[ =i f[cu recapitularea lini=tit: — Otilia, ce eram s[ fac? Te-am a=teptat. Eu am crezut c[ tu m[ iube=ti, am avut ]ncredere ]n tine, =i de aceea c`nd ai plecat pe nea=teptate cu... cu... — Cu Pascalopol, preciz[ r`z`nd Otilia. — Da. C`nd ai plecat, am fost am[r`t. Nu te-am uitat niciodat[, toate g`ndurile mele au fost numai pentru tine, ]ns[ eram demoralizat. Plecarea ta, trebuie s[ recuno=ti, era ciudat[, nu mi-ai explicat niciodat[ nimic. Cu toate c[ o speran\[ absurd[ ]mi spunea altfel, ]n ultima vreme nu credeam c[ ai s[ mai vii. — Ce prost e=ti! — Eu am crezut ]n tine, am fost devotat cuv`ntului dat (aici Felix avu un scrupul =i se opri pu\in). Poate am gre=it o clip[, sunt gata s[-\i m[rturisesc, dar n-a fost nimic serios. O

328


Enigma Otiliei

eroare, mai pu\in dec`t at`t, o desperare, fiindc[ tu nu-mi scriai nimic. Otilia r`se. — +tiu eroarea, te iert solemn! — Ce =tii? De unde =tii? — Ei, mi-a spus St[nic[! Nu =tiu cum a aflat c[ vin, =i azi-noapte a fost la gar[ cu un buchet mare de flori. Bine]n\eles, mi-a spus lucruri pentru o s[pt[m`n[. Mi-a spus =i de o aventur[ a ta cu Georgeta, ]ns[ tu =tii c[ eu pot deosebi ce e adev[rat de ce e palavr[ ]n vorbele lui St[nic[. N-am crezut nimic. — Era totu=i adev[rat, p`n[ la un anume punct. — Ah, Felix, r[m`i mereu un copil! Nu poate fi nimic adev[rat din punctul de vedere care ne prive=te. |i-am spus c[ te iubesc, nu sunt d[daca ta. Otilia ]l trase pe Felix de o m`n[, a=a cum =edea cu genunchii pe taburet, ]l s[rut[, apoi cu cealalt[ m`n[ zdr[ng[ni fantezist pe pian, ]ncheind: — Va s[ zic[, totul e ]n regul[! Dup[ pu\in[ g`ndire, Otilia zise: — Apropo, am primit o scrisoare foarte caraghioas[ de la tanti Aglae et companie, ]ns[ cineva semna ]n ea: Isus Cristos. Probabil, ]n b[taie de joc. Cine s[ fie? Pe Titi nu-l cred ]n stare de astfel de originalit[\i. Felix fu de p[rere c[ nu putea fi dec`t Simion, care devenise, ]ntr-adev[r, M`ntuitorul. Otilia se ar[t[ profund impresionat[ de nenorocirea b[tr`nului, fricoas[ chiar. — Felix, ]ntreb[ ea, e posibil ca cineva s[ ]nnebuneasc[ a=a, dintr-o dat[? Felix asigur[ c[ nu, =i c[ Simion era, propriu-zis, bolnav organic. Otilia p[ru convins[ =i ad[ug[: — A=a spune =i Pascalopol. T`n[rul se ]ncrunt[: — Otilia, zise el, eu n-am nimic cu Pascalopol, dimpotriv[, ]i sunt chiar ]ndatorat. E un om a=a de simpatic, ]nc`t nu mi s-ar p[rea deloc nepotrivit ca o fat[ ca tine s[-l iubeasc[. — Aha! f[cu ironic Otilia.

329


G. C[linescu

— }ns[, recunoa=te =i tu c[ totul e ciudat =i c[ cea mai tare credin\[ =ov[ie=te. Te-ai dus la Paris =i ai stat at`ta vreme cu Pascalopol. }n ce calitate? }l iube=ti? A crede asta ]nseamn[ s[ nu mai cred ]n vorbele tale. }n tot cazul, el trebuie s[ te iubeasc[. Pentru mine, Otilia, ai ]nceput s[ devii o enigm[. +i Pascalopol, =i eu suntem ]ndrept[\i\i s[ credem c[ ne iube=ti =i, totu=i, nimeni nu =tie sigur. Te rog, Otilia, spune-mi sincer, nu m[ face s[ suf[r! De ce te duci mereu cu Pascalopol, de ce te por\i cu el ]n a=a fel ]nc`t s[-i treze=ti speran\ele? Otilia se r[sucise ]ncet pe taburet =i c`nta la pian, f[r[ s[ r[spund[. Felix l[s[ capul peste claviatur[, cu b[gare de seam[, ca s[ nu r[neasc[ degetele ]nc[p[\`nate ale Otiliei, =i ]ngenunchind l`ng[ ea, ]i cuprinse picioarele. — Otilia, te rog, e adev[rat ce spune lumea, c[ te-ai logodit cu Pascalopol? Fata se uit[ bl`nd =i lung, cu ochii ei alba=tri, ]n ochii lui Felix, =i spuse simplu =i lini=tit: — Nu e adev[rat, Felix. Acum e=ti mul\umit? — Ar trebui s[ fiu mul\umit, =i totu=i, este ceva care m[ las[ ]n ]ndoial[. Va s[ zic[, tu e=ti capabil[ s[ dai unui om ca Pascalopol credin\a c[-l po\i iubi, f[r[ s[ fie adev[rat. — Pascalopol, zise Otilia, pu\in cam iritat[, nu crede c[-l iubesc. El se poart[ cu mine a=a cum s-a purtat de c`nd eram mic[, de cinci ani. Mi s-ar p[rea curios s[ fie altfel. Am venit acas[ vesel[, =i m[ ]ntristezi din nou. — Otilia, regret[ Felix, iart[-m[, n-am voit s[ te sup[r. |i-am spus cu sinceritate ce-am g`ndit ]n lipsa ta. — Felix, implor[ Otilia, de ce nu vrei tu s[ fii cuminte? Am at`tea s[-\i spun! Haide cu mine sus. +i fata, apuc`ndu-l de m`n[, ca de obicei, ]l trase =i ]ncepu s[ alerge cu el pe sc[ri ]n sus. }n odaia Otiliei, pe pat, erau deschise dou[ geamantane noi. Fata arunc[ cu furie toate lucrurile de deasupra, spre a g[si ceva, =i ]n sf`r=it scoase un morman de cravate =i unul de fotografii. Cravatele le arunc[ pe toate ]n jurul g`tului lui Felix,

330


Enigma Otiliei

care ]ns[ n-avu vreme s[ le admire, fiindc[ Otilia ]i trecea, una c`te una, fotografiile, ]n care erau fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei ]n Fran\a. Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste scene, ceea ce se explic[, spunea Otilia, prin faptul c[ fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimit[\ii le fu tulburat[ de apari\ia lui St[nic[. — Ei, zise el triumf[tor lui Felix, nu \i-am spus eu c[ are s[ se ]nt`mple ceva extraordinar ]n cur`nd? He, hei, St[nic[ e totdeauna bine informat. +ti\i c-am f[cut pe detectivul. L-am g[sit pe Titi. — Unde e? — E acas[, ]l trateaz[ soacr[-mea cu zeam[ de l[m`ie. St[nic[ povesti scurta odisee a lui Titi. Nu fusese dec`t o banal[ escapad[. Titi se ]nt`lnise cu Soha\chi, care ]l b[tuse pe umeri amical =i-i f[cuse teoria obiectivit[\ii. }ntre ei, zise el, nu putea fi nici un conflict. Ce fusese ]ntre Titi =i sor[-sa, nu-l interesa. Sunt lucruri care se ]nt`mpl[ des, f[r[ ca prin asta s[ se rup[ leg[turile dintre prieteni. Ei, ]n definitiv, n-aveau dec`t p[reri bune despre el, =i chiar Ana, „pe onoarea mea“, a regretat c[ s-au certat. Cum? Un b[rbat cu o femeie, care au tr[it ]mpreun[ o vreme, trebuie s[-=i scoat[ ochii? Soha\chi re]nvie amintirile de =coal[, ce pl[ceau at`t de mult lui Titi, ]l trat[ cu vin =i-l ame\i at`t de bine, ]nc`t ]l duse acas[ la ei, la fostul lui c[min. Acolo, culmea, d[du ochii chiar cu Ana, care ]l primi foarte jovial. Era m[ritat[ din nou, dar so\ul avea cas[ ]n ora=. Acum avea s[ vin[ =i el aici s-o ia. Titi se sperie, ]ns[ to\i ]l asigurar[ c[ nu e nimic, c[, dimpotriv[, noul so\ zisese: cum se face c[ nu cunosc eu pe domnul Tulea, fostul t[u b[rbat? A= fi onorat, am auzit c[ e pictor de seam[ =i b[iat de familie bun[. Ana merse p`n[ acolo ]nc`t, ]n grab[, oferi lui Titi c`teva mici aten\ii de ordin erotic, de care acesta era at`t de lipsit de mult[ vreme. Veni =i so\ul, se ar[t[ ]nc`ntat =i generos, comand[ de b[ut, se scandaliz[ la ideea ca Titi s[ plece a=a de repede =i, c`nd dup[ o noapte de b[utur[, constatar[ c[ s-a f[cut ora patru diminea\a, to\i sf[tuir[ pe Titi s[ r[m`n[ p`n[ se face bine ziu[. So\ul disp[ru, =i Titi avu, pentru dou[ ore,

331


G. C[linescu

iluzia c[ este iar c[s[torit. Ce urm[rea Ana? St[nic[ pretindea c[ sunt la mijloc planuri infernale. }n fond, se pare c[ nu era nimic altceva dec`t o lips[ de \inut[ moral[, de mic[ burghezie, amestecat[ =i cu speran\a ascuns[ de a trage un mic folos. Dup[ ce se desp[r\ise de Titi, Ana ]ncepuse s[ se slujeasc[ de amintirea lui ca de o distinc\ie. Fiindc[ auzise vorbindu-se de Otilia, de mo= Costache =i de ceilal\i cu nuan\[ de respect burghez, se sim\i datoare s[ explice lumii c[-i cunoa=te, doar a fost c[s[torit[ cu domnul Tulea, dar a fost nevoit[ s[ se despart[ prin bun[ ]n\elegere, fiind interese mari de mo=tenire, care nu se pot spune. Ana invent[ fel de fel de absurdit[\i ]n privin\a asta. Noul so\, care era un om de aceea=i mentalitate, ]i b[tea ]n strun[. Erau to\i oameni pentru care orice cuno=tin\[ era pre\ioas[, fiindc[ po\i s[ te lauzi c-o ai, =i a c[ror unic[ petrecere ]n via\[ era de a vizita azi pe unul, m`ine pe altul. Soha\chi ar fi socotit cuno=tin\[ =i pe acela cu care s-ar fi b[tut, dup[ terminarea conflictului, at`ta sociabilitate era ]n el. Odat[, c[lcat pe picior, ]njurase pe drum pe un individ, care r[spunsese =i el cu mult[ culoare argotic[. Soha\chi uit[ incidentul, dar \inu minte figura, =i ]ntr-o zi apuc[ pe individ de bra\, vorbi cu el, ]l invit[ ]ntr-o bodeg[ mir`ndu-se mereu de unde-l cunoa=te. Chestiunea se l[muri, dar rivalii efemeri r[maser[ prieteni. Familia Soha\chi era, cu toate ridic[rile prin profesii, ]nc[ de structur[ mahalageasc[, recalcitrant[ la r[ceala protocolar[, ]nc`t e foarte cu putin\[ ca numai acesta s[ fi fost tot misterul re\inerii lui Titi. }ns[ Aglae, pu\in complicat[ suflete=te, dar cu purt[ri de familie veche, fu implacabil[. Pe Titi nu-l ]nvinov[\i deloc c[ acceptase invita\ia, ci blestem[ pe Ana =i toat[ stirpea ei c-au ]ndr[znit s[ ame\easc[ un b[iat slab, sc[pat de sub ochii „mamei lui“. }l sui pe Titi care, ]n fond, satisf[cut fiziologice=te, se sim\ea bine, ]n pat, ]i puse ]n jurul capului felii de cartof, ]i d[du tisane =i-i recomand[ ca, alt[ dat[, s[ fie mai prudent. Aglae luase ]n st[p`nire des[v`r=it[ pe Titi, av`nd aerul de a spune c[, f[r[ ea, Titi e un nefericit. Otilia r`se =i ]ntreb[ ce fac ceilal\i. St[nic[ ]i comunic[ cum c[ to\i o iubesc superlativ =i regret[ c-au jignit-o, =i mai

332


Enigma Otiliei

ales ]i transmise dorin\a Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea nici un fel de fiere =i uita repede r[ut[\ile altora. Consult[ din ochi pe Felix =i zise c[ niciodat[ n-a fost sup[rat[, ceea ce determin[ pe preagr[bitul St[nic[ s[ dispar[ numaidec`t =i s-o aduc[ pe Aurica. Toat[ extraordinara revolu\ie sufleteasc[ a lui Felix, la apari\ia ca din vis a Otiliei, ]ncepu s[ fie am[r`t[ de aceste ]ntrevederi, care ]i r[peau ceva din drepturile lui. Otilia intui nemul\umirea lui Felix =i-l m`ng`ie repede =i pe furi= pe o m`n[, ]n sensul c[ de el va avea ea grij[ mai t`rziu. Aurica intr[ ]n odaie aproape umilit[, s[rut[ pe Otilia pe am`ndoi obrajii =i p[ru s[ nu mai aib[ nimic din r[utatea ei. Sl[bise =i mai tare, gropi mari, vinete ]i ]nconjurau ochii, =i era o mizerie s-o vezi vopsit[ violent pe fa\[, ca s[ par[ t`n[r[. Otilia fu pe loc ]nduio=at[ =i, fiindc[ sim\ea lipsa p`n[ =i a r[ului dac[ se obi=nuise cu el, revederea veri=oarei o bucur[. }i mul\umi de cartea po=tal[ =i de scrisoare, f[c`nd-o s[-=i lase capul ]n jos, =i atunci St[nic[ =i Felix ]=i d[dur[ seama c[ Aurica scrisese pe furi= o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan ni=te nimicuri, o sticlu\[ de parfum, un guler scrobit de broderie (se purta atunci) =i le d[du generos Aurichii, de=i nu avusese inten\ia aceasta, =i lucrurile le cump[rase pentru ea. Aurica ]ncepu s[ pl`ng[, ur`\indu-=i toat[ fa\a. Nu pl`ngea de c[in\[, ci din nervozitate. Dac[ s-ar fi analizat, ar fi descoperit c[ invidia pe Otilia ca ]ntotdeauna, ]ns[ acum invidia se pref[cuse ]n sentiment de ]nfr`ngere, ]n casa ei. Ap[s`nd, f[r[ tact, pe partea cea mai dureroas[ a sufletului ei, St[nic[ ]i declam[ aceste inep\ii: — Aurico! Nu mai pl`nge, c[ St[nic[ vegheaz[. Viitorul t[u abia acum ]ncepe. Am pentru tine ni=te partide str[lucite. Aurica, ]ns[, ]ncetase numaidec`t s[ pl`ng[ =i examina cu lacom[ curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care arunc[ o vorb[ nepl[cut[: — +i c`nd sunte\i deci=i s[ face\i nunta? ]ntreb[ ]n mijlocul unui oftat cu tril, ca dup[ pl`ns. — Nunt[? Cu cine? ]ntreb[ mirat[ Otilia, observ`nd paloarea subit[ a lui Felix.

333


G. C[linescu

— Cu... Pascalopol! zise, cu o real[ nevinov[\ie, Aurica. — Ah, se sup[r[ Otilia, m-a\i ]nnebunit cu Pascalopol [sta! Am ]nceput s[-l ur[sc, s[racul! Cine v-a spus c[ m[ m[rit cu Pascalopol? E o vorb[ f[r[ sens. }nainte nu v[ mira\i deloc c`nd Pascalopol m[ \inea pe genunchi, =i acum, c[ sunt nubil[, trebuie neap[rat s[ vede\i lucruri suspecte. S-a obi=nuit cu mine =i cu noi to\i, cum ne-am obi=nuit =i noi cu el. Asta e tot. Nu m[ pot lipsi de el, cum nu m[ pot lipsi de papa. Dac[ asta trebuie neap[rat s[ duc[ la nunt[, atunci nu mai =tiu ce e prietenia =i mai ales respectul. A= vrea s[ descop[r c[ mama ]l ]n=ela pe tata, c[ Pascalopol e tat[l meu adev[rat. Atunci a= fi, ]n sf`r=it, eliberat[. A= putea s[-l iubesc ]n tihn[ pe bietul meu Pascalopol, f[r[ insinua\ii. — S[ fac eu cercet[ri! se oferi St[nic[. Otilia strig[ lui Felix: — Drag[, d[-i o cr[vat[, din partea mea, ca s[ nu m[ mai persecute. — Cum! s[ri St[nic[. Ai cravate? +i smulse tot mormanul de pe um[rul lui Felix: — Faine! Minunate! Adev[rat pariziene. Otilia fu s[rutat[, cu un \oc sonor, pe frunte. St[nic[ d[du s[ fug[ pe u=[ cu cravatele, dar Otilia ]i smulse c`teva din ele: — Nu toate, St[nic[, ce faci? Mai sunt =i al\ii. — Care al\ii, se r[\oi St[nic[, care al\ii? Eu pentru tine mi-am pus lini=tea sufleteasc[ ]n joc, am f[cut aici fapte mari, cu modestie, ]n t[cere. Vei vedea tu ce merit de la tine! Am s[-\i spun o chestie teribil[, dar nu acum. Las[, c[ Felix se duce el singur la Paris, v[ duce\i am`ndoi, nu mai face\i pe misterio=ii. Am =tiri pozitive. Chestia e studiat[, hot[r`t[. Abia seara t`rziu, Otilia sc[p[ de to\i =i, a=ezat[ dup[ modelul ei pe sofa, ]n fa\a lui Felix, pe care-l chemase, ]i povesti toate m[runtele bucurii ale plimb[rii, mestec`nd, din c`nd ]n c`nd, c`te o bomboan[ =i d`nd =i lui Felix. Acesta asculta =i contempla. Otilia se rotunjise pu\in la fa\[, a=a ]nc`t forma osoas[ a capului ie=ea =i mai bine ]n eviden\[, devenise

334


Enigma Otiliei

mai lucioas[, mai feminin[, f[r[ s[-=i piard[ aerul copil[resc. Ochii ]i erau mai arden\i =i, ]n genere, \inuta ei era mai sigur[. }n vorba =i gesticula\ia ei se citeau o st[p`nire deplin[, o maturitate enigmatic[. Cu toat[ exuberan\a fetei, Felix se sim\ea inferior. }n ochii Otiliei mocneau judec[\i despre via\[ =i despre el, hot[r`ri ]ndelung meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei ]l paraliza. Oric`t compararea i se p[rea jignitoare, se g`ndea la Georgeta. Aceea p[rea =i ea emancipat[, liber[ ]n mi=c[ri, protectoare =i avea =i ea detestabilul tic de a-l apuca de b[rbie ca pe un copil. +i, cu toate acestea, ]n ochii ei se citeau o total[ ne]ncredere ]n puterile ei feminine =i un respect nesf`r=it pentru b[rbat. Nimic ]n purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile =i cuvintele ei erau pline de gra\ie, ]ns[ totul respira prea mult[ inteligen\[. Otilia tr[ia cum c`nta la pian, zguduitor =i delicat, ]ntr-un tumult de pasiuni, notate precis pe h`rtie, st[p`nite =i justificate. Otilia p[rea c[ „=tie multe“ =i intimida pe b[rbat, irit`nd pe femei, care ]n genere du=m[nesc pe orice femeie independent[ fa\[ de b[rbat. Mo= Costache, Pascalopol, St[nic[, Felix ]nsu=i n-ar fi ]ndr[znit s[ contrarieze pe Otilia. O scurt[ oboseal[ a ochilor, o ducere a m`inilor la t`mple, ca un repro=, ]mpietrea pe cauzatorul presupus al sup[r[rii =i-i d[dea sentimentul catastrofei. C`nd Otilia ]nconjura cu la\ul delicat al m`inilor ei sub\iri g`tul lui mo= Costache, b[tr`nul r`dea cu toate liniile fe\ei, dar dac[ Otilia dezaproba, oric`t de bl`nd, ceva, mergea ]n v`rful picioarelor, ca ]n odaia unui bolnav. Aceast[ siguran\[ izbise, din prima clip[, c`nd intrase ]n casa lui Giurgiuveanu, pe Felix, =i o acceptase ca pe ceva ce-i lipsea, ghicind ]n ea unul din atributele maternit[\ii. Felix a=teptase de at`ta vreme pe Otilia, =i acum, c`nd o avea ]nainte, mai frumoas[ =i mai binevoitoare pentru el ca oric`nd, era nemul\umit. Otilia din a=tept[rile lui se supunea ]nchipuirilor, se mi=ca dup[ dorin\ele lui, aceasta era independent[. C`nd Otilia din vis deschidea gura s[ spun[ lui Felix c[ nu-l iube=te, Felix am`na sentin\a =i o contesta, acum Otilia vorbea tare, spunea propozi\ii satisf[c[toare, ]ns[ nu a=a netezi, cum le-ar fi dorit el.

335


G. C[linescu

— De ce m[ prive=ti a=a fix? ]ntreb[ Otilia. — Nu, nimic! protest[ Felix, de=i o serie ]ntreag[ de nedumeriri ]i muncea creierul. Otilia nu spunea lui Felix c[ nu-l iube=te, ci numai se ap[ra de ]nvinuirea c[ nu-l iube=te. Nu da nici un curs sentimentului, nu ]n forma brutal[ pe care, de mult, Felix o gonise din mintea lui, ca absolut incompatibil[ cu dragostea ad`nc[, dar sub chipul proiectelor, al vis[rii ]mpreun[. Felix ar fi voit ca Otilia s[ spun[: „Mai t`rziu, c`nd vom fi ]mpreun[„, ]ns[ ea nu f[cea nici un proiect de viitor. Odat[, ea d[duse a ]n\elege c[ Felix are, mai ]nt`i de toate, de ]ndeplinit o misiune ]n via\[, s[-=i promoveze cariera, ]ns[ nu era acesta un motiv de a goni p[n[ =i visurile. Evident, sufletul Otiliei era impenetrabil, =i, dac[ ea juca con=tient o comedie, o juca cu mult[ fine\e =i gra\ie. Cu c`t Otilia s[ruta mai des pe Felix, pe frunte, pe obraz, sau u=or, ca pe un copil, pe gur[, cu c`t ]l asigura c[ „tu trebuie s[ faci cum ]\i zic eu, am eu vederile mele“, sau ]i repro=a „a=a m[ iube=ti tu pe mine?“, cu stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulci unui r[nit must[cios pe masa de opera\ie, cu at`t demoralizarea se ]ntindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezv[luia ca defini\ia surorii, tocmai acum c`nd se de=teptase ]n el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimula\ie, profund ]n sentimente, Felix, dup[ oarecare codire, marturisi Otiliei starea lui de spirit: — M[ ]ntrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentiment ciudat. Prezen\a ta aici m[ face fericit, te-am a=teptat cu ]ncredere, te-am visat, dar sunt chinuit de ]ntreb[ri. Dac[ mi-ai spune neted c[ nu m[ iube=ti, a= fi am[r`t cum nu po\i s[-\i ]nchipui, totu=i m-a= resemna, fiindc[ a= socoti c[ te tiranizez, f[c`nd prea mare parad[ de triste\e. Nu =tiu bine ce hot[r`re a= lua, dar \i-a= p[stra totdeauna devotamentul meu. Tu spui ]ns[ c[ m[ iube=ti! Dar de ce nu spui asta ca mine, de ce sufletul t[u nu e a=a de neted ca al meu? Nu pot s[-mi ]nchipui dragostea, dec`t sf`r=ind cu c[s[toria. Sunt de acord c[ trebuie s[ a=tept, dar de ce nu-mi vorbe=ti de viitor, de ce nu m[ faci p[rta= la proiectele tale? De ce taci, pentru Dumnezeu, de ce

336


Enigma Otiliei

nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nim[nui nimic? Nu-mi trebuie de la tine dec`t un cuv`nt, =i a=tept oric`t, =i m[ port oricum vrei tu. — +i ce cuv`nt e acela? — Un cuv`nt limpede, care s[-mi dea certitudinea c[ m[ iube=ti sau nu. — Dar, Felix, pentru numele lui Dumnezeu, te iubesc, de c`te ori \i-am spus? — Nu =tiu, nu m-am exprimat bine, v[d c[ nu-mi ajunge! Te vei c[s[tori vreodat[ cu mine? — Felix, nu complica lucrurile! De ce, dac[ tu singur recuno=ti c[ nu e acum momentul pentru asta, s[ vorbim de viitor? Esen\ial pentru tine este c[ te iubesc. Sunt sigur[ c[ te voi iubi =i m`ine, dac[ vei fi cuminte, bine]n\eles, nu pot s[ vorbesc ]ns[ de pe acum de ceea ce se va ]nt`mpla m`ine. Poate c[ m`ine, c`nd tu sf`r=e=ti studiile, nu m[ mai iube=ti. — Niciodat[! — Vom vedea. Dac[ m[ vei iubi, se va ]nt`mpla ceea ce dore=ti. — Deci, ]mi f[g[duie=ti? — Oh, e=ti ineducabil. Este cum \i-a= spune: ]\i promit s[ nu mor m`ine. +i tu, Felix, vrei s[ te faci doctor, om tare! Am avut totdeauna fric[ s[ hot[r[sc lucrurile dinainte, lucrurile care nu sunt ]nc[ ]n puterea mea. N-am zis niciodat[: m`ine voi c`nta la pian, dar, ]n fa\a pianului, am c`ntat. Niciodat[ nu m-ai auzit spun`nd: am s[ merg la Paris, =i am mers ]ndat[ ce mi s-a propus. Nu ]n\elegi ce vreau s[-\i spun? Eu stau de vorb[ cu tine, cel de acum, =i \ie ]\i spun: „te iubesc“, cu tine m-a= c[s[tori, dar acum nu pot. Nu promit nimic, privesc via\a care se desf[=oar[, de tine depinde totul. Teoretice=te, Felix ]n\elegea prea bine, dar, pentru o fat[, explica\ia p[rea cam subtil[. Tot sufletul lui, voluntar =i idealist, tr[ia ]n temeiul unui program, niciodat[ mul\umit cu prezentul. Putea s[ fie adev[rat ceea ce spunea Otilia, dar putea fi =i o tactic[ de fat[ =ireat[ de a ocoli preciziunile.

337


G. C[linescu

— Ascult[, Otilia, s[ zicem c[ m`ine, c`nd c[s[toria noastr[ ar fi posibil[, eu te-a= iubi la fel =i tu la fel, atunci ai primi s[ fii so\ia mea? Otilia r`se, str`nse pe Felix ]n bra\e, ca pe mo= Costache, cu sensul: „nu-\i vine mintea la cap deloc“ =i zise: — Felix, du-te =i te culc[. Mi-e somn. M`ine povestim fiecare ce-am visat. }n ziua urm[toare, Pascalopol f[cu o vizit[ quasioficial[. Str`nse viguros m`inile lui mo= Costache, ]i d[du un port\igaret dintr-un lemn parfumat, se interes[ de s[n[tatea lui. Acelea=i bune aten\iuni le avu =i fa\[ de Felix, a c[rui min[ o l[ud[. Scoase din buzunar un portefeuille mic, de marochin ro=u, =i i-l d[du. Apoi, Pascalopol f[cu fa\[ de c`te=itrei un raport am[nun\it asupra petrecerii ]n Fran\a, dest[inuind itinerariul, ]ngrijirile date Otiliei, micile incidente. Ai fi zis un unchi care comunic[ celorlal\i membri ai familiei cum s-a achitat de ]ns[rcinarea de a plimba o nepoat[. Pascalopol se mir[ c[ anume scrisori nu fusese primite de mo= Costache. Deoarece spusese acolo lucruri pe care aci ]n Bucure=ti le =tiuse totu=i St[nic[, Felix b[nui pe dat[ pricina. T[cu ]ns[ din gur[, fiindu-i sil[ de orice dela\iune. Pentru c[ afar[ era cald =i adia un v`nt dulce, cu miros de salc`m, Pascalopol avu dorin\a de a sta ]n chio=cul din gr[din[ =i de a juca o partid[ de c[r\i. El g[si c[ e p[cat ca rudele s[ se certe ]ntre ele, fiindc[ acum ar fi avut-o =i pe Aglae printre ei. Otilia se oferi numaidec`t s-o cheme, ]ns[ mo= Costache fu ne]nduplecat. Spuse, foarte r[gu=it, punctul lui de vedere: — Cine nu se poa-poart[ bine cu fe-feti\a mea n-are ce c[uta aici. +i r`se mul\umit, p`n[ la m[selele din fund, c[tre Otilia, care s[ri pe genunchii lui =i-l ]ncoron[ cu bra\ele. — Papa! zise ea, ]ndrept`ndu-i unicul fir de p[r, pe care acuitatea ochilor ei ]l z[rea ]n v`rful \estei b[tr`nului. Mo= Costache fu a=a de mul\umit, ]nc`t primi s[ joace c[r\i, miz`nd cinstit, pe fa\[, =i continu[ jocul =i dup[ ce pierdu. Satisfac\ia lui ]nv[luia =i pe Felix, c[ruia ]i ]ntinse, dintr-o dat[, un fi=ic cu bani.

338


Enigma Otiliei

— A-am uitat s[ \i-i dau, explic[ el, e dreptul dumitale. — Ei, Costache, nu e a=a c[ domnul Felix e un b[iat bun, cum \i-am prevestit eu? — Buun! aprob[ b[tr`nul. El =i cu Otilia sunt copiii mei. — Tu, Costache, ai p[r\ile tale bune =i p[r\ile tale rele, zise Pascalopol. Doar te cunosc de at`ta vreme. Cine nu te-ar =ti, cum te =tiu eu, ar zise c[ e=ti indiferent fa\[ de copii, =i tu, dimpotriv[, ]i iube=ti. }ns[, vezi tu, Costache, n-ajunge s[ iube=ti un copil, trebuie s[-i faci via\a mai frumoas[, s[-i dai toate bucuriile, dac[ po\i s[ i le dai. Asta e v`rsta lor cea mai ]nc[rcat[ de dorin\i, =i ce-\i lipse=te acuma nu mai cape\i niciodat[. Eu mi-aduc aminte, Costache, c[, fiind copil, am vrut s[ m[ duc la circ, odat[ c`nd se reprezenta nu =tiu ce num[r. Nu m-au l[sat, nu-mi amintesc din ce pricin[. Via\a pentru mine n-a avut ]n ziua aceea nici un ]n\eles. Apoi am fost la circ, chiar la acela=i circ, ceva mai t`rziu, =i am v[zut programul, dar nu mi-a trecut insatisfac\iunea. Prietenii mei care fuseser[ ]mi povestir[, spre ciuda mea, cu at`ta culoare reprezenta\ia la care nu asistasem, ]nc`t regretul de a nu fi v[zut-o pe aceea a r[mas nevindecat. Este, Costache, ca =i c`nd fata pe care am dorit-o la dou[zeci de ani mi-ar fi dat[, ca prin minune, acuma. E prea t`rziu. Mai pl[cut e s[-\i aduci aminte fericiri trecute, dac`t ca dup[ o tinere\e uscat[ s[ ai t`rziu ceea ce n-ai avut la vreme. Tu iube=ti pe Otilia, f[r[ ]ndoial[, =i ea te iube=te pe tine. }\i jur aici, fa\[ de ea, c[ niciodat[ nu s-a pl`ns. Deocamdat[, nici n-ar avea de ce. Dar, Costache, g`nde=te-te la ce \i-am spus eu odat[, de nu, ]\i fur pe Otilia. }mi trebuie =i mie. Felix se ]ncrunt[ deodat[, ]ns[ Pascalopol ]l v[zuse =i-l b[tu cu palma peste m`n[, ]ntinz`ndu-se pu\in peste mas[. — Nu te speria, am respectat ]ntotdeauna drepturile tinere\ii. +i dumneata ]mi e=ti simpatic, ca =i Otilia. Mo= Costache, f[r[ s[ se supere de bl`nda moral[ a lui Pascalopol, aproba mereu cu capul =i, ]n cele din urm[, f[cu cu ochiul, misterios: — Am eu planurile mele, cu Otilia mea!

339


G. C[linescu

Otilia rug[ at`t pe mo= Costache c`t =i pe Pascalopol s[ nu-=i mai fac[ planuri ]n privin\a ei, pentru c[ ea, zicea, nu dore=te nimic altceva dec`t s[ =tie pe „papa“ s[n[tos, =i fiindc[ era „decis[„ s[ moar[ t`n[r[, ]nainte de a se ivi dezam[girile ]n via\[. Ea era, dimpotriv[, de p[rere ca „papa“ s[ fie mai ]ng[duitor fa\[ de Aglae, c[ci ]i era, ]n definitiv, sor[. Veni vorba despre Simion, =i mo= Costache deveni, amintindu-=i chestiunea, a=a de indignat, ]nc`t nu fu capabil s[ exprime nici o idee. Pascalopol dezvolt[ aceast[ teorie: — Persecutarea b[rbatului de c[tre femeie, ]n c[snicii cu copii mul\i, e un fenomen foarte frecvent. Am cunoscut multe cazuri, ]ns[ unul, mai cu seam[, ]mi este ]nc[ proasp[t ]n minte. C`nd eram licean =edeam ]n gazd[ pe strada +tirbey-vod[, la un t`mplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o strad[ de lux, a fost, nu mult ]nainte, teritoriu cu vii. T[ierea bulevardului Elisabeta a atras dup[ sine deschiderea unui cartier nou, pref[c`nd ]n or[=eni pe ni=te simpli \[rani. Picat de la \ar[ de pe undeva, Scarlat a g[sit aci pe ultimul vl[star feminin al unei familii de acestea simple, care de\inea o curte mare de tot. Scarlat, fiind t`mplar, =i-a f[cut spre strad[ ni=te case pasabile, care se v[d =i acum, =i le-a ]nchiriat. Terenul l-a t[iat ]n dou[ prin alt[ cas[ cu prisp[, pe care la fel o ]nchiria mai ieftin, cu odaia, la studen\i. Coridorul acestei case cu p[limar r[spundea ]n fund unde, ]n plin centru al ora=ului, d[deai de o priveli=te cu des[v`r=ire \[r[neasc[. Acolo, Scarlat avea o cas[, ca pe la munte ]n Muntenia, cu pridvor lat =i cu bolt[, livad[ mare, neb[nuit[, de pomi, =i ]n fund, ]n fund de tot, pierdut[ printre pomi, o magherni\[, servind de atelier. Acolo lucra el u=i, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred c[ nu exist[ cas[, ]n tot cartierul Matache M[celaru, ]n care lemn[ria s[ nu fie lucrat[ de Scarlat. Era un om simpatic afar[ din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei =i al copiilor. Sem[na pu\in cu Creang[, fiind mai slab, avea un r`s s[n[tos, contagios =i c`teva expresii filozofice, printre care cea mai tipic[ era: „bun de tot!“ Erau a=a de \[rani, ]nc`t m`ncau pe o m[su\[ joas[, st`nd turce=te ]n pat. Scarlat era un martir oficial

340


Enigma Otiliei

al familiei. C`nd ]i spuneai ceva care confirma aceast[ tragedie, clipea m[runt, striga „bun de tot“ =i te b[tea u=or pe p`ntece, r`z`nd cu sughi\uri, cu un timbru de o nevinov[\ie ]nduio=[toare, care ]mi r[sun[ ]nc[ ]n urechi. Dac[ a= avea o plac[ de fonograf cu „bun de tot“ al lui Scarlat, a\i pricepe ce fel de om era. Scarlat n-avea nici un mijloc de ap[rare, afar[ de r`sul lui =i de „bun de tot“. Era tot ce f[cea ]n momentele lui cele mai critice. Intram adesea ]n atelierul lui, unde ]mi d[dea buc[\i de lemn =i r`ndelele complicate s[ m[ joc, =i-mi spunea cu glas comic lucruri de astea: „Bun de tot!“ „Cea b[tr`n[ (soacr[-sa) nu vrea s[-mi dea de m`ncare! Hi,hi,hi! Bun de tot!“ — Nu-i d[dea chiar de m`ncare? ]ntreb[ Otilia. — Nu, oric`t v-a\i mira. Scarlat muncea ca un c`ine, se ]mb[ta c`teodat[ la desperare, =i depunea tot c`=tigul ]n m`inile nevestei, despre care mi-aduc doar at`ta aminte c[ avea fa\a prea rumen[ =i plin[ de vini=oare, =i ochii aprin=i de conjunctivit[ granuloas[. Avusese copii mul\i, pe care ]ns[ nu-i vedeam, fiind risipi\i, =i la care \inea cu fanatism madam, s[-i zicem, Scarlat. Bietul t`mplar era persecutat ]n chipul cel mai groaznic. M`nca numai urzici, timp de o s[pt[m`n[, ]n fa\a odioasei soacre („cea b[tr`n[„), care mu=ca lacom dintr-un c`rnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se d[dea de m`ncare. Mi s-a spus chiar c[ a murit din cauza asta. A plecat diminea\a la lucru =i a picat jos, mort, dup[ ce ceruse ]n zadar nevestei s[-i dea o bucat[ de p`ine cu ceva. Scarlat ar fi cerut, ]ns[ era m`ndru, fiind proprietar. S[-=i opreasc[ din c`=tig, nu putea iar[=i. Nevasta se ducea singur[ s[ ]nc[seze banii, sub cuv`nt c[ b[rbatu-s[u e be\iv. Scarlat privea cum i se iau banii =i nu putea spune dec`t „Bun de tot!“ Era de o onestitate scandaloas[. Singurul lui mijloc de a se hr[ni mai bine, cu onoare, erau pomenile. }ns[ la pomeni, d`ndu-se mai mult vin, se ]mb[ta. — Cum ]\i explici enormitatea asta, ca o femeie s[ chinuiasc[ astfel un b[rbat? ]ntreb[ Otilia. — }n modul cel mai simplu. Nevasta lui Scarlat era o femeie de jos cu o capacitate de afec\iune redus[. C`t[ vreme n-au

341


G. C[linescu

avut progenitur[, s-a purtat normal. Apoi au ]nceput s[ vin[ pruncii, =i nevasta a fost cople=it[ de grija pentru copii, care e mai puternic[, fiindc[ este instinctual[. La mam[-sa \inea iar[=i prin instinct. Ca \[ranc[ de origine, ]=i ]ndeplinea automatic a=a-zisul sentiment, care ]ns[, din cauza copiilor mul\i, o irita, o obosea. Pentru Scarlat nu mai r[m`nea nimic dec`t irita\ia. Vreau s[ zic c[ oamenii simpli nu pot ]ntre\ine dec`t un singur sentiment, =i c[ =i pe acela ]l ]nlocuiesc cu un fel de automatism. Un om din popor nu poate fi =i patriot, =i tat[ sublim totodat[, o mam[ nu-=i poate iubi b[rbatul =i copiii. Ori iube=te pe b[rbat =i bate pe copii, ori iube=te pe copii =i bate b[rbatul. Eu am experien\[ de la mo=ie, sunt, cum s-ar zice, vindecat de anume romantisme. Unul care \ine ]n chip exagerat la un c`ine este epuizat suflete=te =i scoate cu\itul la tat[-s[u. Emotivitatea, delicate\ea sufleteasc[, astea sunt produse ale inteligen\ei, sunt complica\iuni superioare. Am observat c[ p[rin\ii cu copii mul\i iubesc r[u copiii, ]n bloc, dimpotriv[, sunt plini de afec\iune aceia care n-au deloc copii. }n sf`r=it, s[ nu generaliz[m =i s[ revenim la cazul Aglaiei. Ea a fost totdeauna o femeie potolit[, lipsit[ de curiozitate, n-a fost la teatru, n-a citit c[r\i. C`nd a ]nceput s[ aib[ copii, ea =i uitase de Simion, =i c`nd a avut copii mai mul\i, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, de structur[ normal[, care nu poate fi ocupat[ dec`t de un singur sentiment deodat[. }n privin\a asta, mi-aduc aminte ceva foarte nostim. Aveam o m[tu=[ cu copii mul\i, care, c`nd se a=eza cu dragostea la o fat[ (avea numai fete), o cople=ea. Dar ]n timpul acela, era certat[ cu toate celelalte fete. C`nd se certa cu una, ]n chip necesar se ]mp[ca cu alta. Aglae are, dimpotriv[, sufletul mai cuprinz[tor. Ea \ine la to\i copiii ei, renun\`nd numai la bietul Simion. Nu-i pretinde, dar, s[ te iubeasc[ =i pe dumneata, domni=oar[ Otilia. Felix nu-l v[zuse niciodat[ pe Pascalopol a=a de vorb[re\. Mo=ierul povestea, ]ns[ avea aerul c[ face o m[rturisire deghizat[, c[-=i descarc[ sufletul. De altfel, acela=i sentiment p[rea s[-l aib[ =i Otilia, fiindc[, relu`ndu-=i un vechi obicei, se a=ez[ ]nd[r[tul scaunului mo=ierului, =i-i tot scutura cu m`na

342


Enigma Otiliei

umerii hainelor. Pascalopol avea aerul s[ zic[: „numai eu =tiu s[ iubesc, fiindc[ sufletul meu e vacant, fiindc[ eu n-am iubit ]nc[ pe nimeni“. Amintindu-=i ce-i spusese mo=ierul despre trecutul lui, Felix p[trunse pentru ]nt`ia oar[, eliberat de egoismul lui de t`n[r, mica tragedie a lui Pascalopol. Mo=ierul suporta dificult[\ile unei familii mai mult dec`t mo= Costache, ]ns[ cu riscul de a fi plictisitor. Se expunea la situa\ii ca aceea c`nd el, Felix, determinase pe Otilia s[ nu-l mai primeasc[. Ce instincte nesatisf[cute ]mpingeau pe Pascalopol ]n aceast[ sl[biciune? Jum[tate b[nuitor, jum[tate plin de interes pentru Pascalopol, Felix ]ntreb[: — Din c`t v[ cunosc, mi-am dat seama c[ sunte\i afectuos, c[ iubi\i copiii. De ce, atunci, m[car pentru asta, nu v-a\i c[s[torit din nou? Pascalopol privi pe Felix cu un z`mbet bl`nd, amar, ca =i c`nd ar fi ghicit o curs[ din partea t`n[rului. }n chip de ap[rare, Otilia ]l ]mbr[\i=[ de-a binelea, cu speteaza scaunului cu tot. — Iubite domnule Felix, s[ vezi pentru ce nu. Sensibilitatea exagerat[ e legat[ de unele neajunsuri. Un om sub\ire nu iube=te numai copiii, ci un anume fel de copii, el ar vrea, bun[oar[, copiii de la o anumit[ femeie, pe care o iube=te, =i ar avea sil[ de al\ii. Aglae iube=te copiii ei f[r[ discern[m`nt, de=i sunt ai lui Simion, pe care ]l dispre\uie=te. Vezi c[ dragostea fin[ e selectiv[. Cu temperamentul meu, cu educa\ia mea, eu mi-am f[cut ]n cap un anume tip de copil pe care l-a= iubi. Cred c[ unui om de v`rsta mea o s[-i ]ng[dui\i s[ fie sincer =i s[ m[rturiseasc[ cum c[ i-ar fi pl[cut o fat[ ca domni=oara Otilia. Dac[ prin c[s[torie a= c[p[ta-o acum pe domni=oara Otilia, dar mare, fiindc[ nu am timp s[ mai a=tept, m-a= c[s[tori. }ns[ cum nu se poate, =i domni=oara Otilia e n[scut[, profit =i eu de ocazie =i-i ar[t =i eu micile mele paternit[\i de om ratat ]n via\a familial[. +i dumneata mi-e=ti simpatic, adaug[ mo=ierul, v[z`ndu-l pe Felix cam posac. }ns[ Felix era ]ntunecat dintr-o obscur[ gelozie. Nu-i pl[ceau demonstra\iile acestea de simpatie fa\[ de Otilia, nici m[car sub forma paternit[\ii. Se temea c[, ]n fond,

343


G. C[linescu

Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni de alt[ natur[. Prins ]n discu\ie, ]=i expuse rezerva: — Tot ce spune\i e interesant, ]n general. }n cazul special al iubirii paterne, am oarecare ]ndoieli. Iubirea dintre tat[ =i copii se bizuie ]nt`i de toate pe instinct, pe leg[tur[ de s`nge. F[r[ ]ndoial[ c[ un om ]n v`rst[ e capabil de iubire dezinteresat[ pentru o fat[, dar se poate s[ cad[ =i ]n curs[, cum a= c[dea eu, crez`nd c[ iubesc ca o sor[ o fat[ care nu mi-e rud[. Pascalopol fu a=a de izbit de aceast[ observa\ie a lui Felix, ]nc`t t`n[rul se c[i =i-=i d[du seama abia dup[ ce vorbise de brutalitatea insinu[rii lui. Mo=ierul b[tu darabana cu degetele, oft[, ]ntoarse capul spre Otilia =i zise, ]n sf`r=it, ]n chip de ]nchiere: — Domni=oara Otilia e singur[ ]n m[sur[ s[ judece ]n aceast[ materie. Suntem to\i nimic altceva dec`t ni=te bie\i oameni. Felix fu a=a de m`hnit de ie=irea lui incon=tient[, ]nc`t, profit`nd de un moment de neaten\ie din partea celorlal\i, se scul[ de la mas[ =i se pierdu prin curte. La un moment dat, ie=i din ograd[ cu m`inile ]n buzunar =i capul gol, =i se plimb[ pe strada pustie, st[p`nit[ de umbra clopotni\ei m[n[stirii. Se ]nvinov[\i de r[utate, de lips[ de respect fa\[ de Pascalopol, de gelozie ne]ndrept[\it[. }n planul de dezvoltare a personalit[\ii lui, pe care-l alc[tuise ]n minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni =i de a reac\iona ]mpotriva inimici\iei prin rezerv[. Purtarea lui fa\[ de Pascalopol era vulgar[, prin prea marea exteriorizare a temerilor sale. Jignindu-l pe Pascalopol, o sup[rase, f[r[ ]ndoial[, pe Otilia. }n orice caz, d[duse semne de nest[p`nire de sine. Se plimba prin ]ntunericul profund din preajma m[n[stirii, apoi, potolit =i hot[r`t, se ]ntoarse. Pascalopol tocmai ie=ea pe poart[ =i se ]ndrepta spre tr[sura care-l a=tepta cu mult mai departe, fiindc[ vizitiul adormise =i caii ]naintaser[ treptat, du=i de c`teva smocuri de iarb[ t[iat[ de prin vreo gr[din[ oarecare, =i c[zut[, peste zi, din cotiuga gunoierului. Mo=ierul, v[z`ndu-l pe Felix, ]naint[ spre el cu m`na ]ntins[ =i r[mase pu\in surprins de gravitatea acestuia.

344


Enigma Otiliei

— Domnule Pascalopol, ]ncepuse solemn t`n[rul, am spus mai adineauri, de altfel f[r[ inten\ie, ni=te vorbe de care era\i ]ndrept[\it s[ fi\i jignit. V[ rog s[ primi\i scuzele mele. — Ah, drag[, f[cu Pascalopol, ce-\i trece prin g`nd! N-am observat nimic. Tot ce-ai spus era perfect, just, ]n cadrul discu\iunii. Nu te uita la mine. Sunt uneori, f[r[ voia mea, ]ng`ndurat, =i asta d[ impresia de sup[rare. L[murirea lui Pascalopol fu at`t de fireasc[, ]nc`t Felix c[zu ]ntr-alt[ nemul\umire de sine. Va s[ zic[, se gr[bise ]ntr-un exces de amor propriu =i m[rturisise mo=ierului o reac\iune pe care acela n-o b[gase de seam[. Pascalopol trecu repede de tot asupra incidentului, =i Felix avu cel pu\in sentimentul c[ n-a c[zut ]n complica\ii mai ridicole. De altfel, ca un semn c[ luase cuvintele lui Felix ]n sensul unei pove\e conven\ionale, Pascalopol ]i mul\umi pentru bunele lui sentimente =i-l rug[, dac[ nu se sup[r[, s[-l viziteze a doua zi, spre a-i spune ni=te lucruri, care, nu se ]ndoia, „erau de cel mai mare interes pentru ei am`ndoi =i pentru o persoan[ la am`ndoi egal de scump[„. Deci, Felix se duse. A=tept`nd ]n birou pe Pascalopol, auzi sunetele dulci, melancolice ale unui flaut. }=i aduse aminte c[ i se spusese c[ mo=ierul c`nta la flaut. Auzi o melodie de tip clasic, cu m[suri de menuet, cu totul abstract[, dar tocmai prin aceea mai plin[ de caracter. P[rea s[ fie de Mozart sau de un contemporan al acestuia, o bucat[ de acelea din caiete pentru amatori. C`ntecul avea oboseli =i stingeri gra\ioase, opriri =i relu[ri de fraze. C`ntecul muri ]ntr-o not[, semn c[ se vestise prezen\a lui Felix. Pascalopol ap[ru, ]n m`n[ cu flautul ca un sceptru de abanos =i ]mbr[cat ]ntr-un greu chimono de m[tase albastr[, brodat[ cu balauri. Era impresionant. Mo=ierul vorbi de una, de alta =i se vedea c[ voia s[ ajung[ undeva f[r[ s[ se bage de seam[, f[r[ solemnitate. Zise, ]n cele din urm[, c[ pentru Otilia c[l[toria fusese o necesitate, c[ ]n mentalitatea ei observase, ]n lunile din urm[, schimb[ri ]ngrijor[toare. C[l[toria ]i lini=tise spiritul, ]i redase ]ncrederea ]n via\[. „Chiar“ el, Felix, trebuia s[ fie mil\umit de ]mprejurarea care-i aducea ]napoi o prieten[ reconfortat[. De altfel, =i el,

345


G. C[linescu

mai cur`nd sau mai t`rziu, avea s[ se duc[ pentru studii la Paris, ]n care scop Otilia examinase toate posibilit[\ile =i venise cu informa\ii utile pe care „\i le-a comunicat probabil sau \i le va comunica“. Un singur lucru ]l mai ]ngrijora pe Pascalopol, c[ poate c[l[toria Otiliei la Paris, cu un om str[in, s[ nu-i aduc[ iar[=i acele nepl[ceri din partea cui nu cuno=tea lucrurile. A=a vorbi Pascalopol, risipit, ]n fr`nturi, cu aerul de a nu da nici o importan\[ la ceea ce spune, privind cu un ochi prin g[urile flautului, =i sufl`nd ]n chip de control c`te o not[. Apoi, deodat[, ]ntorc`ndu-se spre Felix, cu o fa\[ p[rinteasc[ =i hot[r`t[, ]l lu[ de m`ini =i-l \inu str`ns c`t dur[ acest mic discurs: — Domnule Felix, Otilia nu m-a autorizat s[-\i spun nimic =i nu =tie nimic despre ce vorbim noi aici. +tiu ]ns[ c[ are destul[ simpatie pentru dumneata. Discre\ia m[ ]mpiedic[ s[ fac aprecieri asupra naturii acestei simpatii. O fat[ se poate dispensa de buna opinie a femeilor, dar trebuie s-o aib[ pe aceea a b[rba\ilor. Ei bine, ]\i dau cuv`ntul meu de onoare c[ m-am purtat cu Otilia, la Paris, ca un tat[. A stat tot timpul ]ntr-o pensiune, de unde veneam s-o iau, de altfel cu destul[ greutate, fiindc[ direc\iunea \inea, pentru renumele ei, s[ controleze mi=carea pensionarelor. (Era o pensiune numai de domni=oare.) C[ s-a dus cu mine, nu dumneata, care cuno=ti lucrurile, e=ti ]ndrept[\it s-o ]nvinov[\e=ti. Se sufoca aici. De ce-\i spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, =i poate nu m-a= da ]napoi de la impruden\a de a o lua de nevast[. }ns[ fac =i eu ce pot la v`rsta mea, ca s-ajung s-o merit. Eu lupt av`nd ca arme bun[tatea, satisfacerea capriciilor tinere\ii, dumneata lup\i cu ajutorul tinere\ii. Recunosc c[ arma dumitale e mai sigur[. Eu sunt un adversar (dac[ pot eu s[ m[ numesc astfel) leal. Poate c[ Otilia te iube=te pe dumneata sau pe altcineva (eu te-a= prefera pe dumneata). Ei bine, atunci demnitatea mea ]mi comand[ s[ nu las s[ planeze calomnia asupra ei. Otilia e o fat[ cuminte =i a= fi m`ndru s[ am un copil ca ea. Dac[ vei fi dumneata norocosul ei tovar[= (fiindc[ nu v[d siguran\a ferecirii dec`t ]n c[s[torie), afl[ de la mine c[ Otilia trebuie respectat[. Se cade s-o spui =i altora.

346


Enigma Otiliei

Spun`nd aceste ultime cuvinte, Pascalopol c[p[tase, ]n chimono-ul lui, o demnitate de tragedian. Str`nse ]nc[ o dat[ m`inile lui Felix =i-i d[du drumul definitiv. Felix vru s[ spun[ ceva, s[ se justifice, dar mo=ierul d[duse repede un curs familiar glasului =i invitase pe t`n[r ]n sufragerie s[ ia un vermut. Orice ]ncercare a lui Felix de a mai aduce vorba asupra problemei Otiliei fu infructuoas[. Plec[ ]nv[luit de gesturile afectuoase ale mo=ierului, ]ns[ tulburat. Din strad[, pe fereastra deschis[ de la etaj, auzi limpede sunetele dulci ale flautului, relu`nd aria de menuet. Calea Victoriei pe por\iunea aceasta era destul de lini=tit[, =i notele se auzeau uneori clare ca-ntr-o poian[. Felix admir[ pe Pascalopol =i g`ndi c[ era un om superior, vrednic de imitat. Se c[dea ca =i el s[ fie la ]n[l\imea mo=ierului =i s[ dea dovezi de aceea=i demnitate. O ]ndoial[ ]l chinuia. La cine f[cuse aluzie Pascalopol? Evident, ]i atr[sese aten\ia lui s[ nu aib[ nici o b[nuial[ asupra Otiliei, ]ns[ vorbise de calomnie. El, Felix, nu se purtase de loc ]n a=a chip ]nc`t s[ merite astfel de repro=uri =i nu =i-o putea ]nchipui pe Otilia pl`ng`ndu-se de ]nvinov[\iri pe care nu le f[cuse. Aluzia lui Pascalopol aluneca dincolo de ochii lui Felix, vorbea pentru altcineva. Mai mult din gesturi dec`t din vorbe, Felix ]n\elese s[ colaboreze cu el la ap[rarea Otiliei de calomniile altora. Ale cui? Se g`ndi c[ probabil Aglae b`rfise, ca de obicei. St[nic[ ]i r[s[ri ]n minte. Dac[ exista un colportor permanent de fleacuri, acela era St[nic[. Asta e sigur. Ce putea s[ spun[ ]ns[ mai mult dec`t putea s[ g`ndeasc[ el, Felix, ]n clipe de pofid[? C[ ]ntre Otilia =i Pascalopol pot fi leg[turi de dragoste. Curiozitatea ]l f[cu pe Felix =iret. }=i zise c[ de la St[nic[ (pe care-l g[si cu u=urin\[) poate afla misterul de-a dreptul. Sentimentul lui era c[-=i ]ndepline=te mandatul moral, c[, afl`nd calomnia, va fi ]n stare s[ apere mai viguros reputa\ia Otiliei; ]n fond era m`nat de o gelozie pe care o credea vindecat[. — Domnule St[nic[, zise el, te ]ntreb ca pe un om cu experien\[, s[-mi spui drept, ce crezi dumneata, ca b[rbat, despre mergerea Otiliei la Paris? — Ha, f[cu St[nic[, luat repede, ce cred? Ce s[ cred? (St[nic[ examin[ repede situa\ia =i nu b[nui nici o inten\ie

347


G. C[linescu

mali\ioas[. De altfel, ]nt`rzia ]ntotdeauna r[spunsul, ca s[ poat[ inventa.) Domnule, s[-\i spun drept, vorb[ mare nu vreau s[ scot, p[cat nu vreau s[ fac. Am avut un copil pe care mi l-a luat Dumnezeu, fiindc[ poate am gre=it cu ceva. Lumea vorbe=te, dar ce, trebuie s[ te iei dup[ lume? Nu e nimic, domnule, s-o fi dus fata s[ se plimbe. — Dar ce zice lumea? — Domnule, rea e lumea, pe onoarea mea, nu po\i s[ faci un gest care s[ nu fie interpretat. P[i, nici eu nu =tiu ce s[ mai zic, sunt c`teodat[ coinciden\e absurde, care uimesc, care zguduie. (St[nic[ stinse glasul.) |i-o spun =i eu cum am cump[rat-o. Nu te oblig[ nimeni s[ crezi. Ei =i? =i dac[? ce, numai ea, m[-n\elegi? Felix ]=i st[p`ni enervarea. — Ce anume? — P[i, se zice, e=ti pezevenghi r[u, parc[ nu =tii! nu z[u! nu =tii nimic? totul e ]n definitiv o prezum\ie, se zice c[ fata, pricepi, s-a dus la Paris s[ fac[, doar e=ti la medicin[, un avort, de! Felix fu at`t de indignat, ]nc`t r[mase nemi=cat. St[nic[ nu-i pricepu, sau se f[cu c[ nu-i pricepe starea de spirit =i izbucni tare: — Auzeam eu, domnule, =i nu credeam c[ o femeie dup[ ce na=te se face mai alb[ la fa\[, mai picant[. A=a era Olimpia dup[ ce a n[scut pe Relu. Ei, dar Otilia e superb[ =i a=a, stra=nic[ fat[. — Porcule! ]i zise Felix cu glasul sugrumat, =i-i ]ntoarse spatele. }n seara aceleia=i zile, pe c`nd mo= Costache, Otilia =i Felix se aflau la mas[ (acum m`ncau iar[=i acas[), St[nic[ ]=i f[cu apari\ia, d[du m`na cu to\i, ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimic =i declar[ c[ a venit mai cu seam[ pentru Felix ca s[-i arate o mostr[ de stof[ de var[, fain[, de=i cam scump[. Purtarea lui mo= Costache deveni, dup[ ]ntoarcerea Otiliei, foarte curioas[. Din b`lb`ielile lui se ]n\elegea c[ avea de g`nd s[ fac[ ceva pentru „fe-feti\a“ lui, ]ns[ ce anume nu se

348


Enigma Otiliei

vedea limpede. }n schimb, f[cea dezordine. Al[turi de odaia lui Felix, mai era una aproape goal[. B[tr`nul scoase afar[ l[zile =i mobilele stricate ce se aflau acolo =i f[cu broasc[ bun[ la u=[, ca s[ se ]nchid[ bine. Apoi ]ncepu s[ depoziteze ]n ea tot soiul de materiale, al c[ror rost p[ru la ]nceput, cel pu\in, misterios. Costache venea, de pild[, cu pungi mari de cuie de felurite m[rimi, pu\in cam ruginite =i le arunca pe du=umea, f[c`nd purcoaie pe categorii. Fa\[ de cel care vedea scena, d[dea, ne]ntrebat, o explica\ie vag[, bolborosit[ =i f[r[ direc\iune precis[: — Omul e bine s[ cumpere, c`nd g[se=te, de ocazie! S[ stea acolo. }ntr-alt[ zi, b[tr`nul veni cu o c[ru\[ ]ntreag[ plin[ cu cercevele, fere=ti, u=i de la vreo cas[ veche d[r`mat[. — Papa, se mir[ Otilia, ce faci cu astea? Pentru foc? B[tr`nul ]=i frec[ m`inile, ca omul care a f[cut o afacere bun[ =i nu vrea s-o dest[inuiasc[ altuia, ca s[-i fac[ surpriz[ mai t[rziu. — Le-am luat ieftine, de ocazie, lemn[rie bun[, cum se f[cea odat[! Otilia r[mase surprins[, v[z`nd c[ b[tr`nul aduse ]ntr-o zi doi oameni s[ sape o groap[ larg[ ca un bazin, ]n gr[dina din fa\a chio=cului, stric`nd astfel gazonul. B[tr`nul nu d[du nici o explica\ie, ap[r`ndu-se cu satisfac\ia omului care ]=i ]ng[duie s[ scandalizeze pentru pu\in aproapele nedumerit, =tiind c[ mai pe urm[ ]l va ]nc`nta cu buna lui inten\ie. }n orice caz, scopul imediat al gropii se dest[inui cur`nd, fiindc[ mo= Costache aduse c`teva c[ru\e de var =i le r[sturn[ acolo. Zicea c[ le-a cump[rat chilipir de la o bina care a sf`r=it lucr[rile. — Dar ce vrei s[ faci, papa, vrei s[ zide=ti? — Hehehe, zise =iret b[tr`nul, fac eu ceva pentru fe-feti\a mea! Dup[ aceea, b[tr`nul aduse grinzi mari de lemn de stejar, unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi, desigur toate de ocazie, =i le ]ndes[ pe toate de-a lungul gardurilor. }ntr-o zi, aduse =i c[r[mid[ veche, din demoli\iuni, =i o depozit[ morman pe gazonul din gr[din[, r[pind chio=cului

349


G. C[linescu

perspectiva. Dup[ toate aceste ispr[vi, b[tr`nul era nelini=tit s[ nu i se fure materialul, pe care ]l ]nsemna mereu cu var. Ie=ea noaptea t`rziu sau diminea\a ]n zori =i-i d[dea t`rcoale, tres[rea la cel mai mic zgomot =i trimitea pe Felix sau pe Otilia s[ spioneze. Cu toat[ iste\ia lui, St[nic[ nu putea afla direct ce urm[rea b[tr`nul. Dup[ logica lui, mo= Costache f[cea vreo specula\ie oarecare. Afl[ ]ns[ Pascalopol, c[ruia b[tr`nul i se dest[inui. Mo= Costache zicea a=a: azi, banii sunt instabili, =i mai ales tinerii nu pot s[-i \in[. Un b[rbat, c`nd ia o fat[, e mul\umit s[ capete zestre o cas[ cu de toate. Casa nu \i-o poate cheltui ginerele. I-ar fi dat el cas[ Otiliei, din c`te avusese, ]ns[ nu erau potrivite cu nevoile ei. Acum o s[-i fac[ una aici, pe locul gr[dinii, dar cu socoteal[ mare. Aici ]n Antim nu prea sunt pr[v[lii, ]nc`t dac[ ai cas[ cu pr[v[lii faci afaceri grozave. Are s[ construiasc[ o cas[ cu pr[v[lii la parter =i apartament la etaj, a=a c[ Otilia o s[ aib[ =i cas[ gratis, =i venit da la pr[v[lii, bine]n\eles, dup[ moartea lui, fiindc[ acum urma s[-=i scoat[ ceva din cheltuielile pe care le-a f[cut cu cl[direa. Pascalopol r[mase foarte surprins de hot[r`rea b[tr`nului =i prevesti c[ soarta Otiliei va r[m`ne din cele mai ]ncurcate. Cunosc`ndu-l pe mo= Costache ]nc[p[\`nat =i capabil s[ fac[ iute contrariul, t[cu din gur[. }ns[, am[r`t pentru Otilia, ]i vorbi acesteia, aceasta spuse nep[s[toare ]n glum[ lui Felix, Marina ]i auzi pe c`nd bodog[nea prin preajma lor =i astfel afl[ ]n cele din urm[ =i St[nic[. Numai St[nic[ \ip[ scandalizat, ca =i c`nd chestiunea l-ar fi privit: — S-a ramolit, are s[ v`re to\i banii ]n c[r[mid[ veche =i n-o s[ mai g[si\i nimic. E iresponsabil, =i eu s[ fiu ]n locul dumitale (vorbea Aglaei) a= lua m[suri. Aglae ]l cuno=tea ]ns[ pe frate-s[u. De aceea privi lucrurile cu calm. — Dac[ Costache s-a apucat s[ cumpere c[r[mid[, ]nseamn[ c[ n-are de g`nd s[-i dea mare lucru Otiliei. Nu d[ el din m`n[ lucrul lui, s[-l tai, doar ]l cunosc. Nu-\i ]nchipui c-a cheltuit cine =tie c`t pe molozurile alea. Dac[ face cas[, las[-l s-o fac[. Casa n-o fur[ nimeni. S[ nu fac[ testament pentru nebuna, de asta m[ tem. }ncolo, treaba lui.

350


Enigma Otiliei

Otilia fu foarte nec[jit[ c`nd afl[ inten\iile lui mo= Costache. Pe ea o plictiseau toate preocup[rile de a i se face o zestre, de a i se da o situa\ie legal[. I se p[reau burgheze, umilitoare. Nu tr[ise niciodat[ ]n mizerie =i nu se temea de ea. Un instinct feminin ]i spunea c[ interesul cu care era ]nconjurat[ de b[rba\i o va urm[ri totdeauna, iar ideea b[tr`ne\ii n-o ]nsp[im`nta. Nu-=i ]nchipuia c[ ar putea fi vreodat[ b[tr`n[, altfel de cum ar[ta acum. Era hot[r`t[ s[ se sinucid[ pe dat[ ce ar fi z[rit semnele b[tr`ne\ii. }ns[ fiindc[ deocamdat[ ele erau de domeniul specula\iei asupra viitorului, Otilia se g`ndea =i la aceast[ sinucidere ca la un eveniment foarte dramatic =i teatral, ]n felul unei sinucideri japoneze. Ea avea scrupule =i libert[\i de g`ndire cu totul deosebite de ale lui Felix, aceasta fiind pricina pentru care t`n[rul nu le ]n\elegea. A primi daruri de la un b[rbat, a fi plimbat[ i se p[rea foarte firesc. Oric`t ar fi cheltuit Pascalopol, Otilia nu g[sea c[ face o fapt[ nepotrivit[, at`ta vreme c`t nu se oblig[ cu nimic. Ar fi fost cuprins[ de mil[ s[ vad[ c[ un t`n[r face sacrificii ca s[-i fac[ daruri, ]ns[ darurile le-ar fi primit, ca s[ nu-l jigneasc[ pe d[ruitor, fiindc[ lumea se ]mp[r\ea, pentru ea, ]n b[rba\i care fac daruri =i femei care le primesc. Ideea de a nu-=i satisface capriciile, de a nu avea m[nu=i =i ciorapi la vreme n-o ]nspaim`nta pe fat[, pentru simplul motiv c[ nu putea concepe aceast[ situa\ie absurd[. Fiindc[ mo= Costache nu-i lua aproape nimic, se obi=nuise s[ =i-l ]nchipuie pe Pascalopol ca pe un ]nlocuitor providen\ial. Deopotriv[ o sup[rau pe Otilia preocup[rile de ]nzestrare, de statornicire a viitorului. Asta ]nsemna pentru ea o ]ncetare a omagiilor, ]nlocuirea lor printr-un regim de asisten\[. Pascalopol p[trunsese foarte bine sufletul Otiliei, fiindc[ cunoscuse =i pe mam[-sa, femeie cu aceea=i mentalitate, ca descendent[ a unei familii foarte bogate. Mama Otiliei ]ncredin\ase, foarte ne=tiutoare, to\i banii ei lui Costache, care apoi o pusese la un regim de avar. Murise =i de triste\e, f[r[ s[ ]nvinov[\easc[ pe b[rbat, pentru c[ nu-=i d[dea seama ce fel de situa\ie era aceea ]n care se afla. Pascalopol, cunosc[tor profund al acestei st[ri de spirit, fiindc[ el ]nsu=i tr[ise ]n astfel de condi\ii =i avea

351


G. C[linescu

mil[ mai mult de un om de familie bun[, sc[p[tat, dec`t de un vagabond nem`ncat, sim\ea datoria de a ]nlocui pe mo= Costache. Felix vedea ]n Otilia o fat[ cu un bun-sim\ exagerat, cu o experien\[ de via\[, dus[ p`n[ la mizantropie, dar nu era a=a. Otilia era u=uratic[, iubitoare. Era ]ns[ modest[, ]ncredin\at[ c[ orice bine ]n via\[ trebuie pl[tit cu o nefericire sau m[car cu o du=m[nie, c[ nu avea dreptul s[ pretind[ nimic. Asta o f[cea cuminte =i ridica nebuniilor ei acel aer de l[comie feminin[ at`t de caracteristic fetelor care au prestigiu asupra b[rba\ilor. G`ndul c[ mo= Costache vrea s[-i fac[ o cas[ cu pr[v[lii pentru specul[, o izbi pe Otilia ]ntr-un chip dureros. Ea visa viitorul ca un =ir de explozii neprev[zute. Putea s-o r[peasc[ un englez s-o duc[ ]n Indii, putea s[-l roage pe Pascalopol s-o duc[ ]n Rusia, dar s[ se fixeze pe jum[tate din gr[dina lui mo= Costache era odios. Ra\ional, ]n\elegea planul, ]ns[ sufletul ei era invadat de nelini=tea copilului c[ruia i se preg[te=te plecarea ]ntr-un orfelinat. Pascalopol ]ncerc[ s[ conving[ bl`nd pe mo= Costache c[ nu era potrivit s[ cheltuiasc[ banii cu o cas[ de specul[ chiar ]n Antim. Avea doar cas[ pentru Otilia. B[tr`nul era ]ns[ fanatic ]n deciziunea lui, ]nc`t mo=ierul nu mai ]nsist[. }n capul lui, ideea de specul[ personal[ se combina din ce ]n ce mai tare cu aceea de asigurare a viitorului Otiliei, ]nc`t aceasta din urm[ aproape disp[rea. El merse p`n[ acolo ]nc`t s[ propun[ sub forma unui sfat p[rintesc lui Felix s[ contribuie la afacere. De pild[, dac[ Felix ar fi contribuit la majorat, adic[ ]n toamn[, cu suma de bani pe care o avea depus[ ca fond la o banc[, atunci el, Costache, ar fi construit o cas[ cu dou[ etaje pentru Felix =i Otilia ca coproprietari. Bine]n\eles, Felix i-ar fi pl[tit lui terenul „foarte ieftin“. }n felul acesta, ar fi avut jos venit de la pr[v[lii, ]mpreun[ cu Otilia, =i ar fi avut =i un apartament de locuit, pe care, cum era deocamdat[ singur, ar fi putut s[ =i-l ]nchirieze, p[str`ndu-=i o mansard[. Pentru un doctor, o astfel de afacere era str[lucit[. Felix iubea =i respecta pe Otilia peste orice m[sur[ posibil[, dar combina\iile lui mo= Costache ]l aruncau ]ntr-o sil[ care umbrea sentimentele lui. Exager`nd,

352


Enigma Otiliei

]n sensul pruden\ei, i se p[ru c[ se \ese ]n jurul lui o manoper[ pentru a-l deposeda de avutul lui, pe care nu =i-l cuno=tea bine, ]nainte de majorat. A i se propune s[ fie coproprietar cu Otilia, era un mod de a i se recomanda c[s[toria cu Otilia, c[reia, printr-o abilitate a b[tr`nului, i-ar fi constituit el ]nsu=i dot[. Felix se temu, =i-n parte acesta era =i adev[rul, c[ mo= Costache construie=te casa cu banii lui. A se c[s[tori cu Otilia, a pune toat[ energia lui la picioarele fetei, era n[zuin\a lui cea mai ]nalt[. Cu toate acestea voia s-o ia el pe Otilia, s-o cucereasc[. Mo= Costache p[rea a umbla s[ scape de Otilia, =i asta era a=a de jignitor, ]nc`t Felix se g`ndi c[, dac[ fata ar =ti c[ b[tr`nul, d`ndu-i-o de so\ie, a voit s[-l p[c[leasc[, ea ar fi cople=it[ de ru=ine =i el ]nsu=i n-ar mai fi fost ]n stare s[ suporte jena ei. Ceea ce f[cea b[tr`nul era mijloc sigur de a-i ]nstr[ina, prin ambi\ie, pe Otilia. Mo= Costache stricase toat[ gr[dina cu materialele lui, =i un copac, ap[sat prea mult la r[d[cin[ de c[r[mizi, ]ncepu s[ se usuce. Verile sunt ]n[bu=itoare =i pr[foase la Bucure=ti, =i tot colbul de c[r[mid[ sf[r`mat[, luat de v`nt, umplea treptele sc[rilor, cercevelele =i orice ciubuc[rie arhitectonic[. Apoi b[tr`nul, grijuliu, nu l[s[ lucrurile pe loc, ci le mi=c[ mereu. Ca s[ nu i se fure c[r[mizile, se puse s[ le care el ]nsu=i ]n fund, f[c`ndu-=i fa\a sp`n[ aprins[ ca o figur[ de piele-ro=ie. Grinzile le a=ez[ peste c[r[mizi ca s[ le fereasc[ pe acestea de ploaie, apoi g[si c[, dimpotriv[, grinzile au nevoie de usc[ciune =i duse pe cele mai scurte din ele ]n odaia de sus cu materiale. Casa nu era prea solid[, =i lui Felix i se p[ru ]ntr-o noapte c[ aude p`r`ituri. Aprinse o lum`nare =i z[ri ]n perete o cr[p[tur[ lung[ =i zigzagat[ ca un fulger. A doua zi, mo= Costache, mobiliz`nd toat[ familia, c[r[ grinzile ]ntr-o =ur[ =i-=i pierdu restul zilei ]n examene am[nun\ite ale zidului v[t[mat. Ploaia inundase groapa cu var, pe care-l stinsese, pref[c`ndu-l ]ntr-un lapte murdar. Toate aceste mici dezastre nu zdruncinar[ fanatismul constructiv al b[tr`nului. Te-ai fi a=teptat ca mo= Costache s[ consulte un arhitect, s[ fac[ planuri din vreme, ]ns[ nu f[cea asta. Sco\`nd din dulapurile lui creionul

353


G. C[linescu

cel mai tocit, ]=i f[cea singur, pe h`rtie, un fel de schi\e. Se exprim[ limpede c[ arhitec\ii sunt ni=te ho\i =i c[ o cas[ trainic[ se face cu un zidar b[tr`n, priceput, cum fusese f[cut[ =i casa ]n care sta. Un italian b[tr`n fusese chemat odat[ s[ vad[ locul, =i b[tr`nul ]i ]mp[rt[=ise fel de fel de dorin\e extravagante. Buc[t[ria, locurile de confort, el le voia ]n fundul cur\ii, fiindc[ zicea c[ a=a e mai s[n[tos; ]n loc de mai multe camere, era de p[rere c[ sunt de ajuns dou[, dar mari, care s[ ocupe tot spa\iul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, =i, ]n locul balconului, care ar fi putut s[ cad[, p[limar repetat =i la etaje. Pivni\a \inea s-o fac[ nu sub cas[, ci ]n fundul cur\ii. Zidarul ascult[ aceste deziderate cu calm =i ]n\elegere, fiindc[ era obi=nuit s[ construiasc[ locuin\e nu dup[ ra\iuni estetice =i arhitectonice, ci dup[ instruc\iile clien\ilor. Mo= Costache voia s[ fac[ jos pr[v[lii, dar pretindea c[ trebuiau urcate cu cel pu\in trei sferturi de metru deasupra solului, ca s[ nu intre ho\ul de-a dreptul ]n pr[v[lie =i s[ fure. V[zuse el o dughean[, ]n tinere\e, a=a ]n[l\at[ deasupra p[m`ntului, c[reia i se punea ziua o scar[ de lemn ]n fa\a u=ii. Dac[ zidarul ar fi executat planul oral al b[tr`nului, rezultatul ar fi fost comic. }ns[ nu-l ]nf[ptui, fiindc[ mo= Costache am`na lucr[rile pentru o dat[ incert[, pe care urma el s-o fixeze, dup[ studii serioase ale pre\urilor m`inii de lucru. }n var[ construie=te toat[ lumea, a=a ]nc`t salahorii sunt scumpi. Toamna t`rziu, ei sunt ]ns[ f[r[ lucru =i sunt bucuro=i s[ se angajeze =i pe pu\in. Mai ales mo= Costache ]=i f[cea acest calcul: „Angajez un zidar maestru cu at`t pentru toat[ durata lucr[rilor, pe care le voi supraveghea eu personal. Materialul ]l cump[r eu =i nu dau dec`t unde v[d eu c[ este nevoie. Arhitectul aici te fur[. Pentru partea de salahorie angajez o familie ]ntreag[ de \igani. |iganul vrea s[ r[m`n[ =i el cu o m`n[ de bani, s[ aib[ peste iarn[. Oric`t de bine i-ar pl[ti un arhitect, ei nu sunt ]nlesni\i, fiindc[ trebuie s[-=i cumpere hran[. Eu le dau at`t la sf`r=it (=i mo= Costache g`ndea o sum[ ]nfricos[tor de minim[), care le r[m`ne, ]n schimb vor avea hran[. Pun pe Marina s[ le g[teasc[ zilnic. „Mo= Costache ]ncepu s[ fac[ cump[r[tiri de alimente, care

354


Enigma Otiliei

puteau s[ mire pe cei care-l cuno=teau zg`rcit. Cump[r[ fasole uscat[, care vara nu se mai caut[, linte, ceap[, costi\[ r`nced[, carne afumat[ (mai mult picioare, coaste =i f[lci), ]n care Marina g[si viermi mici, albi. B[t`nd cuie ]n tavanul od[ii, el ]=i at`rn[ alimentele, a=tept`nd campania de lucru. }n cur`nd constat[ c[ ele n-ar rezista p`n[ la toamn[, =i atunci costi\a, ceapa =i celelalte ap[rur[ cu exagerat[ frecven\[ la mas[. Otilia, de obicei, aproape nu m`nca nimic =i privea bucatele ca pe ni=te ciudate inven\ii nepotrivite omului (numai ciocolata ]i pl[cea), iar Felix ]ncepu s[ vin[ acas[ s[turat din ora=. Mo= Costache, a=a de discret ]n afacerile lui, veni la Felix cu c`teva coale de h`rtie =i felurite note de plat[ =i ]nsemn[ri =i-l rug[ s[-i alc[tuiasc[ o list[ de tot ce cheltuise pentru materiale. Felix i-o f[cu, r[m`n`nd totu=i mirat de scumpetea articolelor. O c[r[mid[ veche din demoli\iuni costa aproape c`t =i una nou[. Cum mo= Costache nu ar[ta a fi omul u=or de p[c[lit, ignorant ]n asemenea chestiuni, ai fi fost ]nclinat s[ crezi c[ socoteala urm[rea s[ ]n=ele pe cineva. Dar, fiindc[ mo= Costache ]nsu=i era cump[r[torul, problema r[m`nea f[r[ rezolvare. Tot St[nic[ deschise ochii lui Felix, care se ]ncredin\ase c[ sup[rarea fa\[ de acesta e lipsit[ de orice eficacitate. El ar[tase, cu solide argumente, care putea fi pre\ul ]ntregului material. Totul fusese cump[rat pe sume derizorii =i, ]ntruc`t prive=te c[r[mida, St[nic[ se jura c[ mo= Costache a luat-o gratis. }ntr-adev[r, se d[r`mase undeva, prin centru, c`teva case vechi, ]n scopul de a se cl[di un mare hotel. }ntreprinz[torii cump[rase locul cu un pre\ ]n care construc\ia veche intra prea pu\in. Dimpotriv[, zid[ria ]i ]ncurca, fiindc[ n-aveau unde s-o depoziteze =i transportarea ei i-ar fi costat parale. Ei oferir[ c[r[mida gratis, cu condi\ia s[ fie ridicat[ numaidec`t de pe teren. De acolo trebuie s-o fi luat b[tr`nul, concur`nd doar c`\iva \igani, care luaser[ =i ei c`t putuser[ c[ra cu m`na. Varul, exagera poate St[nic[, putea fi de furat. Cu bac=i= bun, ]ndupleci numaidec`t un \igan, de la binalele unde se consum[ mari cantit[\i de materiale, s[-\i scoat[ din groap[, peste noapte, c`teva zeci de kilograme de var. Ca s[ ]ncredin\eze pe Felix

355


G. C[linescu

=i pe Otilia ce poate face un om ]ndr[zne\ =i c[rp[nos, St[nic[ se f[cu forte s[ le-aduc[, de prob[, c`te ceva din toate. +i, ]ntr-adev[r, veni cu c`teva c[r[mizi ]n sacul unui \igan, cu un pachet de cuie, cu clei =i alte lucruri. Le ob\inuse cu bac=i= de pe la binale. Ba chiar t`rziu de tot, ]n noaptea zilei ]n care St[nic[ f[cuse demonstra\ia, o \iganc[ aduse, cu de la sine putere, un lighean ]nc[rcat cu var stins, gros, fiindc[, zicea, are nevoie de c`\iva gologani. Mo= Costache nu se mir[ de loc de gestul lui St[nic[, pe care nu-l ]ntreb[ de ce aduce c[r[mid[, var =i celelalte, =i puse numaidec`t st[p`nire pe toate, dup[ ce smulse lui St[nic[ m[rturisirea c[ n-are nevoie de ele. B[tr`nul veni din nou cu lista de materiale la Felix =i-l rug[, de vreme ce-o compusese el, s-o isc[leasc[ ]n josul paginii „ca s[ =tie el cine i-a f[cut-o“. Felix o isc[li, dar foarte mirat =i cu aceea=i nepl[cere cu care semnase poli\ele. A=a precum vorbise v[rului s[u Toader, St[nic[ se socoti dator s[ pun[ pe Felix ]n leg[tur[ cu Lili, nemai]ndoindu-se c[ fata trebuia neap[rat s[-i plac[. }ncerc[ dar s[ conving[ pe t`n[r s[ mearg[ s[ i-o arate. — Domnule, zise el, nu anticipez cu nimic =i nu pretind nimic. Am eu a=a un gust, o sl[biciune de unchi, ce vrei! Vreau s[ vezi o nepoat[ a mea, un crin de fat[, s-o contempli ca pe-o icoan[, f[r[ s[-i spui o vorb[, =i s[ pleci. At`t pretind. S[ vedem, e numai amor propriu din partea mea, ori fata e o f[ptur[ divin[? Ah, iubitule, s[ nu fiu ]nsurat, s[ nu fie legile omene=ti la mijloc, pe Lili a= lua-o de nevast[. S[ m[ prostern ]naintea ei, s[-i s[rut numai v`rful piciorului. Ce pieli\[ fin[, ce r`s, ce nevinov[\ie! +i plinu\[, colo, bine! P[cat c[ e=ti „angajat“, insinua St[nic[, c-ar fi pentru dumneata o partid[ str[lucit[. Tat[-s[u vrea s[ dea a=a pahar de cristal ]n m`inile unui t`n[r curat la suflet =i la trup, cum e=ti dumneata, de pild[. Are avere, domnule (=tiu c[ dumneata e=ti idealist!), ]ns[-\i spun, are avere. Nu pretinde de la ginere nici o meserie; ]i \ine pe am`ndoi tinerii ca pe ni=te c[n[ra=i ]n colivie. Oh, Doamne, f[-m[ iar t`n[r! V[ru-meu are mo=ie, ]l =tie Pascalopol, moar[ mare mecanic[, la Obor, e senator, e putred, d[-l dracului. Eu

356


Enigma Otiliei

\i-a= spune dumitale un lucru, dac[ m-ai ]n\elege bine. Un t`n[r s[rac, cum e=ti dumneata, ]n definitiv, c[ci prea bogat nu e=ti, cu inteligen\[, cu capacitate de munc[, e dator s[ pun[ m`na pe o fat[ cu zestre, s[ absoarb[ ceva din averile tr`ntorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E singurul lor mod de a-=i justifica existen\a. Dumneata e=ti speran\a \[rii, savantul de m`ine, nu trebuie s[-\i irose=ti tinere\ea. Probabil c[ iube=ti pe Otilia, te aprob. Nu te uita acolo la un cuv`nt sc[pat f[r[ inten\ie. Otilia e o fat[ superb[, dar e vorba, te iube=te =i ea, vreau se zic, te iube=te cu aceea=i intensitate? Se poate s[ te iubeasc[, dar Otilia e suflete=te obosit[, blazat[. Zi c[ nu exist[ Otilia pe lume, dumneata r[m`neai f[r[ dragoste? Admit c[ Otilia e ]nc`nt[toare, dar mai sunt =i alte fete. De aceea ]\i spun: las[-m[ s[ te scot ]n lume, s[-\i ar[t, f[r[ obliga\ii, o fat[ delicioas[. Hei, domnule, adev[rata dragoste e totdeauna a doua dragoste. Vrei s[-\i mai spun un lucru secret, \in`nd seam[ c[ e=ti un om sim\itor, delicat? }n inima Otiliei se d[ o lupt[ grozav[ ]ntre dragoste =i datorie: dragostea merge, nu m[ ]ndoiesc, spre dumneata, iar interesul ei e s[-l aib[ pe Pascalopol ca ocrotitor, fiindc[ mo= Costache n-are s[-i dea nimic, te-asigur eu, fiindc[ nu-l las[ soacr[-mea. }\i repet: interesul =i datoria, fiindc[ b[nuiala mea este c[ Otilia (e=ti om serios? pot s[-\i ]ncredin\ez un secret? adic[, propriu-zis, o prezum\iune serioas[?), ei bine, Otilia trebuie s[ fie fata lui Pascalopol! Altfel, cum ]\i explici dumneata dragostea asta ]ntre o fat[ de nou[sprezece-dou[zeci de ani =i un om ]n v`rst[? Ei, =i atunci, dumneata, dac[ ar fi a=a, vii =i zdrobe=ti inima unui tat[, care nu poate s[ fac[ m[rturisiri. Dar s[ ne ]ntoarcem la nepoat[-mea. }i zice Lili. Bre, s[ vezi fat[ modest[, bine crescut[, ru=inoas[, cult[, dar nu ]ndopat[ cu fel de fel de intelectualisme de astea, care stric[ femeile. }\i fac o m[rturisire: Olimpia mea n-are mai nici o zestre, pot s[ zic, =i e preten\ioas[ foc. }n sf`r=it, vreau s[ vezi fata, m-am angajat, fa\[ de tat[-s[u, c[ am s[ te prezint. Fire=te, nu le-am spus nimic de chestiune. }ns[ sunt =i eu m`ndru, de, s[ ar[t familiei ce rude am c[p[tat prin alian\[!

357


G. C[linescu

Dac[ nu m-oi m`ndri cu dumneata, cu cine vrei s[ m[ m`ndresc? C`nd po\i s[ mergi, ori mai bine s-aduc fata aici? Felix n-avea nici o repulsie principial[ fa\[ de necunoscuta Lili, dar se temea de gafele lui St[nic[ =i de atmosfera de vizit[ pentru pe\it. Aducerea fetei acum, c`nd Otilia era acas[, nu o g[sea nimerit[. }l rug[ pe St[nic[ s[ lase asta pentru mai t`rziu, fiindc[ acum era ]ncurcat cu examenele. St[nic[ nu consim\i, ]n ruptul capului, ci voi numai s[ =tie c`nd e acas[ Felix, hot[r`t s-o aduc[ pe fat[ dincolo, la Aglae, unde ]l ruga s[-=i calce pe inim[ =i s[ vin[, dac[ va fi chemat. Ca s[ scape, Felix f[g[dui, crez`nd c[ St[nic[ va uita chestiunea. Dar St[nic[ n-o uit[, =i peste c`teva zile, c`nd fu sigur c[ to\i vor fi acas[, veni m`ndru ]n tr[sura lui Toader, cu Lili al[turi de el. Fata era prietenoas[, supus[ =i f[r[ ascunzi=uri, obi=nuit[ s[ fie alintat[, ]nc`t primi s[ vin[, ]ntocmai cum ar fi f[cut o fat[ liber[, din curiozitate. St[nic[ o prezent[ cu multe preambuluri Aglaei =i celorlal\i. Lili f[cu o foarte bun[ impresie, din cauza aten\iei cu care privea toate. Obi=nuit[ cu bog[\ia, ea g[sea interes ]n orice lucru, oric`t de ridicol, =i, parte dintr-o modestie ]nn[scut[ familiei ridicate de jos, parte din lips[ de gust, nu f[cea observa\ii jignitoare. Aurica se extazia ]naintea ei, =i Titi r[mase prostit. Asta f[cea pl[cere lui St[nic[, fire=te. Mai pu\in interes st`rni fetei Titi, ferindu-se totu=i de orice reac\iune. St[nic[ era indiferent, ]n privin\a asta, ]ntruc`t adusese pe fat[ ]n vederea lui Felix. }n fundul sufletului dispre\uia toat[ progenitura Aglaei, =i o clip[ nu i-ar fi trecut prin minte c[ cineva ]n acea cas[ s-ar fi g`ndit la vreo nou[ alian\[ cu familia lui, prin Lili. Vesti dar pe Aglae c[ \ine ca fata s[ cunoasc[ pe Felix =i c[ acesta a consim\it s[ vin[. Ca s[ se ]nl[ture orice ne]n\elegere, ajut`nd astfel =i la ]mp[carea dorit[ cu mo= Costache, era bine ca Aurica sau Titi s[ se duc[ s[-l cheme pe Felix. Titi ridic[ din umeri ]nc[p[\`nat, Aglae ]i d[du ghes, =i Titi plin de rea-voin\[ se ridic[ ]n sf`r=it. Ie=i ]n sal[, apoi ]n curte =i se opri. Pe Felix nu-l putea suferi din cauza superiorit[\ii care-l ap[sa =i-l ]ncurca. De c`nd urma la belle-arte, se mai vindecase de aceast[ antipatie, judec`nd c[ el are un „talent“,

358


Enigma Otiliei

care-l ridic[ deasupra celuilalt. Sentimentul care ]i opri picioarele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur c[, dac[ Felix va veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulat[, va pl[cea fetei, a=a cum pl[cuse =i Otiliei, =i Georgetei. Titi fusese cuprins, pe dat[ ce z[rise pe Lili, nu de sentimentul dragostei, ci de dorin\a grabnic[ de a o lua de nevast[. Era decis, acum c`nd vedea c[ Aglae se ocup[ a=a de generos de treburile lui, s[ roage pe mam[-sa s[ fac[ tot ce-i st[ ]n putin\[ s[ i-o capete. Deci Titi se mi=c[ greu prin curte, apoi intr[ ]ncet de tot ]n odaia lui, unde se unse cu cosmetic pe p[r, ie=i din nou, f[r[ grab[, trecu ]n curtea vecin[, d[du un ocol a=a ca s[ nu fie observat =i se-ntoarse cu ]nt`rziere mare, declar`nd c[ nu e nimeni acas[ =i c[ e aproape sigur c[ Felix a plecat ]n ora=. Departe de a b[nui manopera lui Titi, a c[rui veste ]nveseli pe Aglae, St[nic[ se scandaliz[. — Nu se poate s[ nu fie aici! Nu se poate. Domnul Felix e un t`n[r serios. C`nd a spus o vorb[, e vorb[. Cel mult dac[ s-a dus pentru pu\in timp. Aurico, du-te tu! Aurica s-ar fi dus, fiindc[ ar fi fost ]nc`ntat[ ca Felix s[ ia pe altcineva, a=a ca Otilia s[ vad[ c[ nu este numai ea pe lume. }ns[ se crezu datoare, fa\[ de o domni=oar[ str[in[, s[ dea dovezi de o mare pudoare virginal[. — Nu pot, St[nic[, s[ m[ duc, g`nde=te-te =i tu. Poate e singur acas[, ]n odaia lui. Cum o s[ intru eu, o fat[, la el? St[nic[, nervos, ie=i din cas[ =i se duse drept ]n camera lui Felix, pe care-l g[si citind cursuri. — Cum spune dobitocul [la c[ nu e=ti acas[? — Care dobitoc? — P[i Titi, domnule. L-am trimis la dumneata s[ te cheme =i mi-a spus c[ nu te-a g[sit. — N-a fost deloc aici! se mir[ Felix. St[nic[, tenebros ca ]ntotdeauna, g[si c[ se \ese la mijloc o conspira\ie, ]n scopul de a ]mpiedica o leg[tur[ a=a de str[lucit[, f[r[ s[-=i ]nchipuie serios c[ Titi ar putea s[ se g`ndeasc[ la Lili. Felix consim\i s[ treac[ dincolo, dup[ ce se consult[ cu Otilia, spre a-=i u=ura con=tiin\a. Lili nu i se p[ru extraordinar[.

359


G. C[linescu

O g[si foarte dr[gu\[, simpatic[, ]ns[ lipsit[ de vioiciunea nervoas[ a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purt[ cu ea cu at`t mai amabil, cu c`t nu se temu c[ tr[deaz[ nici un alt sentiment mai sf`nt. Tocmai aceast[ purtare tulbur[ pe Lili. P`n[ acum fata se jucase ]n libertate =i vorbise de c[s[torie ca despre p[pu=i. Prin educa\ia ereditar[, sim\urile ei erau coapte de pe acum pentru dragoste, =i c[zu ]n ea cu aceea=i repeziciune cu care-i c[zuse victim[ Titi. Urm[rea cu ochi umezi tot ce spunea Felix, ]l scruta cu supunere =i duio=ie, r`dea c`nd r`dea el =i se ]ntorcea ori de c`te ori acesta o \intea ]n ochi. }n acela=i timp Titi sim\ea le=inuri c`nd o privea pe Lili =i ur[ mocnit[ pentru norocosul la vorb[ Felix. Aglae f[cu tot ce-i st[tu ]n putin\[ s[ orienteze pe Lili spre Titi =i s[ sf[r`me convorbirea dintre Felix =i fat[. }nt`i ordon[ lui Titi s[ fac[ fetei un portret frumos, a=a cum =tie el. Lili se supuse din polite\e =i se l[s[ a=ezat[ ]n semiprofil, a=a cum dorea Titi. Dar se plictisi numaidec`t =i ]ntoarse capul mereu, la orice cuv`nt al lui Felix, ]nc`t Titi =terse de c`teva ori schi\a cu guma, p`n[ ce, v`n[t la fa\[ de ciud[, o rupse buc[\ele =i o arunc[ jos. Lili privi foarte curioas[ pe Titi =i comise impruden\a de a-i spune: — Nu trebuie s[ v[ enerva\i, domnule, mai nimeni, din c`\i s-au ]ncercat, n-au putut s[-mi dea asem[narea. — Eu reu=esc, de obicei, foarte bine asem[narea, scr`=ni Titi. — Foarte bine reu=e=te, aprob[ =i Aglae, ca un ecou. Lili ]ns[ nu auzea nimic =i umbla cu ochii, bl`nd[ ca o oaie bolnav[, dup[ Felix. Prin limbu\ia lui St[nic[, Lili afl[ de Otilia, care venise de la Paris, =i puse ]ntreb[ri lui Felix despre ea. Aglae f[cu ]ncerc[ri desperate s[ sf[r`me convorbirea, aduse dulcea\[, cafele. St[nic[ l[uda acum zgomotos pe Otilia =i demonstr[ c[ numai o astfel de fat[ superioar[ este vrednic[ de prietenia Liliei. }n cele din urm[, St[nic[ lu[ pe Felix =i pe Lili =i trecur[ dincolo, la mo= Costache, spre ciuda Aglaei, care nu-i putea urma. Titi, ]ns[, se \inu dup[ ei. Otilia f[cu cea mai bun[ primire bl`ndei fete, st[tu m`ini ]n m`ini cu ea, ]i

360


Enigma Otiliei

c`nt[ la pian, m[rindu-i vibra\ia sufleteasc[, pe care Lili o ]ntrebuin\a toat[ spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, ]ncruntat, privea mu\e=te pe Lili. St[nic[ l[ud[ ditirambic, c`nd pe Otilia, c`nd pe Lili, c`nd pe Felix, nemai=tiind ce spune, ca de obicei, f[c`nd pe diabolicul cu sentimentalism. }n sf`r=it, se aprinse at`ta, ]nc`t ]=i aduse aminte c[ Lili ]i fusese ]ncredin\at[ ca un „depozit sacru“ =i c[ trebuie ]nm`nat[ p[rin\ilor. O conduser[ cu to\ii spre tr[sur[, =i Titi ]ncerc[ s[ se a=eze c`t mai aproape, pe linia fetei. Lili plec[ bl`nd entuziasmat[ de Felix, pe care-l vis[ mult[ vreme, =i ]mp[rt[=i numaidec`t impresiile ei p[rin\ilor, de fa\[ fiind =i St[nic[, care izbucni jovial: — Nu v-am spus eu? Felix e o podoab[, un model de t`n[r, e m`ndria mea, ciracul meu! C`nd a min\it vreodat[ St[nic[, s[racul? Evenimentele care urmar[ nu mai ]ng[duir[ lui Felix s[ se g`ndeasc[ la Lili =i la momentele acestui scurt episod. Dar ]n casa Aglaei ura se dezl[n\ui din nou furioas[ ]mpotriva familiei de dincolo, =i inten\iile de ]mp[care fur[ din nou abandonate. Titi spusese ]ntunecat, ap[sat, ca atunci c`nd vestea c[ e bolnav de inim[ =i credea c[ are s[ moar[, c[ el vrea de nevast[ pe Lili. Aglae, departe de a se mira =i de a g[si aceast[ dorin\[ ridicol[ =i extravagant[, r[spunse ambi\ioas[: — |i-o dau de nevast[, s[ =tiu c[ m[ tai ]n cu\ite cu Costache! Oc[rile ]mpotriva Otiliei =i celorlal\i ]ncepur[ mai verzi. Otilia era o „rafinat[„ cu =coal[ de la Paris, care atr[gea, cu ajutorul „p[c[tosului de St[nic[, fiindc[ altfel nu pot s[-i zic“, fete ca Lili pentru Felix, cu care voia s[ pun[ la cale cine =tie ce matrapazl`curi. }l ame\ise =i pe b[tr`n, care voia s[ le fac[ cas[ la am`ndoi, ca s[ se dea peste cap. S-au mai v[zut femei care ]mping pe aman\ii lor spre c[s[torii bogate, ca s[ m[n`nce banii nevestelor ]mpreun[ cu ei. Felix era un stricat pref[cut, care =tia s[ intre pe sub pielea oamenilor. To\i studen\ii de la medicin[ sunt oameni f[r[ ru=ine, iar Felix, auzise ea, era f[cut de tat[-s[u cu nu se =tie cine, fiindc[ altfel nu se explic[ de ce l-a \inut tot printre str[ini. Deciziunea ei era s[ nu-l mai prind[ pe Felix prin casa ei s[-i strice b[iatul.

361


G. C[linescu

C`t[ vreme Titi a avut de-a face cu Felix, se z[p[cise. Acum, de c`nd a rupt-o, =i-a venit ]n fire =i ascult[ de ea, cum se cuvine unui b[iat cuminte. O dorin\[ are: s[-l ]nsoare pe Titi cum =tie ea, =i apoi s[-l pun[ pe Costache la respect prin tribunal, ca s[ vad[ dac[ este de tolerat ca un om b[tr`n s[-=i risipeasc[ averea dup[ gustul unei fete =i al unui june, care nu-i sunt copii, nici rude de s`nge, nici nimic. O fat[ ca Otilia merit[ s[ intre ]ntr-o cas[ de corec\ie, iar Felix trebuie trimis la urma lui, nu s[ cheltuiasc[ Costache cu ]ntre\inerea lui c`t nu ia din pretinsele venituri ale acestuia. Blestemurile acestea, aprobate cu o furie mut[ de Titi, fur[ produse ]n intimitate. }mpotriva lui St[nic[, Aglae c[p[t[ oarecare necaz, dar nu ]ndr[zni s[-i fac[ observa\ii, fiindc[ de dela\iunile acestuia avea nevoie, =i apoi acesta era un consilier juridic, interesat personal la parte, c[ruia ea putea s[-i dest[inuie toate dorin\ele ei, oric`t de lacome. Pe care avocat ar fi putut s[-l ]ntrebe cum s[ fac[ spre a mo=teni un frate, care nu vrea s[-i lase averea? St[nic[ mirosi indispozi\ia Aglaei =i se sup[r[ el. Tot necazul lui de a fi f[cut o c[s[torie s[rac[ ]l str`nse de g`t acum, =i, cu o demnitate foarte distins[, ]ncepu s[ ocoleasc[ pe Aglae, venind ostentativ numai la mo= Costache. St[nic[ sim\ea am[r[ciunile umui romantic ]n fa\a unui lac de munte, ]nconjurat de piscuri ]nz[pezite. El, omul bun, care aducea pe Lili ca s[ fericeasc[ un t`n[r, care se interesa de afacerile Aglaei, de=i vedea c[ sunt „imorale“, sub demnitatea lui, el, care luase pe Olimpia pentru a ]n[l\a institu\ia c[s[toriei, a o purifica de egoism, tocmai el era privit cu nasul sus. De acum ]ncolo, nu se mai sim\ea legat de nici o obliga\ie =i avea s[-=i vad[ serios de propriul lui viitor. Da, e adev[rat c[ iubise =i poate o mai iubea pe Olimpia =i c[ adorase pe Reli=or, ]ns[ care e scopul nostru ]n via\[, mai presus de sentimentalisme? S[ facem fii ]n dureri (St[nic[ se g`ndea, fire=te, la ni=te dureri morale), s[ d[m \[rii copii pentru ap[rarea grani\elor. }ns[ nu mai putea fi nici o ]ndoial[. Olimpia nu mai era capabil[ s[-i dea alt fiu, mijloacele ei generatoare erau sleite. Se =tie c[ Napoleon

362


Enigma Otiliei

=i-a fr`nt inima =i, pentru a-=i asigura un succesor, a divor\at de Josefina. Ei bine, avea s[ fac[ =i el acel gest sublim. St[nic[ nu vorbi nim[nui de divor\, dar vorbi de cazul lui Napoleon =i al Josefinei, spre a vedea cum judec[ lumea gesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, ]i f[cu mul\ime de mici servicii, iar lui mo= Costache ]ncepu s[-i procure materiale. }i aducea piroane, vopsel[rii, pensule, nimicuri dibuite, cine =tie pe unde, dar pe care b[tr`nul le primea cu mare satisfac\ie. }l ]ntre\inu ]n preocuparea construc\iei, comunic`ndu-i zilnic pre\ul varului, al c[r[mizilor, al cimentului. Intr[ prin case de cunoscu\i =i semicunoscu\i, ca s[ afle ce se mai pune azi ]ntr-o cas[ modern[, „fiindc[ am un unchi care construie=te“, =i dest[inui lui mo= Costache misterele arhitecturii. O cas[ ]n construc\ie, cl[dire mare, destinat[ unei b[nci, prin reaua tratare a betonului, sau din alte cauze, se pr[bu=i. St[nic[ anchet[ foarte serios =i pasionat pe lucr[tori asupra cazului, ba chiar aduse, dup[ o tratare cu \uic[, pe un salahor ce =edea prin Antim, la b[tr`n, =i-l puse s[ fac[ teoria artei arhitectonice. Mo= Costache era foarte mul\umit s[ i se vorbeasc[ despre construc\ie, cu at`t mai mult cu c`t asta \inea locul ac\iunii ]nse=i de a construi. Era luna iulie, =i Felix, dup[ terminarea examenelor, visa de-a binelea s[ mearg[ undeva la \ar[, de=i nu prea =tia cum. Otilia nu pomenea nimic de vilegiatur[, abia sosit[ cum era din str[in[tate, mai ales c[ ea, neav`nd nici o putere =i nici un ban, a=tepta totul de la ]nt`mplare, ca un copil. }nt`mplarea era de obicei Pascalopol, care plecase acum pentru c`tva timp s[ vad[ mo=ia. }ntr-o zi, mo= Costache invit[ pe Felix =i pe Otilia s[ mearg[ ]n ora=, s[ se plimbe =i s[ m[n`nce, =i le d[du ]n acest scop bani, at`t c`t nu scosese niciodat[ din buzunar pentru atare lucruri. Spunea c[ are s[ aduc[ un me=ter constructor s[ fac[ unele m[sur[tori =i c[ vrea s[ aib[ lini=te =i s[ nu-i supere nici pe ei. O trimise =i pe Marina pe la cuno=tin\ele sale. St[nic[ spusese tocmai c[ ]n acea zi pleac[ la Ploie=ti, pentru un proces. St[nic[

363


G. C[linescu

]ns[ min\ise din pl[cere, =i veni pe la vremea pr`nzului. G[si totul pustiu, =i perdelele de p`nz[ =i de =ipci trase peste tot. Avocatul se apropie tiptil de cas[, ]ncerc[ u=or de tot clan\ele u=ilor din fa\[ =i din dos =i v[zu c[ sunt ]nchise. Din[untru auzi ]ns[ lovituri surde de ciocan. Se apropie de fereastra de unde se auzea zgomotul, aduse, tot ]n v`rful picioarelor, un scaun din gr[din[, se urc[ pe el =i privi ]n[untru prin intersti\iile =ipcilor transparentelor. Apoi se d[du repede jos, puse scaunul la loc, =i fugi iar[=i, z`mbind u=or, lu`nd-o de-a dreptul spre ora=.

364


Enigma Otiliei

CUPRINS

XVIII Pe la sf`r=itul lui septembrie, ]ntr-o zi de ar=i\[ tardiv[, cu v`nt uscat ]nec[cios, mo= Costache se ]mpletici din mers, pe c`nd cotrob[ia ]n curte printre c[r[mizile lui, =i c[zu moale jos. Marina ]l v[zu din buc[t[rie =i-=i ]nchipui c[ s-a aplecat dinadins s[ vad[ ceva. A=tept[ s[ se ridice, dar mo= Costache ]nt`rzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul c[derii, se uit[ prudent[ la b[tr`n, ]l ]ntoarse pe fa\[ =i, v[z`ndu-l inert =i ro=u la obraz, fugi repede ]nspre cas[, dar mereu tiptil, ca =i c`nd ar fi fost la mijloc un secret mare, =i n[v[li ]n odaia lui Felix. — Vino repede, zise ea ]n =oapt[, aproape satisf[cut[ de senza\ia nou[ pe care o ]ncerca dup[ at`ta monotonie, a c[zut jos b[tr`nul, mi se pare c-a murit. Felix s[ri s[getat de ceva rece =i se n[pusti pe sc[ri a=a de repede, ]nc`t Otilia, presim\ind ceva, ie=i speriat[. T`n[rul nu putu s[-i spun[ nimic, de emo\ie, de=i dup[ paloarea fe\ei ]=i d[du seama c[ ea a ]n\eles. Se repezi la b[tr`n, ]l descheie la g`t, ca s[ se afle ]n treab[, =i observ[ c[ respira =i gemea cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, ca un om care simte o durere. }l ridic[ de jos, cu ajutorul Marinei, care ]l lu[ de-a binelea ]n bra\e, at`t era de u=or b[tr`nul. Voi s[-l duc[ ]nspre dormitor, dar, c`nd s[ p[=easc[ pragul, mo= Costache morm[i destul de distinct: — Acolo! acolo! ]n sufragerie! }n sufragerie era o canapea lat[, cu margini, ca un pat. Pe ea, Felix a=ez[ pe b[tr`n. Otilia ]=i fr`ngea ]ncet m`inile privind sfioas[ c`nd la unul, c`nd la altul, =i tremura. Numai c`nd b[tr`nul ]ncepu s[ morm[iasc[, zise stins: „Papa!“ Bolnavul =edea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu =i nu

365


G. C[linescu

poate s[ se de=tepte. Cu ochii ]ntredeschi=i, tulburi privea proste=te ]n jurul lui, =i cu m`inile se silea s[ g[seasc[ ceva ]n jurul mijlocului. }n sf`r=it, izbuti s[-=i aduc[ aminte: — Che-che... — Cheile? ]n\elese Otilia. Sunt aici cheile, papa, =i-i ]ntinse un inel ]nc[rcat cu chei, c[zut jos de-a lungul pantalonilor, dar \inut ]nc[ de mijloc printr-o curea. B[tr`nul puse m`na avid pe ele, le v`r] greu sub pern[, f[c`nd sfor\[ri de a ]nl[tura ajutorul altuia, apoi, ca =i c`nd misiunea lui ar fi fost ]ndeplinit[, se l[s[ ]n voia gemetelor =i somnolen\ei. Felix ]=i d[du seama c[ b[tr`nul avusese un atac. Cum nu se pricepea ]nc[ ]n latura practic[ a medicinei, nu ]ndr[zni s[ ia nici o m[sur[ =i fu de p[rere s[ se cheme repede un doctor. Marina fu ]ndrumat[ numaidec`t la un medic de pe aceea=i strad[. B[tr`na r[mase cam mirat[ de propunerea celor doi, cu aerul de a le spune c[ sunt ni=te pro=ti, ie=i ]n curte bomb[nind, mai intr[ ]n buc[t[rie, apoi f[r[ nici o grab[ trecu ]n curtea vecin[. Aglae, afl`nd accidentul lui mo= Costache, c[p[t[ deodat[ fizionomia aspr[ a unui c[pitan de vapor care comand[ ]n timp de naufragiu: — Aurica, strig[ ea, vino repede, c[ i-a venit r[u lui Costache! Chem[-l =i pe Titi. Trece\i dincolo, s[ nu fure vreunul ceva. Marino! tu alearg[ iute la St[nic[. S[ vie =i el, =i Olimpia =i s[ aduc[ doctorul pe care-l =tie el. Ah! tocmai acum l-a g[sit =i pe Costache. Sunt sf`r=it[. N-am pus nimic ]n gur[ de azi de diminea\[. Aglae b[u, la repezeal[, pu\in[ cafea =i apoi trecu dincolo, ]nconjurat[ ca de o gard[ de Titi =i Aurica. B[tr`nul era mult mai limpezit =i privea numai ]ngrijorat spre mobilele din cas[. — Ce-i cu tine, Costache? ]ntreb[ mai mult arogant dec`t comiserativ Aglae. Te-a pus dracul s[ cari c[r[mid[, s[ faci cas[, parc[ n-aveai cas[. A=a e c`nd te iei dup[ copii! Aglae ]ntoarse privirile spre Felix =i spre Otilia =i, ca =i c`nd n-ar fi fost niciodat[ vreun conflict ]ntre ea =i ei, ]ntreb[:

366


Enigma Otiliei

— Dar voi ce face\i? Aici era\i? +i ce-ai, Costache? continu[ ea, poate de c[ldur[, c-a fost un z[duf groaznic! Ar trebui s[ te sui ]n pat, ce stai aici, pe canapeaua asta? B[tr`nul gemu pu\in =i f[cu doar din cap semn c[ nu vrea s[ se mi=te de acolo. — Trebuie s[ te dezbraci m[car, c[ te sufoc[ hainele! F[r[ s[ mai a=tepte aprobarea, Aglae ]l r[suci ca pe un copil =i trase surtucul. Otilia se repezi s[-i scoat[ ghetele cu gumilastic, uscate =i ]ncovoiate de vechime, ca ni=te iminei turce=ti. Picioarele lui mo= Costache ap[rur[ ]nf[=urate ]n ni=te ciorapi de l`n[, de o grosime fabuloas[. Degetele mari t[iaser[ cu unghia v`rfurile =i ie=iser[ ca dou[ ghemuri de cear[. }n alte ]mprejur[ri Otilia ar fi r`s, dar acum nu vedea =i nu auzea nimic, nimic. Dup[ surtuc Aglae ]i trase pantalonii, de la cap[tul de jos, cum ai scutura un sac, =i b[tr`nul ap[ru ]n ni=te n[dragi largi de stamb[ colorat[, lega\i jos, ]n lipsa =ireturilor rupte, cu buc[\i de sfoar[. — Poftim, observ[ Aglae, cu repro=, uite ce-nseamn[ s[ n-ai o femeie de isprav[ ]n cas[! A=a te ]mbr[cai tu alt[dat[? Otilia dibuise ]n dormitor =i g[sise o c[ma=[ de noapte, de p`nz[ \[r[neasc[ grea, afar[ din cale de lung[, ]n care, v`r`t, chelul mo= Costache sem[na cu un faraon ]nf[=urat ]n p`nze de in. I se aduse =i o plapum[, =i Aglae ridicase perna s-o scuture =i s-o umfle mai bine, c`nd b[tr`nul scoase un \ip[t: — Che... che-i-le! — Cheile, uite-\i cheile, aici (mo= Costache ]ntinse o m`n[ spre ele). Ar fi bine s[ mi le dai mie, s[ nu \i le fure cineva! }n cur`nd sosir[ St[nic[, Olimpia =i cu doctorul Vasiliad, =i odaia se umplu de in=i. Atmosfera era ]n[bu=itoare, fiindc[ un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consult[ pe bolnav cu superficialitate, ]i lu[ pulsul, ]l privi ]n ochi. Fa\a ]i ar[ta ne]ncredere =i plictiseal[. — Ei? Vasiliade, ce zici? ]ntreb[, sugrumat de curiozitate, St[nic[. — Deocamdat[ n-am ce s[ zic. S[ stea lini=tit =i dac[ se poate s[ i se pun[ o pung[ de ghea\[ la cap. Atacul n-a fost

367


G. C[linescu

violent, de vreme ce nu =i-a pierdut cuno=tin\a. S[ vedem mai t`rziu, dac[ poate vorbi, dac[ n-are vreo parte paralizat[. — Doamne fere=te, se-nchin[ Aglae, mai bine moartea dec`t a=a ceva! Poate un om paralizat a=a s[ tr[iasc[ mult? — Depinde! zise doctorul, cu aceea=i str`mb[tur[ de am[r[ciune. — Ascult[, m[, Vasiliad, ]l lu[ St[nic[ la o parte pe doctor, fii om cum te =tiu, nu ne-ncurca cu vorba! Tu ce crezi, o duce, sau moare? S[ =tim ce facem! — De obicei nu prea scap[ nimeni la v`rsta asta. Mai ]i vine alt atac, pe urm[. Depinde ]ns[ de constitu\ie! — A dracului e medicina asta a voastr[, se sc`rbi St[nic[, nu =ti\i nimic precis. }n sf`r=it, Aglae se g`ndi s[ execute ordonan\a doctorului =i, fiindc[ Otilia insista s[ se cumpere pung[ =i ghea\[, ]ntreb[ tare pe b[tr`n: — Costache, unde \ii tu banii? S[-\i cump[r[m ghea\[! D[-mi cheile! Mo= Costache holb[ ochii =i-=i mu=c[ buzele, f[r[ sunet. Cu m`na str`nse =i mai tere cheile. Aglae ]ntinse m`na =i d[du s[ i le apuce. Atunci, cu sfor\are eroic[, b[tr`nul se trase mai spre fundul canapelei, bomb[nind: — Nu-nu-nu v-vrreau ghea\[! — Vorbe=te! observ[ Vasiliad. St[nic[ f[cu un gest de admira\ie =i de ciud[: — E pezevenghi r[u mo=ul! }l =tiu eu. E tare de tot. — Dar, Costache, se r[sti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuial[, de pl[tit domnul doctor, ce, vrei s[ pl[tesc eu? B[tr`nul, atunci, dup[ ]ndelung[ nemi=care, f[cu semn cu m`na spre Felix, care se apropiase de pat, ridic[ cheile =i cu mare dificultate alese una pe care o ar[t[ acestuia =i, cum Felix voia s[ ia tot ghemul de chei, se ]mpotrivi, de unde t`n[rul ]n\elese c[ trebuie s[ scoat[ cheia de pe inel. B[tr`nul ]ncerc[ s[-i explice: — +i-=ifonier... }n sa-salon... e o cutie! }n vreme ce Felix se ]ndrept[ ]nspre salon, St[nic[ se mi=c[ s[-l urmeze =i chiar f[cuse semn acestuia c[ vine =i el. Olimpia

368


Enigma Otiliei

]i stric[ socoteala, fiindc[, f[r[ nici un rost =i f[r[ s[ intuiasc[ situa\ia, ]l invit[ s[ stea l`ng[ ea, fapt care trezi aten\ia bolnavului. St[nic[ ]=i ]nt`rzie dispari\ia, ochind mereu u=a. Felix lu[ pe r`nd fiecare cutie a scrinului. Una era plin[ cu cutii de chibrituri de form[ cilindric[. Scutur`nd una din ele, constat[ c[ sunt pline =i c[ nu era cu putin\[ ca b[tr`nul s[ fi \inut bani ]n ele. Alt[ cutie era umplut[ cu \inte, printre care ]notau c`teva piroane. }n sertarul de sus, Felix descoperi ]ntr-adev[r o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, ]n care se afla un morman de monede de toate m[rimile. Se g`ndi c`\i bani s[ ia, apoi se hot[r] s[ ia cutia cu totul. Atunci z[ri sub cutie un pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoar[ ro=ie, ]n chip de caiet, =i cu un titlu care-l izbi, cu toat[ graba lui, ]ntruc`t g[sise acolo numele s[u. Scoase caietul =i citi pe copert[ aceste r`nduri: Cont de cheltuieli ce-am f[cut pentru minorul Felix Sima. }nvins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin =i ]ntoarse paginile, oprindu-se la cea din urm[, =i v[zu aceast[ socoteal[. Pagina era ]mp[r\it[ ]n dou[ printr-o linie cu creion ro=u, ca filele de registre, =i printr-o contabilitate empiric[, ]n st`nga erau ]nsemnate primirile, iar ]n dreapta cheltuielile. Primit la 3 ianuarie a.c., lei 2.000 de la Banca „Na\ionala� dob`nd[ 4% asupra capitalului depus de lei 50.000. Primit ]n cursul lunii aprilie, dup[ contracte, pentru pr[v[lia mare 1.000 lei pe =ase luni pentru celelalte dou[ pr[v[lii c`te 800 lei pe =ase luni. Primit chiria de la etaj unu 350 lei pe trei luni. Primit chiria de la etaj doi 300 lei pe trei luni.

Ianuarie. Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80 Sp[lat----------------------------------------------------10 Dat ]n m`n[ pentru teatru-------------------------20 Dat ]n m`n[ pentru buzunar---------------------100 Cump[rat instrument chirurgical-----------------10 Adus doctor, fiind b[iatul bolnav----------------20 Haine, ruf[rie------------------------------------------120 Masa zilnic[ a 10 lei-------------------------------310 670 Februarie. Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80 Masa zilnic[ a 10 lei-------------------------------280 Sp[lat----------------------------------------------------10 Dat ]n m`n[ pentru buzunar---------------------120 }mprumutat-------------------------------------------200 M[nu=i--------------------------------------------------20 Repara\iuni ]n odaie---------------------------------60 770

369


G. C[linescu Martie. Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80 Mas[ a 10 lei pe zi---------------------------------310 Supliment seara---------------------------------------100 Dat bani nevoi tinere=ti----------------------------200 Doctorii-------------------------------------------------20 Voiaj Ia=i pt. vederea casei----------------------100 Batiste---------------------------------------------------30 Pardesiu-------------------------------------------------40 1080 Aprilie. Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80 Materiale pentru construc\ii--------------------2142

Felix r[mase cu gura c[scat[, uimit, pe de o parte, de venitul cel mare pe care-l avea, vreo opt sute de lei lunar, sum[ considerabil[ pentru acea vreme, =i scandalizat, pe de alta, de socoteala ]nc[rcat[. Avea un venit de ministru, =i mo= Costache ]=i pusese ]n cap s[-l fac[ s[ iroseasc[ pentru mizerabila ]ntre\inere tot acest venit. Nu credea s[ se cheltuiasc[ ]n cas[, pentru co=ni\[, mai mult de doi lei pe zi, poate cu mult mai pu\in. O p`ine costa dou[zeci =i cinci de bani =i o para, carnea vreo optzeci de bani. Nu i se d[duse niciodat[ bani de teatru, sau bani de buzunar, nu i se cump[rase nici un pardesiu. Hainele le luase cu banii ]mprumuta\i, ]ns[ pe poli\[. Instrumentul chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile, doctorul, c[l[toria la Ia=i, batistele. R`se de cuv`ntul „]nc[lzit“ pe aprilie, fiindc[ nu se mai f[cea foc din martie, cu tot frigul. Dar scandalul nemaiauzit erau cei 2142 pentru materiale de construc\ii. Care construc\ie? Prin urmare cuiele, \intele, c[r[mizile vechi, grinzile, toate erau ]n contul lui. B[tr`nul f[cea o cas[ pe spinarea lui =i nu se =tia dac[ pentru el. Ame\it de descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici =i c[ b[tr`nul e bolnav =i se g`ndea s[ fac[ scandal. Contul scris cu felurite cerneluri nu era terminat. Al[turi, Felix d[du de un pache\el de h`rtii soioase, pe care erau ]nsemnate cu creion chimic felurite cifre cu o dat[ =i o justificare. De pild[: 10 mai, mas[ cu pr[jituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai, cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau s[ fie trecute mai t`rziu ]n cont. Era, dar, foarte adev[rat ce spunea St[nic[: b[tr`nul

370


Enigma Otiliei

era un pezevenghi. Tr`nti contul la loc =i ]mpinse cutia, c`nd glasul autentic al lui St[nic[ se auzi ]n spatele lui: — Ai g[sit ceva, =mechere? Are parale mo=ul? Las[-m[ s[ m[ uit =i eu. Dup[ o scurt[ medita\ie, Felix ]ntoarse cheia ]n broasc[ =i zise hot[r`t: — N-are nimic dec`t cutia asta cu bani m[run\i. }ncolo, tot cutii de chibrituri. — De la tutungerie, desigur, observ[ St[nic[, aparent convins, ]\i spun eu c[ are tutungerie, pe numele altuia. Felix, devenit matur prin experien\[, g[sise c[ era =i ru=inos, =i primejdios ca altcineva s[ =tie c`t venit are el =i cum ]l fura b[tr`nul. }n cur`nd avea s[ fie major =i avea s[ scape de toate mizeriile astea. Cu astfel de venit putea s[ tr[iasc[ ]n str[in[tate, oriunde, consacr`ndu-se =tiin\ei numai pentru glorie. C`nd rev[zu pe mo= Costache ]ntins pe spate, respir`nd greu, uit[ de toat[ du=m[nia. Otilia avea un aer at`t de r[t[cit, p[rea at`t de str[in[ ]n acea cas[, ]nc`t fu cuprins de mil[. Nu. Providen\a avusese grij[ de el =i-i d[du-se un tat[ bun =i mijloace de existen\[ pe care nu le meritase. B[tr`nul ]i risipise venitul, dar nu se atinsese de capitalul lui. Trebuia prin urmare s[ fie calm, chibzuit, acum ]n aceste ]mprejur[ri grele, spre a putea s[ dea tot sprijinul Otiliei. Fata era m`ndr[, =i cu un cuv`nt gre=it putea s-o jigneasc[. B[tr`nul lu[ cutia cu m`na st`ng[. Dreapta nu putea s-o ridice dec`t cu greutate, =i atunci cei din odaie observar[ c[ o u=oar[ paralizie ]i \inea acest bra\. Chiar =i un col\ al gurii avea mu=chiulatura pu\in rupt[, c[zut[ ]n jos, tr[g`nd pu\in =i o pleoap[. Cu m`na tremur[toare, mo= Costache c[ut[ orbe=te ]n cutie, g[si o moned[ de cinci lei, o l[s[ repede din m`n[ =i scoase o b[ncu\[ pe care o ]ntinse. — Ce vrei s[ fac cu b[ncu\[ ta? se r[sti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. St[nic[ se repezi l`ng[ bolnav. — Las[, mo= Costache, c[ iau c`t trebuie. Uite at`t, ajunge pentru ghea\[ =i pung[ (=i scoase c`teva piese de cinci lei).

371


G. C[linescu

Uite, Vasiliad, ]\i dau zece lei, c[ doar e=ti doctor de cas[, nu vrei s[ jupoi lumea (St[nic[ mai scoase ]nc[ patru piese, d`nd numai dou[ doctorului). Bolnavul, v[z`nd c[ cutia se u=ureaz[, gemu =i ]ncepu s-o trag[, izbutind s-o v`re sub plapum[. St[nic[ scoase zece bani =i-i ]ntinse Marinei, c[reia ]i spusese mai ]ncet: — Du-te la farmacistul din Rahova, ]l =tii dumneata, =i spune-i c[ l-a rugat domnul Ra\iu s[-i ]mprumute, ai auzit? s[-i ]mprumute o pung[ pentru ghea\[. +i uite zece bani s[ iei ghea\[. }ncetul cu ]ncetul to\i se a=ezar[ pe ce g[sir[, ca ni=te musafiri, uit`nd aproape de tot de mo= Costache. St[nic[ zise lui Vasiliad, care f[cuse gestul s[ plece: — Stai, m[, unde pleci, parc[ te-a=teapt[ droaia de clien\i. Stai aici, ca medic al casei, s[ vezi cum ]i merge bolnavului, doar nu suntem oricine. Te pl[tim (=i mai ]ncet), nu fi prost, Vasiliade, te punem la cont. Marina aduse ghea\a =i o pung[, =i ]n cur`nd chelia b[tr`nului primi o scufie r[sucit[, c[p[t`nd o demnitate ridicol[. — |i-e bine a=a? ]ntreb[ Aglae. — Bi-bine! morm[i Costache. — Acum ce s[ mai facem? ]ntreb[ Aglae. — Nimic, r[spunse doctorul. Lini=te =i altceva nimic. Natura lucreaz[ singur[. St[nic[ pufni ]n r`s. — Ave\i =i voi doctorii formule. Natura lucreaz[ (]n =oapt[) pentru mo=tenitori. Otilia se sim\ea a=a de r[u de oboseal[ =i zbucium, ]nc`t Felix o trase l`ng[ fereastr[ =i o str`nse afectuos de bra\. — Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele t[u! St[nic[, v[z`ndu-l, f[cu cu ochiul celorlal\i, cu ad`nci ]n\elesuri. — }n definitiv, mam[, zise Aurica, noi ce mai st[m aici? Trebuie s[ fie ceasul trei, nimeni n-a m`ncat. Mo= Costache st[ =i singur, doar e aici Otilia, e Marina, domnul Felix. Aglae lu[ o figur[ solemn[.

372


Enigma Otiliei

— Aici e casa fratelui meu, =i eu sunt unica lui sor[. Nimic nu se mi=c[ aici ]n cas[ =i nimeni nu s-atinge de nimic. Trebuie s[ st[m aici s[ p[zim, n-o s[ l[s[m ]n cas[ un bolnav f[r[ sim\ire, care nu vede, n-aude, cu str[ini ]n cas[. — Aud! zise b[tr`nul a=a de stins, ]nc`t nu-l ]n\eleser[ to\i. — Zice c-aude, mam[! interpret[ Olimpia. — E pezevenghi! explic[ St[nic[ doctorului. — Mam[-soacr[, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei s[ fac de veghe nem`ncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-ave\i nimic aici, nu g[ti\i? se adres[ St[nic[ Otiliei, care ]l privi speriat[, umil[. Nemaia=tept`nd r[spunsul, St[nic[ ]ncepu s[ caute prin dulap, tr`ntind u=ile. G[si, ]mpinse ]n fund, sticle cu vin ]nfundate, pr[fuite, o sticl[ de lichior =i un salam bine uscat, ne]nceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. To\i, afar[ de Felix =i Otilia, se a=ezar[ foarte bine dispu=i ]n jurul mesei, iar Olimpia se apuc[ s[ taie tacticos salamul. — Taie-l mai gros, protest[ St[nic[, s[ sim\i ce mu=ti. Olimpia t[ie o felie groas[, pe care St[nic[ o =i ]nh[\[, m`nc`nd-o f[r[ p`ine. — {sta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-ave\i, Otilio? Fata d[du din umeri, iar Olimpia f[cu observa\ie lui St[nic[: — Nu fi lacom, ce Dumnezeu, ]l ]nghi\i cu pieli\[ cu tot. — Un tirbu=on, comand[ St[nic[, ca un client de restaurant. Marina, vesel[, ca la o schimbare de st[p`n, se repezi la bufet =i scoase un tirbu=on cu v`rful pu\in rupt. — Bine, mo= Costache, mustr[ St[nic[ de la mas[ pe bolnav, ai dumneata a=a vinuri ]n cas[ =i nu \i-ai luat un tirbu=on ca lumea? Bolnavul trona pe spate stupid, sub c[ciula de cauciuc, care, fiind pu\in spart[, l[sa s[ se scurg[ pe fruntea, ochiul =i un obraz al lui un fir de ap[ care se prelingea apoi, f[c`nd la r[d[cina perilor stufo=i de pe piept un sm`rc. Dopul pocni =i vinul ]ncepu s[ g`lg`ie ro=u, ca un s`nge ]nchegat, ]n paharul lui St[nic[.

373


G. C[linescu

— Ce umbla\i cu sc`rbe de-astea mici, strig[ acesta, da\i pahare de-ale mari de cristal, s[ simt gustul vinului! Iiih, ce arom[, [sta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel mai fin. De unde-l ave\i, Otilio? F[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul, St[nic[ turn[ ]n pahare la to\i. Convivii ridicar[ ]nt`i paharul ]n sus, cu g`ndul de a ciocni, apoi o oarecare ru=ine ]i re\inu, =i b[ur[ ]n t[cere. Olimpia f[cuse un morman de felii de salam, =i comesenii luau acum pe t[cute =i m`ncau. Vasiliad ]nghi\ea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, z[rind pe Otilia =i pe Felix, deveni caritabil[. — Tu, Otilio, nu m[n`nci? =i dumneata, domnule Felix? doar n-o s[ sta\i nem`nca\i?! Ce-o fi o fi, acum, s[ fim tari. St[nic[ se scul[, galant, de pe scaun =i merse s[ dea bra\ul fetei. — Otilio, scumpo, f[-mi pl[cerea, tu nu vezi ce e pe noi? ce, tu crezi c[ noi nu =tim ce e durerea? parc[ pe noi nu ne doare c[ mo= Costache a mu... vreau s[ zic e bolnav? Da’ las[, bun e Dumnezeu, s-o alege ]ntr-un fel. Vino la mas[, ]ntremeaz[-te! Otilia f[cu cu m`na un gest de ap[rare at`t de s[lbatic, ]nc`t avocatul renun\[ la rolul de conduc[tor al fetei =i ]ndemn[ pe Felix, nu f[r[ ironie: — Spune-i dumneata, domnule, f[-o s[-n\eleag[, =tiu c[ v-ave\i bine! Otilia plec[ sus ]n odaia ei, iar Felix mai r[mase, nefiind ]nc[ hot[r`t asupra atitudinii pe care trebuia s-o ia, fiindc[ era ]ncredin\at c[ se c[dea s[ apere pe mo= Costache, c`t tr[ie=te, cu toate p[catele lui, =i asta ]n vederea Otiliei. St[nic[ ]i ]ntinse, gale=, un pahar de vin =i-i zise, cu aerul unei fiin\e irezistibile: — Domnule Felix, te rog eu, pentru mine! Felix lu[ paharul, gust[ pu\in din vin =i, v[z`ndu-i culoarea de s`nge, fu str[b[tut deodat[ de un g`nd: ]n cazuri de acestea de congestie se las[ s`nge. }=i spuse p[rerea c[tre Vasiliad, =i acesta, pu\in ]ncurcat, recunoscu:

374


Enigma Otiliei

— Da, ]ntr-adev[r, am fi putut s[-i l[s[m pu\in s`nge, dar n-am lan\et[ pentru flebotomie. Dac[ vre\i, trimitem servitoarea s-aduc[. — Fugi, domnule, de-acolo, se dezgust[ St[nic[, cu s`ngele. Tocmai acum la mas[! Fleacuri! Asta po\i s-o faci mai t`rziu, ]ncolo, nu i-au pus ghea\[ la cap? El n-are s`nge, =i vrei s[-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, l[sa\i omul ]n pace. Auzi, mo= Costache, vrei s[-\i lase s`nge, s[ te doar[? — Daa! r[spunse limpede =i v[iet[tor b[tr`nul. — Ei, asta-i, rezist[ St[nic[, las[ c[ =tim noi mai bine ce-\i trebuie. Mai t`rziu, ]ncolo. Apoi St[nic[ deveni nemul\umit de m`ncare: — Frate, la a=a vin, n-ajunge usc[tura asta. A= m`nca ceva picant, ceva extraordinar, ce zici, mam[-soacr[, mirosea a varz[ la dumneata azi. — P[i, am f[cut ni=te sarmale cu varz[ nou[, acrit[! — Bravo, ura, s[ vie! strig[ nebune=te St[nic[; aduc`nd-=i ]ns[ aminte de bolnav, cobor] glasul: Oare crede\i c[-l sup[r[ g[l[gia? Doctorul d[du din umeri. Aurica scoase farfurii =i tac`muri din bufet =i a=ez[ masa, lini=tit[, ca pentru un festin. Aglae d[du instruc\iuni Marinei s[ cear[ m`nc[rile de dincolo. Felix, sc`rbit, plec[ =i el sus, ]n c[utarea Otiliei. La jum[tatea sc[rii se r[zg`ndi, ie=i ]n strad[ =i plec[ ]nspre Sfin\ii Apostoli, unde =tia c[ este o cofet[rie. Voia s[ cumpere ciocolat[ pentru Otilia. Comesenii ]ncepur[ s[ m[n`nce cu poft[, clipocind furculi\ele. Odaia se umpluse de miros de varz[ acr[ =i de b`z`itul conversa\iei m[runte, care se p[rea c[ tulbur[ pe bolnav, deoarece se mi=ca ]nspre perete. — Oare lui mo=u, ]ntreb[ Aurica, cu gura plin[, nu-i d[m nimic de m`ncare? — Nimic deocamdat[, dimpotriv[, ar trebui... (doctorul l[s[ fraza ]n gol). — M`ncarea prea mult[ stric[, demonstr[ St[nic[, bine]n\eles, de la o anumit[ v`rst[. Eu ]mi mai dau zece ani de via\[ normal[, =i pe urm[, adio, m`ncare, adio, femei! Abstinen\[ total[. C[lug[rii cum tr[iesc?

375


G. C[linescu

— Domnule doctor, ]ntreb[ Aglae, am f[cut injec\ii cu iod toat[ vara, ce zici, merge s[ fac =i iarna? — Nu sunt de p[rere, iarna iodul d[ accidente, iodisme! Satisf[cut[, Aglae se ]ntoarse cu gura spre farfuria ei. Bolnavul, iritat de zgomot =i de mirosul de m`nc[ri, gemu. Aglae ]ntoarse capul =i, cu gura plin[, zise: — Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu =i-i ]ndreapt[ punga de ghea\[. Aurica se duse l`ng[ b[tr`n, care o privi fix, cu ochi du=m[no=i =i aproape limpezi, f[r[ s[ spun[ totu=i nimic. Cu m`na liber[ cercet[ pe sub pern[ =i-=i trase cheile mai aproape. Dup[ ce se asigur[ de prezen\a lor, ]ntreb[ ]ncet: — Fe-Felix uunde-i? Fe-Felix! — Nu =tiu, mo= Costache, a plecat! — Las[-l pe Felix acum, interveni Aglae, ce-ai cu el? Tu stai lini=tit, acolo, ca un bolnav, s[ nu-\i cad[ ghea\a de la cap. }n timpul acesta, Felix venea aproape gonind cu pachetul de ciocolat[, medit`nd pe drum ce trebuia s[ fac[. Starea b[tr`nului i se p[rea grav[, =i situa\ia ]n cas[ foarte tulbure. }ntruc`t ]l privea, mai avea c`teva s[pt[m`ni p`n[ la majorat =i ar fi r[bdat p`n[ atunci. Dar Otilia era du=m[nit[ de Aglae =i putea, ]n cazul mor\ii b[tr`nului, s[ fie oric`nd izgonit[. }i l[sase b[tr`nul ceva prin testament sau nu f[cuse nici un testament? +i dac[ f[cuse testamentul, St[nic[ =i cu toat[ liota ar fi putut s[-l caute =i s[-l fure. Avea ceva bani ]n buzunar, s-ar fi prezentat la tribunal ]ntr-un caz fatal, lu`nd informa\ii asupra consiliului de familie care-l tutela =i pe care nu-l aflase niciodat[ =i apoi s-ar fi pus la dispozi\ia Otiliei. Care era ]ns[ modul de a face pe Otilia s[ primeasc[ asemenea ocrotire, f[r[ s[ se supere? G[si pe Otilia ghemuit[ pe sofaua ei, mu=c`nd nervos din v`rful unei batiste de dantel[. Felix desf[cu pachetul de ciocolat[, rupse o bucat[ =i-o ]ntinse fetei, care o lu[ ]n t[cere =i-ncepu s-o ron\[ie. Mici lacrimi i se rostogoleau pe obraz. Ne=tiind cum s[ ]nceap[ vorba, Felix ]ntreb[: — Otilia, ce g`nde=ti tu acum, de ce pl`ngi =i nu spui nimic? — Papa moare!

376


Enigma Otiliei

— Poate c[ nu, cred c[ e ]n afar[ de vreun pericol imediat. — To\i cei care s-au str`ns ]n jurul lui n-au nici un interes s[-l scape, nu-i dau nici un ajutor. — +i eu am impresia asta, ]\i m[rturisesc. Din p[cate, sunt prea novice ]n medicin[, ca s[ am curajul s[ iau o ini\iativ[. Cuno=tin\ele mele sunt teoretice. Am putea s[ chem[m un doctor mare. — N-au s[-l lase s[ vin[. — E posibil. M-a= duce s[ chem pe Weissmann. E mai mult un autodidact =i un empirist dec`t un student, fiindc[ abia e ]n anul ]nt`i, dar are o practic[ de adev[rat intern. El ar vedea, f[r[ s[-l b[nuiasc[ St[nic[, =i pe urm[ am consulta am`ndoi un doctor. Otilia aprob[ din cap, cu pu\in[ ]ncredere. — Otilia, zise Felix, tu nu pui nici un temei ]n mine. Ai spus c[ m[ iube=ti =i c[ ai fi gata s[ te c[s[tore=ti cu mine, c`nd ai fi sigur[ c[ nu-mi strici viitorul. Poate n-ar fi momentul s[-\i spun acum asta, dar ]n ce chip s[-\i ar[t devotamentul meu f[r[ s[ te jignesc? Vreau s[-\i fiu un logodnic, iar dac[ vrei, numai un frate. Am v[zut ]nt`mpl[tor c[ am un venit de zece mii de lei pe an. Aproape n-a= mai avea nevoie s[ muncesc, dac[ n-a= fi ambi\ios. Viitorul nu mi-l strici ]n nici un caz, fiindc[ al[turi de tine a= munci =i mai viguros. Vreau s[ ai ]ncredere ]n mine, s[ nu te mai sim\i a=a de singur[. — Am ]ncredere ]n tine, zise Otilia, dar mi-e mil[ de papa. Cu el am tr[it de mic[ ]n aceast[ cas[, =i m[-ngroze=te ideea c[ toate astea au s[ se sf[r`me. — Nici eu, Otilia, nu am pe nimeni, cum vezi; de aceea a= fi vrut s[ fim am`ndoi al[turi. — Felix, zise Otilia, relu`ndu-=i vechea ei \inut[ hot[r`t[, \in la tine =i a= dori ca toate dorin\ele tale s[ se realizeze. Acum nu am puterea s[-\i spun nimic ]n privin\a asta. E=ti bun la suflet =i vrei s[ m[ aperi, ]ns[ tu ]nsu\i ai nevoie de un ocrotitor. Afacerile tale pot fi ]ncurcate, bietul papa e un om cam ]ntortocheat =i t[cut. Vrei s[ te treze=ti cu cine =tie ce greut[\i?

377


G. C[linescu

— }\i m[rturisesc, zise Felix, c[ am z[rit la mo= Costache ni=te socoteli, din care urmeaz[ c[ cheltuiesc cam o mie de lei pe lun[ =i construiesc o cas[ cu c[r[mizile din curte. — Drag[ Felix, sunt sincer ru=inat[ de chestiunea asta. Te-am prevenit c[ papa e un om ciudat, cu unele cusururi. +i eu am suferit multe =i sunt, din cauza asta, cum m[ vezi, plin[ de capricii, dar pe papa ]l iubeam. M[ iubea ]n felul lui, cum te iubea =i pe tine. Papa a furat averea mamei =i ciupe=te din a ta, =i ne iube=te cum =tie el. Tanti Aglae nu mi-a luat nimic, dar m[ ur[=te. +i tu ai nevoie de un ocrotitor. St[nic[ e =iret, se v`r[ ]n toate, =i aici e nevoie, pentru tine, numai pentru tine, de un om cu prestigiu, cu leg[turi. Nu te sup[ra, ]\i jur c[ e ]n interesul t[u, nu face nici o interpretare, du-te pe furi= la Pascalopol =i spune-i s[ vin[ aici ca din ]nt`mplare; te rog. — M[ duc! zise decis Felix. Otilia ]l s[rut[. Felix ]=i lu[ p[l[ria, se d[du ]nceti=or pe scar[ =i ie=i ]n strad[ prin curtea casei Aglaei, care era pustie. Pe drum trebui s[ recunoasc[ cum c[ Otilia avea dreptate. Numai prin Pascalopol putea da lui mo= Costache o m`n[ de ajutor. Preten\iile lui de a ocroti pe fat[ erau copil[roase, dar =i tiranice, fiindc[ ]ncercau s[ ]nl[n\uie prin obliga\ie. Pe Pascalopol ]l ]nt`lni pe scar[, tocmai c`nd acesta pleca. Mo=ierul r[mase consternat de =tire =i invit[ pe Felix ]n[untru. — E r[u? }=i p[streaz[ cuno=tin\a? Vorbe=te? — E con=tient =i spune pu\ine cuvinte. Mi s-a p[rut mai mult c[ se fere=te de ceilal\i. — Bietul Costache! zise Pascalopol plimb`ndu-se ]ncoace =i-ncolo. Trebuie s[ chem[m un doctor, dar s[ facem a=a, s[ nu bage de seam[ Aglae c[ ne amestec[m inten\ionat ]n treburile ei. Domnule Felix, e=ti un t`n[r inteligent, ]n pragul majoratului, =tiu c[ \ii la Otilia, ]n privin\a c[reia \i-am ar[tat sincer atitudinea mea, te rog s[-mi aju\i s[ te ajut. Dumneata ]nsu\i, ]n cazul c`nd s-ar pr[p[di bietul Costache prea cur`nd, ai nevoie de asisten\[. Voi pune avocatul meu, fiindc[ de altfel ]\i cunosc situa\ia. Probabil c[ Costache a f[cut pu\in abuz cu veniturile dumitale, dar ]n ce prive=te administrarea lor te asigur c[ \i-a

378


Enigma Otiliei

ap[rat bine interesele. Costache era pu\in cam avar, ]ns[, ]n fond, om de treab[. De Otilia mi-e team[. Dumneata o cuno=ti: e o fat[ m`ndr[, independent[. Ea primea oarecare daruri ca de la un prieten vechi al casei, dar mi-ar fi greu s-o umilesc, impun`ndu-i-le acum. Pot eu, om ]n v`rst[, s[-i insinuez c[ a= lua-o ]n c[s[torie? Acum, c`nd Otilia ar fi singur[, ar fi o dureroas[, o penibil[ constr`ngere. Dumneata ca t`n[r ai fi fa\[ de ea ]n alt[ situa\ie, fire=te... — }ns[ =i eu, spuse Felix, cu capul ]n jos, ]mp[rt[=esc p[rerea dumitale, c[ acum orice aten\ie ar fi o abuzare de situa\ia ei. — Atunci? Bine]n\eles, sper ca bietul Costache s[ scape. Poate c[ chiar s-a g`ndit s[-i aranjeze viitorul. S[ ne g`ndim ]nt`i la un doctor. Stai s[ v[d. Mo=ierul merse la telefon, ceru pe doctorul Stratulat, care r[spunse, ]i expuse cazul (se vedea din convorbire c[ e un prieten intim al lui Pascalopol) =i-l ]ntreb[ dac[ putea s[ vie s[-l ia cu tr[sura pe la orele =ase. — A=a? Perfect. Atunci viu! ]ncheie mo=ierul, ag[\`nd la loc receptorul. — Iubite domnule Felix, dumneata te duci ]nainte =i te prefaci c[ nu te-ai ]nt`lnit cu mine, afirm`nd ]ns[ c[ tocmai eram azi a=teptat de Costache. Eu m[ fac c[ vin cu doctorul Stratulat ]nt`mpl[tor, =i, dac[ vedem c[ e posibil, ]l ducem pe Costache la un sanatoriu, ca s[ fim siguri c[ e bine ]ngrijit =i s[ sc[p[m pe biata Otilia de at`ta zbucium. Felix plec[, cu g`ndul de a se ]ndrepta repede spre cas[, spre a nu l[sa pe Otilia singur[. }=i aduse aminte de Weissmann =i sim\i c[ spiritul lui s[ritor i-ar face bine. +tia c[ se mutase =i =ade acum prin jurul str[zii Labirint. G[sind adresa ]nsemnat[, se urc[ ]ntr-o tr[sur[ =i ]n cur`nd se g[si ]n stradela cu pricina, ]n care nu se aflau dec`t magherni\e cu aspect de pr[v[lii, nemaifolosite, =i o singur[ curte mare ca de han vechi cu o cas[ ]n chip de potcoav[, cu etaj. P[rea un hotel sau o cas[ de raport, =i era de o murd[rie ]nsp[im`nt[toare. }n mijlocul cur\ii =edeau ]ngr[m[dite mormane de gunoaie. C`ini =i copii alergau printre ele. C`te un geaml`c cu ochiuri sparte ]nconjura fiecare

379


G. C[linescu

r`nd, sus\inut pe st`lpi putrezi =i unsuro=i. Dup[ oarecare dibuire, Felix urc[ ni=te sc[ri de lemn murdare =i se trezi ]n geaml`cul de sus ]n care se juca, alerg`nd cu mult zgomot, o droaie de copii jerpeli\i. Podi=ca r[sun[ grozav la pa=i, =i coridorul mirosea p[trunz[tor a excremente. Felix ar fi voit s[ plece, spre a nu fi prins de Weissmann, at`t de umilitoare i se p[rea situa\ia, ]ns[ c`teva capete ie=ir[ la o u=[. O femeie t`n[r[ despletit[ ]nainta de-a binelea, ar[t`ndu-=i picioarele goale. Un evreu b[rbos, mai mult b[tr`n, ]i strig[: — Intr[ ]napoi, Fany, de ce ie=i dac[ tu n-ai pantofi? Ce s[-\i fac eu dac[ n-ai pantofi? Ce s[ caute domnul? ]ntreb[ apoi b[tr`nul pe Felix, ]n vreme ce numeroase capete ap[rur[ de jur ]mprejur la u=ile =i ferestrele din geaml`c. — C[ut[m un domn student Weissmann... — Ha, ha, Weissmann, este, este Weissmann, st[ acolo ]n cap[t, cu m[tu=[, pot s-o chem, c[ el acum e dus. Dar are s[ vin[, sigur c[ are s[ vin[. Vesel c[ nu-l g[sise, Felix protest[: — Nu e nevoie! — Dar nici cum v[ cheam[ nu vre\i s[ spune\i? C`nd are s[ vin[, eu am s[-l anun\, sigur c[ am s[-l anun\! Nu pot eu s[ fac a=a un serviciu la un vecin? — Spune\i-i c[ a venit colegul Felix =i-l cheam[ urgent acas[. — S-a f[cut, zise b[tr`nul, conduc`ndu-l pe t`n[r jos. Poate ave\i nevoie s[ cump[ra\i ceva, poate mobil[, poate haine, ciorapi buni, pl[ci de gramofon? +tiu eu ni=te ocazii. Orice putem s[ v[ procur[m. Felix f[cu un semn de nega\ie cu capul. B[tr`nul, ]ntristat, cobor] glasul: — +tiu eu ce cau\i dumneata! Avem ni=te domni=oare minunate, ni=te prin\ese, le-au murit p[rin\ii, s[racele. T`n[rul iu\i pa=ii. B[tr`nul, pierz`nd orice speran\[, ]i strig[ din mijlocul cur\ii: — +tii c`\i st[m noi aci? Aici sunt dou[ sute de chiria=i, a=a s[ am eu bine, =i numai un singur closet. }nfrico=at, Felix se urc[ ]n tr[sura care-l a=tepta, =i f[cu semn cu m`na birjarului s[ m`ne. Se d[du jos ]n strada Rahovei

380


Enigma Otiliei

=i o lu[ apoi pedestru =i iute spre cas[. }n curtea care i se p[ru a avea un aer cimitiros, dezolat r[suna ecoul convorbirii din sufrageria cu ferestrele deschise. Felix ]i g[si pe to\i ]n jurul mesei, juc`nd c[r\i =i vorbind ca =i c`nd nimic nu s-ar fi ]nt`mplat, ]nv[lui\i ]n perdele mari de fum. Mo= Costache, pe canapea, ]ncepuse s[ tu=easc[, dar p[rea limpezit la fa\[, normal. A=ezat[ pe un scaun, al[turi, Otilia ]i ]ndrepta aci punga cu ghea\[, aci plapuma, ]ntreb`ndu-l ]n =oapt[ dac[ se simte mai bine. — Na, afurisit[ carte, exclam[ St[nic[, tr`ntind o figur[ oarecare, e tot ce am. A=a mi se-nt`mpl[ c`nd joc cu Olimpia. Nevasta e piaz[-rea. Vasiliad, foarte atent, mu=c`nd cu din\ii dintr-un \igaret de os, =edea ]nfundat ]n evantaiul lui de c[r\i =i arunca ho\e=te numai privirile la ceilal\i. — Lucrezi mu\e=te, ho\omanule, ]l mustr[ St[nic[, amical, e=ti vulpe b[tr`n[, las’ c[ te =tiu eu. C`=tigi mereu, de un ceas. Ai luat banii lui mo= Costache degeaba, =i acum ne cure\i =i pe noi. — St[nic[, nu vorbi at`t, =i joac[, dac[ joci. Arunc[ colo cartea, vorbi Aglae. — Uite-o, d[-o la naiba, partida asta am pierdut-o. Barem de a= trage vreun folos de unde =tiu eu. Acum to\i suntem la ordinele mamei-soacre, ea e clo=ca cu pui. Nici nu mai joc. Aurica se v[iet[: — Vai, dar de ce nu mai juc[m, ce vrei s[ facem? Ne plictisim s[ tot p[zim at`ta. St[nic[ schi\[ cu buzele mai mult dec`t pronun\[: — }\i p[ze=ti zestrea ta, feti\o. Mama-soacr[ ne umple de bani, dac[... m[-n\elegi. Aglae ]i f[cu semn cu m`na s[ fie prudent, ]n vreme ce St[nic[ str`mba din nas, cu ]n\elesul „nu conteaz[„. Olimpia, t[cut[, grav[, mestec[ c[r\ile, apoi le puse ]n fa\a doctorului Vasiliad, spre t[iere. Jocul re]ncepu =i convorbirea continu[. Felix, distrat, n-o putea urm[ri, dar auzea, r`nd pe r`nd, fragmente din frazele fiec[ruia, disting`ndu-le dup[ timbru, c[ci juc[torii erau ascun=i, ca zeii, ]n norii de fum.

381


G. C[linescu

Aglae: Am ]nceput s[ am junghiuri reumatice, ceea ce n-aveam mai ]nainte. Eu cred c[ toate astea sunt din sup[rare, nimic nu ]mb[tr`ne=te mai mult ca sup[rarea. Iau iod, dar nu v[d nici un folos, cu toat[ reclama. }mi spunea o dam[ s[ m[ duc la b[i, la Pucioasa. Odat[ =i odat[, c`nd oi sc[pa de necazurile astea, tot am s[ m[ duc. St[nic[: Parc-a= m`nca ceva bun, ceva rar. }mi vine un miros cunoscut ]n n[ri, de la bufetul [sta, =i nu =tiu ce. Aurica: Dac[ n-ai noroc, e degeaba. Po\i s[ fii frumoas[, po\i s[ ai zestre, po\i s[ ie=i ]n lume, =i b[rba\ii nu se uit[ la tine. Pentru asta trebuie s[ te na=ti. Mai sper =i eu c`t[va vreme =i, pe urm[, adio. Nu mai sunt nici b[rba\i cavaleri, ca ]nainte, azi te invit[, ies cu tine ]n lume =i apoi se fac c[ nu te =tiu. St[nic[: Am p[zit odat[ un unchi trei zile =i trei nop\i ]n =ir, p`n[ am picat to\i jos de oboseal[, =i bolnavul nu mai murea. C`nd ne-am scult, a patra zi, l-am g[sit rece. Titi: Am s[-l copiez ]n format mai mic =i s[-l tratez numai ]n creion num[rul 1. Vasiliad: Am clien\i care m[ scoal[ noaptea din somn degeaba, ca s[ m[ duc s[ constat decesul. „Nu puteai s[ a=tep\i p`n[ diminea\a?“ zic eu. „Face\i-i o injec\ie, domnule doctor, poate se de=teapt[ din le=in!“, „E mort, cocoan[, n-auzi?“ Uite a=a p[\esc. Olimpia: B[rba\ii nu pot s[ stea dou[ zile f[r[ femei =i f[r[ b[utur[. Sunt bl`nzi numai o lun[ ]nainte =i o lun[ dup[ nunt[, =i pe urm[ cad iar ]n patimile lor. +i dac[ ar fi ceva de capul femeilor dup[ care umbl[! Dar le aleg pe cele mai dec[zute, pe cele mai str`mbe. Georgeta, de exemplu, ce-ai v[zut tu la ea, St[nic[, de-o ridici ]n slava cerului? Aglae: Copilul s[ asculte de mama lui, fiindc[ nimeni mai mult dec`t mama lui nu-i dore=te binele. Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastr[ nu mai era asta. Dup[ nunt[ vine =i dragostea. St[nic[: Socru-meu a fost bl`nd, pot s[ zic inofensiv, dar sunt unii care fac ur`t de tot. Am cunoscut un magistrat, pe care l-a apucat ]ntr-o noapte. Domnule, f[cea ca la menajerie, c`nta ca p[s[rile, d[dea din aripi s[ zboare =i ciugulea de pe jos. }i intrase ]n cap c[ e privighetoare.

382


Enigma Otiliei

Vasiliad: Azi doctorul trebuie s[ se dea =i el dup[ client, dac[ vrea s[ tr[iasc[. Clientul a auzit de cutare doctorie, a auzit de tratament cu injec\ii =i alte comedii =i, dac[ nu-i dai, zice c[ nu te pricepi. Reclama produselor farmaceutice ne omoar[. St[nic[: Dac[ familia mea nu s-ar fi pr[sit at`ta, v[ spun pe onoarea mea, azi a= fi milionar, =i Olimpia ar sta numai la Nisa. Am unchi =i m[tu=i foarte bogate, c`t p[r ]n cap. }ns[ to\i au copii =i nepo\i, ]nc`t, p`n[ s[-mi vie r`ndul, mai bine m[ lipsesc. S[ ai noroc ]n via\[, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, ]nva\[, ]=i umple pl[m`nul de oftic[, =i altuia ]i pic[ mo=tenirea de-a gata. Aglae: }n familia noastr[, to\i au fost str`ng[tori =i au \inut la neamuri. Numai Costache nu =tiu cui a sem[nat c[ a fost t[cut, secret cu rudele, de nu =tie nimeni cum stau lucrurile lui. Aurica: Frumuse\ea nu e totul, sunt femei ur`te care plac b[rba\ilor, e =i luxul, ]ns[ pentru asta trebuie s[ ai bani. Titi: Nu mai joc, m-am plictisit, m[ duc mai bine s[ m[ leg[n. Aglae: Olimpia, =i tu, Aurica, s[ fi\i cu ochii ]n patru, s[ nu ia cineva vreo h`rtie, vreun lucru, nici un cap de a\[, aici eu r[spund, ca unica rud[ mai de aproape. Vasiliad: Toate ]ngrijirile, ]n caz de astea, de apoplexii, de tromboze, le g[sesc inutile. Mai devreme sau mai t`rziu, bolnavul tot moare. E numai o sup[rare pentru familie, afar[ de cazul c`nd bolnavul mai poate fi utilizat pentru testare. Olimpia: Eu cred, mam[, c-ar trebui s[-l ]ntrebi dac[ a f[cut vreun testament =i unde l-a pus, nu s[-l c[ut[m, ca ni=te nebuni, ]n urm[. Toat[ aceast[ h`r`ial[ fragmentat[, Felix o auzi f[r[ aten\ie voit[, privind la Otilia =i la bolnav. Ultimele vorbe ale Olimpiei ]l izbir[ prin brutalitatea lor, mai ales c[ fizionomia lui mo= Costache p[rea a tr[da ]n\elegerea convorbirii. Auzi r[spunsul Aglaei: — Taci =i tu din gur[, frate, c[ te aude. Astea o s[ le vedem noi mai t`rziu.

383


G. C[linescu

Se ]nserase de-a binelea c`nd se auzir[ tropote de cai =i rostogolirea ro\ilor unei tr[suri. — Parc[ vine cineva, observ[ St[nic[, cu tr[sura nu poate fi dec`t Pascalopol! Otilia tres[ri, iar Felix, spre a ]nl[tura b[nuielile, min\i, conform ]nvoielii: — Probabil, fiindc[ azi ]mi spuse mie c[ are s[ vie. Nici nu =tie c[ mo= Costache e bolnav. Pascalopol, care l[sase ]n tr[sur[, inten\ionat, pe doctorul Stratulat, se ar[t[ ]n chenarul u=ii, de unde, v[z`nd pe Aglae =i lume, zise ]nclin`ndu-se: — Bun[ seara, s[rut m`inile, cocoan[ Aglae. Costache e aici? Era vorba s[ mearg[ cu mine ]n ora=. Aglae deschise gura s[ vorbeasc[, c`nd, deodat[, b[tr`nul strig[ pl`ng[re\: „Aaaici!“ =i f[cu gestul de a se da jos din pat. C`nd ]ns[ puse piciorul pe du=umea, sim\i greutate =i se l[s[ iar[=i pe spate, cu o str`mb[tur[. — Dar ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? se pref[cu Pascalopol, cu o vizibil[ sil[ de a se vedea nevoit s[ joace comedie. — I-a venit r[u, inform[ St[nic[, b[tr`ne\e, ce vrei, congestie! Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei, care-l privea cu o mare ]ncredere =i, lini=tind-o pe aceasta din ochi, zise: — Tocmai m[ plimbam cu doctorul Stratulat, pe care-l cunoa=te Costache, era vorba s[ ne ]nt`lnim pentru ni=te chestiuni! Ce ]nt`mplare! }ng[dui\i oare s[-l aduc ]n[untru? — L-a v[zut domnul doctor Vasiliad! observ[, moale =i ostil, Olimpia. — }n nici un caz nu stric[ un consult mai larg. Stratulat e profesor universitar. Sper c[ nu v[ jeneaz[, se ]nclin[ mo=ierul, cu excesiv[ polite\e, spre doctor. Pascalopol se duse s[ aduc[ pe Stratulat, ]n vreme ce Aglae f[cea semn la ceilal\i s[ str`ng[ c[r\ile de joc. Figura sever[, dominatoare a doctorului intimid[ pe fo=tii juc[tori, a=a ]nc`t to\i r[maser[ ]n picioare, f[r[ a mai face nici o aluzie r[ut[cioas[. Doctorul arunc[ o ochead[ bolnavului =i una spre odaie =i zise:

384


Enigma Otiliei

— Este aici o atmosfer[ imposibil[ pentru un bolnav. Aci doarme de obicei? — Nu, are dormitor. A vrut el s[ fie adus ]n sufragerie. — Ei bine, s[ fie dus ]n odaia lui. Am s[-l consult acolo. B[tr`nul, care auzise vorbele doctorului, f[cu iar sfor\[ri s[ se dea jos din pat, provoc`nd un zorn[it. Felix =i cu St[nic[, apuc`ndu-l de spate =i de picioare, ca pe un copil mic, ]l luar[ pe sus, =i atunci se v[zu c[ b[tr`nul, cu n[dragi de stamb[ =i cu p[tur[ pe umeri ca o mantie regal[, \inea str`ns la subsuoar[ cutia de tinichea cu bani, iar ]n m`ini, ca un clopo\el, inelul cu chei. Stratulat r`se, f[r[ s[ vrea, sub must[\i. Doctorul =i Pascalopol merser[, dup[ c`teva minute, ]nspre odaia bolnavului, urma\i de to\i ceilal\i, ]ns[ Str[tulat, foarte grav, le aduse la cuno=tin\[ c[ pentru o consulta\ie a=a de grav[ are nevoie de lini=te des[v`r=it[. St[nic[ ]nsu=i, care, fiind ]n[untru, se pref[cu c[ n-aude, fu izgonit, iar Pascalopol r[mase =i el afar[, pentru a nu da loc la b[nuieli. Stratulat ]l chem[ ]ns[ peste pu\in timp ]n[untru, ca spre a-i cere informa\ii. Situa\ia era aceasta. B[tr`nul avusese un atac de congestie cerebral[, foarte u=or, =i pu\ina jen[ a bra\ului =i piciorului, care indica ruperea unui mic vas de s`nge, avea s[ dispar[ de la sine, dac[ bolnavul ar fi avut lini=te. Fire=te, un alt atac nu era exclus, cum totu=i b[tr`nul era a=a de solid, cu toat[ aparen\a lui de sl[biciune, el putea fi evitat, deocamdat[. Doctorul =tia c[ Costache se b`lb`ie, deci nu d[duse nici o importan\[ acestui fapt, numai nu ]n\elegea ce voia s[ spun[ b[tr`nul cu at`ta irita\ie. — Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol. — Ce e, Costache, spune-mi mie, f[r[ s[ faci sfor\[ri, ]l ]ntreb[ acesta cu comp[timire. B[tr`nul, cu o tremur[tur[ de furie a ]ntregii fe\e, aproape comic[, zise pl`ng[tor: — Pu-punga=i... m[-m[-m[ p`ndesc s[ s[ m[ fure... s[ m[ mo=teneasc[ p`n-p`n-n-am murit... s[-i dai afa-afar[ pe to\i, pe to\i, s[ nu v[d de-dec`t pe fe-fe-ti\a mea =i pe Felix, vreau s[-i dau fe-feti\ei mele ce-i al ei, am s[-\i dau du-dumitale...

385


G. C[linescu

Du-dumneata e=ti pri-prietenul meu credincios... Nu vreau s[ =tiu de sor[ =i de nepo\i, afa-afar[ din ca-casa mea! — Costache, pentru Dumnezeu, nu te agita a=a. Ai ]ncredere ]n mine. Avem s[ facem totul cum e mai nimerit, acum s[ stai lini=tit, s[ te faci bine. Vorbim m`ine. Stratulat fu de p[rere c[ aici Costache nu avea condi\iile unei bune ]ngrijiri =i-l sf[tui s[ mearg[ la un sanatoriu. B[tr`nul privi speriat la Pascalopol =i protest[ c[ n-are bani pentru sanatoriu, c[ nu poate p[r[si casa. Ironia bl`nd[ a mo=ierului ]l f[cu s[ tac[ =i probabil c[, dup[ anume socoteli, ar fi consim\it. Doctorul se izbi ]ns[, c`nd ie=i afar[, de opunerea d`rz[ a Aglaei, care pretindea c[ fratele ei trebuia s[ stea acolo, sub privegherea ei, iar nu printre str[ini. St[nic[, dimpotriv[, ]n g`ndul lui blestema ]nd`rjirea soacr[-sei, fiindc[ ]=i f[cuse repede planul ca ]n lipsa de acas[ a b[tr`nului s[ scotoceasc[ cu de-am[nuntul toate od[ile. }n sf`r=it, Stratulat ridic[ din umeri, recomand[ lini=te ]n camera bolnavului =i unele revulsive, =i plec[ spre tr[sur[. Pascalopol ]=i lu[ ziua bun[ de la b[tr`n =i de la Otilia, c[reia ]i str`nse m`na cu afec\iune, profund, f[r[ a scoate, din pruden\[, vreun cuv`nt. Era tocmai s[ plece, c`nd auzi glasul lui Costache. Se apropie de patul lui, =i, b[tr`nul, dup[ ce se ]ncredin\[ c[ nu-l auzeau ceilal\i, =opti ]n urechea mo=ierului: — S[-s[ vii m`ine, s[-i gone=ti pe to\i, vreau s[-s[-\i dau zestrea fe-feti\ei! — Ce zici? ]ntreb[ Pascalopol pe Stratulat, c`nd fur[ ]n tr[sur[. — Accident banal, bine suportat. Am impresia c[ a f[cut o sfor\are oarecare, a stat ]n soare. Deocamdat[, ]l cred ]n afar[ de pericol, dar dac[ are de aranjat ceva, s[ aranjeze acum. La un al doilea atac, poate muri subit. Aglae =i cu ceata ei r[mase, fa\[ de sentin\a lui Stratulat, cu un dispre\ de loc acoperit, alimentat de altfel =i de doctorul Vasiliad, care se sim\ise jignit de ne]ncrederea cu care fusese primit[ de Pascalopol =tiin\a sa. F[cu teoria c[, dimpotriv[, un bolnav b[tr`n, cu tabieturi, nu trebuie scos din casa lui, care ]i ]ntre\ine sentimentul vie\ii. Spitalul demoralizeaz[ =i ucide,

386


Enigma Otiliei

dovad[ c[ cei mai mul\i prefer[ s[ moar[ ]n patul lor. St[nic[ fu numaidec`t cucerit de teorie, cu toat[ ciuda lui dint`i. — Bravo, Vasiliade, nu te =tiam filozof! Ai cea mai perfect[ dreptate. Tot un doctor de-ai no=tri, cu experien\[, se pricepe, s[racul! Parc[ profesorii universitari =tiu mai mult dec`t e ]n carte! Medicina e practic[, nu teorie. }n fond, St[nic[ se g`ndise c[ tot mai bine ar fi putut scotoci casa cu b[tr`nul acolo, fiindc[ ar fi avut un pretext s[ vin[ mereu. De aceea, c`nd Olimpia, de obicei somnoroas[, molatic[, ]ncepu s[ ca=te =i zise: „}n definitiv, acum e mai bine, s[ ne ducem =i noi la casa noastr[, c[ mi-e somn“, St[nic[ protest[ vehement: — Ce? S[ l[s[m bolnavul f[r[ nici un ajutor, pe spinarea a doi copii? Cap ai tu, Olimpio? Asta e boal[ dificil[, oric`nd poate s[-i vie r[u. Dac[ se d[ jos noaptea din pat =i-=i sparge capul cumva? Datoria noastr[ e s[-l p[zim, s[-l ocrotim, fiindc[ e unchiul nostru, iar pe Vasiliad ]l invit s[ stea =i el. E doctorul curant, a\i priceput, =i-l pl[tim. — Stau, stau! consim\i Vasiliad. Aglae nu f[cu nici o obiec\ie. Dimpotriv[, lu[ comanda casei, ajut`ndu-se de Marina =i de propria ei servitoare. Din nou masa fu a=ezat[ ]n sufragerie, mas[ la care Felix =i Otilia fur[ invita\i, dar f[r[ mult[ insisten\[ c`nd ace=tia refuzar[. Transform`nd canapelele ]n pat =i distribuind prin od[i c`teva saltele, toate camerele fur[ pref[cute ]n dormitoare. St[nic[ vru neap[rat s[ doarm[ ]n salonul cu scrinul, Aglae ]n sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnat[ s[ se culce la intrare, pe prag. Astfel, dup[ terminarea mesei, care dur[ foarte mult, toat[ casa fu ocupat[ milit[re=te de cele =apte persoane (St[nic[, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), ]nc`t nici o mi=care nu era cu putin\[ f[r[ trecerea prin odaia cuiva. L[mpile r[maser[ aprinse mic=orat, peste tot. Aproape to\i adormir[ ]ns[ cur`nd a=a de ad`nc, c[ toat[ casa se umplu de sfor[ituri. Numai St[nic[ umbl[ c`t[va vreme prin curte, inspect`nd totul, trecu ]n revizie toate od[ile, apoi se ]nchise ]n salon, ]ncuind u=a cu cheia. Acolo merse de-a bu=ilea, s[

387


G. C[linescu

priveasc[ pe sub mobile, suspect[ orice fotoliu =i canapeaua, ap[s`ndu-le cu m`na s[ vad[ dac[ f`=`ie, ]ntoarse tablourile pe dos, cioc[ni sc`ndurile, deschise chiar u=i\ele de la sob[ =i, neg[sind nimic, ]ncepu s[ me=tereasc[ broa=tele sertarelor scrinului cu o s`rm[ ]ndoit[, pe care =i-o preg[tise din vreme. }ns[ limbile broa=telor erau lungi =i bine str`nse ]n arcuri, =i toat[ me=tereala lui St[nic[ fu zadarnic[. Atunci St[nic[, sup[rat, ]=i scoase ghetele din picioare =i se ]ntinse pe salteaua pus[ jos, adormind aproape numaidec`t. Felix izbuti s[ ]ncredin\eze pe Otilia c[ e mai bine s[ se culce, deoarece era necesar s[ fie odihnit[ a doua zi, pentru a da lui mo= Costache toat[ asisten\a posibil[. O f[cu chiar s[ m[n`nce, ]n odaie la ea, ceva mai mult dec`t batoane de ciocolat[. El ]nsu=i f[g[duia s[ doarm[ ]mbr[cat, spre a fi gata la orice eventualitate. Ie=ind ]n curte, pe la orele unsprezece noaptea, Felix se izbi, piept ]n piept, cu Weissmann. Acesta venise t`rziu acas[, aflase de invita\ia lui Felix =i alergase f[r[ s[ ]ntrebe asupra motivului. Lumina slab[ de prin toate od[ile ]l mirase =i se ]ntreba dac[ trebue s[ intre =i pe unde s[ intre. Felix ]i povesti repede ]nt`mplarea, ]i comunic[ diagnosticul =i recomanda\iile lui Stratulat =i-i m[rturisi ciuda lui c[ ceilal\i ]=i vedeau de treab[ =i nu executaser[ nici o prescriere. Weissmann ceru doi lei, disp[ru, se ]ntoarse peste zece minute =i propuse lui Felix s[ mearg[ sus. Trecur[ prin sufrageria ]n care Aglae sfor[ia \iuit, iar Olimpia groh[it, =i se-ndreptar[ spre dormitorul lui Costache. Atunci v[zur[ c[ b[tr`nul izbutise s[ se dea jos din pat =i c[uta s[ ias[ din odaie, ]n vreme ce Marina, pus[ s[ p[zeasc[, adormise, ca o vit[, pe un scaun. — Unde vrei s[ mergi? ]ntreb[ Weissmann. Asta nu e bine! — Vvreau s[ stau de vo-vorb[, zise sup[rat b[tr`nul, vreau s[ stau ]n sufragerie; ce-i aicea, dormitor public? — Las[, c[ stai de vorb[ cu noi, domnule, f[cu Weissmann, vesel, eu de ce-am venit? =i-l ]mpinse bl`nd pe mo= Costache ]nspre pat, unde acesta c[zu cu zorn[it, c[ci \inea mereu la subsuoar[ =i ]n m`n[ cutia cu bani =i cheile. — Pune deoparte cutia asta, te rog eu! insist[ studentul.

388


Enigma Otiliei

Mo= Costache privi ]ntreb[tor la Felix, apoi, ascult`nd, a=ez[ cutia ad`nc sub pern[, iar cheile le leg[ la br`u. — A=a-mi place, c`nd m-ascul\i! zise Weissmann: eu am venit s[-\i fac bine, s[ execut ordinele doctorului. M`ine, dac[ e=ti cuminte, po\i s[ mergi s[ faci chef! — He, he! r`se mo= Costache, amuzat, desf[c`nd =tirbenia gurii. Cei doi studen\i ]ncununar[ din nou pe b[tr`n cu o pung[ de ghea\[, =i Weissmann, dup[ ce-i trase ciorapii gro=i din picioare, ]i puse sinapisme pe t[lpi, ceea ce produse bolnavului g`dilituri =i bun[ dispozi\ie. }n genere, Felix fu izbit de exuberan\a nea=teptat[ a b[tr`nului, de pornirea lui de a vorbi. — }n cazurile astea, explic[ Weissmann, ]ncredin\at c[ b[tr`nul nu ]n\elege, avem pu\in[ euforie! — Injec\ie nu-mi faci? ]ntreb[ deodat[ mo= Costache pe Weissmann. — De ce s[-\i fac injec\ie, dac[ n-ai nevoie? Nici n-am sering[! — Dac[-\i trebuie sering[, zise b[tr`nul, ]nchiz`nd ochii, ]\i v`nd eu una ieftin. +i Weissmann =i Felix r`ser[, =i acesta din urm[ fu ]n fundul sufletului mul\umit de manifest[rile de avari\ie ale b[tr`nului, fiindc[ asta dovedea integritatea facult[\ilor mintale =i era un semn c[ b[tr`nul se va restabili, spre bucuria Otiliei. Orice ]ncercare de a convinge pe b[tr`n s[ se culce fu zadarnic[, =i mo= Costache, a=a de ]nchis de obicei, avu gust de povestit =i f[cu celor doi tineri, a=eza\i pe scaune de o parte =i de alta a patului cu mari suluri de lemn, dest[inuiri din tinere\ea lui. Limba era parc[ mai dezlegat[ dec`t de obicei. — +i tata =i mo=u-meu, zicea el, au tr[it mult. Mo=u-meu a avut peste nou[zeci de ani c`nd a murit =i nici n-a murit de moarte bun[. A mers ]ntr-o toamn[, cam pe vremea asta, dar ceva mai t`rziu, la v`n[toare spre Pite=ti, ]n sus, c[lare =i cu pu=ca la um[r. C[l[rea bine =i se \inea drept, cu toate c[ era b[tr`n. Calul a sim\it ceva l`ng[ o p[dure =i s-a speriat, =i cum mo=ul se rezemase cu m`na de un copac, ]n\elegi, calul a

389


G. C[linescu

rupt-o la goan[ =i mo=u-meu a alunecat jos, lovindu-se. Tata ]l ia, ]l r[suce=te, b[tr`nul nu mi=ca deloc. A stat a=a vreo jum[tate de ceas, stropindu-l cu ap[, =i, v[z`nd c[ nu sufl[, a crezut c[ e mort =i a alergat c[lare spre sat s[ cheme oameni cu o c[ru\[ s[-l ia. C`nd au venit cu c[ru\a s[-l ia l-au g[sit s[n[tos, st`nd pe un pietroi =i uit`ndu-se cu ochiul ]n \eava pu=tii, cine =tie ce i s-o fi p[rut. Tropotul calului l-a speriat, a f[cut o mi=care gre=it[ se vede cu m`na =i glontele, pac. A=a c[ a murit ]mpu=cat. Tata, Dumnezeu s[-l ierte, mai tr[ia mult, de=i avea =aptezeci =i opt de ani, dac[ nu se l[comea. Dar ]i pl[cea =oriciul de porc, crud, numai pu\in ras de peri. A t[iat odat[ un unchi dinspre mam[ un porc, =i tata a tot m`ncat din =orici p`n[ i s-a pus nod ]n g`t. Ai no=tri au venit de peste Dun[re, a=a spunea mo=u-meu, ca s[ scape de prigoana turcilor. Au fost macedoneni boga\i. C`nd au plecat =i-au v`ndut toate oile =i au f[cut parale =i =i-au cump[rat mai mul\i fra\i mo=ie mare pe l`ng[ Giurgiu. D-aia le-a zis Giurgiuveanu. }ns[ mo=u-meu tr[ia mai mult la ora=, =i tata s-a desf[cut de mo=ie =i =i-a cump[rat case. Hei, am avut multe case noi, c`nd eram copil am v[zut un dulap ]ntreg cu chei mari, ca de biseric[, toate ]nsemnate cu slov[ chirilic[, fiecare de pe unde era. Un frate al lui mo=u-meu, a=a spuneau b[tr`nii, se f[cuse haiduc =i a cutreierat mun\ii, pr[d`nd tot de la c[lug[ri, pe care nu putea s[-i sufere, apoi a trecut ]n Transilvania =i i s-a pierdut urma. Bine facea, nu? C[lug[rul! Ce face c[lug[rul? St[ =i m[n`nc[ degeaba. S[-i dau eu banul muncit ]n sudori de mine? Dumnezeu m[ vede el =i a=a, =tie c[ n-am furat de la nimeni, =i ce am este cu cinste. S[-s[-s[ munce=ti, s[ str`ngi. A-a-a-asta-i toat[ filozofia. Casa noastr[, eram mic c`nd a f[cut-o tata. A lucrat-o tot cu me=teri italieni =i a ]mp[r\it un morman de straie, c`nd a ajuns la c[priori. Hei, hei, =i asta-i cas[ trainic[, b[tr`neasc[, cu var bun =i c[r[mid[ uscat[, asta nu mai are moarte, nu ca scoicile astea de-acum, pe care le numi\i case. De ce-am cump[rat eu c[r[mid[ veche? A-aia e mai bun[ de zece ori dec`t asta nou[, am luat tot de la o cas[, pe care am v[zut-o eu c`nd o cl[dea, pe c`nd eram copil. Acum cincizeci de ani =edeam pe aici

390


Enigma Otiliei

ca-n p[dure. Noaptea se cl[tinau pomii cu =uier, ca la \ar[. Casele erau rare =i ie=eam pe aici, ceata de copii, trec`nd prin dosul c[z[rmilor, pe unde e acum 13 Septembrie, o t[iam pe sub deal, ocolind Cotrocenii, peste =oseaua Bolintini =i ie=eam peste D`mbovi\a la Ciurel, unde ne sc[ldam, =i pe urm[ o luam prin Cr`nga=i =i ne ]ntorceam, pe partea cealalt[ a D`mbovi\ei, pe la Malmaison, tocmai pe sear[. Ne juc[m tot ]n sus, pe Rahovei, prin Jarcale\i =i prin Tutunari, sau =i mai jos, spre Veselie, unde erau tot vii, =i furam toamna struguri. }n fundul cur\ii am avut grajd pentru cai, c[ tata avea tr[sur[, dar noi luam caii =i mergeam c[lare, ocolind Bucure=tii prin vii, p`n[ la Tei. Acuma, tinerii stau degeaba, nu =tiu s[ petreac[. S[ v[ spun ce-am f[cut odat[. Ne-am dus c`\iva, c[l[ri, pe Podul Calicilor, strada Rahovei de acum, =i ne-am \inut, p`n[ au ostenit caii, pe drumul Giurgiului, dup[ o grecoaic[, o fat[ care mergea cu tat-su, negustor grec, ]n c[ru\[ cu coviltir. Grecul s-a pl`ns la ]ntoarcere tatei, =i de atunci nu mi-a mai dat cal. Mergeam apoi la biserici cu ceata, c`nd se d[deau artose, la Antim, la Sfin\ii Apostoli, La Mihai-vod[, =i chiar mai departe =i, pun`ndu-ne ]n r`nd, goleam ]n c`teva clipe tava =i treceam la alt[ biseric[, ]nc`t ne luaser[ popii la ochi =i puneau c`te un dasc[l s[ ne p`ndeasc[. Mai p[c[leam =i pe babe. Erau unele care ]mp[r\eau lum`n[ri =i noi ne ]ndesam, ghiontind pe al\ii, ca =i c`nd am fi fost str[ini unul de altul, iar dup[ ce luam lum`n[rile femeii ne a=ezam pe dou[ r`nduri, cu ele ]n m`n[ aprinse, =i mergeam c`nt`nd pope=te pe nas. Tot a=a m`ncam colivele, ]ns[ trebuia s[ schimb[m mereu bisericile =i s[ punem din vreme c`te unul din noi s[ afl[m cine face pomeni. Hii, =i mi-a venit un gust de pastram[! Pe atunci nu prea m`ncam dec`t carne de vac[, ori pas[re, ori capr[ ]n gr[simea lor. Mai mult seu dec`t untur[, iar sl[nina de porc o m`ncam afumat[. }n post f[ceam pilaf cu tah`n =i chiftele de icre. Prim[vara mergeam pe iarb[, la Bordei sau la Lacul Teilor. Ei, dar s[ v[ spun despre nunta mea cu r[posata nevast[-mea, cu cea dint`i, nu cu mama Otiliei. C`nd m-am ]nsurat ]nt`ia oar[, aveam numai dou[zeci de ani, =i Cuza-

391


G. C[linescu

vod[ nu fusese ]nc[ detronat. Pu\in dup[ aceea a venit Carol. Eu fata n-am v[zut-o deloc, fiindc[ pe atunci a=a era obiceiul, ca p[rin\ii sa hot[rasc[ tot, fata, zestrea. Erau preg[tite toate, masa, lum`n[ri aprinse (uitai s[ spui c[ tata f[cea =i comer\ de cear[), popa a=tepta la altar, c`nd ne-am trezit ]n poart[ cu o cupea, =i, dup[ ea, o c[ru\[ acoperit[, din care au ]nceput slugile s[ descarce boccele, foteluri =i alt calabal`c. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacr[-mea de m`n[, =i era numai de treisprezece ani, =i de mic[ ce era, nici nu =tia bine ce ]nseamn[ m[riti=ul. Noaptea ]nt`i a ]nceput s[ pl`ng[ c[ nu vrea s[ doarm[ singur[, f[r[ m[-sa, =i a trebuit s[ r[m`n[ soacr[-mea. Pe urm[, am luat-o cu bini=orul =i s-a deprins, dar s[rea ]ntr-un picior =i voia s[ se joace, neb[nuind, he, he, ce urm[resc eu. C`nd era ]ns[rcinat[, c[ am avut cu ea un copil, care n-a tr[it, se juca cu p[pu=ile. Nici n-a tr[it mult s[raca, la dou[zeci =i unu de ani a murit, numai dup[ opt ani de c[snicie, =i pe urm[ am stat v[duv aproape dou[zeci de ani, p`n[ am luat-o pe mama Otiliei, care era =i ea tot t`n[r[, de vreo dou[zeci de ani, =i Otilia de un an, fiindc[ am luat-o v[duv[, ]i murise b[rbatul dup[ un an de vie\uit ]mpreun[. Nu =tiu cum s-a f[cut c[ n-am avut noroc nici cu a doua nevast[, cu care am tr[it, s[ zic, cinci ani. C`nd unui om i-e dat s[ tr[iasc[, tr[ie=te ]n ciuda doctorilor, ce-mi umbla\i mie cu do-doctorii. Otilia seam[n[ cu mam[-sa. Tot a=a era, m`ndr[, \inea la cas[, dar s[ nu te fi amestecat ]n treburile ei. +i c`nta bine la pian, clavirul de la ea a r[mas. +i cum ]\i spun, a=a se f[ceau nun\ile pe atunci. Dar doctorii, =i atunci ca =i acum, nu =tiau nimic. Numai doi au fost oameni =i jum[tate, doctorul Obedenaru =i Drash. Obedenaru venea ori ]n cupea, ori c[lare =i era ]nm[nu=at =i cu \ilindru pe cap. Drash ]ns[ f[cea minuni, de-l pomenesc to\i. S[ vezi cum a vindecat pe unul care credea c[-i intrase un sticlete ]n cap =i-i c`nta mereu ]n ureche. I-a spus azi, i-a spus m`ine c[ n-are nimic ]n cap, omul nu, zicea c[ are =i doctorul nu =tie, p`n[ ce Drash, f[c`ndu-se c[-l ascult[ mai bine, i-a zis: „Mi se pare mie c[ ai dreptate, parc[-l aud =i eu! S[ vii m`ine, s[ \i-l scot“. A doua zi, neam\ul a f[cut rost de un

392


Enigma Otiliei

sticlete de la prinz[torii cu clei, =i, \in`ndu-l ascuns ]n m`n[, l-a v`r`t pe ]nchipuit ]ntr-o odaie goal[, i-a dat un pumn zdrav[n ]n ureche =i a l[sat s[ scape, pe furi=, sticletele din m`n[. „Ai v[zut cum a zburat? Acum e=ti s[n[tos.“ +i ]nchipuitul a crezut. He, he, he, he! M`ine-poim`ine, c`nd m-oi scula din pat, m-apuc eu s[ zidesc cas[, cum nu s-a mai v[zut ]n Bucure=ti, cu c[r[mid[ s[n[toas[ =i grinzi uscate, numai s[ g[sesc salahori ieftini. B[tr`nul p[l[vr[gi a=a p`n[ t`rziu dup[ miezul nop\ii, c`nd c`ntau coco=ii de rev[rsatul zorilor, apoi obosi =i adormi ]n sf`r=it cu punga de ghea\[ aplecat[, ca un fes, peste un ochi. Weissmann plec[, iar Felix st[tu treaz p`n[ la ziu[ ca s[ cru\e pe Otilia. A doua zi mo= Costache p[ru absolut normal, dar sim\ea oboseal[ =i amor\eal[ ]ntr-un picior c`nd c[lca. St[nic[ ]l g[si st`nd foarte grav pe un vas de noapte, cu cutia de tinichea sub un bra\ =i cu cheile ]ntr-alt[ m`n[. Atmosfera era infect[, patul tot era pres[rat cu glomotoace de mu=tar ud. }n sufragerie se \inu un mic consiliu de r[zboi, ]n care Olimpia =i Aurica fur[ de p[rere c[, de vreme ce b[tr`nul este mult mai bine, m[car pentru pu\in[ vreme s[ se duc[ fiecare acas[. Aglae se ]mpotrivi, admi\`nd doar o scurt[ retragere din partea fiec[ruia. Ea ]ns[=i se duse acas[ s[ se schimbe =i fu ]napoi dup[ o jum[tate de ceas, c`nd trimise pe r`nd pe Titi, pe Aurica =i pe Olimpia. Casa era ocupat[ milit[re=te. Situa\ia era din ce ]n ce mai sup[r[toare, =i Felix ]ntrev[zu cu spaim[ viitorul Otiliei, dac[ lucrurile ar fi continuat tot astfel. Cer`ndu-se b[tr`nului bani pentru cheltuiala casei, acesta refuz[ sub cuv`nt c[ el nu m[n`nc[ =i se mul\ume=te cu pu\in lapte „dac[ r[m`ne de la al\ii“. Felix d[du el bani Marinei, ]ndemn`nd-o s[ nu spun[ nimic despre asta Otiliei, fiindc[ era sigur c[ atunci fata nu s-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cu de-am[nuntul fiecare odaie, intr`nd p`n[ =i-n camera Otiliei =i a lui Felix, St[nic[, pe de alta, scotocea peste tot =i cioc[nea, ]n c[utare de trape misterioase, p[zindu-se chiar de Olimpia, fiindc[, atunci c`nd aceasta intr[ dup[ el ]n salon, se r[sti: — Ce te \ii, frate, dup[ mine, am =i eu nevoie de lini=te, dup[ at`ta zbucium, s[-mi adun ideile.

393


G. C[linescu

Cum aceasta ]nchidea u=a la loc, o chem[ ]n =oapt[, se uit[ pu\in prin odaie =i scoase din perete o miniatur[ cu ram[ de filde=, pe care o ochise de mult, =i o v`r] ]n s`nul Olimpiei: — Ascunde-o bine, s[ nu te vad[ soacr[-mea, [sta e un lucru de art[, trebuie p[strat ]n familie! Pascalopol veni la pr`nz =i-i g[si pe to\i inamicii str`n=i la mas[ ]n sufragerie, chiar =i pe Vasiliad, care plecase =i apoi se ]ntoarse, ca orice bun medic curant. }ntreb`nd pe b[tr`n ce voia s[-i spun[, sau s[-i dea, acesta ]i comunic[, f[r[ =optire de data asta, c[ nu poate s[ fac[ nimic acum, c[ i-au pus st[p`nire pe cas[, dar c[ are s[ se scoale el s[ fac[ r`nduial[. Peste c`teva zile ]ns[ avea s[-i „spun[“ ceva foarte important pentru fe-feti\a lui. A treia zi, c`nd ocupan\ii casei se scular[, g[sir[ pe mo= Costache ]mbr[cat, plimb`ndu-se prin curte, cu m`inile la spate =i inspect`ndu-=i c[r[mizile. Privea at`t de ur`t la to\i =i avea ]nf[\i=area at`t de normal[, ]nc`t to\i ]=i d[dur[ seama c[ e caraghios s[-l mai \in[ sub regimul arest[rii. Titi, Aurica, Olimpia plecar[, Aglae mai arunc[ o ]ntrebare: — Cum te sim\i tu, Costache, s[ stau aici s[-\i ajut? Trebuie s[ te ]ngrije=ti, Marina asta nu se pricepe la nimic. Mo= Costache r[spunse posac: — N-am nevoie de nimic, las’, c[ are cine sa vad[ de cas[! St[nic[, dezam[git, simul[ entuziasmul: — Bravo, mo= Costache, ura, s[ ]ngropi to\i doctorii, care nu =tiu nimic. Doctorii mi-au omor`t pe ]ngera=ul meu! Dumneata =i bolnav! A fost acolo o oboseal[, un pic de insola\ie. A= da tot s[ am eu s[n[tatea dumitale! }n ziua urm[toare, mo= Costache goni pe to\i din cas[ rug`nd chiar pe Felix =i pe Otilia s[ plece p`n[ seara. Otilia se duse vesel[, cu sentimentul c[ b[tr`nul se f[cuse bine, ]nso\i p`n[ la un loc pe Felix, apoi se desp[r\i =i Felix avu ]ncredin\area c[ fata merge la Pascalopol. B[tr`nul ]nchise u=ile =i ferestrele, trase perdelele =i, ]ntocmai ca ]n r`ndul trecut, se auzir[ boc[nituri de ciocan ]n sufragerie. St[nic[ nu mai p`ndea la geam, fiindc[ era chiar ]n cas[. Intrase ]n odaia lui Felix, pu\in dup[ plecarea acestora =i, ]nainte de a se ]nchide u=ile, se

394


Enigma Otiliei

cobor`se ]n ciorapi pe scar[ =i privise ]n sufragerie pe gaura cheii, unde nu v[zuse mare lucru, dar putuse sa fac[ unele deduc\iuni dup[ natura zgomotelor. Apoi, g[sind u=a de din dos ]nchis[, fiindc[ b[tr`nul uitase s-o descuie, se urc[ din nou ]n odaia lui Felix =i se culc[ de-a binelea ]n patul lui. T`n[rului ]i spusese c[ venise de vreun ceas, s[-l mai ]ntrebe de una, de alta, =i adormise. Felix nu aminti de asta b[tr`nului, nev[z`nd nimic suspect =i, chiar dac[ b[tr`nul ar fi aflat, crez`nd c[ a deschis u=a ]nainte, n-ar fi b[nuit nimic. St[nic[ fu discret de data asta, =i Olimpiei, care acum ]=i luase cartier ]n casa p[rinteasc[, p`n[ la noi dispozi\ii, nu-i pomeni absolut nimic de ]nt`mplare. Mo= Costache =edea acum numai ]n sufragerie, a c[rei canapea o decretase pat, ]mbr[cat =i ]nvelit cu o p[tur[, cu cheseaua de tutun l`ng[ el, cu cheile =i cu tinicheaua de bani. }ncuiase u=ile de la toate od[ile =i, c`nd avea nevoie de ceva, trimitea numai pe Otilia =i pe Felix, ]n care avea ]ncredere. Cu Aglae se ]mp[case, dar o privea piezi= c`nd aceasta, de c`teva ori pe zi, pretext`nd solicitudinea, venea ]n cas[ =i d[dea ordine. Ceilal\i veneau =i ei, din c`nd ]n c`nd, trimi=i de Aglae. St[nic[, ]nso\it adesea de Vasiliad, era nelipsit =i se afla prin preajm[ chiar c`nd s-ar fi p[rut c[ nu este. Otilia ]l g[si ]ntr-o zi ]n buc[t[rie, b`nd cafea. Zicea c[ numai Marina e ]n stare s[ respecte aroma cafelei ; a soacr[-sei era infect[. Pascalopol, din tact, venea mai rar =i convenise cu mo= Costache sa-l cheme atunci c`nd are nevoie de serviciile lui. Nu voia s[ de=tepte b[nuieli ]n Aglae c[ ar urm[ri ceva, =i de aceea afecta oarecare r[ceal[ ceremonioas[ fa\[ de Otilia, a c[rei lini=te mai trist[, ce e drept, dar ]ncrez[toare, ]i dovedea lui Felix c[ se-nt`lnea cu Pascalopol. }n cele din urm[, Otilia ]ns[=i, v[z`ndu-l pe Felix adumbrit, m[rturisi: — Felix, am observat c[ m[ suspectezi! Nu e=ti cuminte deloc. Eu sunt trist[ de papa =i foarte greu m-a= obi=nui cu ideea de a-l pierde. Oric`t de independent[ a= fi, ca fat[, simt nevoia unei ocrotiri. Nu m[ pricep ]n nimic, papa nu mi-a dat nici o experien\[. Tu, tu e=ti altceva. De devotamentul t[u nu m[ ]ndoiesc o clip[. Dar tu ]nsu\i e=ti f[r[ experien\[, am`ndoi avem

395


G. C[linescu

nevoie de un prieten mai ]n v`rst[, cum e Pascalopol. El n-are nici un folos din toate astea, ba ]=i face =i vorbe, ]ns[ are autoritate, =i chiar tantei Aglae ]i e ru=ine de el. Tu nu =tii cum sunt [=tia (Otilia f[cu un semn spre casa Aglaei), =i de ce m-am speriat eu. Pentru mine este indiferent, m[ duc s[ dau lec\ii de pian, poate m[ iei tu (Felix f[cu un gest de consim\ire exaltat[, ]n vreme ce Otilia continua grav, f[r[ a da importan\[ propozi\iei), dar mi-e mil[ de papa. Dac[ papa ar fi bolnav, s[ nu se mai poat[ mi=ca din pat, =tii de ce sunt ]n stare? S[-i ia toate lucrurile din cas[ =i s[-l lase pe sc`ndura goal[. Tu singur, cu ochii t[i, ai v[zut cum s-au a=ezat la mas[, f[r[ s[ le pese de noi. Le era ru=ine deocamdat[, fiindc[ nu =tiau cum au s[ ias[ lucrurile, dar ne d[deau afar[ =i pe mine =i pe tine. Tu trebuie s[ ai r[bdare, s[ \i se dea conturile. Cu mama lor a=a au f[cut. A fost bolnav[ mult[ vreme, paralitic[, =i, v[z`nd c[ nu mai moare, i-au scos toate mobilele din cas[ =i au l[sat-o singur[. Papa a mai avut o sor[, mai mic[, care a r[mas v[duv[ =i s-a ]mboln[vit de hemiplegie, se vede c[ asta e ]n familie. Neav`nd nici o avere, a fost internat[ ]n spital, unde a murit aproape de foame. Doctorii au aflat c[ avea frate =i sor[ boga\i =i au silit-o s[ le cear[ ajutor. Ba i-au pl[tit tr[sura =i au venit p`n[ la Aglae, ]n curtea c[reia a fost dat[ jos. Aglae a v[zut, ]ns[ a \ipat la to\i s[ se ascund[ ]n cas[ =i n-a ie=it, cu toate vaietele bolnavei. Birjarul, ]nduio=at, i-a blestemat pe to\i =i a dus-o ]napoi la spital. Ca s[ nu se mai ]nt`mple s[ le vin[ pe cap, au ticluit o scrisoare, ca din partea unor cunoscu\i care au aflat de escapada bolnavei de la vecini, dar comunicau c[ nu mai tr[ie=te nici o rud[ de aproape =i c[ ei, ca s[-=i fac[ poman[, au s[-i trimit[, din c`nd ]n c`nd, c`te un pachet de alimente. +i =tii ce f[ceau? Duceau pachetul la nu =tiu cine, la Chitila, acela ]l da unui cheferist, cheferistul ]l d[dea unui birjar care avea pe cineva la spital, a=a c[ niciodat[ n-au putut s[ afle la spital cine trimitea pachetul =i de unde. A=a sunt [=tia, scumpul meu. }nc`t, dac[ apelez la un prieten ]n v`rst[, cu experien\[, o fac ]n interesul lui papa =i al t[u, mai mult dec`t ]n al meu. Uite, acum te rog chiar s[ te duci la Pascalopol =i s[-l rogi s[ vin[ dup[-amiaz[, c[ l-a chemat papa, cum a fost vorba.

396


Enigma Otiliei

Pascalopol veni, =i b[tr`nul puse pe Otilia =i pe Felix s[ p`ndeasc[ ]nt`i prin toat[ curtea =i apoi s[ se duc[ sus. Apoi, sug`nd un muc de \igar[, mo= Costache vorbi v[iet[re\: — Am str`ns ni=te bani =i nu =tie nimeni, pentru Otilica, dac[ eram s[n[tos ]i f[ceam o c[su\[ colea, poate tot i-o fac. Dar ce-i al ei e pus deoparte. — A=a? bravo, =tiam eu c[ e=ti om de isprav[! Dar cum ]i la=i? +tii, tu ai s[ tr[ie=ti ]nc[ mult[ vreme, doar mi-a spus Slratulat c[ n-ai nimic, ]ns[ vezi, de la o v`rst[ oarecare, omul ]=i pune lucrurile ]n ordine, iat[, eu am f[cut de mult testamentul. — Nu vreau testament, se indign[ b[tr`nul, n-am murit, s[-mi fac testament, ce trebuie s[ =tie =i al\ii ce-i dau eu fe-feti\ei? Am pus trei sute de mii de lei la o parte din v`nzarea caselor. Aglae o s[ aib[ casa asta =i ce-o mai fi, s[ nu spun[ c[ n-am grij[ de nepo\i. O s-o aib[ t`rziu, ]ncolo, c`nd oi muri =i eu, dar Otilichii vreau s[-i dau acum, s[ nu =tie nimeni, dec`t eu =i dumneata. |i-i dau dumitale s[-i pui la banc[, pe numele ei, ]n secret. — Bine, Costache, =i a=a e bine, chiar mai bine, fiindc[ nu se mai face discu\ie! — A=a c[, b[tr`nul trase un fum din \igar[, fe-feti\a are zestrea ei. — Foarte frumos! =i c`nd ai de g`nd s[-i dai la banc[? B[tr`nul f[cu un semn speriat lui Pascalopol s[ tac[, ]l trimise cu gestul la fereastr[, s[ priveasc[ ]n curte, ceea ce acela f[cu ]ns[ cu obi=nuita lui demnitate. — Vino-ncoace, =opti b[tr`nul. Pascalopol se apropie de canapeaua pe care fusese aruncat[ o saltea. B[tr`nul apuc[ un col\ al saltelei dinspre perete =i-l rug[ din ochi pe mo=ier s[ trag[ =i el. Mo=ierul trase, r[sturn`nd pu\in pe mo= Costache, care nu voia s[ se dea jos de pe canapea cu ]nd[r[tnicia unei clo=ti, =i descoperi un pachet de jurnal legat cu sfori, ]l trase afar[ =i-l d[du b[tr`nului. Acesta ]l desf[cu mul\umit, umpl`ndu-=i plapuma cu sfori de c`rpe =i cu jurnale, =i scoase trei pachete de bancnote, legate =i ele cu sfori:

397


G. C[linescu

— {=tia sunt! murmur[ b[tr`nul, examin`nd atent cotoarele, cu teama de a nu se fi rupt ceva. — Foarte bine, Costache! M[ duc la banca mea, cu care lucrez, banc[ solid[, pun s[ deschid[ un cont discret =i-\i aduc m`ine scrisoarea b[ncii, adresat[ Otiliei, ca s[ nu fie nici o ]ncurc[tur[. — Nu-nu-nu! nu a-acum! protest[ Costache, spre surprinderea mo=ierului. Mai am s[ primesc ni=te bani =i vreau s[-i ducem odat[, poate c-o s[ merg =i eu. Nu e nici o grab[. Banii [=tia ]i \in aici cu mine, s[ nu m[ fure punga=ii [=tia, tu singur =tii unde sunt. C`nd oi vedea eu c[ nu mi-e bine, ]\i fac semn, =i tu ]i iei =i faci ce \i-am spus eu. — S[ fie cum zici tu, Costache, spuse, Pascalopol, deziluzionat, ]ns[ cum ]\i ]nchipui tu c[ pot eu, oric`t am fi de prieteni vechi, s[ vin s[-\i iau banii de sub saltea, dac[, Doamne fere=te, ai fi bolnav? C`nd \i-a fost r[u, a fost aici paz[ militar[ ]n regul[. Doar cumva s[-mi dai o scrisoare c[ ai ]n depozit de la mine at`\ia bani, ca s[-i pot sustrage de la... de la succesiune... +i apoi =i asta e suspect. A=a, eu nu intru deloc ]n combina\ie. Doar m[ fac purt[torul sumei la banc[. E mai sigur, Costache drag[, e =i mai onorabil, mai potrivit pentru delicate\ea fetei. Cum o s-o conving eu s[ primeasc[ de la mine o sum[ de bani, c`nd cu nimic nu pot s-o conving c[ sunt ]ntr-adev[r ai ei? Doar s[-i spui =i ei! — Nu-nu-nu! fe-feti\a s[ nu =tie, s[ afle =i ceilal\i =i s[-i spun[ vorbe grele! — Atunci? Mo= Costache medit[ c`t[va vreme, sug`nd din \igar[, apoi p[ru convins: — Am s[ \i-i dau, mai t`rziu, s[-i mai num[r o dat[, s[-mi fac bine socotelile, dar \i-i dau m`ine, poim`ine, c`nd mai treci pe aici. }i =tii unde sunt, aici sub saltea. Acum m[ simt bine, sunt s[n[tos, poate g[sesc salahori, s[ fac =i cas[ cum =tiu eu. B[tr`nul ]=i leg[ din nou h`rtiile ]n jurnale =i sfori =i depuse pachetele sub saltea, cu ajutorul lui Pascalopol, care, dup[ pu\in[ vreme, nemaiav`nd nici un rost, d[du s[ plece. C`nd

398


Enigma Otiliei

deschise u=a se izbi, piept ]n piept, cu St[nic[. Mo= Costache izbucni: — Ce tot p`nde=ti dumneata pe la u=i, n-am nevoie de spioni ]n cas[ la mine, fiecare s[ stea la casa lui, ce, poate crezi c[ am bani ]n cas[? St[nic[ f[cu un gest jignit, privind cu ]n\eles spre Pascalopol: — Vezi cum e=ti dumneata, iubite unchiule, fiindc[ pot s[-\i spun, ]mi e=ti ca un adev[rat unchi, am sl[biciunea asta. Adineauri picai, dar tocmai adineauri, s[ v[d ce mai faci, doar oameni suntem, nu s[lbatici. }ns[ vezi, eu nu m[ sup[r, dimpotriv[. Vioiciunea dumitale e semn de s[n[tate. Jos doctorii idio\i! D[-te jos din pat mai bine, s[ mergem la plimbare, s[-\i pui oasele-n mi=care, s[ bei un pahar de vin bun. Dar poate nu te ]nlesne=ti, n-ai bani ]n cas[, se-nt`mpl[, te-mprumut eu, cu toat[ s[r[cia mea, ]\i fac eu rost, doar dumneata e=ti cel mai solvabil om de pe lume. La aceste cuvinte, aprehensiunea zugr[vit[ pe fa\a b[tr`nului se =terse ]n bun[ parte. — C`nd mi-o trebui, o s[-\i cer, se v[iet[ el, c[ n-am bani ]n cas[ dec`t ce-a fost ]n cutie, o s[-\i cer eu, dac[ n-oi putea s[ merg ]n ora=. }n loc s[ r[spund[, St[nic[ se-ntoarse spre Pascalopol =i zise: — Domnule, ce toamn[ superb[, alt[dat[ pe vremea asta ningea. Totul se schimb[, p`n[ =i clima! Dar mo=ierul f[cu un semn de adio, cu bastonul, =i ie=i pe u=[. }n tr[sur[, Pascalopol medit[ ]ndelung, cu b[rbia rezemat[ ]n m`nerul de argint al bastonului, care ]nf[\i=a capul unui ogar. Purtarea b[tr`nului era ca ]ntotdeauna generoas[, sentimental[, ]ns[ plin[ de ]ntortochieri avari\ioase, ]n latura material[. Se putea foarte bine ]nt`mpla ca Costache s[ moar[ ]nainte de a se fi decis s[ fac[ o situa\ie fetei. El, Pascalopol, \inea la Otilia p`n[ la sacrificiu =i se bucura de afec\iunea neanalizat[, dar sigur[, a ei. Ar fi vrut-o so\ie, ar fi vrut-o fiic[ sau ceva ]ntre aceste dou[ ipostaze, care s[-i asigure dreptul de a o p[stra. Prin capul lui Pascalopol trecea

399


G. C[linescu

chiar =i extravaganta idee a unei c[s[torii numai de form[, protectoare, cu toate libert[\ile pentru Otilia. Ar fi putut cel pu\in ie=i la bra\ o dat[ pe s[pt[m`n[ cu o fat[ a=a de gra\ioas[. }ns[ cum ar fi fost cu putin\[ acum, ]n ]mprejurarea c[ b[tr`nul ar fi murit, s[ se ocupe de Otilia, f[r[ jen[ din partea acesteia =i f[r[ b`rfeal[ din partea altora? Dac[ mo= Costache nu-i las[ nimic fetei, el, Pascalopol, nu putea s-o ocroteasc[ =i s-o ]ntre\in[ ca pe fiica lui, nu putea s[-i fac[ nici m[car acele capricii pe care i le satisf[cuse ]n calitate de vechi prieten al casei, fiindc[ Otilia ar fi sim\it caritatea =i ar fi voit s[ tr[iasc[ prin propriile mijloace. S-o cear[ ]n c[s[torie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate c[ Otilia, exasperat[, iubitoare de lux, ar fi primit, ]n cele din urm[, dar mereu cu sentimentul constr`ngerii. El, Pascalopol, nu =i-ar fi putut da seama atunci dac[ Otilia ]l iubea cu adev[rat, sau numai accepta asisten\a lui acoperit[. Numai liber[, av`nd o zestre a ei, prietenia sau iubirea fetei era m`ng`ietoare. Atunci o putea chema oric`nd ]n casa lui, ca =i ]n vizit[, deoarece ea n-ar mai fi avut b[nuiala constr`ngerii prin caritate. Costache vrea cu tot dinadinsul s[-i dea bani Otiliei: trei sute de mii e o sum[ considerabil[. Chiar =i o sut[ de mii de lei ar fi de ajuns pentru ea, fiindc[ doar avea s[ se m[rite. O sut[ de mii de lei cu cinci la sut[ dob`nd[ face un venit anual de cinci mii de franci, suficient pentru o fat[ ca Otilia, care poate da =i lec\ii de pian. Dar dac[ b[tr`nul am`n[ mereu =i moare ]ntr-o noapte, =i vine Aglae =i-i g[se=te banii? „Ce om, ce om, Costache [sta!“ Pascalopol se duse de-a dreptul acas[, ]=i puse halatul chinezesc, ceru o sticl[ de Vichy, pe care-l ]ndulci cu pu\in sirop, se plimb[ prin cas[, c`nt[ pu\in din flaut, cu ]ntreruperi, menuetul din D dur-Divertimento de Mozart, apoi trecu la registrele lui, le consult[ bine, iar se plimb[, cu m`inile la spate, lovind palmele una ]ntr-alta, ]n prada celor mai ad`nci preocup[ri, umplu din nou un pahar de Vichy =i trecu hot[r`t la birou, ]n fa\a ma=inii de scris, la care ]ncepu s[ bat[ urm[toarea scrisoare:

400


Enigma Otiliei

„Bucure=ti, 9 octombrie 1910

Onor. Banca „AGRARA“ Loco V[ rog, ]n chip absolut confiden\ial, s[ deschide\i un cont la Banca d-v. pentru domni=oara Otilia M[rculescu, vir`nd ]n creditul acestui cont, prin debitul contului meu, lei 100.000, depozit c[ruia ]i ve\i acorda, sper, acela=i procent de 5%, ca =i depozitului meu. }mi rezerv dreptul de a v[ comunica data c`nd ve\i putea pl[ti dob`nzi sau acorda retrageri de capital posesoarei fondului, pe care nu o ve\i aviza p`n[ atunci. Originea creditului r[m`ne strict secret[. Voi avea onoarea de a v[ da unele l[muriri personal. Cu deosebit[ stim[, Leonida Pascalopol“ Leonida trase h`rtia din ma=in[ =i o isc[li cu m`na, o puse ]n plic, scrise adresa, apoi puse plicul deoparte. Lu[ apoi o alt[ foaie de h`rtie, o v`r] ]n ma=in[ =i scrise: „Bucure=ti, 9 octombrie 1910

Onor. Banca „AGRARA“ Loco Va autorizez prin aceasta, la data c`nd dispozi\iunea v[ va fi comunicat[ de mine personal sau de legatarul meu, s[ aviza\i pe d-ra Otilia M[rculescu de existen\a la Banca dv. a creditului de 100.000 lei =i s[-i pl[ti\i procente sau chiar s[-i ]napoia\i depozitul care ]i apar\ine ]n deplin[ proprietate, ca fiind f[cut din sume numai ]ncredin\ate mie, care ]ns[ ]i apar\in de drept. Cu deosebit[ stim[, Leonida Pascalopol“ Pascalopol f[cu alt plic, sun[ feciorul, ]i d[du ]nt`ia scrisoare s-o duc[ la banc[ =i-i ordon[ s[ cheme pentru a doua zi pe avocat. Apoi ]=i lu[ flautul, se a=ez[ turce=te pe sofa, sub candel[, =i c`nt[ cu mai mult[ r`vn[ Menuetul lui Mozart.

401


G. C[linescu

O zi, dou[ dup[ aceasta, mo=ierul trecea din nou pe la b[tr`n =i-l ruga s-o lase pe Otilia s[ se plimbe cu el la =osea, ca s-o distreze pu\in, dup[ at`ta ]ngrijorare. Mai mult ]n glum[, Pascalopol ]ntreb[ pe mo= Costache: — Hei, c`nd m[ chemi s[-mi dai zestrea Otiliei? — Te chem, te chem, zise Costache, cu ochii ]n jos, r[sucind \ig[ri. — M[i, Costache, glumi Pascalopol, \ie \i-e fric[ s[ sco\i banii din m`n[. Tu n-ai auzit c[ oamenii care-=i fac co=ciugul din via\[ sau morm`nt de veci nu mor cur`nd? Scap[-te de o grij[, tr[ie=te =i tu ca un t`n[r! — Dau, dau, bomb[ni b[tr`nul, ce-i al ei e pus deoparte! — Asta a=a e, zise Pascalopol, g`ndindu-se la contul de la banc[. Costache z`mbi satisf[cut, crez`nd c[ e vorba de pachetul de sub saltea. }n tr[sur[, mo=ierul lu[ o m`n[ a Otiliei ]ntre m`inile sale =i-i vorbi a=a, semiglume\, semiserios: — Am s[-\i fac o comunicare, cu totul confiden\ial[, cu condi\iunea s[-mi f[g[duie=ti c[ nu vei spune nimic nim[nui. Costache e un om de isprav[, cum m-a=teptam, =i a f[g[duit s[-\i pun[ la o banc[, prin intermediul meu, o sum[ de bani mai mult dec`t bunicic[. De case n-ai nevoie, de surp[turi de celea. }n chipul acesta nu te cer\i cu cocoana Aglae =i nimeni nu face nici o opozi\ie, ne=tiind de existen\a banilor. Mi-a f[g[duit, ]\i zic, dar =tii c`t e de greoi Costache, de=i are inim[ bun[. Totu=i am smuls un acont bun, ]nc[ o dat[ te rog s[ nu-i spui nimic lui, nici nim[nui, altfel strici totul, am c[p[tat de la el o sut[ de mii de lei, cu ]ns[rcinarea de a-i pune la o banc[ pe numele dumitale. Nu te vei folosi de ei, deocamdat[, fiindc[ dac[ vede lumea c[ ai bani, intr[ numaidec`t la b[nuieli =i-i bate capul lui Costache s[ nu-\i mai dea nimic. Dar ]i vei folosi exact ]n momentul c`nd ]\i va lipsi sprijinul altora. E=ti deci o fat[ independent[, cu zestre deloc neglijabil[. Ce nu po\i cump[ra cu o sut[ de mii de lei? O mo=ie stra=nic[. Acum pot s[-\i fac curte ca orice pretendent, ad[ug[ Pascalopol,

402


Enigma Otiliei

galant, s[rut`ndu-i m`na =i pe o parte =i pe alta. Acum e=ti o partid[ bun[. Dac[ nu m[ vrei ca pretendent, r[m`n bunul prieten al dumitale de totdeauna cu care nu te sfie=ti s[ faci escapade. Po\i fi pupila mea, putem s[ ne aventur[m ]n lume, cum am mai f[cut. Nu mi-ai datora nimic, fiindc[ ai avea at`\ia bani c`\i trebuiesc pentru ]ntre\inerea gra\ioasei dumitale persoane. E=ti mul\umit[? — Bietul papa, zise Otilia, ]nduio=at[, =tiam eu c[ el e un om bun! Nu-mi trebuie nici un ban, dar ]mi pare bine c[ se g`nde=te la mine. Desear[ am sa-i c`nt la pian! Acas[, Felix =edea cu capul ]n palme, la mas[, ]n fa\a caietului, ]n care scrisese, preocupat ca =i Pascalopol de problema Otiliei, urm[toarele r`nduri: „Am jignit-o pe Otilia, vorbindu-i mereu de protec\ie =i de bani. Nu trebuie s[ fiu a=a de orgolios de averea mea, pe care n-am meritat-o, =i s[ scot ochii lumii cu ea. Trebuie s[ m[ port modest, discret, spre a nu scoate ]n eviden\[ situa\ia critic[ a Otiliei. Trebuie s[-i spun adev[rul, c[ am nevoie de prezen\a ei.“

403


G. C[linescu

CUPRINS

XIX — Nu =tiu ce-am s[ m[ fac cu Costache [sta, zicea Aglae la mas[, unde erau aduna\i to\i ai ei, inclusiv St[nic[, niciodat[ n-am fost sup[rat[ ca acum. Moare, Doamne fere=te, m`inepoim`ine, c[ci la altceva nu te po\i a=tepta c`nd un om a c[zut o dat[ lovit de dambla, =i eu nu =tiu deloc cum stau lucrurile lui. El a v`ndut localul lui Iorgu, ce-a f[cut cu banii? unde-i \ine? Dac[ i-a pus la vreo banc[, cine-o =tie? Ori ]i \ine ]n cas[ =i-i fur[ cineva, ]n z[p[ceal[. Pe Marina nu pun eu temei, e ]n stare s[ =i fure, am mai prins-o eu. Te f[ceai tare =i mare, domnule, zise Aglae c[tre St[nic[, c[ afli toate, =i v[d c[ n-ai f[cut nici o isprav[. — Recunosc, spuse St[nic[, modest ca niciodat[, n-am putut s[ aflu nimic. — Pe urm[, a= vrea s[ =tiu =i eu, a f[cut vreun testament, n-a f[cut?! De unde s[-l iau eu testamentul, dac[ el nu spune nimic? Dac[ nu-l g[sesc sau i-l fur[ cineva? — Atunci dumneata, mam[-soacr[, zise St[nic[, fiind unic[ mo=tenitoare de drept, iei tot, vreau s[ zic tot ce se vede. — L[s[-m[ ]n pace, se r[sti Aglae, ca =i c`nd St[nic[ era vinovat de lipsa testamentului, iau casa, c[ nu-mi ]nchipui c-o s[ aib[ neobr[zarea s-o lase pe m`ini str[ine, dar banii, b[ni=orii pe care i-a cules el v`nz`nd bun[tate de acareturi, cine-i ia? — }i ia Otilica! declar[ St[nic[, imperturbabil =i cu diminutiv inten\ionat. — Ba te rog s[ la=i gluma, e ]n joc viitorul, viitorul copiilor =i al Olimpiei dumitale. Dac[ ai fi mai con=tient, n-ai face haz. — Eu nu sunt con=tient? observ[ cu umor St[nic[. }mi pare r[u! Eu p[zesc zi =i noapte, dar nu pot s[ fac imposibilul ]n definitiv, am =i eu pu\in[ jen[, sunt uman, ce vrei, nu pot s[

404


Enigma Otiliei

m[ duc s[-i vorbesc b[tr`nului de testament =i de mo=tenire. E ca =i cum l-a= ]ntreba cum vrea s[-i fie co=ciugul. Aglae nu se l[s[ de loc impresionat[ de parada umanitar[ a lui St[nic[ =i d[du noi ordine: — S[ nu sl[bi\i din ochi nici o clip[ casa de dincolo. Unul s[ stea tot prin curte pe l`ng[ gard, c[ doar e cald ca =i vara, =i altul s[ se duc[ din c`nd ]n c`nd pe dincolo, s[ ]ntrebe pe Costache cum ]i mai este, dac[ vrea ceva. S[ b[ga\i de seam[ s[ nu ia nimeni nimic din cas[, s[ nu ias[ nici c-un pache\el. S[ m[ chema\i pe mine numaidec`t. Bine ar fi s[-l trage\i de limb[ pe Costache, dar fin, dac[ a f[cut sau nu testament. Titi, incapabil de subtilit[\i, se mul\umi s[ se plimbe prin curtea vecin[, f[c`ndu-se c[ ia schi\e sau s[ priveasc[ pe pere\ii din od[i ca s[ copieze ]n acuarel[ un tablou ori o fotografie. B[tr`nul nu-i d[du ]ns[ voie s[ stea dec`t l`ng[ el ]n sufragerie, trimi\`ndu-l cu Felix s[ aleag[ =i s[ se ]napoieze. }ntr-o zi, plictisit, ]l puse s[-i povesteasc[ ce-a v[zut la cinematograf, unde el nu fusese niciodat[. Titi, narator din pl[cere, ]ncepu: — }nt`i arat[ un pu\ cu roat[, pe urm[ vine o fat[ cu o g[leat[ mare, apoi apar doi b[tr`ni, un mo= =i o bab[ care vorbesc ]ntre ei, pe urm[ arat[ cum trage fata g[leata dup[ ea, baba se r[ste=te la ea =i mo=ul o love=te cu un bici, apoi arat[ pe fat[ ]nchis[ ]ntr-o odaie goal[, m`nc`nd un codru de p`ine, apoi e noapte =i fata deschide geamul. — Ce-i asta, ce ]nseamn[ asta? ]ntreb[ iritat mo= Costache. A=a e la cinematograf? — A=a e! r[spunse naiv Titi. — Dac[ e a=a, e ur`t! constat[ b[tr`nul =i nu vru s[ mai asculte. B[tr`nul nu b[nuia c[ Titi nu ]n\elegea afabula\ia filmelor =i le confunda cu o succesiune de imagini, a c[ror sintez[ nu era ]n stare s-o fac[, fiindc[ nu pricepea nici inscrip\iile ]n fran\uze=te. C`nd filmul ]i pl[cea mai mult, atunci Titi ]=i procura un program cu desene sau fotografii de actori din colec\ia Pathé-Frÿ res =i le copia ]n pastel sau ]n acuarel[. Olimpia nu =tiu s[ vorbeasc[ b[tr`nului dec`t de Aglae, Aurica =i ceilal\i care „\in foarte mult, unchiule, la dumneata“,

405


G. C[linescu

ceea ce nu provoc[ din partea lui mo= Costache dec`t ni=te morm[ituri incredule. Aurica ]i vorbi de tragedia fetelor f[r[ noroc =i-i povesti ]nt`mplarea unei fete „nici frumoas[, nici de=teapt[„, c[reia un unchi bogat i-a f[cut zestre, ]nlesnindu-i m[riti=ul. Mo= Costache tu=i violent =i supse \igara, dar nu-=i d[du nici o opinie asupra datoriei unchilor. Aglae ]n\elese c[ marea chestiune trebuia dezb[tut[ direct ]ntre ea =i b[tr`n, =i ]ntr-o zi se a=ez[ grav[ ca un judec[tor ]n fa\a lui =i-i f[cu aceast[ predic[: — Costache, trebuie s[-\i vorbesc ca sor[, fiindc[ v[d c[ tu nu e=ti prev[z[tor. De acum ]ncolo suntem ]n v`rst[, =i mult nu mai avem de a=teptat. Este =i via\[ =i moarte. Ce speran\[ s[ mai am eu: ca m`ine sapa =i lopata (b[tr`nul se f[cu palid). Omul cu cap ]=i pune lucrurile ]n regul[, se mai ]ngrije=te =i de suflet. Doamne fere=te, vine o moarte, ai v[zut cum ai c[zut jos... — La-la-las[-m[-n pace, las[-m[-n pace, strig[ sugrumat b[tr`nul c[tre imposibila Aglae. —Ce s[ te las ]n pace, spun ce-i adev[rat! Dac[ mori, nu =tie omul unde s[ caute banii s[-\i fac[ cele cre=tine=ti. Oamenii b[tr`ni mai merg pe la biseric[, se mai spovedesc, ]=i pun bani de ]nmorm`ntare deoparte, haine curate... — La-la-las[-m[-n pace, c[ n-am murit! Pleac[ de aici, c[ n-am murit! strig[, din nou livid, Costache. — Degeaba te superi, ca sor[ sunt datoare s[-\i spun ce-i bine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt sor[ =i nu =tiu de loc de rosturile tale. Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pus banii lua\i din v`nzare, ce avere ai, ce datorii, toate astea nu le =tiu. Poate =i un str[in s[-\i ia tot, =i eu ca sor[ nu pot s[ zic nici pis, fiindc[ n-am cuno=tin\[ de nimic. G`nde=te-te c[ ai nepo\i, e Titi care trebuie ]ntre\inut p`n[-=i face un rost, iar Aurica nem[ritat[, Olimpia =i ea st[ ca vai de lume. Eu de unde s[ le dau, c[ =tii ce am. Pensia lui cela, pe care nu vreau s[-l numesc? Fleac. Datoria ta e s[ la=i tot familiei tale, s[-i dai numai acolo dou[-trei mii de lei =i fetei [leia, s[ aib[ =i ea un ban p`n[ =i-o g[si un rost, c[ doar e fat[ mare. Nu e=ti dator

406


Enigma Otiliei

tu s[ ai grij[ de o fat[ care nu e a ta. Nici nu-mi trece prin g`nd c[ ai s[ faci altfel, ]ns[ pentru asta trebuie s[ faci o regul[, s[-mi spui toate socotelile tale, s[ =tiu de unde s[ le iau, la un caz de nevoie. Nu trebuie s[ te sperie asta, fiindc[ nu moare nimeni dac[ pune ordine ]n afacerile lui. Dimpotriv[, am v[zut oameni care s-au ]mp[rt[=it, =i-au f[cut testamentul, =i pe urm[ au tr[it ani de zile. Ascult[, Costache, spune-mi mie, ai f[cut vreun testament, ceva, ori te-ai g`ndit s[-l faci? — Treaba mea dac[ l-am f[cut sau nu, zise sup[rat mo= Costache. }ncerc[rile de felul acesta r[m`n`nd infructuoase, Aglae se mul\umi, din pruden\[, s[ aminteasc[ lui Costache c[ e foarte bine pentru un b[tr`n „s[-=i vad[ de suflet din c`nd ]n c`nd“. — Vax, suflet! zise St[nic[, fa\[ de to\i ai familiei, str`n=i ]n jurul canapelei lui mo= Costache ]n ziua de Sf`ntul Dumitru. Prostii, prejudec[\i, ca s[ se ]ndoape popa cu b[ncu\e. Fugi\i de-aici. Azi suntem ]n secolul progresului, al luminii, r`de de astea =i copilul din albie. Aglae se ]nchin[, ]n semn de protest, iar Olimpia se ar[t[ v[dit scandalizat[, far[ s[ fie ]n stare s[ spun[ vreun argument. Mo= Costache, morfolind \igara ]n din\i, era atent =i ]ncruntat. — Ce e aia suflet, ]ntreb[ St[nic[ cu ironie victorioas[, spune\i-mi ce e aia suflet? Sufletul e suflul, adic[ suflarea, respira\ia, anima, cum zic latinii; sufli? ai suflet! nu mai sufli? te-am dus la gunoi. Cum adic[, puiul de g[in[ pe care-l m`nca=i s[ n-aib[ =i el suflet, iar dumneata, mam[-soacr[, s[ te duci ]n rai? Ori supravie\uim to\i, de la r`m[ p`n[ la om, ori nu e nimic. Dar v[ spun eu, pe onoarea mea, c[ Dumnezeu are alte treburi dec`t s[ p[zeasc[ sufletul dumitale. S[-\i spun[ amicul (St[nic[ ar[t[ pe Felix) ce e omul. Pe mine, c`nd eram student, m-a dus un prieten medicinist la morga unui spital. Ce s[ vezi dumneata? }ntr-un fel de magherni\[ cu geamuri mari erau vreo c`teva mese de brad cu sc`ndura sub\ire, pu\in ]ndoit[ =i cu o gaur[ la partea din mijloc, iar dedesubt o g[leat[. Un om cosea repede cu o undrea pieptul

407


G. C[linescu

=i p`ntecele unui mort. Ma\ele erau violete ca ni=te g[itane bine ]mp[turite, iar coastele erau date frumu=el de o parte =i de alta =i aveau seu pe dedesubt. Pe urm[ am v[zut cu ochii mei cum ]l aruncau ]n camion. Unul ]l \inea de cap, altul de picioare, ]l leg[na pu\in pentru ca s[-i dea v`nt =i ]l arunca deasupra, ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul? }n cap? }n piept? }n picior? }n ce e sufletul? — Mai las-o, St[nic[, cu prostiile tale! ]l mustr[ Olimpia, f[c`nd un semn cu ochiul c[ asta face r[u b[tr`nului. }nc[p[\`nat, St[nic[ izbucni cu flac[r[ mai mare, ca un foc stropit cu gaz. — S[-\i spun eu unde te duci dup[ moarte, c-am fost c`nd dezgropa un mort s[-l pun[ ]n loc de veci. Ia, ni=te oase acolo pline de p[m`nt =i p[rul, c[ p[rul rezist[. Mo= Costache, ]nsp[im`ntat, ]=i trecu m`na peste cap, dar, ne]nt`lnind nici un fir de p[r, respir[ u=urat, ca =i c`nd ar fi fost sc[pat de moarte. St[nic[ nu st[tu mult pe pozi\ia de esprit fort =i trecu la extrema opus[, c`nd fu singur cu b[tr`nul. Era limpede c[, incon=tient, tr[d`ndu-=i preocup[ri l[untrice, ori inten\ionat c[uta s[-i vorbeasc[ b[tr`nului numai de moarte. — Iubite mo=ule, are =i religia rostul ei, c[ doar n-ar fi luptat pentru ea at`\ia oameni superiori. Deun[zi am vorbit =i eu a=a, ca s[-i fac s`nge r[u soacr[-mei, dar, ]n fond, s[-\i spun drept: cred. Am v[zut oameni de =tiin\[, savan\i, care merg la biseric[. A=a s[ =tii: religia =i =tiin\a merg m`n[ ]n m`n[, =i am`ndou[ descoper[ cu mijloacele lor, credin\a =i ra\iunea, puterea lui Dumnezeu. De c`nd a murit Reli=or, am meditat ad`nc, mi-am scrutat sufletul =i am zis: na\ia noastr[ s-a ap[rat cu credin\a de turci, de t[tari =i de to\i du=manii. Rom`nul e cre=tin ortodox. Eu sunt rom`n, deci m[ rog lui Dumnezeu. +i apoi =tii ceva? Exist[ for\e misterioase, domnule, pe care nu le poate p[trunde nici cel mai mare savant! Parc[ ce suntem noi fa\[ de atotputernicia lui Dumnezeu? Vax! Am v[zut oameni cu piciorul ]n groap[ pe care-i condamnau to\i doctorii mari =i au sc[pat cu slujb[ bisericeasc[. M[ bat cu pumnul ]n piept c[ n-am f[cut maslu

408


Enigma Otiliei

pentru ]ngera=ul meu. Ce vrei, domnule, cel mai mare intelectual, =i e ]nfr`nt de misterul universului =i se ]ntoarce la ]n\elepciunea poporului. }n ad`ncul sufletului meu am fost totdeauna cre=tin ortodox, dar de-aici ]ncolo devin practicant: am s[ postesc, s[ \in tradi\ia, s[ dau exemplu eu ca intelectual, ca om luminat ce sunt, noilor genera\ii. Ascul\i, unchiule? }\i comunic ceva confiden\ial. Mi-a spus un preot b[tr`n, om ]nv[\at, om sf`nt, c[ nimic nu ]nt[re=te sufletul mai mult dec`t confesiunea. Mister mare, dar a=a e, =i eu pot s[-\i dau =i ra\iunea =tiin\ific[. He, hei, St[nic[ e profund, degeaba ]ncerca\i dumneavoastr[ s[-l lua\i peste picior. Vrei s[-\i spun ra\iunea =tiin\ific[? Orice om are con=tiin\[ moral[, c[ci asta ne deosebe=te de animale, care ne apas[, oric`t am c[uta s[ facem noi pe pezevenghii. Bun[oar[, am avere =i am l[sat pe altul s[ sufere, atunci con=tiin\a m[ munce=te f[r[ voia mea =i-mi intoxic[ s`ngele. Dac[ ]ns[ spun duhovnicului: preasfinte, am f[cut pe cutare s[ sufere, sunt un p[c[tos, se descarc[ con=tiin\a, se purific[ s`ngele, pe legea mea! D-aia tr[iesc babele at`ta. Apoi mi-a mai spus p[rintele =i altele, =i ]n adev[r c[ are dreptate: omul str`nge p`n[ la o vreme, dar apoi nu mai are nici un sens s[ adune. Ce-o s[ mai tr[ie=ti? s[ zic cincisprezece-dou[zeci de ani („ca m`ine te-ngrop“, g`ndi St[nic[ ]n sine). Copii n-ai, purcel n-ai, c[\el n-ai! Arunc[, domnule, banii ]n dreapta =i-n st`nga, petrece, f[-\i poftele, c[ci =i asta e cre=tinesc, fiindc[ tr[ie=te un negustor rom`n dup[ dumneata =i te binecuv`nteaz[. De altfel e =i o lege economic[: bog[\ia ]nseamn[ circula\ie. Intr[ ]n circula\ie, domnule. Adic[ ce urm[re=ti dumneata, hai? Ca dup[ o via\[ de economii, ca dup[ o existen\[ c[lug[reasc[ s[ vie soacr[-mea s[-\i ia tot =i s[ petreac[ cu averea dumitale? Evident, e sora dumitale, dar ea a avut partea ei, =i dumneata ai avut-o pe a dumitale. Fiecare a avut talantul lui, cum zice la Sf`nta Scriptur[. Dumneata ai fost om muncitor, de isprav[, ai sporit talantul, deci e meritul dumitale. O s[ vie Titi s[ se r[stoarne picior peste picior ]n fotoliurile dumitale =i-o s[ m[n`nce cu femeile ce-ai str`ns o via\[ ]ntreag[ prin munc[ cinstit[. A=a e via\a. B[tr`nul ]n\elegea foarte bine manevrele, =i ale Aglaei, =i ale lui St[nic[ =i nu se l[sa intimidat sub raportul pecuniar.

409


G. C[linescu

Ve=nica amintire a mor\ii ]ns[ ]ncepuse s[-l ]nfrico=eze. O dat[ cu limpezimea creierului, disp[ruse euforia =i se ]ncuibase spaima. Nu se g`ndise niciodat[ la moarte, nu mersese la biseric[, n-avusese nici o convingere nici ]ntr-un fel, nici ]ntr-altul, deoarece sufletul tot ]i fusese absorbit ]n realitatea existen\ei. Mo= Costache credea ]n adev[rul c[r[mizilor din curte, al tutunului, al banilor din pachet =i nu-=i putea ]nchipui nici raiul f[r[ aceste elemente. Frica lui era obscur[, instinctiv[ =i era ]nso\it[ mai ales de ipoteza halucinant[ c[ s-ar putea s[ vin[ o clip[ ]n care to\i s[-l jupoaie, s[-i ia totul, sa-l scoat[ din cas[, ]n vreme ce el vede =i nu se poate mi=ca. Astfel se ]nf[\i=a moartea lui mo= Costache: ca un furt total agravat cu paralizie integral[ =i etern[. O mai mare pedeaps[ dec`t s[ vezi asta =i s[ nu po\i face nimic nu i se p[rea c[ poate fi. Noaptea visa c[ vrea s[ fug[, dar e \inut ]n loc de noroaie v`scoase sau de o stranie ]n\epenire a membrelor inferioare, ori visa c[ se ceart[ cu Aglae =i cu copiii ei. Visa c[ ho\i ]i legau picioarele cu fr`nghie, c[ pica de sus cu capul ]n jos. Mai des visa g`ndaci mul\i, mari =i negri. C`nd se culca dup[-amiaz[, vedea mereu un dric cu mul\i cai trec`nd peste el. De=i la ]nceputul lui noiembrie vremea se stric[, =i ploi m[runte, fumegoase ]ntristar[ ora=ul, mo= Costache, devenit tare din fric[, ]=i puse ]n g`nd s[ ias[ din cas[. Pentru asta avea nevoie de precau\ii mari, ca nimeni s[ nu-i fure banii. G[si ]ntr-un dulap un fel de p`nz[ tare, cam ca aceea din care se face foaia de cort =i o d[du Otiliei s[-i fac[ ]n s[cule\ bine cusut cu un cordon la gur[. Tot Otiliei ]i d[du ]ns[rcinarea de a-i face ]n spatele pantalonilor un buzunar interior ]nchis cu trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisf[c[tor, ]ns[ spre mai mult[ siguran\[ b[tr`nul mai trase o cus[tur[ cu sibia=, str[b[t`nd chiar stofa. }n pung[ r[sturn[ m[run\i=ul de argint pe care-l \inea de obicei ]n cas[, ]n cutia de tinichea, pentru nevoile zilnice, iar ]n buzunar ]ndes[ pachetele cu h`rtii. Ca nu cumva s[ se desfac[ nasturii, prinse deschiz[tura de sus a buzunarului =i cu dou[ ace de siguran\[, iar peste mijloc se leg[ cu o curea lat[ (nu purta niciodat[ bretele). A=a ie=i ]n ora= de mai multe

410


Enigma Otiliei

ori mo= Costache. Seara, ]ns[, ]=i punea s[cule\ul sub pern[ =i pantalonii sub saltea. V[z`nd c[ b[tr`nul pleac[ de acas[, St[nic[ se hot[r] s[-l p`ndeasc[, mai mult din curiozitate dec`t din vreun interes, =i avu norocul s[ prind[ momentul c`nd b[tr`nul ie=ea din cas[. De=i erau orele cinci, afar[ era ]ntuneric, =i cea\a ud[ ]mpiedica vederea la distan\e mari. }nvelit ]ntr-un palton gros =i verzui de vechime, p[=ind m[runt, b[tr`nul mergea cu capul ]n jos, privind c`nd la dreapta, c`nd la st`nga. O lu[ spre Sfin\ii Apostoli, apoi ie=i la pod, st[tu pu\in la ]ndoial[. („Te pomene=ti, ghiujul, ]=i zise urm[ritorul, c[ merge dup[ aventuri erotice!“) O lu[ pe Calea Victoriei ]nspre Po=t[. („Se duce la o banc[, l-am prins“, g`ndi St[nic[.) Apoi urc[ pe bulevard ]n sus, trecu la statuia lui Br[tianu =i se opri ]n fa\a unei case cu etaj, peste drum de Ministerul de Domenii =i Agricultur[, privind ceva pe zid. (,,Ce dracu caut[ [sta? — se mir[ St[nic[, te pomene=ti c[ are vreun avocat!“) Dup[ oarecare ezitare, b[tr`nul disp[ru ]n[untru. St[nic[ se apropie iute de cas[ =i v[zu c[ pe zid se afl[ firma unui doctor. („Ei, comedie!“) F[r[ a mai sta la ]ndoial[, se urc[ ho\e=te pe sc[ri =i ajunse la vreme, spre a vedea c[ b[tr`nul intrase chiar ]n apartamentul doctorului =i nu ]n alt[ parte. („}mi pun capul c[ are o boal[ ascuns[, din tinere\e, =i se trateaz[!“) }nc`ntat de descoperire, St[nic[ nu mai a=tept[ ie=irea b[tr`nului =i se-ntoarse repede cu tramvaiul acas[, adic[ la Aglae. — Nu =ti\i unde se duce mo= Costache? ]ntreb[ el, a\`\[tor. — Unde? — La doctor! S[ =ti\i c[ are o racil[ secret[! — N-are nimic, ]l asigur[ Aglae, ]l cunosc eu bine. Toat[ via\a a fost s[n[tos. A devenit grijuliu! B[nuiala Aglaei era cea adev[rat[. }ncep`nd s[ iubeasc[ via\a, b[tr`nul voia s[ =tie bine ce boal[ are, =i fiindc[ avea impresia c[ doctorii adu=i ]n cas[ ]l min\eau, ]=i puse ]n g`nd s[ consulte el un neprevenit. }n acela=i scop ]ntrebase pe Felix ce doctor e mai bun =i mai ieftin. Doctorul la care intr[ pl[cu b[tr`nului. Avea mina serioas[, u=or ]ncruntat[, a unui om de

411


G. C[linescu

cincizeci de ani, vorbea pu\in =i grav, dar cu mult[ polite\e =i chiar bun[tate. — De ce suferi dumneata? ]ntreb[ el pe mo= Costache. — Nu-nu suf[r de nimic. V-r-r-reau s[ =tiu, fiind ]n v`rst[, dac[ sunt s[n[tos =i ce trebuie s[ fac ca s[ nu m[ ]mboln[vesc. — Foarte frumos. Sunte\i prudent. V[ rog, dezbr[ca\i-v[. Doctorul examin[ atent pe mo= Costache, dar f[r[ am[nun\imi exagerate. F[cu o ausculta\ie sumar[, palp[ =i percut[ ficatul, ascult[ inima =i zise: — N-ave\i nimic la examenul somatic, =i dup[ toate aparen\ele sunte\i un om s[n[tos. Doar un tonus mai accentuat al inimii. — Va s[ zic[, n-am nimic? vru s[ se asigure mai bine b[tr`nul. — Ai v`rsta, r`se doctorul, care e =i ea o boal[! Dar d[-mi voie, ad[ug[ el, privind ]n ochi pe b[tr`n, n-ai avut nici un accident, a=a, vreo pierdere de cuno=tin\[, dureri mari ]n \east[? Prins ]n u=a ]ntreb[rii, b[tr`nul m[rturisi: — Ba-ba a-am c[zut jos de aprindere la cap! — Ei, vezi? S[ nu se mai ]nt`mple! Trebuie s[ \ii diet[, s[ nu fumezi, s[ nu bei alcooluri, s[ duci un regim descongestionant. Am s[-\i dau o re\et[, dar s[ =tii c[ totul depinde ]n primul r`nd de regim. De altfel, de acum ]ncolo evit[ sup[r[rile, distreaz[-te calm, f[r[ irita\ii. Ai vreo avere? — A-a-am ceva... pu\in... c`t ]mi trebuie am! se b`lb`i mo= Costache, pun`nd instinctiv m`na ]n buzunarul pantalonilor. — Cu at`t mai bine! — +i... =i n-am nimic? mai ]ntreb[ mo= Costache. — Nimic, domnul meu, zise bl`nd doctorul, dec`t un organism care trebuie menajat. Eu ]nsumi, dac[ a= comite o impruden\[, a= fi primejduit s[ fac o congestie. Deci m[sur[, ca s[ te folose=ti =i mai departe de fizicul dumitale rezistent. — +i... s[ fumez n-am voie? — Nu! B[tr`nul ]=i str`nse bine haina la piept =i merse spre u=[, urm[rit de ochii calmi ai medicului. Acolo ]=i aduse aminte c[

412


Enigma Otiliei

trebuie s[ pl[teasc[. Felix ]i spusese c[ doctorul ia dou[zeci de lei. Dup[ mari c[ut[ri prin buzunare, mo= Costache scoase dou[ piese de cinci lei, depuse una pe biroul doctorului, re\in`nd pe cealalt[ ]n podul palmei =i a=tept`nd un gest de aprobare. Dar medicul era impenetrabil. Atunci l[s[ =i piesa cealalt[ =i porni m[runt pe u=[ afar[, f[r[ s[ priveasc[ ]napoi. Doctorul d[duse b[tr`nului o re\et[, =i acum acesta, dup[ oarecare ]ndoieli, se hot[r] s-o fac[. Se l[s[ ]n jos pe bulevard =i se opri la o farmacie, peste drum de cinematograful „Minerva“. „Aici trebuie s[ fie scump!“ g`ndi mo= Costache, dup[ ce d[du c`teva t`rcoale prin fa\a u=ii, impresionat de dulapurile baroce =i bocalele de por\elan. Merse mai jos, unde ]nt`lni o drogherie. Socotind c[ drogheria vinde mai ieftin, intr[ ]n[untru. Droghistul regret[. I-ar fi f[cut una mai simpl[, cu prafuri, dar aci era un lichid de b[ut, pentru care n-avea toate elementele. Mo= Costache o lu[ pe Calea Victoriei, ]nspre Po=t[, ]n Lipscani =tia o farmacie. Intr[, d[du re\eta =i fu invitat s[ a=tepte. Farmacistul puse tocmai m`na pe flacon c`nd b[tr`nul, ]nsp[im`ntat, ]ntreb[: — Vreau s[ =tiu ]nt`i c`t cost[. Farmacistul ]l privi pu\in cam mirat, c[ut[ ]ntr-un repertoriu, f[cu o mic[ socoteal[ =i declar[ c[ doctoria asta cost[ doi lei =i cincizeci de bani. — E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate? — Nu se poate, ce vorb[ e asta? Dumneata nu =tii c[ aici pre\urile sunt fixe? — A=a? Atunci, se r[zg`ndi mo= Costache, n-o mai fac. Farmacistul ]i arunc[ re\eta =i se ]ndrept[ spre alt client. B[tr`nul merse ]ncet p`n[ ]n strada Sfin\ii Apostoli, unde era o alt[ farmacie. Acolo ]ntreb[ pur =i simplu: — C`t ar costa s[-mi faci re\eta asta? — Doi franci =i optzeci! r[spunse farmacista, dup[ oarecare contemplare a foi\ei. Mo= Costache lu[ re\eta, ie=i ]n strad[, st[tu pe g`nduri, apoi, ]ncet-]ncet, se ]ntoarse din nou ]n Lipscani, la ]nt`iul farmacist =i comand[ doctoria. Economisise treizeci de bani. La ]ntoarcere, observ[ lumina ]n mica bisericu\[ de l`ng[ Societatea de tir =i,

413


G. C[linescu

obosit, g[si cu cale s[ intre ]n[untru. C`teva babe d[deau acatiste =i se ]nchinau lung pe la icoane, s[rut`ndu-le zgomotos. Un dasc[l mo\[ia ]ntr-o stran[, sco\`nd pe nas litanii f[r[ sf`r=it. Mo= Costache, fascinat de sclipirea altarului =i de ]ng`natul c`nt[re\ului, se sim\i p[truns de evlavii =i ]ncepu s[ se ]nchine larg, cu m`na dreapt[, ]n vreme ce cu st`nga ]=i pip[ia locul banilor. Se g`ndi c[ Dumnezeu nu se putea s[ nu-l vaz[ pe el, care se g`ndea la viitorul Otiliei =i-i f[g[duise at`\ia bani, =i mai ales n-avea s[-ng[duie ca el s[ moar[ ]nainte ca Otilia s[ aib[ un rost, fiindc[ mai bun[ dec`t banii e tot ocrotirea p[rinteasc[. De pild[, un om cu o experien\[, ca el, ar fi depus suma la o banc[ =i ar fi preg[tit Otiliei, cu vremea, din dob`nd[, un adev[rat nou capital, f[r[ s[ se ating[ de fond. Nu s-ar fi sup[rat nici unul, nici Aglae, c[reia i-ar fi r[mas capitalul, nici Otilia, care s-ar fi folosit de el. Mo= Costache ie=i u=urat din biseric[, dup[ ce se ]nchin[ cu evlavie, merg`nd de-a-nd[ratelea, =i se sim\i cu duio=ie bun. O bab[ ]mbrobodit[ p`n[ peste gur[ ]ntinse m`na v[iet`ndu-se: — F[-\i mil[ =i poman[, s[-\i ajute Sf`nta Vinere de azi =i Maica Domnului! B[tr`nul v`r] m`na ]n buzunar, sco\`nd c`teva monede, ]ns[ v[z`nd c[ n-are dec`t piese de zece =i dou[zeci de bani =i deloc de cinci bani, afar[ de o para, ru=in`ndu-se s[ dea paraua, zise: — Crede, babo, n-am m[runte! — Eh, zise baba agresiv, n-ai, dumneata, boierule, s[ n-ai! Dac[ n-ave\i dumneavoastr[, boierii, cine s[ aib[, eu? D-aia nu v-ascult[ Dumnezeu. }nsp[im`ntat, mai mult de ideea c[ cer=etoarea ar fi putut s[ =tie c[ are parale la el, ]i d[du zece bani, pe care baba ]i lu[ nemul\umit[ =i bodog[nind un „bogdaproste“ mai mult dispre\uitor. Mo= Costache pred[ ]n tain[ doctoria Otiliei, rug`nd-o s[ i-o dea regulat, dup[ cum scrie ]n re\et[. Pretinse c[ era trebuitor s[ \in[ diet[ =i consult[ pe Felix, pun`nd mereu ]ntreb[ri explicative, ce se ]n\elegea prin diet[. Se f[cu chiar ceva mai ]n\eleg[tor ]n privin\a cheltuielilor =i oferi pentru mas[ o sum[

414


Enigma Otiliei

mai rezonabil[. }=i f[cu o voluptate de a ]ntreba ]n toate chestiunile privind s[n[tatea pe Felix =i pe Otilia, a=tepta ca fata s[-i ]ntind[ linguri\a la gur[ =i r`dea de pl[cere c`nd aceasta ]l ]mbr[\i=a. Totu=i, b[tr`nul punea pe recomanda\iile medicului un pre\ abuziv. Dup[ fiecare doz[ de doctorie a=tepta optimist, ]nchipuindu-=i c[ ea avea sa-=i fac[ un efect brusc, s[-i dea o t[rie nemaiavut[. Lacom din fire, ]n\elegea regimul ca un medicament. M`nca legume, dar multe, p`n[ la ]ndopare, crez`nd c[ ele au o putere curativ[. Felix ]ncerc[ s[-i explice c[ dieta ]i era recomandat[ spre a odihni organismul =i c[, la v`rsta lui, nu mai avea nevoie de at`tea alimente. B[tr`nul se ]nc[p[\`n[. Auzise bine pe doctor c`nd ]i spusese c[ sunt „bune“ pentru el legumele, zarzavaturile. Dac[ erau bune, trebuia sa m[n`nce c`t mai mult, „ca s[-=i fac[ efectul“. Efectul fu c[ mo= Costache ]ncepu s[ se ]ngra=e. St[nic[ ]l aprob[ ]n totul ]n aceasta interpretare: — M[n`nc[, unchiule, dac[ \i-a spus doctorul, =tie el ce =tie. Poft[ de m`ncare s[ ai, asta e totul. Uite, eu n-am! — De-de ce n-ai? ]ntreb[ mo= Costache, interesat de toate chestiunile de s[n[tate. — De ce n-am? izbucni St[nic[. N-am poft[ de m`ncare, fiindc[ n-am poft[ de via\[! La ce s[ tr[iesc, pentru cine s[ tr[iesc? Rostul omului e s[ aib[ o familie, s[ aib[ copii ]n care s[ retr[ie=ti, care s[-\i duc[ mai departe numele. Dumnezeu m[ pedepse=te, m[ os`nde=te la sterilitate sau poate ]mi deschide ochii =i-mi zice: „St[nic[, fii brav, nu te l[sa r[pus de sentimentalisme, g`nde=te matur.“ O s[ m[ g`ndesc p`n[ am s-o fac ]ntr-un fel. St[nic[ ]ntre\inea pe b[tr`n ]ntr-o continu[ teroare, ]mp[rt[=indu-i decesuri: — Mo= Costache, nu =tii una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de l`ng[ Arionoaei, de la care ai cerut burghiul. — Ei? — Ei, a murit azi-noapte! — De ce-a murit? ]ntreb[ ]ngrozit b[tr`nul, sper`nd ]ntr-un accident imposibil de repetat.

415


G. C[linescu

— De ce moare orice om cu constitu\ia lui. L-a lovit damblaua. Tr[snit, nu altceva. A stat la mas[ p`n[ la unsprezece noaptea cu ni=te invita\i =i, c`nd s-a sculat, pac. M`ine ]l ]ngroap[. Las’ c[ m[ duc eu s[ mai aflu c`te ceva. St[nic[ se ducea ]ntr-adev[r =i venea cu alte =tiri: — Anul [sta a fost nefast! zicea el sc`rbit. }i car[ cu zecile, cu sutele. Tot copila=i =i b[tr`ni. Toamna face r[u grozav la pl[m`ni, la cap. A murit b[canul din col\ de la care am luat untdelemn. Nici nu l-am v[zut bolnav vreodat[. A=a, din senin. Nu vrei s[ vii sa-l vezi? Nu =tiu ce Dumnezeu o fi av`nd c[ s-a f[cut ca un t[ciune la fa\[, e de nerecunoscut. Spune nevast[-sa c[ s-a luptat trei zile cu moartea. Mo= Costache f[cea sfor\[ri s[ scape de evoc[rile lui St[nic[, dar acesta le d[dea drumul cu o vitez[ satanic[. B[tr`nul ]ncepu s[ fie supersti\ios =i hipocondru, s[ se vaiete de dureri adev[rate sau ]nchipuite. I se p[rea c[-i pocnesc urechile, c[ nu mai are stomac bun, c[ inima i se opre=te deodat[, fiindc[ el n-o mai aude. Lu[ purgativele cele mai resping[toare, st`nd ore ]ntregi cu gravitate pe recipientul destinat u=ur[rii lui, ]n chiar mijlocul casei. G[sea pe cale deductiv[ cauzele tulbur[rilor =i mijloacele de ]ndreptare =i-=i alc[tuise un meniu fantezist. Sf`r=indu-i-se doctoria, nu voi s-o mai repete, sub cuv`nt c[ doctorul nu i-a spus, dar se decise s[ vad[ iar medicul, c`nd, ]ntr-o noapte, vis[ c[ toate c[r[mizile din curte se v[rsau peste el ]n sunetul muzicii militare. — Ce s[ mai fac, domnule doctor? ]ntreb[ el pe medic. — Cum, ce s[ faci? Nimic! S[ duci via\[ a=ezat[. B[tr`nul povesti toate suferin\ele lui. Doctorul z`mbi =i b[t`ndu-l pe umeri ]l ]ncuraj[: — Nu e nimic. Mizerii de-ale v`rstei noastre. Ca s[ nu le mai bagi ]n seam[, plimb[-te, distreaz[-te, ]ntov[r[=e=te-te cu oameni tineri, stai ziua, c`nd e frumos, ]n aer liber, ]n Ci=migiu, la +osea, cu condi\ia s[ nu r[ce=ti. Mo= Costache ascult[ recomanda\iile cu religiozitate, pu\in nemul\umit c[ nu i se d[duse =i doctorii. Otilia, pus[ la curent, se hot[r] s[ distreze pe b[tr`n, =i a=a se ]nt`mpl[ c[, prin

416


Enigma Otiliei

amabilitatea nedezmin\it[ a lui Pascalopol, mo= Costache =i Otilia se plimbau aproape zilnic cu tr[sura, ]nt`lnindu-se foarte adesea =i cu mo=ierul. Felix se adumbri iar[=i, mai cu seam[ c[ Pascalopol, cu scopul distr[rii b[tr`nului, f[g[duise s[ vin[ din nou s[ joace c[r\i. Cu spiritul ei feminin, ]n care lipsa de orice prejudec[\i se alia cu supersti\ia, Otilia intui c[ b[tr`nului ]i trebuia o atmosfer[ de ]ncredere ]ntr-un factor stabil. Intr[ ]n fosta odaie a mamei sale, unde l`ng[ c`teva icoane =edea o candel[ de argint, mereu nefolosit[, o cur[\[, o mut[ ]n sufragerie, unde mo= Costache ]=i stabilise domiciliul ca s[ fac[ =i economie de combustibil, o umplu cu untdelemn =i o aprinse. B[tr`nul se uit[ surprins la ea, nu aprob[ nimic cu vorba, dar nu protest[ =i ]ntr-o zi veni singur la fat[ =i-i spuse ]ngrijorat: — S-a stins candela, trebuie s-aprinzi candela! C`nd, prin consumarea untdelemnului, flac[ra atingea stratul de ap[ =i ]ncepea s[ sf`r`ie, Costache se ]nsp[im`nta ca de un limbaj cu ]n\elesuri sinistre. Toate aceste mici mizerii psihice nu f[ceau din b[tr`n un ab[tut. Nu. }n fundul sufletului era ]ncredin\at c[ sentin\a doctorului trebuie interpretat[ ]n modul cel mai favorabil =i c[ un om nu poate s[ moar[, c`nd un medic spune c[ e s[n[tos. De altfel, n-avea nici o cuno=tin\[ de medicin[, nici o no\iune, m[car empiric[, despre boale, =i ]n ceea ce i se ]nt`mplase nu vedea dec`t „o sf`r=eal[„, un efect al c[ldurii sau al oboselii. }=i aducea aminte c[, copil fiind, se ]mboln[vise de o boal[ cu c[lduri (nu =tia anume ce), =i se f[cuse s[n[tos, =i-=i ]nchipuia c[ acum, c[ a luat doctoria, este iar[=i ]n putere. No\iunea mai complex[ a uzurii organismului n-o ]n\elegea. Planurile pe care le rumega ]n t[cere erau din ce ]n ce mai vaste =i se ]ntindeau pe zone mari de timp. Felix ]=i c[p[tase ]n sf`r=it majoratul (atunci v[zuse c[ Aglae f[cea parte din tutel[), =i acum ]=i putea ridica singur veniturile capitalizate la o banc[ =i realizate de un avocat care ciupea cam mult ca onorariu, fiind cel pu\in onest ]n linii generale =i de o solicitudine ]ncercat[. Fusese trist, ca de-o izgonire, dar b[tr`nul se gr[bise s[-i arate convingerea c[ va sta mai departe

417


G. C[linescu

la el, „tot cu at`t“. Otilia nu se amestecase numai de ru=ine, =i Felix ]=i chinuise mintea, ca s[ se conving[ c[ nu poate fi =i alt motiv la mijloc, p`n[ ce, leal, fata ]i m[rturisise: — Papa te speculeaz[ pu\in. E o mic[ sl[biciune foarte ur`t[ a lui, de care nu pot s[-l vindec, acum la b[tr`ne\e. Fiindc[ ai r[mas, acum ]\i spun c[-mi pare bine. Felix ]ndr[znise s-o s[rute pe obraz. Fiindc[ tutelatul de p`n[ ieri nu f[cuse nici o obiec\ie asupra gestiunilor trecute, care ar[tau toate o complet[ utilizare a creditelor, mo= Costache se socoti proprietarul de drept =i de fapt al cuielor, grinzilor =i c[r[mizilor =i ]ncepu din nou s[ le mi=te de la locul lor. Descoperi doi lucr[tori cam zdren\[ro=i, cu priviri cam ]ncurcate, cu care se ascunse ]n od[ile din fa\[ =i intr[ ]n lungi conferin\e arhitectonice, cu tot gerul ce se l[sase la ]nceputul lui decembrie. Ce voia s[ fac[? Se v[zu c`nd oamenii se puser[ s[ care mobilele din salonul din fa\[ =i alt[ odaie al[turat[ =i s[ le gr[m[deasc[ ]ntr-o ]nc[pere din aripa lateral[. Mo= Costache d[duse na=tere unui plan economic, care consta ]n ]mp[r\irea prin pere\i de jum[t[\i de c[r[mid[ a dou[ od[i din fa\[, spre a le preface ]n patru, =i divizarea s[lii de intrare printr-un paravan de lemn, pentru ca apartamentul din fa\[ s[ aib[ o intrare separat[. }=i f[cuse socoteala c[ ar fi putut ]nchiria camerele ca mobilate cu m[car patruzeci lei pe lun[, lu`nd pe an aproape dou[ mii de lei chirie. Dou[ mii lei ]nmul\it cu zece (adic[ cu zece ani) d[deau dou[zeci de mii de lei. Pentru Otilica, g`ndea el, era o sum[ bun[, ad[ug`ndu-se mai t`rziu =i venitul de la banii pe care i-ar fi depus la banc[. Oamenii ]ncepur[ lucr[rile, murd[rind toat[ casa, f[cur[ zidurile desp[r\itoare, dar, fie din cauza frigului, fie din aceea a materialului, pere\ii r[maser[ uzi, p[ta\i de un fel de bube ro=cate. Casa era trainic[, ]ntr-adev[r, ]ns[ du=umeaua era a=ezat[ pe grinzi de lemn, care, oric`t de tari, erau sl[bite de vechime. Greutatea nea=teptat[ a=ezat[ ]n mijlocul od[ii ]ndoi grinzile sau le f[cu s[ road[ pragurile de moloz pe care =edeau, ]nc`t dup[ c`teva zile du=umeaua devenise concav[ =i elastic[, asemeni unei =ele, =i aderen\a zidului cu tavanul se

418


Enigma Otiliei

stricase, l[s`nd un intersti\iu curbat. Mo= Costache se ]nfurie, declar[ pe me=teri „pu-punga=i“. Se ivir[ =i conflicte b[ne=ti, b[tr`nul descoperind cu indignare c[ i se cere mai mult dec`t crezuse el c[ prevedea ]nvoiala. Lucr[torii plecar[ nemul\umi\i, ]njur`nd, iar mo= Costache decisese ca ]n prim[var[, c`nd o fi vreme bun[, s[ g[seasc[ al\i me=teri mai cumsecade =i s[ colaboreze cu m`inile lui. Sup[rat de pierderea pe care socotea c[ o sufer[ prin ]ndep[rtarea momentului comercial, b[tr`nul ]=i munci capul s[ g[seasc[ aiurea o compensa\ie. Otilia ]l surprinse la vreme, f[c`nd lui Felix, care asculta ]ncurcat, ni=te propuneri: — E-e bine s[ fa-facem un contract pentru un an, doi, ]n folosul dumitale, ca s[ fii sigur c[ nu pierzi odaia. Dac[ vine altul s[ \i-o ia, d`nd mai mult? Po-pot s[-\i dau ]nc[ o odaie, al[turi sau ]n fa\[, ca s[ stai mai bine, mai pl[te=ti patruzeci de lei. Adev[rul este c[ Felix pl[tea o pensiune scandaloas[ =i ar fi putut cu c`teva zeci de lei sa tr[iasc[ foarte bine oriunde, dac[ nu l-ar fi re\inut sl[biciunea pentru Otilia. — Papa, papa, zise aceasta b[tr`nului, ru=inat[, dar cu glas de bl`nd repro=, din mil[ pentru starea lui, de ce faci lucruri de astea, papa? }i iei at`\ia bani lui Felix =i ]i mai pretinzi =i contract? }n loc s[ stea aci ca oaspetele nostru? Mi-e ru=ine s[ vin la mas[, c`nd m[ g`ndesc c[ pl[te=te numai el. B[tr`nul se ar[t[ deocamdat[ plin de c[in\[, cur`nd ]ns[ se porni iar pe chibzuiri. Aflase de undeva c[ sunt b[nci care fac asigur[ri pe via\[, ]n favoarea mo=tenitorilor. Pl[te=ti ni=te anuit[\i =i, cu ]ncepere de la un anume termen, mo=tenitorul indicat poate ridica, ]n caz de deces al asiguratului, o sum[ de bani. I se p[ru o afacere admirabil[ =i se ]nv`rti prin cas[ de satisfac\ie, la ideea combina\iei. S-ar fi asigurat pentru o sum[ oarecare, ]n beneficiul Otiliei, pentru viitorul c[reia era sincer preocupat, =i ]n chipul acesta nu mai avea nevoie s[-i dea nici un ban direct. Banii i-ar fi folosit s[ ]nal\e case de specul[ cu apartamente mici =i ieftine, care aduc mai mult dec`t apartamentele mari. La banc[ ]ns[ ]i r`se ]n nas f[r[ nici o jen[:

419


G. C[linescu

— La v`rsta asta, asigurare? B[tr`nul plec[ mirat, ne]n\eleg`nd de ce un om la v`rsta lui nu se poate asigura. Atunci ]i intr[ ]n cap c[ avea prea multe lucruri ]n cas[ =i c[ trebuiau v`ndute. C`teva izbuti s[ le dea pe la cump[r[torii de vechituri. Dar c`nd un samsar ovrei veni chiar ]n cas[, insist`nd s[ cumpere ]n total, ap[ru deodat[ Aglae, c-o falc[-n cer =i una pe p[m`nt: — Da, ce faci aici, Costache? — Cum, ce fac? — Asta te-ntreb =i eu! Te-ai apucat s[ vinzi lucrurile din cas[? — +i ce dac[ v`nd? Am s[ dau socoteal[ cuiva? — Am dat un pre\ a=a de bun! zise onctuos samsarul. — Ie=i afar[ de aici! zbier[ Aglae la ovrei, ce-i aici, hal[ de vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se ]nfurie a=a de tare, ]nc`t i se vedeau vinele str`nse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varz[. |ip[ cu glas ascu\it, ]ntrerupt de r[gu=eli, ridicol de groase: — N-am eu voie, ]n casa mea, s[ fac ce vreau? Ce pofte=ti dumneata? — Poftesc c[ nu vreau s[ arunci mobile vechi, de la p[rin\i, la un nesp[lat de samsar, care \i le ia pe nimic! — +i ce te prive=te pe dumneata dac[ le ia pe nimic? — M[ prive=te! — Nu te prive=te! — Ba m[ prive=te, c[ sunt sor[! — +i dac[ e=ti sor[, ai vreun drept s[ m[ epi... s[ m[ epitropise=ti? — Am dreptul s[ te ]mpiedic, dac[ nu mai e=ti ]n toate min\ile =i faci prostii, ]nv[\at cine =tie de cine. Mo= Costache sim\i c[ se sugrum[. — Eu prost? Eu nu sunt ]n toate min\ile? N-am eu voie s[ fac ce vreau ]n casa mea, cu lucru=oarele mele, nu pot eu s[ v`nd ce vreau =i cui vreau? Tot am s[ v`nd, =i cas[, =i lucruri, tot am s[ v`nd =i n-am s[ las nimic la nimeni. Mai bine le dau la un spital.

420


Enigma Otiliei

Aglae, cam speriat[ de amenin\are, se ]mbl`nzi. — Nu \i-am spus c[ n-ai voie s[ vinzi, am zis c[ la=i s[ te trag[ pe sfoar[ mizerabilii [=tia de samsari. Dac[ vrei s[ vinzi, vinde, c[ eu nu te-mpiedic, dar barem s[ g[sim ni=te familii, prin vorb[, care s[ cumpere cu pre\ mai ca lumea. Eu vreau s[-\i fac binele! — N-am nevoie de binele dumitale! se ]mpotrivi mo= Costache, pe jum[tate convins totu=i. Din aceste conflicte r[s[ri ]n capul b[tr`nului o idee nea=teptat[. Otiliei ]i a=ezase viitorul (a=a ]=i ]nchipuia, lu`nd inten\ia drept fapt), era ]nc[ ]n putere =i s[n[tos (cum zisese doctorul). S[ r[m`n[ „toat[ via\a“ singur, ]nsemna s[ se expun[ dezol[rii, bolii, amestecului Aglaei. B[tr`nul se crezu ]n putere de a-=i lua ceea ce numea el o „menajer[„. Avea o veche cuno=tin\[, pe care-o frecventa de pe c`nd era v[duv =i care ]l mul\umea prin aerul de modestie material[. Se g`ndi c[ ar putea s-o ia ]n cas[ „ca pe o nevast[„, ca s[-i ]nchirieze od[ile, s[-i vad[ de gospod[rie. La c[s[torie nu cugeta deloc, nu numai fiindc[ ]i era fric[ de cheltuieli, dar fiindc[ ]=i zicea c[ o femeie care tr[ie=te ]n cas[ e prin chiar aceasta o adev[rat[ so\ie. Ideea legalit[\ii era cu totul str[in[ de mentalitatea b[tr`nului =i acesta era motivul pentru care nu adoptase pe Otilia, \in`nd-o totu=i ]n familie cu fidelitate. }ntr-o bun[ zi, Otilia =i Felix se trezir[ ]n cas[ cu o femeie, dup[ ]nf[\i=are mai degrab[ simpl[, curat ]mbr[cat[, cu p[rul str`ns bine ]ntr-un conci solidificat cu un mic pieptene =i cu ace. P[rea s[ aib[ vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slab[ prin oase =i rotunjit[ pu\in din bun[stare, =i fa\a avea o antipatic[ nuan\[ pergamentoas[. Femeia fu numaidec`t odioas[ celor doi, din cauza bl`nde\ei mieroase =i interesate. Se amesteca ]n toate, suferind cu ipocrizie orice aluzie, ar[ta o solicitudine ridicol[ pentru b[tr`n, care ]ns[ era a=a de mul\umit, ]nc`t r`dea cu toat[ ]ntinderea gurii. C`nd b[tr`nul se a=ez[ la mas[, „menajera“, c[reia ]i zicea Paulina, ]l leg[ la g`t cu un =ervet ]nnodat la ceaf[, ca pe copii. — Vezi, a=a, observ[ ea cu o bl`nde\e cereasc[, ]n care intra =i pu\in repro= la adresa altora, a=a nu mai cade =ervetul jos.

421


G. C[linescu

Otilia pufni de r`s, ]n indiferen\a studiat[ a Paulinei, care alerg[ la buc[t[rie =i se-ntoarse cu Marina, c[reia ]i d[dea numeroase instruc\iuni, primite cu ochi dispre\uitori. Paulina adusese lui mo= Costache ou[ fierte, =i acesta, lacom, ]ntindea m`na s[ le ia, dar quasinevasta nu-l l[s[. Ceru o farfurie mic[ Marinei („Repede, repede, madam Marina, domnul nu trebuie s[ a=tepte!“), o puse ]naintea b[tr`nului, =i cu o linguri\[ ]ncepu s[ r[stoarne con\inutul g[oacei. Ner[bd[tor, b[tr`nul se repezi s[ v`re p`inea ]n g[lbenu=, dar Paulina ]l opri cu un gest bl`nd, de infirmier[, ca s[-i pun[ pu\in[ sare, cernut[ printre degete. — Vreau =i piper, ceru mo= Costache. — Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, ]\i face r[u! Marina, oprit[ ]n u=[, privea ca la panoram[, dar b[tr`nul era ]nc`ntat. Paulina nu se a=ez[ la mas[ dec`t dup[ ce mo= Costache ispr[vi de m`ncat, apoi ciuguli =i ea pe apucate, arunc`nd ochi aten\i asupra protejatului ei. Cu maniere bl`nde, adulatoare, femeia ]ncerc[ ]n chip evident s[-=i c`=tige un fel de autoritate ]n cas[. Otilia ]ns[=i fu ]ndep[rtat[, cu multe semne de pref[cut[ delicate\e, de a vedea pe mo= Costache, ]ntr-o diminea\[, sub cuv`nt c[ „d`nsul“ pierduse o parte din somn =i trebuia s[ se mai odihneasc[. Otilia sim\i c[ ]n cur`nd nu se va mai putea re\ine =i va da un br`nci nesuferitei intruse, ]ns[ domnia Paulinei fu scurt[. Dup[ ce se crezu instalat[ ]n simpatia b[tr`nului, Paulina ]ncepu s[-l ]ntre\in[ treptat cu nevoile ei: — Lumea e rea, b`rfe=te, trebuie s[ ne ferim. Sunt v[duv[, am =i eu nevoile mele. S[ am =i eu o mul\umire, s[ =tiu c[ n-am ]ngrijit degeaba un om. S-au mai v[zut b[rba\i care au ]n=elat femeile dup[ ani de zile de r[bdare. — +i ce vrei? o ]ntreb[ mo= Costache, intrigat, dup[ c`teva insinu[ri de soiul acesta. — Vreau =i eu o mul\umire c`t de c`t, acolo, cum s[ zic, dac[ nu altceva, s[ m[ treci la testament. B[tr`nul rec[p[t[ nervurile de foaie de varz[ pe frunte =i r[gu=i complet: — Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimic de l[sat! Ce testament? N-am murit ]nc[!

422


Enigma Otiliei

— Nu trebuie s[ te superi, am zis =i eu a=a, =tiu eu c[ dumneata e=ti un om bun. Mo= Costache, ]ngrijorat =i a=a de prea marea consuma\ie de alimente, se ]nfrico=ase, ]ns[ nu =tia cum s[ scape de Paulina. La=itatea lui ]nn[scut[ ]i r[pea orice ini\iativ[. Privi deci cu mul\umire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o putea auzi, =i ]n care se vedea cum Marina, fioroas[, d[ br`nci Paulinei afar[ din buc[t[rie =i o amenin\[ cu f[c[le\ul. Menajera st[tu ]n cas[ doar at`t c`t s[-=i ]nt[reasc[ la loc conciul, =i apoi disp[ru pentru totdeauna. Felix =i Otilia r`ser[, mo= Costache ]i privea cu mina comic[ a unui vinovat care ]=i d[ seama de neghiobia lui, ]n schimb St[nic[ ]nflori dincolo incidentul, din toat[ seva imagina\iei lui. — }\i dau cuv`ntul meu de onoare c[ mo= Costache are un copil cu ea, am v[zut eu copilul, s[ nu v[ mira\i dac[ o s[-i lase ceva avere, de hat`rul progeniturii. De ce crezi c-a gonit-o Marina? A fost pus[ la cale de Otilia =i de Felix, care n-au nici un interes s[ fie concura\i. A b[tut-o m[r, am auzit chiar c[ s-a internat ]n spital. Otilia, a=ezat[ pe genunchii b[tr`nului, ]i m`ng`ia chelia de por\elan. — Papa, z[u, tu e=ti b[tr`n =i n-ai nici o minte. Ce nevoie aveai s-o aduci ]n cas[ pe individa aia? Nu te ]ngrijim noi, nu-\i facem toate gusturile? B[tr`nul =edea cu o buz[ l[sat[-n jos, ]n cea mai perfect[ poz[ de c[in\[. — Las’ c[ am eu grij[ de fe-feti\a mea, zise el, cu g`ndul la specula\iile lui fanteziste, am eu grij[. — Papa, nu te mai ]ngriji de mine, \i-am spus, eu n-am nevoie de nimic! Spun`nd acestea, Otilia era cu des[v`r=ire sincer[, fiindc[ uitase de banii de care vorbise Pascalopol c[ s-ar fi depus pe numele ei. Marina v`r] ]n cap lui mo= Costache c[ e bine s[ fac[ sfe=tanie ]n cas[ pentru gonirea duhurilor rele, fiindc[ de aceea se ab[teau at`tea necazuri de la o vreme. Nu mai

423


G. C[linescu

c[lcase popa de nu \inea minte, ca la p[g`ni, ]n cele din urm[, ideea fu primit[ =i p[rintele veni ]ntr-o diminea\[, ]nso\it de un dasc[l =i de popa |uic[. Acest pop[ |uic[ fuse preot mai ]nainte la biserica p[rintelui, =i acum b[tr`nul r[m[sese supranumerar. Avea =aptezeci de ani, o barb[ ascu\it[ =i v`n[t[, ca o bidinea, =i bea mult[ \uic[, de unde =i porecla. Oc[ra, pronun\`nd foarte des numele necuratului, se v[ieta chiar ]n biseric[, la lume, de b[tr`ne\e =i dureri prin ]ncheieturi =i spovedea copiii, care-i r`deau sub patrafir, ]ntreb`ndu-i dac[ au m`ncat fasole =i varz[ acr[. C`nta morm[ind, sughi\`nd, trec`nd repede de la cele mai grave registre la un schel[l[it ]nfrico=at spre hazul credincio=ilor tineri. Babele ]l mustrau de la obraz, dar ]l venerau, =i de altfel =i el le certa, ]mpro=c`ndu-le cu numiri nemaiauzite de sfin\i. P[rintele titular ]l ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin de emfaz[ =i de pref[cut[ ]ngrijorare pentru prestigiul bisericii. Sfin\ia-sa era un b[rbat ]nalt, rotund, ro=u la fa\[, cu barb[ mare, alb[, r[sfirat[ pe tot pieptul. R`dea din tot p`ntecele, rezista la cele mai grozave insinua\ii p[g`ne, par`nd cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. P[rintele, asistat de dasc[l, f[cu sfe=tanie, umpl`nd casa de fum de t[m`ie =i stropind pere\ii cu agheasm[. Popa |uic[ scotea din c`nd ]n c`nd c`te un ison izolat, privind cu coada ochiului, s[ vad[ dac[ nu se preg[te=te ceva b[utur[. C`nd sfin\ia-sa stropi pe cei de fa\[ cu agheasm[ (mo= Costache se ]ndoi din =ale, plin de evlavie), d[du ochi cu St[nic[, pe care-l cuno=tea prea bine, =i r`se cu ]n\eles c[tre el. — De unde mai ie=i=i, satan[? ]l ]ntreb[ p[rintele cu umoare, c`nd sf`r=i slujba, ]n vreme ce-=i tr[gea epitrafilul pe deasupra cozii. — P[i ce, sfin\itule, obiect[ St[nic[ bisericos, eu n-am voie s[ iau parte la sf`nta slujb[ a sfe=taniei, s[ m[-ngrijesc de suflet? — Ba ai, cum s[ n-ai, porc de c`ine, chiar te laud c[ te-ai dat =i tu pe brazd[ =i p[=e=ti c[tre cele bune. Te-a=tept la spovedanie =i la sf`nta ]mp[rt[=anie.

424


Enigma Otiliei

P[rintele tutuia pe to\i, socotindu-i „fii duhovnice=ti“, iar cu cei mai intimi ]=i ]ng[duia porecla „porc de c`ine“. Mo= |uic[ ]ntreb[, plictisit de a=teptare, pe Otilia: — Ascult[, g[inu=a taichii, n-ai cumva ni=te \uiculi\[, c[ nu =’ce m[ \ine-n g`t, de azi de diminea\[? +i, ca s[ confirme suferin\a, b[tr`nul emise o tuse pe dou[ note, f[c`nd unison. — Mo= Costache, zise St[nic[, trebuie s[ dai =i dumneata un aperitiv, acolo, ni=te vin, ni=te mezeluri, a=a e obiceiul! — Mai bine \uic[! m[rturisi inocent popa |uic[. Costache se uit[ foarte ]ncruntat spre Otilia, iar St[nic[ for\[ lucrurile: — Scoate, unchiule, un pol, s[ cinstim fe\ele biserice=ti. P[rintele titular auzi instruc\iunile date de St[nic[ Marinei =i interveni cu preciziuni: — Ascult[, bre, porc de c`ine, spune-i s[ cear[ de la Cristache din vinul cela de care-mi d[ mie =i s[ ia =i ni\elu= ca=caval. E bun cu vina\. —S[ ia =i ni=te \uic[, mo\ata taichii, s-o beau fiart[! se rug[ popa cel b[tr`n. Otilia, amuzat[, ]i f[cu hat`rul. }n a=teptare, sfin\ii p[rin\i se a=ezar[ pe scaune, dup[ ce trimiser[ pe dasc[l acas[ cu obiectele biserice=ti. . — E bine, din c`nd ]n c`nd, c`te o sfe=tanie, zise p[rintele titular, ca s[ se afle ]n vorb[. S[ ne mai g`ndim =i la Cel-de-sus, care \ine toate ]n sl[vita lui m`n[. — +i s[ bem =i oleac[ de vin! ad[ug[ St[nic[. — +i vinul e bun, porc de c`ine, par[ p[rintele lovitura, c[ e h[r[zit de Domnul, spre binefacerea =i bun[starea f[pturilor sale. }ns[ cu m[sur[. — Ninge al dracului, observ[ p[rintele anex[, mi-a intrat z[pada =i-n gur[. N-a mai nins a=a de-acum cincisprezece ani, din 1895, c`nd a viscolit ]n noiembrie. Se vede c[ =i-a v`r`t dracu coada, s[ m[ r[gu=easc[ pe mine! — Bre, cuvioase, ]l mustr[, cu pref[cut[ indignare, p[rintele titular, \i-am spus s[ nu mai pomene=ti pe ucig[-l-crucea. Ce p[catele, doar e=ti preot b[tr`n! Doar at`ta iertare s[ ai pe l`ng[ Domnul milostiv.

425


G. C[linescu

St[nic[ deveni provoc[tor: — A=a sunte\i dumneavoastr[. Pe al\ii ]i sf[tui\i s[ nu bea, s[ nu oc[rasc[, dar sfin\iile-voastre face\i tot ce pofti\i. Cum s[ mai cread[ lumea? — Darul! zise popa |uic[, apuc`ndu-=i cu m`na toata mica lui barb[. Cre=tinul respect[ ]n mine darul dumnezeiesc, nu pe mine, care sunt p[c[tos. —M[i, porc de c`ine, protest[ p[rintele titular, se vede c[ e=ti ]n m`inile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodat[ hulind, lu`nd numele Domnului ]n de=ert? Cuvio=ia-sa e b[tr`n, s[racul, ]=i mai d[ ]n petic, c[ci plini de p[cate suntem to\i. Zici c[ beau, satano? Gust =i eu un p[h[rel de vin, c`t e ]ng[duit =i de scripturi, c[ci zice Solomon ]n Pildele lui: „De vei =edea la masa celui puternic, ]n\elep\e=te m[n`nc[ din cele ce \i se pun ]nainte“. Popa |uic[ c`nt[ pe nas: „M[n`nc[ miere, fiule, c[ este bun fagurul, ca s[ se ]ndulceasc[ g`tlejul t[u.“ Apoi ]ntreb[, ]ngrijorat: — Oare, t[iculi\[, mai st[ mult cu \uica aia? C[ mult nu mai am de tr[it! —Hei, cuvioase, nu ne e dat nou[, p[c[to=ilor, s[ =tim c`t vom tr[i =i nu se cade s[ m`niem pe Dumnezeu cu trufia noastr[. Domnul vede. — Asta-i acum, observ[ St[nic[ ]n liber-cuget[tor, crezi c[ Dumnezeu st[ cu r[bojul s[ ne \ie socoteala vie\ii? P[rintele f[cu un gest de oroare =i amenin\[ pe St[nic[ cu pumnul: — „Pus-am gurii mele paz[, c`nd a st[tut p[c[tosul ]mpotriva mea.“ Marina =i Otilia venir[ cu proviziile =i le ]ntinser[ pe mas[. P[rintele arunc[ ochii asupra aperitivelor, se ]nchin[, f[cu semnul binecuv`nt[rii =i zise.: — „Caut[, Doamne Isuse Cristoase, preste m`nc[rile c[rnurilor =i le sfin\e=te pre ele, precum ai sfin\it mielul, carele \i-a adus \ie Avel, spre jertf[, a=ijderea =i vi\elul cel gras... c[ tu e=ti hrana cea adev[rat[, =i d[t[torul bun[t[\ilor, =i \ie m[rire

426


Enigma Otiliei

]n[l\[m, ]mpreun[ cu P[rintele t[u cel f[r[ de ]nceput, =i cu Preasf`ntul Duh, acum, =i pururea, =i ]n vecii vecilor, amin!“ Apoi se ]nchin[ din nou, plesc[i din buze =i puse m`na pe o bucat[ groas[ de salam. Popa |uic[, indiferent la m`ncare, str`nse paharul ]n m`ini =i ]n a=teptarea \uicii c`nt[: — „Nu fi be\iv, nici te ]ntinde la sfaturi =i la cump[r[turi de c[rnuri.“ — Bat[-te s[ te bat[, porc de c`ine, a=a-i z[u, zise p[rintele, tr[g`nd pieli\a altei felii de salam, „c[ de vei da ochii t[i spre urcioare =i spre pahare, la urm[ vei umbla mai gol dec`t pilugu“. — He, he, he! r`se popa |uic[, v[z`nd c[ Otilia f[cea haz de glumele lor. R`zi, porumbi\a taichii! ]\i mai aduci aminte c`nd te-am v`r`t ]n cristelni\[? Phii! era =i atunci un ger al dracului. A fiert \uica aia? C[ tare m[ dor ]ncheieturile! „Precum o\etul la ran[ =i fumul la ochi nu folose=te, a=a boala, c[z`nd ]n trup, m`hne=te inima.“ — Da’ dumneata, fiule, nu m[n`nci? ]ntreb[ p[rintele pe mo= Costache. Bea colea din vinul [sta. Are porc de c`inele cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus ]n grijanie. — Tata a fost cam bolnav, explic[ Otilia, nu are voie sa abuzeze. — A=a?! se mir[ p[rintele, d`nd vinul din pahar pe g`t, n-am =tiut. }ns[ a uza nu e a abuza. Vinul bun se d[ =i la boal[, a=a =tiu din b[tr`ni. Dec`t c[ eu, ca duhovnic, nu m[ pricep ]n cele trupe=ti. S[ dea Dumnezeu s[n[tate =i minte la cei p[c[to=i. Amin! — Ascult[, fiico, mai e blestem[\ie de ceea cu scor\i=oar[? ]ntreb[ popa |uic[ pe Otilia, c[ de-abia-i sim\ii gustul. Toarn[ colea, s[ am p[cate mai multe, ca s[ m[ smeresc Domnului c`nd m[ va chema. „M[rturisi-m[-voi \ie ]ntru al[ut[, Dumnezeule, Dumnezeul meu!“ — Apropo de al[ut[, zise St[nic[, [sta e vin de chef cu l[utari, nu cu aperitiv. P[cat c[ sfin\iile-voastre nu pute\i juca! — Da’ de ce, porc de c`ine, s[ nu putem juca? „Salt[ =i te bucur[, Sioane“, zice Scriptura. La Sf`nta tain[ a c[s[toriei nu

427


G. C[linescu

d[n\uim? Orice petrecere cinstit[, cu suflet curat, este ]ng[duit[ omului. Mi se pare mie, St[nic[, de nu m[-n=el, c[ e=ti de [=tia noi, care stric[ legea, ]mboln[vi\i de spurc[ciunea ateismului. „Zis-a cel nebun ]ntru inima sa: nu este Dumnezeu.“ P[rintele mu=c[ dintr-o bucat[ de ca=caval, iar popa |uic[, partener obi=nuit ]n astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi cu triste\e la cea=ca goal[ de \uic[ pe fundul c[reia se vedea un bob de piper =i arunc[ ochii dezgustat la mezelurile de pe mas[, c`nt`nd: „P`ine ]ngereasc[ a m`ncat omul, bucate le-au trimis lor din destul“ — Asta a=a e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirm[ p[rintele, ]nchin`ndu-se larg. Popa |uic[, d[ruit de Otilia cu o alt[ cea=c[ de \uic[, ]ntreb[ pe fat[ dac[ mai are „|ambalul“ cu care o auzise c`nt`nd o dat[. „|ambalul“ era, dup[ el, pianul. Mo= Costache, care alt[ dat[ ar fi fost foarte m`hnit de consuma\ia prea mare de vin =i de alimente, ]n casa lui, acum p[rea preocupat de alte g`nduri. }n cele din urm[ izbuti s[ ]ntrebe, ]n =oapt[ aproape, pe p[rinte: — O-o-oare crezi c[ este lumea cealalt[? — Nici vorb[, cuvintele M`ntuitorului ne-nva\[; c[ci zice el: „Ferici\i cei s[raci, c[ci a voastr[ este ]mp[r[\ia lui Dumnezeu, ferici\i cei care aici fl[m`nzi\i, c[ci v[ ve\i s[tura =i celelalte, c[ci mult[ este r[splata voastr[ ]n ceruri!“ — Atunci slab[ speran\[ s[ intr[m noi ]n rai, p[rinte, fiindc[ suntem s[tui, observ[ St[nic[. — Taci, m[i porc de c`ine, c[ nu e vorba numai de s[turarea p`ntecului, ci de ]ndestularea cu toate fericirile, =i ce muritor, satano, se poate l[uda c[ e fericit =i f[r[ lips[, c[ci ce-i omul? „Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea c`mpului“. +i apoi, tu nu pui ]n c`ntar mare mila Domnului, care =i de =apte ori =apte de vom gre=i ne va ]nvrednici cu milostivirea lui? R[pus de marele efort oratoric, p[rintele d[du pe g`t un alt pahar de vin, =i apoi zise cu glas profund: — „Miluie=te-m[, Dumnezeule, dup[ mare mila Ta, =i dup[ mul\imea ]ndur[rilor Tale =terge f[r[delegea mea.“ Popa |uic[ ]i d[du replica d[sc[le=te:

428


Enigma Otiliei

— „Doamne, buzele mele vei deschide, =i gura mea va vesti lauda Ta!“ +i numaidec`t b[u \uica. P[rintele, scutur`ndu-=i f[r[miturile de p`ine de pe antereu =i privind la ceas, g[si c[ e vremea s[ plece: — S[ ne scul[m, cuvioase, s[ mergem, c[ s-a f[cut amiaz[. Domnul s[ binecuv`nteze aceast[ cas[. Mo= Costache, foarte serios, ]ntreb[: — +i sufletul vede =i aude ca =i ]n via\[? — Of, Doamne, zise p[rintele, silindu-se s[ scape de preciziuni compromi\[toare, acestea sunt taine ]nfrico=[toare, de care nu se cade s[ ne apropiem, dat[ fiind pu\in[tatea min\ii noastre. De bun[ seam[ c[ Domnul, ]n mare mila Sa, a ]ngrijit de toate. Popa |uic[ chicoti ca un copil, ]nec`ndu-se ]n tuse: — Oale =i ulcele, hi, hi, hi, ulcelu\e ne facem. St[nic[, limbut, nu sl[bi pe preot: — Stai, preasfinte, nu fugi a=a. Mo= Costache \i-a pus o ]ntrebare foarte serioas[, pe care \i-o repet =i eu. Pe mama mea ]\i spun c[ \in la credin\a str[mo=easc[ =i vreau sa m[ preg[tesc suflete=te, ca s[ devin cre=tin adev[rat, nu a=a, numai de form[. — S[-\i ajute Dumnezeu! aprob[ p[rintele, g[sind c[ nu e de demnitatea lui s[ ironizeze convertirile. — Ei, dar eu sunt om, am problemele mele capitale la care vreau s[ r[spund, altfel cad ]n bra\ele filozofilor atei. — M`ntuitorul nostru a r[spuns la toate! declar[ p[rintele, pu\in ]ngrijorat de discu\ie. — }nt`i s[-mi spui de ce nu e dreptate pe lume? De ce p[c[tosul se l[f[ie nepedepsit =i dreptul cade la fund? P[rintele amenin\[ amical, volubil pe St[nic[, vr`nd s[-l fac[ prin glum[ s[ bat[ ]n retragere: — Cum se cunoa=te, porc de c`ine, c[ nu calci ]n casa Domnului! P[i, tu, fiu nevrednic, aici vrei s[ te catechisesc, ]ntre paharele cu vin? Venit-ai tu la biseric[, s-ascul\i cuv`ntul dumnezeiesc, venit-ai tu la mine s[ te spovede=ti? Atunci

429


G. C[linescu

vedeai c[ la toate e r[spuns. S[ nu sco\i, m[i, spurc[ciuni din gur[, c[ Dumnezeu are r[splat[ =i pedeaps[ ]n ceruri pentru toate faptele bune =i pentru toate f[rdelegile. „Mare este Domnul nostru =i mare este t[ria Lui, =i priceperii Lui nu este num[r.“ — +i este lumea cealalt[? insist[, ]n chip curios, Costache. -— Dac[ ar fi, zise St[nic[, reedit`nd vechea discu\ie cu b[tr`nul, ar fi venit p`n[ acum unul s[ ne vesteasc[. — Iart[-l, Doamne, c[ nu =tie ce spune, se rug[ p[rintele, teatral, ridic`nd m`inile spre tavan. — Ascult[, preasfinte, e adev[rat c[ Dumnezeu e bun? — Tu zici, fiule! confirm[ p[rintele, evit`nd orice participare la disput[. — Apoi, dac[ e a=a, cum ]\i explici, sfin\ia-ta, c[ ne zbatem de mii de ani ]n ]ndoial[ =i nu ni se d[ nici o dovad[ de nemurirea sufletului, c`nd ar fi a=a de simplu s[ vin[ bun[oar[ unul care a murit, s[ ne spun[, uite, este a=a =i pe dincolo? De ce tace Dumnezeu ]n privin\a asta? P[rintele lu[ aere ]ngrozite: — Bine a zis psalmistul: „Fericit b[rbatul care n-a umblat ]n sfatul necredincio=ilor =i ]n calea p[c[to=ilor n-a st[tut, =i pre scaunul pierz[torilor n-a =ezut“. P[i bine, bre, porc de c`ine, ce fel de cre=tin e=ti tu care nu cuno=ti elementele credin\ei noastre str[mo=e=ti? P[i ce dovad[ mai vrei tu dup[ ce M`ntuitorul nostru s-a jertfit pentru noi =i a ]nviat din mor\i? — Ei, =i cum e acolo? ]ntreb[ provocator St[nic[, ]n vreme ce mo= Costache asculta cu mare interes. — Las[ c-ai sa vezi tu, ]mpieli\atule, cum e. „+i iat[, zice la Apocalipsa, voi veni ]n cur`nd; =i r[splata mea cu mine este ca s[ pl[tesc fiec[ruia dup[ fapta sa. Eu sunt alfa =i omega, ]nceputul =i sf`r=itul, ]nt`iul =i cel din urm[“, =i celelalte. Haide, cuvioase, s[ plec[m, c[ e t`rziu. +i p[rintele porni pe u=[, urmat de popa |uic[, sp[rg`nd o disput[ care nu-i pl[cea. — Am vorbit =i eu a=a, declar[ St[nic[ p[rintelui ]n poart[, ca s[ stimulez pe b[tr`n, sa-l fac s[ se g`ndeasc[ la cele sfinte, c`t despre mine, te asigur c[ sunt cel mai bun cre=tin, de Pa=ti am s[ vin s[ m[ grijesc.

430


Enigma Otiliei

— Taci, porc de c`ine, glumi p[rintele, c[ =tiu eu c`t ]\i face pielea. A=a sunte\i voi [=tia, oamenii noi. Cu s[n[tate. Aglae se mir[ c`nd afl[ de sfe=tanie =i se-ntreb[ dac[ e un semn bun, sau un semn r[u, dat fiind indiferentismul obi=nuit al b[tr`nului. }n orice caz, fu pentru ea un prilej de a c[lca din nou ]n casa lui mo= Costache, sub pretext de a-l l[uda pentru ideea cea bun[. F[cur[ o adev[rat[ reuniune postmeridian[, la care luar[ parte St[nic[ =i Olimpia, Aurica, Titi. M`ndria cea mare a Aglaei era c[ Titi se-ndeletnicea din ce ]n ce mai asiduu cu o vioar[, cu care umplea de lamente oribile toat[ casa. M`nuia vioara cu pasiune, cu ]nc[pa\`nare, dar f[r[ nici o metod[, ]n vreme ce Aglaei ]i intrase ]n cap c[ va putea dovedi Otiliei c[ Titi al ei c`nt[ mai bine dec`t „zdr[ng[ne=te“ ea. Titi era ]nconjurat de at`ta simpatie geloas[ din partea mame-sei =i surorilor, ]nc`t, dac[ progresul lui ar fi fost ]n dependen\[ numai de asta, ar fi ajuns ]n cur`nd un Paganini. Din nefericire, nu avea nici o ]ndem`nare =i nici de=tept[ciunea de a ]nv[\a corect. Cineva ]i recomandase un caiet de Klenck =i ni=te exerci\ii de Sitt, dar Titi se plictisi iute de monotonia studiilor (care de altfel dezam[giser[ =i pe Aglae) =i c[zu iar la ariile dup[ ureche sau chiar dup[ note, ]ns[ din motivele cunoscute, banale. Cu pasiunea lui pentru munca manual[, se consacr[ tot mai obstinat unei adev[rate industrii. Ceru note de pe la prieteni, cu muzic[ popular[, roman\e, chansonete pentru pian, vioar[ sau voce, indiferent, ]=i confec\ion[ h`rtie de note cu ajutorul cunoscutului s[u pieptene cu cinci din\i, pe care-l ap[sa pe un num[r de foi de h`rtie sub care a=ezase h`rtia de carbon, copiind apoi, cum ]l t[ia capul, partea prim[. Titi putu c`nta dup[ mari =i sf`=ietoare munci, spre satisfac\ia Aglaei, Vals din V`nz[torul de p[s[ri, De ce nu vii, Colea-n gr[dini\[, Coroana femeiasc[, C`t te-am iubit, Mimi d’amour, Malgré toi, Reviens, Valsul v`n[torilor, Si tu veux, Marguerite, Serenada lui Braga, Sous les ponts de Paris, Tu ne sauras jamais, Ochii c[prii, Serments de femme, C[lug[rul, Nu pot crede, Marsilieza =i altele. Prin urmare, Aglae, care venise cu ceva de lucru ]n min[, pretinse c[ era bine ca Titi s[-l distreze pe

431


G. C[linescu

mo= Costache, c`nt`ndu-i cu vioara. Titi nu se l[s[ mult rugat =i ]ncepu s[ c`nte jalnic =i fals o roman\[ de Em. Drossino, Te duci. Mo= Costache nu se ar[t[ deloc ]nc`ntat de produc\ie, de=i nu avea pricepere ]n muzic[, ]n schimb femeile ascultar[ pe Titi cu religiozitate. Aurica ]ncepu s-o fredoneze ]n tov[r[=ia viorii, apoi intr[ ]n corul improvizat =i Olimpia, =i, ]n sf`r=it, ca un fel de ]ncurajare a activit[\ii muzicale a lui Titi, Aglae ]ns[=i, care ]=i relev[ glasul pi\ig[iat, tremolat, ]n contrast cu agresivitatea ei bariton[ de toate zilele. }n cele din urm[, Aurica izbucni ]ntr-un pl`ns zgomotos. — Dar de ce pl`ngi =i tu a=a? zise Olimpia. Bea pu\in[ ap[! }ntristat[, b[u un pahar plin de ap[, oft[ =i declar[: — A=a-mi vine c`teodat[, c`nd aud muzic[! C`nd v[d pe al\ii ferici\i, =i eu... — Las[, o m`ng`ie Aglae, c[ mai e timp =i pentru tine. S-o ]ndura Dumnezeu. Ca s[ vindece triste\ea Aurichii, Titi o d[du ]n Issa-Issa pe care-l execut[ cu mare gravitate, ]ng`nat de glasul satisf[cut al Aglaei: — Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-am putut suferi niciodat[. }n aceste ]mprejur[ri, Weissmann pic[ ]n cas[ ]n c[utarea lui Felix, care nu era acolo. }ndatoritor ca ]ntotdeauna =i sociabil, studentul se interes[ de s[n[tatea b[tr`nului, ]i lu[ pulsul, se pref[cu a-l consulta =i a r[m`ne foarte mul\umit. Mo= Costache ]l privea cu mare stim[, ascult`ndu-l ca pe un oracol: — |i-\iu diet[ strict[, zise el, nici de fumat nu mai fumez. Aurica se gr[bi s[ ofere un ceai lui Weissmann, care ]l primi f[r[ mofturi. — Sunte\i cam palid[, observ[ studentul, ar trebui s[ face\i o serie de injec\ii cu cacodilat sau cu stricnin[. V[ surmena\i, sau ave\i nemul\umiri de origine sentimental[? Aurica l[s[ capul ]n jos, cu exces de modestie. — Ia s[-\i vedem pulsul, domni=oar[! Hm! slab, abia perceptibil! Anemie mare. +tiu eu ce-ar trebui s[ face\i! — Ce? ]ntreb[ avid[ Aurica, cu m`na r[mas[ ]nc[ ]n m`na lui Weissmann.

432


Enigma Otiliei

— Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor practicat intensiv, ca o gimnastic[ sanitar[, ca o disciplin[ a nervilor. A\i avut leg[turi amoroase p`n[ acum, ave\i cumva un prieten viguros? — Vai! ce vorbe spune\i! se pierdu de ru=ine Aurica, ]nc`ntat[ totu=i de ineditul convorbirii. —Dar ce-\i ]nchipui dumneata, domnule, zise Aglae, c[ fetele mele se poart[ ca studentele dumneavoastr[, pe acolo pe la medicin[? — +i cu toate astea, insist[ Weissmann ne]n\eleg`nd sau f[c`ndu-se c[ nu ]n\elege, e absolut necesar. Virginitatea, de la o anume v`rst[, e o cauz[ de autointoxicare, ce poate duce la demen\[, la isterie. Ce v`rst[ ave\i, domni=oar[? — Ca un cavaler ce e=ti, ]mi pui o ]ntrebare la care nu se r[spunde. Dumneata c`t ]mi dai? — +tiu eu? Dou[zeci =i cinci, dou[zeci =i =ase! min\i Weissmann. Aurica fu ]nc`ntat[ de evaluare: — Cam at`t, consim\i ea, v[d c[ te pricepi la v`rst[. }n realitate, fa\a Aurichii era a unei femei slabe de patruzeci de ani, de=i nu ]mplinise aceast[ v`rst[, pergamentoas[ sub stratul lucios de unsori amestecate cu pudr[ =i ]ncre\it[ ]n jurul ochilor. P[rul r[rit ]i era ]ngreuiat de prea multe chignoane. Umbre violete ]i ]nconjurau ochii, d`ndu-i ]nf[\i=area tipic[ a apa=elor, iar din\ii desf[cu\i ]n r`s tr[dau nervozitatea dorin\elor. — Ca s[-\i p[strezi mereu v`rst[ asta, ai nevoie, pe de o parte, de exerci\iul func\iunilor dumitale specifice, sunt clar, nu? Pe de alt[ parte, de ]ngrijiri particulare. Bun! Ia s[ vedem obrazul! Cu ce da\i dumneavoastr[ pe obraz!. — Cu... lanolin! — Banal, primejdios. Recomand seara cur[\irea obrazului cu ap[ de trandafir, amestecat[ cu alcool camforat, p[r\i egale, apoi face\i masaj facial ca s[ activa\i circula\ia s`ngelui. — Cum, domnule Weissmann? ]ntreb[ avid[ Aurica. — Uite a=a, stimat[ domni=oar[! Weissmann netezi de zece ori g`tul Aurichii cu partea lateral[ a ar[t[toarelor, apoi ]i frec[ de c`teva ori b[rbia cu

433


G. C[linescu

dosul palmei, ]i ciupi de c`teva ori gu=a, ]i mas[ obrajii de la nas spre gura, de la nas spre t`mple, sub ureche, =i apoi ]i frec[ cu degetele por\iunea dintre spr`ncene. — Apoi, iubit[ domni=oar[, proceda\i la gresarea obrazului cu crem[. Eu v-a= recomanda ]ns[ un lichid gras, compus din ulei de parafin[, ulei de ricin, ulei de migdale dulci, untdelemn =i ulei de mu=e\el. De dat u=or cu un tampon de vat[. — Vai, c`te =ti\i, domnule Weissmann, v[ rog s[-mi scrie\i re\eta, ca s[ n-o uit. Aurica r[mase nu numai ]nc`ntat[ de caracterul ]ndatoritor al lui Weissmann, dar, ca de obicei, se aprinse p`n[ la marginea de a-=i ]nchipui c[ poate s[ intereseze pe student, ]l l[uda la toat[ lumea c[ e „cavaler“ =i-i ]ncredin\[ pe to\i c[ un astfel de t`n[r, oric`t de s[rac, avea s[ fac[ pa=i mari ]n via\[. Fu de p[rere chiar c[ trebuia ajutat. }n familia Aglaei nu exista nici o no\iune de antisemitism. „Cu ovreiul ]\i faci treaba mai bine dec`t cu al t[u“, era un dicton general. C[s[torii de evreice cu rom`ni, ]ndeosebi cu ofi\eri, fiindc[ era la mijloc dota, se f[ceau destul de des. Nu ]ns[ =i contrariul. Ca un ovrei s[ se c[s[toreasc[ cu o cre=tin[, asta p[rea un lucru curios, =i ce este curios e =i reprobat. Aurica ]ncepu s[ invite pe Weissmann, s[ se intereseze de familia lui, =i ]ntr-o bun[ zi, sub un pretext oarecare, merse chiar acas[ la el, unde st[tu de vorb[ cu m[tu=a studentului =i cu surorile lui. Mizeria nu o ]nsp[im`nt[. G[si argumente ]n favoarea lui Weissmann, zic`nd c[ cu at`t mai mare e meritul lui, cu c`t are de luptat cu s[r[cia, ]n sf`r=it, ]ncepu s[ profeseze pe fa\[ o toleran\[ masiv[ fa\[ de evrei. Aglae o ironiz[ ]nt`i, pe urm[ o ]ntreba mirat[: — Vrei s[ te m[ri\i cu un ovrei? Nu e=ti s[n[toas[ la cap! Mai ]nt`i c[ el nici nu se uit[ la tine, =i e un b[ie\a=. Dar s[ zic c[ s-ar uita. N-am nimic cu el, fiecare ]ns[ cu neamul lui. A=a ceva nu s-a v[zut niciodat[ ]n familiile noastre. Dup[ aceea, Aglae ]=i v[zu de treab[ =i, solidar[ cu orice se f[cea ]n familia ei, pe c`t de ostil[ fa\[ de ce se petrecea la al\ii, ]ncepu s[ ]ng`ne teoriile Aurichii. Aceasta g[si de cuviin\[ s[ cear[ l[muriri la preot =i, cum ]i era ru=ine de p[rintele

434


Enigma Otiliei

oficiant, apel[ la popa |uic[, pe care-l convoc[ la biseric[ pentru m[rturisire. Era frig, afar[ ningea =i biserica era rece. Popa |uic[ ]=i t`r`ia pa=ii pe lespezi, st`rnind ecouri haotice, =i tu=ea cu un abandon agresiv r`c`iturii din g`t. — M-a omor`t iarna asta, t[iculi\[, bat-o Maica Precist[, m[-njunghie prin oase to\i diavolii. Doar cu \uiculi\[ fiart[ ]i mai sperii pu\in. +i zici c[ vrei s[ te m[rturise=ti, g[inu=a tatei, ai ceva p[cate pe suflet? — Orice om are p[cate, se t`ngui evlavioas[ Aurica. — Are, t[iculi\[, are, c[ lucreaz[ blestematul [l ]mpieli\at, dar-ar gerurile-n el, cum m[ junghie el prin genunchi! Popa |uic[ merse a=a tu=ind, chi\c[ind =i bodog[nind p`n[-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale c[rui poale, a=ez`ndu-se l`ng[ o stran[, le arunc[ ]n capul Aurichii, ]ngenuncheat[ l`ng[ el. — Pai, ce s[ te-ntreb, taic[, zise b[tr`nul, pun`ndu-=i pe nas ni=te ochelari lega\i cu sfoar[, ce s[ te-ntreb, c[ sunt b[tr`n =i nu mai am \inere de minte! Popa |uic[ deschise un agheasmatar =i, scuip`nd sonor ]n degete, r[sfoi filele, ajung`nd la R`nduiala m[rturisirii, apoi ]ncepu s[ fac[ cruci ]nspre icoana M`ntuitorului =i s[ c`nte nazal: — „Binecuv`ntat este Dumnezeul nostru... Miluie=te-ne pre noi, Doamne, miluie=te-ne pre noi“ =i alte de acestea, pe care Aurica nu le distingea, fiindc[ descoperise, sub epitrafil, c[ pop[ |uic[ purta ]n picioare ni=te =o=oni umplu\i cu h`rtie =i cu sfoar[, f[r[ ghete. „Dumnezeule, M`ntuitorul nostru, c`nta b[tr`nul, sub\ire, carele prin prorocul t[u Nathan ai d[ruit lui David, cel ce s-a poc[it, iertare pentru p[catele lui, =i ai primit rug[ciunea lui Manasi pentru poc[in\ele lui, ]nsu\i =i pre robul t[u...“ — Cum te cheam[, g[inu=o? ]ntreb[ popa |uic[, plec`ndu-=i ochii pe sub epitrafil. — Aurelia! —,,...=i pe roaba ta Aurelia, care se c[ie=te de p[catele ce a f[cut, prime=te-o cu obi=nuit[ iubirea Ta de oameni...“

435


G. C[linescu

P[rintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tu=i ]ngrozitor, blestem[ to\i dracii din infern =i ]ntreb[ pe Aurica: — +tii tablele legii, porumbi\a taichii? c[ a=a zice la carte, ca s[ te-ntreb. — +tiu, p[rinte, c[ le-am ]nv[\at la =coal[. — Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul ]l =tii, porumbi\o? — }l =tiu, p[rinte! — +i asta e bine. Tot osul m[ doare, nu mai merge dec`t s[ m[ frec cu gaz =i s[ beau ni=te rachiu de drojdie. Stai s[ v[d ce scrie aici, c[ mi-au c[zut ochelarii de pe nas. Spune-mi, puic[, n-ai m[rturisit str`mb? n-ai c[lcat vreo f[g[duin\[, care te-ai f[g[duit lui Dumnezeu...? a=, de unde s[ faci tu de astea, g[inu=o, c[ e=ti crud[! Spune-mi, nu \i-ai stricat fecioria ta cu... hm... vorb[ tare, asta e pentru b[rba\i, bogheana taichii, stai s[ vedem ce mai vine, mda! n-ai c[zut cu cineva din rudenii, sau cu vreo oarecare fa\[, sau cu cum[tra ta? n-ai umblat cu femeie de alt[ lege, n-ai f[cut str`mb[tate vreunei fete-fecioare, bat[-te norocul s[ te bat[, asta e tot pentru b[rba\i... ia stai, uite colea, spune-mi, fiic[, n-ai b[ut buruieni ca s[ nu faci copii? sau nu \i-ai otr[vit p`ntecele ca s[ lepezi copiii, sau, grea fiind, ai umblat f[r[ r`nduial[? — Sunt domni=oar[, p[rinte, declar[ Aurica. — E=ti fat[-fecioar[, bat[-te norocul, zi a=a, nu cumva ai... ai... ur`t[ vorb[... ai gre=it de fat[-mare sau c`nd ai fost logodit[... Ei, =i dac[ ai gre=it, g[si chiar popa |uic[ justificarea, ce-i? Dumnezeu iart[, c[ b[rbatu-i porc; nu te ]mpodobe=ti sau te sulimene=ti, sau cu alte feluri de mirosuri te ungi, puind ]n g`ndul t[u s[ ]n=eli pre mul\i tineri spre r`vna p[catului? — Dau cu pudr[, ca toate femeile, m[rturisi Aurica cu sentimentul unui mare act spiritual. — D[-i, t[iculi\[, s[ tr[iasc[ =i negustorul =i s[ se bucure dracii, he, he, he! Ei, p[i ce s[ te mai ]ntreb? Fasole m[n`nci, acritur[ ]n zilele de post? Anul [sta nu mi-a ie=it varza, s-a f[cut toat[ neagr[ =i b[loas[ ca melcul strivit. Popa |uic[ puse repede m`na ]n capul Aurichii =i ]ncepu s[ c`nte din ad`ncul pl[m`nilor lui:

436


Enigma Otiliei

—Domnul =i Dumnezeul nostru Isus Cristos: cu darul =i cu ]ndur[rile iubirii Sale de oameni, s[ te ierte pre tine, Aurelio, =i s[-\i lase toate p[catele. +i eu, nevrednicul preot =i duhovnic, cu puterea ce-mi este dat[, te iert =i te dezleg de toate p[catele tale, ]n numele Tat[lui, =i al Fiului, =i al Sf`ntului Duh, amin. E un frig de te p[trunde la oase. Gata, taic[, =i c`nd ai avea ni=te \uiculean[ bun[, s[ m[ dezlegi =i pe mine de tusea asta. +i s[ faci =i ni=te m[t[nii, c[ nu-i r[u, se mai ]mbl`nze=te necuratul. — P[rinte, zise dup[ oarecare codire Aurica b[tr`nului, care se gr[bea s[ plece =i sufla ]n degete de frig, eu a= vrea s[ mai m[rturisesc ceva. — Zi, t[icu\[, repede. — Iubesc! — Iube=te, porumbi\o, c[ acum \i-e vremea, =i s[ vii s[-\i \in cununiile. — Vezi, c[ iubesc un om care nu =tiu dac[ se cade... — Doar n-o fi ]nsurat? Se-nt`mpl[ =i de astea, c[ci coada lui satan nu se odihne=te o clip[. — Nu e ]nsurat, dar nu e de-o lege cu mine. — Aha, o fi catolnic ori protestan\i de [=tia care n-au nici cruce la biseric[, b[tu-i-ar junghiurile. Da’ vezi c[ sunt =i ei un fel de cre=tini =i se mai ]ng[duie. — Nu e cre=tin, p[rinte! — Da’ ce dracu e, Doamne iart[-m[? Turc? — Este israelit! — Vai de mine, se sperie popa |uic[, prost te-ncearc[ necuratul! Doar n-oi fi p[c[tuit cu p[g`nul? Aurica t[g[dui din cap. — Ce s[-\i spun, porumbi\o, a=a caz n-am prea ]nt`lnit, ar fi bine s[ faci rug[ciuni, s[ te lumineze Cel-de-sus. Eu ]ns[ zic c[, dac[ ]l aduci pe p[g`n la legea cre=tineasc[, se cheam[ c[ ai c`=tigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru. — Am s[-ncerc, p[rinte, s[ =tii c-am s[-ncerc! promise vesel[ Aurica. De aci ]ncolo, Aurica f[cu tot mai dese aluzii lui Weissmann, pe care-l invita de c`te ori g[sea c`te un prilej.

437


G. C[linescu

— Eu, zicea ea, n-am nici un fel de prejudec[\i. Dac[ a= iubi un israelit, l-a= lua de b[rbat, orice-ar zice lumea. Bine]n\eles, sper c[ ar trece la religia noastr[ sau m[car s[ nu mai \in[ la a lui. — +i ce-are de-a face religia ]n toata chestia asta? ]ntreb[ Weissmann. — Are! Dac[ t`n[rul e cavaler, ]mi ]nchipui c[ e vesel s[ se lepede de tot ce poate fi o piedic[. C`nd v[zu c[ studentul nu se arat[ deloc ]nc`ntat de ideea convertirii la cre=tinism, Aurica crezu c[ e mai bine s[ se ]nl[ture problema religioas[. — }n definitiv, declar[ ea, fiecare om cu credin\a lui. N-a= avea nimic de zis, dac[ n-ar fi o piedic[ la c[s[torie. S-ar putea face numai cununia civil[. Poate c[ nu e tocmai bine, a=a se zice, sunt supersti\ii, ce vrei, ]n care noi femeile credem, dar amorul calc[ ]n picioare orice. — Eu, zise Weissmann, ]ncep`nd s[ ]n\eleag[ unde bate Aurica, nu profesez dec`t amorul liber. Orice alt[ form[ de amor mi se pare o r[m[=i\[ din timpurile barbare. Aurica pl`nse singur[ ]n odaia ei, interpret`nd spusele studentului ca o dorin\[ de a r[spunde amorului ei, ]ns[ f[r[ obliga\ii. Petrecu o noapte agitat[, erotic[, apoi c[zu ]ntr-o stare sublim[, ca aceea pe care o ]ncearc[ oamenii preg[ti\i pentru sacrificii mari. Avea s[ primeasc[, ]n ciuda omenirii, amorul lui Weissmann, f[r[ cununie, m[car cu jur[m`ntul unei fidelit[\i statornice. — M-am g`ndit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului, am petrecut o noapte de chinuri, fiindc[, oricum, m[ cost[ s[ fac pa=i gre=i\i, ]ns[ m-am decis... Weissmann, ]nsp[im`ntat, zise repede: — Nu pot s[ stau, venisem s[-l caut pe amicul Felix; am s[ vin ]n alt[ zi, nu e nimic. +i ie=i grabnic pe u=[ afar[. —S[ nu te superi, zise el lui Felix, dar domni=oara Aurica este o fat[ a=a periculoas[. Trece printr-o criza sexual[. Trebuie neap[rat s[ profeseze amorul liber.

438


Enigma Otiliei

C`t[va vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi c[p[t[ o fizionomie desperat[, patetic[, ]=i despleti p[rul ]n fa\a oglinzii =i ]ncepu s[ c`nte lugubru Te duci de Drossino. Pe urm[ se potoli, se vopsi =i mai violent pe fa\[ =i-=i ]ncepu turneele pe Calea Victoriei. Felix v[zuse =i la ea, ca =i la ceilal\i mai b[tr`ni, unele fenomene care-l impresionase. Evolu\ia organismului se putea citi pe obrazul fiec[ruia la date fixe. Otilia, care era t`n[r[, avea schimb[ri ce ]nc`ntau. Daca sl[bea, c[p[ta o siluet[ fin[, de ogar alb, dac[ se ]ngr[=a, fa\a se lustruia, ochii se f[ceau mai p[trunz[tori, cre=terea ]i d[dea mi=c[ri feminine, l[s`ndu-i mereu aerul copil[resc. Dimpotriv[, Aurica se schimba ]n chip sinistru, =i fiecare prefacere o arunca ]nspre b[tr`ne\e, cu toate fardurile ei. P[rul i se f[cea moale, mort, ca de peruc[, gr[simea ]i reconstituia prematur masca senil[ a Aglaei, sl[birea ]i scotea ]n eviden\[ oasele capului. Mu=chiulatura nu mai avea t[rie, c[dea f[c`nd unghiuri =i umbre, =i obrajii se umpleau de vini=oare. Mo= Costache, de=i b[tr`n, mai ]mb[tr`nea. Fusese, p`n[ ]nainte de boal[, un tip de chel, f[r[ v`rst[. Acum, ]ngr[=`ndu-se, c[p[tase sub b[rbie f[lci de buldog =i toat[ acea greutate a senilit[\ii inerte. Pascalopol, \in`ndu-se de cuv`nt, veni ]ntr-o dup[-amiaz[ s[ joace c[r\i. Vechea reuniune, minus Simion, se re]ntocmi de ast[ dat[ ]n sufragerie, de unde b[tr`nul nu voia s[ se mi=te ]n ruptul capului. Veni =i St[nic[ cu Olimpia, dar erau cam sup[ra\i, =i St[nic[ lu[ pe mo=ier ca arbitru: — Domnule, zise el, te rog s[-mi r[spunzi sincer, ce crezi dumneata, care este rostul familiei, este sau nu s[ perpetueze rasa, s[ produc[ copii? — }n genere, da. — Ce-n\elegi dumneata prin „]n genere“? — }n\eleg c[ a=a se petrece cu lumea obi=nuit[. Sunt ]ns[ oameni care muncesc cu creierul, care creeaz[, =i pe care ]i putem scuti de greut[\ile familiei. — Este =i nu este cazul, noi vorbim de familia normal[, pe care se bizuie patria.

439


G. C[linescu

— Atunci, consim\i Pascalopol, sunt de acord. — V[zu=i, doamn[? se ]ntoarse St[nic[ spre Olimpia. Trage consecin\ele! — Dar ce conflict ave\i ]ntre dumneavoastr[ a=a grav? ]ntreb[ z`mbind mo=ierul. — Un conflict fundamental, care sap[ temelia ]ns[=i a matrimoniului. Olimpia nu mai vrea s[ procreeze! — Se poate, doamn[? vorbi Pascalopol Olimpiei, cu repro= glume\. — Boicot ]n regul[! Sabotarea operei de ]nmul\ire a na\iei. }n\eleg, foarte bine, l-a f[cut pe Relu, am zis bravo, m-am bucurat. Dac[ a murit, a murit, nu pot s[-l mai ]nviez. S[ fac[ altul, s[ fac[ doi, s[ fac[ zece, s[ fac[, domnule, ]n fiecare an unul, c[ asta e datoria femeii. Eu datoria mea mi-o fac. — Ia mai taci din gur[, St[nic[, cu prostiile astea, ]l mustr[ Aglae, c[ sunt =i fete tinere aici, ce te-a mai apucat =i cu copiii acum?! Se vede c[ ai prea multe parale. St[nic[ se ]nfurie: — M-a apucat, fiindc[ eu sunt un sentimental, un individ cu patima familiei, cum am apucat de la p[rin\i. Vreau eu s[ am cas[ plin[, s[ aud g[l[gia copiilor, s[-mi asigur nemurirea prin urma=i, s[-mi poarte =i mie cineva numele Ra\iu mai departe. —Ei, =i ce vrei tu s[ fac[ Olimpia? Ce, este vina ei? Doar a f[cut o dat[ un copil. |i-a= spune ceva, dar m[ sfiesc de tinerii [=tia. — Astea sunt insinua\ii care nu se prind la mine, protest[ St[nic[. Familia noastr[ e cea mai prolific[. Nu e altceva dec`t rea-voin\[ la mijloc. Olimpia c[sc[, agasat[, f[r[ s[ priveasc[ la b[rbatu-s[u, pe ale c[rui vorbe nu punea nici un temei niciodat[. Spuse doar: — Nu mai \ipa a=a tare, c[ m[ doare capul! }n sf`r=it, St[nic[ se potoli =i ]ncepur[ s[ joace. Aurica, cu o \igar[ ]n gur[, ]=i privea emancipat[ c[r\ile din m`n[. B[tr`nul nu voia s[ scoat[ bani, f[g[duind c[ ]i va depune oric`nd va fi nevoie. C[ut`ndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afar[.

440


Enigma Otiliei

Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Mo= Costache s[ri cel dint`i, ca ars, =i ]ncepu s-o caute pe sub mas[. O g[si ]ns[ Aurica (era o moned[ de doi lei) =i f[cu gestul de a o ]napoia lui Pascalopol de la care ]=i ]nchipuia c[ picase. Mo= Costache f[cu ]ns[ ni=te ochi speria\i =i ]ntinse m`inile. — E-e-e a mea, a c[zut de la mine. D[-o-ncoace! Aurica st[tu nedumerit[, =i to\i urm[rir[ scena, curio=i. }n sf`r=it, Pascalopol zise lini=tit: — Nu e a mea, n-am avut ]n buzunar nici o moned[. Eu le \in ]n portmoneu. Probabil c[ a c[zut de la Costache. R`z`nd din to\i mu=chii fe\ei, b[tr`nul ]ntinse m`na =i apuc[ moneda pe care o ascunse ]n buzunar, nevr`nd s-o pun[ m[car ca miz[. Vorbir[ ]n timpul jocului de toate, ca de obicei. Aglae, v[z`ndu-l pe Titi c[ st[ deoparte, nemi=cat, ]l ]ntreb[ cu inten\ie: —De ce nu te mai duci =i tu s[ c`n\i la vioara, stai a=a ca o statuie? Titi ]i m[rturisi c[ se simte bine a=a, altfel s-ar plictisi. +edea ]n picioare l`ng[ dulap =i, la observa\ia de imobilitate, ]ncepu s[ se legene. — Nu =tiu cui o sem[na copilul [sta, zise Aglae. Dumnezeu i-a dat talente, picteaz[, c`nt[, dar e molatic, n-are curaj, barem s[ am ceva mai mult[ avere, nu mi-ar p[rea r[u. Aurica, la fel! Veni vorba de muzic[, fiindc[ Pascalopol ]ntrebase pe Titi ce c`nt[. Aglae tun[ =i fulger[ ]mpotriva muzicii clasice, din care nu ]n\elege nimic, =i le ]mp[rt[=i c[-i place ca omul s[ c`nte „cu inima, na\ional“. Ghicind punctul sensibil, mo=ierul schimb[ vorba, f[r[ s[ scape, c[ci Aurica ]l ]ntreb[ de ce nu se-nsurase nici p`n[ acum. — De aceea stau bietele femei nem[ritate, zise ea cu necaz, din cauza egoismului dumneavoastr[, care prefera\i s[ petrece\i cu femei de teapa Georgetei, ca s[ nu ave\i nici o grij[ pe cap. Am sa m[ fac =i eu ca Georgeta. — E greu, observ[ ironic St[nic[, ca Georgeta n-ai s[ fii niciodat[.

441


G. C[linescu

— +i de ce, m[ rog? ]ntreb[ atins[ Aurica. St[nic[ rectific[ observa\ia, f[c`nd cu ochiul lui Pascalopol: — Pentru c[ trebuie s[ fii =i pentru asta n[scut[, s[ ai natural. Tu e=ti din familie onest[, cinstea e zugr[vit[ pe fa\a ta. Tu nu po\i s[ fii dec`t o bun[ so\ie. — A=a e! recunoscu Aurica, arunc`nd o carte =i ]ncep`nd ]n acela=i timp s[ pl`ng[, tremur`nd din to\i mu=chii fe\ei. — Pentru numele lui Dumnezeu, o sf[tui Pascalopol, nu-\i mai face s`nge r[u. Ascult[ un sfat de la mine, care sunt destul de ]n v`rst[ fa\[ de dumneata ca s[-mi pot permite s[-\i dau un consiliu. }n genere, omul preocupat prea mult de problema succesului nu izbute=te. B[rba\ilor le plac femeile care nu umbl[ dup[ ei, nep[s[toare. C`nd o mam[ face prea mare v`lv[ cu inten\ia de a m[rita o fat[, rateaz[ chestia, fiindc[ pretenden\ii se sperie. Mi s-a ]nt`mplat foarte adesea s[ v[d b[rba\i, invita\i ]ntr-o cas[ pentru una din fete care voia cu orice chip s[ se m[rite, cer`nd pe alta =i lu`nd-o numai fiindc[ li se p[rea mai inocent[. }mi vorbi\i de Georgeta, o cunosc, cum s[ nu, e o fat[ foarte inteligent[, pe care foarte mul\i vor s-o ia de nevast[. — Exact! zise St[nic[, uit`nd cu cine se afl[ =i g`ndindu-se c[ Georgeta ar fi bun[ pentru el. — Ce vrei s[ spui, ]l ]ntreb[ mirat[ Olimpia, nu cumva vrei s-o iei tu, ca s[-\i fac[ copii? St[nic[ ]i f[cu semn s[ tac[, spre a nu ]ntrerupe pe Pascalopol. — Foarte mul\i vor s-o ia de nevast[, continu[ mo=ierul, fiindc[ nu cere nim[nui nimic =i e m`ndr[. }n momentul acesta, Titi, care se leg[nase l`ng[ dulapul lui, din ce ]n ce mai nervos, deschise u=a =i plec[ din odaie, v[dit ]mbufnat. — Dar ce are junele? se mir[ Pascalopol. Nu l-a sup[rat nimeni cu nimic! St[nic[ se b[tu pe frunte: — Nu =tii c[ era mai-mai s[ ia de nevast[ pe Georgeta! }n acela=i timp, Felix se cobora de sus =i intra ]n sufragerie. Fu foarte uimit c`nd auzi numele Georgetei.

442


Enigma Otiliei

— Georgeta voia s[ se m[rite cu Titi? Vezi, asta n-am =tiut! exclam[ Pascalopol. Felix se ]nro=i, crez`nd c[ fusese vorba =i de d`nsul =i, pref[c`ndu-se c[ are treab[, plec[ de asemeni. — }l vezi? zise St[nic[, cu aere confiden\iale, =i Felix a avut o combina\ie cu Georgeta, fat[ fain[, mie-mi spui?! Pascalopol b[tu palmele a mirare, r`se, apoi se pref[cu ad`ncit ]n examinarea c[r\ilor de joc, ca s[ nu mai st`rneasc[ o discu\ie, pe care o ghici primejdioas[. Dup[ un r[stimp de t[cere, Aurica, lu`ndu-=i fizionomia seduc[toare, vorbi lui Pascalopol: — Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? — Nu mi-a venit ceasul! glumi mo=ierul, ca s[ scape de interogatoriu. — Dumneata, un b[rbat a=a elegant! N-ai avut niciodat[ o pasiune mare, nu te-a iubit nici o femeie? Dumneata trebuie s[ fii idolul sexului frumos. Pascalopol z`mbi, oft[ c[tre tavan, ]n chip de comentar la opiniile Aurichii, apoi arunc[ o carte. — Sex frumos, minciuni conven\ionale, zise St[nic[, numai b[rbatul e frumos, cu figur[ nobil[. De ce m[ doare pe mine inima, c-am pierdut pe ]ngera=ul? C`nd se na=te un b[iat e bucurie, c`nd se na=te o fat[, e pacoste. Asta ]n credin\a poporului e sf`nt. — Tu e=ti frumos! ]i zise ironic Olimpia. — Chiar =i sunt, afirm[ ]ndr[zne\ St[nic[. — Nu mi-ai r[spuns la ]ntrebare, domnule Pascalopol! se t`ngui Aurica mo=ierului, care profitase de interven\ia lui St[nic[ pentru a se preface c-a uitat de chestiune. — Ce s[-\i r[spund, domni=oar[, la v`rsta mea nu mai am astfel de preocup[ri. — A=a spui dumneata, dar eu =tiu bine c[ vii aici mai ales pentru cineva, =tii dumneata pentru cine, doar pentru mine nu. Pascalopol se afund[ =i mai tare ]n evantaiul de c[r\i. — Dac[ iube=ti pe Otilia, continu[ implacabil[ Aurica, de ce s[ n-o iei de nevast[? Ar fi o ingrat[ s[ nu primeasc[, dup[ c`te ai f[cut pentru ea.

443


G. C[linescu

Mo=ierul se ]ncrunt[, apoi zise serios: — De ce nu e=ti dumneata cuminte, domni=oar[ Aurica, =i nu la=i ]n pace pe Otilia? +tii bine c[ nu sunt dec`t un prieten b[tr`n, care n-are o familie, =i vine din c`nd ]n c`nd s[ v[ vad[ pe to\i, cu egal[ dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e a=a, cocoan[ Aglae? — Vorbe=te =i Aurica din capul ei, observ[ Aglae. — Ei, mam[, vorbesc =i eu ce v[d, spuse Aurica, plin[ de parapon, dar simul`nd ging[=ia. Pe mine nu m-ai luat nici la mo=ie, nici la Paris. N-am nici o preten\ie, eu nu mai cer nimic de la via\[, at`ta zic, c[ numai din prietenie nu face un b[rbat at`tea sacrificii. Din partea dumitale e frumos! Pascalopol apuc[ de bra\ pe Aurica =i-o mustr[ ]ncet, p[rinte=te: — Taci din gur[, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-o eu la Paris, am ]nt`lnit-o ]nt`mpl[tor acolo, unde a avut o burs[. — Ei, burs[, la naiba, ia taci, Pascalopol, s[ri Aglae, c[ m[ faci s[ r`d. Mo=ierul juca comedia spaimei de a fi ]ncol\it de to\i, de fapt foarte iritat. St[nic[, pricep`nd situa\ia, f[cu pe generosul =i arunc[ ]n convorbire alt[ idee, care era =i ea o indiscre\ie: — Nu =tii c[ mo= Costache al nostru a fost la doctor, pe furi=, pe onoarea mea. |ine diet[, se ]ndoap[ cu doctorii, e lucru mare. +i a c[zut =i la eresuri. Au fost aci doi preo\i, de-au f[cut slujb[. — Arat[ mult mai bine la fa\[, constat[ Pascalopol. — +i nici nu mai fumeaz[! complet[ St[nic[. Mo= Costache p[rea foarte mul\umit de aprecieri =i r`dea ca la fotograf, sim\indu-se mai s[n[tos c`nd i se spunea c[ e s[n[tos. — Hei, zise St[nic[, nu-l pl`ng eu pe mo= Costache, m[ pl`ng pe mine =i pe cei tineri. Dumnealui e de ras[ bun[, om vechi, c[lit, cine a tr[it p`n[ la v`rsta asta ]nseamn[ c[ a ]nvins toate bolile, s-a ales dintre ceilal\i. Dumnealui o s[ tr[iasc[ o sut[ de ani, o s[ ne-ngroape pe to\i. Nu vede\i dumneavoastr[ ce om e dumnealui? Uite, colo, fa\[, ca de

444


Enigma Otiliei

prunc (St[nic[ apuc[ de b[rbie pe b[tr`nul, care se l[s[ docil la demonstra\ie), uite, colo, f[lci (St[nic[ ar[t[ f[lcile), uita\i-v[, colea, din\i (Costache deschise gura), s[ spargi pietre-n ele, nu altceva (propriu-zis, b[tr`nul era cam =tirb), ia privi\i, mu=chi (St[nic[ ]l apuc[ de bicep=ii sl[b[nogi), poftim, piept s[n[tos (]l lovi cu palma ]n piept), picioare puternice, care n-au =tiut ce e tr[sura, tramvaiul (mo= Costache exulta de pl[cere), dar mai ales asculta\i ce aparat digestiv are (St[nic[ ]l lovi peste p`ntece). Atunci se auzi un zorn[it grozav de monede, rostogolite pe du=umea. Mo= Costache ]ng[lbeni, se ridic[ repede de pe scaun =i se pip[i, ]n culmea agita\iei, ]n jurul curelei. I se rupsese fundul s[cule\ului, ]n care \inea banii de metal. — Banii! Ba-ba-banii! se b`lb`i el =i se repezi sub mas[. St[nic[, Aglae, Aurica se aplecar[ =i ei, cu capul pe jos, ]ncep`nd s[ caute cu febrilitate. Numai Pascalopol r[mase nemi=cat la locul lui =i-=i aprinse o \igar[, fericit c-a sc[pat de interogator.

445


G. C[linescu

CUPRINS

XX Lili fusese a=a de tulburat[ de ]nt`lnirea cu Felix, ]nc`t ]ntreba mereu de el. Dintr-o familie ]n care instinctul matrimonial lucra prin crize, f[r[ amestecul culturii sentimentale, ea nu-=i putea acoperi deloc dorin\a =i ]ntreba des pe tat[-s[u de rosturile t`n[rului. Tat[l ]ntreba pe St[nic[. Acesta, foarte m`ndru de calitatea lui de mijlocitor, din care n[d[jduia s[ trag[ un profit, n[scoci un truc romantic. Lu[ pe Otilia la o parte =i-i \inu aceast[ cuv`ntare: — Am s[-\i comunic ceva foarte important, ]n interesul lui Felix, la care nu m[-ndoiesc c[ \ii, cum \inem cu to\ii. Contez pe discre\ia ta, fiindc[, dac[ afl[ cineva, sunt un om descalificat. Iat[ despre ce e vorba. Felix s-a ]nt`lnit cu Lili, nepoat[-mea, =i a f[cut asupra ei o impresie extraordinar[. Din partea mea, cred c[ =i lui Felix fata i-a pl[cut, dar nu ]ndr[zne=te s[ m[rturiseasc[ din respect pentru tine. +tii, el \ine la tine. }ns[, ce vrei, dragostea e ceva ira\ional, un ce care pic[ a=a, din senin, f[r[ nici o logic[. Fata, cel pu\in, este moart[, bolnav[, la propriu, nu la figurat. A cheltuit ta’su o gr[mad[ de parale pe doctori. Leacul ei nu poate s[-l dea doctorul, ci Felix. Dac[ nu-l ia pe Felix, se pr[p[de=te Lili. S[ zic c[ Lili ar fi o fat[ ur`t[, s[rac[, a= spune: s[ moar[ s[n[toas[. Dar e delicioas[, ]n felul ei, bine]n\eles, cum tu e=ti ]n felul t[u. +i e o alian\[ minunat[ pentru un viitor doctor. Tat[-s[u le d[ tot ce trebuie, cas[, ]ntre\inere, avere =i a=teapt[ pe ginere s[-=i fac[ ]n lini=te cariera. Pentru Felix e minunat. Ce crezi, c[ numai m`ncare trebuie unui viitor doctor? Trebuie rela\ii, drag[, tr[sur[ la scar[, ca s[ epateze clien\ii. Viitorul lui Felix e ]n m`inile tale, fiindc[ numai tu ai autoritate asupra lui. Dac[ ]l ]ndemni tu =i-l dezlegi de orice obliga\ie, s-a f[cut treaba. — Felix n-are nici o obliga\ie fa\[ de mine, spuse rece Otilia, astea sunt inven\ii de-ale voastre. Am s[-i vorbesc.

446


Enigma Otiliei

— Ura! strig[ St[nic[, tu e=ti geniul bun al familiei. Otilia chem[, ]ntr-adev[r, pe Felix la ea, ]l puse s[ stea pe sofa =i, ghemuit[ dup[ obiceiul ei, ]l ]ntreb[: — }\i place Lili, nepoata lui St[nic[? Ce zici de ea? Felix r[spunse cu o indiferen\[ natural[: — Abia am v[zut-o o dat[, cum =tii, =i mi s-a p[rut dr[gu\[. — St[nic[ pretinde c[ fata s-a ]mboln[vit, fiindc[ te iube=te =i i-ai dat a ]n\elege c[ te-ai c[s[tori cu ea. — St[nic[ minte totdeauna. Habar n-am. — E adev[rat c[ St[nic[ bate c`mpii, asta e convingerea mea nestr[mutat[, ]ns[ nu-i cu neputin\[ ca fata, naiv[, s[-=i fi f[cut unele iluzii. Ar fi nedrept s-o faci s[ sufere. Felix prinse o m`n[ a Otiliei: — Otilia, de ce-mi spui toate astea? Vrei s[ m[-nsori cu Lili? Mi-e indiferent[, am v[zut-o c`teva clipe =i nu sunt vinovat cu nimic. — Nu vreau s[ te-nsor cu Lili, \i-am spus numai ce pretinde St[nic[. Are aerul s[ spun[ c[ eu sunt piedica ]ntre tine =i eventuala Lili. Totu=i, judec`nd rece, fata e foarte dr[gu\[ =i n-ar fi pentru tine o partid[ rea. Pe\itoare eu nu sunt, a=a c[ socotesc ]nchis[ chestiunea. — Otilia, zise Felix, str`ng`ndu-i am`ndou[ m`inile, tu m[ crezi c`nd ]\i spun c[ te iubesc? — Te cred. — Te ]ntreb foarte serios, profund: m[ iube=ti? — Da! — Atunci pentru ce te por\i ]n chipul acesta ciudat, de ce ai mereu aerul c[ vrei s[ te scapi de mine? |i-a= fi mult mai recunosc[tor dac[ mi-ai spune sincer c[ nu m[ iube=ti. — Nu pot s[-\i spun, fiindc[, ]ntr-adev[r, te iubesc. — Atunci... atunci, vrei s[ ne c[s[torim? — Mai t`rziu... da. Felix lu[ pe Otilia ]n bra\e =i o n[p[di cu s[rut[ri, o ]nv`rti prin odaie, o puse la loc, o bombard[ din nou cu s[rut[ri, ]n vreme ce fata ]=i ap[ra obrajii cu am`ndou[ palmele. — Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, ]mi strici tenul. Trebuie s[ stabilim o ]n\elegere ]n privin\a asta.

447


G. C[linescu

Dup[ ce Felix se mai lini=ti, Otilia zise, g`nditoare: — Singurul lucru de care m[ tem este c[ eu nu sunt la ]n[l\imea ta, din punct de vedere sentimental. Da, te iubesc, dar tu e=ti a=a de furtunos, a=a de ]nsp[im`nt[tor de grav. Sunt u=uratic[, mi-e fric[, ai s[-mi spui mereu c[ n-am afec\iune. Singur[, Otilia medit[ mult la Felix =i-=i repet[ pentru ea argumentul. }l iubea, ]ntr-adev[r, pe t`n[r. Totu=i, sim\ea c[ Felix nu era pentru ea. }l admira, ]i purta grij[ de sor[, dar \inuta ]nd`rjit[ a acestuia ]n via\[ o ]nfrico=a. De=i t`n[r, Felix avea priviri prea b[rb[te=ti. Otilia era o r`zg`iat[, con=tient[ de vi\iul ei, care se sim\ea bine c`nd o protejau oameni delica\i ca Pascalopol, care ]i d[deau imposibilul, f[r[ s[-i cear[ nimic. Misiunea de tovar[=[ eroic[, egal[ nu era pentru Otilia, care voia s[ fie socotit[ copil =i s[ nu ]nt`mpine nici o rezisten\[. Otiliei ]i pl[cea s[ ]ngrijeasc[ pe mo= Costache =i pe Felix ca pe ni=te copii =i era credincioas[, at`ta vreme c`t nimeni n-o constr`ngea. Ideea, ]ns[, c[ atunci c`nd s-ar fi plictisit n-ar fi fost liber[ s[ fac[ ce voia, o ]nsp[im`nta. Era sigur[ c[ Felix va fi totdeauna un om delicat, gata s[-i fac[ orice capriciu, dar =tia, v[z`ndu-i temperamentul aprins, c[ el ar fi suferit dac[ ea nu i-ar fi ar[tat ]ncordare afectiv[, statornic[. }n alt[ zi, Otilia, primind capul lui Felix ]n poalele sale =i r[sfir`ndu-i ]ncet p[rul, ]ntreb[: — Felix, la ce \ii tu mai mult ]n via\[, ]n afar[ de dragoste? de asta nu mai vorbim! Spune-mi cum vezi existen\a. Felix se m[rturisi: — M-am analizat =i eu adesea =i pot s[-\i spun c[ n-a= putea suferi s[ fiu al doilea, ]ntr-o categorie de oameni. Nu trebuie s[ crezi c[ sunt ambi\ios sau m`ndru. Poate c[ asta vine mai degrab[ din cauz[ c[ am copil[rit singur, dat la o parte de al\ii. Nu pot suferi ideea de a nu ]nsemna nimic ]n via\[, de a nu contribui cu nimic la ea, de a nu-mi lega numele de ceva. — Dac[ \ii at`t la renume, de ce n-ai ]ncercat s[ faci altceva, s[ scrii, de pild[! Sau, ]n sf`r=it, s[ te preg[te=ti pentru politic[? — Din acela=i sentiment de nesuportare a ]nfr`ngerii. }n art[, voin\a e un element secundar, totul depinde de talent.

448


Enigma Otiliei

Cel mai lene= dintre poe\i poate face poezie mare, aproape f[r[ s[ vrea =i s[ =tie. }n politic[, joac[ mare rol norocul. Dac[ a= =ti c[ va fi r[zboi peste dou[zeci de ani, a= ]mbr[\i=a cariera armelor, fiindc[ a= avea prilejul s[ m[ ilustrez pe c`mpul de lupt[. Dar cine =tie asta? C`\i Napoleoni nu putrezesc ]n provincie, din lips[ de prilej, =i c`\i oameni necunoscu\i nu s-ar dovedi abili, ca Richelieu, dac[ ]nt`mplarea i-ar pune ]n fruntea unei \[ri? De du=m[nia sor\ii mi-e fric[. Mi-e fric[ s[ r[m`n egal cu Titi, cu St[nic[, cu ceilal\i, s[ m[ confund cu ei, s[ fiu, prin for\a ]mprejur[rilor, silit s[ m[ aplec ]n fa\a lor. Trebuie s[ m[ deosebesc, neap[rat, prin ceva. Singura carier[ ]n care, pentru un om normal, cum m[ socotesc, pot ajunge ]n frunte, numai prin voin\[, este aceea =tiin\ific[. Dac[ a= voi s[ fiu poet, poate n-a= putea, dar mare medic =tiu sigur c[ pot deveni, vreau neap[rat s[ devin. Felix str`nse pumnul, zic`nd aceasta, =i privi fix ]naintea lui. — Atunci tu, Felix, \ii mai mult la cariera ta dec`t la dragoste. Ce rol ar juca femeia ]n existen\a ta? — Femeia o ]n\eleg ca tovar[=[ a aspira\iilor mele, ca un scop ]n acela=i timp al tuturor sfor\[rilor. Unei femei i-a= ]nchina totul. — Idealul t[u, Felix, e foarte frumos, zise Otilia, netezindu-i parul, dup[ ce i-l ]ncurcase, e un ideal de t`n[r care va r[zbi ]n via\[. Pot s[ zic c[-l ]n\eleg. }ns[, dac[ femeia nu e la ]n[l\imea ta? — Nu pricep, nu-i cer nimic. — Felix, nu cuno=ti bine sufletul feminin. O fat[ admir[ un t`n[r cu g`nduri serioase, dar se obose=te =i adesea prefer[ oamenii mediocri. Are =i ea idealul ei, acela de a pl[cea c`t e t`n[r[, de a str`nge pe b[rba\i ]n jurul ei. Un ambi\ios e pu\in egoist, orice ai zice, =i vrea s[ fac[ din femeie o icoan[ pentru uzul s[u personal. — A=adar, tu g[se=ti c[ eu sunt un ambi\ios, care... te-a= face nefericit[? — N-am vrut s[ spun asta, Felix. Constat, ]ns[, c[ sunt mediocr[, ne]nsemnat[ pe l`ng[ tine. Voin\a ta ]mi inspir[

449


G. C[linescu

respect. P`n[ acum r`deam de oamenii prea serio=i, ]mi pl[ceau b[rba\ii chic. Nici nu =tiu cine e prim-ministru, at`t de pu\in m[ intereseaz[ lumea izbutit[. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, =i singurul meu merit este acela c[-mi dau seama de asta. Felix se ridic[ ]n picioare am[r`t: — Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu m[ iube=ti. Vrei s[ m[ schimb, s[ devin chic? Voi ]ncerca! — Ba nu ]ncerca, fiindc[ mediocritatea nu-\i st[ bine. Te asigur c[ te iubesc prea mult. Nu-\i interzic s[-\i faci din mine un scop ]n via\[, f[ a=a ca =i c`nd a= merita acest lucru. Dar eu nu-l merit, [sta e adev[rul. — Te ]ncredin\ez c[-l meri\i. — Nu-l merit, Felix, ai s[ vezi. C`nd tu vorbeai de ideal, eu m[ g`ndeam c[ n-am =ters praful de pe pian. Ce vrei? Sunt o proast[. Ce-ai zice dac[ a= concerta pu\in? Otilia nu mai a=tept[ r[spunsul, duse pe Felix de m`n[ p`n[ ]n odaia cu pianul, deschise capacul, sufl[ o dat[ ]n claviatur[, apoi ]ncepu s[ c`nte Chant sans paroles de Ceaikovski, fluier`ndu-l totdeodat[. Dup[ aceea s[ri la fereastr[ =i privi ]n curte. Ningea cu smocuri mari de l`n[, a c[ror c[dere d[dea o senza\ie de ]ncetineal[ =i de pierire a oric[rui son. Pomii erau grei de z[pad[, =i materialele lui mo= Costache, c[ptu=ite cu bl[nuri albe, aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecu prin curte, cu fizionomie de eschimos v[tuit[ cu z[pad[ p`n[ ]n g`t. Se auzir[ zurg[l[ii unei s[nii. — +tii ce? zise repede Otilia. Am gust s[ m[ plimb cu sania. Vrei s[ m[ iei? Felix consim\i bucuros, se ]mbr[c[ =i ]n cur`nd se aflau ]ntr-o sanie ]ngust[, ]n spatele unui birjar m[t[h[los, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil ]ndr[zne\ alerg[ strig`nd dup[ ei, ag[\`ndu-se din c`nd ]n c`nd de platforma dind[r[t. Muscalul ]l plesni cu biciul pe de l[turi, ]njur`ndu-l cu sete. }nveseli\i de clopo\ei, ]mbr[ca\i ]ntr-o re\ea alb[ =i satisf[cu\i de u=ur[tatea saniei, caii vine\i alergau, juc`nd din picioare =i lu`nd pozi\iile academice ale cailor ]n spume din compozi\iile

450


Enigma Otiliei

lui Géricault. Un c`ine mare, mops alerga ]naintea lor, l[tr`nd ]nd[r[tnic =i apuc`nd cu necaz, c`nd putea, un ciucure al valtrapului. }nf[=ura\i p`n[ aproape de g`t ]n p[turi, Felix =i Otilia primiser[ pe cap =i pe umeri glugi de z[pad[. Fulgii c[deau at`t de de=i =i de mari, ]nc`t Otilia scoase limba afar[, ca s[ culeag[ c`\iva =i s[-i guste. — }\i place? ]ntreb[ ea pe Felix. — Da! r[spunse t`n[rul. Buna lui dispozi\ie era evident[, dar se ghicea c[ mul\umirea lui vine, mai cu seam[, din faptul c[ se afl[ al[turi de Otilia. }n schimb, fata se bucura de z[pad[, de frig, de plimbare ]n sine =i f[cea semne amicale =i conspirative unor copii care urm[reau s[-=i at`rne s[niu\a lor de coada saniei. Ajunseser[ la +osea. Z[pada era at`t de mare, ]nc`t cur[\itorii abia izbutiser[ s-o ]ngr[m[deasc[ ]n diguri mari, naftalinoase, de o parte =i de alta a drumului, ]n jurul teilor. Otilia f[cu semn, cu degetul ]mpuns ]n spatele dur de cojoace al birjarului, s[ opreasc[, se d[du jos =i se arunc[ pe spate, cu voluptate, ]ntr-un morman de z[pad[. Pieli\a fe\ei ]i era ro=ie =i moale, ca a m[rului cre\esc, =i pe gur[ ii ie=eau colaci mari de aburi, din cauza gerului. Distrat[ de acest fenomen, ]l chem[ pe Felix =i umfl`ndu-=i obrajii ]i f[cu o demonstra\ie de produc\ie de aburi. Felix ]i sim\i mirosul delicat, amestecat cu acela astringent al z[pezii. Otilia merse apoi, t`r=indu-=i =o=onii prin n[me\i, strig[ uhu unei bande care trecea ]ntr-un tren de s[niu\e, trase de doi cai ]nh[ma\i unul dup[ altul =i se r[sturn[ ]n le=inuri simulate, c`nd pe un troian, c`nd pe altul. Era plin[ de z[pad[, din cap p`n[-n picioare, prin p[r, ]n urechi, ]n ochi. C`\iva copii se str`nser[ ]n jurul ei, apoi fugeau, =i unul furios o bombard[ cu un bulg[re. Otilia se aplec[ =i ea =i arunc[ o bil[ de z[pad[, strig`nd: — Punga=ule! — Nu a=a, corect[ Felix, ci pu-punga=ule! R`ser[ am`ndoi. C`nd fur[ din nou ]n sanie, Otilia zise: — Acum trebuie s[ fie admirabil la mo=ia lui Pascalopol, pe c`mpul plin de z[pad[. S[ alergi la nebunie, ca un allegro de piano, tras[ de cai de curse.

451


G. C[linescu

Felix nu r[spunse nimic, ci numai z`mbi ]ntr-un fel care i se p[ru Otiliei silit. Pe Calea Victoriei, ]n apropierea casei mo=ierului, Otilia, dup[ o t[cere lung[, v`r`ndu-=i m`na sub bra\ul lui Felix, propuse cu timiditate: — Ce-ai zice dac[ am merge s[-i facem o vizit[ lui Pascalopol? I-ar face foarte mult[ pl[cere, fiindc[ sunt sigur[ c[ se plictise=te. Felix nu-=i putu masca suficient contrarietatea: — Du-te tu singur[ =i eu te-a=tept. Dac[ i-ar face pl[cere prezen\a ta, nu sunt sigur ]n ce m[ prive=te pe mine. Otilia f[cu o mic[ str`mb[tur[ =i nu mai spuse nimic =i, cu toate rug[min\ile lui Felix, nu mai consim\i s[ se opreasc[. Se ]ntoarser[, deci, acas[. De=i se ]ntunecase, nu se vedea nici o lamp[ aprins[. Otilia, cam mirat[, intr[ ]n[untru. Deodat[ se auzi un \ip[t, =i fata ie=i palid[ =i ]mbr[\i=[ tremur`nd pe Felix: — Ce s-a ]nt`mplat? — Papa! pl`nse Otilia. Felix se repezi ]n[untru =i i se p[ru c[ vede ceva negru ]ntins l`ng[ mas[. C[ut[ chibriturile, aprinse lampa =i descoperi pe mo= Costache, c[zut jos pe du=umea, dar gem`nd ]ncet, ]l ridic[ cu greutate =i-l puse pe sofa, privit de Otilia, care =edea l`ng[ u=[, ]nsp[im`ntat[. — Trebuie s-o trimit pe Marina dup[ doctor. Otilia alerg[ afar[ =i o g[si pe b[tr`n[ dormind ]mbr[cat[, ]n odaia ei. C`nd auzi c[ i-a venit r[u lui mo= Costache, Marina, f[r[ s[ mai spun[ nimic, somnoroas[, fugi repede ]n curtea Aglaei, ]n loc s[ cheme doctorul =i astfel, ]ntr-o clip[, toat[ banda venea ]n mar= spre locul ]nt`mpl[rii. B[tr`nul nu era mort =i nici m[car incon=tient. Cu o singur[ m`n[, greoi, ]=i pip[i mijlocul, =i apoi =opti: — Pascalopol! Felix abia avu timp s[-i explice Otiliei c[ b[tr`nul voia s[ aib[ al[turi pe mo=ier, c[ odaia se =i umplu de Aglae, St[nic[, Olimpia, Aurica, Titi =i Marina. Marina notific[, cam cu b[taie de joc: — Otilia a zis s[ m[ duc s[ chem doctorul!

452


Enigma Otiliei

— Fugi de-acolo, cu doctorul, \ip[ Aglae, ce-i mai trebuie doctor, acum? — S[ fii s[n[toas[, complet[ St[nic[, dup[ al doilea atac e bun de ]ngropat. Nu vede\i c-a murit? Dumnezeu s[-l ierte! +i se ]nchin[, foarte evlavios. — Aduce\i o lum`nare, frate, s[ fie cre=tine=te. Mo= Costache dezmin\i, prin gemete, decesul, spre v[dita dezam[gire a celor de fa\[. St[nic[, mai ]n =oapt[, se sim\i ]ndatorat s[ dea speran\e: — Orice-ar fi, nu scap[, mi-a spus mie doctorul. — Mai bine s[-l ia Dumnezeu, fu Aglae de p[rere, dec`t s[-l chinuiasc[ =i pe el cu vreo paralizie =i s[ ne chinuiasc[ =i pe noi. }n vremea aceasta, Otilia alergase pe poart[ afar[ =i avusese norocul s[ g[seasc[ ]nc[ sania cu care venise, fiindc[ birjarul se d[duse jos s[ cure\e re\eaua de z[pad[ cu o m[turic[. — Alearg[ repede, strig[ Otilia. Birjarul d[du un plesnet biciului =i sania alunec[ nebune=te, umpl`nd toat[ strada de veselia zurg[l[ilor. Otilia, ]ns[, era nemi=cat[, cu ochii pierdu\i ]n gol. Felix aduse pu\in[ z[pad[ =i o puse pe capul b[tr`nului, de=i =tia c[ e inutil. Mai degrab[, ar fi trebuit s[-l dezbrace, dar =tia c[ b[tr`nul avea bani cu el =i nu voia s[-l tr[deze. St[nic[ propuse totu=i dezbr[carea: — Trebuia s[-i scoatem hainele, s[ r[sufle, oric`t, suntem datori s[ facem ce putem. +i se repezi singur la mo= Costache s[-i trag[ haina. Acesta scoase un morm[it grozav, sem[n`nd a r[cnet, care ]i ]nsp[im`nt[ pe to\i, =i str`nse m`inile =i mai solid peste abdomen. — Parc[ l-ar durea p`ntecele! observ[ St[nic[, privind cu aten\ie. („E ceva la mijloc!“ ]=i zise el.) — S[ fi\i cu ochii ]n patru, comand[ Aglae, s[ nu piar[ un ac din cas[. Noaptea asta st[m aici, c[ n-o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul =i cu Otilia. — Ce mai caut[ =i [=tia?! =opti Aglae, c[tre fetele ei, ]nciudat[.

453


G. C[linescu

Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe pieptul lui, apoi se dezbr[c[, ceru lighean =i ordon[ dezbr[carea bolnavului. B[tr`nul protest[ cu gemete violente =i f[cu semn c[ voia ]nt`i s[ ias[ afar[ to\i ceilal\i. Pascalopol explic[ fran\uze=te dorin\a lui mo= Costache, ascultat foarte atent de St[nic[, =i doctorul rug[ asisten\a, ]n interesul reu=itei opera\iei, s[ ias[ pu\in afar[. St[nic[ fu cel mai ]mp[ciuitor. — Ie=im, domnule profesor, cum nu, e ]n interesul pacientului. Aglae se retrase, arunc`nd o aluzie ]ndeajuns de bine pronun\at[, ca s[ se aud[: — Ce mai e =i asta? N-are voie „familia“ s[ stea ]n odaia bolnavului? Doctorul l[s[ s`nge bolnavului, chiar ]n regiunea capului, leg`ndu-l apoi cu un bandaj. }n urma acestei opera\ii, b[tr`nul se ]nvior[ sim\itor =i se v[zu c[ acum aceea=i m`n[ =i acela=i picior erau prinse mai tare de paralizie =i c[ vorba era mai ]ncurcat[. Totu=i, mo= Costache se putea exprima satisf[c[tor =i se mi=ca. — E tare, remarc[ doctorul, scap[ =i acum. B[tr`nul cercet[ cu ochii odaia =i c`nd se ]ncredin\[ c[ nu mai erau alte persoane, afar[ de cei doi, zise: — Pa-pascalopol, vreau s[-\i dau banii pentru fe-feti\[. — Dac[ crezi, zise acesta, cu oarecare indiferen\[, ca s[ nu-l sperie, d[-mi-i. — A-ajut[-mi! B[tr`nul ]ncerc[ s[-=i trag[ cureaua cu m`na, dar, neput`nd, rug[ din ochi pe mo=ier. Acesta, ajutat de doctor, ]l dezbr[c[ cu b[gare de seam[, p`ndit cu ]ncordare de bolnav, =i g[si sacul =i buzunarul, din care scoase pachetul de h`rtii ]nf[=urat cu sfori. La cererea b[tr`nului, desf[cu pachetul =i ob\inu alte trei mai mici. B[tr`nul i le smulse din m`n[. — Domnule doctor, mai m[ fac bine? ]ntreb[ el. — Cu ]ngrijire, te faci. B[tr`nul, atunci, nu f[r[ mari codiri, lu[ numai un pache\el de o sut[ de mii din cele trei =i-l d[du lui Pascalopol pentru fe-feti\[. Celelalte ]=i rezerv[ s[ i le dea mai t`rziu. Fiindc[ nu

454


Enigma Otiliei

se putea scula u=or din pat, rug[ pe mo=ier s[-i v`re s[cule\ul cu monede =i cele dou[ pachete de h`rtii sub salteaua care era aruncat[, pentru uzul lui, peste canapea. C`nd Pascalopol ispr[vi treaba, b[tr`nul, care p`ndea ]ngrijorat, =opti cu spaim[: — Ochii, ochii! +i ar[t[ cu m`na spre geam. Cei doi b[rba\i privir[ =i nu v[zur[ nimic, dar li se p[ru a auzi pa=i sc`r\`ind pe z[pad[. — Nu e nimeni, lini=ti Pascalopol pe mo= Costache, umbl[ lume prin curte. }n sf`r=it, li se d[du voie celorlal\i s[ intre =i n[v[lir[ ]n odaie ca o clas[ de copii dup[ recrea\ie. Felix =i Otilia r[maser[ ]n pragul u=ii. Apoi, mo=ierul =i doctorul luar[ pe Otilia la o parte, ]nchiz`ndu-se c`teva minute ]n camera ei, =i vorbir[ acolo, ceva ce Felix nu putu =i nici nu cutez[ s[ afle. La plecare, doctorul d[du iar pe la bolnav =i recomand[ celor de fa\[ aten\ie pentru pacient. — Cum este, domnule doctor? spune\i-ne sincer! — Este iar[=i ]n afar[ de pericol =i, cu lini=te, poate s[-=i revin[, de=i cu mai mult[ greutate, fiindc[ are membrele prinse pu\in. St[nic[ simul[ entuziasmul, neurmat deloc de ceilal\i: — Domnule doctor, sunte\i providen\a noastr[, ]nc[ o dat[ a\i s[v`r=it o minune, red`ndu-ne pe bunul nostru unchi. V[ vom fi ]n veci recunosc[tori. („Mama ta de pezevenghi, g`ndi St[nic[, ]n sinea lui, te-a adus grecoteiul s[ strici viitorul meu!“) — B[tr`nul, explic[ Pascalopol doctorului, ]n tr[sur[, are o familie lacom[, care-l p`nde=te pas cu pas, ca nu cumva s[ lase averea domni=oarei pe care ai v[zut-o =i care e fata lui vitreg[, din a doua c[s[torie. — Delicioas[ fat[, caracteriz[ doctorul pe Otilia, p[cat! — M[ silesc, zise Pascalopol, ca pentru el, s[-i fac binele, f[r[ s-o jignesc. Ceata veghetorilor nu mai avu veselia de data trecut[ =i p[zir[ pe b[tr`n ]n t[cere =i f[r[ s[ doarm[. A doua zi diminea\a, v[z`nd c[ b[tr`nul tr[ie=te destul de lini=tit, ]n patul lui, Aglae g[si c[ era obositor s[ str[juiasc[ toat[ casa. L[s`nd pe Aurica ]n odaie, lu[ pe Titi, pe Olimpia =i pe St[nic[ =i cercet[ cu de-am[nuntul toate od[ile.

455


G. C[linescu

— Dec`t s[ vin[ cineva s[ fure, mai bine s[ le ducem dincolo lucrurile mai de pre\. +i ]ncepu scotocirea. C[rar[ scaunele, tablourile, oglinzile — prin fa\[, ca s[ nu simt[ b[tr`nul! Olimpia =i St[nic[ luau lucruri m[runte =i le ascundeau pe cont propriu, ]nghiontindu-se unul pe altul. Otilia v[zu cum Marina, St[nic[, Titi, Olimpia, Aglae treceau ]n =ir, prin z[pad[, spre fundul cur\ii, de diminea\[, =i sufletul i se umplu de revolt[. Avu impulsiunea de a deschide o fereastr[ a geaml`cului =i de a \ipa, apoi se ]ngrozi c[ b[tr`nul a murit =i alerg[ ]n c[ma=[ =i-n picioarele goale p`n[ ]n sufragerie, unde b[tr`nul dormea lini=tit, sfor[ind. Atunci se ]ntoarse ]n odaia ei, se ]mbr[c[ =i scul[ dup[ aceea =i pe Felix, pe care-l duse la geam. — Vezi ce se ]nt`mpl[ aici? Ce zici? Felix se umplu de indignare, la r`ndul lui, ]ns[ Otilia ]l sf[tui s[ tac[. — Este inutil, dac[ nu e papa, n-au dec`t s[-=i ia toate fleacurile. Nu trebuie s[ simt[ bietul papa, fiindc[, dac[ afl[, se sup[r[ =i moare pe loc. Observa\ia i se p[ru lui Felix foarte cuminte. Banda oper[ deci ]n lini=te, p`n[ ce obosi, am`n`nd pe alt[ dat[ noul transport. Aurica poftise =i la pianul Otiliei, dar mai mult din gelozie Olimpia declarase c[ nu se cade, c[ este o margine ]n toate. Pianul era al Otiliei, de la mam[-sa. — Unde st[ scris asta? Are act? se r[\oi Aurica. St[nic[ interveni, tactic: — Las[, frate, mai t`rziu o s[ discuta\i asta. Pianul e al[turi de sufragerie =i se aude c`nd ]l scoate\i. („Pervers[ familie!“ o calific[ ]n g`nd el.) B[tr`nul =edea pe spate, nemi=cat, dar tr[gea cu urechea. I se p[ru c[ aude zgomote suspecte, =oapte, =i c`nd Otilia fu l`ng[ el, ]ntreb[: — Cine vorbe=te a=a? Ce tot sc`r\`ie acolo, prin od[i? — E v`ntul, papa. — Nu intr[ v`ntul ]n casa mea. M[ duc s[ v[d. +i f[cu sfor\area de a se da jos din pat. Otilia ]l opri cu bl`nde\e =i se jur[ c[ nu e nimic. Deschise u=a de la odaia cu

456


Enigma Otiliei

pianul, deschise pe aceea de la salon, acum aproape gol, =i afirm[ c[ nu vedea nici o schimbare. B[tr`nul se declar[ mul\umit, provizoriu. Dup[ c`t[va vreme, b[nuiala ]i reveni =i ]ntreb[: — Pia-pianul este ]n odaie? — Papa, =tii c[ pianul nu zboar[! — Sunt punga=i, las’ c[ =tiu eu! — Nu, papa, pianul e ]n odaie, cum l-ai l[sat. — Du-te =i c`nt[ ceva. Otilia se duse =i c`nt[ aceea=i bucat[ de Ceaikovski, care i se p[ru, de data asta, lugubr[. B[tr`nul fu ]ncredin\at definitiv. — Ei, papa, ai v[zut c[ este pianul? Unde credeai c[ o s[ plece? — Dar ochii? ]ntreb[ mo= Costache. — Care ochi? — Ochii care m[ priveau asear[, pe fereastr[! Otilia crezu c[ b[tr`nul a avut un mic delir =i nu r[spunse nimic. Dup[ o zi ]ntreag[ de neschimbare, dup[ ce Vasiliad ]nsu=i v[zu pe mo= Costache, trebuir[ to\i s[ recunoasc[ viabilitatea bolnavului. A-l mai p[zi era plictisitor. B[tr`nul se mi=ca pe canapeaua lui, pe care nu voia s-o p[r[seasc[ dec`t pentru unele trebuin\e, c`nd se l[sa ajutat de Marina, =i p[rea foarte mul\umit. Starea de euforie ]i revenise, Aglae \inu un scurt consiliu de familie =i hot[r], sus\inut[ cu aprindere de St[nic[, s[ supravegheze to\i pe b[tr`n cu r`ndul. St[nic[ fu de p[rere s[ nu mai intre nimeni ]n odaie la bolnav, ca s[ nu-l fac[ s[ b[nuiasc[ ceva =i apoi s[ se supere =i s[ fac[ testament, urm`nd ca Marina s[ dea =tiri despre el =i s[ vesteasc[ atunci c`nd ar fi de trebuin\[. Asta nu-l ]mpiedic[ pe St[nic[ s[ vin[ mereu la b[tr`n, sa-l ]ntrebe de s[n[tate, sa-i povesteasc[ ]nt`mpl[ri de bolnavi scula\i de pe patul de moarte =i alte baliverne de astea. }l sup[ra ]ns[ prezen\a Otiliei, care ]ngrijea de mo= Costache cu o lips[ de repulsie care st`rni admira\ia lui Felix. Otilia era socotit[ u=uratic[ =i se dovedea devotat[. Mo= Costache privea pe St[nic[ cu mult[ du=m[nie =i se ]n\epenea =i mai bine ]n pat, c`nd ]l vedea, urm[rindu-l str`ns cu privirile.

457


G. C[linescu

Pascalopol mai f[cu ]n cur`nd o vizit[ b[tr`nului, ]l asigur[, c`nd putur[ fi singuri o clip[, fiindc[ St[nic[ nu-i sl[bea, c[ depusese banii la banc[ pe numele Otiliei. Ar[t[ b[tr`nului scrisoarea. Pascalopol spera c[ mo= Costache ]i va vorbi =i de ceilal\i bani, c[ va consim\i s[-i dea. Totu=i, din delicate\e, nu pomeni nimic b[tr`nului =i g[si chiar de cuviin\[ s[ plece mai cur`nd, ca s[ nu dea de b[nuit Aglaei. St[nic[ ]ntreb[ afara pe Pascalopol: — Ce-\i spunea b[tr`nul? Face testament? Are vreun g`nd? — Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, ]l asigur[ mo=ierul. Se poate? Ce amestec am eu? „E =iret grecoteiul. Cu [sta, cu Otilia =i cu Felix =i poate cu Georgeta, am cuceri lumea.“ — Ce \i-a spus Pascalopol? ]l ]ntreb[ St[nic[ pe mo= Costache. — Ce s[-mi spun[? zise acesta sup[rat c[ St[nic[ se apropie prea mult de pat =i ]mping`ndu-l cu m`na. Ce s[-mi spun[? — P[i eu =tiu? Dar el e =iret. Te ]nva\[ cine =tie ce prostii, a=a, ca s[ te induc[ ]n eroare. Nu-mi inspir[ ]ncredere. Pentru orice ar trebui s[ m[ consul\i pe mine, c[ sunt avocat, ce Dumnezeu! =i-\i fac toate gratis. — N-am nevoie de avocat, i-o t[ie b[tr`nul. St[nic[ spiona pe Felix =i pe Otilia asupra plec[rii lor ]n ora=. — Azi ai cursuri, nu? ]i zicea el lui Felix. — Am! r[spundea Felix, f[r[ s[ b[nuiasc[ nimic. Otilia, dimpotriv[, nu pleca de acas[, preocupat[ numai de b[tr`n. St[nic[ o ]ndemna mereu: — Ai s[ te surmenezi, s[ te ]mboln[ve=ti, =i asta nu e bine chiar ]n interesul b[tr`nului. Mai du-te =i te plimb[, c[ v[d eu de mo= Costache. }ntr-o zi St[nic[, din buc[t[ria Marinei, unde se ascunsese venind din fund, v[zu pe Felix plec`nd ]n ora=. Prin urmare nu mai era acas[ dec`t Otilia. Trecu din buc[t[rie tiptil prin fa\[, intr[ prin u=a gotic[ =i trecu prin toate od[ile p`n[ ajunse ]n dreptul sufrageriei. Privi pe gaura cheii =i

458


Enigma Otiliei

constat[ c[ nu era nimeni afara de b[tr`nul ]ntins pe canapea. Ie=i din nou afar[ =i intr[ pe din dos ]n odaia cu pianul. Otilia era acolo rezemat[ cu coatele pe capac, g`nditoare. — Cum ]i mai este lui mo= Costache? ]ntreb[ St[nic[. — Tot a=a! zise sumbr[ Otilia. — +tii c[ azi vine Pascalopol, dup[-mas[, parc[ a=a mi-a spus, min\i St[nic[. — Da? se sperie Otilia. Apoi, dup[ o scurt[ delibera\ie: N-ai vrea s[ te duci ]n ora= s[-mi cumperi o cutie de pudr[? — Drag[, se ap[r[ St[nic[, am toat[ bun[voin\a, dar nu m[ pricep ]n lucruri femeie=ti. +i apoi =tii cum e Olimpia, c`nd o afla c[ m-am dus pentru tine, ]mi aprind paie-n cap. Du-te tu, repede, c[ eu p[zesc. Nu-l crezi pe St[nic[ capabil de devotament? }mi pare r[u. Dup[ oarecare g`ndire, Otilia se hot[r]. — M[ reped pentru o jum[tate de ceas, te rog s[ stai aici sau s[ rogi pe Aurica s[ vin[. St[nic[ puse m`inile la piept, turce=te, ]n semn c[ merit[ credin\[ nestr[mutat[. — Du-te f[r[ nici o grij[. Otilia ]=i lua mantila pe ea =i plec[, urm[rit[ din ochi de St[nic[. Acesta privi, cr[p`nd pu\in u=a, ]n curte, se ]ncredin\[ c[ nu mi=c[ nimeni, =i apoi intr[ ]n odaia lui mo= Costache. B[tr`nul ]l supraveghea du=m[ne=te cu privirea. St[nic[ merse la u=a dinspre salon, o cr[p[ pu\in =i o ]nchise la loc. Mai merse la geam, privi ]n curte, se-ntoarse spre mas[, lu[ un scaun =i-l a=ez[ l`ng[ canapeaua b[tr`nului =i st[tu pe el. B[tr`nul ]l contempla ]ngrijorat. — Ce mai faci, mo=ule, ]ntreb[ St[nic[, mai bine, hai? Mo= Costache ]ntreb[ =i el: — +i ce pofte=ti? — Vai de mine, se ap[r[ St[nic[, p[i eu m[ interesez de s[n[tatea dumitale =i ]mi spui c[ ce poftesc? Se poate? St[nic[ trase scaunul =i mai aproape de pat. — Ce cau\i aici? se agit[ b[tr`nul.

459


G. C[linescu

F[c`ndu-se c[ nu ]n\elege vorbele bolnavului, St[nic[ puse m`na pe marginea cear=afului, ridic`ndu-l ]n sus, ca spre a controla salteaua. — E bun patul [sta, se inform[ el, e destul de moale? De ce nu stai ]n dormitor? — La-las[-m[-n pace! Ce vrei? St[nic[, netulburat, pip[i mai de aproape salteaua, apoi v`r] brusc m`na sub ea =i trase pachetul cu bani. B[tr`nul holb[ ochii, sc[p[ gura mare spre a spune ceva, se d[du jos printr-o sfor\are supraomeneasc[, pe marginea patului =i url[ gutural, pl`ng[tor: — Banii, ba-banii, pu-punga=ule! Apoi deodat[ se pr[bu=i la p[m`nt. St[nic[ v`r] bine pachetul sub c[ma=[, spre p`ntece, privi pe fereastr[ =i ie=i prin salon =i prin u=a gotic[. }n curte nu era nimeni =i nici pe strad[. Intr[ calm ]n curtea vecin[ =i, g[sind pe Aglae =i pe Aurica, le zise: —M-am ]nt`lnit cu Otilia, care roag[ pe Aurica s[ se duc[ pu\in pe la b[tr`n, s[ vad[ ce face. — Du-te, Aurico, consilie Aglae. — Hai, c[ merg =i eu, se oferi St[nic[, s[ v[d cum ]i mai merge. G[sind pe b[tr`n mort, Aurica \ip[, St[nic[ se mir[, alerg[ s[ vesteasc[ pe Aglae, care veni cu toat[ banda, tocmai pe c`nd sosea =i Otilia, care se opri, galben[, ]n prag. St[nic[ s[ri la ea s-o ]mbr[\i=eze =i s-o m`ng`ie: — Otilia, Otilia, veri=oara mea scump[, fii tare, fii la ]n[l\ime, era doar de a=teptat un astfel de deznod[m`nt. Apoi explic[ tuturor ]nt`mplarea: — Otilia tocmai mi-a spus: stai aici =i p[ze=te =i cheam-o pe Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe cumnat[-mea =i am venit cu ea. C`nd colo b[tr`nul era pe jos, ici. Se vede c[ a avut nevoie de ceva =i s-a ridicat s[ ia, =i pe urm[ i-a venit r[u. — Da, mam[, confirm[ Aurica, eu am intrat ]nt`i ]n odaie, =i c`nd am v[zut, m-am speriat =i am \ipat, am \ipat! Vai, cum m-am speriat!

460


Enigma Otiliei

— Dar eu, se l[ud[ St[nic[, crezi c[ prin pu\ine emo\ii am trecut? Sunt zguduit. Chiar s[-mi da\i voie s[ m[ duc pu\in acas[ s[-mi vin ]n fire. Am =i de luat ni=te acte, c[ am m`ine un proces. S[-mi dai cheia de la cas[, Olimpio. +i astfel St[nic[ plec[, spre mul\umirea Aglaei, c[reia i se p[rea c[ prea scotoce=te multe pe cont propriu. Otilia se ascunse ]n odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o u=oar[ umiditate ]n ochii care nu puteau pl`nge, =i Felix n-o putea scoate din mu\enia ei. Aglae ocup[ casa, milit[re=te. }n loc s[ ]ngrijeasc[ de mort, ordon[ tuturor s[ nu spuie ]nc[ nim[nui de cele ]nt`mplate =i puse pe Marina s[ p[zeasc[ la poart[ ca s[ nu vin[ nimeni. — S[ vedem unde ]i sunt banii, actele, dac[ a l[sat vreun testament, zise Aglae, trebuie parale pentru ]nmorm`ntare. }n vreme ce cadavrul st[tea inert peste plapum[ =i ]ncepuse s[ ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica =i Titi scotoceau ]n toate p[r\ile, tr[geau sertarele, desf[ceau garderobul, c[utau prin sob[. Nu g[sir[ dec`t acte, contracte de ]nchiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui mo= Costache, =i pe care Aglae le f[cu pachet =i le lu[. Nici un ban, afar[ de o b[ncu\[, r[mas[ uitat[ pe sub h`rtii. }ntr-o cutie, Olimpia descoperi un inel cu multe pietre, ]l trase repede pe deget, dar, fiindc[ Aglae o v[zuse, justific[ gestul: — Mam[, inelul [sta ]l iau eu, =tii c[ n-am nici o bijuterie ca lumea =i mi-ai promis. — Asta-i, protest[ Aurica, tot tu toate =i eu nimic. Tu ce nevoie ai, c[ e=ti m[ritat[! Olimpia suport[ observa\ia =i p[str[ inelul. — Unde sunt banii, ]ntreb[ agitat[ Aglae, unde sunt banii lui? Doar n-a stat f[r[ un ban ]n cas[! Avea o pung[ cu el, aia care i-a c[zut jos deun[zi. Dar trebuie s[ fi avut bani. Furioas[, Aglae tr`nti u=ile dulapurilor, trase covoarele, f[r[ s[ le mai a=eze la loc, desf[cu cutiile mari de la masa de joc =i de la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, ne]ncepute, pachete de tutun, creioane, meticulos str`nse, nimicuri. — El \inea banii cu el, ]=i aduse aminte deodat[ Aglae, cum nu m-am g`ndit?

461


G. C[linescu

+i se repezi ]n sufragerie. Cum b[tr`nul era ]n c[ma=[, era v[dit c[ nu avea cu el nimic. Pantalonii ]ndoi\i pe un scaun, al[turi, aveau ]n buzunare \inte, capete de creioane, chibrituri =i un degetar. — Uite, degetarul pe care ]l c[utam de-am ]nnebunit. Se vede c[ mi-a c[zut pe aici. Aglae ]l lu[ =i-l puse ]ntr-un mic buzun[ra=, pe care-l avea la bluz[. Neg[sind nimic ]n haine, trase perna de sub capul lui mo= Costache, privi pe sub cear=af, apoi ridic[ cu putere salteaua, r[sturn`nd cadavrul spre perete. — Iac[ s[cule\ul, strig[ ea triumf[tor =i d[du drumul saltelei. Mo= Costache se cl[tin[ pu\in, apoi ]=i relu[ pozi\ia nemi=cat[. }n s[cule\ erau monede de argint, c`\iva napoleoni =i chiar c`teva h`rtii mototolite, vreo c`teva mii de lei ]n total. — El avea bani mai mul\i, zise cu necaz Aglae. Dup[ cercet[ri infructuoase, ]ncredin\`ndu-se c[ ]n cas[ nu se mai afla nici un ban, Aglae suspend[ perchezi\ia. — Dac[ o fi luat Otilia banii! Sunt sigur[ c[ i-a luat ea. Aurica, nemul\umit[ de concuren\a Olimpiei, lu[ ap[rarea fetei: — Nu, mam[, nu face p[cat, Otilia nici n-a fost acas[ c`nd a murit b[tr`nul. — Asta a=a e, recunoscu Aglae, doar s[-i fi dat chiar b[tr`nul banii, c[ de luat cu sila nu era chip. S-o bat[ Dumnezeu, dac[ i-a luat. Aglae declar[ c[ a obosit =i se hot[r] s[ se duc[ cu to\ii acas[ spre a medita asupra evenimentului. B[tr`nul fu p[r[sit pe canapeaua lui, cu cear=aful ghemuit, cu plapuma c[zut[ pe jum[tate jos. Felix, observ`nd asta =i =tiind c[ mor\ilor le trebuiesc date unele ]ngrijiri pentru a putea fi pu=i ]n co=ciug, spuse, cu toat[ ging[=ia de care fu ]n stare, Otiliei, cum st[ cazul. Aceasta se ridic[ de pe sofaua ei, decis[, calm[, chem[ pe Marina =i, cu ajutorul ei, g[tir[ pe mo= Costache =i-l a=ezar[ cu solemnitate pe pat. Aglae se tr`nti ]nt`i pe canapea =i rug[ lumea s[ fac[ lini=te, fiindc[ vrea s[ ]nchid[ pu\in ochii. Dormi un ceas, sfor[ind bine, apoi se scul[ =i se pl`nse c[-i e foame:

462


Enigma Otiliei

— M-am z[p[cit de tot cu boala asta a lui Costache, nici mas[ regulat[ n-am avut. C`nd se a=ezau la mas[, pic[ =i St[nic[, ]n redingot[, cu un guler \ip[tor de ]nalt, cu must[\ile foarte unse. — Bine c-ai venit, zise Aglae, c[ e ]ncurcat[ r[u. N-am g[sit nici un ban, numai m[run\i=. — Ce vorbe=ti?! se pref[cu St[nic[ uimit. |i-am spus eu c[ lucra el ceva. — Al\ii s[ trag[ foloasele =i eu s[ cheltuiesc? Cine-l ]nmorm`nteaz[, m[ rog? — Dumneata, fire=te! —Eu?! se scandaliz[ Aglae. Cu ce? Cu c`teva mii de franci, c`t mi-a l[sat el? S[-l ]ngroape Otilia, tot spunea c[ e papa al ei. — S[ fim calmi, mam[-soacr[, recomand[ St[nic[. E obligat[ moralmente =i e chiar interesat[ s[ fac[ onorurile ]nmorm`nt[rii ruda cea mai apropiat[ care mo=tene=te, ]n spe\[, dumneata. — De ce eu? zise nedumerit[ Aglae. — Fiindc[ dumneata iei tot, casa de al[turi, casa din +tirbeyvod[, pe care n-a v`ndut-o =i tot ce n-a mai v`ndut. Asta pu\in lucru este? Bani, dac[ au fost, i-o fi ]mp[r\it el din via\[, nu po\i s[ faci nimic, dar \i-a r[mas fondul. Aglae se ]mbl`nzi: — Dar dac[ a l[sat vreun testament pentru Otilia? b[nui ea. — Aici e aici, dar nu cred. }n cas[ ai g[sit ceva? Nu. Mo= Costache nu era un om s[ mearg[ pe la tribunale, avoca\i =i altele de-astea. Dac[ ar fi f[cut testament, ar =ti ori Otilia, ori Pascalopol. — Du-te =i ]ntreab-o tu, recomand[ Aglae. St[nic[ merse imediat =i o g[si pe Otilia organiz`ndu-=i propria ]mbr[c[minte de circumstan\[. — Otilio, zise solemn St[nic[, ]ncerc`nd s-o s[rute pe am`ndoi obrajii, iau parte la nenorocirea care te-a lovit =i te rog s[ vezi ]n mine un tat[, un frate scump, un prieten, ce vrei. Interesele tale sunt =i ale mele. +tiu c[ tu e=ti prea ad`ncit[ ]n

463


G. C[linescu

durerea ta ca s[ te g`nde=ti =i la lucruri mai pozitive, dar las[-m[ pe mine, ca avocat, s[ te pilotez. Te tulbur numai cu o ]ntrebare: |i-a l[sat mo= Costache vreun act, vreun, ca s[ zic a=a, testament? — Nu mi-a l[sat nimic, zise plictisit[ Otilia, las[-m[ acuma. Nu mi-a l[sat, =i nici nu =tiu c-ar fi f[cut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. — Pianul e al t[u, ]n orice caz, ]=i d[du ]n petic St[nic[, trebuie s[-l revendici. — Las[-m[, te rog. — Te las, te las, respect marile dureri! }ntors, St[nic[ g[si pe Aglae distribuind banii din s[cule\ ]n grupuri. — Mam[-soacr[, te conjur, sunt lefter, avanseaz[-mi =i mie c`\iva sutari, sunt lefter! =i puse m`na pe un morman de piese. — Ai r[bdare, St[nic[, ce Dumnezeu, s[ri\i to\i a=a? To\i banii [=tia se duc pe ]nmorm`ntare. Doar n-o s[-l ]ngrop ca pe un cer=etor. Ne r`de lumea. — Te-aprob, mam[, o l[ud[ St[nic[, f[r[ s[ mai ]napoieze banii, ]\i organizez eu ceva feeric. — Ce-a spus Otilia? se inform[ Aglae. — N-are nici un testament, =i eu o cred, fiindc[ b[tr`nului ]i era fric[ s[ lase banul din m`n[. Eu m[ mir c[ nu s-au g[sit bani ]n cas[. — +i mie mi se pare curios! — Foarte curios! se pref[cu St[nic[ a medita. Aici e un mister mare. Odat[ =i odat[ am s[-i dau eu de rost. S[ vede\i c[ St[nic[ e =i detectiv. — Mai bine ai vedea ce e cu testamentul, dac[ e sau nu. Dac[ a l[sat averea la al\ii, [ia s[-l ]ngroape. — Numai Pascalopol =tie precis. M[ duc dup[-mas[ numaidec`t s[-l ]ntreb. St[nic[ se duse ]ntr-adev[r la Pascalopol, care afl[ cu surprindere moartea lui mo= Costache =i nu ]ndr[zni s[ ]ntrebe dac[ s-a g[sit ori nu bani sub saltea, ca s[ nu se divulge. Confirm[ inexisten\a testamentului:

464


Enigma Otiliei

— Costache n-a l[sat nici un testament, e lucru sigur. A tot am`nat de azi pe m`ine, a=a c[, din nefericire, Otilia r[m`ne f[r[ nimic. — P[cat, regret[ St[nic[, fata asta merit[ mai mult. L-a iubit pe mo= Costache cum nu se mai poate mai mult. Dar o s[ avem noi grij[ de ea, ce Dumnezeu, o iau sub protec\ia mea. — Nu cred c-are s[ aib[ nevoie, observ[ ironic Pascalopol. „Cred =i eu c[ n-are nevoie, ]=i zise St[nic[, cobor`nd sc[rile, acum e liber[ s[-=i fac[ de cap. Tr[ie=te cu Felix.“ C`nd Pascalopol veni s[ vad[ pe Otilia =i pe ceilal\i, Aglae se pl`nse c[ nu e ]nlesnit[ =i n-are bani suficien\i pentru ]nmorm`ntare. Mo=ierul scoase numaidec`t o h`rtie pe care Aglae o lu[ f[r[ nici o jen[, dar ]ntreb[: — N-ai g[sit nimic ]n cas[? — Nimic, afar[ de ni=te m[run\i=. Pascalopol, dup[ o scurt[ medita\ie, explic[ faptul: — Probabil c[ n-avea bani ]n cas[. F[cuse a=a dinadins, fiindc[ se temea c[, sporind b[nuielile, ar fi putut s[ le ]ndrepte toate asupra lui Felix sau a Otiliei. }n sinea lui era foarte nedumerit de dispari\ia pachetului de h`rtii. Otilia povesti fa\[ de to\i c[ b[tr`nul ]i vorbise de ni=te ochi. Pascalopol =i-aduse aminte =i el de acela=i lucru, dar t[cu. — V-am spus eu c[ e mister mare, repet[ St[nic[, dar nu m[ las p`n[ nu-l descop[r. Aglae voia s[ cheltuiasc[ pu\in, dar s[ satisfac[ onoarea familiei, care =edea toat[ ]n num[rul de preo\i =i de tr[suri. Se mul\umir[, ]n materie de cler, cu p[rintele stavrofor =i cu popa |uic[. }n privin\a tr[surilor, ]nchiriar[ zece =i ob\inur[ zece ]mprumut prin St[nic[, de la numeroasa familie a acestuia. Pascalopol ]nsu=i trimise pe a lui =i veni =i el cu alta. Cele peste dou[zeci de vehicule, printre care =i cupeuri, ]n=irate pe strada de obicei cam pustie, fur[ de un admirabil efect. Dou[ scuturi negre a=ezate ]n poart[ purtau ini\ialele lui mo= Costache. —Dar ce e aici, maic[? ]ntreba o b[tr`n[ pe Marina. — Ia, mort! crezu Marina c[ explic[.

465


G. C[linescu

— T`n[r sau b[tr`n? — D-apoi cine mai =tie? Peste =aizeci de ani. B[tr`n[ d[du din cap: — T`n[r, vai de mine, ce-a avut? — Boala mor\ii, r[spunse plictisit[ Marina =i se duse dup[ preo\ii care tocmai veneau. Popa |uic[ era mai sup[rat ca oric`nd de uneltirile necuratului, asupra c[ruia \uica nu avusese un efect satisf[c[tor. — To\i suntem muritori, t[iculi\[, fu consola\ia lui. V[z`nd-o pe Aurica =i uit`nd unde se afl[, ]i strig[ tare: — Ce-ai f[cut, g[inu=o, cu ovreiul, ]l botez[m? Aurica se f[cu ro=ie: — Nu =tiu ce ovrei, p[rinte, poate gre=e=ti. — Se poate, porumbi\a taichii, r[spunse din fericire popa |uic[, c[ sunt b[tr`n =i m[ omoar[ junghiurile. Ca m`ine o s[ m[ duce\i =i pe mine. Cum Aglae comand[ =i muzica militar[, plecarea definitiv[ de la domiciliul s[u a lui mo= Costache fu impun[toare. Vecinii ar[tar[ gelozie: — Frumoas[ ]nmorm`ntare. +tiu c-a avut tr[suri =i vreme frumoas[. Boga\ii =i c`nd mor au noroc. Aglae fu ]nc`ntat[ de lumea numeroas[ care asist[, fiindc[ toate rubedeniile lui St[nic[, chiar cele mai bogate, care nici nu-l cuno=teau pe b[tr`n, venir[ m[car pentru c`teva minute, din disciplin[ familial[. Asta ]i d[du consola\iune =i sentimentul intim c[ =i-a f[cut datoria. Dete =i o mas[ comemorativ[, la care fu rugat s[ r[m`n[ =i Pascalopol. P[rintele f[cu elogiul b[tr`nului, declar`nd c[ e lini=tit ]n privin\a destinului s[u duhovnicesc, de vreme ce l-a v[zut a=a de bine dispus, ]nainte de a muri, spre cele biserice=ti. C`t despre moarte, ea e ]n voin\a nep[truns[ a Celui-de-sus =i nu se cade s[-l sup[r[m, ar[t`nd o durere afar[ din cale, dovedind nep[trunderea rosturilor lumii. C[ci Dumnezeu a dat ca trupul s[ se risipeasc[ ]ntru cele dintru care s-a alc[tuit, iar sufletul s[ se mute acolo de unde va fi luat la ]nvierea cea de ob=te. Cel mai p[truns de evlavie se ar[t[ St[nic[. Atunci c`nd p[rintele, ]nainte de a se

466


Enigma Otiliei

atinge de paharul de vin, se ]nchin[, ]=i f[cu =i el cruce. M`ncar[ ca =i alt[ dat[, cu aceea=i l[comie, dar cu demnitate. Numai popa |uic[ ]=i d[du ]n petic: — Trupul ]l ia p[m`ntul =i sufletul ]l ia tartorul! — Cuvioase! ]i repro=[ p[rintele. — Domnul! ]nchin[ paharul popa |uic[, ne]n\eleg`nd. Dup[ oarecare codire, popa |uic[ ]ntreb[ pe Pascalopol, pe care-l contemplase ]ndelung: — T[iculi\[, dumneata e=ti doftor? — Nu, p[rinte. De ce? — Credeam c[ e=ti doftor, fiule, s[ te-ntreb ce s[ fac eu cu reumatismele astea care nu m[ mai las[. — Salicilat, fu de p[rere mo=ierul, =i b[i de pucioas[. — Oare? se mir[ b[tr`nul. — D[ cu gaz, opin[ Aglae. — D-ap[i c-am dat, arz[-l-ar focul =i de gaz, =i tot m[-mpunge ]ncornoratul! — Am auzit c[ e bun camforul cu alcool, zise Olimpia. — Ce e aia, bogheano? ]ntreb[ popa |uic[, ale c[rui cuno=tin\e farmaceutice erau foarte reduse. — }\i d[ de la farmacie; e ca o bucat[ de zah[r, care se evaporeaz[ dac[ n-o \ii ]ntr-o pung[ cu boabe de piper. — Ptiu, bat[-l gheena! se cruci popa |uic[. P[rintele ar[t[ o sup[rare cu totul formal[, dup[ obicei. — Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmai acum la praznicul unui r[posat. Apoi p[rintele crezu de datoria lui s[ se ocupe =i de Otilia, adres`ndu-se ]ns[ din respect, pentru presupusa durere, celorlal\i: — Dar domni=oara, fiica r[posatului, c-am uitat cum ]i zice... — Otilia. — A=a. Dar domni=oara Otilia ce-o s[ fac[ acum? O s[-i fie ur`t f[r[ p[rintele dumisale. S[ fii tare cu sufletul, fiic[, cum am v[zut pe multe din sexul dumitale. Cel pu\in dumneata r[m`i cu rosturi, fiindc[ =tiu c[ r[posatul avea stare =i nu te avea dec`t pe dumneata.

467


G. C[linescu

To\i l[sar[ capul ]n jos, din felurite motive, =i Aglae nu mai ]ndr[zni s[ afirme c[ Otilia nu era fata lui Costache. Preotul, lu`nd t[cerea drept ]ntristare, zise: — Tinere\ea ]nvinge toate. Nu m[ ]ndoiesc c[ vei g[si la m[tu=a dumitale =i la toate rudele m`ng`ierea de care are trebuin\[ cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu pl`nse Otilia, care privea mereu ]n farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede c[, ]nduio=at[ de soarta ei, pe care o socotea dureroas[, Aurica comp[timea. }n realitate Aurica pl`ngea pentru propria ei condi\ie, deoarece vorbele p[rintelui ]i trezise ideea c[ e ca =i orfan[ pe lume, „f[r[ nici un sprijin“. St[nic[ ]=i f[cu violen\[, st[p`nind o durere pe care n-o avusese o clip[. — Ce-a fost a fost, declar[ el, mor\ii din groap[ nu se mai scoal[. S[-i vener[m =i s[ avem ochii a\inti\i spre noua genera\ie care se ridic[. — Cuvinte ]n\elepte! Drept ai gr[it! aprob[ p[rintele. Apoi p[rintele v[zu pe Felix =i ]ntreb[: — Dar t`n[rul cine este, vreo rud[? Ce studiaz[? — E student ]n medicin[, r[spunse Aglae, ne vine cam rud[. I-a fost Costache tutor c`t a fost minor. — Bravo, bravo, zise preotul, =i eu am un b[iat, pe care, de nu l-oi da la =coala militar[, ]l dau la medicin[. St[nic[ nu se putu st[p`ni de a nu face mizerii morale p[rintelui, de=i ]=i p[stra aerul smerit. —De ce, sfin\ia-ta, ca preot, s[-l dai la armat[, la medicin[, ]n loc s[-l faci tot preot? P[rintele r[spunse cu foarte mult sim\ pozitiv: — +i pentru preo\ie ca =i pentru orice meserie trebuie chemare. Iar fiu-meu nu mi se pare c[ e bun de preot. Atunci eu sunt dator s[-l pun acolo unde poate fi folositor \[rii. }ns[ cu ce tr[ie=te t`n[rul, dac[ e orfan, are func\ie? — Nu. Are ceva avere de la p[rin\i! — Frumos, frumos. E foarte cuminte c`nd p[rin\ii se ]ngrijesc de copiii lor, ca s[ nu r[m`n[ pe drumuri s[ cer=easc[ pe la

468


Enigma Otiliei

u=ile altora. Iat[, r[posatul s-a ]ngrijit =i a l[sat domni=oarei avere frumoas[, case bune. To\i l[sar[ din nou capul ]n jos. Otilia se scuz[ c[ nu se simte bine =i se ridic[ s[ plece. Pascalopol ]i ceru ]nvoirea s[-i spun[ ceva =i o urm[ afar[. — Cine e domnul? ]ntreb[ iar[=i preotul, ned`ndu-=i seama de repetatele lui gafe. Un unchi, desigur! — E unchi! Unchi bun! declar[ St[nic[ cu clipiri ironice ]n ochi. Pascalopol comunicase Otiliei c[ poate dispune de banii de la banc[ =i o sf[tuia s[ uzeze cu pruden\[ =i s[ nu plece numaidec`t din casa lui mo= Costache, spre a nu trezi b[nuieli. — Asta am vrut s[-\i spun, deocamdat[, ]ncheie el. +tii sentimentele mele fa\[ de dumneata. Dac[ nu altceva, poate s[-\i fiu oric`nd un prieten mai ]n v`rst[, un p[rinte lipsit de pedanterie. C`nd tr[ia Costache, te-am invitat la mine, f[r[ nici o jen[. Acum n-a= mai putea face asta, f[r[ voia dumitale. Prejudec[\i eu n-am, =i nici dumneata n-ar trebui s[ ai, ca fat[ modern[. Sunt lipsit de orice ocupa\ie =i a= fi vesel s[-\i \iu de ur`t, s[ te ocrotesc. E=ti liber[, ai bani, nu-mi datorezi nimic. Vei face dar cum vei g[si de cuviin\[. Dar s[ =tii c[ vechiul dumitale prieten \ine la dumneata ca ]ntotdeauna =i te va primi cu bra\ele deschise oric`nd =i ]n orice condi\ii. Fericirea va fi numai a mea. Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei =i-i f[cu un mic salut prietenesc cu m`na. — E simpatic[ nepoata dumitale, zise p[rintele lui Pascalopol, de treab[ fat[. }mi pare foarte r[u de ]nt`mplare. — Ce nepoat[? ]ntreb[ mo=ierul, ne]n\eleg`nd. — Domni=oara Otilia! — Da, da! se-ncurc[ Pascalopol. — Dar, urm[ p[rintele, nu-n\eleg ce fel de unchi e=ti. Fratele dumneaei parc[ nu e=ti, atunci din ce parte? — Dinspre mam[, spuse repede Aglae, =i, ca s[ schimbe vorba, propuse preotului curios s[ vin[ ]ntr-o zi s[ fac[ sfe=tanie =i ]n casa ei, deoarece pretindea c[ de la o vreme nu prea-i merge bine. B[nuia c[ sunt de vin[ gurile rele.

469


G. C[linescu

— Nu, t[iculi\[, fu de p[rere popa |uic[, toate relele omului vin numai de la diavol. El e pricina a toat[ neputin\a =i vr[jm[=ia. S[ m[ chemi pe mine s[-\i citesc blestemele Marelui Vasile, s[ vezi cum folose=te. Maic[, maic[, fuge dracul sf`r`ind, =i l[s`nd fum =i miros de pucioas[ ]nd[r[t, cum zici c[ e doftoria aia. De apa sfin\it[ plesne=te ]mpieli\atul. Iau colea busuiocul =i-l v`r ]n agheasm[ =i-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. — Cuvioase, se rug[ iar p[rintele, privegheaz[ la cele ce spui. — Las[, taic[, s[ ]nv[\ pe aceste fiice cum se izgone=te r[ul de la cas[; =i zic a=a: „Blestemu-te pre tine, ]ncep[torul r[ut[\ilor =i al hulei, ]ncep[torul ]mpotrivirii, =i izvoditorul vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lep[dat din puterea luminii cei de sus =i surpat jos ]ntru ]ntunericul ad`ncului pentru ]n[l\are; blestemu-te pre tine =i pre toat[ puterea cea c[zut[ urm[toare voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu Savaot, =i cu toat[ oastea ]ngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ie=i =i te dep[rteaz[ de la robul lui Dumnezeu, carele prin cuv`nt toate le-a zidit“. V[z`nd c[ b[tr`nul e cam ame\it, p[rintele se ridic[ de pe scaun: — Hai s[ mergem, cuvioase, c[ e t`rziu =i lumea e m`hnit[, ca dup[ ]nt`mpl[ri de acestea. Popa |uic[ b[u restul de vin din pahar =i se porni cu regret spre u=[. Acolo se opri =i spuse din nou Aurichii: — C`nd vei aduce la dreapta cale a credin\ei pe ovrei, vino, fiic[, cu el s[ te sfin\esc cu sf`nta tain[ a cununiei. — Ce tot spune? ]ntreb[ Aglae, intrigat[ de misterioasele lui vorbe. — Nimic, mam[, a=a vorbe=te el, nu =tii c[ e b[tr`n =i glume=te? C`teva zile Aglae nu mai c[lc[ prin casa lui mo= Costache, iar Felix =i Otilia ]=i continuar[ existen\a, ca =i cum nimic nu s-ar fi ]nt`mplat. Apoi Aglae puse o femeie s[ cur[\e casa, sp[l[ pe jos, d[du afar[ toate lucrurile. O parte le lu[ la ea, altele le v`r] ]napoi, ]ngr[m[dindu-le ]ntr-o odaie.

470


Enigma Otiliei

— Cu pianul [sta ce faci? ]ntreb[ ea pe Otilia. Otilia ridic[ din umeri. Aglae se purta deferent, dar rece, ca fa\[ de un chiria= care e pe cale s[ se mute. }ntr-o zi ]ntreb[ iar[=i pe Otilia: — Tu ce faci? ca s[ =tiu! Po\i s[ stai acum c`t vrei, dar s[ =tii c[ eu la prim[var[ repar pu\in =i ]nchiriez casa. Nici nu e de tine odaia de sus. M[ mir de ce nu-\i iei ]n ora= o odaie mobilat[! Din toate cuvintele Aglaei rezulta c[ Otilia era socotit[ ca o str[in[ tolerat[. Otilia nu se a=tepta la alte purt[ri din partea Aglaei =i =tia c[ nu trebuie s[ fie ]ngrijorat[ de viitor. Ar fi putut pleca oric`nd, ]ns[ ascultase sfatul lui Pascalopol =i un instinct de iner\ie. }i era greu s[-l p[r[seasc[ pe Felix, cu el ]mpreun[ avea sentimentul c[ nimic nu s-a schimbat. Felix, de asemeni, nu se hot[ra s[ plece, de team[ s[ nu se despart[ de Otilia, =i nu ]ndr[znea nici s-o mai ]ntrebe asupra inten\iilor ei. A=tepta miracolul ca ea s[ deschid[ gura. Lui Felix, Aglae ]i f[cu, ispititoare, o propunere: — Dumneata, cum e=ti singur, ai nevoie de-o familie, altfel e greu. Ce pl[teai lui Costache, po\i s[-mi dai mie =i stai la noi sau, dac[ vrei, r[m`i acolo, unde nu te sup[r[ nimeni =i po\i s[ faci ce pofte=ti. — Am s[ m[ g`ndesc, zise Felix prudent, e posibil s[ fac serviciul militar. Otilia se hot[r] s[ duc[ provizoriu pianul la o prieten[; nu din sim\ de proprietate, ci fiindc[ fusese al mamei sale. O rug[ pe Marina s[-i g[seasc[ un camion. Marina, care era un fel de post telegrafic de interceptare, comunic[ inten\ia ]n casa Aglaei. Aglae nu protest[: —S[ =i-l-ia, e al ei! Aurica ]ncepu s[ pl`ng[. Declar[ c[ pe ea a neglijat-o toat[ via\a, c[ n-a avut o fericire ]n via\[, c[ o fat[ f[r[ pian, ]n ziua de azi, nu se poate m[rita. Mai curios era c[ nici nu =tia s[ c`nte. — Drag[, zise agasat[ Aglae, pianul nu pot s-o ]mpiedic s[ =i-l ia. E prea de tot. Trebuie s[-=i c`=tige =i ea o p`ine cu el. Marina dest[inui Otiliei cele petrecute dincolo, =i Otilia renun\[ s[ mai mute pianul.

471


G. C[linescu

— Uite, ar[t[ ea instrumentul Aurichii, \i-l dau \ie, dac[ vrei. Aurica holb[ ochii de surpriz[, o s[rut[ zgomotos pe Otilia pe am`ndoi obrajii =i-i m[rturisi patetic: — Totdeauna te-am iubit pe tine, c[ ai fost sincer[, =i n-am aprobat-o pe mama. Sper c[ n-ai s[ ne p[r[se=ti, cel pu\in a=a cur`nd. Te fericesc, ]n fond, c[ e=ti liber[ =i po\i s[ faci ce vrei. Dac[ n-aveam eu familia pe cap, azi eram fericit[. St[nic[ nu spuse nimic Olimpiei de banii smul=i de la b[tr`n. Toate temerile lui mo= Costache trecuser[ asupra sa. |inea banii sub c[ma=[, pe piele, nu f[r[ primejdie, fiindc[ Olimpia se uita foarte scrut[tor: — Dar ce-ai tu acolo, St[nic[, de-\i st[ c[ma=a a=a umflat[? — Nimic, ce s[ am, a ie=it ea a=a! =i St[nic[ ]=i ]ncheia str`ns surtucul. De c`nd avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdat[, Olimpia ]l plictisea, iar c`nd Olimpia ]ncepu s[-i tot pun[ ]ntreb[ri, care i se p[reau, pe drept sau pe nedrept, indiscrete, o ur] de-a binelea. C[ut[ un pretext s[ se scape de ea. }ncepu s-o certe: — Madam, te rog s[ nu m[ spionezi. Eu sunt avocat, sunt mai mult ca un duhovnic. Cine-mi ]ncredin\eaz[ un secret ]l ]nmorm`nteaz[ ]n mine. Pricepi? Mie mi se ]ncredin\eaz[ acte, acte, madam, de care depinde onoarea indivizilor, averea lor. Dac[ dumneata umbli prin h`rtiile mele =i arunci, Doamne fere=te, una pe foc, ai nenorocit un client =i m-ai nenorocit =i pe mine. }n lucrurile mele s[ nu umbli absolut deloc. }\i interzic formal. De altfel trebuie s[ fac imposibilul s[-mi g[sesc un birou, ca s[ lucrez ]n lini=te. Ca s[ simuleze lipsa de bani, St[nic[ se f[cu c[ cere ]mprumut Aglaei o sut[ de lei, se mul\umi cu jum[tate, min\i c[ a mai c[p[tat din alt[ parte =i-=i lu[ cu chirie dou[ od[i, prin jurul Ci=migiului, mobil`ndu-le, =i pun`nd afar[ o firm[ aurit[: St[nic[ Ra\iu, avocat. Absenta tot mai des de acas[ =i, foarte adesea, lipsea chiar noaptea. Felix ]l z[ri o dat[ la bra\ cu Georgeta, foarte radios. }ntr-o noapte, St[nic[ veni acas[ t`rziu de tot =i, cam a\`\at de b[utur[, intr[ ]n dormitor cu o idee fix[, de mult nutrit[, =i

472


Enigma Otiliei

cu dorin\e conjugale. Olimpia dormea, horc[ind u=or, cu plapuma pe jum[tate c[zut[. St[nic[ se a=ez[ pe marginea patului =i o b[tu posesiv cu palma pe um[rul gras. Olimpia s[ri ]n sus. — Ce-nseamn[ asta, de m[ sperii ]n toiul nop\ii? — Femeie scump[! declam[ St[nic[. Olimpia se ]ntoarse pe partea cealalt[ =i c[ut[ s[ adoarm[ din nou. — }n definitiv, zise St[nic[, ]ncerc`nd s-o ia ]n bra\e, tu e=ti tovar[=a mea, tu e=ti prima mea dragoste. — Dar ce ai, m[ rog, ]n noaptea asta? Ai chef de vorb[? — Sunt un so\ iubitor, sentimental, ]ndulci St[nic[ glasul, ]ncerc`nd s[ s[rute pe Olimpia. — Fugi de-aici, e=ti nebun? Las[-m[ s[ dorm! St[nic[ se-nfurie: — Ascult[, madam, scopul c[s[toriei este procrea\ia, =i c`nd o femeie nu procreeaz[, decade din drepturile ei. De vreme ce nu-mi dai o familie, nu m[ faci util patriei, m[ la=i s[ m[ pierd ]n negura uit[rii, f[r[ urma=i, care s[-mi poarte numele, nu mai e=ti, de fapt, so\ia mea. Eu sunt un sentimental, un om bun; mi-am zis c[ poate e=ti ]n neputin\a fiziologic[ de a-mi da un fiu, =i cum ai f[cut tot ce-ai fost ]n stare, n[sc`nd un copil neviabil, am fost ]nvins de caritate, de amorul spiritual pentru tine, de amorul steril. Dar v[d c[ nu e a=a. Dumneata e=ti ]nc[ capabil[ de a da fii =i te sustragi ]ndatoririlor morale fa\[ de societate. Sunt sigur c[ ai recurs =i la droguri, ca s[ distrugi sfor\[rile mele pentru crearea unei familii. Din momentul acesta, mi s-a luat de pe ochi o perdea, v[d limpede =i ]nfr`ng sentimentalismul. Nemaifiind so\ia mea de facto, voi face ca, ]n cur`nd, s[ nu mai fi nici de jure. Zic`nd acestea, St[nic[ ie=i pe u=[, tr`ntind-o. Olimpia, ]nc[ somnoroas[, =i ne]n\eleg`nd bine ce urm[re=te St[nic[, ]=i ]nchipui c[ bate c`mpii, ca de obicei, c[sc[ lene=[ =i adormi ad`nc. A doua zi nu-l v[zu pe St[nic[ =i se mir[. Acesta nu veni nici la masa de pr`nz, nici seara, nici noaptea, nici dou[ zile consecutive. Olimpia, ]ngrijorat[, alerg[ la Aglae =i se ]ntreb[ dac[ nu i s-a ]nt`mplat ceva

473


G. C[linescu

lui St[nic[, plec`nd cu chef de acas[. Dar Aurica, ]n turneul ei zilnic, ]l v[zuse chiar cu o or[ mai ]nainte. Niciodat[ St[nic[ nu se sup[rase cu at`ta obstina\ie. Olimpia ]=i zise ]ns[ c[ o s[-i treac[ =i a=tept[ iar[=i, c`teva zile, f[r[ ca St[nic[ s[ apar[. Atunci, ]ngrijorat[ de at`ta nebunie, cum o socotea ea, descoperi cealalt[ locuin\[ a lui St[nic[ =i-l prinse acolo: — Ce este asta, St[nic[? Glum[ e asta, s[ lipse=ti at`ta vreme de acas[? St[nic[ lu[ un aer solemn: — Doamn[, v-am spus c[ ]n urma ]ncet[rii de fapt a convie\uirii noastre, prin ]ns[=i voin\a dumitale, am luat m[suri s[ ne desp[r\im legal. — Se vede c[ te-a ame\it cineva. Haide acas[ =i nu te mai maimu\[ri a=a. St[nic[ nu se ]mbl`nzi, ]n ruptul capului, =i Olimpia se ]ntoarse, pl`ng`nd, la Aglae: — E nebun? zise Aglae, sup[rat[. N-are ce m`nca =i face pe independentul? Ori a dat de bani? De la St[nic[ veni un fel de scrisoare-notificare, ]n tonul acesta: „Stimat[ doamn[, V[ comunic =i ]n scris ceea ce v-am notificat prin viu grai, c[ orice leg[turi ]ntre noi au ]ncetat, urm`nd ca s[ recurgem la desp[r\irea legal[. Motivul este imposibilitatea ]n care m[ aflu de a avea copii, care s[-mi p[streze numele, imposibilitatea, probabil fiziologic[, ]ntruc`t un copil s-a n[scut neviabil, agravat[ =i de rea-voin\[ =i dovezi jignitoare de repulsie fa\[ de mine. De altfel, v[ afla\i =i ]n culpa de neurmare a so\ului ]n domiciliul conjugal, ]ntruc`t acest domiciliu se afl[ de mult ]n strada... etc. Este ]n interesul dumitale s[ tran=[m aceast[ chestiune, f[r[ zgomot, prin consim\[m`ntul ambelor p[r\i. V[ salut cu mult respect, St[nic[ Ra\iu“

474


Enigma Otiliei

— N-am avut noroc cu copiii =i pace! se c[in[ Aglae. Am s[ m[ duc s[-i dau una, s[ m[ \in[ minte. Sup[rarea are =i ea marginile ei. S[ zic c[ i-ai f[cut ceva. Bine! Oamenii se ceart[ =i se-mpac[. De ce nu l-ai luat =i tu mai cu bini=orul? — Dar, mam[, zise Olimpia, pl`ng`nd cu mult[ abunden\[ de secre\ii nazale, dar nu i-am zis nici pis, pentru numele lui Dumnezeu, asta pic[ a=a, din senin. Nu m-am certat cu el aproape niciodat[. S[ =tii c[ are pe cineva =i caut[ pricin[ de desp[r\ire. Sunt rudele lui care-l tot ]ndeamn[ s[ fac[ o c[s[torie mai bogat[. Doar i-ai v[zut! To\i cu tr[suri, cu diamante. Aglae se duse la St[nic[: — I-ascult[, omule! ce te-a apucat? Ne r`de lumea! N-am eu destul[ sup[rare, de la o vreme ]ncoace, cu Simion, cu Titi, cu Costache, mi-a mai venit =i asta pe cap? Ce-ai cu fata? spune-mi! — Am explicat tot ce era de explicat! — Fleacuri! Dac[ Olimpia \i-a spus ceva, ori \i-a f[cut vreo sup[rare, spune-mi s[ =tiu =i eu, s[ =tie =i ea. Oamenii uit[, nu se du=m[nesc a=a, f[r[ sf`r=it. Ce fel de recuno=tin\[ e asta? Te-am \inut aproape numai eu, at`ta vreme, \i-am dat de m`ncare =i bani de buzunar, \i-am dat cas[, \i-am dat tot ce-ai vrut, mai mult dec`t copilului meu, fiindc[ n-ai avut nici o meserie. Acum, fiindc[ ai dat poate de bani, ]mi pl[te=ti cu mofturi? St[nic[ lu[ o atitudine demn[: — Doamn[, nimeni mai mult ca mine nu cultiv[ recuno=tin\a. +tiu tot ce-a\i f[cut pentru mine =i nu t[g[duiesc nimic, ]n mine se d[ o lupt[ dureroas[ ]ntre sentiment =i datorie. Sentimentul ]mi d[ br`nci c[tre aceea care a fost so\ia mea =i c[tre dumneata care mi-ai fost ca =i o mam[, iar datoria c[tre societate m[ ]ndeamn[ s[ caut fericirea paternit[\ii, de care sunt privat de la moartea lui Relu. }\i voi p[stra recuno=tin\[ etern[, iar Olimpiei respectul ce datoresc unei femei care mi-a fost scump[. Dar nu insista, nu c[uta s[ te folose=ti de sl[biciunea mea. Dumneata ]ns[\i ar trebui s[ m[ ]ncurajezi s[ fac ce fac. Aglae se exasper[:

475


G. C[linescu

—Eu s[ te ]ndemn s[ la=i pe Olimpia, dup[ ce te-am luat zdren\[ros?! — Doamn[! protest[ cu dignitate St[nic[. — Banditule! Aglae =i Olimpia consultar[ un avocat. Acesta le vorbi a=a: — F[r[ ]ndoial[ c[ doamna e aceea care are dreptate =i so\ul caut[ numai pricini de divor\. Motivele invocate sunt neserioase, ]n spe\[, fiindc[ nu se pot controla. Dar ce pute\i ob\ine? Cel mult divor\ul s[ se pronun\e ]n favoarea dumneavoastr[, c[ci alt[ cale nu e. Nu pute\i tr[i cu un om hot[r`t s[ divor\eze, care v[ va c[uta mereu pricini de ceart[. A=a c[ ]n loc de a v[ mai expune unor confrunt[ri penibile, e mai bine s[ consim\i\i. Alt[ cale, omene=te, nu v[d. Bunul-sim\ al avocatului era evident, =i Olimpia se decise s[ divor\eze. Bucuria lui St[nic[ fu a=a de mare, ]nc`t, ]nduio=at, ceru ]nvoirea s[-=i ia o ultim[ oar[ adio de la acelea care-i fuseser[ mam[ =i scump[ so\ie. I se r[spunse c[ va fi aruncat pe u=[ afar[, cu sergentul, ceea ce ]i d[du sentimentul c[ e o victim[. St[nic[ se ]mbr[c[ din ce ]n ce mai luxos =i, cer`nd deocamdat[ o tr[sur[ de la rudele sale, trecu m`ndru de c`teva ori pe strada Antim. Felix a=tept[ ca Otilia s[ spun[ ceva, dar fata t[cea ca =i mai ]nainte. I se p[ru nedelicat s[ mai deschid[ vorba, acum c`nd doliul era ]nc[ proasp[t. Fata =edea ]ncuiat[ ]n odaie =i p[rea c[ se plictise=te. }i era sil[ s[ ias[ ]n ora=, ]mbr[cat[ ]n negru, iar s[ ias[ altfel o ]mpiedica supersti\ia c[ f[cea un r[u. Se d[duse jos o dat[, s[ ]ncerce pianul, dar la prima not[ se ]nsp[im`nt[ de ecoul gol, ]nchise capacul =i renun\[. Acum ]=i cercet[, st`nd ]n mijlocul canapelei, toate nimicurile din odaie =i f[cea mormane, pe categorii. Intr[ odat[ la Felix, cu o fotografie a ei, f[cut[ la Paris: — Asta ai v[zut-o? — Nu! E foarte reu=it[. — |i-o dau \ie! Felix st[tu o clip[ nedumerit, ]nfrico=at s[ mul\umeasc[.

476


Enigma Otiliei

— Pentru ce mi-o dai? st[rui el. — A=a... credeam c[ \ii s[ ai fotografia mea. — O fotografie se d[ cuiva de care te despar\i, ca amintire! Otilia ]=i l[s[ m`inile sub\iri peste umerii lui Felix: — Nu, nu, nu \i-am dat-o pentru desp[r\ire. Mi-a venit a=a s[ \i-o dau! Felix ]i s[rut[ m`na ajuns[ ]n dreptul gurii =i Otilia ]l atinse u=or cu buzele pe obraz. T`n[rul se ]ntoarse =i apuc[ de m`ini pe fat[, ]ntr-un gest mai viu. Aceasta se ap[r[ bl`nd: — Felix, e p[cat acum, s[ fim cumin\i. Mai bine spune-mi ce f[ceai aici? Felix ]i ar[t[ groasele tratate. Otilia se uit[ ]n unul, r[sfoindu-l cu degetele ei sub\iri, =i zise: — Trebuie c[ munce=ti foarte mult! — Da, vreau cu orice chip s[ ies bine la examene! — +i ai s[ fii mul\i ani ocupat a=a? — C`\iva ani =i din ce ]n ce mai mult. Cu toate astea, adev[rata munc[ productiv[, =tiin\ific[ nu va ]ncepe dec`t dup[ ce voi termina studiile. Am de g`nd s[ m[ specializez, s[ devin un nume. Felix privi cu hot[r`re calm[, neorgolioas[ pe Otilia. Aceasta ]=i trecu degetele prin p[rul lui: — E foarte frumos ceea ce faci tu, te admir. C`nd m[ g`ndesc c[ al\ii la v`rsta ta, chiar =i f[r[ s[ aib[ viitorul asigurat, se \in de petreceri. — Dac[ ai =ti, Otilia, de ce energie sunt ]n stare, de ce abnega\ie, dac[ a= avea cui s[ ]nchin aceast[ for\[! Numai munca goal[ nu-mi ajunge, ]mi trebuie dragostea. — Dar dac[ eu ]\i spun: nu te iubesc dec`t pe tine =i, orice s-ar ]nt`mpla, tu r[m`i prietenul meu adev[rat, ai putea s[-\i realizezi idealurile? — Ce s[ se ]nt`mple? — +tiu eu? Parc[ putem s[ facem tot ce ne trece prin cap? — Putem! afirm[ d`rz Felix. Otilia ]i ]ncurc[ p[rul: — Po\i tu, acolo, ]n studiul t[u, ]n cariera ta b[rb[teasc[, dar sunt =i alte lucruri, care nu se pot, ]n via\[.

477


G. C[linescu

— Ce anume? Otilia schimb[ vorba: — C`\i ani ai tu, Felix, acum? Dou[zeci =i unu =i ceva! Nu? Felix consim\i cu capul. Fata ]l str`nse, u=or, de g`t: — Tu =tii c[ eu sunt mai b[tr`n[ dec`t tine? Da, [sta este tristul adev[r! — +i ce are a face? Crezi c[... asta e o piedic[... ]n... — A=! n-am vrut s[ spun asta! C`t e=ti de b[nuitor! Am spus doar c[ sunt b[tr`n[. — La v`rsta asta? Dar ai fizionomia unui copil. Otilia trecu ]n fa\a oglinzii =i se contempl[. Observa\ia lui Felix era ]ntemeiat[. Otilia avea fa\a neschimbat[, de totdeauna, =i nu p[rea mai mult de optsprezece ani. — Tu nu cuno=ti via\a, Felix, relu[ Otilia ideea, pentru o fat[, reu=ita ]n via\[ nu e o chestiune de studiu =i de energie. Admir inteligen\a =i voin\a ta de b[rbat, dar astea nu sunt bune =i pentru o femeie. Rostul femeii este s[ plac[, ]n afar[ de asta nu poate fi fericire! — Ai dreptate, a=a e, confirm[ Felix, ea trebuie s[ plac[ b[rbatului energic, ca s[-i dea gustul de a lupta. — Nu =tiu cui trebuie s[ plac[, =tiu ]ns[ c[ o femeie ignorat[ de b[rbat e un monstru. Prive=te la biata Aurica. Singura noastr[ form[ de inteligen\[, mai mult de instinct, e s[ nu pierdem cei c`\iva ani de existen\[, vreo zece ani cel mult. C`t crezi tu c[ mai am de tr[it, ]n ]n\elesul adev[rat al cuv`ntului? Cinci, =ase ani! Pe urm[, am s[ cap[t cearc[ne la ochi, zb`rcituri pe obraz, o s[ devin agitat[ ca Aurica, imposibil[. C`nd ai venit tu eram o feti\[, =i acum, dup[ at`t de scurt timp, sunt b[tr`n[. Tu nu te pricepi ]n lucrurile astea, Felix. Voi la dou[zeci =i unu de ani sunte\i copii, =i la treizeci de ani abia v[ ]nsura\i. C`nd voi avea treizeci de ani ]ns[, pentru mine a ]nceput declinul. Pascalopol (nu te sup[ra c[-i pronun\ numele) e cam de v`rsta tantei Aglae, =i el este elegant =i cu suflet t`n[r, =i te asigur c[ place la multe femei, iar Aglae e o bab[. Succesul nostru ]n via\[ e o chestiune de vitez[, iubite Felix. Ah, ce r[u ]mi st[ negrul, m[ ]nvine\e=te la fa\[.

478


Enigma Otiliei

Otilia d[du s[ plece. Dar mai ]nt`i ]ntreb[: — Tu e=ti ocupat, nu? — Ai nevoie de mine? Sunt la dispozi\ia ta! — Nu vreau nimic! Te-am ]ntrebat dac[ tu e=ti ]ntr-o epoc[ de studiu, c`nd trebuie s[ cite=ti mult, s[ lucrezi. — Asta, da! m[rturisi Felix. — Ei, bine, lucreaz[, e singurul mod de a-mi face pl[cere! Nu uita c[ mi-ai f[g[duit c[ vei face carier[! Otilia ]ncepu s[ ]mpart[ ]n dreapta =i ]n st`nga lucruri pe care nu le mai g[sea utile (=i aproape totul nu-i mai trebuia), =i Aurica avu lotul cel mai mare din aceast[ distribu\ie. — De ce-\i ]mpar\i lucrurile? ]ntreb[ Felix. — Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum, ilustrate, m[nu=i, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, dec`t rochiile de pe ea. +i astea ]nc[ trebuie s[ fie de ultima mod[. Din prad[ lu[ =i Aglae. Purt`nd m[nu=ile =i ciorapii Otiliei, m`ndr[ de acest mic desfr`u senil, nu ]nceta de a oc[r] pe fat[, din dou[ puncte de vedere: ]nt`i c[ cump[ra numai lucruri scumpe, ca =i c`nd ar fi milionar[, al doilea c[ nu e str`ng[toare =i arunc[ obiecte ]n bun[ stare. Plictisit[ de doliu, Otilia, ]ngenunchind ]ntr-o sear[ ]nainte de culcare ]n pat, se rug[ ]n g`nd astfel: „Papa, tu =tii bine c[ eu te iubesc, dar negrul nu-mi st[ bine. Tu m-ai l[sat totdeauna s[ m[-mbrac cum vreau =i m-ai ap[rat de al\ii, de ce vrei ca acum s[-mi fie sil[ de mine? Pentru tine n-are nici o ]nsemn[tate dac[ eu m[-mbrac ]n alb sau negru. +i ]ntr-un fel, =i-ntr-altul tot trist[ sunt f[r[ tine.“ Otilia ]=i f[cu cruce =i se culc[, iar a doua zi arunc[ doliul =i umbl[ dup[ jurnalele de mode. — Na, zise Aglae, z[rind-o pe fereastr[, \i-am spus eu c[ nu \ine doliul! „Papa ]n sus, papa ]n jos.’’ Toate numai maimu\[reli. Se vede c[ i-a dat Costache bani pe furi=, c[ altfel de unde-ar avea? }n fond Otilia se plictisea =i ar fi voit s[ ias[ ]n ora= ]nso\it[ de cineva. Se temea s[ nu-l tulbure pe Felix =i-l ]ntreb[ ]ntr-un chip cu totul vag:

479


G. C[linescu

— Ce de mai cite=ti! Ai s[ te-mboln[ve=ti. Se a=tepta ca Felix s[ r[spund[: „Dac[ vrei, pot ]ntrerupe pu\in lectura“. }ns[ Felix confirm[: — }ntr-adev[r, am mult de lucru! — Atunci, zise Otilia, te las s[-\i vezi de treab[. La mas[, fata ]l rug[ s[-i vorbeasc[ despre el, despre impresiile lui de la cursuri, ceea ce Felix f[cea, cu oarecare pruden\[, nevoind s[ fie pedant. Dar era grav ]n pasiune =i nu putea s[-=i ascund[ tulburarea sub frivolit[\i. Otilia ]i spuse: —Tu ai o profunditate care sperie o fat[. Dac[ ai =ti ce proaste suntem noi, fetele! — Te sperii pe tine? — Nu pe mine! Sperii pe orice fat[, ]n genere, fiindc[ fetele nu v[d departe =i n-au cultul m[re\iei, cum scrie ]n c[r\i. — M[ ironizezi! — Ah, nu! vorbesc de fetele comune, dac[ ai urm[ri s[ ai satisfac\iile m[runte. Sunt =i fete sublime. Dar fetele admir[ pe oamenii ca tine =i merg dup[ oameni ca St[nic[. — Mi-e indiferent. Nu voi iubi niciodat[ o fat[ seac[. Te iubesc pe tine, care e=ti frivol[ numai ]n aparen\[, dar ]n fond e=ti inteligent[ =i profund[. — Sunt =i eu ca toate fetele! Alt[ dat[, Otilia chem[ pe Felix l`ng[ ea =i-l supuse unui interogatoriu ]mbl`nzit cu ]mbr[\i=[ri: — Felix, stai aici, g`nde=te-te bine, =i numai dup[ ce te-ai g`ndit bine, atunci s[-mi r[spunzi. S[ presupunem c[ noi doi ne-am c[s[tori. — De ce „s[ presupunem“? — Fii serios =i ascult[. C`nd un lucru nu e ]nc[, se presupune. Ei bine, s[ presupunem c[ ne-am c[s[tori, crezi tu c[ am putea face asta a=a de cur`nd? — Pentru ce nu? — Pentru c[ e=ti legat de studiile tale, fiindc[ nu e=ti ]nc[ liber s[ faci ce vrei! Un t`n[r ca tine are nevoie de oarecare libertate, c`t[va vreme, ca s[ cunoasc[ via\a. E firesc. Dac[ ne-am c[s[tori acum, peste c`\iva ani, c`nd \i-ai face cariera, te-ai =i plictisi de via\a de familie.

480


Enigma Otiliei

— Niciodat[ nu m[ voi plictisi de tine! — N-am zis de mine, am zis de via\a de familie. C`nd vei fi liber =i vei ]ncepe s[ arunci ochii ]n jurul t[u, atunci ai s[ te sim\i legat. O so\ie, a=a ]mi ]nchipui, fiindc[ n-am nici o competen\[, trebuie s[ fie totdeauna o ultim[ alegere. — Cau\i fel de fel de pricini, fiindc[ nu m[ iube=ti. }n loc s[-mi spui neted. — Ba te iubesc. Nu m[-ntrerupe. +i eu, =i tu avem nevoie de pu\in[ zburd[lnicie, =i-\i spun sincer c[ o c[s[torie numaidec`t mi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem s[ lungim logodna c`\iva ani, =i, cum nu putem sta ]mpreun[ aici, s[ ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta, eu pentru pian, st[m acolo, studen\e=te, p`n[ ce ni se va na=te instinctul casnic. Felix drag[, te iubesc, dar vreau s[ mi se mai zic[ domni=oar[, e a=a de chic, s[ mi se dea ciocolat[ etc. Ia ]nchipuie-\i — „Doam