a product message image
{' '} {' '}
Limited time offer
SAVE % on your upgrade

Page 1


CUPRINS EDIÞIA 18 Agricultură-culturA MArE Pregătirea terenurilor pentru cultura porumbului în condiţii de durabilitate

24

la crearea unei noi culturi agricole, mai ales dacă pe ea vor fi cultivate cereale sau, ca în cazul de faţă, porumb, trebuie să fie implementate anumite acțiuni, pentru a asigura succesul pe termen lung a culturii.

Agricultură-lEguMicultură Serele autonome şi inteligenţa artificială, un pas spre viitorul horticulturii

34

Specialiştii uneia dintre cele mai mari universităţi din lume, specializată pe agrozootehnie, adică, Universitatea Wageningen, din Danemarca, împreună cu o echipă internaţională de cercetători, studiază dezvoltarea serelor autonome cu effect de seră, supravegheate de inteligenţa artificială

ZOOtEHNiE-crEȘtErEA ANiMAlElOr Creşterea hibernală a găinilor ouătoare

54

ZOOtEHNiE-NutriȚiE Creșterea eficienței extrudării furajelor

56

Agricultură-Viticultură Calcularea şi gestionarea pierderilor din viticultură, cauzate de frig Vătămările de iarnă determină pierderi directe semnificative în producția de struguri și chiar pierderi mai mari în producția de vin, mai ales dacă vorbim despre soiuri de valoare.

Agricultură-PrOtEcŢiA PlANtElOr Comisia Europeană: Produsele de protecţie a plantelor şi schimbările climatice

46

Potrivit Comisiei Europene care a dat publicităţii în această vară documentul ÒFarming and plant protecion productsÓ, securitatea alimentară și alimentele sănătoase pentru 11 miliarde de persoane, până în anul 2100, este una dintre cele mai mari provocări ale acestui secol

Presați de creșterea constantă a prețurilor mărfurilor pentru furaje și de stagnarea prețurilor de vânzare a produselor animale, fermierii se străduiesc an de an să reducă toate costurile de producție.

ZOOtEHNiE-SăNătAtE Evitarea afecţiunilor pectorale la puii broiler

66 44

În creşterea găinilor, pot fi aplicate tehnologii de întreţinere foarte variate, mai ales prin gradul în care realizează satisfacerea cerinţelor faţă de condiţiile de întreţinere şi prin măsura în care corespund cerinţelor de ordin economic.

În ultimii ani, a existat o explozie de cercetări privind anomaliile musculare la puii broilerului comercial, boala „pieptului de lemn” fiind cea mai semnificativă din punct de vedere economic.

SMART FARMING Provocări în implementarea Agri High-Tech

72

Conform unui raport al McKinsey & Company, dacă lumea noastră va continua să se dezvolte așa cum o face acum, în ritmul actual, până în anul 2050, cererea de culturi se va dubla, cel puțin.

MAȘiNi, utilAJE, EcHiPAMENtE Evoluţia pieţei europene a utilajelor agricole

84

Până în 2030, agricultura lumii se va confrunta cu o provocare formidabilă: producerea mai multor alimente, furaje, fibre și combustibili avansați alternativi, pentru o populație mondială în creștere, din mai puține resurse şi într-o manieră durabilă la prețuri accesibile.

ZOOtEHNiE-crEȘtErEA ANiMAlElOr Cooperativa, soluţia de succes a fermelor, oriunde ar fi ele

iNPut-uri Impactul programului de revizuire al UE asupra biopesticidelor

48

90

A câștiga bani din bovinele pentru lapte funcționează la fel, indiferent unde vă aßați în lume. Păstrați vacile sănătoase și tratați-le înainte de a se îmbolnăvi, obțineți un preț peste medie a laptelui și controlați-vă costurile și finanțarea.

2 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Pusă în fața ecuației Fermier + Hrană + Mediu = Durabilitate, Uniunea Europeană a lansat o revizuire la nivelul întregii comunități pentru aproximativ toate cele 1000 de substanțe active utilizate în Protecția plantelor.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 3


Agricultură cuLtura mare

4 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


EDitOriAl

B-dul Nicolae Titulescu nr.143, sector 1, Bucureºti Tel/Fax: +4 021 223 25 21 - Email: office@infogroup.ro Web: www.infoFERMA.ro.

sCHimBare de ParadiGmă

Echipa de redacþie Editor: infogrOuP MEDiA iNVESt Srl Director Editorial: ilie StOiAN stoian@infogroup.ro

Colaboratori:

Maria Demetriad Miruna Sorescu Vasile Dusa Nora Marin Mircea Demeter

Ilie Stoian

Nu știm câți dintre fermierii României sunt conștienți de perioada pe care o traversăm cu toții și ce presupune ea. Nu, nu ne referim nici la schimbarea ministrului Agriculturii și nici la cele cotidiene, din activitatea fiecăruia, fie că lucrează în zona vegetală, fie în zootehnie, tehnologie agroculă etc., ci la cu totul altceva care pare, așa, ÒundevaÒ, Òplutind în alt spațiuÒ, străin de tarlalele noastre. Ei, bine, nu e așa. În această toamnă, noua echipă a Comisiei Europene s-a instalat, după ce, anterior, noul ÒsetÒ de europarlamentari s-au instalat și ei, la Bruxelles. Odată cu ei, s-a trecut la elaborarea noilor politici. În ceea ce privește agricultura, ele anunță schimbarea de paradigmă: Pe de o parte, noua filosofie a Politicii Agrare Comune stipulează clar: Accentul trebuie pus pe performanță, în detrimentul calității, dar calitatea și siguranța ori sănătatea animală sunt subînțelese, ca probleme deja rezolvate. E drept, ÒrezolvateÒ doar în mintea celor de la Bruxelles, dar, dacă așa au anunțat, aia e! Apoi, schimbarea de paradigmă vizează direct plafonarea acordării subvențiilor, lucru contestat de marii fermieri din România, dar nu numai. Cu toate acestea, dinspre Parlamentul European și dinspre Comisia Europeană, veștile legate de această temă nu au darul să-i mulțumească. Și, sinceri să fim, nici nu au dreptate în contestațiile lor, pentru că nu e moral să subvenționezi exportul de materie primă, sporind în mod artificial profitul traderilor, mărit la rându-i de retorsiunea TVA-ului. Tot ca schimbare de paradigmă vine și anunțul clar, făcut de Comsia Europeană, privind cele două mari condiționalități pentru acordarea fondurilor europene. Prima, vorbește despre obligativitatea investirii unui procent de 40 % din sumele alocate, pentru priecte de mediu și dezvoltare durabilă. A doua, vorbește despre condiționarea acordării fondurilor europene de respectarea principiilor statului de drept.

Marketing&Publicitate: infoGROUP MEDIA INVEST

Layout & DTP

Viorel Rucãreanu viorel@infogroup.ro

Difuzare ºi abonamente office@infogroup.ro

IT:

Tiberiu Voicu tibi@infogroup.ro

Tipar:

infoGROUP MEDIA INVEST Tel/Fax: +4 021 223 25 21

Toate drepturile de autor aparþin editorului. Nici o parte din aceastã publicaþie nu poate fi reprodusã, arhivatã sau transmisã prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, înregistrare video, fãrã acordul prealabil scris al editorului. Drepturile asupra numelui ºi siglei infoFERMA aparþin Societãþii Comerciale INFOGROUP SRl.

Distribuþie

Ei, bine, sunt fermierii României conștienți de aceste lucruri? Sunt ei conștienți de importanța lor? Sunt conștienți că, dacă nu le au în vedere încă de pe acum, nu mai târziu, sau Òcând le-o veni vremeaÒ, pentru a-și reorganiza activitatea potrivit acestor realități anunțate mai sus, vor ieși din competiție? Din păcate, nu credem. Fermierul român este mult prea ancorat în prezent. Cum spuneam altădată, fermierul român are mentalitatea lunii martie, adică, Òsă dea loboda, că pe umră mă descurc eu!Ò Ei, bine, nu se va descurca. Mai mult, va fi eliminat din joc de fermierii occidentali, care pun preț pe viitor. Iar viitorul înseamnă a ține pasul cu mersul vremii și chiar, a anticipa ce va urma.

infoFERMA este o revistã gratuitã care apare anual, destinatã specialiºtilor din agriculturã ºi zootehnie. Editorul îºi rezervã dreptul de a determina categoriile de cititori care primesc revista gratuit. Nicio parte a revistei nu poate fi reprodusã sau transmisã în orice formã sau pe orice dispozitiv electronic sau mecanic, inclusiv fotografiere, înregistrare sau informaþie înmagazinatã sau prin sistemul de redare, fãrã acordul scris al editorului.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 5


ªTIRI ParlameNtul euroPeaN se oPuNe BreVetării PlaNtelor oBțiNute PriN metode Naturale Deputații europeni au votat în favoarea unei rezoluții care spune că plantele obținute prin proceduri de selecție tradiționale, precum încrucișarea și selecția, nu trebuie să fie brevetabile. Deputații se tem că brevetarea soiurilor de plante naturale ar concentra materialul de reproducere a plantelor în mâinile câtorva companii multinaționale puternice. Pierderea varietății genetice ar putea, la rândul său, să pună în pericol siguranța alimentară și să crească prețurile la produsele alimentare. Controversa se derulează pe fondul a două cazuri în care Oficiul European de Brevete (OEB) a acordat brevete unui soi de roșii cu conținut redus de apă și unui soi de broccoli anticancerigen, care au fost obținute prin încrucișare și selecție, fără manipulare genetică. După o rezoluție a Parlamentului din 2015 și o intervenție a Comisiei din 2016, cazurile sunt discutate în instanță de apel la OEB. Data limită pentru prezentarea declarațiilor scrise este 1 octombrie. Brevetele sunt o formă de proprietate intelectuală care dă proprietarului dreptul de

6 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

a interzice altora să utilizeze sau să vândă invenția lui; acestea sunt un instrument de încurajare a investițiilor în inovare invențiile brevetabile trebuie să fie noi, inventive și aplicabile la nivel industrial. Convenția privind brevetul european acordă o excepție de la brevetabilitatea Òsoiurilor de plante sau animale sau procedurilor esențial biologice pentru producerea plantelor sau animalelorÒ cu toate acestea, excepția exclude procedurile microbiologice și produsele lor finale; controversa legată de brevetabilitatea soiurilor de plante obținute în mod natural provine din diferitele interpretări ale acestei excepții.

Excepția amelioratorului de plante Scopul ameliorării plantelor este de a crea soiuri de plante noi, mai rezistente, mai productive și de mai bună calitate. Inovația în domeniu este esențială pentru a garanta o producție alimentară suficientă la prețuri rezonabile, în special cu schimbarea condițiilor de mediu provocate de schimbările climatice. În mod tradițional, amelioratorii de plante au reușit să-și protejeze soiurile de plante prin dreptul de proprietate asupra soiurilor de plante. Principala diferență față de brevetare este că dreptul de proprietate asupra soiurilor de plante nu împiedică alți fermieri să folosească soiurile protejate pentru reproducerea și dezvoltarea viitoare a soiurilor noi.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 7


Agricultură cuLtura mare

ªTIRI

ultimele date de depunere a Proiectelor de fiNaNțare Pe 2019 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea de Management a Programului Național de Dezvoltare Rurală reamintește celor interesați perioadele de depunere a proiectelor pentru următoarele submăsuri din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, astfel: - 1 - Prime pentru asigurarea culturilor, a animalelor şi a plantelor - Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 01 aprilie 2019- 30 noiembrie 2019 - 2GBERMINIMIS - Sprijin pentru servicii de consultanță în vederea implementării proiectelor de investiții pentru procesarea și marketingul produselor agricole în vederea obținerii de produse neagricole, Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 17 iunie 2019 -31 decembrie 2019 - 1 - Înființarea grupurilor de producători - Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 26 iunie 2019- 30 septembrie 2019 - 1a - Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 26 iunie 2019- 30 septembrie 2019 - 3 - Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici - Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 22 iulie - 31 decembrie 2019 - 2a - Investiții pentru procesarea și marketingul produselor din sectorul pomicol - Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 19 august 2019 - 31 ianuarie 2020 - 3 - Pregătirea și implementarea activităților de cooperare ale Grupurilor de Acțiune locală - Componenta A ÒAsistență tehnică pregătitoare, pentru proiectele de cooperare ale GAl-urilor selectateÒ - Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este19 august 2019 - 31 ianuarie 2020 - 1- Împăduriri și crearea de suprafeţe împădurite - Perioada de depunere proiecte conform anunțului de lansare este 16 septembrie 2019 - 13 decembrie 2019 Precizăm că perioada de depunere a proiectelor pentru submăsura 1.2 - Sprijin pentru activități demonstrative și de informare acțiuni de informare pentru fermieri, deschisă în 2018 este încă activă. la nivelul AM PNDR se analizează oportunitatea lansării la finalul anului 2019 sau începutul anului viitor de noi submăsuri. Anunțurile de primire proiecte, precum și ghidurile solicitantului se vor putea accesa site-ul ministerului si pe cel al APIA.

lucrările la caNalul siret-BărăGaN Vor ÎNcePe ÎN martie 2020 Directorul general ANIF, Florin Barbu, este optimist cu privire la începerea lucrărilor la Canalul Siret-Bărăgan. Într-un interviu acordat Agerpres, acesta a declarat că se va finaliza proiectarea și licitația pentru construcții montaj, astfel încât lucrările să înceapă pe 30 martie 2020. Acesta a mai precizat că discuțiile cu Unitățile Administrativ Teritoriale și cu fermierii din zonă sunt avansate, iar un miliard de euro ar fi de ajuns pentru întregul proiect, incluzând sistemele de irigații. ÒProgramul de reabilitare a infrastructurii de irigaţii prevede 2 milioane de hectare. Noi avem în prezent aproape 58 de amenajări pe care sunt şantiere deschise pentru 1,4 milioane de hectare. În noiembrie deschidem încă 22 de şantiere pentru a acoperi diferenţa de 600.000 de hectare pentru reabilitarea celor 2 milioane de hectare din programul de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii. În anul 2019 au avut puse la dispoziţia fermierilor 1,4 milioane de hectare şi 2.000 de kilometri de canale. După reabilitarea care s-a efectuat în acest an vom putea pune la dispoziţie pentru anul 2020 aproape 1,6 milioane de hectare şi 2.200 kilometri de canale cu apăÒ. Acesta a mai precizat că, anul acesta, au fost contractate aproape un milion de hectare pentru irigare și au fost irigate până în prezent 660.000 de hectare, sperând ca aceasta să mai crească cu încă 120.000 de hectare până la sfârșitul lunii noiembrie. Anul trecut, suprafața irigată a fost de 622.000 de hectare. În privința sumelor atrase prin PNDR 2020 pentru infrastructura secundară de irigații, Florin Bratu a precizat că au fost atrași aproape toți banii, adică 320 de milioane de euro. ÒVrem ca la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie să mai deschidem o sesiune, pentru că mai avem o rămăşiţă de 60 de milioane de euro tot pe infrastructura secundară - reabilitare şi echipamente de irigat. Numai anul acesta am avizat 200 de proiecte pe aproape 200 de milioane euro. Am înţeles că s-au semnat contractele de finanţare de către AFIR, în proporţie de 70% - 80%, sunt deja puse în Sistemul de Achiziţii Publice şi vor fi licitate. Cred că în primăvară va începe şi tranşa din 2018 şi 2019 pe cele 200 de milioane euro.Ò Florin Barbu a mai spus că Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare face demersuri pentru a deveni eligibilă să atragă fonduri europene pe noul PNDR - Programul Național Strategic 2021-2027, pentru reabilitarea amenajărilor de desecare din România. Revenind la Canalul Siret-Bărăgan, șeful ANIF a mai făcut precizări cu privire la suprafața care se irigă în acest moment din Canal și la cât s-ar ajunge după finalizarea investiției. ÒÎn momentul de faţă se irigă 600 de hectare din staţia de la Haret, din 2.000 de hectare cât ar putea deservi şi avem şi o extindere până la 3.000 de hectare pe zona Vrancea, tot pe această staţie. Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a preluat 50 de kilometri din Canalul Siret-Bărăgan, pe care trebuie să-i facem. În 2023, cei 50 de kilometri, dacă vor fi alocate toate sumele din punct de vedere tehnic şi al lucrărilor şi al infrastructurii vor fi finalizate. Pentru diferenţa de amenajare, până la 149 de kilometri, Guvernul vrea să facă un parteneriat public-privat. Aceasta a fost ultima discuţieÒ.

8 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 9


ªTIRI

memorandum româno-CHineZ privind Cooperarea În domeniul Carantinei plantelor Daniel Dumitru Botănoiu, secretar de stat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a primit marți, 24 septembrie 2019, o delegație a Administrației Generale a Vămilor din Republica Populară Chineză, condusă de domnul Wang lingjun, vice-ministru. la întâlnire au participat reprezentanți ai conducerii Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv domnul Traian Petcu, Vicepreşedinte - Subsecretar de Stat și domnul director general Cristian Duicu, precum și doamna Paulina Gabor, directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare. De asemenea, au participat directori ai direcțiilor de specialitate din MADR. În cadrul întrevederii a fost semnat Memorandumul de Înțelegere cu Administrația Generală a Vămilor din Republica Populară Chineză privind cooperarea în domeniul carantinei plantelor. Scopul principal al acestuia este stabilirea cadrului general de cooperare în domeniul carantinei fitosanitare şi a protecţiei plantelor. În acest sens, cele două părți șiau exprimat aprecierea pentru utilitatea colaborării și oportunitatea semnării acestui acord. În deschiderea întâlnirii, secretarul de stat Botănoiu a declarat: ÒÎn spiritul relațiilor bune pe care le avem cu partenerii noștri chinezi și pe baza acordului încheiat în anul 2009 și a Memorandumului de Înțelegere din 2014, România este un participant activ în grupul 17+1, evident dorind să întărească pe acest segment al agriculturii și al producției agroalimentare relațiile cu partnerii din ChinaÒ.

De asemenea, secretarul de stat a afirmat că România este interesată de consolidarea relațiilor în sectorul agricol cu accent pe cercetare, accelerarea schimburilor comerciale, dezvoltarea de parteneriate, investiții, învățământ etc. Discuțiile au vizat aspecte legate de comerțul bilateral, punându-se accent pe interesul României în asigurarea accesului și recunoașterii reciproce pe piața celeilalte părți, subliniindu-se calitatea deosebită a produselor cu indicații geografice și denumiri de origine controlată. În acest context, secretarul de stat Botănoiu a vorbit părții chineze despre produsele românești recunoscute la nivel european din punct de vedere al valorii și al standardelor ridicate. În cadrul intervenției sale, Wang lingjun și-a exprimat aprecierea față de calitatea produselor românești, subliniind totodată faptul că există deschidere pentru piaţa chineză, cu respectarea criteriilor privind calitatea și siguranța alimentară. Conducerea ANSVSA a relevat eforturile deosebite și implicarea activă a instituției pentru finalizarea demersurilor și îndeplinirea condițiilor privind exportul produselor agroalimentare românești, de interes pentru piața chineză. Secretarul de stat Botănoiu a oferit oaspeților chinezi informații referitoare la sectorul agricol românesc și performanțele foarte bune ale acestuia reßectate prin rezultatele deosebite obținute la producții în anul 2018. Acesta a transmis disponibilitatea imediată pentru țara noastră de a exporta grâu, porumb și ßoarea soarelui către Republica Chineză. Totodată, a adresat rugămintea părții chineze de a facilita și urgenta procesul de evaluare și aprobare pentru exportul de produse agricole și alimentare (carne de ovine, bovine, pasăre, porc, pește și produse din pește, produse lactate, membrane naturale și furaje etc.) din România. Părțile au convenit să urgenteze procedura de evaluare a riscurilor în cazul produselor care fac obiectul exportului către Republica Populară Chineză. Secretarul de stat a mulțumit delegației chineze pentru căldura și prietenia manifestată de poporul chinez, în speranța că apropierea dintre cele două state va stimula consolidarea relațiilor de cooperare bilaterală.

10 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


Campania de promovare a programului Start-Up Nation a luat sfârșit Ca urmare a evoluției de pe piața europeană agro-alimentară, Comisia Europeană va adopta măsuri de introducere a unei transparențe sporite, prin raportarea îmbunătățită a prețurilor de-a lungul lanț de aprovizionare cu alimente. După interzicerea practicilor comerciale neloiale și îmbunătățirea condițiilor de cooperare a producătorilor, Comisia a prezentat în luna mai cel de-al treilea element pentru îmbunătățirea corectitudinii în lanțul de aprovizionare cu alimente: accelerarea creșterea colectării prețurilor produselor agroalimentare în diferite etape de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru a vedea cum prețurile sunt determinate. O mai mare transparență va permite diferiților actori să facă alegeri mai informate și să îmbunătățească înțelegerea formării prețurilor și dezvoltarea tendințelor de-a lungul lanțului alimentar și sprijinirea deciziilor de afaceri mai bune, inclusiv o mai bună gestionare a riscurilor și îmbunătățirea încrederii. Comisarul pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan, a declarat: ÒCreșterea transparenței pieței este despre furnizarea de mai multe informații, despre mai multe produse, mai des. Făcând acest lucru, vom da mai mult echilibrarea lanțului și asigurarea unei decizii mai eficiente. Creșterea transparenței este de asemenea aproximativ corectitudine: permitem accesul egal la informațiile despre prețuri, ceea ce va aduce o mai mare claritate a modului în care funcțiile lanțului de aprovizionare cu alimente. Suplimentată de Directiva recent adoptată care interzice tranzacționarea neloială, precum și îmbunătățirile din 2017 ale legislației privind organizarea de producători, aceste reguli vor consolidarea rolului fermierilor în lanțul de aprovizionare cu alimente, un obiectiv esențial pentru ComisieÒ. În urma discuțiilor din Comitetul Organizării Comune a Pieței, măsurile vor fi adoptat de Comisie în săptămânile următoare și se vor aplica de la 1 ianuarie 2021. Deși există deja o cantitate semnificativă de informații cu privire la piețele agricole (inclusiv prețurile de producție și consum, volumele de producție și comerț etc.), există puține informații disponibile pe piețele care operează între fermieri și consumatori, cum ar fi prelucrarea alimentelor sau comerțul cu amănuntul. Aceasta creează o asimetrie a informațiilor între fermieri și alți actori ai alimentelor în lanțul de aprovizionare și poate pune fermierii întrun dezavantaj semnificativ atunci când fac afaceri cu alții. Măsurile convenite se vor aplica pentru carne, lactate, vin, cereale, semințe oleaginoase și culturi proteice, sectoare de fructe și legume, ulei de măsline și zahăr. Colectarea de date se va baza pe sisteme și proceduri deja în vigoare, utilizate de operatori și de statele membre pentru a raporta informațiile de piață către Comisie. Fiecare stat membru va fi responsabil pentru colectarea datelor privind prețurile și piața. Prețurile reprezentative vor fi raportate pentru a obține rentabilitatea și pentru a limita povara administrativă. Statele membre vor transmite datele Comisiei, care va pune la dispoziție informațiile disponibile pe portalul său de date agroalimentare și observatoarele de piață ale UE.

Cresc importurile de alimente ale României Potrivit ultimului raport emis de Institutul National de Statistica, schimbul comercial internațional cu bunuri în luna iulie și perioada 1.I-31.VII 2019 este total defavorabil. Astfel, în perioada 1.I-31.VII 2019, exporturile FOB au însumat 40734,5 milioane euro, iar importurile CIF au însumat 50214,4 milioane euro. În perioada 1.I-31.VII 2019, exporturile au crescut cu 2,1%, iar importurile cu 5,8%, comparativ cu perioada 1.I31.VII 2018. Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) în perioada 1.I-31.VII 2019 a fost de 9479,9 milioane euro, mai mare cu 1892,3 milioane euro decât cel înregistrat în perioada 1.I-31.VII 2018. În luna iulie 2019, exporturile FOB au însumat 5841,1 milioane euro, iar importurile CIF au însumat 7596,6 milioane euro, rezultând un deficit de 1755,5 milioane euro. Faţă de luna iulie 2018, exporturile din luna iulie 2019 au scăzut cu 1,0%, iar importurile au crescut cu 5,9%. Potrivit datelor transmise de INS, în prima jumătate a anului 2019, importurile de alimente și animale vii ale României au crescut, față de aceeași perioadă a anului trecut, cu 11 %.


cOVEr

PrODucȚiA AgrO-ZOOtEHNică

a româNiei ÎN aNul 2019

Nora Marin

DATE TOTAl CONTRADICTORII DIN AGROzOOTEHNIA ROMâNEASCă, SEMN Că SECTORUl ESTE ÎNCă FRAGIl. PE DE O PARTE, ÎN AGRICUlTURă, lIPSA SISTEMElOR NAțIONAlE DE IRIGAțII lASă FERMIERII PE MAI DEPARTE lA MIlA lUI DUMNEzEU. PâNă lA URMă, DEGEABA AI COMBINă UlTRAPERFORMANTă, DACă N-AI CE SECERA. CâT DESPRE zOOTEHNIE, PARE Că SE ÎNDREAPTă VERTIGINOS SPRE O CRIză DE O GRAVITATE PE CARE ÎNCă NU O BăNUIM, CU CE URMăRI, NU ȘTIM. CU TOATE ACESTEA, Să ÎNCERCăM Să CREIONăM UN TABlOU Al PRODUCțIEI AGROzOOTEHNICE A ROMâNIEI, lA FINAlUl ANUlUI 2019. imaginea globală la jumătatea acestui an, Comisia Europeană estima în Raportul despre agricultură pentru anii 2019 și 2020 că producția de cereale din Uniunea Europeană va crește, în ciuda condițiilor meteorologice, secetă în unele țări, furtuni și ploi abundente, în altele. De asemenea, se așteaptă ca suprafața cultivată cu cereale în UE să ajungă la 56 milioane de hectare. Deci, o redresare față de anul precedent.

Potrivit Raportului Comisiei Europene, seceta din întreaga UE a afectat semnificativ producția de cereale în 2018/2019, care a scăzut la un nivel din urmă cu 6 ani. Ca rezultat, prețurile UE au atins punctul culminant în timpul verii, dar apoi s-au stabilizat și au scăzut în cele din urmă la începutul anului 2019, datorită disponibilității globale bune. Exporturile UE s-au confruntat cu concurența fiecărei țări exportatoare. Grâul din regiunea Mării Negre a rămas foarte competitiv, până în primul trimestru al anului 2019, când disponibilitatea scăzută în regiune a permis exportatorilor din UE să-și recâștige cota de piață. Prețurile la furaje au rămas relativ scăzute până în 2018/2019, parțial din cauza faptului că porumbul a fost deosebit de competitiv până în prezent, ceea ce a dus la importuri considerabile în UE de porumb din Brazilia și Ucraina. UE continuă să fie primul importator de porumb din lume. Ca urmare a importurilor mai mari, exporturile nete de cereale din UE ating doar 2 milioane de tone. În 2019/2020, zona de însămânțare a cerealelor se așteaptă să se redreseze de la nivelul scăzut al anului de comercializare precedent, la 56 milioane ha (ceea ce reprezintă + 3%, porumb + 6%), similar cu media ultimilor 5 ani. Ca

12 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

urmare, producția de cereale în UE este de așteptat să fie de 311 milioane de tone (2% peste media). Câștigurile de producție pentru grâul din UE sunt destul de bune, deși în primăvară unele țări au fost afectate de secetă, Danemarca și Polonia, au fost lovite de furtuni și ploi abundente, cum este cazul României, dar și al Franței. Producția de grâu în UE ar trebui să ajungă la 142 de milioane de tone (recuperare de 11% față de anul de comercializare precedent). Și producția de orz ar trebui să ajungă la 60 de milioane de tone, cu o perspectivă pozitivă în țările producătoare majore. Cu toate acestea, producția de orz de iarnă din Spania va fi scăzută, împiedicată de condiții uscate. Producția de porumb este estimată la 69 milioane tone (+ 0,5% pe an). Suprafața cultivată cu grâu dur scade, dar producția beneficiază de precipitațiile de peste medie, ceea ce ar putea conduce la volum de 8,5 milioane tone. Suprafața cultivată cu secară crește cu 13% după un minim de 4 ani. În anul 2020, se preconizează că utilizarea furajelor va rămâne stabilă, în comparație cu perioada 2010-2019 (având în vedere evoluția așteptată a producției zootehnice). Datorită livrărilor mai mari, comerțul cu cereale ar trebui să revină în următorul an de comercializare la 17 milioane de tone.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 13


cOVEr Tabloul intern Dacă, însă, privești spre piața internă, lucrurile stau altfel; sau, bine, stau în funcție de cine le descrie. De exemplu, iată ce declara în luna septembrie la TVR, domnul ministru Petre Daea: ÒRomânia a intrat în 2007 în Uniunea Europeană cu 3 milioane de tone de grâu, iar acum are 10 milioane de tone, al treilea an la rândÒ. El susţine că toate aceste rezultate din agricultură se datorează climei, fermierilor şi subvenţiilor acordate la timp de autorităţi. ÒDacă în 2007 aveam 12 milioane de tone de cereale, România, de trei ani de zile, realizează 27 de milioane de tone, în 2017, în 2018-31 de milioane de tone şi anul acesta facem în jur de 30 de milioane de tone de cerealeÒ, a precizat oficialul MADR, care a adăugat: ÒSunt trei factori care ne-au ajutat: clima, fermierii care s-au dotat, sunt cunoscătorii celor mai bune tehnologii, sunt ferme azi mult superioare fermelor din ţări cu agriculturi consacrate şi subvenţiile acordate la timp. Reţineţi, banii de la UE vin numai după ce Guvernul României dă banii de la bugetul statului. Aceste nouă miliarde de euro pe care i-am luat de la UE i-am dat în primul rând de la bugetul României şi apoi i-am recuperat de la UE, cu respectarea regulilor impuse de UE. Fermierul, evident, este actorul principal, lucrează terenul respectiv, tehnologizându-se, capitalizându-se. Dar este pentru prima dată în istoria României când avem trei ani agricoli buni, pentru că un an agricol prost se vindecă în trei ani buniÒ, a precizat ministrul Agriculturii. Întrebat cum arată anul agricol 2019, comparativ cu anul trecut, şeful MADR a susţinut că este comparabil cu 2018, deşi au fost pierderi în anumite zone: ÒSunt pierderi în anumite zone, am avut pierderi în partea de răsărit, în partea extremă de răsărit a ţării, unde seceta ne-a afectat, am avut şi în partea de sud-vest ţării. Dar România este astăzi în fruntea UE de trei ani de zile la două culturi foarte importante, care ocupă mai bine de 3,5 milioane de hectare: porumb şi ßoarea soareluiÒ. că veni vorba de porumb! Că veni vorba, să spunem că prețul porumbului pentru sfârșitul acestui an este prognozat în creștere de ABN Amro, față de aceeași perioadă a anului trecut. Conform previziunilor ABN Amro, prețul porumbului ar putea ajunge la 153,93 dolari/tonă (391USDc/bushel), la sfârșitul anului 2019, peste cel de 150,78 dolari/tonă (383 USDc/bushel), cu un an în urmă. la începutul lunii septembrie, la bursa Euronext Paris, cotația porumbului la închidere a fost de 161 euro/tonă (176,58 dolari/tonă la paritatea de 1,09 dolari pentru un euro), cu livrare în luna noiembrie a.c., și de 166,25 euro/ tonă (182,34 dolari/tonă), cu livrare în luna ianuarie 2020. Dar, totul trebuie gândit, în cazul porumbului, prin prisma faptului că producția globală este prognozată în scădere, cu aproximativ 1,3%, până la aproximativ 1.100 milioane tone, de Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii (USDA) și de Comisia Europeană (CE). la rândul lor, stocurile globale sunt prognozate în scădere de USDA (cu 21 milioane tone) și CE, iar consumul global este previzionat să scadă cu 5 milioane tone de USDA. Producția Uniunii Europene rămâne relativ constantă. UE este al patrulea producător global de porumb după SUA (350 milioane tone), China (250 milioane tone), și Brazilia (100 milioane tone). Creșteri ale producției sunt previzionate pentru Rusia (13,9%, locul 11 în lume, cu o producție estimată la 13 milioane tone, după USDA), Ucraina (1,9%, locul șase în lume, cu o producție estimată la 36,5 milioane tone), Africa de Sud (21,7%, locul 10 în lume, cu o producție estimată la 14 milioane tone). Scăderi ale producției de porumb sunt previzionate pentru SUA, Argentina, China. Cererea pentru importuri din partea statelor asiatice este previzionată să scadă comparativ cu anul trecut, din cauza pestei porcine.

14 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 15


cOVEr Cu privire la importuri, aproximativ 94,3% (184,4 milioane de euro) dintre acestea au provenit din ţările UE, în special din Bulgaria (importuri de cereale de 81 de milioane de euro), Ungaria (57,2 milioane de euro) şi Franţa (26 de milioane de euro). Seceta din ultimele două luni a reușit să compromită semnificativ producția de legume românești. Fermierii spun că ultimele legume vor fi recoltate în luna septembrie, după această dată singurele care se vor mai găsi pe piață fiind cele din import. Producție slabă de legume Supraproducția de roșii anunțată de fermieri a fost redusă drastic, din cauza secetei prelungite, care a afectat aproape toate tipurile de legume. În piață, lucrul acesta s-a resimțit printr-o creștere a prețurilor și o menținere a acestora pe toată perioada de vară. Mai mult, producătorii ne spun că ultimele legume românești vor fi puse în vânzare în luna septembrie, față de anul trecut, de exemplu, când acestea puteau fi găsite la tarabe chiar și la începutul lui noiembrie. Oricum, anul acesta este foarte prost pentru legumicultori, față de 2018 și 2017, din cauza fenomenelor meteorologice nefaste. În prima parte am avut secetă, apoi în mai și iunie au fost foarte multe ploi, după care au urmat temperaturi foarte ridicate. Întotdeauna când sunt astfel de extreme apar dăunători care atacă producția. Sunt zone unde chiar se poate vorbi despre faliment, cum ar fi Dobrogea în special, unde este un adevărat dezastru. Și producția de cartofi este mult diminuată, cca 50 % mai puțin decât în anii trecuți. la fel, la celelalte legume, vremea a creeat mari probleme fermierilor, diminuând volumul și valoarea agriculturii românești în acest an. Scade producția zootehnică

Producția de porumb, prognozată în scădere Pentru recolta de porumb a României există prognoze variate, din surse externe, însă toate indică o reducere, comparativ cu anul trecut. Strategie Grains, care pentru anul 2018/2019 estimează o producție de porumb a României de 12,5 milioane tone, previzionează pentru 2019/2020 o recoltă de aproape 11 milioane tone. Cocereal estimează că anul trecut România a obținut 12 milioane tone porumb și previzionează pentru 2019 o scădere de până la aproximativ 11,5 milioane tone. Comisia Europeană a menținut estimarea de 18 milioane tone porumb, conform datelor furnizate de România, și prognozează, pentru acest an, o reducere a producției cu aproape două milioane tone. Exporturile de cereale ale României au crescut Datele statistice consolidate de INS, arată că țara noastră a comercializat peste graniță, în primele șase luni ale acestui an, cereale în valoare de 1,03 miliarde de euro, cu 17,5 puncte procentuale mai mult, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Tot Institutul Național de Statistică (INS) ne informează că importurile de cereale au atins un prag de 195,9 milioane de euro (plus 22,9%), rezultând un excedent de 834,8 milioane de euro. Exporturile de porumb au totalizat 532,031 milioane de euro, reprezentând 1,5% din totalul exporturilor, iar cele de grâu şi meslin 450,419 milioane de euro (1,3% din total exporturi). Din totalul exporturilor de cereale, 31,4% au avut ca destinaţie ţări din blocul comunitar (UE28), acestea însumând 323,7 milioane de euro. Principalele destinaţii au fost Italia (70,3 milioane de euro), Germania (44,8 milioane de euro) şi Spania (36,8 milioane de euro).

16 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Dacă privim spre zootehnie, nu putem trece peste problema Pestei Porcine Africane. Iată: la jumătatea lunii septembrie, boala evolua în 31 de județe, cu un număr de 1.185 de focare, dintre care 12 focare în exploatații comerciale și 6 focare în exploatații de tip A. În alte 4 județe există doar cazuri la mistreți. Iar, până la finalul lunii, fuseseră sacrificați aproape 500.000 de porci. Asta a determinat ACEBOP, condusă de doamna Mary Pană, să propună închiderea granițelor României pentru exportul de porci vii sau carne de porc, și așa infim, doamna Pană argumentând: ÒMăcar ne mâncăm porcii, scăpăm de PPA prin consum și repopulăm, concomitent cu sacrificarea mistrețilorÒ.


Din fericire, lucrurile sau mai bine în celelalte sectoare ale zootehniei: Deși nu are o mare pondere, din cauza consumului scăzut, producția de carne de vită este exportată cu succes. la fel se poate spune și despre ovine, iar în privința păsărilor, stăm cel mai bine, România producând cu 20 % mai mult decât necesarul de consum, deci, exporturile merg și pe această linie de afaceri. Cât privește producția de lapte și efectivele de bovine de lapte, la finalul acestei veri, Comisia Europeană plasa România pe locul II, în privința laptelui-materie primă livrat către procesare, datele fiind valabile pentru finalul lunii iunie 2019. locul fruntaș era socotit de Eurostat pe baza raportărilor din țară dar el nu era nici valoric și nici cantitativ, ci procentual, de +4,2 %. Oricum, vestea a bucurat, înaintea noastră nefiind decât Irlanda, cu un plus de 10 %. Nici la prețul laptelui la poarta fermei nu am părut sta prea rău, dacă e să ne luăm după aceeași informare Eurostat: Dacă media europeană era de 33,5 eurocenți, media din România era de 28,3 eurocenți. Însă, situația este mult mai gravă decât tabloul acesta optimis. Conform ultimului raport consolidat emis de INS, datele fiind valabile pentru finalul semestrului 1 ale anului 2019, față de aceeași perioadă a anului trecut, efectivele de animale au scăzut cu 2 % și, ce este mai grav, au scăzut și efectivele matcă, de reproducție, cu 1,6 %. Pe regiuni, analizând distribuţia efectivelor de bovine la 1 iunie 2019, comparativ cu 1 iunie 2018, se observă că ponderea acestora a crescut în regiunile: Centru (+0,4 puncte procentuale) şi Sud-Est (+0,3 pp.). Efectivele au scăzut în regiunile Sud-Muntenia (-0,3 pp.), Nord-Est (-0,3 pp.) şi Sud-Vest Oltenia (-0,1 pp.), iar în regiunile Nord-Vest, Vest şi Bucureşti și Ilfov numărul bovinelor a rămas constant. Deci, dacă în zona agriculturii putem spune că 2019 se va termina cu un oarecare plus, zootehnia este repetenta anului.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 17


Agricultură cuLtura mare

introduCerea Culturilor de rupere ÎN secVeNţa culturii grâului Maria Demetriad

DACă O FERMă A FOST ÒÎN GRâU CONTINUUÒ, CUM SE SPUNE, ADICă A CUlTIVAT DOAR GRâU MUlTE SEzOANE lA RâND, IAR PRODUCțIIlE SUNT SlABE SAU ÎN SCăDERE, INTRODUCEREA SPECIIlOR AlTERNATIVE (CUlTURI DE RUPERE), ÎN SECVENțA DE CUlTURă, AR PUTEA CREȘTE CONSIDERABIl RANDAMENTUl.

Interacțiunile dintre culturile de grâu și spargere sunt complexe, deoarece există roluri variabile de azot, apă, boli și vreme. Iată, aşadar, ce presupune introducerea culturilor de rupere în cultura grâului, în opinia specialiştilor FAO. Impactul culturilor de rupere Pentru a răspunde la întrebare trebuie văzut cum și de ce ar putea inßuența performanța grâului în diferite secvențe și cum pot avea impact asupra economiei sistemului agricol culturile de rupere. Totodată, ce teste pot fi făcute pentru a determina ce cultură de rupere trebuie introdusă? Aceste teste, care 18 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

pot dura trei până la patru ani, ar trebui să constituie baza pentru pachetele de gestionare a secvențelor culturilor pentru regiunea locală. Dar, ce ferme ar putea beneficia de aceste teste? Conform opiniilor specialiştilor, acestea sunt: - Fermele care au recoltat grâu continuu mai multe sezoane; - Acele ferme cu un randament în scădere inexplicabilă; - Fermele cu Òumplutură albăÒ (goluri de suprafaţă); - Fermele cu rădăcini radiculare, probleme cu nematodele și, în general, cu o creștere slabă;

- Fermele care produc în mod constant cereale mici și mărunțite, care nu sunt atribuite secetei; - Fermele situate în apropierea terenurilor pentru culturi alternative, care au perspective să se diversifice. Pornind de aici, să subliniem că se urmăresc secvențele culturilor și nu rotațiile. În rotații, culturile diferite sunt cultivate într-o ordine fixă an de an, dar în secvențe, ordinea nu se repetă neapărat. Termenul de ÒsecvențăÒ surprinde ßexibilitatea, care este o caracteristică a gestionării conștiente a fermelor, răspunzând continuu la cerințele pieței în schimbare și la constrângerile din fermă.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 19


Agricultură cuLtura mare În situaţii problematice, accentul se pune pe încercările de secvență de cultură pe termen scurt, până la mediu, mai degrabă, decât pe rotațiile pe termen lung, pe faze complet realizate în mod tradițional sau pe stații experimentale.

- Recolta este la fel de profitabilă precum cultura de grâu pe care o înlocuiește? - Vor mai fi și alte avantaje pentru productivitatea întregii ferme pe termen lung?

Secvențierea de decupare

În plus, culturile de pauză trebuie adaptate la solurile și climatul din zonă și trebuie să fie însoțite de un bun pachet de gestionare agronomică, dacă acestea vor fi adoptate cu succes de fermieri.

În general, randamentele cerealelor cultivate în monocultură continuă, scad ca urmare a unei acumulări de sol sau a unei boli purtate de ciot, care este specifică acelei specii de cultură. Această problemă poate fi depășită în unele cazuri prin utilizarea de soiuri rezistente la boală, dar pentru unele boli transmise de sol nu există o rezistență genetică actuală. Controlul chimic nu este de obicei economic, astfel încât singura strategie de control pentru aceste boli este să crească o cultură non-gazdă sau care să nu fie infectată de boală, astfel încât nivelurile de boală din sol să fie reduse înainte de următoarea cultură de grâu. Rotirea culturilor de acest fel a fost practicată de mii de ani. Pe lângă reducerea nivelului bolilor de cereale, culturile de legume, precum mazărea și lintea, fixează de asemenea azotul din aer. Acest lucru oferă o contribuție benefică azotului, pentru urmărirea cerealelor care pot persista mai mult de un an. identificarearea secvenței de cultură corespunzătoare Provocarea este de a găsi culturi de pauză, pe care fermierii sunt dispuși să le includă în secvența lor de culturi. Adoptarea fermierului va depinde, de obicei, de următoarele: - Pot fermierii să cultive cu ușurință recolta? Au echipamentele, cunoștințele și abilitățile necesare? - Există o piață accesibilă pentru produs?

ce inßuențează răspunsul unei culturi? Controlul bolilor: Cel mai semnificativ beneficiu al culturilor de rupere, pentru urmărirea cerealelor, este reducerea solului și a bolilor purtate de ciot. În unele zone, producția de grâu de după culturile de semințe de in a fost în medie cu 20 % mai mare decât în cazul grâului în cultură continuă, în mare parte, datorită reducerii bolilor. Beneficiile azotului: Pe lângă asigurarea unei rupturi a bolii, culturile de legume, cum ar fi mazărea, lintea și năutul pot oferi azot rezidual următoarelor culturi de grâu. În unele regiuni, aceste beneficii au sporit cu până la 50 % producțiile urmărilor culturilor de grâu, similar cu efectele aplicării unui îngrășământ de azot. Cu toate acestea, amploarea beneficiului depinde de fixarea eficientă a azot de către leguminoasă, cantitatea de biomasă produsă și cât de mult este eliminat azotul în semințele de leguminoase sau ciot. Unele culturi de rupere care nu sunt leguminoase, cum ar fi semințele de in, pot lăsa, de asemenea, azot rezidual adânc, neexploatat, deoarece au un sistem de rădăcină superficială și folosesc ineficient solul. Întrucât azotul rezidual inßuențează, atât randamentul, cât și conținutul de proteine al cerealelor următoare, este important să se ia în considerare echilibrul de azot al întregului sistem, atunci când se încearcă înțelegerea efectelor secvenței culturilor. Beneficiile nutriției cu azot pot apărea, de asemenea, din culturile de rupere fără leguminoase, pur și simplu pentru că au un sistem de rădăcini mai sănătoase, care permite culturii de grâu să folosească solul și să aplice îngrășăminte mai eficient și, prin urmare, să se producă mai bine. Utilizarea apei În medii mai uscate sau în anotimpurile uscate, cantitatea de apă eliminată din soluri prin culturile anterioare poate avea un efect major asupra creșterii următoarelor culturi. În ciclurile anuale de cultivare, includerea culturilor de rotație cu rădăcini adânci, care îndepărtează semnificativ mai multă apă decât grâul, poate provoca pierderi de randament în unele sezoane. Unele culturi îndepărtează cantități mari de elemente din sol, în special seleniu și zinc. Aceste culturi pot induce deficiență în următoarele culture, dacă nu sunt furnizate cantități adecvate. Totodată, ciupercile micorizale arbusculare (AMF), colonizează rădăcinile majorității plantelor de cultură și ajută simbiotic să dobândească elemente imobile, cum ar fi Pand zn. Dacă următoarele culturi din secvență depind de AMF sau dacă solurile dvs. sunt sărace în potasiu sau zinc, poate fi necesar să aplicați nutrienții necesari. Alte interacțiuni între culturi din secvență pot apărea din interferențele chimice cauzate de compușii lăsați din reziduurile păstrate (alelopatie), sau din reziduurile de erbicide aplicate culturii anterioare. interacțiuni sezoniere Toți factorii menționați mai sus, inßuențați de secvența culturilor, interacționează, de asemenea, puternic cu condițiile sezoniere. Complexitatea multor interacțiuni posibile poate duce la rezultate dificil

20 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 21


Agricultură cuLtura mare de înțeles sau de explicat. De exemplu, perioadele de uscare între anotimpuri cresc o mai mare parte a bolilor transmise de sol (condițiile uscate mențin nivelul inoculului). Infecția rădăcinilor este crescută prin condiții umede și răcoroase în timpul creșterii timpurii, în timp ce condițiile uscate permit exprimarea bolilor sub formă ÒalbăÒ. Aceste capete au boabe mici, ciupite sau sunt fără boabe. În mod alternativ, perioadele umede, înainte de însămânțare, pot anula orice diferență de boală inoculată. Acest lucru poate fi explicat prin reducerea directă a inoculului. Cu toate acestea, poate fi dobândit, de asemenea, pe calea indirectă de îmbunătățire a următoarei culturi, prin reumplerea profilului cu apă și mineralizarea unor cantități mari de sol cu azot, astfel încât această cultură să fie mai puțin sensibilă la boli. Aceste interacțiuni de ÒvremeÒ, sezoniere, sunt responsabile în mare parte de variațiile în răspunsul la culturile precedente. Deci, deși studiile publicate au arătat un răspuns mediu al randamentului de grâu la culturile de rupere, care nu sunt leguminoase, cu o creștere de 20%, aceasta acoperă o creștere de 104%, până la o scădere de 12%. Întrucât există atât de multe variații și interacțiuni complexe, singura modalitate de a obține o imagine de încredere în toată regiunea dumneavoastră este aceea de a efectua efectiv încercări de secvențe de cultură pe mai multe parcele, pe parcursul mai multor sezoane. Modul în care culturile de rupere modifică randamentul grâului Studiul de caz este format din două situaţii (I și II), care investighează modul în care culturile de rupere, într-o zonă în grâu continuu, au afectat randamentul următoarei culturi de grâu; studiul detaliază, de asemenea, marjele brute rezultate pentru secvențe. Diferența cheie între situaţii a fost că, în cazul I, grâul de cultură după pauză a fost cultivat într-un sezon uscat (180 mm), în timp ce în cazul, II sezonul a fost umed (300mm).

22 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Contribuția efectivă a leguminoasei la următoarea cultură de grâu a fost examinată într-un subtrial, prin compararea efectelor sale asupra randamentului de grâu cu efectele asupra randamentului a trei tratamente cu îngrășăminte N, 0, 50 și 100 kg N ha-1. Efecte asupra performanței Culturile de grâu cultivate în anul sec (proba I), au avut un potențial de randament limitat. În ciuda acestui fapt, au avut încă un răspuns considerabil la azot (comparați punctele negre la 0 și 50 kg ha-1). În acest an uscat, cultura de grâu care a urmat mazării a avut un rezultat puțin mai bun decât cel următor. Acest lucru se datorează faptului că într-un an sec, boala abia se dezvoltă, astfel încât impactul unei culturi de curățare a bolilor, nu poate fi demonstrat. Un impact pozitiv al culturii anterioare de rupere a legumelor asupra producției de grâu, de 1,5 t-ha, poate fi observat clar, atunci când nu a fost furnizat azot, grâului. Aceasta este echivalentă cu îngrășământul aplicat la 50 kg N ha-1. Recolta de mazăre precedentă a avut un impact negativ asupra randamentului de grâu, atunci când s-a aplicat cantitatea mare de 100 kg N ha-1. N residual, împreună cu N aplicat, ar fi fost de 150 kg N ha-1, echivalenții fiind disponibili pentru grâu. Acest lucru a provocat o creștere vegetativă excesivă, utilizarea rapidă a apei stocate disponibile și, în cele din urmă, o ÒextracțieÒ severă, când cultura a rămas fără apă în primăvara uscată a acelui an. Pentru grâul crescut în anul mai umed, nivelul bolii solului a fost foarte ridicat și, ca urmare, grâul crescut după grâu a avut un randament scăzut, iar când s-a aplicat îngrășământ cu azot, s-a obținut un randament și mai mic, decât în anul uscat. Impacturile pozitive ale culturilor anterioare de pauză, în acest sezon cu boli ridicate, au fost mari, ceea ce a însemnat mai mult decât dublarea producției de grâu la aplicarea îngrășământului.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 23


Agricultură cuLtura mare

PreGătirea tereNurilor pentru Cultura porumBului ÎN coNdiţii de duraBilitate Nora Marin

lA CREAREA UNEI NOI CUlTURI AGRICOlE, MAI AlES DACă PE EA VOR FI CUlTIVATE CEREAlE SAU, CA ÎN CAzUl DE FAţă, PORUMB, TREBUIE Să FIE IMPlEMENTATE ANUMITE ACțIUNI, PENTRU A ASIGURA SUCCESUl PE TERMEN lUNG A CUlTURII.

Una dintre aceste acțiuni implică pregătirea inițială a terenului, care ar trebui să fie făcută înainte de transplantarea materialului vegetal. Iată care sunt recomandările în acest sens, ale specialiştilor Philipe Klaind şi Said Dare, conţinute de manualul ÒFAO Production Support ProgrameÒ crearea condiţiilor optime Scopul pregătirii terenului este acela de a oferi condițiile necesare solului pentru a facilita obţinerea de producţii mari. Având în vedere natura activităţii, se va urmări o durabilitate pe termen lung a culturii. Totodată, pregătirea terenului trebuie să permită fermierului să planifice și să structureze în prealabil procesul de implementare, asigurând stabilirea cu succes a culturii care urmează a fi cultivată. Planificarea face parte din pregătirea inițială și va ajuta la limitarea opririlor inutile în faza de implementare. Factorii critici de luat în considerare sunt rezumați după cum urmează: - Disponibilitatea și calitatea apei de irigație; - Selectarea câmpului; - Acțiunile mecanice care urmează să fie implementate; - Nevoile chimice pentru îmbunătățirea solului înainte de însămânţare; - Instrumente și echipamente necesare cultivării; 24 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

- Nevoi de muncă; - Proiectarea și instalarea irigațiilor; - Cerințe financiare; - Calendar de lucru Selectarea terenului Suprafața selectată pentru stabilirea culturii poate inßuența costurile pregătirii terenului, în măsura în care trebuie să fie viabilă în dezvoltarea ulterioară. De aceea, evidenția zonelor critice trebuie luate în considerare la selectarea terenului pentru înființarea unei noi plantații de porumb. Iată punctele de risc: Disponibilitatea apei Petru cultura porumbului, terenul necesită o cantitate destul de mare de apă, pentru o dezvoltare durabilă. Factorii critici în ceea ce privește apa pentru irigații sunt: (1) durabilitatea sursei de apă, (2) cantitatea de apă disponibilă pentru irigare, (3) distanța față de fișier și (4) calitatea apei. Adâncimea solului În timp, plantele cresc foarte înalte și devin foarte grele, mai ales în timpul coacerii ştiuleţilor. De aceea, porumbul are nevoie de

suficient spațiu pentru dezvoltarea adecvată a rădăcinilor, pentru a le susține. Pe lângă importanța dezvoltării rădăcinilor, adâncimea solului inßuențează, de asemenea, posibilitățile de scurgere. Orice straturi obstructive trebuie evaluate pentru a determina dacă vor inßuența dezvoltarea rădăcinii și dacă pot fi corectate. Calitatea solului În funcţie de soi, porumbul poate creşte atât în regiunile aride calde, cât și în cele semi-aride. Adaptarea ar putea merge de la un sol foarte argilos, la un sol semi-argilos. Calitatea solului este legată de capacitatea sa de drenare, în special atunci când terenurile sunt sărate sau apa de irigare este caracterizată de un conținut ridicat de sare. Solurile nisipoase sunt frecvente în majoritatea culturilor din unele zone şi se întâlnesc cazuri rare de soluri argiloase cu sisteme de drenaj natural. Condițiile optime ale solului se găsesc acolo unde apa poate pătrunde până la cel puțin 2 m adâncime. la evaluarea calității solului, trebuie acordată atenție la următoarele aspecte: (1) textura solului care va inßuența capacitatea de reținere a apei; (2) conținutul de nutrienți pentru a determina măsurile corective necesare îmbunătățirii solului.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 25


Agricultură cuLtura mare - Scade compactarea solului și formarea crustei; și - limitează efectele nocive ale alcalinității și îmbunătățește scurgerile sărurilor. Salinitatea În încercarea de a recupera solul afectat de sare, trebuie avut în vedere:

Salinitatea sau aciditatea solului Creșterea porumbului este inßuențată, fie de condiții solide saline, fie soluri care, în final, vor duce la pierderea randamentului potențial. Solurile saline și alcaline se caracterizează printr-o concentrație mare de săruri solubile, respectiv sodiu schimbabil. Sărurile solubile prezente în aceste soluri aparțin cationilor: sodiu, calciu și magneziu și anionilor de clorură și sulfat. Solurile saline au o conductivitate electrică (EC) a extractului lor saturat mai mare de 4 mmhos/ cm la 25 C, cu o rată de absorbție a sodiului mai mică de 15 și un pH în general mai mic de 8,5. Solurile saline pot fi recunoscute prin prezența unui strat alb pe suprafața solului, rezultat din concentrația mare de sare, care poate dăuna creșterii și dezvoltării palmei. Solurile alcaline sunt caracterizate printr-o EC a extractului lor saturat sub 4 mmhos/cm la 25 C, cu o rată de absorbție a sodiului mai mare de 15 și un pH mai mare de 8,5. Solurile alcaline conțin cantități dăunătoare de alcalii cu grupa hidroxil - OH, în special NaOH. Aceste tipuri de sol sunt de obicei dificil de corectat, însoțite de o producție scăzută rezultată din conținutul scăzut de calciu și azot. Cu toate acestea, se recomandă eliminarea excesului de sodiu prin adăugarea de agenți de acidifiere (gips, sulfat de fier sau sulf). Solurile saline și alcaline sunt de obicei rezultatul: (1)creșterii nivelului subteran cauzat de situații de secetă excesivă (evaporare ridicată); (2) utilizarea apei cu conținut ridicat de sare; (3) sistemul de drenare foarte slab. În cazul în care porumbul crește în clime cu umiditate mică, dar căldură mare și multă evaporare, apa de irigație sau pluvionară se evaporă rapid, iar sărurile sale sunt lăsate pe suprafața solului. Inßuența negativă a condițiilor saline este: (1) concentrație mare de săruri solubile; (2) pH-ul solului ridicat; (3) drenaj și aerare slabă; și (4) efectul negativ al sodiului asupra metabolismului plantelor. 26 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Conform studiilor, porumbul este destul de tolerant la sare. Va supraviețui în soluri care conțin 1,2% săruri solubile; când acest conținut depășește 3%, nu Aşadar, este clar că este posibil să irigăm culturile cu apă cu o salinitate de până la 1,2 mmhos/cm, fără reducerea randamentului, cu condiția să se prevadă o cerință de scurgere de 7%. O reducere de 10% a randamentului este obținută atunci când apa de irigație are un conținut de sare de 5,3 mmhos/ cm și cu o necesitate de scurgere de 11%. Instalarea sistemului de irigare Tipul de sistem de irigație care va fi utilizat va fi determinat de disponibilitatea apei, a condițiilor topografice și a solului. la finalizarea pregătirii solului inițial, instalarea sistemului de irigare necesar va fi implementată conform proiectului prescris. Îmbunătățirea solului Programarea programului de îmbunătățire a solului va depinde de fermier, deoarece anumite aplicații ar putea fi combinate cu acțiunile inițiale de pregătire a solului. Datorită perioadei lungi de așteptare până la prima producție, este o tendință de a stabili culturi pe pe soluri noi, cu excepția zonelor în care terenul este folosit pentru rotaţie şi secvenţialitate. Dacă sunt luate în considerare terenuri noi, programul de îmbunătățire a solului se va ocupa mai ales cu: (1) aplicarea materiei organice; și/sau (2) eliminarea salinității solului. Materialul organic În general, majoritatea terenurilor sunt sărace în conținutul de materie organică, iar îmbunătățirea acestei situații joacă un rol important în fertilitatea solului. Unele dintre avantajele unui conținut mai mare de humus în sol sunt rezumate după cum urmează: - Îmbunătățește formarea granulaţiei de sol, care îmbunătățește respirația rădăcinilor; - Crește rata de infiltrare a apei; - Crește capacitatea de reținere a apei;

(1) tipul de salinitate/alcalinitate, (2) posibilitățile de drenare a profunzimii solului, (3) originea sau sursa de săruri; (4) calitatea apei de irigare și (5) scurgerea sărurilor din sol. Dacă sursa de săruri este identificată ca apă de scurgere din zonele situate mai sus, un canal de tăiere poate fi suficient, pentru a elimina această sursă de alimentare cu ÒsareÒ. În mod normal, drenajul slab merge mână în mână cu probleme de salinitate a solului și, prin urmare, îmbunătățirea potențialului de drenaj ar trebui abordată înainte de punerea în aplicare a oricărui program de scurgere. O acoperire de sol și aplicarea de materiale organice vor îmbunătăți infiltrarea apei, ceea ce va duce la îmbunătățirea drenării (excluzând solurile cu straturi obstructive). În solurile saline (săruri solubile prezente sub formă de cloruri, sulfați și/sau carbonați de calciu, sodiu sau magneziu), numai scurgerea va fi necesară pentru drenarea excesului de săruri. În cazul solurilor alcaline și/sau salinealcaline, sodiul poate fi înlocuit prin aplicarea de gips sau agenți de acidifiere, precum sulful. Odată ce sodiul a fost înlocuit, trebuie urmat un program de scurgere. Atunci când apa de irigație este de proastă calitate, este foarte importantă drenarea corespunzătoare și peste irigare. Pregătirea însămânţării Arătura efectivă este una dintre ultimele acțiuni, înainte de a avea loc însămânţarea, dar trebuie subliniat că aceasta nu este pregătirea finală pentru operațiunea în sine. Acesta este punctul în care aporturile necesare, cum ar fi ghipsul și materialele organice sunt lucrate în sol. Aprovizionarea cu apă va spori scurgerea sărurilor excesive și va contribui la procesul de fermentare a materialului organic. Irigarea ulterioară, va permite uniformizarea solului. În majoritatea solurilor, creșterea timpurie și rapidă a plantei este mai bună, atunci când terenurile sunt pregătite cu una, până la două luni, înainte de însămânţare. Gunoiul bine putrezit poate fi folosit și irigat cu puțin timp înainte de însămânţare, dar trebuie avută o grijă extremă pentru a pune gunoiul și îngrășămintele corect.


noua imagine a HiBriZilor agrosel AGROSEl, SINGURA COMPANIE PRIVATă CARE INVESTEȘTE MASIV ÎN AMElIORAREA VARIETățIlOR DE lEGUME, ANUNță REBRANDINGUl GAMEI DE PRODUSE DE SEMINțE DE lEGUME PROFESIONAlE, HIBRIzI.

Pentru o mai bună reßectare a ceea ce reprezentăm azi și pentru a simboliza viitorul nostru dinamic trebuie să ținem pasul cu schimbarea. Noul brand, cu toate elementele vizuale pe care le aduce, dorim să susțină obiectivele noastre strategice ambițioase și planurile de dezvoltare pe acest segment de piață. Astfel, după peste 15 ani de cercetare și ameliorare pentru crearea de varietăți adaptate pieței din Europa de est, AgrOSEl the seed professional schimbă numele gamei de produse profesionale, hibrizi, în HEKtAr the essence of the future. levente Széll, director general: ÒAvând în vedere prezența companiei noastre atât pe piața profesională cât și pe cea a grădinarilor amatori, unde suntem lideri de piață, a trebuit să realiniem modul în care ne prezentăm primei categorii.

După investiții semnificative în cercetare pe parcursul a mai bine de 15 ani, atât în tehnologie cât și în echipa de amelioratori, toate sub îndrumarea unor cercetători străini de experiență, compania a reușit să creeze cu succes hibrizi care concurează de la egal la egal cu produsele companiilor din străinătate.Ò Hibrizii creați au o valoare genetică ridicată, iar controlul calității este la cele mai înalte standarde europene. HEKTAR oferă producătorilor profesioniști o alternativă sigură, de încredere și transparentă.

Despre AgrOSEl: AGROSEl este o afacere de familie, un antreprenoriat de mare de succes, înființat în anul 1998 , fiind unul dintre cei mai importanți producători dar și amelioratori de semințe de legume din sectorul privat din România. Încă de la început, compania și-a propus să contribuie la redresarea sectorului legumicol din România. Compania are 100 de angajați, deține cea mai mare și automatizată platformă de prelucrare din industrie și cea mai modernă platformă de cercetare legumicolă din România, ambele situate în Câmpia Turzii. In prezent AGROSEl derulează mai multe programe de cercetare din resurse proprii. Astfel, de la an la an sunt lansate noi produse profesionale care sunt promovate și comercializate.

Pe parcursul următoarelor luni, veți observa mai multe elemente vizuale care caracterizează noul nostru brand profesional aliniindu-se în această nouă direcție. Începând de la ambalaj și până la modul în care ne vom prezenta la târgurile și expozițiile internaționale.

găsiți mai multe despre AgrOSEl accesând linkurile de mai jos: http://agrosel.ro/ - website oficial https://www.youtube.com/channel/ucwPk1-EstjgDEXxEQ5ug_pw REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 27


Agricultură Legumicultura

Semințe de cartofi sau cartofi de sămânţă? Nora Marin

Majoritatea cartofilor cultivaţi în Europa sunt clone obţinute din cartofi cu semințe certificate. Cu toate acestea, pentru fermierii din zone cu clime mai calde, aceasta nu este întotdeauna o opțiune, confruntându-se cu utilizarea de semințe de proastă calitate, adesea purtând şi câte o boală.

În plus, după cum s-au convins şi fermierii români chiar în această toamnă, căldura extremă, combinată cu seceta poate prăbuşi recoltele. Iată, însă, că există soluţii, iar unele dintre acestea sunt analizate de expertul agronom Jan Egwerda, de la Universitatea din Halle, în lucrarea cu titlul ÒTrue potato seed to benefit farmers in warmer climatesÒ, publicată recent în ÒFuture FarmingÒ.

28 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Tuberculii sunt voluminoşi şi perisabili Totul începe cu cartofii sănătoşi de sămânţă, pentru evitarea bolilor purtate de semințele care pot devasta culturile. Dar, din păcate, pentru unii fermieri, stocul certificat este disponibil numai prin import din străinătate, deci, mult mai scump. Tuberculii sunt voluminoși și perisabili, ceea ce înseamnă că toate costurile de transport ale importului și ale livrării cartofilor de sămânţă,

certificaţi, sunt dificile, ceea ce îi face inacordabili sau indisponibili. Prin urmare, cultivatorii sunt obligați să folosească doar cartofii pe care și i-au crescut singuri. În plus, după cum se ştie, de obicei, cei mai buni cartofi se vând, lăsând tuberculii de calitate mai slabă ca semințe. Pentru acești fermieri, adevărata sămânță fără boli poate fi soluția mai sănătoasă și mai ieftin de transportat. Pentru a da un exemplu util fermierilor, în lucrarea amintită se analizează cazul fermierului olandez, Bejo Zaden, care a creat soiul Oliver F1, un cartof hibrid care poate fi cultivat direct din semințe, pentru a produce cartofi pentru masă într-un singur sezon. Totul este rezultatul a 15 ani de dezvoltare, deoarece fermierul a lucrat foarte mult pentru a reduce variabilitatea recoltelor. Cartofii obţinuţi sunt tetraploizi, ceea ce înseamnă că au patru copii de ADN și aceasta duce la urmași care moștenesc o diversitate mai mare de gene. În schimb, cartofii de semințe sunt clone identice cu planta părinte. Prin urmare, cartofii crescuți din semințe adevărate nu sunt suficient de uniformi, pentru a îndeplini specificațiile europene stricte, pe când clonele de Oliver F1 îndeplinesc toate cerinţele. Soiul Oliver F1 a fost testat atât în ferme din Olanda, cât şi în ferme din zone meridionale, plantele tinere fiind cultivate pentru prima dată în seră, înainte de a fi plantate pe câmpuri. Pentru a prinde în sol, planta are nevoie de timp, perioada durând între 5 și 10 zile. Odată prinse rădăcini, lucrurile încep să se miște repede, iar adevăraţii cartofi cu semințe cresc rapid. Cu toate acestea, randamentul este mai mic decât cel obișnuit faţă de media europeană, cu o medie de aproximativ 45-55 t/ha. Succesul acestui soi a determinat dezvoltarea altor genotipuri și în prezent investighează dacă se poate accelera germinarea folosind amorsarea (înainte de germinarea semințelor).


REVISTA SPECIALIªTILOR DIN AGRICULTURÃ ªI ZOOTEHNIE 29


Agricultură LegumicuLtura

Doctorul în agronomie Horst Van Bruchem explică: ÒSemințele de cartofi adevărate au fost dezvoltate folosind o metodă care este strâns legată de felul în care sunt crescute roșiile. Creșterea, folosind semințe adevărate, se desfășoară într-un ritm mult mai rapid decât în momentul reproducerii folosind cartofi de sămânță.Ò De aici, rezultă că avantajul fermierului este că, atunci când se identifică un soi încrucișat de succes, se poate trece rapid la producția de semințe.

Ar putea semințele să înlocuiască tuberculii? După cum am menționat anterior, cartofii produși din semințe adevărate nu sunt potriviți pentru fermele europene. În plus, clima din Europa este prea rece. În climatul nostru, semințele de cartofi abia sunt capabile să germineze în aer liber, deoarece temperatura solului este prea scăzută. Din acest motiv, trebuie să semeni sămânţa într-o seră și apoi să muți plantele în aer liber, odată ce încep să germineze. Acest lucru îl face prea scump în Europa, din cauza cantității mari de muncă manuală implicată. Cu toate acestea, după cum am văzut, este posibil. Când a dezvoltat soiul Oliver F1, Bejo a folosit aceeași abordare pe care o folosește pentru alte tipuri de semințe de legume, care implică crearea de linii parentale homozigotice. Aceste linii homozigotice sunt produse prin consangerație și prezintă un grad ridicat de uniformitate genetică. Încrucișându-le unul cu celălalt, se creează semințe hibride uniforme (F1), care își depășesc părinții, datorită efectului heteroz. şi, în acest mod, după zeci de ani de reproducere, s-a dezvoltat cu succes un cartof tetraploid.

30 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

În cazul soiurilor clonate de cartof, acestea trebuie propagate timp de mai mulți ani, înainte ca lotul de cartofi cu semințe să poată fi testat și introdus pe piață, în condiţii comerciale. Deci, cu răbdare, seminţele de cartofi pot fi o soluţie şi pentru fermierii din Europa, inclusiv pentru cei din România. Totul cere însă foarte mult timp şi foarte multă atenţie. Cert este că fermierii cultivatori de cartofi au nevoie de stocuri de bună calitate, pentru a realiza culturi cu un randament ridicat, iar acest lucru este mai dificil de realizat cu cartofii de sămânţă, decât atunci când folosesc semințe adevărate.

Seminţele de cartofi, pro şi contra Pro: - Mult mai rezistenţi la boli decât cartofii de sămânţă; - Semințele pot fi furnizate pe tot parcursul anului. Prin urmare, fermierii pot stabili o cultură în orice moment al anului, în timp ce oferta de cartofi de sămânță este sezonieră; - Semințele adevărate sunt mult mai ușor de depozitat și transportat. Pentru a stabili 1ha, ai avea nevoie de 2,5t de cartofi sau 60g de semințe adevărate; - Introducere rapidă pe piaţă a recoltei, oferind beneficii fermierilor mult mai devreme. Contra: - Uniformitatea este mai mică, din cauza variabilității genetice; - Este nevoie de temperaturi mai ridicate pentru a obţine semințe, așa că este nevoie de sere pentru climele mai reci din Europa; - Sezon de creștere mai lung;


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 31


Agricultură LegumicuLtura

32 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 33


Agricultură LegumicuLtura

serele autoNome Şi iNteliGeNţa artificială, uN Pas spre viitorul HortiCulturii Nora Marin

SPECIAlIşTII UNEIA DINTRE CElE MAI MARI UNIVERSITăţI DIN lUME, SPECIAlIzATă PE AGROzOOTEHNIE, ADICă, UNIVERSITATEA WAGENINGEN, DIN DANEMARCA, ÎMPREUNă CU O ECHIPă INTERNAţIONAlă DE CERCETăTORI, STUDIAză DEzVOlTAREA SERElOR AUTONOME CU EFFECT DE SERă, SUPRAVEGHEATE DE INTElIGENţA ARTIFICIAlă. În acest scop, echipele multidisciplinare de specialişti din întreaga lume experimentează modul în care inteligența artificială poate supraveghea de la distanță producţia de legume în incinte cu efect de seră amplificat şi cu eficienţă sporită. cea mai bună recoltă cu cele mai puţine resurse la acest experiment participă un număr mare de doctoranzi, proveniţi de la diferite institute de cercetare și universități, cum ar fi: Academia Chineză de Științe Agricole, Institutul Chinez de Automatizări, UC Davis, TU Delft, Universitatea

34 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

din Utrecht, Universitatea Națională de Agricultură din Vietnam, Universitatea Politehnică din Valencia, Universitatea Kagawa, Universitatea Națională din Seul, Universitatea din Gand, Universitatea Aarhus, Universitatea din Columbia Britanică și, bineînțeles, Wageningen University & Research. Studiul a debutat în luna septembrie 2019 şi va dura până la sfârșitul lunii mai 2020. Cercetătorii au fost împărţiţi în 5 echipe preselecționate, care au primit fiecare câte un compartiment cu efect de seră în centrul de cercetare Bleiswijk, al Universității și Cercetării Wageningen.

Aceștia vor trebui să producă cea mai bună recoltă posibilă la cel mai mare randament posibil, cu utilizarea minimă a resurselor, precum energia și apa, și cu intervenție umană minimă, prin utilizarea inteligenței artificiale. Incintele nu sunt altceva decât nişte sere cu un climat amplificat până la stadiul de creştere a efectului de seră, capabil de a determina o umiditate crescută, care să economisească apa şi energia calorică. În acest mod, aceste sere îşi creează singure autonomia. Sunt necesare mai multe sere Potrivit conducerii Universităţii Wageningen, trebuie realizate foarte rapid progrese în domeniul automatizării, tehnologiei informației și inteligenței artificiale (AI), care îi vor ajuta pe cultivatori să analizeze și să proceseze mai bine informațiile și să ia decizii mai bune.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 35


Agricultură LegumicuLtura cum ar fi densitatea plantelor și tulpinii, pentru a obţine cele mai mari producţii cu cele mai mici resurseÒ, a declarat şeful echipei de cercetare în domeniul tehnologiei horticole, Silke Hemming, care a adăugat: ÒSenzorii și camerele pe care le-au instalat măsoară unele dintre aceste date de cultivare. Senzorii trimit informațiile către sistemele informatice, permițându-le să controleze climatul și fertilizarea în seră. Echipele nu vor avea voie să intre în sere în afară de a instala echipamentul. Ò inteligenţa artificială va avea un mare impact în horticultură Potrivit lui Hemming, utilizarea inteligenței artificiale va avea un impact și mai mare la nivel global. ÒÎn multe țări, există foarte puține cunoștințe despre producția de plante complexe. De aceea, inteligența artificială poate ajuta oamenii să ia decizii complicate, astfel încât să poată produce local legume și fructe cu mai puține mijloace. Producțiile mai mari sunt deosebit de importante, având în vedere populația globală în creștereÒ. Supervizorii de la WUR Green Horticulture vor oferi echipelor informațiile digitale necesare. Informațiile vor fi partajate și setările de ieșire primite de la echipe printr-o interfață produsă de letsGrow.com, unul dintre partenerii tehnici ai WUR. la final, angajații WUR vor fi responsabili pentru recoltarea și comunicarea informațiilor despre culturile standard, inclusiv greutatea şi randamentul. Ulterior, se va trece la dezvoltarea de tehnologii viabile din punct de vedere comercial. Deci, serele autonome, conduse de inteligenţă artificială vor devein realitate în foarte scurt timp.

În viitor vor fi necesare mai multe sere pentru a produce alimente, iar serele autonome și agricultura digitală la distanță pot ajuta la furnizarea de hrană la tot mai multe persoane, în special legume bogate în vitamine, crescând securitatea alimentară și producând mai mult, cu mai puține resurse de apă și energie. Anterior, într-un studio similar derulat în anul 2018, mai multe echipe IT au prezentat o platformă de inteligenţă artificială, apropiată grupului de referință uman, care a fost format dintr-o echipă de cultivatori olandezi. la finalul experimentului, s+a dovedit că una dintre echipele AI a fost mai eficientă și mai productivă decât echipa umană, realizând un profit net cu 17% mai mare, decât grupul de referință uman. Acest lucru a demonstrat potențialul AI de a conduce agricultura de seră în viitor, chiar dacă mai sunt necesare mai multe dezvoltări. Poate depăşi inteligenţa artificială fermierii de acum? Cele 5 echipe internaționale vor avea la dispoziție mai multe luni pentru a produce o recoltă de castraveți de seră, de la distanță și fără intervenție umană, folosind cât mai puțină apă, nutriție și energie posibil, la cel mai ridicat nivel de producție posibil. Însă, scopul real este acela de a converti cunoștințele despre cultivare în algoritmi care să permită calculatoarelor să reglementeze automat cultivarea, în viitor, chiar și în locuri în care lipsesc aceste cunoștințe. Deci, întrebarea este: pot calculatoarele să funcționeze la fel de bine ca oamenii? ÒEchipele și-au dezvoltat parțial propriii algoritmi și i-au folosit pentru a determina setările de ieșire, cum ar fi temperatura, fertilizarea și mai mulți parametri legați de cultivare, 36 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 37


Agricultură cuLtura mare

38 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 39


Agricultură POmicuLtura

săNătatea liVeZilor se PreGăteŞte diN iarNă Mircea Demeter DUPă VORBA CARE SPUNE Că GOSPODARUl ÎşI FACE IARNA CAR şI VARA SANIE, lA FEl SE POATE SPUNE Să Că UN POMICUlTOR GRIJUlIU, FIE El şI AMATOR, şTIE Că SăNăTATEA lIVEzII SAlE SE PREGăTEşTE ÎNCă DIN IARNă. Să VEDEM, DECI, CE TREBURI SUNT ÎN lIVEzI ÎN ANOTIMUl RECE, GHID FIINDU-NE JIll REDWOOD, DE lA UNIVERSITATEA DIN DUBlIN. iarna poate fi un prieten bun Dacă vrem o recoltă bună, iarna poate fi un bun prieten şi pomilor fructiferi, şi pomicultorilor. Aşa că, într-o zi frumoasă, bucurați-vă de soarele de iarnă, în timp ce tăiați şi curățați pomii, făcând lucrările de pregătire pentru primăvara viitoare. Speciile noastre de fructe, cultivate în Europa, experimentează toate un fel de hiatus, pe timp de iarnă. În timpul acestei acolii, poate apărea ca și cum arborii și livezile noastre sunt în adâncuri, dar în tulpinile lor se întâmplă multe lucruri magice, chiar dacă arborii par îngheţaţi. Mugurii de fructe grase adună energie pentru primăvară, microbii solului și ciupercile sunt ocupate în subteran, viermii reciclează

substanțele nutritive, iar în climele temperate, copacii adaugă cantitatea de refrigerare pe care o primesc, astfel încât să poată oferi o cantitate fantastică de fructe pentru sezonul care vine. Cu cât mai multe ore de temperaturi reci de iarnă sunt mai mici de 10 grade, cu atât va fi mai bună producția de fructe. Chiar și un frison alpin, de minus 10 și 20, poate fi benefic pentru un copac aclimatizat. Există însă și soiuri care au fost dezvoltate special pentru zonele dificile, unde iernile sunt mai degrabă răcoroase decât reci. După ce copacul a traversat perioada îngheţată necesar, acesta se pregăteşte pentru numărul potrivit de ore mai calde. Arborele fructifer simte, de asemenea, cantitatea potrivită de zile reci și calde, apoi decide să-și spargă micii muguri de primăvară.

copaci diferiţi, nevoi diverse Desigur, soiurile diferite au nevoi diferite, dar media necesară este de aproximativ 800 până la 1200 de ore de zile reci, chiar spre pragul de îngheţ. Copacii care fac pauză inactivă pentru iarnă includ merii, perii, caişii, prunii, cireșii, nucii, alunii, precum și tufele de coacăze, zmeură și afine. Cei cărora le plac o iarnă mai blândă includ citricele, smochinele, strugurii, migdalele și, bineînțeles, toate fructele tropicale, dar, în afară de strugurii de masă sau destinaţi vinificaţiei, nu interesează fermierii din zonele temperate, deci, nici pe pomicultorii români. Cu toate acestea, în zonele mai reci, puteți planta copacii sensibili, precum lămâii, pe o pantă pe care se scurge aerul rece, mai degrabă. În timp ce sunt tineri, puteți să acoperiți frunzișul tandru al acestor lămâi cu pânză hessiană atunci când apare un ger puternic sau puteți construi o pălărie de îngheț permanentă, până când plantele devin mai mari și mai rezistente. Dar, cel puţin în România, cultivarea lămâilor nu este rezervată decât pasionaţilor care vor să experimenteze.

40 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 41


Agricultură POmicuLtura Fructele sau ramurile care atârnă sub nivelul genunchiului sunt autostrada perfectă pentru bolile depozitate în sol. Așadar, în timp ce sunteți ocupat cu tăierea, tăiaţi și aceste ramuri care s-au abătut până la sol, sub sarcina lor. Acestea vor fi înlocuite lent cu următorul strat de ramuri deasupra înclinării, într-un ciclu continuu de-a lungul anilor.

ce trebuie făcut? Dar, până la urmă, ce trebuie făcut în livadă în timpul iernii? S-ar putea să fie timp de odihnă pentru copaci și tufișuri, dar nu pentru pomicultori! Tăierea și verificarea problemelor de sănătate sunt activităţile principale din timpul iarnii. Fără o mantie de frunze pe structura copacului, el îşi dezvăluie probleme și ființa interioară. Aşa că, sarcinile livezii de iarnă includ: - Tăierea crengilor bătrâne şi neproductive; - Dezlegarea copacilor tineri, plantaţi în perioada trecută; - În cazul viței de vie, tăierea structurii în formă de T; - Plantarea și protejarea într-o locaş pregătit a copacilor tineri, păstrând altoiul peste nivelul solului; - Toaletarea merilor, perilor şi prunilor; - Eliminarea fructelor atârnate mumificate, putrezite și distrugerea acestora; - Toaletarea piersicilor și nectarinilor acum, când puteți vedea forma lor; - Verificarea dovezilor de dăunători, precum afidele, alezorii și gumoza bacteriană; și - În cazul în care merii au avut scabie sau pata neagră în sezonul trecut, îngrămădirile frunzelor în întregime, sub copac, trebuie efectuate până la sfârșitul iernii. Grămezile de frunze îngroapă sporii. Merită tot efortul Fiecare tip de arbore îşi are nevoile lui specifice şi fiecare îşi are propriile sale tehnici speciale de tăiere. Nu există spațiu suficient pentru a le detalia aici, însă poate fi complex, dar atât de satisfăcător, când îți dai seama cum ramurile și hormonii unui copac pot fi antrenați pentru a produce cu generozitate. Încercați însă să 42 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

păstrați pomul la o înălțime sensibilă. Doar nu doriți să urcați scări de patru metri, pentru a alege mere. Ramurile dominante, care ating orizontul, reprezintă o pierdere de energie a copacului și descurajează fructificarea. Aceasta înseamnă tăierea crengilor moarte (zgâriate și crăpate), ramurile încâlcite sau încrucișate, ciorchinii groși zgâriați și orice membre și crengi bolnave. Când îi poți simți că respiră, acesta este un semn de ușurare, atunci când se deschid, pomicultorii ajutând să apere copacii fructiferi să aibă probleme, precum afidele. Nu uitaţi că un copac slab și bine ventilat este un copac sănătos.

Prunii, merii, perii și piersicii necesită lucrări mai severe. Părţile crăpate ale scoarţei se usucă și se vindecă mai repede, pe vreme frumoasă. Școala veche a pomiculturii spune că crăpăturile mai mari pot fi împiedicate cu vopsea de var, pentru a le sigila faţă de infecție. Noua școală spune că pomul își trimite propriile substanțe chimice anti-invazie, pentru a preveni infecțiile bacteriene sau fungice, dar pomicultorii vor decide cum să procedeze. Pe măsură ce iarna se mută în primăvară, căutați semne de viață și fructele care vor veni. Mugurii de fructe sunt umßați și adesea atârnă în mici ciorchini. Dacă pare o recoltă de protecție, este mai ușor să le subțiați în această etapă, decât atunci când sunt pe jumătate crescute. Iar, când toate acestea lucrări de mai sus sunt făcute, deschideți o sticlă cu suc de mere conservat, scoateți piersicile uscate și bucurați-vă de o parte din şerbetul dumneavoastră de zmeură. Vi se va reaminti că merită toată această muncă de iarnă.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 43


Agricultură VITICUlTURă

calcularea Şi GestioNarea Pierderilor diN Viticultură, cauZate de friG Mircea Demeter VăTăMăRIlE DE IARNă DETERMINă PIERDERI DIRECTE SEMNIFICATIVE ÎN PRODUCțIA DE STRUGURI ȘI CHIAR PIERDERI MAI MARI ÎN PRODUCțIA DE VIN, MAI AlES DACă VORBIM DESPRE SOIURI DE VAlOARE.

Modificări de sezon în fiziologia viței de vie Supraviețuirea viței de vie și adaptarea în climele reci depind de schimbările sezoniere care au ca rezultat trecerea de la o tendință la rece, la o stare de rezistență la rece, proces cunoscut sub denumirea de aclimatizare la rece. Răspunsul viței de vie la zilele scurte și la temperaturile scăzute este diferit, faţă de cel al altor plante lemnoase (de exemplu, meri), prin faptul că lăstarii viței de vie nu stabilesc muguri terminali ca un indiciu de încetare a creșterii și inițierea aclimatizăării la rece. Există două etape de bază ale aclimatizării la rece la viță de vie (Wolpert și Howell, 2015; Dami, 2017; Fennel, 2014). Prima etapă este indusă în principal de temperaturi scăzute, dar peste punctual de congelare, și apare de la sfârșitul verii şi până la toamna timpurie, înainte de orice eveniment de îngheț. În general, speciile autohtone încep să se aclimatizeze la rece mai repede şi mai bine, ca răspuns la primele zile scurte

De exemplu, prejudiciul din iarna lui 2014, de la o podgorie din landul german Renania de Nord-Westfalia, a dus la pierderi directe de culturi de 5,7 milioane de euro și la o pierdere estimată a valorii adăugate a vânzărilor de vin de 41,5 milioane de euro! Mai mult, pierderile suplimentare de culturi din următorii trei ani au fost estimate la 2.300 tone, cu o valoare de 3 milioane de euro, la care s-au adăugat şi costurile de replantare, de 2,1 milioane de euro. Pe total, pierderile viticultorilor din landul german au fost de 63,6 milioane dolari. Acesta este un exemplu, însă orice viticultor ştie că iarna poate fi şi prieten, şi duşman. Deci, cum pot fi diminuate pierderile din podgorii, în timpul iernii? Câteva răspunsuri le găsim în lucrarea ÒWinter Injury to Grapevines and Methods of ProtectionÒ, semnată de Thomas zabadal şi Imed Dami, de la Centrul de cercetări al Departamentului de Horticultură al Universităţii din Michigan. Definirea rezistenței la frig Rezistența la rece este capacitatea țesuturilor 44 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

de viță de vie să supraviețuiască stresului de îngheț la temperatură în timpul toamnei și al iernii (levitt, 1980; Sakai și larcher, 1987). Vița de vie rezistă la temperaturi de îngheț prin două mecanisme: 1-țesuturile plantei tolerează gheața în afara celulelor vii, ceea ce duce la desicarea citoplasmei din interiorul celulelor; 2-Mugurii evită rănirea prin înghețare. Suprarefrigerarea este capacitatea conținutului unei celule de a rămâne lichid, la temperaturi sub-îngheț. Rezistența la rece a viței de vie este măsurată de obicei de la cea mai ridicată temperatură care ucide 50 % din populația de muguri primari la mijlocul iernii, denumită Òtemperatura letală 50 (sau lT50). Vița de vie câștigă duritate la rece în timpul perioadei inactive, ca urmare a expunerii lor la scăderea temperaturii scăzute. Cu cât temperatura este mai rece, cu atât mai multă rezistență a vitei este câștigă până la un prag critic determinat de mediu şi practicile viticultorului.

În timpul primei etape de aclimatizare la rece, mugurii de viță de vie nu ating rezistența maximă la rece, dar pot supraviețui la temperaturi sub cele de îngheț (lT50 5 până la -20). A doua etapă de aclimatizare la rece este indusă exclusiv de temperaturi sub cele de îngheț, și coincide de obicei cu prima înghețare a vremii care produce pagube (eveniment de îngheț la care temperatura scade sub 32 C, pentru a provoca o deteriorare totală și căderea ulterioară a frunzelor). costurile de înlocuire a viței de vie. Care este pierderea economică determinată de lipsa unui butac de viță de vie? Pentru a determina valoarea, viticultorul trebuie să ia în seamă: (a) vițele lezate, dar care ar putea reveni la producția completă în anul următor pierderii trunchiului; (b) vițele dispărute care ar fi înlocuite anul următor morții lor și ar fi în plină producție până în al patrulea an după înlocuire; și (c) producția medie şi producţia vinificată pentru hibrizi. În acest caz, valoarea vinului a fost calculată scăzând costul strugurilor dintr-o diviziune de vânzare cu amănuntul de 70/30, la vânzări cu ridicata din vinurile de valoare mică.


Pentru vița de vie, pierderea directă a culturilor pe an a fost de aproximativ 4 euro pe viță de vie, cu o valoare pierdută de 4 ani a producției de aproximativ 21 de euro. Costurile de transplantare au fost estimate la 6,15 euro pe viță de vie, pentru o pierdere totală directă de aproximativ 29 de euro pe viță de vie lipsă. Costurile au fost mai mici pentru hibrizi: o pierdere de cultură de 2,12 euro pe an și un cost de replantare de 4,90 euro viță de vie (viță de vie negrefată), pentru o pierdere directă totală de aproximativ 14 euro pe viță de vie. Pierderile în procesul de vinificare Pierderile cu valoare adăugată din producția de vin au fost mai mari. O pierdere de cultură de un an a dus la o pierdere aproximativă de vin de 29 de euro la soiurile nobile și de 24 de euro, la hibrizi, presupunând o scindare de 70/30 în valoarea de vânzare cu amănuntul și cu ridicata, care este tipică pentru mixul de vânzări al multor vinării. Pentru vițade-vie lipsă, pierderile de vin pe 4 ani sunt de aproximativ 111 euro la soiurile nobile și, respectiv 98 de euro, la hibrizi. Astfel, în conformitate cu presupunerile noastre, costul total al viței de vie lipsă ar fi de 132 de euro la viţa nobilă şi de 106 euro la hibrizi, pentru un hectar cultivat. Economiile de costuri ale producției de vin rezultate în urma procesării unei cantităţi

mai mici de struguri după recoltare nu au fost scăzute, astfel încât valoarea adăugată a vinului este supraevaluată. Cu toate acestea, vinăriile, în general, ar fi investit deja în spațiul rezervorului necesar pentru procesarea unei culturi complete și, probabil, ar trebui să completeze necesarul de struguri, pentru a menține nivelul de producție. Gestionarea riscurilor Riscul inerent în creșterea cultivării licitate la rece necesită viticultorilor să ia în considerare impactul pierderii de culturi și să se întrebe cum pot gestiona acest risc. În principal, sunt două moduri în care cultivatorii și cramașii pot

reduce riscul: diversificarea mixului cultivar și utilizarea asigurării culturilor pentru a proteja împotriva pierderilor catastrofale. În cazul diversificării culturilor, pentru multe vinării mici, existența unei baze de cultivare diversă ar putea face diferența între a nu avea vin de vândut (sau a trebui să-l achiziționeze de la alții) și doar a face față provocării de a oferi clienților o linie modificată de produse, pentru a le cumpăra. Pentru crame, producțiile mai mari ale podgoriilor pot compensa prețurile mai mici pe sticlă, pentru vinuri. Chiar dacă rentabilitățile la hectar nu sunt la fel de mari pentru unele cultivatori, utilizarea mai eficientă a utilajelor diminuează mult costurile fixe.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 45


Agricultură PROTECțIA PlANTElOR

comisia euroPeaNă: Produsele de Protecţie a PlaNtelor Şi scHimBările ClimatiCe Nora Marin POTRIVIT COMISIEI EUROPENE CARE A DAT PUBlICITăţII ÎN ACEASTă VARă DOCUMENTUl ÒFARMING AND PlANT PROTECION PRODUCTSÒ, SECURITATEA AlIMENTARă ȘI AlIMENTElE SăNăTOASE PENTRU 11 MIlIARDE DE PERSOANE, PâNă ÎN ANUl 2100, ESTE UNA DINTRE CElE MAI MARI PROVOCăRI AlE ACESTUI SECOl.

PPP-urile includ PPP-uri sintetice și biopesticide, produse care provin dintr-un proces de sinteză chimică sau produse derivate de origine biologică (animale, plante, bacterii, minerale). PPP conțin cel puțin o substanță sau un ingredient activ și conțin adesea componente precum agenți de siguranță, coformulanți, adjuvanți și sinergici. Ca atare, substanțele active pot fi orice substanță chimică, extract de plante, feromoni sau microorganisme care protejează plantele sau produsele vegetale de boli, dăunători și buruieni. legislația UE privind PPP este foarte strictă, fiind concepută pentru a asigura un nivel ridicat de protecție pentru sănătatea umană și mediu, ceea ce face din PPP să fie printre cele mai bine studiate categorii de produse. În UE, nicio PPP nu poate fi utilizată decât dacă s-a stabilit pentru prima dată științific că (1) nu au efecte dăunătoare asupra consumatorilor, fermierilor și rezidenților locali și trecătorilor; (2) nu provoacă efecte inacceptabile asupra mediului; (3) sunt suficient de eficiente împotriva dăunătorilor. Piaţa PPP, în creştere Volumul substanțelor active utilizate la nivel mondial este în continuare în creștere și s-a putut observa chiar o creștere abruptă care poate fi explicată prin mai mulți factori, crescând cantitatea de erbicide utilizate, o agricultură mai productivă în economiile emergente și impactul schimbărilor climatice. Dintre acestea, erbicidele sunt principalul tip de PPP utilizate.

Ca urmare, orice sistem agricol trebuie să îndeplinească această cerință în limitele durabilității planetare. Aceasta implică faptul că nicio creștere suplimentară a terenurilor pentru agricultură nu este acceptabilă, deoarece aceasta este cea mai importantă cauză pentru pierderea biodiversității, creșterea gazelor cu efect de seră și impactul asupra mediului. Conform literaturii științifice, nu există altă opțiune decât creșterea eficienței producției globale și reducerea diferenței de randament pentru a garanta securitatea alimentară globală. Ca atare, ne putem pune întrebarea dacă este posibil să menținem randamentele actuale în Europa fără produse fitosanitare (PPP), sau cu utilizarea PPP redusă. Dar cum putem face față percepției publice că PPP sunt nesănătoase, cu impacturi foarte negative asupra biodiversității și a mediului? legislaţie strictă, condiţii de utilizare Produsele de protecție a plantelor (PPP) sunt produse care protejează plantele sau produsele vegetale împotriva organismelor dăunătoare în timpul producției și depozitării. Aceste produse sunt utilizate în primul rând în agricultură și horticultură, dar și în silvicultură, grădini de casă și zone amenajabile. Termenul ÒpesticidÒ este adesea utilizat în mod interschimbabil cu PPP. Cu toate acestea, pesticidul este un termen mai larg, care acoperă și biocidele care sunt produse care controlează organismele dăunătoare sănătății umane sau animale. 46 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Disponibilitatea substanțelor mai puțin active ar putea duce la mai multă rezistență la PPP, deoarece alternarea ingredientelor active cu un alt mod de acțiune este una dintre măsurile de prevenire a formării rezistenței. Mai mult, tendința de a merge către PPP mai specifice și mai selective (necesare pentru a reduce la minimum efectele secundare nedorite), crește riscul de rezistență, deoarece PPP-urile cu un singur loc de acțiune (cele specifice), sunt mai vulnerabile la formarea rezistenței, decât PPP-urile cu spectru larg. În schimb, piața biopesticidelor este în creștere și multe companii fitofarmaceutice implementează dezvoltarea biopesticidelor și își măresc semnificativ bugetul pe acest segment PPP.


Pierderi și randament Oerke (2016) a studiat pe larg pierderile de culturi din agricultură, iar studiul și este considerat ca fiind de referință, în acest domeniu. Pierderile de culturi se pot datora buruienilor, agenților patogeni, virusurilor și dăunătorilor de animale. Pierderea totală a culturilor fără nicio protecție a culturii se numește pierdere potențială. În practică, pierderile vor fi mai mici, datorită utilizării PPP sintetice (agricultură convențională), biopesticidelor (agricultură organică și convențională), și a altor măsuri de cultivare, cum ar fi controlul mecanic al buruienilor, rotația culturilor, controlul biologic (de exemplu, feromoni, organisme de control biologic), și cultivare de plante rezistente. Pierderile reale sunt cele care apar atunci când protecția plantelor a fost realizată de PPP și/ sau prin alte măsuri de cultivare. Pierderile reale pot fi mari, cauzate de o protecție neeficientă a culturilor sau scăzute, printr-o protecție adecvată. Protecția culturilor devine mai importantă la producții potențiale mari. În aceste condiții, impactul PPP este mare și va reduce substanțial pierderile potențiale de cultură, crescând randamentul culturilor (Aktar și colab., 2009). Potențialul mondial și pierderile reale de cultură diferă considerabil în funcție de culturi,

dar și în funcție de regiuni. Pierderile potențiale variază între aproximativ 80% (orez și cartof), la 60% (soia), și 55% la grâu. Buruienile sunt cel mai important contribuitor la pierderi. Pierderile reale sunt de aproximativ 40% la orez și cartof, 30% la grâu și 26% la soia. Pierderi considerabile sunt, de asemenea, cauzate de dăunători și boli de animale. Pierderile potențiale și cele reale diferă, de asemenea, între regiuni: pierderile potențiale sunt de 71% în Europa de Nord-Vest, de 63% în Europa de Sud, de 52% atât în Europa de Est, cât și în Europa de SE, în timp ce pierderile reale sunt de 18%, 25%, 30% și, respectiv, 32% ( Oerke, 2016). Reducerile considerabile ale pierderilor alimentare în Europa pot fi atribuite utilizării mai intense a PPP. Randamentele mai scăzute în Europa de Est sunt cauzate de un decalaj substanțial de randament (Foley și colab., 2015) și a unei contribuții mai reduse de PPP și îngrășăminte (Our World in Data, 2019, FAOstat, 2019). Aici, o utilizare mai mult sau mai bine optimizată a PPP va contribui la îmbunătățirea randamentului culturilor. Cu toate acestea, nu are sens să investim în PPP, atunci când alți factori sunt sub-optimi: îngrășăminte, soiuri adaptate, irigare, alte tehnici de cultură (de exemplu, gestionarea solului).

1 c = -25 %! Se așteaptă ca schimbările climatice să conducă la o creștere a temperaturii de 1,5-2 C și la precipitații mai neregulate, cu mai multe precipitații în unele regiuni (de exemplu, în Europa de Est), și mai multe perioade de secetă în alte regiuni (de exemplu, Europa de Sud). Conform Deutsch et al. (2018), se estimează că pierderile globale de randament vor crește cu 10, până la 25% pe grad de încălzire medie a suprafeței. Meite și colab. (2018), a demonstrat exportul fungicidelor, erbicidelor și metalelor grele (Cu și zn) din solurile agricole, după diferite modele de precipitații. Exportul a fost într-o ordine în scădere: fungicide, erbicide, cupru și cea mai mică scurgere pentru zinc. Modelele de ploi puternice și o perioadă mai lungă de ploi au efect direct. Aceste modele sunt mai așteptate în cazul schimbărilor climatice, iar efectul depinde de tipul solului și de compactarea acestuia. Iar, ca o concluzie, să spunem că randamentele viitorului depind de modul de organizare şi concepere a agriculturii, precum şi de modul de utilizare a produselor de protecţie a plantelor.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 47


ZOOtEHNiE creSterea aNimaLeLOr

cooPeratiVa, soluţia de succes a fermelor, oriunde ar Fi ele Nora Marin

A CâȘTIGA BANI DIN BOVINElE PENTRU lAPTE FUNCțIONEAză lA FEl, INDIFERENT UNDE Vă AFlAțI ÎN lUME. PăSTRAțI VACIlE SăNăTOASE ȘI TRATAțI-lE ÎNAINTE DE A SE ÎMBOlNăVI, OBțINEțI UN PREț PESTE MEDIE A lAPTElUI ȘI CONTROlAțI-Vă COSTURIlE ȘI FINANțAREA.

Domnul lehman și soția sa, lena, și-au început activitatea din fermă în 1988, cu 16 vaci, 60 scroafe și 150 de porci pentru sacrificare. Și-au muls vacile cu mâna, până când Amish a permis mașinile de muls, în 1992. Atunci, au început să se extindă cu bovinele de lapte. Numărul vitelor a crescut rapid, la 60 de vaci, în interiorul adăposturilor existente. Însă au abandonat creșterea porcilor în 1998, deoarece nu mai exista o piață pentru operatorii mai mici. Au construit un nou hambar cu 108 locuri libere și un spațiu de alimentare, în 2001. Dar domnul lehman nu a completat acest hambar, s-a oprit la 70 de vaci. ÒPrețul laptelui era prea bun atunci. Încă regret. Privind în urmă, a fost o decizie complet greșităÒ, spune el. În 2017, fiul domnului lehman, Jay, a intrat în fermă. Nu este cel mai tânăr fiu, contrar tradiției Amish. ÒCel mai tânăr și al doilea fiu al lor nu erau pregătiți pentru această responsabilitateÒ, spune tatăl lor, care adaugă: ÒAl treilea dintre cei cinci fii, Jay era dornic, era deja căsătorit, iar soția lui crede în fermă și îl susține. El este, de asemenea, un membru al bisericii AmishÒ. Deci, drumul îi era deschis. Folosirea cailor înseamnă mai mult timp în familie

Dacă staţi mai bine decât media în toate aceste aspecte, cu siguranță veți rămâne fermier. Cu toate acestea, fermierii Amish au un fel aparte de a creşte vacile de lapte şi de a ţine o astfel de fermă. Cu siguranţă, şi în România sunt mulţi, foarte mulţi fermieri harnici şi, mai ales, isteţi, dar modul de management al unei astfel de ferme de peste ocean poate fi un model. Pentru că eficienţa a fost mereu definiţia americanilor, iar cei din comunităţile Amish se aßă în top-ul topurilor. Modelul însă ţine mai mult de organizarea vânzării laptelui cu ajutorul unei cooperative, precum şi modul de finanţare şi sprijinire a tinerilor fermieri. Pentru generaţiile viitoare Când te uiţi la ferma lor din Middlebury, îţi dai seama că Pete lehman și fiul său Jay dovedesc că acesta este cursul corect al acțiunii. În timp, din cauza credințelor lor religioase, acești fermieri Amish din Indiana au trebuit şi încă mai trebuie să depășească vreo câteva obstacole, în comparație cu fermierii ÒmainstreamÒ. Mărimea fermei lor, de exemplu, este limitată, deoarece toată munca pe câmpurile lor se face cu cai. În plus, cum se întâmplă în aceste comunităţi tradiţionale, inovațiile tehnologice sunt în mare parte implementate după 40 de ani. ÒFamilia vine mai întâi pentru noi, AmishÒ, spune domnul lehman. ÒA avea succes nu este doar un aspect financiar. Ai succes doar atunci când ești capabil să treci pe o fermă profitabilă generației următoareÒ. 48 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Toată munca din câmp trebuie făcută cu caii. Chiar și atunci, menținerea capacității este posibilă, deoarece trage folosesc şi o sursă de 118 CP, care alimentează utilajele tractate. Domnul lehman are o mașină de secerat de 3 metri lățime (MoCo), o presă rotundă robustă și o mașină de însilozare cu tuburi, pe care le deține în comun cu un vecin, pentru a reduce costurile. Însă caii sunt cruciali. Ei pot lucra aproximativ patru ore, înainte de a fi hrăniţi și odihniţi. În practică, asta înseamnă că activitatea lui lehman, în teren, începe de la aproximativ ora 7 dimineaţa, până la 11, apoi face o pauză de 90 de minute și reia activitatea de la 13,30 până la 17. ÒAceasta înseamnă că există timp și pentru familie. Caii aduc pace în viața ta, nu îi poți folosi timp de 16 ore consecutiveÒ, spune lehman.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 49


ZOOtEHNiE creSterea aNimaLeLOr chiar şi câteva animale cu o curea colorată în jurul picioarelor. O bandă roșie înseamnă că o parte a ugerului nu produce lapte adecvat consumului, din cauza infecției, o bandă verde înseamnă lapte proaspăt de vacă (colostru), nepotrivit pentru consum. comunitatea hippies, cei mai buni parteneri de afaceri

Această viață de familie bogată este esenţa vieţii pentru domnul lehman și comunitatea Amish. Multe familii au șapte sau mai mulți copii, au grijă de multe treburi, cum ar fi hrănirea vitelor și mulsul. ÒAstfel învață responsabilitatea și ce înseamnă să lucrezi. Cine nu știe la 18 ani ce funcționează, nu va ma învăța niciodatăÒ, spune lehman. De asemenea, activitatea contribuie la reducerea costurilor forței de muncă, la aceste companii cu consum de forță scăzute. ÒAm oferit tuturor copiilor noștri o educație adecvată și un set de norme etice. I-am învățat, de asemenea, o atitudine bună față de muncă, responsabilitate și dragoste pentru toate lucrurile viiÒ, spune domnul lehman. ÒAcest lucru îi va duce departe în viațăÒ. Și sprijinul financiar al părinților lor ajută. Nu le dau bani, dar oferă o garanție de echitate. ÒÎn acest fel, îi putem ajuta să obțină ceva ce nu ar fi putut face niciodată pe cont propriuÒ. Domnul lehman are zece cai și folosește cel mult opt dintre ei. Un set suplimentar de cai ar crește semnificativ capacitatea și dimensiunea maximă a fermei. Încă nu este o opțiune, din cauza costurilor și a numărului limitat de zile, dar capacitatea suplimentară este necesară. la urma urmei, hrănirea cailor se ridică la aproximativ 1.200 de euro pe an, în bani europeni. În afară de asta, abia creează costuri. Concluzia este simplă: caii sunt rentabili. la urma urmei, costul anual al unui tractor decent este mai mare de 12.000 euro, nu-i aşa? cod de bare? Nu, de culori lehman lucrează organic. Asta, pentru că pretenţiile americane se abat de la cele europene, într-un fel. Pastrarea furajului este obligatorie; nu la fel, ci prin necesitatea ca cel 50 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

puțin 30% din materia uscată trebuie să provină din iarbă, timp de 120 de zile pe an. Utilizarea pesticidelor chimice este interzisă, iar azotul din îngrășăminte ar trebui evitat cu orice preț, de aceea lehman folosește o cantitate semnificativă de gunoi de grajd uscat în fiecare an. Furnizarea de îngrășăminte, fosfați și potasiu este permisă. Este permisă şi utilizarea antibioticelor, dar produsele unui animal tratat nu pot avea eticheta ÒorganicăÒ. Asta înseamnă eliminarea animalului după recuperare. ÒA trebuit să facem asta o dată, în ultimii cinci aniÒ, spune domnul lehman. Apoi, există

Domnul lehman își vinde produsele prin intermediul Cropp, o cooperativă de marketing din Wisconsin, care deține cel mai puternic brand ecologic din Statele Unite: Organic Valley. ÒAceastă cooperare a fost fondată de o grămadă de hippies din Wisconsin, inițial pentru vânzarea legumelor, vrând să ajute și să sprijine fermierii, în special pe cei mai mici. Aşa au rămas şi acum. Chiar le pasă de noi și muncesc din greu pentru a menține prețurile ridicate. Ei văd fundamental agricultura ca un mod de viață, la fel ca noi. Prin urmare, noi și mulți alți Amish din această regiune vindem prin această cooperare. Prețul laptelui este mai mult decât bun, făcând aproximativ 52 de euro la 100 kg, datorită nivelului ridicat de grăsimi și proteine. În vremea asta, fermierii de lapte mainstream nu obțin mai mult de 33 de euro. Un exemplu caracteristic este modul în care cooperarea gestionează furnizarea de lapte. Există o cotă bazată pe ofertă în anul precedent, cu o corecție a cererii preconizate în anul curent. Domnul lehman a trecut de la 70, la 96 de vaci lactate, după 2016, deoarece a cumpărat Siemental. ÒAm ales asta, datorită laptelui gras. Dar, în medie, nu au performanțe mai bune decât friesienele noastre aduse din Noua zeelandăÒ.


adesea în fermă la o vârstă fragedă, după opt ani de școală completată cu o serie de cursuri de iarnă și zile de studiu. ÒMulte ferme se confruntă cu probleme financiare la trei ani de la o achiziție și cu un ritm de creștere lent. Acest lucru are de-a face adesea cu fertilitatea scăzută. Producția scade și nu există bani pentru înlocuirea animalelor. Acesta este momentul în care spirala descendentă poate continuaÒ, spune el.

Această extindere peste cota ar însemna o taxă de 0,20 eurocenți (convertiți), pe kilogramul de lapte. Cota a fost redusă la 0,4 euro. Òlucrul ăsta nu provoacă probleme, în cadrul cooperării. Există puțini cultivatori și fermieri care înțeleg că creșterea este necesară pentru achiziție. Deoarece prețul laptelui a fost prost după extindere, aspectul ßuxului de numerar a devenit mai puțin intens la fermă. A trebuit să solicităm o finanțare suplimentară, care se ridică la 275.000 de euro, la o livrare anuală de lapte de 593.000 kilogrameÒ.

Cu toate acestea, Jay nu primește Òcarte blancheÒ. Domnul lehman urmărește totul. Nu a început degeaba în 2008, într-un un grup de studiu cu cinci fermieri vecini. ÒComparând datele noastre tehnice și financiare de trei ori pe an, cu toții am învățat și am câștigat foarte multÒ, spune el. Acest grup a crescut la cinci grupe de studiu cu 40 de membri, pe o rază de 40 de kilometri în jurul fermei. Cu toate acestea, Pete tinde să se îngrijoreze de lipsa de cunoștințe a colegilor săi. Amish intră

Tocmai de aceea, comunitatea Amish a inițiat un fond pentru a rezolva această problemă: Community Aiding local Farmers. Întreprinzătorii începători care întâmpină probleme grave după achiziție, pot împrumuta bani de la comunitate pentru o perioadă de trei ani, fără dobândă. După aceea, timp de doi ani, la o dobândă de 2%. În plus, ca o asigurare suplimentară a tânărului fermier, acesta permite unui număr de doi mentori, fermieri de succes și cu experiență, să-l îndrume în această perioadă. ÒVin la noi pentru bani, dar învață cel mai mult din supravegherea intensivăÒ. Iar comunitatea îşi îndeplineşte rolul de a asigura o viaţă fericită fiecărui membru.

Dar, în acest an, această producție de lapte va crește probabil până la 750.000 de kilograme în următorii ani. Jay spune că în curând vrea să aibă 108 vaci care să producă lapte în continuu. Pentru a pregăti acest lucru, stocul tânăr a fost subcontractat unui fermier pensionat în acest an. Aceasta se ridică la aproximativ 8.000 de euro pe an pentru îngrijire și adăpst. ÒCele 108 vaci lactate sunt așteptate în 2020Ò, spune Jay, cu ochii spre tatăl său. ÒDupă aceea, vreau să investesc într-un sistem de irigare. Acest lucru ar putea duce la o creștere cu 30% a randamentului pășunilor noastreÒ. Programe pentru tineri Cei doi nu au discutat niciodată cu adevărat despre acest ritm de creștere, iar instalaţia de irigare vine ca o surpriză completă. Domnul lehman, însă, este de acord imediat: ÒMii se pare un plan bun. Ai gândit bine, într-adevărÒ. O clipă mai târziu, domnul lehman spune: ÒAm observat destul de multe ferme în care tatăl are tendința de a reține fiul de lace vrea să facă. Nu vreau să fac această greșeală, deși observ că sunt mai conservator decât acum 20 de ani. Dar Jay trebuie să poată greși, pentru a învățaÒ.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 51


ZOOtEHNiE CREȘTEREA ANIMAlELOr

Formule de CalCul a reNtaBilității turmelor de oViNe Maria Demetriad

ACUM Că SEzONUl DE VARă Al OIERITUlUI S-A ÎNCHEIAT, PENTRU UNII CRESCăTORI DE OVINE MOMENTUl TOAMNEI AR FI TOCMAI POTRIVIT PENTRU EI Să ARUNCE O PRIVIRE MAI ATENTă ASUPRA REPRODUCțIEI ȘI PERFORMANțEI DIN TURMElE lOR.

Mai mult decât atât, în câteva minute, pot face calculele măsurilor de reproducție și producție, care pot afecta rentabilitatea. Această informație poate fi folosită și pentru luarea deciziilor de selecție și sacrificare, precum și pentru a răspunde la întrebarea ÒCe am făcut în această vară îmi îndeplinește așteptările de performanță?Ò Însă, pentru a face corect calculele, țineți cont de experta în creșterea animalelor, Melanie Barkley, de la Universitatea din Edinburg, aceea care oferă câteva sfaturi prețioase în lucrarea ÒDoes Your Flock Meet Your Performance Expectations?Ò Potrivit acesteia, crescătorii pot începe analiza activității de peste vară cu câteva calcule-cheie care includ, dar nu se limitează, la rata sarcinii, miei născuți pe oaie, procent de supraviețuire a mielului, greutăți medii și kilograme de miel înțărcat pe oaie expusă. Să ne uităm la fiecare dintre acestea și la modul în care acestea au impact asupra producției de efective.

52 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Prima formulă Rata sarcinii = Numărul oilor însărcinate : Numărul oilor expuse unui berbec X 100. Acest calcul arată foarte simplu până când începi să te gândești la schimbările turmei de ovine de-a lungul anului. Începeți cu un număr total de oi expuse berbecilor și apoi scădeți orice oaie sacrificată înainte de fecundare și ovinele vândute înainte de sfârșitul sezonului de reproducere. Asigurați-vă că adăugați la orice ovină crescută și cumpărată în perioada de reproducere. Scopul este de a stabili care este rata sarcinii dusă până la capăt prin naștere, dar, în realitate, aceste rate pot fi mai mici. Specialiștii în creșterea ovinelor sugerează procentul de 100% ca punct de referință pentru turmele mici, cu mai puțin de 200 de oi. Efectivele de dimensiuni medii, de 201 până la 750 de ovine ar trebui să aibă un punct de

referință de 98%, iar efectivele mai mari, în special, ar trebui să aibă un nivel de referință de 96%. Dacă efectivul dumneavoastră produce rate de sarcină mai mici, determinați cum puteți îmbunătăți rata. Pune-ți câteva întrebări. - Care a fost starea de sănătate a berbecilor și a turmei de ovine în jurul perioadei de reproducere? - Boala sau nutriția au afectat efectivul într-un moment anterior, în timpul, sau la scurt timp după perioada de reproducere? - Există și alte motive pentru care oile nu pot fi fecundate? O considerație suplimentară legată de rata de sarcină ar fi procentul de ovine care s-au infertilizat în primul sau al doilea ciclu de căldură. Rata de acoperire variază în funcție de efective și depinde adesea de resursele disponibile de hrană. Însă, nu toate efectivele de ovine au resurse de alimentare adecvate pentru a sprijini reproducția.


Calculul ratei de stopare Rata de stopare poate fi calculată în două moduri: miei născuți pe oaie și mielii născuți pe oaie expusă. În aceste cazuri, folosim următoarele formule de calcul: Procentul de miei născuți pe oaie de miel = Miei născuți ÷ Total miei X 100; Această ecuație determină prolificitatea în turmă, în timp ce această a doua ecuație este o metodă mai precisă pentru a privi procentul de reproducție. Procentul mieilor născuți pe oi expuse = Miei născuți ÷ Oi expuse X 100; Media pentru rata de reproducție ar trebui să fie în jur de 110%, iar acest procent este unul dintre obiectivele sectorului de creșter a ovinelor în condiții de performanță economică. la rândul ei, supraviețuirea mieilor indică procentul de miei care supraviețuiesc în prima lună după naștere. Pierderile prin deces sunt inevitabile în orice operațiune de creștere a animalelor, dar toți producătorii de animale ar trebui să se străduiască să reducă la minimum aceste pierderi. Pentru calculul supraviețuirii se folosește următoarea formulă de calcul: Procentul de miei care au supraviețuit până la o lună = Numărul de miei în viață la o lună Numărul de miei născuți X 100. rata de supraviețuire a mieilor Un obiectiv bun pentru orice turmă, indiferent de dimensiuni, este ca 95% dintre miei să supraviețuiască în prima lună de viață. Acest calcul este deosebit de important deoarece majoritatea deceselor de miel apar în primele zile de viață. Producătorii cu procente mai mici ar trebui să exploreze de ce se întâmplă acest

lucru și ar trebui să acorde o atenție deosebită nutriției de gestație târzie, producției de lapte, abilității materne și vigoarii mielului. Greutățile de înțărcare permit producătorilor să evalueze atât mieii, cât și oile. Producătorii pot lua decizii de selecție, precum și de colectare, folosind aceste greutăți. Deoarece diferențele mari apar din cauza sexului mielului, vârstei de oii, a tipului de naștere și a tipului de creștere, greutățile de înțărcare trebuie ajustate pentru a ține cont de acești factori. greutatea mieilor la înțărcare În timp ce greutățile de înțărcare ajustate pot fi foarte utile și, în mod tradițional, concentrate

asupra producției, o opțiune mai bună ar fi evaluarea kilogramelor de miel produse pe oaie. Kilogramele totale de miel disponibile pentru vânzare au un impact mai mare asupra rentabilității, decât greutatea medie de înțărcare a mieilor individuali. Acest parametru se calculează folosind formula: Procent de miei înțărcați pe oaie = Kilograme totale de miei înțărcați ÷ Ovine expuse la montă. În mod normal, toți crescătorii de oi ar trebui să se străduiască să optimizeze producția de efectiv. Cu cât sunt mai multe oile care concep în primele două cicluri de căldură, cu atât este mai probabil ca acei miei să fie mai grei și mai uniformi, în comparație cu mieii născuți mai târziu. Procentele mai mari de miel duc la creșterea mai multor miei și, chiar mai important, la mai multe kilograme de miel de vândut. Toate aceste aspecte joacă un rol în rentabilitatea unei ferme de ovine. Deci, fiecare producător ar trebui să pună întrebări precum acestea: - Cum funcționează turma în funcție de rata de profitabilitate? - Ce modificări pot fi făcute pentru a îmbunătăți producția de efectiv? De asemenea, rețineți că o modalitate excelentă de a evalua stocul de reproducție este prin utilizarea valorilor de reproducere estimate.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 53


ZOOtEHNiE CREȘTEREA ANIMAlElOR

creŞterea HiBerNală a GăiNilor ouătoare Maria Demetriad

ÎN CREşTEREA GăINIlOR, POT FI APlICATE TEHNOlOGII DE ÎNTREţINERE FOARTE VARIATE, MAI AlES PRIN GRADUl ÎN CARE REAlIzEAză SATISFACEREA CERINţElOR FAţă DE CONDIţIIlE DE ÎNTREţINERE şI PRIN MăSURA ÎN CARE CORESPUND CERINţElOR DE ORDIN ECONOMIC. NUMEROASElE TEHNOlOGII DE ÎNTREţINERE A GăINIlOR, ÎN PERIOADElE TEMPORAlE DE CREşTERE SAU EXPlOATARE, SUNT GRUPATE DIFERENţIAT (INTENSIV, SEMIINTENSIV, EXTENSIV), DAR IMPUN UNElE REGUlI DE CREşTERE APROAPE SIMIlARE. ce vor galinaceele iarna Instalate în adăpostul de iarnă încă de la începutul lunii noiembrie, găinile (mai ales dacă la populare erau puici în vârstă de 22-24 săptămâni, eclozionate în luna mai), trebuie pregătite ca în decembrie-ianuarie să producă cel puţin 5 ouă/cap de pasăre. Pentru aceasta însă, pe lângă un bun adăpost şi o hrănire completă, păsările trebuie să aibă asigurate încă o serie de condiţii de viaţă privind mediul înconjurător şi programul de îngrijire. Căldura din adăpost inßuenţează direct nivelul producţiei de ouă, consumul de nutreţuri şi - nu în ultimul rând - sănătatea păsărilor. Temperatura constantă care asigură cea mai mare producţie de ouă este de 13 grade Celsius, măsurată la nivelul pragului fizic de vieţuire a păsărilor (40-50 cm de pardoseală sau, în cazul creşterii în baterii, la nivelul etajului din mijloc). la temperaturi de 14-18 grade sau chiar de 19-22 grade, producţia de ouă este la fel de mare, iar consumurile de nutreţuri pentru un ou sunt mai scăzute (150-160 g nutreţ/ou). Temperaturile mai scăzute de 12-10 grade sau chiar de 8 grade permit producţii satisfăcătoare de ouă, dacă mediul nu devine prea umed. Sub 8 grade, ouatul începe să scadă, consumul de nutreţ pentru un ou crescând simţitor, iar la temperaturi mai mici (2-3 grade) ouatul devine aproape ÒsimbolicÒ (un ou pe săptămână), cu un consum de 800 g nutreţ pentru fiecare ou. Umezeala din aşternut şi din aerul adăpostului poate să crească în lunile reci, inßuenţând negativ producţia de ouă şi sănătatea păsărilor. Aceasta se poate corecta prin păstrarea în adăpost a unei temperaturi mai puţin scăzute, prin ventilaţie corespunzătoare, prin evitarea oricărei surse de umezire a spaţiului (adăpători necorespunzătoare, condens de apă pe pereţi şi/sau tavane etc) şi prin întreţinerea corectă a aşternutului. 54 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Aerul din adăpostul hibernal pentru găini ouătoare inßuenţează în rău producţia şi sănătatea păsărilor atunci când nu este aproape la fel de curat ca aerul nepoluat din atmosferă. În adăpost, el poate sărăci în oxigenul pe care păsările îl iau prin respiraţie, putând fi încărcat cu gazele dăunătoare eliberate de păsări (tot prin respiraţie) şi dejecţii. Primenirea aerului se realizează prin ventilaţie, care poate fi una tehnică-artificială (electro-ventilaţie) sau naturală, realizată prin coşuri de ventilaţie şi ferestre. lumina naturală din adăposturile pentru creşterea găinilor, în lunile de iarnă, nu asigură durata formării ouălor, astfel încât această perioadă impune Òprelungirea zileiÒ cu ajutorul instalaţiilor pentru iluminat artificial, astfel încât ziua-lumină să nu fie mai scurtă de 14 ore. ţinând cont de aceste elemente, trebuie administrate adăposturile în aşa fel încât

păsările să producă pe măsura maximă a posibilităţilor. ce le oferim? Pentru obţinerea unei bune producţii, trebuie izolate corect toate ferestrele, uşile de acces, uşile pentru păsări şi orice deschideri, care pot coborî limita temperaturii sub 10-12 grade Celsius. Pentru aerisirea adăpostului, iarna, se deschide numai un ochi de geam, sau se foloseşte coşul de ventilaţie, al cărui tiraj va fi reglat la o treime sau un sfert (pe vreme geroasă). ziua, lumina poate fi prelungită cu becuri electrice (3-5 W/ mp pardoseală), care se aprind la apusul soarelui şi se sting după 5 ore în decembrie, după 4 ore în ianuarie, după 3 ore în februarie, după 2 ore în martie şi după o oră în aprilie, pentru ca în mai şi iunie găinile să trăiască exclusiv cu lumina naturală.


Porumbul poate fi substituit, în proporţie de 20-30%, cu orez decorticat sau cu grâu furajer. Furajele proteice se pot înlocui între ele, în funcţie de resurse, cu respectarea cantităţii totale de proteină brută, energie şi ceilalţi nutrienţi necesari. Iarna, unele dintre caracteristicile furajere pentru găini ouătoare trebuie să fie foarte bine cunoscute, întrucât cantitatea prea mare sau prea mică din anumite macro sau microcomponente pot da efecte negative simţitoare în producţie. Astfel, un procent de calciu poate determina, dacă nu o scădere considerabilă de ouă, o înrăutăţire a calităţii cojii oului. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu fosforul. Proporţia normală, în reţetă este de 0,6%, dar o coborâre sub 4% sau o creştere peste limita de 8% pot determina scăderi ale producţiei, în ambele situaţii. De o mare importanţă în raţiile găinilor ouătoare este raportul energoproteic; proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din furaje în proteina din ouă. Indicii importanţi asupra stării de sănătate a păsărilor pot fi determinaţi de consumul de apă. De obicei o găină consumă o cantitate de apă egală cu 1,5 ori cantitatea de furaje. În perioada iernii, când umiditatea este mai ridicată şi aerul mai rece, nu se recurge la creşterea volumului de apă, operaţie de neocolit în celelalte anotimpuri. Un furaj cu prea puţină sare determină o scădere considerabilă a consumului de apă, după cum un furaj prea sărac sau cu un nivel energo-proteic mai ridicat determină o creştere a consumului de apă.

Administratorii crescătoriilor vor evita excesul de umezeală, verificând constant gradul de populare şi poziţia găinilor (nivelul apei să fie la nivelul spinării păsărilor). Pe vreme geroasă, se recomandă ca, la schimbarea zilnică a apei, să se folosească apă caldă (50-60 grade Celsius). Din acelaşi motiv, păsările nu se lasă libere în exterior, pentru a nu aduce pe picioare apa din zăpadă sau noroi. Aşternutul umezit se înlocuieşte cu material uscat; ori de câte ori începe să formeze deasupra o pojghiţă noroioasă, se afânează cu furca, introducând dejecţiile în mijlocul aşternutului, pentru a uşura fermentarea. Se va acorda o atenţie deosebită densităţii păsărilor, astfel încât acestea să poată încălzi adăpostul fără a produce mari cantităţi de gaze dăunătoare sau umezeală, respectiv 3-4 găini mixte sau 4-5 găini uşoare/ mp de pardoseală. Recoltarea ouălor se face de două ori pe zi, la orele 10-11 şi 14, acestea urmând a fi păstrate într-o încăpere neîncălzită (dar nu sub 6-8 grade Celsius), preferabil în cofraje de carton. Hrănirea găinilor ouătoare se bazează pe reţete stricte, precise. Numai urmând aceste reţete se pot obţine, iarna, producţii ridicate, însă trebuie avut în vedere şi următoarele aspecte: - apa este un nutreţ principal şi orice scădere a consumului de apă atrage după sine, -în aceeaşi măsură, o creştere a consumului de furaje; - lipsa apei timp de 12 ore afectează producţia de ouă; - raportul energo-proteic trebuie modificat în funcţie de temperatura şi vârsta păsărilor. REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 55


ZOOtEHNiE NUTRIțIE

creșterea eficieNței eXtrudării furaJelor Maria Demetriad

PRESAțI DE CREȘTEREA CONSTANTă A PREțURIlOR MăRFURIlOR PENTRU FURAJE ȘI DE STAGNAREA PREțURIlOR DE VâNzARE A PRODUSElOR ANIMAlE, FERMIERII SE STRăDUIESC AN DE AN Să REDUCă TOATE COSTURIlE DE PRODUCțIE. O soluție este extrudarea ingredientelor pentru furajele oferite de către furnizorii de hrană pentru animale, metodă care s-a dovedit un instrumentfoarte util pentru a crește eficiența hranei pentru animale și, prin urmare, pentru a reduce costurile. la aceeași concluzie au ajuns și o echipă de cercetători condusă de Vladimír Plachý, de la Facultatea de Agrobiologie, Industrie Alimentară și Resurse naturale, a Universității din Praga. Iată concluziile studiilor. Perspective amenințătoare Creșterea populației umane, care se presupune că va ajunge la 9,5-10 miliarde, până în 2050, precum și o îmbunătățire a nivelului de trai, necesită o producție alimentară în continuă creștere. Perspectivele amenințatoare ale schimbărilor climatice, legate de o pierdere a terenurilor agricole fertile și, prin urmare, de o producție agricolă mai mică, obligă producătorii să caute modalități mai eficiente de producție alimentară. Puși în dificultate de creșterea constantă a prețurilor pentru furajele tradiționale (grâu și soia), pe de o parte, și de prețurile de achiziție stagnante ale cărnii, pe de altă parte, fermierii caută în mod constant modalități de a reduce costurile de producție, inclusiv costurile pentru furaje. Modalitățile de a atinge acest scop sunt căutate în mod activ, iar tehnologia de preparare prin extrudare este una dintre ele.

Furaje granulate Extrudarea este una dintre cele mai frecvente metode de tratament hidrotermic al furajelor și alimentelor, cunoscută de mai bine de 50 de ani. Această metodă a fost mult timp populară, în special în rândul producătorilor de hrană pentru pește și alimente pentru animale de companie. În procedeu, alimentarea completă a compusului este modelată de extruder sub formă de granule, care sunt tratate ulterior, mai ales prin uscare, acoperire și răcire. Scopul extrudării este de a produce o furajare compusă, în formă de granule suficient de coerente și rezistente mecanic, îndeplinind cerințele de formă, dimensiune și textură sau proprietăți importante pentru mediile acvatice dar nu numai. În afară de avantajele sale predominante, extrudarea vine și cu câteva aspecte negative: în special, parametrii de extrudare stabiliți necorespunzător pot duce la pierderea unor componente termolabile, cum ar fi vitaminele A, C și B1, precum și unele enzime și aminoacizi ( lizină, metionină, cisteină). Extrudarea ingredientelor Deoarece căutăm modalități de a face producția de furaje mai durabilă, nu putem omite tehnologia de preparare prin extrudare a componentelor de alimentare. Extrudarea compușilor alimentari selectați aduce o serie de avantaje, atât dietetice, cât și tehnologice. În această configurație tehnologică, doar un compus selectat este extrudat, de obicei unul sau două, care sunt apoi amestecate în furaje finale. Doar componentele care beneficiază în mod semnificativ de extrudare sunt extrudate, eliminând astfel efectele negative ale procedeului, cum ar fi pierderea substanțelor termolabile în amestecul final. Cu alte cuvinte, importanța extrudării constă în principal în creșterea disponibilității și digestibilității substanțelor nutritive din tractul digestiv al animalelor. Aceasta se produce în principal printr-o reducere radicală a conținutului de factori anti-nutriționali, prin denaturarea proteinelor, gelatinizarea amidonului, creșterea raportului dintre așa-numita fibră solubilă și sterilizarea materialului extrudat. Prin urmare, este un efect sinergic care ajută la îmbunătățirea consumului de nutrienți.

56 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


HoG slat, iNc. PRODUCăTOR ȘI FURNIzOR DE ECHIPAMENTE PENTRU FERMElE DE ANIMAlE, RECUNOSCUT lA NIVEl INTERNAțIONAl, COMPANIA HOG SlAT ÎNCEPE ANUl 2019 CU O ANIVERSARE, 50 DE ANI DE ACTIVITATE. În 1969, fondatorul Hog Slat, William T. ÒBillyÒ Herring, a început fabricarea grătarelor prefabicate din beton , bazându-se pe necesitatea unor soluţii de management al dejecţiilor și pe propria sa experiență de crescător de porci în fermele familiei Herring. Ca fondator și președinte al companiei Hog Slat, s-a concentrat pe dezvoltarea unei companii care a devenit lider mondial în furnizarea echipamentelor de calitate superioară şi a solutiilor de echipare in fermele de suine.

În prezent, Hog Slat și-a extins aceste capacități și în industria avicolă ajutându-şi clienții cu centre de distribuție și peste 80 de magazine de vânzare cu amănuntul în toată lumea, având sedii în Statele Unite, Mexic, Polonia, România, Ucraina, Rusia, Germania și China. ÒSuntem foarte emoționați și mândri să sărbătorim 50 de ani de existanţă ca firmă de familieÒ, afirmă Tommy Herring, președintele Hog Slat. ÒÎn timp ce continuăm să căutăm noi oportunități de creștere, este important de

observat că în multe feluri nu ne-am îndepărtat de rădăcinile noastre de ferma de familie, de oraș mic. Hog Slat are succes datorită multor oameni implicați în activitatea companiei în ultimii 50 de ani. În afara angajaților și a partenerilor noștri de afaceri, dorim să le mulțumim clienților noștri loiali care continuă să ne ajute să prosperăm.Ò

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 57


ZOOtEHNiE NUTRIțIE

rolul droJdiei cu seleNiu ÎN săNătatea oaselor Păsărilor de fermă Mircea Demeter

ÎN UlTIMUl DECENIU, AVANTAJElE SUPlIMENTăRII CU DROJDIE ÎMBOGățITă CU SElENIU (SE) ÎN PRODUCțIA ANIMAlă AU FOST DIN CE ÎN CE MAI BINE ÎNțElESE. CERCETăRIlE RECENTE EFECTUATE PE PăSăRIlE DE CURTE, DAR ȘI PE AlTE ANIMAlE DE FERMă, AU ARăTAT Că MINERAlIzAREA ȘI CAlITATEA OASElOR AR PUTEA BENEFICIA ȘI DE APORTUl DE SElENIU, DUPă CUM REIESE DIN CERCETAREA CU TITlUl ÒROlE OF SElENIUM YEAST IN BONE QUAlITYÒ, SEMNAT DE FlORANCE BARBEll ȘI PUBlICAT DE ÒAll ABOUT FEEDÒ. Sănătatea oaselor, o preocupare în creștere Seleniul este un oligoelement care protejează animalele de stresul oxidativ, care are o importanță deosebită în momentele provocărilor sporite, cum ar fi stresul termic, condițiile de creștere intensă, reproducerea sau îmbunătățirea răspunsului imun al animalului. Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că seleniul este, de asemenea, un oligoelement crucial pentru proliferarea celulelor osteoclastului și osteoblastului. Odată ce sănătatea oaselor devine tot mai importantă în producția animalelor, fiind considerată un element cheie în bunăstarea acestora, rolul seleniului în calitatea oaselor capătă o atenție sporită. Mai mult, sănătatea oaselor este o preocupare recurentă și în creștere, în rândul animalelor de producție. Acest lucru este legat de mai

mulți factori, cum ar fi selecția genetică (de exemplu, animale cu creștere rapidă), animale mai productive (de exemplu, mai multe ouă produse pe găină) și practici de gestionare (mai puțină activitate, manipulare, risc de rănire cu echipamente etc.) ). Drept urmare, suinele și păsările de curte moderne sunt expuse la diverse patologii legate de schelet, cu un impact semnificativ asupra economiei producției lor, cauzând: - claudicație, - hipocalcemie peripartum, - hipocalcemie legată de intoxicația cu pigweed, - hipervitaminoză D, - rahitism, - osteomalacie, - osteopenie, - osteoporoza, - osteofibroza etc.

la vaci, este a treia cea mai frecventă patologie, după mastită și tulburări de reproducere. De asemenea, este însoțită de un număr mare de noi probleme osteoarticulare (osteoporoză, artrită, displazie, fracturi etc.). Aceste probleme locomotorii afectează și cabalinele, a căror populație a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani. Seleniul și sistemul osos Oasele reprezintă al doilea cel mai mare rezervor de seleniu din corp, după mușchii scheletici. De exemplu, oasele umane conțin aproximativ 80ng/g din acest oligoelement. Investigațiile despre rolul seleniului în mineralizarea oaselor sunt destul de recente. Recenzia recentă (zeng și colab., 2017), indică faptul că implicarea seleniului în sănătatea oaselor a fost în principal atribuită: - Funcției preventive împotriva stresului oxidativ - Rolului în sistemul inßamator și imunitar - Implicării proceselor de diviziune celulară, proliferare și apoptoză. S-a relevat faptul că aportul insuficient de seleniu poate duce la creșterea retardată și modificarea metabolismului osos. Aceste efecte sunt legate de o reducere a densității minerale și a volumului osos, pe lângă o microarhitectură afectată a osului și o resorbție osoasă crescută. Nivelurile scăzute de consum de seleniu au fost asociate cu un risc crescut de boală, cum ar fi osteoartropatia și fracturile osoase.

58 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 59


ZOOtEHNiE NUTRIțIE Mai mult, concentrația de seleniu în sânge este negativ corelată cu nivelul cifrei de afecțiuni osoase, și corelată pozitiv cu densitatea minerală osoasă la om. Iar seleniul poate fi prezent în diferite forme chimice: - seleno-metionină (SeMet), - seleno-cisteină (SeCys), - Se-metilselenocisteina (CH3SeCys), - metiselenol (CH3SeH) și - selenit (H2Se) Cu diverse efecte fiziologice, inclusiv: - semnalizarea și divizarea celulelor, - protecție antioxidantă, - apoptoza, - inactivarea osteoclastelor, - funcționarea celulelor imune, - răspuns inßamator. În cele din urmă, studiile au arătat efectele benefice ale suplimentării dietetice cu seleniu pentru sănătatea oaselor la speciile de animale, inclusiv la păsările de curte (zhang și colab., 2017). Evaluarea surselor de seleniu Când vine vorba de suplimentarea dietei cu seleniu, pe piață sunt disponibile diverse forme: fie minerale, cum ar fi selenatul de sodiu sau selenitul, sau organice, cum ar fi drojdia de seleniu și, mai recent, selenometionina sintetică (SeMet). Un studiu de referință a fost realizat în broilere pentru a compara rata de transfer a seleniului în osul tibiei, atunci când diferite surse au fost completate, pentru a evalua biodisponibilitatea acestora. Un total de 8 surse diferite de seleniu au fost alimentate la niveluri echivalente (0,2 ppm), pentru puii de 14 zile, după cum urmează: - 2 surse anorganice de Se, selenit de sodiu (SS) și proteinat de Se (SePro); - 3 surse de organice sintetice Se (zn-SM, SM1, SM2); - 3 drojdii comerciale îmbogățite în Se (SeY1, SeY2, Alkosel).

semnificativ concentrația de Se în tibia broilerilor, comparativ cu Se anorganic. Prin urmare, aceste observații subliniază importanța selectării surselor de înaltă calitate, biodisponibile pentru suplimentarea dietetică. Beneficiile drojdiei cu seleniu Pentru a evalua potențialul drojdiei selectate îmbogățită cu Se, asupra rezistenței osoase și formarea oaselor, s-au efectuat studii suplimentare pe păsări de curte ca modele animale. Un studiu a fost realizat pe animale adulte, găini ouătoare, celălalt pe pui de creștere, pentru a analiza formarea oaselor sau procesul de mineralizare. În ambele studii, suplimentarea cu drojdie de Se (Alkosel), a fost comparată cu Se mineral (selenit de sodiu), suplimentat la niveluri echivalente (0,2 ppm), în topul dietei bazale care conținea deja 0,3 ppm Se de selenit de sodiu. Primul proces a fost realizat pe găini ouătoare timp de 3 luni. În timp ce găinile din ambele grupuri de hrănire au avut greutăți echivalente (în jur de 2,2 kg), studiul a arătat o creștere de 4% a greutății osoase a găinilor cu supliment de drojdie de Se. În plus, a fost măsurată rezistența osoasă a tibiei, arătând parametri îmbunătățiți și indicând oase mai robuste cu suplimentarea drojdiei cu Se.

Alkosel este o drojdie premium îmbogățită în Se, garantată să conțină cel puțin 98% de Se organice sub formă de SeMet (63%), precum și alți compuși organici de Se, cum ar fi SeCys (37%). Aportul de Se și concentrația de Se în os au fost măsurate pentru a calcula rata de transfer de Se. Toate sursele arată eficiențe diferite de transfer.

Rezultatele acestui prim studiu au indicat că suplimentarea cu Se organic biodisponibil îmbunătățește rezistența oaselor, dar și rezistența cojii de ouă, favorizând astfel robustetea scheletului găinilor ouătoare adulte, întărind totodată soliditatea ouălor depuse.

Cea mai mare rată de transfer a fost obținută pentru drojdia Alchosel, îmbogățită cu Se, care a dus, de asemenea, la cea mai mare concentrație (1937 pg / kg DM), urmată de grupa selenitului de sodiu (1557 pg / kg DM). Alkosel a fost singura sursă de drojdie îmbogățită cu Se, capabilă să crească

Un al doilea proces a fost efectuat pe broileri, timp de 14 și 32 de zile. În mod similar, greutatea medie a broilerilor a fost echivalentă statistic pentru ambele diete (aproximativ 300 g la D14, și 1300 g la D32). Greutatea osoasă a fost crescută numeric cu suplimentul de drojdie

60 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Teste pe broileri

de Se, comparativ cu mineralul Se, cu 2% după 14 zile și cu 7% după 32 de zile. Toți cei 3 parametri de rezistență ai tibiei broilerilor au fost îmbunătățiți. În paralel cu rezistența osoasă îmbunătățită, acest studiu a evidențiat, de asemenea, un conținut crescut de calciu (+ 7%), fosfor (+ 7%) și substanțe minerale (cenușă, + 6%), în tibia puiilor alimentați cu drojdie Se. De asemenea, a arătat o densitate crescută a masei osoase cu + 7% și, prin urmare, o mai bună mineralizare. Pentru a încheia aceste studii, suplimentarea cu o drojdie îmbogățită de înaltă calitate, permite îmbunătățirea parametrilor rezistenței osoase și a mineralizării, favorizând astfel robustetea scheletului păsărilor în creștere. Această îmbogățire a Se în oase este deosebit de interesantă, având în vedere beneficiile induse de Se în termeni de: - apărare antioxidantă; - inducerea mecanismelor de proliferare și diferențiere celulară; - stimularea și protecția sistemului imunitar; și - prevenirea leziunilor osoase. Această sursă de seleniu răspunde astfel la noile provocări ale producției moderne și ajută la abordarea problemelor de bunăstare a animalelor care rezonează cu consumatorii. Confirmarea întăririi oaselor la alte specii poate fi ipotezată, dar va merita cercetări suplimentare. Procesul inovator efectuat pe calitatea oaselor de păsări de curte în legătură cu suplimentarea seleniului ar putea fi extrapolat la alte animale, unde rezistența osoasă și sănătatea oaselor ar putea fi o problemă (animale de companie, cal, rumegători, porci etc.). Datele indică faptul că suplimentarea unei drojdii cu seleniu de înaltă calitate nu este importantă doar pentru menținerea bunăstării animalelor, a sănătății și a productivității, dar este, de asemenea, benefic unui schelet robust, care va susține animalul pe parcursul vieții sale productive.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 61


ZOOtEHNiE NUTRIțIE

GermaNia rămâNe liderul Producătorilor de Nutrețuri comBiNate Nora Marin

CONFORM DATElOR OFICIAlE TRANSMISE DE COMISIA EUROPEANă ȘI EUROSTAT, ÎN 2018, PRODUCțIA DE FURAJE PENTRU COMPlEXElE zOOTEHNICE DE ANIMAlE CRESCUTE INDUSTRIAl ÎN UE-28 A ATINS UN NIVEl ESTIMAT DE 163,3 MIlIOANE DE TONE. ACEASTA ESTE CU 1,8% MAI MARE DECâT ÎN 2017, CONFORM DATElOR FURNIzATE DE MEMBRII FEFAC. Să VEDEM, ÎNSă, REzUlTATElE ANAlIzElOR DE PIAță PE SEGMENTE DE ACTIVITATE zOOTEHNICă.

Tendința pozitivă a exporturilor de păsări de curte și reducerea bruscă a importurilor din Brazilia au contribuit la susținerea unui impuls pozitiv pentru sectorul păsărilor de curte din UE și, prin urmare, la o cerere crescută de furaje comerciale. Producția de păsări din UE rămâne principalul segment al producției de furaje industriale, cu mult înaintea furajelor de porci. Suine În ceea ce privește hrana pentru porci, producția a rămas stabilă în 2018, deși Spania a stabilit un alt record de producție (10,7 milioane de tone), iar mai multe țări din Europa Centrală (Ungaria, Polonia, Slovacia, Bulgaria, Croația), s-au bucurat de o creștere cu 3,5% și mai mare. Dimpotrivă, o serie de țări din Europa de Vest (Olanda, Franța, Danemarca), au văzut că producția de furaje de porc a scăzut cu 2-3%. Evoluția pieței Pentru al cincilea an consecutiv, Polonia a fost cea mai performantă țară, cu o creștere anuală a producției totale de furaje compuse de +5,5%, sporită în egală măsură de cererea de păsări de curte, porc și lactate. Printre cele mai mari țări producătoare de furaje compuse, Franța și Italia, și-au menținut producția de furaj combinat, în timp ce Olanda și Germania au înregistrat o scădere de aproximativ -0,5% / - 1,8%. Spania și-a crescut producția cu 1,8%, în timp ce Marea Britanie a înregistrat o creștere cu aproape 4%. Germania și-a menținut poziția de lider al UE în ceea ce privește producția totală de furaje combinate, chiar înaintea Spaniei, urmată de Franța. Perspective 2020

Bovine În ceea ce privește hrana pentru bovine, rezultatele anului 2018 au fost afectate de condițiile meteorologice nefavorabile. Au existat valuri de secetă și căldură excepționale, în special în perioada de primăvară/vară din Europa de Nord-Vest, care au afectat grav producția de furaje. Aceasta a dus la o creștere semnificativă, dar nu dramatică, a cererii de furaje combinate. Cererea de hrana pentru bovine în 2018 a fost cu 3,8% mai mare decât în 2017. Avicultură În ceea ce privește producția de furaje pentru pasăre, producția totală a crescut cu 1,7%, cea mai mare parte fiind determinată de dezvoltarea producției de păsări de curte din Finlanda, Republica Cehă și Polonia, unde s-a înregistrat o creștere de cca. 5%. În anumite țări, precum Germania, cererea de hrană pentru găini ouătoare a scăzut dramatic (-4%). În Franța, rezultatul pozitiv (+1,7%), a fost în mare măsură legat de recuperarea pieței de nutrețuri pentru rațe (+14%), după o scădere accentuată în ultimii doi ani, din cauza restricțiilor de gripă aviară.

62 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Experții de piață FEFAC oferă o prognoză prudentă a pieței, pentru finalul anului 2019 și o prognoză și mai rezervată pentru anul 2020. Deși, în primele luni ale anului 2019 s-a putut observa o creștere a producției de furaje pentru bovine, cererea a fost la un nivel destul de ridicat în ultimii trei ani, fiind stimulată de eliminarea cotelor de lapte și a condițiilor meteorologice dificile, care au declanșat o cerere mai mare de furaje comerciale eficiente. În ceea ce privește sectorul porcilor, reducerea numărului de scroafe va continua în prima jumătate a anului 2020, reßectând presiunea suplimentară a standardelor de bunăstare din anumite țări. Se preconizează că aceasta va cântări pe cererea pentru furaje de porc, cu o reducere anticipată de 0,5%. Cererea viitoare de furaje pentru păsări de curte, în 2020, va fi în mare parte condiționată de comerțul internațional și, în special, de capacitatea Braziliei de a-și recupera poziția de lider pe piața globală.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 63


ZOOtEHNiE SăNăTATEA ANIMAlELOr

factorul umaN Şi eXtiNderea eVoluţiei ppa În europa Nora Marin

PESTA PORCINă AFRICANă A FOST ÎN CENTRUl ATENțIEI lA SIMPOzIONUl EUROPEAN DE GESTIONARE A SăNăTățII PORCINE (ESPHM), ORGANIzAT ÎN CURSUl lUNII SEPTEMBRIE ÎN UTRECHT-OlANDA. lA EVENIMENT, SPECIAlIşTII AU OBSERVAT ÎNCă O DATă Că FACTORUl UMAN ESTE CEl MAI IMPORTANT ÎN TRANSMITEREA şI EXTINDEREA VIRUSUlUI şI, PROBABIl, FACTORUl ESENţIAl CARE DETERMINă EȘECUl SAU SUCCESUl ACţIUNIlOR DE STOPARE, lIMITARE şI ERADICARE A BOlII. O industrie în fierbere Sectorul de creştere a porcilor este în fierbere, din cauza febrei porcine africane care afectează multe țări din Europa de Est și Asia de Est. Mai ales în țările în care nivelul de biosecuritate sau informații sunt relativ scăzute, virusul reușește să călătorească rapid și să distrugă efectivele de porcine domestice. Cu toate acestea, iată, în Belgia, ţară considerată a fi dezvoltată, virusul febrei porcine africane apare în populația de mistreți, începând din septembrie 2018. Ce a determinat apariţia bolii? la evenimentul citat mai sus, specialiştii au evidenţiat că factorul uman este acela care poate întări sau rupe lanţul PPA într-o țară. Iar Belgia oferă un exemplu în acest sens. Dacă, la jumătatea lunii iunie, virusul a fost constatat în 821 de cazuri în populația de

mistreți din Belgia, conform cifrelor furnizate de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, în ultimele săptămâni, doar câteva carcase contaminate s-au găsit în fiecare săptămână. În plus, până în prezent, Belgia a reușit să țină virusul în afara populației sale domestice de porci. În general, însă, abordarea Belgiei pare să aibă un succes moderat, până în prezent. Nevoia de coordonare Pentru a proba această idee, în cadrul simpozionului ESPHM, desfășurat la Utrecht, dr. Philippe Houdart, de la Agenția Federală Belgiană pentru Securitatea lanțului Alimentar (FASFC), a oferit câteva informații detaliate despre situația din sudul Belgiei, provincia luxemburg. El a explicat că este nevoie de coordonare, pentru a adopta o abordare

adecvată a PPA, pe diferite niveluri de autoritate. În Belgia, responsabilitatea pentru gestionarea mistreților este la nivel regional, în timp ce FASFC federal este responsabil pentru problemele de sănătate la porci. În plus, a fost necesară crearea unei rețele între toate părțile interesate. Dr. Houdart a discutat despre diverse opțiuni privind modul în care virusul ar fi putut intra în Belgia, toate legate de comportamentul uman greșit, cum ar fi virusul din alimente sau echipamentele dintr-o instalație militară, prin introducerea mistreților infectați și, interesant, el a menționat și introducerea intenționată. Specialistul belgian a informat că au fost analizate peste 5.000 de probe de sânge de porci domestici din aproximativ 1.000 de exploatații. Până în prezent, nu s-a confirmat niciun focar la porcii domestici din Belgia, prin urmare, Belgia are statutul Òliber de PPAÒ la porcii domestici, ceea ce înseamnă că nu există restricții comerciale pentru restul țării, însă autorităţile sunt în stare de alertă continuă. ce să faci pentru a elimina virusul? De asemenea, dr. Houdart a atins strategia de izolare pe termen scurt, care se reduce la prevenirea răspândirii virusului, de exemplu, prin zonare, măsuri preventive, împrejmuire, tactici de vânătoare adaptate la risc și colectarea mistreților morți. Pe termen mai lung, aceasta înseamnă eradicarea bolii, precum și eradicarea mistreților din zona afectată și o reducere semnificativă a mistreților din altă parte. Autoritățile au început acest proces la începutul lunii iunie, iar procesul, a explicat dr. Houdart, este necesar pentru a reduce potențialul noilor gazde pentru virusul PPA.

64 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


Dr. Gavinelli a rezumat o serie de domenii în care UE joacă un rol important și coordonator, cum ar fi de exemplu: regionalizarea, legislația, consultanță științifică, cercetarea, pregătirea, audituri, sprijin financiar, îndrumare, conștientizare publică, intervenție urgentă și cooperare internațională. reducerea la minimum a impactului negativ În ceea ce privește regionalizarea, Dr. Gavinelli a spus că acest concept este aplicat pentru Òdiminuarea impactului negativ al focarelor de boli pe piața unică a UE și asupra exporturilorÒ. Din nou, importanța factorului uman a fost accentuată, atunci când a atins elementele cheie pentru o regionalizare de succes:

Dr. Houdart a discutat apoi ce măsuri au fost luate, pentru a se asigura că virusul va continua să stea departe de porcii domestici, cum ar fi de exemplu o mișcare cotrolată a porcilor și o supraveghere pasivă îmbunătățită. Multe dintre aceste măsuri arată ca cele luate în Republica Cehă, unde, de asemenea, s-a găsit infectată o turmă de mistreți, izolați în 2017. țara a reușit să restricționeze focarele la 223 de mistreți și niciun porc domestic nu a fost infectat. În luna aprilie a acestui an, Republica Cehă a fost anunțată că va fi din nou liberă de PPA. Extinderea zonelor infectate cu pestă porcină africană Dr. Houdart a menționat că zonele afectate au fost extinse încă de la primele focare. De fiecare dată când s-a întâmplat acest lucru, trebuiau verificate noi ferme. În cazul în care biosecuritatea s-a dovedit a nu fi de prim rang, eutanasierea porcilor a fost obligatorie. De asemenea, dr. Houdart a atins problema gardurilor din zonele afectate de boală, acestea având un triplu scop:

Gavinelli, în numele DG-Sante, parte a Comisiei Europene, a prezentat situația ASF din Europa dintr-un unghi mai amplu În afară de Belgia, virusul poate fi găsit și în statele baltice, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Italia sau, mai degrabă insula Sardinia, care este o excepție în această listă, deoarece virusul este endemic acolo de mulți ani. Dr. Gavinelli a prezentat câteva cifre interesante, adică statele membre ale UE cu PPA reprezintă împreună 18,4% din producția de porci și au avut grijă de 18,2% din toate exporturile, înainte de focare. El a rezumat, de asemenea, câte focare de fermă au avut loc în UE și, în special, în România, care a sărit de 1.164 de focare la porci domestici doar în 2018, iar acum a atins noi niveluri. Nu este de mirare atunci, că, în toate hărțile UE cu PPA ale Europei, România a primit o culoare roșie.

- Flexibilitate/predictibilitate; - Transparență; - bazat pe risc/proporționalitate; - Rapiditate. Specialistul italian a menționat că s-au cheltuit în total aproximativ 95 de milioane de euro pentru programele și măsurile de urgență implementate de statele membre pentru combaterea PPA. Din analiza sa, a apărut o imagine că aproximativ jumătate din această sumă este destinată programelor de cercetare, iar cealaltă jumătate pentru măsuri de urgență. la final, dr. Gavinelli a spus că pentru Uniunea Europeană, următorii pași se vor concentra pe cercetarea științifică, evaluarea riscurilor, revizuirea măsurilor europene, menținerea celei mai mari implicări politice și menținerea dialogurilor cu țările lumii a treia. Ca și cum ar fi vrut să sublinieze cât de important este să inßuențezi comportamentul uman, acești pași sunt completați de campanii de sprijin financiar și de conștientizare.

- Pentru a evita răspândirea bolii prin menținerea mistrețului îngrădit; - Pentru a facilita vânătoarea; și - Pentru a evita repopularea. El a explicat că s-au folosit garduri metalice simplepe o distanţă de 100 km, fiind consolidate local de repelenți. El a menționat, totuși, că există autostrăzi sau sate care provoacă fragmentarea gardului. românia, oaia neagră a Europei? Nu, porcul roşu! Dacă focarele din Belgia par a fi sub control, este interesant să vedem ce a determinat factorul uman în alte zone din UE. Dr. Andrea REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 65


ZOOtEHNiE SăNăTATEA ANIMAlELOr

eVitarea afecţiuNilor peCtorale la puii Broiler Nora Marin

ÎN UlTIMII ANI, A EXISTAT O EXPlOzIE DE CERCETăRI PRIVIND ANOMAlIIlE MUSCUlARE lA PUII BROIlERUlUI COMERCIAl, BOAlA ÒPIEPTUlUI DE lEMNÒ FIIND CEA MAI SEMNIFICATIVă DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC. CA URMARE, NOI CERCETăRI INDICă DIFERENțE METABOlICE EXTINSE ÎN MUȘCHIUl MAJOR Al PECTORAlUlUI lA PUII BROIlER, IAR REzUlTATElE STUDIIlOR VOR AJUTA lA IDENTIFICAREA CARACTERISTICIlOR METABOlICE AlE SUSCEPTIBIlITățII ÎN TUlBURăRIlE MUSCUlARE ȘI lA ÎNțElEGEREA MECANISMElOR MOlECUlARE CARE STAU lA BAzA BOlII ÒPIEPTUlUI DE lEMNÒ.

creşterea forţată şi severitatea bolii Rezultatele studiilor anterioare au arătat că puii cu eficiență mare în hrană prezintă niveluri mai mari și semne mai severe ale bolii, decât puii cu eficiență scăzută a hranei. Stresul oxidativ și hipoxia sunt adesea asociate cu metabolismul modificat, iar înțelegerea modificărilor metabolice ale puilor cu eficiență ridicată în hrană, poate ajuta la explicarea motivului pentru care acești pui sunt mai susceptibili la boli pectorale. Studii recente au fost realizate pentru a caracteriza diferențele metabolice între puii cu eficiență mare a hranei și puii cu eficiență scăzută a hranei, pentru a investiga de ce puii cu un nivel ridicat de hrană sunt mai susceptibili la anomalii musculare. Pentru cercetare, au fost utilizate profiluri de expresie genică de la puii dintr-o populație modernă de broiler. Au fost identificate genele exprimate diferențial, asociate cu metabolism implicat în metabolismul glucidelor și lipidelor și au fost măsurate conținutul de glicogen și nivelul de expresie al glicogenului sintazei în mușchiul major al pectoralului ambelor grupuri de pui.

Efectele fizice ale afecţiunilor pectorale Această boală provoacă o rigiditate proeminentă și decolorare a mușchiului pectoral major, uneori, a mușchiului pectoralis minor, iar mușchii afectați devin improprii pentru consumul uman. la puii afectați grav, întregul mușchi pectoral este afectat pe măsură ce puiul ajunge la greutatea pieței. În plus, față de aspectele economice, există probleme de bunăstare a animalelor din cauza potențialului disconfort fizic la puii afectați grav. 66 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

la niveluri ultrastructurale, au fost observate o serie de anomalii în structurile și organele intracelulare. la nivel molecular, boala este asociată cu modificări profunde ale metabolismului, precum și cu creșterea stresului oxidativ, hipoxie și scăderea conținutului de glicogen (glicogenul este important în metabolismul energetic și inßuențează rata de scădere a pH-ului postmortem, care afectează calitatea cărnii), în mușchiul major al pectoralului.

Datele indică scăderea capacității glicolitice, creșterea absorbției de acizi grași, oxidarea mitocondrială a acizilor grași și alte câteva modificări metabolice în mușchiul major al pectoralului de pui, cu eficiență mare a furajelor. Conținutul de glicogen din mușchiul major al pectoralului este semnificativ mai mare. În plus, mușchiul principal al pectoralului la puii cu eficiență mare în hrană prezintă modificări transcripționale, indicând stresul oxidativ și hipoxia, caracteristici care sunt, de asemenea, împărtășite cu mușchii afectați de boala Òpieptului lemnosÒ și se consideră că sunt responsabili în principal pentru sensibilitatea crescută la această boală.


genetica va rezolva problema? Problemele pectorale sunt una dintre cele mai noi provocări cu care se confruntă sectorul păsărilor de curte. la cel de-al patrulea simpozion ÒFeet to MeatÒ, organizat de zinpro Corporation, profesorul Massimiliano Petracci a prezentat cele mai recente descoperiri și a pus întrebarea dacă este o problemă de rezolvat pentru genetică. Odată cu progresele genetice ale ratelor de creștere și a producției de carne de pasăre, în special de piept de pasăre, prevalența anomaliilor mușchilor pectorali a crescut, ceea ce înseamnă că reducerile au devenit obișnuite în procesarea păsărilor de curte. Apariţia dungilor albe este o afecțiune care se caracterizează prin apariția unor striații albe văzute paralel cu direcția fibrelor musculare, atât ale pieptului, cât și ale coapselor, a explicat profesorul Petracci, de la Universitatea din Bologna. El a arătat că incidența striurilor albe în Italia, în ultimii 3 ani, a crescut de la o dungare albă severă de 3,1%, dintr-un efectiv de testare în 2012, la un eșalonant 40,2% în 2014. În mod similar, Òpieptul de lemnÒ, o afecțiune care afectează mușchiul major al pectoralului și este caracterizat prin zone dure și palide, vizibile macroscopic în partea caudală a fileului, a cunoscut, de asemenea, o creștere în Italia. S-a observat o creștere a celor mai severe cazuri la păsările cu dimensiuni grele, a explicat Petracci, subliniind corelația dintre cele două afecţiuni. cauza principală: rapiditatea ratelor de creștere Aceste anomalii s-au materializat ca urmare a creșterii ratelor de creștere a păsărilor, ca urmare a progreselor în genetică, care au văzut că timpul necesar pentru a crește o pasăre complet adusă la nivel comercial se reduce dramatic, ceea ce a pus mai multă presiune asupra păsărilor. ÒDungile albe și pieptul de lemn sunt puternic asociate între ele, deși pieptul de lemn apare într-o etapă ulterioară. Cu toate acestea, incidența ambelor defecte urmărește în mod remarcabil creșterea greutății sânuluiÒ, a subliniat Petracci. În privinţa strategiilor de reducere a anomaliilor pieptului de pui, Petracci a avertizat: ÒDin câte știu eu, singura modalitate de a reduce incidența bolii este reducerea ritmului de creștere a păsărilor, de exemplu, prin reducerea nivelului de lizină dietetică sau prin adoptarea restricțiilor alimentare. Strategiile eficiente de atenuare a apariției anomaliilor par să fie: reducerea utilizării hibrizilor cu un nivel ridicat de creştere a pieptului, modularea ratei de creștere prin mijloace dietetice și evitarea greutăților de sacrificare ridicateÒ, concomitent cu eforturile geneticienilor de a rezolva problema.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 67


ZOOtEHNiE SăNăTATEA ANIMAlElOR

reducerea aNtiBioticelor și teraPia selectiVă a Vacilor ÎN rePaos de lactație Nora Marin

ÎN SECTORUl PRODUSElOR lACTATE, SE PARE Că EXISTă UN POTENțIAl CONSIDERABIl DE REDUCERE A CONSUMUlUI DE ANTIBIOTICE PRIN ADOPTAREA UNEI TERAPII SElECTIVE PENTRU VACIl. REzUlTATE POzITIVE AU APăRUT DINTR-UN STUDIU RECENT, EFECTUAT DE AGRI-FOOD BIOSCIENCE INSTITUTE ȘI PUBlICAT DE DAIRY GlOBAl. Presați de evoluție Sectorul zootehnic se confruntă cu presiuni crescute pentru reducerea consumului de antibiotice, ca urmare a amenințării globale a apariției tulpinilor de bacterii rezistente la antibiotice. Având în vedere acest lucru, Agri-Food and Biosciences Institute (AFBI), în parteneriat cu AgriSearch și Farm Vet Systems, au finalizat un proiect important de cercetare intitulat ÒUtilizarea strategică anti-microbiană în producția de lapte, carne de vită și miel (STAMP)Ò, raportat de cercetătorii Aimee Craig și Conrad Ferris. Aceștia au abordat problema din perspectiva terapiei selective a vacilor aßate la repaos. Terapia obișnuită sau terapia convențională a acestor bovine (DCT), prin care ugerul animalelor este tratat cu un antibiotic în perioada de repaos al lactației, a fost o practică uzuală în majoritatea fermelor lactate de mulți ani. Acest lucru este justificat de faptul că vacile sunt în mod special sensibile la infecții mamare, în perioada uscată și că antibioticul DCT oferă posibilitatea de a preveni apariția de noi infecții, precum și de a trata infecțiile existente. Cu toate acestea, ca urmare a îmbunătățirii igienei mulsului, împreună cu utilizarea mai răspândită a tehnologiilor cu potențial de a reduce numărul de celule somatice (SCC) și incidența mastitei în urmașii lor, în multe ferme, SCC-ul a scăzut în ultimii ani, de la 250.000 celule/ml în 2009, până la 196.000 celule/ml, în 2018 (statistici DAERA). ținând cont de acest aspect și având în vedere preocupările cu privire la rezistența la antibiotice, fermierii sunt provocați să ia în considerare dacă este necesar să se trateze toate vacile din efectivele lor. Într-adevăr, utilizarea terapiei selective (SDCT), prin care doar vacile cu risc ridicat sunt tratate cu antibiotice, poate oferi o strategie de victorie, pentru reducerea consumului de antibiotice în sectorul lactatelor.

Cu toate acestea, o preocupare comună este aceea că adoptarea SDCT poate crește incidența mastitei în perioada următoare de lactație, ceea ce înseamnă că orice reducere a consumului de antibiotice la uscare va fi compensată prin utilizarea crescută a antibioticelor în timpul lactației ulterioare. Doi ani, două grupe, un studiu Pentru a obține date concludente, echipa de cercetare a efectuat un studiu de doi ani, pentru a examina impactul SDCT în efectivele bovinelor de lapte dintr-o fermă. Primul an al acestui studiu a implicat aproximativ 220 de vaci lactate care au fost identificate două grupe comparative, unele fiind cu Risc ridicat, iar altele, cu Risc scăzut, pe baza CSC și a istoricului lor de mastită. Vacile cu Risc ridicat au fost cele care au prezentat una sau mai multe incidențe de mastită clinică în timpul celor trei luni, înainte de repaosul de lactație, sau un SCC mai mare de 200.000 de celule/ml în oricare dintre cele trei înregistrări de lapte înainte de uscare. Aceste vaci cu Risc ridicat au primit DCT convențional, cu toate mameloanele tratate cu un tub antibiotic și cu un material de etanșare la uscare. Vacile fără incidență de mastită clinică în cele trei luni de dinainte de repaos și cu un SCC mai mic de 200.000 celule/ml în cele trei lactații, înainte de repaos, au fost considerate considerate cu Risc scăzut și au fost alocate la unul din două tratamente. Vacile de la un tratament au primit terapie convențională pentru vacă uscată (toate mameloanele tratate cu un tub antibiotic sigilant, pentru tetină la uscare), în timp ce vacile de pe celălalt tratament au fost tratate doar cu sigilant pentru tetină (SDCT)

68 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 69


ZOOtEHNiE SăNăTATEA ANIMAlElOR Rezultate Grupul cu Risc ridicat a avut un număr mediu de alăptare de 3,0, comparativ cu 2,1 pentru grupul cu risc scăzut. Acest lucru evidențiază faptul că incidența SCC și mastita crește, în general, odată cu creșterea numărului de lactații. Vacile cu Risc ridicat aveau un SCC mediu de 273.000 celule/ml în timpul celor trei lactații, imediat înainte de repaos, în timp ce vacile cu Risc scăzut aveau un SCC mediu de 78.000 celule/ml. Nici producția de lapte și nici compoziția laptelui în cele trei luni de după fătare nu au fost afectate de tratamentul de repaos. În timpul celor trei înregistrări de lapte, după fătare, SCC mediu al vacilor cu Risc mare a fost de 214.000 celule/ml. Aceste vaci cu Risc ridicat au avut în medie 0,6 cazuri de mastită pe vacă, în perioada respectivă. Cu toate acestea, SCC al vacilor din grupurile cu risc scăzut a rămas la nivel minim, indiferent dacă au fost supuse DCT sau SDCT convenționale (85.000 și 71.000 celule/ml. Acestea au avut o incidență similară de mastită, pe parcursul celor trei luni post-fătare, ca cele administrate pe DCT convențional (0,2 cazuri de mastită pe vacă). Rezultatele primului an al acestui studiu au demonstrat că SDCT a fost adoptat cu succes la vacile cu Risc scăzut, fără efecte negative asupra sănătății și performanței ugerului în timpul alăptării ulterioare. Cu toate acestea, rata de succes a SDCT este probabil să fie determinată de SCC-ul general al efectivelor, protocolul folosit pentru a diferenția între vacile cu Risc ridicat, vacile cu Risc scăzut și igiena la repaos.

70 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 71


SMART FARMING Mai mult profit, cu resurse mai puține

ProVocări ÎN implementarea agri HigH-teCH Nora Marin

CONFORM UNUI RAPORT Al MCKINSEY & COMPANY, DACă lUMEA NOASTRă VA CONTINUA Să SE DEzVOlTE AȘA CUM O FACE ACUM, ÎN RITMUl ACTUAl, PâNă ÎN ANUl 2050, CEREREA DE CUlTURI SE VA DUBlA, CEl PUțIN. Drept urmare, există o presiune în continuă creștere asupra producătorilor de produse alimentare pentru trecerea către tehnicile de agricultură de precizie. În acest condiții, datorită circumstanțelor în continuă schimbare, tehnologiile Agri High-Tech devin vitale. Dar, cât de repede pot fi ele implementate și ce obstacole trebuie să depășească promotorii acestor tehnologii. Tot firma de cercetare de piață McKinsey & Co. ne dă răspunsul. Viitorul, sub zodia digitalului Unele țări, cum ar fi SUA sau Olanda, au fost unele dintre primele care au început să folosească astfel de tehnici, încă din 1998. Monitorizarea solului și a culturilor, a aplicațiilor de intrare cu viteză variabilă și a sistemelor de orientare a tractoarelor au devenit tot mai răspândite de atunci. Ba chiar, pentru Statele Unite, există dovezi că aceste instrumente și tehnologii au fost adoptate pe 45%, până la 55%, din terenuri numai în perioada 2010-2013! Grand View Research Inc. prezice că întregul sector al agriculturii de precizie va ajunge la 10,23 miliarde de dolari până în 2025. Între timp, rata anuală de creștere compusă va crește cu 14,2 % în aceeași perioadă de timp. Însă, această oportunitate majoră vine cu propriul set de provocări. Să explorăm, așadar, barierele cheie în implementarea instrumentelor și tehnicilor și tehnologiilor Agri High-Tech. 72 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Pe baza celor mai recente cercetări, agricultura are o istorie de peste 23.000 de ani. Fără îndoială, este unul dintre cele mai vechi și mai importante meșteșuguri umane. De asemenea, poate fi unul dintre cele mai conservatoare, chiar și în zone agricole din țări aßate în avangarda dezvoltării sociale și tehnologice. Dar, comparativ cu viitorul în care va trebui să hrănim tot mai mulți oameni, prea mulți fermieri, reprezentanți ai industriei și proprietarii de întreprinderi agricole din întreaga lume, se agață de practicile lor, vechi de zeci de ani. Încă nu sunt pregătiți ideologic să facă saltul către tehnologia modernă, digitală. Pare rezonabil să continui să faci și tu, ceea ce au făcut cu succes și strămoșii tăi. Dar acest mod de gândire este greșit și contraproductiv. Cu toate acestea, timpurile se schimbă activ. După cum s-a menționat deja, cererea de culturi va avea o creștere drastică, în timp ce cantitatea de sol și apă curată disponibilă vor scădea. Oamenii de știință prezic că în viitor va fi dificil să îndeplinească nevoile alimentare ale omenirii, dacă vom rămâne la acest stadiu de dezvoltare tehnologică. Punerea în aplicare a agriculturii de precizie va permite să se producă mai multe culturi, de o calitate mai bună, folosind mai puține resurse. Acesta este motivul pentru care este necesar să renunțăm la ßuxurile de lucru învechite, pentru a profita de marile beneficii ale tehnologiilor și instrumentelor moderne. Drept dovadă, National Geographic a descoperit că atunci când fermierii din Statele Unite au început să implementeze practici agricole de precizie, beneficiile lor anuale brute au crescut. Pentru a fi mai precis, fermele mici (800 de acri), au câștigat suplimentar câte 11.000 de dolari; fermele de dimensiuni medii (1.600 acri), 26.000 de dolari, iar fermele mari (2.400 acri), câte 39.000 de dolari în plus fiecare. Cifrele vorbesc mai tare decât cuvintele, nu-i așa?


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 73


SMART FARMING Argumentul tradiției nu va funcționa O mulțime de ferme sunt în aceeași stare tehnologică de ani și ani. Unii fermieri nu au făcut nicio modificare semnificativă, deoarece nu au văzut ce rost ar avea. Alții nu au avut suficiente fonduri. Drept urmare, starea multor ferme este mai puțin satisfăcătoare din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, pentru cei care vor să rămână în afaceri, niciunul dintre aceste argumente nu va funcționa. Da, în acest moment, este posibil ca o fermă să nu fie pregătită pentru o reinventare tehnologică, dar dacă proprietarii ei sunt dornici să rămână profitabili în viitor, va trebui să găsească o modalitate de a începe implementarea tehnologiilor. Ca urmare, vor fi solicitate instrumente mai accesibile, cum ar fi platformele digitale care analizează datele din satelit și nu necesită achiziții tehnologice.

împrumut, având mari dificultăți. Iar alți fermieri susțin că limitările și dificultățile de obținere a terenurilor sunt principalul motiv pentru care tinerii se luptă cu intrarea în industria agricolă. În plus, atunci când unul nu deține terenul, șansele ca fermierul să fie gata să investească și să îmbunătățească starea fermei sunt mult mai mici. Mai mult decât atât. Înființarea fermelor pentru o abordare mai tehnologică, cumpărarea de echipamente speciale și punerea în aplicare a diverselor tehnici de agricultură de precizie sunt, fără îndoială, costisitoare. Cu toate acestea, așa cum s-a menționat deja, aceste modificări sunt necesare. Când vine vorba de Agri High-Tech, există mai multe recomandări de luat în considerare.

De exemplu, EOS Crop Monitoring oferă o combinație de rapoarte meteo istorice și prognoze, precum și informații despre starea câmpului și a culturilor din perioadele trecute și actuale. Platforma prelucrează datele din satelit, furnizând fermierilor imagini color nelimitate și imagini NDVI. Toate acestea le permit fermierilor să aibă acces la o sinteză de informații foarte utile pentru a înțeleage ce trebuie să facă pentru a cultiva culturi de calitate superioară, folosind în același timp resursele mai eficiente, reducând cheltuielile de cercetare, primind alerte de risc meteorologic etc.

În primul rând, consultați un expert, înainte de a lua orice decizii și de a face cumpărături. În al doilea rând, gândiți cheltuielile pe tehnologii High-Tech ca pe o investiție pe termen lung, care poate aduce bani mult mai mulți decât trebuie să cheltuiți pentru a o implementa. În cele din urmă, fiți gata să facilitați toate schimbările necesare care vor urma cu abordarea agriculturii de precizie, inclusiv învățarea de a lucra cu o mulțime de date suplimentare, educarea angajaților ș.a. Și, lucrurile se mișcă. Există o mișcare din ce în ce mai mare în jurul tehnologiei Agri High-Tech, mai ales în țările foarte dezvoltate: Apar mini-clustere tehnologice și sunt din ce în ce mai mulți investitori dornici să finanțeze ferme de diferite dimensiuni, care pun în aplicare tehnici și instrumente agricole precise.

limitările terenului și costurile

un mare obstacol: lipsa educației și a calificării

Există o problemă masivă, în ceea ce privește accesul funciar. la nivel global, ratele de inßație Farmland au crescut cu aproape 150 %, din 2004 și până în 2018. În același timp, numărul tinerilor instruiți pentru agricultură a scăzut, iar cei pregătiți, adică, potențialii fermieri, fie nu își permiteau să intre în activitate, fie erau fermieri dar nu puteau obține un

Conform raportului citat la începutul acestui articol, peste 40 % dintre oamenii din lume lucrează în sectorul agro-alimentar. Aceasta include două treimi din toată populația din țările sărace. Iar problema este că fondul lor are adesea o mulțime de limitări proprii. Chiar dacă informațiile despre toate țările și lucrătorii din agricultură nu sunt încă disponibile, există date despre unii dintre cei mai mari producători. De exemplu, 9 % dintre proprietarii rurali din Brazilia nu au terminat școala elementară și 27 % dintre ei sunt analfabeți; 53 % au terminat școala elementară, dar nu și-au continuat educația. Evident, aceste circumstanțe au un efect negativ major asupra modului în care își administrează fermele, asupra tipului de decizii pe care le iau și dacă sunt capabili să pună în aplicare noi tehnologii sau nu. În comparație, situația din Uniunea Europeană este cu totul alta. Aproximativ 30 % dintre fermierii europeni au master în agricultură sau zootehnie și aproximativ jumătate dintre ei au absolvit de fapt un liceu agricol și, implicit, o facultate de specialitate. Cu toate acestea, din cauza prețurilor la educație și a cheltuielilor pe care le-ar impune o fermă, mulți trebuie să aleagă între continuarea educației sau trecerea la agricultură. Chiar și așa, unii fermieri reușesc, de asemenea, să participe la programele post-universitare. Vârsta este un alt factor de impact. În 2013, s-a descoperit că 31 % dintre administratorii de ferme din UE aveau mai mult de 65 de ani. Între timp, doar 6 % erau cu 30 de ani mai tineri decât atât. În SUA, cifrele sunt similare. Un fermier mediu american are 58 de ani. Și mai mult de 33 % din toți fermierii americani au 65 de ani. Probleme cu infrastructura telecomunicațiilor Disponibilitatea conexiunii la Internet este un factor important, atunci când implementăm instrumente și tehnici High-Tech. Multe țări din Uniunea Europeană, Canada sau SUA nu au această problemă. De exemplu, 94% dintre fermierii americani spun că au acces la internet de mare viteză. Cu toate acestea, există probleme semnificative în Europa. Se pare că accesul la internet poate fi în continuare problematic în unele părți din Marea Britanie. În 2017, doar 59% din casele din zonele rurale aveau internet de bandă largă super rapid.

74 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 75


SMART FARMING Drept urmare, fermierii din zonele localizate, în continuare se luptă cu implementarea de noi tehnologii și instrumente. Aceasta este o problemă globală care trebuie abordată la nivel mondial. Oricum, concentrarea pe viitor trebuie să fie permanentă. Dacă ceva funcționează astăzi, nu înseamnă că va fi la fel de eficient și mâine. Aceasta se referă și la abordările agricole. Experți din întreaga lume subliniază că tehnologia Agri HighTech este viitorul. Și, potrivit acestui raport, agricultura de precizie va fi cea mai mare tendință în agricultură până în 2030. Instrumentele și tehnicile acestea indică rezultate deosebite atât în întreaga lume. De exemplu, așa cum a constatat studiul citat, abordarea agricolă de precizie folosită pe sute de hectare de teren duce la creșteri semnificative ale profitului. Între timp, investitorii financiari și strategici sunt conștienți de cât de promițător ar putea fi viitorul, dacă cererea de culturi va crește la fel cum prevăd unii. Acesta este motivul pentru care sunt extrem de dornici să investească în tehnologia agro și în companiile care implementează agricultura de precizie. De exemplu, The Investment Corporation, din Dubai, a investit 203 de milioane de dolari în tehnologie Agri High-Tech, în timp ce SoftBank, din Japonia, a alocat 200 milioane dolari în companii similare. Mai mult, există deja dovezi că, în medie, companiile din sectorul alimentar și agro-comercial au furnizat randamente mai mari decât multe alte industrii lucrative.

Din 2021, posibil și în românia Dacă vă gândiți că toate cele de mai sus sunt doar povești frumoase pentru fermierii români, aßați că, foarte curând, mai bine spus, încă din anul 2021, achiziționarea de tehnologii High-Tech digitale, pentru agricultura de precizie, va fi facilitată și în România. Asta, ca urmare a faptului că, potrivit noului PAC 20212027, statele membre ale UE sunt invitate să elaboreze programe tehnologice care să favorizeze agricultura de precizie în Europa. În acest scop, Confederația Europeană a Contractorilor Agricoli din zonele Rurale și Forestiere și CEMA-Asociația Europeană a Industriei Mașinilor Agricole, s-au reunit pentru a propune o idee inovatore sub forma unui Òvoucher pentru tehnologii inteligenteÒ, în conformitate cu Politica Agricolă Comună 2021-2027, care ar permite fermierilor să acceseze tehnologii avansate. Acest lucru ar permite fermelor mici și mijlocii să utilizeze noile tehnologii, pe care ele însele nu sunt capabile să le finanțeze. Însă, toate tipurile de ferme vor putea beneficia de tehnologie High-Tech. Prin utilizarea echipamentelor și a forței de muncă de calificate furnizate de contractanți, toate tipurile de ferme vor beneficia de aceeași calitate a tehnologiei, în funcție de dimensiunea fermelor respective. Acest lucru ar permite exploatațiilor agricole mici să concureze cu fermele mai mari, echipate cu cele mai avansate echipamente, ceea ce va avea, de asemenea, un efect pozitiv indirect asupra dezvoltării rurale. Dar, fermierii europeni, deci, și cei români, vor avea acces și la instrumente inteligente, pentru a pătrunde mai rapid pe piață. Noile sisteme de facturare și plată ar putea fi utilizate de către fermieri, valoarea adăugată adusă de antreprenori fiind identificată în detaliu. Un alt efect poate fi acela ca instrumentele agricole de precizie să pătrundă mai rapid pe piață, deoarece acceptarea va fi și mai rapidă, fără riscul de a cheltui bani pentru noile tehnologii. Exploatațiile agricole de toate dimensiunile ar fi mai capabile să testeze mai întâi valoarea suplimentară a tehnologiilor agricole de precizie, prin intermediul contractanților lor, înainte de a lua în considerare o nouă investiție. Sistem neutru de finanțare Conform CEETTAR și CEMA, sistemul de finanțare ar trebui să fie neutru, din punct de vedere tehnologic și cât mai armonizat posibil în întreaga Uniune Europeană, pentru a evita denaturarea pieței. Acesta ar trebui să excludă modificările neautorizate ale echipamentului sau retrofiturile care anulează omologarea inițială a utilajului. De aceea, ar trebui să fie bine definit în timp și domeniul de aplicare, pentru a oferi suficientă securitate juridică investitorilor, contractorilor și producătorilor. De asemenea, ar trebui să se acorde sprijin proporțional suplimentar fermierului care adoptă cel puțin patru tehnologii, dovedind că utilizează un set complet de instrumente digitale în fermă. Suma voucherului furnizat fermierului trebuie să depindă de suma totală de hectare pentru care fermierul ar folosi serviciile agricole de precizie, de la antreprenor. CEETTAR și CEMA afirmă că acordarea de sprijin indirect contractorilor, prin astfel de vouchere, îi va atrage și pe tineri să facă parte dintrun mediu de afaceri din ce în ce mai important, în zonele rurale. Beneficiile pentru fermier vor include, de asemenea, un randament mai mare și costuri de intrare mai mici. În sfârșit, voucherele ar trebui să fie disponibile în toate statele membre, pentru a asigura condiții de egalitate geografice în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor de precizie. În această privință, valoarea standard a tehnologiilor agricole ar trebui să fie determinată la nivelul statelor membre.

76 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 77


tEHNOlOgiE MAȘINI, UTIlAJE, ECHIPAMENTE Pe lângă creșterea consumului local și creșterea puterii de cumpărare, avantajul strategic al României este poziția sa ca poartă de intrare către Uniunea Europeană și pentru mărfurile din Rusia, Turcia, Ucraina sau Kazahstan, care nu fac parte din UE. la rândul ei, România prezintă interes pentru investitorii străini sau producătorii care doresc să achiziționeze un jucător local și să înființeze operațiuni în această țară, accesând astfel piața de 510 milioane de persoane a Uniunii Europene și piețele relevante din Europa de Est. românia agricolă

ciNe face Jocurile Pe Piaţa utilaJelor aGricole diN româNia? Maria Demetriad

CHIAR AşA! CINE FACE JOCURIlE PE PIAţA MAşINIlOR, UTIlAJElOR şI ECHIPAMENTElOR AGRICOlE DIN ROMâNIA? DESIGUR, SEPARAT, AM AUzIT FIECARE DE CâTE O COMPANIE SAU AlTA. ÎNSă, DATE SINTETIzATE SUNT EXTREM DE PUţINE. De aceea, cu atât mai mult ne-am bucurat când am intrat în posesia raportului ÒRomania Agricultural Machinery MarketÒ, întocmit de compania americană de cercetare de piaţă FRD Center Market Entry Services. Din păcate, sinteza americanilor se opreşte la nivelul anului 2016, nici ei neavând mai multe informaţii. Dar chiar şi aşa, ne putem face o imagine destul de precisă a pieţei analizate aici, cu atât mai mult cu cât realităţile din domeniu, de acum trei ani, nu s-au schimbat aproape cu nimic, până în prezent, în privinţa maşinilor, utilajelor şi echipamentelor agricole. românia, tablou general România este cea mai dinamică piață mare din Europa, o democrație puternică, un membru NATO și UE. După o creștere a PIB-ului de 4,8% în 2016, în primul trimestru al anului 2017, România a înregistrat cea mai mare rată de creștere a PIB-ului din UE: 5,6%. Cu media șomajului de 5,5%, puterea de cumpărare a populației românești a crescut cu 12% în 2016, iar consumul cu 9%. 78 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

România are un teritoriu de 23,8 milioane de hectare, din care suprafața agricolă este de aproximativ 14,7 milioane de hectare. țara are aproximativ 3,6 milioane de exploatații agricole, reprezentând 30% din numărul total de ferme din UE. Suprafața medie a unei exploatații agricole în România este de 3,6 hectare. Aproape 75% din fermele din România au mai puțin de 2 hectare, iar procentul fermelor cu mai puțin de 10 hectare este de 98%. Fermele cu peste 100 de hectare reprezintă doar 0,5% din totalul fermelor din România. Conform ultimelor date, din suprafața agricolă din România, 64,3% sunt terenuri arabile, 22,4% pășuni, 10,5% fânețe și 2,8% podgorii și livezi. Producția de grâu și secară în România a totalizat 8.457 milioane tone în 2016, în creștere cu 6% față de 2015. Mai mult, producția internă de orz a înregistrat 1.268 milioane tone în 2016, în creștere cu 18% față de anul precedent. Producția de boabe de porumb a înregistrat 10,746 milioane de tone în România în 2016, în creștere cu 19% față de 2015. În 2016, România s-a clasat pe locul 5 în UE atât pentru zona cultivată de grâu, cât și pentru producția de grâu. Mai mult, în 2016, România s-a clasat pe locul 1 în UE în ceea ce privește suprafața cultivată cu porumb și pe locul 2 în UE în ceea ce privește producția de porumb. Contribuția agriculturii, silviculturii și pescuitului la valoarea nominală a PIB în România a fost de 3,9% în 2016. Populația ocupată în sectoarele agricultură, silvicultură și pescuit reprezintă aproximativ 30% din totalul ocupării forței de muncă în România. Doi ani mai târziu, situaţia era şi mai bună. Cu o producţie de peste 31 de milioane de tone, Potrivit Eurostat, România s-a situat anul în anul 2018 pe locul trei, în ceea ce priveşte cantitatea recoltată de cereale, dupa Franţa şi Germania. România s-a situat pe primul loc la cantitatea de porumb recoltată, precum şi la cea de ßoarea-soarelui, iar la producţia de grâu s-a situat pe locul patru. Astfel, România a avut o producţie de 10 milioane de tone de grâu, în creştere cu 1,3% faţă de anul precedent, datorată vremii favorabile. Astfel, România a urcat şi o poziţie în clasamentul UE, de pe locul 5 pe locul 4.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 79


tEHNOlOgiE MAȘINI, UTIlAJE, ECHIPAMENTE românia-Sistema de maşini Cu toate acestea, din punct de vedere al dotării cu maşini, utilaje şi echipamente agricole, situaţia României este încă precară. Conform datelor existente, la sfârșitul anului 2015, ßota de mașini agricole din România includea: - 199.284 tractoare agricole - 159.334 pluguri pentru tractoare - 30.355 cultivatoare mecanice • 77.560 scroafe mecanice - 5.607 pulverizatoare mecanice și uscători - 27.485 combine autopropulsate pentru recoltarea cerealelor - 891 combine autopropulsate pentru recoltarea nutrețurilor - 5.403 combine și recoltoare de cartofi - 11.966 prese de ambalare paie și fân - 1.254 maşini pentru recoltarea nutrețurilor. Principalii poducători de utilaje agricole Începând cu 1990, producția de mașini agricole mari din România a scăzut semnificativ, principalii factori fiind fragmentarea terenurilor

80 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

arabile și lipsa fondurilor. Devenind membru al UE în 2007, România a primit fonduri pentru a fi accesate de fermierii care au început să revitalizeze agricultura. Dar, în absența unor producători locali puternici, fermierii preferă să achiziționeze utilaje agricole importate. Potrivit cercetărilor FRD Center, unii dintre principalii producători locali de mașini agricole cu proprietate românească sunt IRUM, Mecanica Ceahlau și MAT Craiova. IRUM: Înființată în 1953, IRUM produce echipamente agricole și forestiere. Deţine o fabrică cu suprafața de 175.000 mp în Reghin, județul Mureș. Compania are capacitatea anuală de producție de 250 de tractoare forestiere, 500 de tractoare agricole și 1.200 de tone de piese turnate. IRUM a înregistrat o cifră de afaceri netă de 16 milioane de euro în 2016, în creștere cu 5%, față de 2015. Compania are peste 400 de angajați. Mecanica Ceahlău: Înființată în 1921, Mecanica Ceahlău produce diverse tipuri de echipamente agricole: mașini de prelucrare a solului, mașini de însămânțat, mașini de recoltat etc. Compania

vizează să investească 1 milion de euro (în 2017 n.n.), în modernizarea activităților sale de producție. Mecanica Ceahlau a atins o cifră de afaceri netă de 8,3 milioane de euro în 2016, în creștere cu 24% față de 2015. Compania are peste 200 de angajați, fiind listată la Bursa de Valori București. MAT Craiova: Compania are o tradiție de peste 135 de ani şi produce tractoare, pluguri, grape, semănători etc. În fabrica sa din Craiova, județul Dolj, MAT Craiova a înregistrat o cifră de afaceri netă de 1,3 milioane de euro în 2016. Compania are aproximativ 70 de angajați. Este listată la Bursa de Valori București. Maschio Gaspardo România: Principalul producător local de utilaje agricole cu proprietar străin este Maschio Gaspardo România. Firma face parte din grupul italian Maschio Gaspardo. Compania și-a deschis fabrica în Chișinău Cris, județul Arad, în 2003. Maschio Gaspardo România a înregistrat o cifră de afaceri netă de 36,3 milioane de euro, în 2016, în creștere cu 45%, față de 2015. Compania are aproximativ 300 de angajați.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 81


tEHNOlOgiE MAȘINI, UTIlAJE, ECHIPAMENTE Principalii importatori-distribuitori și dealeri Piața echipamentelor agricole din România a înregistrat o tendință în creștere în ultimii ani, în principal pe baza importurilor. România importă utilaje agricole noi și secondhand din Germania, Italia, SUA, Austria, Franța, Ungaria, Bulgaria, Turcia, China etc. Micii fermieri din România (2,8 milioane de ferme mici cu mai puțin de 2 hectare), preferă de obicei să achiziționeze echipamente și utilaje agricole second-hand. Piața românească de utilaje agricole este dominată de mărci importate, precum: New Holland, Steyr, John Deere, Valtra, Fendt, Kuhn, Claas, Massey Ferguson, Case, Horsch, Hardi, Geringhoff, JCB, Pottinger, Hydrac, Vatra, lemken, Knoche, Rauch, Fella, Krone etc. Puncte forte și oportunități Sectorul agricol românesc are un potențial semnificativ de creștere care este încă insuficient exploatat, restructurarea agriculturii și revitalizarea economiei rurale reprezentând

82 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

chei importante pentru viitoarea dezvoltare economică a țării. Principala oportunitate pe piața românească a utilajelor agricole este faptul că piața trebuie modernizată, deoarece nivelul de mecanizare și tehnologie existent este foarte scăzut, iar ßota agricolă este insuficientă. Piața de echipamente agricole din România a înregistrat investiții în ultimii ani, unii dintre principalii factori contribuitori fiind fondurile disponibile ale UE, creditele speciale pentru agricultură sau utilizarea pe scară mai largă a echipamentelor second-hand. Surse de finanţare Pentru a achiziționa utilaje agricole, fermierii colaborează cu bănci și instituții financiare nebancare. În scopul de a facilita accesul fermierilor la creditele agricole, Agenția Română de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a semnat convenții cu instituții financiar-bancare și nebancare. Mai mult, principalii producători și importatoridistribuitori de echipamente agricole oferă soluții financiare pentru clienții lor, prin credite.

În ciuda tuturor acestor aspecte, creditele bancare pentru fermele românești rămân la un nivel scăzut de 110 de euro/hectar, față de 1.700 - 2.000 de euro/hectar, în Uniunea Europeană. Provocările principale ale pieței de mașini agricole din România sunt: - structura internă a majorității fermelor locale (dimensiuni reduse și fragmentare ridicată), - numărul mare al fermelor de semisubzistență, - utilizarea insuficientă a fondurilor UE disponibile, - ratele scăzute din fiecare an ale productivității muncii în agricultură, - infrastructura deficitară, - accesul inadecvat al agricultorilor la informații. O altă provocare a înlocuirii echipamentelor îmbătrânite este faptul că ÒProgramul guvernamental de rambursare pentru reînnoirea parcului de tractoare și mașini agricole autopropulsateÒ nu a avut atât de mult succesul așteptat.


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 83


tEHNOlOgiE MAȘINI, UTIlAJE, ECHIPAMENTE

eVoluţia Pieţei euroPeNe a utilaJelor aGricole Maria Demetriad

PâNă ÎN 2030, AGRICUlTURA lUMII SE VA CONFRUNTA CU O PROVOCARE FORMIDABIlă: PRODUCEREA MAI MUlTOR AlIMENTE, FURAJE, FIBRE ȘI COMBUSTIBIlI AVANSAțI AlTERNATIVI, PENTRU O POPUlAțIE MONDIAlă ÎN CREȘTERE, DIN MAI PUțINE RESURSE şI ÎNTR-O MANIERă DURABIlă lA PREțURI ACCESIBIlE. Iar, pentru realizarea acestor scopuri, mașinile și soluțiile agricole avansate joacă un rol central în soluționarea acestei provocări. la rândul ei, piaţa europeană se va vedea nevoită să suporte greul acestui efort, ţinând cont de faptul că aici este concentrată cea mai multă tehnologie, din punct de vedere al fabricanţilor. Tocmai de aceea, cu ajutorul datelor transmise de Asociaia Europeană a Constructorilor şi Fabricanţilor de Maşini Agricole (CEMA), ne propunem să analizăm această piaţă, pentru a vedea care sunt coordonatele dezvoltării. germania, liderul de necontestat Mașinile agricole sunt o industrie globală extrem de integrată, folosind un lanț de aprovizionare complex, pentru a sprijini agricultura durabilă pe tot globul. Europa reprezintă 54% din importurile mondiale și 64% din exporturile mondiale de utilaje agricole, cu un sold net de peste 4 miliarde de euro în 2018. Mulți fermieri din lume se bazează pe utilaje agricole produse în Europa. Tractoarele, echipamentele pentru recoltare

și echipamentele de prelucrare depășesc exporturile blocului. Iar, dacă Europa a condus investițiile mondiale în utilaje agricole, din 1990 până în 2008, de atunci, Asia a devenit zona geografică cu cele mai multe oportunități. În Uniunea Europeană, sectorul de fabricație pentru utilaje agricole include 7.245 de firme industriale, în care lucrează 173.142 de persoane, pentru o cifră de afaceri totală de 42,9 miliarde de euro. la gruparea utilajelor agricole și a activităților comerciale, sectorul reprezintă 30.708 firme și 352.295 angajați. Germania este cea mai importantă țară europeană, cu o cifră de afaceri de 12,1 miliarde de euro, în fața Italiei (8,4 miliarde euro) și Franța (4,9 miliarde euro). Împreună, aceste trei țări reprezintă 59% din cifra de afaceri europeană. Producția europeană de utilaje agricole a fost în valoare totală de 41 miliarde de euro, în 2017, în creștere cu 6,4%, față de 2016. Cei mai mari cinci producători europeni în ordine de importanță sunt: Germania, Italia, Franța,

Regatul Unit și Olanda. După o scădere în 2016, producția europeană și-a revenit în majoritatea țărilor în 2017. Printre principalii producători, Italia se remarcă din cauza scăderii semnificative a producției (-10%). românia, la coada clasamentului Atunci când definesc piețele aparente ale utilajelor agricole din Uniunea Europeană (producție, exporturi, importuri), Germania, Franța și Italia ies în evidență ca țări de frunte în 2017, urmate de Regatul Unit, Belgia, Spania, Polonia, Austria și Olanda. Germania și Italia au beneficiat de cea mai pozitivă balanță comercială pentru utilaje agricole, urmată de Olanda. Din punct de vedere al utilajelor agricole, România s-a confruntat cu cel mai puternic deficit commercial şi cel mai slab nivel de dotare tehnologică, fiind urmată de Franța și Spania. Din punct de vedere al parametrilor economici, în 2017, pe operaţiuni comerciale de importexport, cifra de afaceri a firmelor din domeniul maşinilor, utilajelor şi echipamentelor agricole din România a fost de 102,3 milioane de euro, plasându-se pe locul 20 în UE, la un număr de 60 decompanii specializate şi un total de 2.207 salariaţi. Cifra de afaceri a României pe partea de producţie de maşini, utilaje şi echipamente agricole a fost la finalul anului 2017 de 135,7 milioane de euro, plasându-se pe locul 12 în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, după cum relevă datele oferite de CEMA, raportat la suprafaţa agricolă şi la potenţialul zootehnic, România se aßă pe ultimul loc în Uniunea Europeană, din punct de vedere al dotării cu maşini, utilaje şi echipamente mai noi de cinci ani. Potrivit

84 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 85


tEHNOlOgiE MAȘINI, UTIlAJE, ECHIPAMENTE documentului cauzele rămânerii în urmă a României sunt: lipsa de capital a fermierilor; Politici bancare restrictive; Politici guvernamentale de susţinere incomplete, incoerente sau incomplete fructificate. Valoarea producţiei pe segmente de piaţă (2017) Producția europeană de tractoare agricole a fost în valoare de 6,5 miliarde de euro, în 2017, în scădere cu 14% față de 2016. Producția de tractoare de peste 80 CP a scăzut cu 16%. Categoria de tractoare reprezintă peste 16% din producția totală europeană, din punct de vedere valoric. Producția europeană de maşini de recoltat autopropulsate de cereale și rădăcinoase a crescut cu 12%. Mașinile de recoltat rădăcinoase au avut cea mai mare contribuție la această creștere (+ 36%). Producția de combine, care a concentrat aproape 65% din familie din punct de vedere valoric în 2017, a crescut cu 8% în 2016. Producția europeană de diverse alte echipamente de recoltare a fost în valoare de 1,5 miliarde de euro în 2017, cu o creștere de 11%, față de 2016. Producția de prese de balotat (+ 14%), a contribuit puternic la această creștere. Alte echipamente de recoltare, care includ maşini de recoltat struguri, au crescut cu 8%, în 2017. Producția europeană de echipamente de maşini de treierat a fost în valoare de 1,3 miliarde de euro în 2017, în creștere cu 11%, față de 2016. Producția de cositoare a urcat cu 10%, iar alte echipamente din acest segment, cu 12%. Această categorie a reprezentat 3% din producția europeană. Producția europeană de prese și concasoare pentru fabricarea vinului, cidrului și sucului a fost în valoare de 379 milioane de euro, în 2017, în creștere cu 42% față de 2016.

Producția europeană de echipamente de cultivare a fost în valoare de 1,3 miliarde de euro, în 2017, în creștere cu 15%, față de 2016. Producția de grape a crescut cu 16%, iar cea a scarificatoarelor și cultivatoarelor a crescut cu 17%. Producția europeană a echipamentelor de însămânțare, plantare și fertilizare a crescut cu 4%, în 2017, ajungând la 1,1 miliarde de euro. Această creștere a fost determinată de producția de semănători (inclusiv semănătoare de precizie), care a crescut cu 5%, în timp ce aceste produse reprezintă 70% din categorie din punct de vedere valoric. Producția de distribuitoare de îngrășăminte minerale a scăzut cu 1%, în 2017. În 2017, producția europeană de echipamente pentru irigații și protecția culturilor a crescut cu 14%, față de 2016. Producția de pulverizatoare tractate și montate a crescut cu 11%, în 2017. Producția de alte echipamente pentru irigații și protecția culturilor a crescut cu 18%. Aproape două treimi din producția europeană provin din Germania (29%), Italia (16%) și Franța (15%). Producția europeană de remorci agricole a crescut cu 13% în 2017, ajungând la 1,1 miliarde de euro. Această categorie include în principal platforme, camioane pentru animale, distribuitoare de gunoi de grajd, cisterne etc. Producția europeană de echipamente de manipulare a fost în valoare de 541 de milioane de euro, în 2017, ceea ce reprezintă o creștere de 12%, față de 2016. Producția europeană de echipamente pentru zootehnie a fost în valoare de 2,4 miliarde de euro, în 2017, în creștere cu 27%, față de 2016. Producția de echipamente pentru prepararea furajelor și pentru reproducția păsărilor a crescut cu 1%, respectiv 2%. Această categorie reprezintă 6% din producția de mașini agricole europene. Producția europeană de echipamente lactate a fost în valoare de 1,2 miliarde de euro, în 2017, în creștere cu 10% față de 2016. Mașinile și sistemele lactate, care reprezintă aproximativ 2/3 din echipamentele fabricate în această categorie de produse, au crescut cu 7%. Schimbarea de paradigmă Pentru dezvoltarea pieţei maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor agricole, dar, mai ales, pentru a asigura viitorul acestei industrii, Uniunea Europeană trebuie să recunoască legătura intrinsecă dintre industria de mașinilor agricole și agricultură în toate strategiile, politicile și legislația referitoare la produse.

86 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


cu o suprareglare necorespunzătoare, contrind la dezvoltare prin creșterea finanțării de cercetare, pentru a deschide calea pentru o succesiune rapidă și a tehnologiei digitale în agricultură. Urgent, trebuie îmbunătățite competențele digitale ale fermierilor actuali și viitori și pentru consilierii acestora, consolidarea investițiilor în bandă largă rurală în întreaga UE, pentru a stabili o infrastructură digitală robustă pentru această revoluție agricolă, şi oferirea prin PAC 2021-2027 a unor măsuri de sprijin direct, pentru investițiile în tehnologii ecologice, digitale și de precizie, precum și pentru schimbul de cunoștințe. Politici orientate spre viitor Politicile viitoare ale UE trebuie să încurajeze asigurarea finanțării cercetării UE în cele mai promițătoare domenii tehnologice, în special automatizarea, robotizarea, conectivitatea digitală și inteligența artificială. Pentru a asigura coerenţă, trebuie avute în vedere şi următoarele acţiuni:

De aceea, este esenţială elaborarea unei agende de reglementare ambițioasă, coerentă și orientată spre viitor pentru industria de mașini agricole. Politicile industriale, digitale, de mediu și agricole ale UE trebuie să fie aliniate pentru a oferi un cadru de susținere, iar legislația europeană trebuie să fie adecvată și proporțională cu utilizarea și funcționarea utilajelor, cu evaluări ale impactului. Un Òcopy-pasteÒ din sectorul auto adaugă costuri semnificative pentru o valoare adăugată mică sau deloc. În plus, diversitatea culturilor și practicilor necesită o diversitate de echipamente de specialitate produse în număr mic.

- Susținerea dezvoltării mașinilor care promovează eficiența proceselor și reducerea CO2 în producția agricolă. - Asigurarea unor standarde ridicate de siguranță, contribuind prin inovație și reînnoirea ßotei pentru a atinge angajamentul industriei de a reduce cu 50% fatalitățile rutiere cu mașinile agricole din Europa, până în 2035. - Creșterea atractivității sectoarelor agricole și industriale, inclusiv printr-o mai bună conștientizare a cetățenilor UE. - Promovarea exportului de vehicule agricole europene de înaltă calitate, de înaltă tehnologie, conforme cu normele de mediu, pentru a crește ponderea piețelor terțe cu potențial ridicat de creștere. - Accelerarea mecanizării agriculturii în întreaga lume, prin stimulente durabile și consolidarea capacității, cu un accent special pe țările în curs de dezvoltare.

Totodată, Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze mai mult pe mecanismele de autoreglementare, inclusiv testarea și elaborarea de sistemele de certificare mai ßexibile, pentru a evita procedurile de autorizare împovărătoare care sunt prea complexe și prea costisitoare pentru seriile de produse mici și pentru numeroasele IMM-uri active în industrie. Dezvoltarea agriculturii digitale și de precizie Agricultura de precizie și agricultura digitală sunt revoluții pro-active în coordonarea şi creşterea productivității, a reducerii deșeurilor și protecției mediului. Impactul lor asupra solului poate fi substanțial, prin economii la aporturi, cum ar fi apă, îngrășăminte și pesticide, reducând emisiile de CO2 legate de fermă și compactarea solului și optimizând randamentele și calitatea producției agricole. Beneficiile pot fi definite la toate tipurile de ferme, de la mari la mici. Ele contribuie semnificativ la atractivitatea sectorului pentru generațiile tinere de fermieri. În prezent, adoptarea acestor tehnologii este într-un ritm dramatic, în urma ritmului de adoptare a tehnologiei digitale în alte sectoare, din cauza constrângerilor de marjă ale produselor agricole și capacității de investiții asociate. De aceea, CEMA consideră că poate juca un rol puternic, pentru elaborarea de politici UE și naționale, pentru integrarea agriculturii de precizie și pentru a asigura o transformare digitală rapidă în agricultura europeană, pentru a îmbunătăți conducerea tehnologică a industriei de mașini agricole din UE, prin punerea inovației de nivel mondial în centrul agriculturii europene şi a industriei mașinilor agricole, crescând competitivitatea globală a agriculturii europene. Politicile viitoare ale UE trebuie să încurajeze conducerea globală a industriei în materie de producție și inovare, în loc să o obstrucționeze REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 87


tEHNOlOgiE MAȘINI, UTIlAJE, ECHIPAMENTE

utilaJele mici Şi autoProPulsate sunt viitorul agriCulturii Nora Marin

POTRIVIT PRECISION MAKERS, VEHICUlElE MICI ȘI AUTOPROPUlSATE SUNT VIITORUl AGRICUlTURII. DAR ASTA NU E DOAR O PREDICţIE, PENTRU Că, IATă, lUMEA A FOST UIMITă DE MODUl ÎN CARE MICA FIRMă OlANDEză AMINTITă MAI SUS, NU NUMAI Că A TRANSFORMAT TRACTOARElE SIMPlE ÎN TRACTOARE ROBOTIzATE, CI A PRODUS ȘI UNUl FăRă CABINă, AUTOPROPUlSAT. CUM AU REUȘIT MAI REPEDE DECâT MARII PRODUCăTORI? ȘI DE UNDE VOR PlECA DE AICI? MARIEN VAN BREUGEl, MANAGER DE AFACERI ÎşI ÎMPăRTăȘEȘTE VIzIUNEA. utilaje mici, autonome Să recapitulăm: Compania a obținut succesul ca un start-up care a convertit tractoarele obișnuite în tractoare robotizate. Însă, la finalul anului 2018, s-a schimbat orientarea. În principal, Precision Makers dezvoltă tehnologie autonomă pentru tractoare (truse de conversie X-pert), și cositoare robotizate de iarbă. De asemenea, compania dezvoltă și construiește tractorul robotizat fără cabină Greenbot. În 2019, a încheiat o înțelegere cu

88 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

John Deere, pentru a continua dezvoltarea acestei tehnologii exclusiv pentru această companie. John Deere a demonstrat publicului prima cositoare robotizată în februarie 2019 şi este posibil ca în viitorul apropiat, să existe mai multe utilaje autonome în portofoliul John Deere, dar compania nu spune nimic în această privință. Precision Makers este o parte a companiei olandeze de energie electrică DPC, care include, de asemenea, companii precum Herder, Roberine, Votex și Conver. Sediul DPC și centrul de testare a clienților se aßă

în Giessen. DPC a fost preluată de compania americană Alamo Group Inc., în februarie 2019. Van Breugel explică de ce totul trebuie gândit pentru utilaje mici, autonome: Dacă vrem să dezvoltăm o aplicație suplimentară, cum ar fi kitul X-pert montat pe un tractor standard, trebuie să răspundem extrem de rapid solicitării, atunci când un producător de tractoare lansează un software nou. Asta însemna că nu puteam răspunde decât la ceea ce s-a întâmplat și nu la am putut anticipa.


Acest lucru ne-a îngreunat actvitatea, ca să nu mai vorbim de morirea costurilor. Însă, oportunitatea de a lucra cu un jucător global important, precum John Deere, înseamnă că trebuie să ne concentrăm pe viitor. Acesta este motivul pentru care am oprit vânzarea kiturilor de conversie X-pert și am început să ne concentrăm asupra colaborării și continuării dezvoltării tractorului robotic Greenbot fără cabină, autopropulsat. Dar asta nu înseamnă că firma olandeză va lucra exclusiv cu John Deere. Scopul tuturor: Robotizarea Dar de unde viziunea viitorului? Marien van Breugel, de 48 de ani, a studiat automatizarea industrială și robotica la Universitatea de Tehnologie din Eindhoven. Până în 2014, a lucrat pe plan internațional dezvoltând sisteme integratoare de tehnici robotizate într-o varietate de domenii, de la construcția navelor, până la fabricarea aeronavelor. Din 2014 este angajat la Dutch Power Company, unde lucrează la tractoare autonome. Orientânduse spre agricultură, el susţine că tehnologia autonomă va fi inevitabil general valabilă în viitor. În plus, el afirmă că scopul furnizorilor de tehnologii trebuie să fie robotizarea şi automatizarea, pentru a oferi o nouă bază tehnologică, performantă, fermierilor. Van Breugel completează: ÒNumai că nu am reușit să facem asta. Trebuie să spun că am crezut că este posibilă integrarea tehnologiei autonome în protocolul Isobus și, apoi, prin Managementul Implementării Tractorului (TIM). Dar s-a dovedit că majoritatea producătorilor preferau să facă lucrurile la fel, să se păstreze într-o oarecare plafonare, decât să folosească un sistem mai avansat, care pot intra cu succes pe piață dacă sunt preluate de nume mari precum Kubota, John Deere, Case ,New Holland Industrial sau Agco. De fapt, nu există altă cale. Dacă analizăm atent, marii producători au o rețea globală, în care sunt organizate echipe experimentate și servicii. De aceea, conectarea cu o companie majoră este singura modalitate de a obține cunoștințele

pe care le-au dobândit pe piață dar, mai mult decât atât, doar aşa se poate dezvolta tehnologia de avangardă. ce mai rămâne în calea unei descoperiri globale? la această întrebare, expertul olandez spune că două lucruri ar fi necesare: legislație și acceptare. Ca de obicei, legislația este un domeniu în care încă trebuie să stabilim aspecte precum răspunderea, marcând strict zonele în care roboții vor conduce utilajele agricole. Cred că acest lucru poate fi rezolvat pe termen scurt, cu presiunea producătorilor. Celălalt factor este acceptarea. Tehnologia autonomă este gata. A fost de mult timp, de fapt. Dar fermierii și ecologiştii trebuie să fie convinși. Cel mai bun mod de a înțelege această situație este de a o compara cu introducerea roboților de muls. Când lely a lansat primul robot de acest gen, în 1995, ei au fost primii care au făcut acest lucru, iar fermierii au fost nevoiți să fie convinși nu numai de produs, ci și de faptul că robotul ar putea livra laptele corect. Abia când numărul de roboți de muls a crescut semnificativ, s-a putut progresa, iar vânzările au crescut rapid. Deci, ne confruntăm cu o problemă globală de motivare a oamenilor, pentru a implement ape larg aceste utilaje conduse de roboţi sau de sisteme informatice, de inteligenţă artificială, în locuri de muncă din agricultură. Oricum ar fi, însă, acest lucru va accelera doar acceptarea roboților. Același lucru este valabil și pentru

cositoare și tractoare agricole. Trebuie, de asemenea, spus că avem o problemă globală de motivare a oamenilor, pentru a- angaja în agricultură. Acest lucru va accelera acceptarea roboților. cinci întrebări despre tractoarele robot ale viitorului 1: Cu sau fără cabină? În cele din urmă fără. 2: Mic sau mare? Mic. Practic nu are sens să facem mașini foarte mari, autopropulsate. Considerăm că mașinile, utilajele şi echipamentele de mici dimensiuni sunt cel mai probabil să aibă succes, deoarece structura solului va determina, în special, dimensiunea acestora. 3: Fermier sau antreprenor agricol? Hmm, bună întrebare! Pentru lucrări foarte repetitive, cum ar fi în creșterea animalelor, fermierul va dori în cele din urmă să achiziționeze el însuși această tehnologie. Dar pentru lucrările de recoltare, se crede în continuare într-un tip de mediu de prestare a serviciilor. Deci da, va apărea o formă de contractori robotici. 4: Diesel sau electric? Inginerii văd încă o mulțime de provocări, atunci când vine vorba de alimentarea cu electricitate, dar sunt mai încrezători în hydrogen, ca sursă de energie. 5: Utilaj cu operator uman sau autopropulsat? Specialiştii sunt convinşi că nu peste mult timp, vom vedea cu toții mici tractoare autopropulsate pentru activități specifice. De exemplu, cei de la Precision Makers au descoperit că, în timpul dezvoltării kiturilor de conversie X-pert, fiecare instrument necesita o programare specifică, fără a uita de propriul sistem de siguranță. Deci, nu putem atașa o semănătoare, urmată de un plug sau un pulverizator și ne așteptăm să funcționeze. Și dacă fermierul cumpără apoi o mașină nouă sau diferită, trebuie verificat din nou cum interacționează și cum anticipează totul. Combinând toate acestea într-un singur program nu este posibil, motiv pentru care obținem un mic vehicul autopropulsat pentru fiecare metodă de cultivare, fiecare cu propriul său specializare. Acolo ne îndreptăm, asta va fi: vehicule autopropulsate mici, autonome.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 89


INPUTURI

impaCtul programului de reviZuire al ue asupra BiopestiCidelor Mircea Demeter

PUSă ÎN FAțA ECUAțIEI FERMIER + HRANă + MEDIU = DURABIlITATE, UNIUNEA EUROPEANă A lANSAT O REVIzUIRE lA NIVElUl ÎNTREGII COMUNITățI PENTRU APROXIMATIV TOATE CElE 1000 DE SUBSTANțE ACTIVE UTIlIzATE ÎN PROTECțIA PlANTElOR. În acest proces de revizuire, fiecare substanță a trebuit să fie evaluată, pentru a putea fi utilizată în condiții de siguranță, în ceea ce privește sănătatea umană și mediul, în special apele subterane și organisme, cum ar fi păsări, mamifere, viermi de pământ, albine. Acest program de revizuire a fost finalizat, însă, în cadrul acestui proces, industria a decis să nu prezinte dosare pentru multe dintre substanțele active, din diverse motive. Unele nu mai erau rentabile și existau ingrediente mai bune. În alte cazuri, companiile au realizat că anumite substanțe active nu vor trece de cerințele de testare de siguranță mai stricte. Multe dintre aceste substanțe active neacceptate aparțineau

grupărilor toxice de organofosfat și carbamat, cu activitate cu spectru larg. Aproximativ 250 de substanțe active au trecut prin evaluarea armonizată a siguranței UE. Aproximativ 70 de substanțe nu au reușit revizuirea și au fost scoase de pe piață. Iată, însă, rezultatele evaluării. Piața biopesticidelor este în creștere În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, orice expunere, indiferent de nivel, este considerată inacceptabilă, atunci când o substanță declanșează criteriile de pericol și produsul nu va fi înregistrat. Acest regulament

a avut un impact extraordinar asupra numărului de substanțe active dezvoltate pe piața UE. Dar, de asemenea, dezvoltarea globală a noilor substanțe active a scăzut. În acest moment, mai precis, în februarie 2019, 484 de substanțe active au fost aprobate de UE. Disponibilitatea substanțelor mai puțin active ar putea duce la mai multă rezistență la PPP (produse de protecție a plantelor), deoarece alternarea ingredientelor active cu un alt mod de acțiune este una dintre măsurile de prevenire a formării rezistenței. Mai mult, tendința de a merge către PPP mai specifice și mai selective (necesare pentru a reduce la minimum efectele secundare nedorite), crește riscul de rezistență, deoarece PPP-urile cu un singur loc de acțiune (cele specifice), sunt mai vulnerabile la formarea rezistenței decât PPPurile cu spectru larg de acțiune. Parțial, ca urmare a reglementărilor stricte, costurile de descoperire și dezvoltare ale PPP-urilor s-au dublat. Mai mult, dacă, în 1995 era nevoie de aproximativ 8,3 ani, între prima sinteză și prima vânzare a unui PPP în 1995, acum este nevoie de 11,3 ani pentru aceeași procedură. În schimb, piața biopesticidelor este în creștere și multe companii fitofarmaceutice implementează dezvoltarea biopesticidelor și își măresc semnificativ bugetul pe acest segment PPP. Biopesticidele, o soluție pentru agricultura Bio Biopesticidele sau PPP-ul naturale sunt derivate din plante (de exemplu, piretru), microbiene (de exemplu, Bacillus thuringiensis) sau origine minerală (de exemplu sulf), ori includ microorganisme vii (organisme biocontrol: drojdii, bacterii, ciuperci). Acestea din urmă acționează prin concurență pentru spațiu sau nutrienți, prin producerea de antibiotice, prin parazitism sau prin inducerea apărării plantelor.

90 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 91


INPUTURI În 2016, biopesticidele au reprezentat 5,6% din vânzările totale de protecție a culturilor, comparativ cu 0,4% în 1993.

Panoul PPR al EFSA (Produse pentru protecția plantelor și reziduurile acestora).

Biopesticidele pot fi utilizate atât în agricultura ecologică, cât și în cea convențională. Agricultura ecologică este o metodă de producție agricolă care își propune să producă alimente folosind substanțe și procese naturale. Ca atare în agricultura ecologică nu se pot utiliza îngrășăminte sintetice și PPP. Cadrul de reglementare al agriculturii ecologice urmărește structura generală a legislației UE cu Regulamentul (CE) 834/2007 al Consiliului.

Efecte secundare potențiale

Evaluarea riscurilor pentru PPP Evaluarea PPP are loc, așa cum am amintit mai sus, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107. Este important să observăm că legislația procesează un sistem de autorizare dublă: o aprobare la nivelul UE, pentru substanța activă conținută în produsul de protecție a plantelor (PPP), și o autorizație la nivelul statelor membre, pentru PPP ca introduse pe piață. Înregistrarea produsului la nivelul statelor membre poate fi obținută numai pentru PPP-urile din care substanțele active sunt incluse într-o listă pozitivă (= înregistrată), la nivelul UE. O astfel de înregistrare este aprobată maxim timp de 10 ani, deoarece perspectivele științifice în evaluările riscurilor progresează continuu și ar putea fi necesare studii noi pentru a răspunde la noi întrebări. legislația stabilește cerințele de date pentru substanța activă și un PPP, care ar trebui să reprezinte un tipar de utilizare tipic. Cerințele acoperă următoarele domenii: proprietăți fizice și chimice, inclusiv metode de analiză; toxicologia mamiferelor; reziduuri; soarta și comportamentul mediului; ecotoxicologie și eficacitate. Metodologia de evaluare a riscurilor pentru produsul fitosanitar și criteriile de autorizare (așa-numitele principii uniforme) sunt elaborate și bine descrise de

Descrierea efectelor secundare potențiale este un element important al procedurii de testare și aprobare pentru PPP (Frische și colab., 2018). Efectele directe ale unui PPP sunt descrise în principal pe baza experimentelor de laborator în care organisme indicatoare (așa-numitele Òorganisme non-țintăÒ) ca: alge, purici de apă, insecte benefice, pești, viermi de pământ, albine, păsări și șobolanii care sunt expuși la substanța activă sau la PPP. Aceste studii sunt utilizate pentru a determina toxicitatea acută și/sau cronică a PPP pentru aceste specii. În general, se poate aștepta ca toate PPP să aibă efecte secundare mai mult sau mai puțin severe, dacă organismele non-țintă sunt expuse la cantități relevante. Cu alte cuvinte: fără efect (protecția plantelor), și fără efecte secundare (asupra organismelor din mediu). Cu toate acestea, PPP au devenit mult mai specifice în ultimele decenii. Acest lucru înseamnă că, din cauza unui mod de acțiune foarte specific, PPPurile sunt îndreptate către specii țintă specifice dăunătoare și nu mai evocă deșerturile ecologice pe câmpuri și împrejurimi, ceea ce este în contrast cu PPP-urile cu spectru larg din anii 50-80. De obicei, profilul de efect secundar corespunde, de obicei, cu efectul prevăzut al PPP: erbicidele sunt în special toxice pentru alge și plante ne-țintă care sunt rude ale ÒburuienilorÒ. În mod similar, insecticidele sunt adesea mai toxice pentru nevertebrate precum puricii de apă și albinele. Evaluarea riscurilor pentru PPP folosește o abordare pe egalitate sau în trepte, începând cu teste de o singură specie relativ simple efectuate în condiții de expunere cele mai grave în studiile de laborator. Dacă studiile de laborator indică un risc inacceptabil, se efectuează testări suplimentare în condiții mai realiste ecologic, cum ar fi testarea cuștii sau testele pe teren. Riscul acceptabil sau reluarea testelor În mod obișnuit, testarea cu nivel inferior, precum testele de laborator, sunt mai ieftine, mai ușor de interpretat și mai concludente decât testele de nivel superior în domeniu. Datorită înființării lor, acestea reprezintă cel mai rău scenariu (maxim de expunere). În consecință, singurele concluzii care pot fi trase din aceste teste sunt Òriscul acceptabilÒ sau Ònecesită testări suplimentare în testele de nivel superiorÒ. În cazul unui rezultat negativ al evaluării la un nivel mai scăzut bazat pe date standard și ipoteze conservatoare, solicitantul poate utiliza o așanumită Òevaluare rafinatăÒ pentru a arăta că nu trebuie să se aștepte niciun impact inacceptabil asupra mediului unui PPP în condiții de aplicare realiste. Trebuie avut grijă că pentru fiecare test de nivel inferior, capacitatea predictivă a studiilor de laborator (nivel inferior) ar trebui să fie validată în raport cu datele privind efectele PPP obținute în condiții mai ecologice (de nivel superior) ecologic (Jänsch și colab., 2016 ). Mai ales efecte sub-letale, de ex. agricultura fără produse fitosanitare 9 dezorientarea albinelor nu trebuie trecută în considerare, așa cum a devenit clar după înțelegerea unor efecte secundare ale insecticidelor neonicotinoide.

92 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019


REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 93


INPUTURI

Câte input-uri FolosesC fermierii euroPei? Nora Marin

EVOlUţIA şI DEzVOlTAREA PIEțEI INPUT-URIlOR FOST ÎNTOTDEAUNA O PROBlEMă IMPORTANTă PENTRU AGRICUlTURă. EVOlUțIA PREțURIlOR ȘI A CAlITățII PRODUSElOR AFECTEAză AVANTAJUl COMPARATIV Al PRODUCțIEI AGRICOlE ÎNTRE REGIUNI ȘI TIPURI DE PRODUCțIE.

primăvară), triticale și ovăz (acoperite combinat pe aproximativ 2,6 milioane de hectare). Cele mai importante culturi de câmp sunt mazărea (660.000 hectare), fasolea (335.000 hectare) și lupinele dulci (50.000 hectare). Ierburile utilizate în scopuri furajere (pășuni și pajiști), timp liber (peluze, terenuri de sport și terenuri de golf) și peisagistică, reprezintă cea mai mare cultură din Uniunea Europeană. Aceasta acoperă aproximativ 57 de milioane de hectare de pajiști și pajiști permanente, adică, un total de 173 de milioane de suprafețe agricole utilizate (UAA), ceea ce reprezintă 33%. În UE-28 sunt cultivate aproximativ 15 milioane de hectare de porumb, din care 60% (9,4 milioane ha), sunt recoltate sub formă de cereale, iar restul (5,9 milioane ha) sub formă de siloz. Porumbul dulce acoperă 70.000 de hectare. Semințele de porumb sunt produse pe aproximativ 180.000 de hectare. Cele mai importante culturi oleaginoase sunt rapița, cu o suprafață de 6,8 milioane hectare, și ßoarea soarelui, cu 4,3 milioane hectare. Cele mai importante culturi de fibre cultivate în UE sunt bumbacul (225.000 hectare), inul (75.000 hectare) și cânepa (20.000 hectare).

Aceste evoluții afectează, de asemenea, veniturile gospodăriilor agricole și pot avea implicații dincolo de nivelul fermei. Pornind de la aceste implicaţii, Comisia Europeană a elaborat raportul cu titlul ÒOverview of the Agricultural Inputs Sector in the EUÒ, care subliniază îngrijorările care apar în special în ceea ce privește puterea de piață a furnizorilor de inputuri, deoarece acest lucru poate duce la costuri mai mari și la o distribuție diferită faţă de regulile concurenţiale. Dar, câte input-uri se utilizează în agricultura Uniunii Europene? Mai jos, vom extrage date de pe segmentele seminţelor şi ale nutriţiei animale. Piaţa seminţelor, de facto, globalizată Piața de semințe a Uniunii Europene este o parte cheie a pieței globale. În 2018, valoarea pieței de semințe a UE a ajuns la 7 miliarde de euro, reprezentând 20% din piața globală. Pe o piață mondială în creștere a semințelor, piața euro94 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

peană a crescut cu 45% între 2001 și 2018, în timp ce piața globală a crescut cu 76%. Ca urmare, piața de semințe a UE poate fi considerată de facto, globalizată, fiind formată din segmente mici, delimitate de statele membre ale UE sau de speciile de culturi. Franța este de departe cel mai mare jucător european deţinând aproape o treime din piaţă. Germania, Italia, Spania și țările de Jos acoperă cea mai mare parte a cotei de piață rămase. cât de mare este cererea? Baza de date FADN nu conține date detaliate despre cererea și utilizarea diferitelor tipuri de semințe, însă toate costurile semințelor sunt la rubrica ÒSemințe și răsaduriÒ. În UE există aproximativ 47,5 milioane de hectare cultivate cu cereale. Cele mai importante cereale sunt grâul (24 de milioane de hectare), orzul (12 milioane de hectare, din care 7,1 milioane este orzul de

UE produce cartofi pe aproximativ 1,7 milioane de hectare. Cartofii de semințe sunt produși pe aproximativ 180.000 de hectare. Există peste 2.600 de soiuri de cartofi enumeraţi în Catalogul comun european. Din companiile globale de creștere a cartofilor 95% sunt situate în UE. Principalele piețe sunt cartofii de masă, cartofii prăjiți, frisca și amidonul. Cu toate acestea, în ultimele decenii, au fost create mai multe piețe mai mici, de exemplu, pentru salate, fast-food sau cartofi ecologici. UE este liderul mondial (50%) de sfeclă de zahăr din lume. Anual, UE produce aproape 20 de milioane de tone metrice de zahăr alb, de pe aproximativ 2 milioane de hectare. Semințele de sfeclă de zahăr sunt produse pe aproximativ 9.000 de hectare, în mare parte în Franța și Italia. legumele sunt produse pe mai mult de 400.000 de hectare în UE. UE importă aproximativ 12,5 milioane de tone de fructe și legume proaspete în valoare de 11 miliarde de euro. În același timp, UE exportă 5 milioane de tone de legume în valoare de 4 miliarde de euro.


costurile fermierilor români sunt în scădere Olanda prezintă cea mai mare pondere medie a costurilor semințelor în costul total, în ultimii zece ani, acestea crescând cu 12%. Pe de altă parte, Irlanda prezintă cea mai mică rată de costuri pentru semințe. Pentru restul statelor membre, ponderea costurilor semințelor a fost destul de lină în timp, în jur de 8% în medie în ambele perioade. Cu toate acestea, țări precum România, Regatul Unit și Estonia arată o scădere cu aproximativ 18% (15% pentru lituania), din 2008 şi până în 2008, în timp ce Belgia, Italia și Olanda arată o creștere de la 12% la 16%. Structura pieței Piața europeană a semințelor este foarte diversă. Pentru anul 2016, au fost raportate 6.974 de companii de semințe. Cel mai mare număr de companii au fost raportate pentru Polonia și România, cu aproximativ 2.000 fiecare, Ungaria în jur de 800, Marea Britanie în jur de 800; între 120 și 350 de companii pentru Franța, Italia, Germania, Olanda și Slovacia și mai puțin de 60 în celelalte state membre. Se preconizează că, până în anul 2025, sectorul va angaja aproximativ 50.000 de persoane. Dimensiunea pieței europene a semințelor a crescut cu aproximativ 3,79% din punct de vedere valoric, între 2010 și 2018, ceea ce este destul de puţin. Cele mai importante piețe pentru semințele comerciale, în termeni valorici sunt cerealele și legumele (39%), porumbul (26%), cartofii de sămânţă (14%), legumele (11%), culturile de oleaginoase și fibre (4%), sfeclă de zahăr ( 3%) și ierburi (3%) (PE 2013). Piaţa furajelor Potrivit Federației Europene a Producătorilor de Furaje (FEFAC), fermele europene de animale și

potențialele alte firme de procesare au consumat în anul 2013 un număr de 477 milioane de tone metrice de furaje pentru animale, cereale cultivate la fermă (51 Mt), suplimente furajere și furaje combinate. Întrucât agricultorii cresc în principal și folosesc ei înșiși fungi și cereale, studiul s-a axat pe analiza concentrației de piață a aprovizionării cu furaje combinate. Motivul pentru aceasta este că, spre deosebire de fermierii extrem de competitivi, firmele cu un consum intensiv de capital produc furaje combinate. Aşadar, furajele combinate sunt un amestec de diferite materii prime (de exemplu, soia și alte cereale) și premixurile. Premixul este un amestec de aditivi pentru furaje, cum ar fi fibre, vitamine și minerale și cuprinde 1-5% din volumul

total de furaje compuse (Rabobank International 2017). Din 962.000 de premixuri produse la nivel global, țările asiatice (în special China), produc mai mult de o treime. țările UE-28 și Statele Unite produc împreună o altă treime. Restul de treimi este produs în Restul Europei, Canada, Brazilia, Mexic, restul Americii și alte țări. cine sunt granzii? Furaje combinate industriale (154 Mt în 2017), constituie aproximativ 30% din consumul total de furaje pentru animale în Europa (ForFarmers 2018) și aproximativ 80% din toate produsele alimentare achiziționate (FEFAC 2018). Opt state membre importante ale UE au produs peste 5 Mt în anul 2017. Aceste opt state membre importante constituie aproximativ 80% din totalul pieței furajelor UE-27. Statele membre ale UE au diferite categorii de animale. Patru dintre ele au o producție majoră în furaje de porci: Germania, Spania, Olanda și Belgia. Restul de patru, produc cea mai mare parte din furajele lor combinate total,e pentru păsări de curte: Franța, Regatul Unit, Italia și Polonia. În general, furajele combinate pentru păsări de curte constituie aproximativ o treime din volum, fiind urmate de furajele pentru porci, cu o pondere similară, dar oarecum mai mică. Sectorul bovinelor este al treilea cel mai important furaj combinat, cu 28%. Cealaltă categorie include înlocuitori de lapte, mâncare uscată pentru animale de companie și alte animale.

REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 95


MANAGEMENT

diVerGeNța teoriei managementului agriCol Nora Marin

DISCIPlINA DE GESTIONARE A FERMElOR A FOST ADESEA CRITICATă PENTRU Că NU A FURNIzAT BENEFICIIlE PRACTICIENIlOR CARE EXACT ACEST lUCRU AȘTEPTAU. CARE ESTE CAUzA, MAI AlES Că SE PROPUN TOT TIMPUl NOI SISTEME DE MANAGEMT Al FERMElOR?

Puncte de vedere ale practicii managementului Anthony (2015), a susținut că, atunci când studiem un domeniu de interes, este necesar un cadru care organizează informațiile culese. În managementul fermelor, un cadru pentru investigarea practicilor de management impune cercetătorului să facă distincția și să integreze trei procese separate, dar inter-relaționate: managementul în sine, luarea deciziilor și rezolvarea problemelor. Termenii Òproces de gestionareÒ, Òproces de luare a deciziilorÒ și Òprocesul de rezolvare a problemelorÒ sunt utilizați în mod interschimbabil în literatura de specialitate și toți trei au fost utilizați pentru a descrie practicile de management ale fermierilor. Numeroși autori au sugerat că ÒutilitateaÒ este un criteriu important pentru evaluarea calității teoriei. Având în vedere problemele de mai sus, se pot pune întrebări fundamentale, cum ar fi utilitatea cercetării actului de management pentru a distinge între procesele de management, crearea deciziei și rezolvarea problemelor, și cum ar putea fi organizată cea mai bună metodă pentru ca aceste trei procese să fie organizate eficient în contextul unui studiu de management? Procesul de management

la această întrebare a încercat să răspundă David Gray, în studiul cu titlul ÒFarm Management Research: a Discussion of Some of the Important IssuesÒ, publicat în Journal of International Farm Management. Studiul explorează două probleme care au limitat dezvoltarea disciplinei de-a lungul anilor. În primul rând, concentrarea și metodologiile de cercetare adoptate de disciplină au împiedicat dezvoltarea unui corp robust și util de teorie. În al doilea rând, divergența teoriei managementului fermelor în trei puncte diferite (procesul de management, procesul de luare a deciziilor și procesul de rezolvare a problemelor), din practica de management a limitat și ea dezvoltarea teoriei. tendința de ignorare a fermierului Adoptarea cadrului teoretic care stă la baza managementului unei ferme a limitat dezvoltarea teoriei utile despre practicile de management 96 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

ale fermierilor. Aceasta a concentrat cercetarea asupra criteriilor prin care se face o alegere, mai degrabă, decât a procesului de alegere a deciziei. De aceea, disciplina ar fi mai bine servită prin utilizarea teoriei din știința managementului, unde accentul este pus pe procesul de management. În mod similar, concentrarea disciplinei pe modelarea matematică a avut tendința de a ignora efectul fermierului în managementul fermelor. Cercetările empirice în managementul fermelor au avut tendința de a utiliza studii bazate pe secțiuni transversale ,care s-au concentrat pe analiza statistică cu variabile socio-economice măsurate pentru a defini caracteristicile fermierilor de succes. Însă, a existat un număr limitat de studii de caz longitudinale care sunt mai potrivite pentru investigarea proceselor complexe de management utilizate de fermieri.

literatura referitoare la procesul de management s-a dezvoltat din activitatea seminală a lui Bradford și Johnson (1953). Ulterior, un model cu șase funcții al procesului de management a apărut în urma acestei cercetări care a dominat teoria managementului fermei în ultimii patruzeci de ani, deși modelul a fost simplificat în acest sens timp de la șase, la cele trei funcții: planificare, implementare și control. Un avans major a avut loc la începutul anilor 1970, când Barnard și Nix (1973), au introdus aceste funcții în literatura de management al fermei. Cu toate acestea, evoluția modelului procesului de management nu a reușit direct. Cercetătorii nu au reușit să se bazeze pe teoria precedentă, să citeze surse atunci când modifică teoria existentă, furnizează definiții ale conceptelor cheie sau adoptă definiții și termeni recunoscuți.


De asemenea, au modificat poziția diferitelor sub-procese în cadrul funcțiilor, fără a justifica astfel de modificări. Aceste inconsistențe sunt adesea asociate cu discipline relativ noi, care au avut o dezvoltare teoretică limitat și pot reßecta, de asemenea, o lipsă generală de cercetare empirică în procesul de management. Cu excepția studiului din 1961 de Johnson et al., câteva dintre modele propuse pentru gestionarea fermelor au fost testate empiric. O comparație a modelelor În primul rând, mai mulți autori (Renborg, 2010), au crezut că formularea obiectivelor este o funcție a procesului de management, în timp ce alții (Kay and Edwards, 2014), au considerat că este un proces separat și la nivel superior. În ciuda importanței și spre deosebire de celelalte funcții de conducere, s-a scris puțin despre obiectivul formulării subproceselor sale. În sensul acestei lucrări, se presupune că acest obiectiv, formularea, este separat de și în afara procesului de management, dar că produsele sale și obiectivele sunt factorii cheie ai procesului. cele trei funcții

tică, pentru învățare, este mai degrabă implicată, decât în majoritatea modelelor procesului de control. Puțini autori (de ex., Mauldon, 2013), menționează explicit evaluarea, în legătură cu controlul. În mod similar, procesul de management omite funcția de Òpurtare a responsabilitățiiÒ. Acest lucru poate fi pentru că este asumat sau pentru că nu este un proces: managerii fie acceptă, fie nu acceptă responsabilitatea pentru acțiunile lor. Diferite opinii sunt, de asemenea, menționate asupra funcției implementării. Majoritatea autorilor consideră implementarea ca fiind procesul de punere în aplicare a unui plan. Cu toate acestea, Barnard și Nix (2013), au considerat că e inclus și procesul de selectare a celui mai bun plan de implementat. XXX Exemplele de mai sus arată că, deși procesul de management a evoluat de la rădăcini comune, în ultimii cincizeci de ani ciudat, acest lucru nu a fost întotdeauna consecvent. Incoerențele au inclus preluarea funcțiilor suplimentare de la modelele anterioare ale management și denumirea și definirea funcțiilor.

În general, este acce ptat faptul că managementul cuprinde trei funcții: planificare, implementare și control, iar acestea par a fi derivate din cele șase funcții propuse de Johnson și colab. (1961). Cu toate acestea, există discrepanțe în ceea ce privește ceea ce constituie procesul de gestionare. De exemplu, unii autori (Buckett, 2018), separă funcțiile, în timp ce alții (Boehlje și Eidman, 2014), se subsumează acestora în cadrul funcțiilor majore de planificare (previziune, compilare, culegere de informații, analiză), implementare și control (înregistrare, analiză și evaluare, corectare). Unele aspecte ale modelelor anterioare de management sunt omise în modelele ulterioare. Pentru exemplu, evaluarea, identificată drept criREVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 97


iNtErNAȚiONAl

s-a laNsat coaliția PeNtru Biodiversitatea agriCulturii Nora Marin

DOUăSPREzECE URIAȘE COMPANII CARE ACTIVEAză lA NIVEl GlOBAl, INClUSIV ÎN DOMENIUl INDUSTRIEI AlIMENTARE, PRECUM ȘI CONSIlIUl MONDIAl DE AFACERI PENTRU DEzVOlTARE DURABIlă (WBCSD), AU lANSAT ÎN ACEASTă TOAMNă O NOUă INIțIATIVă PENTRU PROTEJAREA ȘI RESTABIlIREA BIODIVERSITățII, ÎN CADRUl lANțURIlOR DE APROVIzIONARE ȘI A PORTOFOlIIlOR DE PRODUSE, SEMNâND PACTUl PENTRU BIODIVERSITATE.

Ca urmare, coaliția ÒOne Planet Business for BiodiversityÒ (OP2B), așa cum a fost ea denumită a fost lansată oficial pe scena la Summit-ul Națiunilor Unite pentru Acțiuni Climatice de către Emmanuel Faber, președintele și CEO-ul companiei globale de produse lactate și băuturi, Danone. Pe lângă Danone, membrii OP2B include: Balbo Group, Barry Callebaut, DSM, Firmenich, Google, Jacobs Douwe Egberts, Kellogg Company, Kering, livelihood Funds, l’Oreal, loblaw Companies limited, Mars, Migros Ticaret, McCain Foods, Nestlé, Symrise, Unilever și Yara. Agricultura lumii, la răscruce După zeci de ani de investițiile făcute de către guverne și industrie, concentrate pe eficiență și productivitate, pentru a răspunde nevoilor unei populații mondiale în creștere, sistemul agricol globalizat și extrem de specializat afectează pierderea diversității din ferme, pierderea diversității ingredientelor în diete și degradarea ecosistemelor. Un raport recent al FAO a constatat că, din cele 6.000 de specii de plante cultivate pentru alimente, doar nouă reprezintă 66% din producția totală a culturilor. Cu alte cuvinte, biodiversitatea agricolă a fost și continuă să fie modelată de activitățile și practicile umane de-a lungul generațiilor, fermierii jucând un rol cheie în calitate de custode și manageri ai biodiversității agricole. la rândul lor, fermierii recunosc progresiv cât de profund depind de biodiversitatea planetei, pentru a furniza resursele utilizate în sectoarele alimentare. Iar consumatorii știu acum că fiecare achiziție pe care o fac este o șansă de a vota modalități mai durabile de producere a alimentelor și a altor bunuri: caută un nou contract social cu natura, care să pună biodiversitatea în centrul sistemelor economice și sociale.

98 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Acțiuni concrete Cele 19 companii membre OP2B susțin că s-au angajat să întreprindă acțiuni tangibile, individual și colectiv, pentru a dezvolta soluții inovatoare care vizează protejarea și îmbunătățirea biodiversității în sistemele agricole. Companiile membre OP2B afirmă că intenționează să implementeze aceste soluții pentru a-și transforma lanțurile de valoare strategice și pentru a atinge impactul la scară, lucrând în colaborare între sectoarele de afaceri, societăți publice și societatea civilă, promovând în același timp o abordare incluzivă care să abiliteze producătorii și consumatorii să adopte atitudini responsabile. Membrii Pactului vor face acest lucru prin trei domenii principale de concentrare: 1-Creșterea practicilor regenerative de agricultură, pentru a proteja sănătatea solului: Creșterea practicilor agricole alternative care vor spori puterea plantelor de a păstra carbonul în sol (sechestrarea carbonului), va crește capacitatea solurilor de a reține apă, va spori rezistența culturilor, va sprijini mediul de viață al fermierilor și de a recâștiga densitatea nutrienților, în timp ce scade dependența de aporturile sintetice. Aceasta este ceea ce OP2B numește Òagricultură regenerativăÒ. 2-Dezvoltarea portofoliilor de produse care să stimuleze biodiversitatea cultivată și care să sporească rezistența modelelor alimentare și agricole: Creșterea numărului de ingrediente obținute, astfel încât să fim mai puțin dependenți de o mână de culturi, dezvoltând în continuare proveniența locală bazată pe proveniență și extinderea varietății genetice de culturi cultivate, pentru a redobândi diversitatea alimentară și specificul biodiversității localizate în agricultură, ca o pârghie puternică pentru a proteja și dezvolta biodiversitatea. 3-Eliminarea defrișărilor, îmbunătățind gestionarea, restaurarea și protecția ecosistemelor naturale de înaltă valoare: Definirea acțiunilor specifice în lanțurile de valoare ale membrilor OP2B care pot proteja și restabili cele mai multe ecosisteme bogate în biodiversitate și mai ales, pe cele fragile, inclusiv pajiști, zone umede și păduri.


producție alimentară. Utilizarea de mașini agricole inteligente, eficiente și conectate, va permite utilizarea precisă și optimizată a resurselor într-o anumită zonă, luând în considerare, de exemplu, o compoziție specifică a solului sau o adâncime a stratului de apă.

raportarea transparentă a progreselor și a impactului În timp ce impactul muncii la cei trei piloni ai coaliției OP2B se va extinde până în anul 2030, membrii acesteia spun că intenționează să demonstreze progrese până în anul 2020. Aceste eforturi vor include, etapizat: A-Până în iunie 2020: Dezvoltarea unui compendiu de soluții sistemice, semnificative, măsurabile, care pot fi implementate de către membrii OP2B în lanțurile lor de valoare. B-Până în octombrie 2020: Publicarea termenelor și a angajamentelor măsurabile, în timpul CBD COP15, împreună cu propuneri de politici care ar ajuta la obținerea unor rezultate de succes. la lansarea festivă a Coaliției, președintele Faber a declarat: ÒEcosistemul alimentar și agricol global depinde în mod critic de biodiversitate: de la regenerarea solului până la filtrarea apei, controlul dăunătorilor și polenizarea, printre multe dintre celelalte sisteme de viață de pe pământ. Conform multor studii științifice recente, avem doar zece ani pentru a ne reseta cursul și a schimba ascendent curba schimbărilor climatice și a pierderilor de biodiversitate sălbatice și cultivate. Avem nevoie acum de un efort colectiv. Împreună, ne vom strădui, nu numai să conservăm și să restabilim biodiversitatea, ci și să transformăm interacțiunea umană cu natura și dependența de aceastaÒ. Nici producătorii de utilaje nu sunt mai prejos la rândul ei, Industria europeană a utilajelor agricole, reprezentată de CEMA, susține pe deplin conceptul de promovare a tranziției către o economie circulară. În acest scop, promovează mașini agricole inteligente, dedicate, care pot crea o valoare adăugată deosebită pentru această inițiativă și pot

contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivelor UE mai largi, precum Uniunea Energetică, obiectivele climatice și niveluri mai ridicate de eficiență a resurselor. Pentru aceasta, producătorii de mașini și utilaje vor genera cunoștințe și vor oferi modalități inovatoare de transformare a mărfurilor agricole într-un aport mai adecvat pentru inițiativele de reutilizare. În acest scop, utilajele agricole avansate pot face diferența pentru fermieri și contribuția lor la inițiativă. Ca atare, industria de mașini agricole se angajează să fie un contribuabil activ la acest proces. În ceea ce privește inițiativele privind economia circulară, trebuie subliniat faptul că utilajele agricole sunt bunuri de capital produse în volume mici, care implică un cost relativ ridicat de producție. În consecință, investiția avansată pentru clienți este semnificativ ridicată. Este important de menționat că fermierii vor face investiții pe termen lung doar dacă valoarea adăugată este clară: creșterea protecției mediului a zonelor agricole, îmbunătățirea condițiilor de muncă și susținerea activităților economice ale fermierilor.

Însă, deși tehnologia avansează rapid, rata de reînnoire a mașinilor agricole este destul de mică. Vârsta medie a tractoarelor în unele țări ale UE este în jur de 30-40 de ani, iar situația nu este mult mai bună pentru alte tipuri de echipamente, cum ar fi pulverizatoarele, semănătoarele etc. Ca urmare, agricultura digitală poate îmbunătăți economia circulară. Utilizarea datelor fermei, informațiile despre gestionarea fermelor, sistemele și instrumente digitale, le permit deja fermierilor să dobândească un nivel fără precedent de cunoștințe despre culturile, animalele și operațiile lor, fiind mai conectați la restul lumii. Iar accesul la instrumentele digitale pot sprijini fermierii, după cum urmează: • să fie mai eficienți în utilizarea resurselor (aplicarea inputurilor, gestionarea apei, protecția solului) în agricultură și în sisteme de producție mai bune; • să aibă un rol mai puternic în lanțul valoric alimentar • dezvoltarea de noi idei de afaceri legate de practicile de valorificare a deșeurilor precum bio-metanul, peleții, biocombustibilii. Acestea fiind spuse, potențialul tehnologiilor de agricultură de precizie este acolo, dar, conform ultimelor informații, UE estimează că doar 25% din fermele din UE utilizează tehnologii care includ o componentă a acestor tehnologii. Prin urmare, înlocuirea inevitabilă a vechii ßote de vehicule agricole reprezintă o oportunitate semnificativă de a încorpora simultan instrumentele digitale necesare, care pot face diferența pentru îmbunătățirea practicilor agricole și a economiei circulare.

Agricultura este deja un sector foarte reglementat. În acest sens, măsurile care încurajează în continuare o abordare a economiei circulare ar trebui să ofere fermierilor mijloacele care creează noi procese durabile, din punct de vedere economic, luând în considerare aspecte cheie, precum protejarea biodiversității, îmbunătățirea practicilor agricole (de exemplu, gestionarea apei și conservarea calității solului). Pentru ca aceste inițiative să fie pe deplin de succes, fermierii ar trebui să fie beneficiarul central al unei astfel de abordări. inteligența artificială, în beneficiul tuturor Mașinile agricole moderne pot contribui foarte mult la câștigurile Economiei circulare, în ceea ce privește reducerea deșeurilor și reutilizarea reziduurilor agricole în timpul procesului de REVISTA SPECIAlIªTIlOR DIN AGRICUlTURÃ ªI zOOTEHNIE 99


AVANPrEMiErà EDIÞIA 19

SINTEZA

Cât de pregătiți sunt fermierii României pentru PAC 2021-2027? CULTURA MARE

Pregătirea terenurilor pentru culturile de porumb

iNtErNAȚiONAl

Reconfigurarea piețelor după Brexit

tEHNOlOgiE/SMArt FArMiNg

ZOOtEHNiE/crEȘtErEA ANiMAlElOr

Creșterea bovinelor de lapte în sistem free-range

100 infoFERMA - OCTOMBRIE 2019

Până unde poate merge robotizarea agriculturii?


Profile for infoGROUP

Infoferma Nr.19  

Infoferma Nr.19  

Advertisement