Page 37

GÂNDURI Depinde cît de bine ne simţim noi cu noi înşine, cât de mult ne acceptăm cu tot ceea ce suntem, cât de multe întrebări sau nelămuriri avem a ne adresa, cât de mult suntem dispuşi a afla şi cât de împăcaţi suntem cu faptul că sunt lucruri, fapte, gesturi, sentimente, stări de a fi sau entităţi pe care nu le înţelegem oricât de mult am vrea să le cuprindem cu mintea noastră, să le scriem cu mâna noastră. Sunt acele momente din viaţă în care te opreşti din ceea ce faci, pentru a continua cu altceva... sunt acele momente în care vezi dacă ceea ce ai făcut ai făcut bine şi îţi creionezi un ideal din

ceea ce vrei să faci... Dacă în aceste momente te vei simţi împăcată cu tine, vei accepta viaţa aşa cum este, ca un dar, vei înceta să te concentrezi mai puţin asupra întrebărilor, asupra găsirii răspunsurilor, asupra acţiunilor, a faptelor... abia atunci mâna ta va fi mai sigură... căci mai sigură îţi va fi mintea... căci sufletul tău ar fi liber să zburde neîngrădit de ceea ce limitele impuse de minte, limitată la rândul ei de o mână...” (rescriere după un mic fragment din Vrăjitoarea din Portobello, de Paulo Cuelho)

principii [i valori În viaţă avem multe spaţii albe. Dar acestea sunt spaţii de care fiecare dintre noi încearcă să fugă, pe care încearcă să le micşoreze, să le elimine, să le scadă din importanţă, toate astea prin mai multe feluri: făcând atât de multe încât să nu avem timp să luăm o pauză... ocupându-ne fiecare moment ba cu o melodie, ba cu o carte, ba cu un prieten, ba pierzându-ne în aglomeraţia din autobuz sau în discuţia despre fotbal, vedete sau meteo cu prima persoană gata să ne asculte, evitând să rămânem vreodată singuri doar cu noi înşine, evitând să ne simţim îndemnaţi, forţaţi a ne asculta pe noi înşine, a ne înţelege şi a ne accepta, cu minusuri, cu plusuri, cu calităţi, cu defecte, cu credinţe şi cu necredinţe... Din fericire, facem parte dintr-o mişcare care promovează dezvoltarea proprie prin provocare, prin provocare la orice nivel: în relaţie cu cel de lângă noi, în relaţie cu noi înşine şi în relaţie cu Dumnezeu. O mişcare care ne provoacă mai întâi a fi şi apoi a face... o mişcare care pune accentul atât pe spaţiul alb, cât şi pe ceea ce scriem... Cercetaşule, nu te opri niciodată la a avea o relaţie bună doar cu cel de lângă tine sau la a avea o relaţie bună doar cu tine însuţi sau la a avea o relaţie bună doar cu Dumnezeu, uitând de una sau de cealaltă! Nu te opri, căci altfel, în spaţiile albe nu vei găsi altceva decât gol, nelinişte, nemulţumire, neînţelegere, necredinţe ... Cercetaşule, nu uita: bucuria vine prin aceste spaţii albe! Adrian Secal

www.infoscout.ro

37

http://www.infoscout.ro/docman_docs/infoscout_15_mai2009  

http://www.infoscout.ro/docman_docs/infoscout_15_mai2009.pdf

http://www.infoscout.ro/docman_docs/infoscout_15_mai2009  

http://www.infoscout.ro/docman_docs/infoscout_15_mai2009.pdf

Advertisement