Issuu on Google+

O

literatură majoră se probează și prin felul în care este receptată și interpretată în timp. Modul în care tânăra generație se apropie de diferite genuri, indiferent că o face din perspectiva criticii, a rescrierii sau a viziunilor artistice, definește și rezistența în timp a unei culturi. Literatura dramatică franceză atrage la lectură, dar și în alte arii ale creației, mințile și vocile tinerilor regizori, actori sau comentatori de teatru.

Modernismul, plecând de la avangardă, suprarealism, absurd și ajungând la zonele experimentale și postmoderne, reprezintă un creuzet propice, provocator, concentrat pentru energiile, pentru inventivitatea, pentru cutezanța și pentru neliniștile artiștilor care abia se formează, însă care promit deja destulă pertinență pe scenă. Parteneriatul dintre Institutul Francez Iași, Facultatea de Teatru și Teatrul Fix din Iași promovează, prin suport material și vizibilitate națională, tânăra generație de regizori ieșeni care promite redimensionarea spațiului cultural local și o privire revigorantă asupra dramaturgiei moderne franceze. Păstrând textele și venind cu idei noi asupra sensurilor acestora, redefinind scriitura unor autori cunoscuți sau creditându-i pe cei cu mai puțină pregnanță în mediul teatral românesc, artiștii invitați, studenți sau absolvenți, vor realiza un schimb de replici între stilurile lor diferite sau între concepțiile lor și opinia publică. Teatrul va confirma, astfel, existența unui perpetuu dialog cu o cultură majoră și va evidenția glasul acelora care au ceva de spus în prezent.


Neînt ț e legerea d up a ă Al b er t C a mus regia

Crist i Av ra m distributție

Roxana Mârza, Ada Lupu, Alexandra Bandac

C

sși copiii: Antonio Mândru șsi Maria Enea

ristian Avram își ridică ștacheta foarte sus prin curajoasa abordare a Neînțelegerii lui Albert Camus din perspectivă strict... feminină. Urmărind latura tragică a textului, regizorul lucrează cu simboluri și pune accentul pe trăirea personajelor. Se conturează, astfel, un spectacol în care se certifică expresivitatea spațiului, a actorilor, un spectacol în care se încheagă toate semnele teatrale. Absurdul vine ca un răspuns final, acumulându-se ca stare, pe măsură ce acțiunea înaintează. Cristian Avram simte fiorul ce trepidează întreaga piesă și redă un Camus atipic, sondând textul, exploatându-l și făcând posibilă întâlnirea dintre filosofie și poezie.


Cristi Avram

Legătura dintre pântece și rod este una eternă și indistructibilă. Cert este că Jean e cel care simte autodistrugerea la sânul mamei, iar în sufletul și mintea lui este mai puternică dorința de a-și trăi existența separat, eliberat. Poate fi el însuși doar atunci când este liber, are acoperirea îndepărtării, cunoaște spațiul vital în care își definește traiul. Cunoaște frumusețea și dragostea femeii, se dăruiește ei, dar chemarea mamei este inevitabilă. Apare sentimentul vinovăției și simte necesitatea întoarcerii.


Sfârsit de partida d up a ă S a muel B eckett regia

Dumitriana Condurache distributție

Andrei Sava, Ionut Cornila

D

eparte de a fi un scriitor ușor de digerat, realizând piese în care așteptarea e singura formă de existență, Samuel Beckett stârnește în Dumitriana Condurache un tumult de întrebări, de gânduri, de momente inspirate. Cu exercițiul muzicalității și a filosofiei beckettiene bine așezat în ea, regizoarea îl tratează pe autor în linia lui firească, îl păstrează în zona clasică și se folosește de Sfârșit de partidă pentru un minuțios lucru cu actorul și pentru a neliniști, cu perspicacitate, spectatorul.


Dumitriana Condurache

Beckett reprezintă spiritul profund al secolului XX. Personajele lui sunt efigii ale omului profund al acestui secol. Tumultul vieţii – sub coaja de tăcere şi nemişcare. Grandoarea (prin înălţimea gândirii) şi decăderea (prin mizeria fizică) la care a ajuns umanul, întruchipat în una şi aceeaşi persoană, în unul şi acelaşi personaj. Aceste efigii, ca orice simbol, stau mărturie „încremenită”, fixată, a esenţei vieţii la un moment dat. Un personaj e o răscruce de contradicţii. Savoarea abisală a întâlnirii cu (un text de) Beckett este euforică şi grea, totodată. Atât în căutarea formei (aparent impusă de Beckett), cât şi a validităţii unui conţinut real, care să funcţioneze ca „mecanism în viaţă”. Nu e uşor de găsit regulile unei astfel de lumi. Gestus-urile ei. Arta este ceea ce creează aceste personaje. Dar, poate în primul rând, un anumit mod de a gândi, un status existenţial al autorului lor.


Ca m erist ele d e Jea n Genet regia

Laura Dîmbu distribuțtie

O

Alexandra Cantemir, Ada Lupu, Daniela Tocari

montare ce pune accentul pe gestul actorului, pe relațiile de pe scenă, conturând un teatru al formelor simple din care răsare un Genet tulburător, cu nuanțe de absurd și derizoriu – aceasta e concepția Laurei Dîmbu. Cameristele aduce pe scenă un joc de putere construit de trei personaje, un conflict între clase, în aparență ușor de trecut cu vederea, în esență extrem de problematic și generalizat. Textul genetian strălucește prin limpezime, o limpezime care lasă să se zărească aluviunile greoaie din adâncimi.


Laura Dîmbu

O poveste despre oameni nemulțumiți de realitatea propriei lor condiții care își construiesc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. Acest spectacol trebuie privit ca un simplu joc, atât pentru spectatori, cât și pentru personaje. Este un joc ce are o singură regulă: adevărul. Regula, însă, nu o cunoaște nimeni.


Plângerea mesei si a scaunului d e B enoî t V i tse regia

Bogdan Palie distribuțtie

Stanca Jebenitan, Catalin Mîndru poductie:

S

Teatru Fix uprarealism, avangardă, atitudine - Plângerea mesei și a scaunului însumează toate aceste direcții și se constituie drept un „Poem suprarealist desenat pe nisipul lumii ce nu ne dă pace”. Regizorul Bogdan Pălie are curajul și forța de a fi incomod, vehement, de a visa și de a-și înfăptui visul. Își hrănește publicul cu energie, cu explozia sa de gânduri și întrebări, cu uimirile și înfrigurările sale. Pentru cei care caută să înțeleagă, pentru cei care sunt dincolo de aparență, pentru ei este Plângerea mesei și a scaunului.


B o gd a n Pa lie Nu cred în nimic. Nici în teatru. Gândesc în teatru. Arta e bună doar cu gândacii. Consider că sunt o rea. Trista`n tzara: «Dumnezeu nu este la înălțime (...) Trăgeți-vă singuri un pumn în mutră și cădeți morți (...) Consider că sunt simpatic». Mă rog, nu mă rog niciodată. Și sper că până la sfârșit să ajung și eu Homo. La fiecare cinci secunde moare un copil? Ce spectacol.


Dezbateri: Fiecare seară de spectacol se va încheia cu o sesiune de comentarii la care vor participe publicul, actorii și regizorul. Astfel de întâniri pot avea rolul de a crea noi căi de abordare a literaturii dramatice din diverse curente, precum și o apropiere între scenă și tendințele publicului. Cu această ocazie se va sonda și gustul spectatorului și necesitățile lui în direcția mișcării teatrale. Curator / Moderator dezbateri: Ioana Petcu, cadru universitar la Universitatea de Arte „George Enescu”, Facultatea de Teatru, Iași, Cătălin Mîndru, manager Teatru Fix Organizatori: Intitutul Francez Iași Alain Ramette Director Dan Daia Responsabil Proiecte Culturale și Comunicare Universitatea de Arte “George Enescu”, Iași - Facultatea de Teatru Ioana Petcu - cadru universitar Teatru Fix Cătălin Mîndru - fondator și actor la Teatru Fix organizatori:

parteneri permanenți:

Parteneri media: partener:


Brosura proiectului „J’aime la scène: Zilele tanarului regizor” (editia I): 15-18 octombrie 2013