Informaţia de Hunedoara
NOTE
RCS & RDS lansează cea mai mare viteză pentru internet în România, 1Gbps Începând cu luna noiembrie, RCS & RDS, furnizorul numărul 1 pe piața de internet din România, va oferi abonaților săi internet cu viteze de până la 500 Mbps și 1 Gbps (1000 Mbps), în abonamentele Digi Net Fiberlink 500 și Digi Net Fiberlink 1000, în valoare de 49 lei, respectiv 59 lei, TVA inclus. Prin această ofertă, RCS & RDS este liderul incontestabil al vitezelor de Internet pe piața din țara noastră, oferind, cu o acoperire semnificativă, internetul fix cu: - cea mai mare viteză de download și de upload; - cel mai mic preț pentru astfel de viteze; - cea mai bună acoperire la nivel național. Abonamentele se adresează clienților persoane fizice și pot fi oferite de către companie în rețelele sale din toată țara, în peste 150 de localități, în zonele urbane, dar și în cele perferice și rurale, ca urmare a investițiilor continue în noi tehnologii și în extinderile permanente ale rețelelor de fibră optică. „Cu această ofertă vrem să pregătim utilizatorii pentru viitor. Informația ajunge în dispozitivele utilizatorilor de până la 10 ori mai rapid decât până acum, iar internauții au practic acces, în acest moment, la viteze ce le vor asigura nevoile actuale și viitoare de comunicare. Cu noile Fiberlink 500 și Fiberlink 1000, ce permit acces la viteze de download de până la 500 Mbps, respectiv până la 1000 Mbps, abonații Digi se conectează astăzi la viteza viitorului!”, spune Valentin Popoviciu, director dezvoltare al RCS & RDS.
NOTE
ȘTIINȚĂ - TEHNOLOGIE
Pagina 12
NOBEL 2013 François Englert şi Peter Ware Higgs, laureaţi pentru fizică Cercetătorii François Englert şi Peter Ware Higgs au primit, marţi, premiul Nobel pentru fizică pe 2013, informează site-ul oficial al prestigioaselor distincţii. Comitetul Nobel i-a recompensat pe cercetătorul belgian François Englert şi pe cel britanic Peter W. Higgs pentru "descoperirea teoretică a mecanismului care contribuie la o mai bună înţelegere a originii masei particulelor subatomice, care a fost confirmată recent prin descoperirea acestei particule fundamentale prezise, realizată de experimentele ATLAS şi CMS cu ajutorul acceleratorului de particule (Large Hadron Collider) de la CERN". François Englert şi Peter W. Higgs au primit premiul Nobel pentru fizică pe anul 2013 pentru teoria lor care descrie felul în care particulele capătă masă. În 1964, cei doi savanţi au propus această teorie independent unul de celălalt (François Englert a conceput teoria alături de colegul său Robert Brout, decedat în 2011).
În 2012, ideile lor au fost confirmate de descoperirea aşa-numitei particule a lui Higgs de către savanţii de la laboratorul CERN de lângă Geneva, în Elveţia. Teoria premiată cu Nobel în acest an reprezintă o parte centrală a Modelului Standard din fizica particulelor, care descrie felul în care Universul este alcătuit. Potrivit Modelului Standard, orice lucru din Univers - de la flori şi oameni şi până la planete şi stele - sunt alcătuite doar din câteva elemente de bază: particule de materie. Aceste particule sunt guvernate de forţe care se asigură că totul funcţionează aşa cum trebuie. Întregul Model Standard se bazează, totodată, pe existenţa unui tip special de particule: particula sau bosonul lui Higgs. Această particulă îşi are originea în câmpul invizibil care umple tot spaţiul. Chiar şi atunci când Universul pare să fie vid, acel câmp este acolo. Fără el, nu am exista, pentru că din contactul cu acest câmp particulele îşi dobândesc masa. Teoria propusă de François Englert şi Peter W. Higgs a descris acest proces. În iulie 2012, CERN (Organizaţia
Laureaţii pentru chimie Premiul Nobel pentru chimie pe 2013 a fost atribuit cercetătorilor Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel, a anunţat, miercuri, Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţă din Suedia, potrivit site-ului oficial al prestigioaselor distincţii. Cei trei cercetători au fost recompensaţi "pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe", a precizat Comitetul Nobel. În trecut, chimiştii obişnuiau să creeze modele de molecule folosind bile din plastic unite prin beţişoare. În zilele noastre, modelarea este realizată cu ajutorul computerelor. În anii 1970, Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel au pus bazele puternicelor programe care sunt folosite astăzi pentru a înţelege şi a prezice procesele chimice. Modelele computerizate care reflectă fenomene din viaţa reală au devenit cruciale pentru marile descoperiri făcute în chimie în zilele noastre. Reacţiile chimice se produc cu viteze extrem de mari. Într-o fracţiune dintr-o milisecundă, electronii "sar" de la un nucleu atomic la un altul. Chimia clasică a întâmpinat dificultăţi serioase în a ţine pasul cu aceste viteze de reacţie. Virtual, este imposibil să realizezi o hartă cu toţi acei paşi mici care sunt făcuţi în timpul unui proces chimic. Folosind metodele care au fost recompensate miercuri cu premiul Nobel pentru chimie, oamenii de ştiinţă din zilele noastre reuşesc cu ajutorul computerelor să dezvăluie procese chimice, precum purificarea catalitică a gazelor de eşapament şi fotosinteza. Modelele dezvoltate de Karplus,
Levitt şi Warshel sunt revoluţionare prin faptul că ele au reuşit să facă fizica clasică a lui Newton să funcţioneze în acelaşi timp cu fizica cuantică, care este fundamental diferită. Înainte de descoperirile celor trei savanţi, chimiştii trebuiau să aleagă pentru modelele lor principii care erau valabile doar într-una dintre cele două arii ale fizicii. Martin Karplus are cetăţenie americană şi austriacă. Născut în 1930, la Viena, a obţinut diploma de doctorat în 1953, la California Institute of Technology. Este profesor la Universitatea din Strasbourg şi profesor emerit la catedra de Chimie a Universităţii Harvard din Statele Unite. Michael Levitt are cetăţenie americană şi britanică. Născut în 1947, la Pretoria, în Africa de Sud, a obţinut doctoratul în 1971, la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, şi predă la Facultatea de medicină a Universităţii Stanford din Statele Unite. Arieh Warshel are cetăţenie americană şi israeliană. Născut în 1940, în kibbutzul Sde-Nahum din Israel, a obţinut doctoratul în 1969, la Weizmann Institute of Science din Rehovot, Israel. Este profesor emerit la Universitatea Southern California din Los Angeles. În 2012, premiul Nobel pentru chimie a revenit cercetătorilor americani Brian K. Kobilka şi Robert J. Lefkowitz, pentru descoperiri de o importanţă covârşitoare privind activităţile unei importante familii de receptori - receptorii cuplaţi cu proteina G (RCPG) -, considerată cea mai mare familie de receptori celulari de suprafaţă.
europeană pentru cercetări nucleare) a anunţat că a descoperit "probabil" celebrul boson Higgs, confirmând teoria fizicienilor. François Englert are cetăţenie belgiană şi s-a născut în 1932, în oraşul Etterbeek. A obţinut diploma de doctor în fizică la Universitatea Liberă din Bruxelles şi este profesor emerit la aceeaşi instituţie de învăţământ superior. Peter W. Higgs s-a născut în 1929, în localitatea Newcastle upon Tyne din
Marea Britanie. A obţinut doctoratul, în 1954, la King's College din cadrul Universităţii din Londra şi este profesor emerit la Universitatea Edinburgh. În 2012, câştigătorii premiului Nobel pentru fizică au fost cercetătorul francez Serge Haroche şi cel american David J. Wineland. Cei doi savanţi au fost recompensaţi pentru metodele lor experimentale inovatoare care permit măsurarea şi manipularea sistemelor cuantice individuale.
Laureații pentru medicină Cercetătorii James E. Rothman, Randy W. Schekman şi Thomas C. Südhof au fost recompensaţi, luni, cu premiul Nobel pentru medicină pe 2013, informează site-ul oficial al prestigioaselor distincţii. Americanii James E. Rothman şi Randy W. Schekman şi germanul Thomas C. Südhof au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru medicină pe 2013 pentru "descoperirile lor în domeniul sistemului care reglează traficul intracelular, un sistem major de transport din celulele noastre", potrivit comunicatului publicat pe site-ul nobelprize.org. Cei trei cercetători au fost recompensaţi pentru descoperirea sistemului de transport din interiorul celulei, graţie căruia "moleculele sunt transportate în celulă în locul potrivit, la momentul potrivit", se afirmă în comunicatul Comitetului Nobel. Fiecare celulă este o "uzină" care produce şi exportă molecule. De exemplu, insulina este sintetizată şi eliberată în fluxul sangvin, iar o serie de semnale chimice, denumite neurotransmiţători, sunt transmise de la o celulă nervoasă la alta. Aceste molecule sunt transportate în celulă în mici "pachete", denumite "vezicule". Cei trei laureaţi ai premiului Nobel pentru medicină din 2013 au descoperit principiile moleculare care guvernează felul în care acest "cargo" este condus la locul potrivit şi la momentul potrivit, în celulă. Randy Schekman a descoperit un set de gene care reglează traficul acelor vezicule. James E. Rothman a descoperit proteina care permite veziculelor să fuzioneze cu "ţintele" lor, pentru a se putea face transferul cargoului. Thomas Südhof a descoperit felul în care semnalele chimice instruiesc veziculele să "basculeze" încărcătura pe care o transportă cu mare precizie. Cei trei cercetători au dezvăluit în premieră extrem de precisul sistem de control care administrează transportul şi livrarea cargoului celular. Perturbaţiile din acest sistem au efecte grave şi pot duce la declanşarea unor boli severe, precum maladiile neurodegenerative, diabetul şi bolile imunitare. James E. Rothman s-a născut în
1950, în Haverhill, în statul american Massachusetts. Şi-a obţinut doctoratul la Harvard Medical School, în 1976, şi a făcut studii postdoctorat la Massachusetts Institute of Technology. În 1978, s-a transferat la Stanford University of California, unde a început să studieze sistemul de transport intracelular. A lucrat şi la Universitatea Princeton, Memorial Sloan-Kettering Cancer Institute şi la Universitatea Columbia. În 2008, s-a alăturat corpului profesoral de la Universitatea Yale din New Haven, unde este profesor şi preşedintele Departamentului de Biologie Celulară. Randy W. Schekman s-a născut în 1948, în oraşul St. Paul din statul american Minnesota, a studiat la Universitatea California din Los Angeles şi la Universitatea Stanford, unde şi-a obţinut doctoratul în 1974, sub coordonarea profesorului Arthur Kornberg, recompensat cu premiul Nobel în 1959, în acelaşi departament în care James E. Rothman a studiat câţiva ani mai târziu. În 1976, Schekman s-a transferat la Universitatea California din Berkeley, unde este profesor titular la catedra de Biologie moleculară şi celulară. Schekman este şi membru corespondent al Howard Hughes Medical Institute. Thomas C. Südhof s-a născut în 1955, în oraşul german Göttingen. A studiat la Universitatea Georg-August din Göttingen, unde şi-a luat doctoratul în medicină în 1982 şi doctoratul în neurochimie în acelaşi an. În 1983, s-a transferat la Southwestern Medical Center de la Universitatea Texas din Dallas şi s-a înscris la studii postdoctorale alături de Michael Brown şi Joseph Goldstein (care au primit premiul Nobel pentru medicină în 1985). Thomas C. Südhof a devenit membru corespondent al Howard Hughes Medical Institute în 1991 şi a devenit profesor de Fiziologie moleculară şi celulară la Universitatea Stanford în anul 2008. Anul trecut, premiul Nobel pentru medicină a revenit cercetătorilor John B. Gurdon (Marea Britanie) şi Shinya Yamanaka (Japonia), pentru cercetările lor în domeniul reprogramării nucleare, o tehnică ce permite transformarea celulelor adulte în celule suşă, capabile să se dezvolte în orice tip de ţesut în corpul uman.