PARTEA I. OAMENII, PROBLEMELE Abia venea primăvara. Era încă frig și noi încărcam într-un portbagaj de Logan cutii cu seringi. Ziariștii nu știu niciodată cum își vor începe diminețile: se poate întâmpla să fii în holul unui hotel de cinci stele din Londra sau în casele fără acoperiș de la celălalt capăt al lumii. În dimineața aceasta, iată, încărcăm un portbagaj cu cutii cu seringi pentru consumatorii de droguri din Ferentari. Îi vom întâlni față către față pe oamenii aceștia, ne vom strânge unii altora mâinile, ne vom privi în ochi și ne vom vorbi, noi vom scrie cu pixul rânduri pe foi și vom încerca să înțelegem. Mergem la Centrul Caracuda, pe Aleea Livezilor. Dacă te uiți toată ziua pe imaginile de pe net, Aleea Livezilor curge printre blocuri pitice, într-o simfonie de antene parabolice, rufe atârnă spânzurate de sârme și oamenii par aruncați acolo, din întâmplare, între dealuri de gunoaie. Bun-venit în ghetou! În realitate, caracuda e un pește din familia Cyprinidae, înrudit cu carasul. El nu trebuie confundat, avertiează specialiștii, cu baracuda. Caracuda trăiește îndeobște în bălți, oricum în ape bogate în mâl. În realitate, Caracuda a fost un om-legendă. Și legenda spune că el a fost ba pește de femei, în apele tulburi ale altui cartier (căci, ei bine da, Caracuda nici măcar n-ar fi rezidat în Ferentari!), ba un hoț respectat pentru abilitatea de a ușura oamenii de povara portofelelor, ba un smardoi care a urcat în ierarhii pe baza curajului vecin cu nebunia, că nu era pe treaba lui. Cu siguranță, însă, el a fost unul dintre primii consumatori de droguri din țara noastră, după Revoluție. Nimeni nu mai știe când a dispărut Caracuda din oraș și nici unde s-a dus. Circulă trei variante. Prima e că e în Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord, unde nu mai face fapte, e curat, muncește, s-a făcut om serios și e mândru că un “întreg spital” îi poartă numele. A doua e că a căzut la pușcărie pe afară. A treia e că pur și simplu a murit. Toate s-ar putea dovedi false. Din 2012, Caracuda mai înseamnă ceva: Asociația Carusel a dat numele său centrului dedicat reducerii riscului asociat consumului de droguri injectabile.
Bogdan. Loganul trece tremurând pe lângă Cimitirul Reînvierii, lăsăm în urmă mahalaua Teilor cu asfaltul ei relativ, mai avem puțin și ajungem în Obor. Și Bogdan Suciu conduce grăbit, ca un indiscutabil om de acțiune. E greu să îți imaginezi Centrul Caracuda fără acest bărbat trecut de jumătatea anilor 30. Vorbește la fel cum conduce: ca un om care nu are timp de pierdut cu acolade inutile. Bogdan știe care e treaba pe stradă. S-a drogat și el. De toate a băgat – și marijuana, și heroină, și cocaină. “Legalele”, când a fost nebunia aia cu “legalele”, nu i-au plăcut. S-a luat târziu, la peste douăzeci de ani, dintr-o prostie. Mai exact: pentru o gagică din cartier, din Colentina. A zis că să fie el teribil. Nu vrea să ne spună dacă, apucându-se de droguri, a ajuns la inima fetei, are și el dreptul la secrete. Bogdan nu o arde pe parabole și d-astea. E franc. Heroina - aia te rupe. E greu, greu de tot să scapi. Când a încercat tratamentul substitutiv cu metadonă, la primul test negativ la heroină l-au scos din tratament, așa că a cumpărat metadonă de pe piața neagră, ca să nu se întoarcă la belea. Ar trebui să înțeleagă toată lumea că la un dependent de droguri recăderea e ceva normal, dar autoritățile nu înțeleg, și chiar când are omul nevoie mai mare de ajutor, tu atunci îl dai pe ușă afară.
PAȘi
pagina 31