Issuu on Google+


CUPRINS MIHAI HANDREA ................................................... PAG 4 ANSAMBLUL ASTERIA .................................... PAG 12 CATALIN TEODOR

.................................................

PAG 20

BEHIND THE SCENES ........................................ PAG 28 RALUCA PAUN

...................................................

PAG 32


6

De jiu jitsu brazilian am aflat dintr-un videoclip în care am văzut pe doi dintre membrii familiei Gracie din generația mai tânără, adică nu veteranii care au făcut istorie, care “țineau niște centuri” și interesându-mă printre comentariile de pe net, cine sunt și ce fac, am aflat cine este de fapt familia Gracie, cu ce s-a ocupat și primele gale de arte marțiale. După care m-am interesat despre jiu jitsu brazilian în România și îmi amintesc că nu am găsit nimic. La acel moment mi s-a părut cel mai tare lucru din lume; mi s-a părut atât de avansat și atât de tare încât nu mi-am pus în nici-o secundă problema că în România se va putea face așa ceva. Îmi amintesc că am dat un search, dar n-am găsit nimic și asta cu vreun an de zile înainte sa aflu de la Andrei, care era fratele colegului meu de bancă din liceu timp de patru ani. În perioada aceea mă ocupam de antrenamente pentru detentă împreună cu Vlad Muscurel. Pe Andrei îl interesa pregătirea fizică și văzîndu-mi picioarele, mi-a propus să ne antrenăm împreună, pentru că el face jiu jitsu brazilian. În acel moment, când a spus că el face jiu jitsu brazilian nu mi-a venit să cred; mi-am spus că era cel mai improbabil lucru care se putea întâmpla. Trebuie să spun că era perioada sesiunii de examene la facultate și între examene în afară de învățat, făceam antrenamente pentru detentă. După sesiune care s-a terminat într-o zi de vineri, în ziua de luni a săptămânii următoare am participat la primul antrenament de jiu jitsu brazilian și de atunci nu am lipsit la niciunul.


7


8

Într-o săptămână am minim șase antrenamente. La ABSOLUTO am patru, după care mai fac două împreună cu colegii, care vor să mai facă în plus și, dacă sunt într-o perioadă în care nu am nevoie de condiționare adică să fac sală și un circuit de pregătire atunci, probabil mai vin de două ori pe saptămână, dimineața. Într-o săptămână am minimum șase antrenamente.


9

Sunt convins că JIU JITSU BRAZILIAN are un viitor frumos în țara noastră, la fel ca oriunde în lume, unde există oameni pasionați. Fără perseverență și inteligență, succesul nu numai că este o chestiune de noroc, dar își pierde însemnătatea. De multe ori talentul și perseverența nu se află în acelasi loc și este păcat fiindcă un dar este cel mai mare lucru pe care-l poți irosi.


10

Antrenorul meu este un om special. Ca și mulți dintre prietenii mei... e un om care nu pare să fi avut multe adversități în viață. Dar și-a găsit ceva în care să-și pună toată energia ca și cum ar avea foamea în gât. Poate nu e cel mai mare luptător, poate nu este nici cel mai bun profesor, nici cel mai bun exemplu personal, dar pasiunea sa de a face jiu jiutsu brazilian mi-a permis mie să descopăr sportul acesta minunat și un fel de viață. Pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc . Cred că acesta este cel mai important lucru pe care poți să-l faci în viață: dacă reușești să inspiri pe cineva în asemenea măsură în care să-i schimbi viața, dacă reușești să-i deschizi o asemenea cale, e un impact enorm pe care-l poți lăsa în viață. Spre deosebire de alți luptători care luptă pentru medalii, pentru bani, pentru faima personală, el a luptat pentru noi, a luptat ca noi să avem unde să ne antrenăm, a luptat pentru moștenirea jiu jiutsului brazilian.


11

Să te apuci de jiu jitsu brazilian este greu, mai ales în primele săptămâni în care mănânci bătaie de la toată lumea, în care ești claustrat, îți pun chimonoul pe față, te strangulează din toate părțile, este un sport greu și este ușor să renunți, e ușor să arunci centura dar în același timp trebuie să-ți dai seama că dacă vei continua, vei ajunge să fii din ce în ce mai bun și o să-ți iei și tu rândul la pedepse. Contează să ai un obiectiv al cărei împlinire te face să te simți fericit, dar în permanență trebuie să te împingi acolo unde este greul, pentru că acolo există și răsplata.


14 Vlad Burdușan: M-am apucat de dansurile grecești, în primul rând datorită mamei care a fost născută în Alban, Județul Tulcea și de mic copil ea mi-a inspirat această pasiune, am auzit-o vorbind tot timpul despre dansurile grecești și mi-a spus măcar Zorba să învăț dansez și o dată ce-am ajuns la liceu și am intrat într-un grup de prieteni care practica așa ceva și ei erau membri ai Uniunii Elene, am avut oportunitatea de a participa și de intra în acest ansamblu și de aici totul a decurs normal. Această pasiune a mea a căpătat aripi și s-a dezvoltat. Acum chiar pot să o numesc o pasiune fără de care.... nu cred că aș putea să merg mai departe. Grupul este superb, grupul este cel care m-a atras și cu care am ajuns până acum, cultura, muzica, tradițiile grecești le cunosc mai bine decât pe cele românești. Dansul mi se pare plin de viață și nu neapărat la fel de greu ca și cel românesc, foarte săltăreț și foarte dinamic, dar în orice caz, ca să practici dansurile grecești trebuie să simți dansul și asta mi se pare un lucru esențial.

Dana Ștefan: Dansul grecesc face parte din mine, îl practic de la vârsta de cinsprezece ani, nu cred că mi-am pus vreodată problema de ce îmi place sau ce anume îmi place la acest tip de dans. Este plăcere și pasiune. Când dansez uit de totul și mă concentrez aici. Cred că te poti apuca de dansurile grecești fie pentru că ai o legatură cu această țară, fie că îți place sau pentru că dansurile grecești sunt ceva special; nu este ca salsa, samba, tangoul sau alt dans comun cu o mai mare raspândire pe care le vezi peste tot ci este unic în fel său. Pasiunea pentru dansul grecesc nu este un scop, este ceva care te face să te simți bine. Pasiunea o ai și la un moment dat te hotărăști dacă faci bani din ea sau o pastrezi așa, pentru tine. Sincer, cred că dacă îmbini pasiunea și acțiunea pentru bani, aceștia vin mai ușor.


15 Andreea Ștefan: Sunt de etnie greacă și am participat la toate activitățile comunității elene. De mică am fost în fiecare an în Grecia, unde am foarte multe rude și păstrez legatura cu țara prin cadrul comunității. Îmi place că noi cei din cadrul ansamblului suntem atât de diferiți și ne înțelegem foarte bine și facem un lucru minunat. Ceea ce facem aici și-a pus amprenta destul de mult asupra mea încât cred că voi practica dansurile grecești chiar dacă ansamblul va dăinui sau nu în timp. Cred că noi practicăm dansurile grecești din multă pasiune. E foarte frumos să ai pasiuni și să practici activitățile care-ți plac. N-aș putea să dau un sfat, dar ar fi păcat să irosești ceea ce ai realizat din pasiune. Noi aici avem pasiune, avem ureche muzicală și ne pricepem cât de cât, iar succesul poate veni din pasiune.

Corina: Sunt atrasă de cultura greacă. Simt că este ceva din mine acolo. Pentru mine Asteria era un punct de referință, era un grup de referință, i-am urmărit tot timpul pe Youtube, vedem ce apărea. I-am și căutat și am dat de ei foarte repede când am ajuns la București și culmea, i-am găsit la un târg de carte. Practic a fost un ideal și pentru că mi-am atins acel țel, mă motivează încă și acum. Pe cei careși urmeaza pasiunea i-aș sfătui să nu renunțe. Dacă faci ceva cu pasiune, dar și împotriva celorlalți, care spun tot timpul nu face asta că poși face altceva, atunci ești peste tine dar și peste ei, într-un fel.


16

Ciobanu Elena: Practic dansuri grecești de șapte ani, mi-a plăcut că am putut continua în facultate aceste dansuri , m-am integrat în formația Asteria încă de la început pentru că îmi place starea și atmosfera atunci când se întâlnesc comunitățile grecești, când sunt spectacole mai mari sau festivaluri. Sunt genul de oameni cu care vreau să mă întâlnesc pentru că fac ceea ce-mi place. Sunt foarte bună prietenă cu membrii formației și acest lucru ne face să ne simțim bine pe scenă și mă ferește de multe emoții când sunt sub presiune. În ceea ce mă privește fac totul din pasiune, care cred că poate duce la succes.


17

Andrea Popescu: E o senzație foarte plăcută la repetiții, mi se pare o lume diferită, uit de toate problemele, e o lume paralelă.


18

Șușter Iulian: Cel mai frumos în acest grup este atmosfera care se creează. Practic dansul grecesc în ansamblul Asteria de 3 ani. Înainte de a veni în București am practicat dansurile populare, inclusiv cele grecești la Roman, în cadrul comunității grecești de acolo. Apreciez foarte mult acest gen de dansuri pentru că sunt energice, sunt vesele, imi place ritmul lor și în general tot ce înseamnă Grecia.

Vlad Burdușan: Să trăiești din dans, în ziua de astăzi este cam greu, doar fiind profesionist, având oportunități și cineva care chiar te poate susține ai putea să ajungi la un nivel la care poți să trăiești doar din asta. Dar, dacă-ți place ceva anume și ai o pasiune pentru o anumită activitate trebuie să-i acorzi cel puțin o parte din timpul tău, pentru a te face să te simți bine, pentru că ăsta este scopul pasiunii tale. Chiar am oprit dansurile grecești o perioadă, vreo șase-nouă luni, știu că nici acțiunea și dinamica grupului nu era una foarte clară în momentul acela. Știu că mi-a lipsit. M-am mințit așa o perioadă că aș putea să renunț, dar mă bucur că am revenit și dansez împreună cu ei.


19

Ioana Diaconescu: Fac dansuri grecești din anul I de facultate. De fapt, am făcut dansuri grecești înainte de facultate, datorită apartenenței la comunitatea elenă din Roman. Viața personală nu este influențată de dansurile grecești. Îmi place ceea ce fac și fac totul din pasiune. Cred că pasiunea aduce și succes. Țin legătura cu comunitatea din Roman; de câte ori am ocazia dansez cu ei, nu numai dansuri grecești ci și dansuri populare românești sau colaje internaționale. Îmi place mișcarea și pot să spun că am și alte hobby-uri: am făcut tenis, volei, arte marțiale, fotbal, handbal. Am convingerea că trebuie să ne urmăm din pasiune drumul pe care l-am ales.


22 Inspirația a venit de la fratele meu, el a fost prima persoană care m-a împins, care mi-a luat primele role și mi-a zis: “Hai să văd de ce ești în stare să faci!” A fost un pic greu la început, dar este un sport al minții, trebuie să reziști psihic, atâta tot. Plăcerea vine de la sine după aceea. La Noi în România acest sport este cunoscut foarte puțin. Este un sport destul de periculos în care riscul este foarte mare, dar în același timp foarte plăcut, te poate duce la un nivel, în care te gândești că ești liber. O simplă căzătură te poate doborâ, dacă reziști psihic, te ridici și o iei de la capăt. E un moment cam neplăcut atunci, dar plăcut după.


23

Eu unul am avut multe oase rupte, până și traumă cerebrală de nivel unu. Sunt multe căzături care-ți provoacă disconfort, certuri în familie, mai ales cu mama: “iar ai venit cu degetul rupt, iar ai venit cu aia! Nu te mai las, că ți le iau, ți le ascund”. Mulți înțeleg, mulți nu. Eu pot să arăt oamenilor o altă lume, sunt mai motivat în toate domeniile, mai ales când mă antrenez, sunt încăpâțânat, deloc invidios. Sunt foarte încăpățânat fiindcă ceea ce vreau să obțin, aia obțin, indiferent cât greu ar fi, un sport extrem te poate învăța aceste lucruri. Atunci când cazi, te învață să reușești, cu timpul caracterul tău se dezvoltă atât de tare încât vei reuși în toate domeniile. Multă lume nu prea mai crede în asta. “EEE!!! voi vedea eu, .... mă descurc eu”. Nu prea mai merge așa, ceva trebuie să-i motiveze pe oameni.


24

Tinerii din ziua de azi stau în fața calculatorului: Facebook, Yahoo Messenger, Twitter, astea le știu din vorbe. Ei nu mai fac sport, dacă unul fumează trebuie să fumeze și celălalt că e cool, dacă unul bea, trebuie să bea și celălalt că e cool, dar când zici hai să alergăm: Nuu! Păi de ce, hai să alergăm! Nuu, sunt obosit, mă duc să mă uit la calculator. Am febră musculară. Nu faci nimic toată ziua și ai febră musculară, la ce, la cap?

Celor care practică extreme rolling sfatul meu este să se țină de el iar celor care vor să se apuce, sfatul meu este să nu se dea bătuți de la început. Să continue.


25

Cam asta vreau să arăt tinerilor, că se poate. Da e greu, dar ce te oprește să o faci. Au existat momente în care prietenii m-au întrebat: de ce fac tâmpeniile astea? Nu cred că-i privește sau mai bine zis, nu-i interesează de ce fac lucrurile astea. Se uită la calculator și văd pe unul, mamă ce mișto !!! Dar habar n-au de ce o face. Deci, eu nu-mi pierd timpul, poate cineva vrea să mă vadă, eu fac ceea ce-mi place, asta mă eliberează de restul lumii. Când fac o săritură și zbor este cel mai plăcut moment, de nedescris și cred că toată lumea ar trebui să încerce ceva de genul acesta, un sport care te eliberează.


26

Întrebat dacă există o cale ca cineva să aibă succes, Cătălin a răspuns: “Da, să facă ce-i place”.


27

TALENTUL este totul


30

Mai des decat știți, viziunea subliniată a unei piese de artă – o fotografie, un film, o pictură, o piesă de teatru sau orice – vine dintr-o singură sursă. S-au dus zilele când un artist ieșea la suprafață din subsolul lui cu noul Ulise sub braț și urma să traiască bogat, împlinit și fericit până la adânci bătrâneți. Pe scurt, îți trebuie o echipă. Vrei să ai success din punct de vedere creativ? Cultivă-ți echipa. Cultivă-ți network-ul, relațiile, suportul, mentorii tăi și prietenii. Fără ei, călătoria ta va fi una scurtă.


31

De fiecare dată când Michael Jordan se duce pe terenul de golf și prietenii lui îl întreabă care este miza jocului, câți bani trebuie să parieze unul împotriva celuilalt, zvonul spune că răspunsul lui este întotdeauna: “Oricât te intimidează”. Atât trebuie să pariezi pe tine, de fiecare dată. Nu cât te face confortabil, dar cât te intimidează. Mușchii tăi devin mai puternici alergând, sărind, ridicând greutăți, contractându-i, lucrându-i, nu stând pe ceva. Faimosul Mario Andretti a spus interesant: “Dacă totul ți se pare sub control, înseamnă că nu mergi destul de repede.” Și toate acestea pot continua la nesfârșit. Pe scurt, punctul meu de vedere este să îți împingi nivelul de confort să crească. Asta merge pentru talentul tău, pentru creația ta, pentru afacerea ta, pentru fotografia ta, pentru filmarea ta, pentru viziunea ta, pentru arta ta, pentru ce vrei tu. Nu vei reuși dacă nu îți asumi riscuri. ARTICOL: Andrei Gherasim


34

Îmi place foarte mult să desenez. Nu știu, cred că este un lucru care mă caracterizează. Mă simt bine făcând asta. Părerea mea este că pe langă talent trebuie să ai şi o imaginaţie bogată. Desenatul este diferit faţă de celelalte arte prin forma lui de abordare. Artistul işi proiectează imaginaţia pe hârtie, în culori sau monocrom. Cred că caracteristicile comune tuturor formelor de artă sunt creativitatea şi sensibilitatea.


35


36 Au fost câteva persoane care mi-au spus că îmi trebuie o meserie de viitor. Iar spre desenat nu am fost destul de încurajată. Dacă o persoană este talentată şi este dispusă să facă anumite compromisuri este posibil să reuşească.


37

M-au inspirat multe lucruri, dar în special anime-urile (desenele japoneze). Cred că majoritatea persoanelor de vârsta mea ştie despre ce vorbesc. Aceastea au reprezentat desenele copilăriei noastre, încă din 1997.

Sunt sinceră, prietenoasă și visătoare. Când fac ce-mi place, mă relaxez dar mă şi distrez în aceelaşi timp. Este o stare plăcută şi nu mă plictisesc niciodată.


38

Din punctul meu de vedere nu este greu ce fac. Eu desenez în două moduri: tradiţional și digital. Tradiţional, folosesc acuarele și tempera. Iar digital folosesc tabletă cu stilou şi programe precum Easy SAI și Gimp. Într-adevăr este puţin mai dificil să desenezi digital însă eu m-am obișnuit foarte repede.


39

Sfatul meu, pentru oricine, este să continue sa facă ce le place. Chiar dacă aleg alt domeniu de activitate, alt job pentru viitor, eu sunt de părere că nu ar trebui să renunţe complet la ce-i pasionează cel mai mult.



DECEMBRIE 2011