Starea de sine
Fiorul
Se năştea o furie înăbuşită fără să priceapă nimic. În noaptea fără vânt, pierdut în nălucirea dorinţei plină de neastâmpăr, cerul îşi scutura stelele înşirate cu o plăcere stranie şi statornică. Începea să se întărâte cu mintea tulburată. În fiorul ce-l furnica, nu era în stare să gândească.
125