Revista „Identitar”

Page 1

Editia a IV a

1


2


sură spre genii ale sfințeniei, care ne-au lăsat viața și scrierile lor, vedem cât de prezent este, în cele din urmă, Bizanțul în viața noastră.

Puțin câte puțin, începem a ne obișnui cu prezența acestui festival la ceas de toamnă, ca o pregătire pentru sărbătoarea închinată Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva. Ca un fel de preambul, care încearcă să ne rupă pentru o clipă de obișnuitul zilei, să ne introducă într-o altă stare, care să fie mai aproape de ceea ce Sfânta Parascheva dorește de la închinătorii ei, care încep deja să se pregătească pentru a porni la drum pentru ziua de 14 octombrie. Vom avea 4 zile de rugăciune, de muzică bizantină, încercând a descoperi, pentru cei care nu au aflat încă despre tot ceea ce a reprezentat Bizanțul pentru lumea creștină, pentru Biserica Ortodoxă, pentru Moldova în special. Dacă în aceste zile Bizanțul se va așeza în fața noastră, este bine a ști că festivalul se așează întro zonă puternic impregnată de acest duh, pentru că, dacă privești bisericile vechi din Moldova, arhitectura și pictura acestor biserici, dacă vei contempla desfășurându-se veșmintele sacre, în timpul Dumnezeieștii Liturghii, dacă pătrunzi mai adânc în ceea ce se predă la catedra în învățământul teologic, dacă vezi pe ce se fundamentează profesorul de religie în școlile din țară, din Iași, din Moldova, dacă vezi preocuparea editurii Doxologia a mitropoliei, îndreptată în mare mă-

Sperăm ca festivalul să fie o prezentare mai concentrată a ceea ce deja există și o chemare pentru cei care nu s-au adâncit poate îndeajuns în această lume a lui Dumnezeu, care a fost atât de prezentă, și este, nădăjduim, încă înainte de căderea Bizanțului, căderea Constantinopolului, dacă amintim de icoanele aduse și trimise aici de bazileii bizantini, la Bistrița, la Neamț sau la Agapia, înainte de 1453. Sperăm, așadar, ca festivalul să se înscrie în continuare ca o chemare adresată ieșenilor, adresată iubitorilor de muzică, pentru a pătrunde în această lume cu totul aparte, cu nădejdea că la sfârșitul festivalului vom simți că ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu, de noi înșine, de Împărăția Cerurilor. Mulțumesc, în numele Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, tuturor celor care sau implicat încă de anul trecut pentru organizarea acestei ediții, colaboratorilor de la centrul eparhial, dar și persoanelor care au fost solicitate din țară, din Iași, din lumea academică, din străinătate, de asemenea, pentru că au făcut posibilă existența acestui festival, precum și celor care ne-au ajutat material: în primul rând domnul Iulian Dascălu, Primăria, Secretariatul de Stat pentru Culte, dar și alte multe persoane, unele dintre ele aici, de față, cărora le mulțumesc cu recunoștință, pentru că au făcut posibilă și anul acesta organizarea Festivalului de Muzică Bizantină. Maica Domnului să ne ocrotească! IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei (cuvânt la deschiderea celei de-a treia ediții a Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași, 2 6 octombrie 2019) 3


4


de lucrarea pe care Domnul o face în viața fiecăruia, uneori prin încercări, adeseori prin bucurii, dar de fiecare dată cu rostul potrivit.

Mai cu seamă în acest an, Festivalul Internațional de Muzică Bizantină de la Iași ne readuce bucuria de a fi împreună. Așa cum, în toată perioada marcată de pandemie, nu a încetat săvârșirea Sfintei Liturghii - temelia tare a rezistenței noastre împotriva fricii, a bolii și a morții -, se cuvine a fi reluat șirul edițiilor acestui prestigios festival, redescoperind, dincolo de cuvinte, valoarea inestimabilă a întâlnirii față către față. Cu binecuvântarea și rugăciunile Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Iașiul, capitala istorică a României, devine pentru câteva zile inima unde cântarea bizantină își devoalează taina plină de mireasma veșniciei și a harului care o reînnoiește mereu. O inimă în ale cărei mișcări se adună multe alte inimi bătând cu putere și cu nădejde lină spre viitor. Psalmodiind, toate aceste inimi privesc și mai adânc în ele însele, încredințându-se

De altfel, Iași Byzantin ne vorbește despre o tinerețe fără bătrânețe a psalmodiei, care rezistă timpului, prilejuind nu doar experiențe artistice, ci, mai ales, trăiri duhovnicești adânci și pline de sens. Dincolo de a fi un eveniment academic de prim rang, IBMF-ul, așa cum e cunoscut în limbajul uzual, inspiră și creează legături puternice la propriu, „peste mări și țări”, adunând oameni mistuiți de dorul de a cânta cum se cuvine Domnului. Într-o lume atât de plină de trup și de superficialitate, preocuparea de a redescoperi cântul bizantin devine aproape o harismă spre vederea frumuseții dintâi a omului. În măiestria invitaților noștri, darurile Domnului se văd, se aud, se simt. Așadar, Festivalul recuperează o parte însemnată a identității creștine, din care, de-a lungul timpului, au fost decupate, cu intenție sau nu, arta și știința psalmodiei autentice. În plus, nu ne așază doar pe unii în fața altora, ci pe toți în fața Domnului, căci scena devine o prelungire a stranei, iar concertele o continuare a bucuriei și a comuniunii liturgice. Participând la evenimentele pe care ni le propune Festivalul Internațional de Muzică Bizantină de la Iași, avem ocazia să redescoperim cu sfială cine suntem și, mai ales, cine vom deveni! Pr. Dr. Cristian Barnea, Președintele IBMF

5


Stimate iubitor al muzicii psaltice, drag admirator al Festivalului International de Muzică Bizantină de la Iasi, vă îmbrățișăm călduros! Dacă vă aplecați astăzi ochii peste aceste rânduri înseamnă că anul acesta am reușit ceea ce în cel precedent ne-a fost cu neputință: să organizăm ediția a IV-a a Festivalului Internațional de Muzică Bizantină de la Iași. Ce a fost greu, ce am pierdut, ce am câștigat si ce am învățat din toate acestea în vremurile atât de speciale pe care le traversăm, atât noi, echipa de organizare, cât și invitații noștri veți lectura în paginile următoare. IBMF a suferit în perioada restricțiilor severe și a fost nevoit să amâne ediția a patra pentru această toamnă a anului 2021. Am păstrat tema ediției și am făcut eforturi pentru a avea alături de noi invitați de 6

excepție care aduc atât de multă bucurie la fiecare apariție. De această dată ne-am pregătit mult mai bine și am planificat o ediție hibrid cu posibilitatea de a o fi mutat complet în zona de online dacă ar fi fost cazul. Invitații noștri din străinătate participă cu materiale video realizate special pentru IBMF. Iar cei din România sunt prezenți în mod fizic. În tot acest răstimp de un an am găsit căi de a ne apropia si mai mult de publicul nostru fidel dar și de a atrage noi prieteni. Grație directorului nostru artistic, Pr lect. dr. Gabriel Năstasă, am venit în întâmpinarea iubitorilor de muzică psaltică cu un concurs solistic împărțit în două categorii: Categoria A - elevi psalți din învățământul preuniversitar/psalți cu studii preuniversitare Categoria B - studenți psalți/ psalți absolvenți de studii universitare


Concursul s-a desfășurat pe o perioadă de câteva luni bune, în trei sesiuni, iar marii câștigători ai finalei au fost desemnați pe bază de vot liber pe pagina de web a festivalului ibmf.ro. Și pentru că a fost un succes iar concurenții s-au descurcat foarte bine am decis să îi avem drept invitați în cadrul festivalului, la concertul de deschidere, respectiv închidere. Să îi susținem împreună! Concursul va continua și în edițiile viitoare, promovând astfel muzica psaltică în rândul tinerilor. Am pierdut câțiva membri importanți din echipă, ca urmare a reorganizării din cadrul Mitropoliei, dar am câștigat în schimb alții noi, la fel de valoroși și minunați. Avem un nou președinte, pe părintele consilier prof. dr. Cristian Barnea, un comitet științific îmbogățit cu trei prezențe de excepție din România: dna conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, domnul conf. univ. dr. Nicolae Gheorghiță, de la Universitatea

de Muzică din București, și domnul lect. univ. dr. și dirijor al corului Byzantion, Adrian Sârbu. Avem, de asemenea, un comitet artistic coordonat de părintele lect.dr. Gabriel Năstasă, care se bucură de sprijinul părintelui Alexandru Grigoraș și al arhid. drd. Ciprian Rusu. Un motiv de mare bucurie îl reprezintă și faptul că am reușit să ne menținem alături partenerii principali, în special Iulius Grup, care ne susține în fiecare an de la începuturile festivalului. Le mulțumim cu nespusă recunoștință! Comitetul de organizare vă urează „Bine ați venit” la ediția a 4-a a Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași! Să vă bucurați de toate momentele create pentru dumneavoastră! Andreea Ogăraru, Director executiv IBMF

7


Un gând la început de Festival

Din mila lui Dumnezeu, anul acesta vom reuși să organizăm ediția a IV-a a Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași, după ce, din cauza contextului pandemic, am fost nevoiți „să oprim cântările noastre”, așa cum odinioară poporul evreu a renunțat la cântare „în pământul străin” al Babilonului, trăind și noi, în ultimii aproape doi ani, un alt tip de robie, și anume, robia bolii, a suferinței, a disperării, a incertitudinii și chiar a morții.

8

Experiența amânării acestei ediții, dedicată monahismului ortodox, ne-a învățat, printre altele, ce înseamnă și cât de

importantă este renunțarea la sine (virtutea care stă la baza celor trei voturi monahale, dar necesară și în viața de familie creștină), chiar și la entuziasmul organizării unui asemenea eveniment de mare anvergură, și deschiderea către Dumnezeu și către semenii noștri. A reprezentat o invitație la interiorizare, un apel de a ne ruga cu duhul, dar și cu mintea, de a cânta cu duhul, dar și cu mintea (I Corinteni 14, 15). De ce am ales această temă, a monahismului ortodox, pentru ediția a IV-a a Festivalului? Pentru că istoria muzicii bizantine și postbizantine este legată intrinsec de contribuții esențiale ale unor monahi (clerici sau neclerici) providențiali, de la melozii din secolele V-XI (Roman Melodul, Andrei Criteanul, Ioan Damaschin, Cosma de Maiuma, Casia Monahia, Theodor Studitul, Iosif Studitul), melurgii din secolele XI-XV (Ioan Cucuzel, Filotei de la Cozia), până la


protopsalții din perioada postbizantină și neobizantină (Evstatie de la Putna, Filothei sin Agăi Jipei, Iosif Monahul și Visarion Duhovnicul de la Neamț, Hrisant de Madyt, Macarie Ieromonahul, Nectarie Schimonahul ș.a.). Au fost monahi care au compus textele și muzica unor imnuri creștine, au sistematizat glasurile muzicale bisericești (octoihia), au interpretat cu măiestrie tezaurul muzical bizantin, au instruit și format viitori psalți de mănăstiri și parohii. Din perspectiva vieții duhovnicești, monahii folosesc dintotdeauna cântarea ca mijloc de trăire a comuniunii cu Dumnezeu și cu sfinții Săi. Ediția a IV-a a Festivalului ieșean se desfășoară în perioada 29 septembrie – 3 octombrie 2021 într-o manieră hibridă (îmbinând momentele față în față cu cele de la distanță, prin intermediul unor înregistrări) și cuprinde evenimente liturgice și culturale de înaltă ținută în compania unor grupuri, soliști și invitați de renume din țară (Iași,

București, Mănăstirea Nera - Caraș-Severin, Mănăstirea Sihăstria - Neamț) și din străinătate (Grecia, Muntele Athos, Cipru, Liban, Siria, S.U.A.). O masă rotundă de discuții pe marginea temei „monahism și psalmodie”, Sfânta Liturghie, festivitatea de deschidere cu lansare de cărți și albume muzicale, workshop-ul de muzică bizantină (dirijat) în trei zile, slujba Privegherii, două concerte mari de muzică de tradiție bizantină și unul de muzică tradițională etc. constituie imboldul pentru noi, organizatorii, cât, mai ales, pentru toți iubitorii artei psaltice și ai rugăciunii creștine de a participa și a ne îmbogăți sufletește spre întărirea noastră în credință, nădejde și dragoste de Dumnezeu și semeni.

Pr. Gabriel Nastasă, Director artistic IBMF

9


Am participat cu încântare și bucurie, în calitate de auditor, la fiecare din cele trei ediții ale Festivalului Internațional de Muzică Bizantină de la Iași, organizate până acum prin efortul susținut al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. M-au impresionat de fiecare dată, deopotrivă, înaltul nivel academic al prelegerilor susținute de reputați specialiști, cât și cel artistic, interpretativ, al formațiilor și soliștilor invitați, diversitatea repertoriului și numărul mare de spectatori care au vibrat cu emoție la fiecare concert. Toate acestea și datorită faptului că muzica psaltică, prin mesajul ei profund religios, însoțită de o interpretare sinceră, dar și plină de har, are capacitatea de a uni în rugăciune și meditație sufletele celor care o ascultă. La actuala ediție a festivalului, reluat după un an de întrerupere, voi avea onoarea să fiu prezentă la această sărbătoare a muzicii religioase ortodoxe, de această dată în mod activ, împreună cu Ansamblul vocal-instrumental „Floralia” de muzică românească veche al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, pe care îl conduc. 10

Vom avea bucuria de a aduce în atenția publicului câteva melodii rituale de nuntă și cătănie din Bucovina istorică, culese de învățătorul Alexandru Voevidca la începutul veacului trecut, precum și un buchet de cântece de lume din culegerile de folclor ale lui Anton Pann, publicate la mijlocului secolului al XIX-lea. Acest repertoriu, deși eterogen ca stil, are o valoare deosebită, atât din punct de vedere documentar, cât și artistic, ilustrând un fond muzical folcloric arhaic, de patrimoniu. Sperăm să aducem și noi – Ansamblul „Floralia” – un strop de lumină, culoare și bucurie în sufletele celor ce ne vor asculta, prin sonoritățile pline de viață, specifice muzicii tradiționale românești – tezaur cultural peren, alături de arta muzicală psaltică și cea cultă. Irina Zamfira Bucescu-Dănilă Conf. univ. dr., Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași


noi era somat să găsească forme de evadare mentală și sufletească din universul concentraționar lărgit care era România lui Ceaușescu. Iar soluțiile erau două: muzica și biserica. Pe sub mână circulau discuri și benzi de magnetofon cu cele mai noi hituri din Occident, care ne alinau dorul de libertate orizontală, dincolo de sârma ghimpată a gardului ideologic; și, cu oarecare frică, mai ales în marile orașe, pașii îi îndreptam spre biserică, spre sfântul altar, spre Tainele cele dumnezeiești, ostoindu-ne dorul de Înalt. Asta a fost atunci, însă acum provocările arată altfel, deși tot despre libertate (pierdută) este vorba, până la urmă.

Muzica psaltică, muzica de evadare Ne întrebăm cu toții, perfect întemeiat, care au fost, sunt și vor fi efectele sincopelor ritmului vieții în pandemie, vreme de aproape doi ani? Un timp suspendat între parantezele Comunicatelor oficiale, o existență care a pendulat între “panica“ din presă și “vitejia“ rețelelor, declarații pe proprie răspundere, izolare și restricții de mișcare, constrângeri financiare și exasperare confesională. Cam la asta se rezumă trecerea noastră prin pandemia noului coronavirus… Și, de bună seamă, cu toții ne-am întrebat care sunt soluțiile de evadare, de “driblare“ a realității? Mai ales generația mea, care a balansat istoric între dictatură și libertate. Acum mai mult de trei decenii fiecare din

În pandemie ne-am întors privirile către interiorul nostru, către sufletul angoasat și zbuciumat de priveliștea exterioară. Și am identificat nevoile lui, hrana care se cuvine să i-o dăm: muzica este vitamina sufletească perfectă, cu efect rapid! Iar neputând merge la biserică în mod firesc, preț de câteva luni, am adus biserica la noi în suflet, prin muzică. Da, psaltichia și muzica religioasă în general ne-au hrănit rapid și eficient speranța că totul va fi bine! Mesajul cântărilor duhovnicești - chiar dacă acestea vorbesc despre pocăință, despre sfârșitul vieții și despre veșnicie - nu te sperie, nu te întristează. Ci te tonifică lăuntric! De aceea este binevenită reluarea unei astfel de tradiții muzicale (în răspăr cu atmosfera generală ostilă comuniunii) cum este Festivalul de Muzică Bizantină de la Iași. Pentru că în fața oamenilor nu se prezintă artiști cu ifose de staruri, ci umili mesageri ai Cerului. Însă doldora de talent, plini de râvnă, asumați în credința mărturisitoare, acompaniați de îngerii doxologiei... Răzvan Bucuroiu

11


Rolul rugăciunii și cântării în Biserică “Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi.” (Isaia 55,6)

Cea mai mare și cea mai importantă rugăciune pe care o putem aduce lui Dumnezeu este Sfânta Liturghie, culmea cea mai înaltă a trăirii duhovnicești. Această “Taină a Tainelor” este rugăciune, este aducereaminte de Hristos și trăirea prezenţei Lui, mijloc de închinare, de laudă, de cerere și de ispășire, întemeiat pentru Biserică de Însuși Mântuitorul. La Dumnezeiasca Liturghie, Iisus Hristos comunică viaţa Sa dumnezeiască și înfăptuiește legătura cu noi prin cuvânt și trup. Prin cuvânt Dumnezeu vorbește omului, îl învaţă tainele mântuirii și îl cheamă la credinţă: „credinţa este din auzire, iar auzirea 12

prin cuvântul lui Hristos” Deși nu este egal cu Tainele, cuvântul este și el purtător de har. Harul dumnezeiesc se împărtășește atât prin cuvânt, cât și prin Taină. Fie că este făcut prezent prin lecturile biblice sau predică, prin mărturisirea de credinţă sau rugăciune, prin psalmi sau imne liturgice, cuvântul este comunicat, exprimat și primit în cadrul slujbelor Bisericii. Rugăciunile ne întorc gândul către Dumnezeu, cântările Îl fac să Se milostivească și să Se îndure de noi, iar citirile ne învață atât bunătatea și iubirea de oameni ale lui Dumnezeu, cât și dreptatea și judecata Lui. Toate la un loc ne fac destoinici pentru primirea și păstrarea cinstitelor Daruri. Cântarea îndulcește rugăciunea și slăvirea celor care o execută. Cântarea lipește mai mult inima celui ce o săvârșește de darul cerut ori primit sau de persoana de la care este cerut darul. „Muzica bisericească este Evanghelia cântată“, spunea, într-unul din cuvintele sale de învăţătură, Părintele Pa-


triarh Daniel. Ea nu produce o simplă emoţie, ci reprezintă mărturisirea de credinţă transpusă într-o formă melodioasă. Creștinismul a recunoscut necesitatea cântării religioase din momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos, cu ceva timp înainte de Sfintele Patimi, după Cina cea de Taină, a cântat laude lui Dumnezeu, împreună cu Ucenicii săi, după cum relatează Sfântul Evanghelist Matei (26, 30), când spune: „Și după ce au cântat laude, au ieșit la Muntele Măslinilor“. Noul Testament relatează în multe locuri că primii creștini, fie acasă, fie în adunările comune, foloseau cântarea religioasă. Fundamentele sunt și îndemnurile marelui Apostol Pavel către creștinii din diverse comunităţi: „Vorbiţi între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești“ sau „cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești“ (Efeseni 5, 19 și Coloseni 3, 16). Dacă prin cuvânt, omul are posibilitatea să împărtășească semenilor săi gânduri

și sentimente, cu ajutorul cântării, fiinţa omenească se ridică deasupra acestor comunicări. Astfel, prin muzică „viaţa omului se înseninează, inima îi este desfătată, iar întreaga fiinţă îi este încântată, transportată de pe pământ către înălţimile unde sălășluiește frumosul, binele, adevărul, Dumnezeirea” (Doctorand Petru Rădășanu, Despre sensul și însemnătatea cântării bisericești în viaţa creștină) În cântarea bisericească este accentuată iubirea, „căci cântarea în comun are menirea să creeze acel fluid nevăzut și aproape inexplicabil în cuvinte, care unește pe creștini între ei cu legătura sporită a dragostei. Cântarea bisericească este respiraţia rugăciunii sfinte și după cum trupul nu poate trăi mult timp fără respiraţie, tot așa și Biserica, nu se poate ruga deplin fără cântare (Psalmodia – respiraţia rugăciunii – Părintele Patriarh Daniel) (Schitul „Sf. Dimitrie ”- Lacu, Sf. Munte Athos)

13


Cântarea bisericească - terapie pentru omul contemporan 1. Rolul rugăciunii și al cântării în viața Bisericii În aceste vremuri, în care sufletul omului este încercat mai mult decât oricând, apare nevoia continuă a introspecției, a eului către eu, a omului către om. Părintele Iustin Popovici afirmă că doar prin credinţă omul biruiește egoismul, pășește dincolo de hotarele eului și intră într-o nouă realitate, care transcende subiectivismul. În această nouă realitate, credinciosul este condus și călăuzit de rugăciune; el simte, gândește și trăiește prin credinţă. Rugăciunea și lucrarea poruncilor lui Dumnezeu reprezintă însăși lucrarea Sa prin noi, în lume. Ceea ce manifestăm la exterior nu este altceva decât lucrarea tainică a lăuntrului nostru. Când ne rugăm și chemăm Duhul Sfânt, acel “ceva” care își face simțită prezența asupra noastră, este de fapt acel Cineva care ne iubește, ne curățește și ne învrednicește să putem izbuti în orice fel de împrejurare. Avem acum posibilitatea de a deprinde acest obicei, de a transforma orice cuvânt în rugăciune, care să ne fie de folos și să devină limbajul universal și unitar, prin care să comunicăm într-un mod cât mai autentic cu semenii noștri. Când ne raportăm în plan vertical, trebuie să fim cu băgare de seamă la învălmășeala minții, care, de cele mai multe ori, ne asurzește urechea inimii și ne împiedică să mai auzim glasul Dumnezeului nostru, Care nu întârzie niciodată să ne răspundă atunci când Îl chemăm în rugăciune fierbinte și sinceră.

14

Cântarea bisericească, rugăciune la rândul ei, găsește calea cea mai rapidă către sufletul celui care o asculta sau cântă, deoarece exprimă frumusețea cerească și hristo-

logică a adevărurilor creștine. Reverberația cântării bizantine are negreșit efect terapeutic pentru inimă, suflet, minte și trup. 2. Provocările perioadei actuale și cum influențează ele viața Bisericii Perioada actuală, marcată de pandemie, a reușit să ne scoată puțin din gregaritatea și graba cotidiană, arătându-ne o radiografie exactă a societății actuale, o societate angrenată într-un consumerism de natură materială, emoțională, dar și psihică, peste care plana un sentiment profund de alienare în legătură cu aproapele, dar și cu Dumnezeu. „Cu deprinderea de a ne înfățișa înaintea Domnului va începe curățirea inimii, a simțămintelor, a dorințelor, a gândurilor, căci până atunci în suflet domnea o mare învălmășeală... ” spune Sfântul Teofan Zăvorâtul. Provocarea cea mai mare, pentru contextul în care ne aflăm în prezent, este dobândirea și păstrarea trezviei, tocmai pentru a nu ne lăsa tulburați de prigoana factorilor care ne asediază constant la nivel social, economic, dar și interuman. Un alt cuvânt de folos potrivit acestor timpuri, este însuși îndemnul Domnului, dat Sfântului Siluan Athonitul: „Ţine-ţi mintea în iad și nu deznădăjdui! ” Chemarea de a ne lua și noi crucea în fiecare zi și de a urma exemplul Său, cu râvnă și smerenie, reprezintă una dintre îndatoririle pe care fiecare creștin, indiferent de calea pe care o urmează, fie monahismul, fie viețuirea ca mirean, ar trebui să se nevoiască să o împlinească în calitate de fiu al Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Deși retrospectiva ultimului an și jumătate este puțin îngrijorătoare, având în vedere seria evenimentelor apărute imprevizibil la nivel global odată cu răspândirea virusului SARS-CoV-2, trebuie să privim cu nădejde perspectiva îmbucurătoare a crizei existențiale care ne oferă ocazia reînnoirii permanente, din toate punctele de vedere,


șansa de a deveni ucenici mai adevărați, conștienți și implicați activ în lucrarea majoră a vieții noastre, mântuirea. Goana constantă în care ne-am obișnuit să ne ducem existența ne răpește tot mai mult răgazul de a prețui real fiecare clipă și de a gestiona responsabil aspectul care pare să ne lipsească din ce în ce mai tare, devenindu-ne inamicul principal, și anume timpul pe care (nu) îl acordăm familiei, nouă, rugăciunii, și mai ales lui Dumnezeu, pentru a-I face locaș în inimile noastre. Tot acest răstimp, pe care l-am parcurs etapă cu etapă, respectând seriile de măsuri de prevenție și restricții implementate de către autorități, ne-a adus și neașteptata provocare de a păstra distanțarea socială impusă, dar aceasta a putut deveni un prilej de a ne adânci în căutarea de celălalt, de a fi mai uniți ca niciodată, în gând și în inimi, lucrând astfel una din poruncile de căpătâi lăsate de Domnul nostru Iisus Hristos: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12, 31). 3. Ce schimbări au apărut în viața mănăstirii în perioada pandemiei? Precum spune și Nicolae Steinhardt în volumul său, Cartea împărtășirii, acum trăim cu mai multă intensitate nevoia Comeseniei, adică a „ființării conviviale împreună cu celălalt”. „[… ] Iar pe noi toți care ne împărtășim dintr-o Pâine și dintr-un Potir, să ne unești unul cu altul...” Analizând perioada traversată în ultimul an și jumătate, putem trage câteva concluzii cu privire la “schimbările” apărute în perioada de lockdown, care, în pofida regulilor tranșante ce au dictat aproape spontan un nou mers al lucrurilor, la care cu toții am fost nevoiți să ne adaptăm, de la mic la mare, atât în lume, cât și în orânduiala monahală, au adus și beneficii duhovnicești. Neliniștile fraților noștri din lume frica de îmbolnăvire, teama pentru ziua de mâine, atât din punct de vedere material, cât

și spiritual, incertitudinea vis-a-vis de viitorul copiilor și a educației lor, dar și îngrijorarea legată de siguranța și protecția celor dragi – au făcut mai vie participarea noastră la durerea acestei lumi. Rugăciunea, pomenirea, vorbele de întărire și mângâiere a inimilor tulburate au prins puteri din empatia și solidaritatea pe care numai astfel de vremuri le pot genera, trezind conștiința obștească. 4. Pandemia Covid-19 este o experiență duhovnicească? Cu siguranță boala ne poate conduce la esența vieții. Ea poate fi privită ca o experiență duhovnicească... spre întărire, și nu spre pierzare! În pofida oricăror interdicții care vor mai surveni, prin îngăduința lui Dumnezeu, de un lucru trebuie să fim siguri și să nu ne îndoim: rugăciunea, postul și pocăința nu ni le poate interzice nimeni! Doar prin intermediul lor vom reuși să ne împuternicim, cu nădejdea că Dumnezeul nostru este Unul Viu și lucrător, să fim conștienți de lacunele noastre duhovnicești și să perseverăm în dorința de a pune început bun în fiecare clipă, deoarece viața pe care o ducem este adesea nedemnă de măreția chemării Lui! Suntem cu toții chemați la maturitate și înțelepciune, la o viață creștină responsabilă, autentică, o viață prin care să ne apropiem în adevăr de Dumnezeul nostru! Vremurile pe care le trăim cer imperativ să știm cine și ai Cui suntem. În duhul credinței noastre ortodoxe, crucea nu înseamnă altceva decât o trecere, un prag, de la suferință la bucurie, de la moarte la Viață! Toate pot fi izbutite mai ușor prin încredințarea deplină în Voia lui Dumnezeu. Acum depinde doar de noi să ne trezim, să ne ridicăm și să îndrăznim! Să învățăm să ne păstrăm cu stăruință nădejdea mântuirii, și să avem mult curaj, căci nu în zadar ne-a fost lăsat mesajul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). (Mănăstirea Nera, România)

15


Corul bizantin Tropos: căutând calitatea „ascunsă” în timpul carantinei din 2021 Rezultatul auditiv al oricărui cor depinde de frecvența repetițiilor coriștilor. Și tocmai repetițiile au devenit, firește, imposibile în timpul perioadei lungi de carantină din cauza SARS-CoV-2. Corul este un sistem viu de oameni, un organism. Nu poate funcționa și nu se poate dezvolta decât prin contact, nu la distanță, așa cum se întâmplă în toate relațiile reale. Într-un fel, repetițiile unui cor sunt exact opusul distanțării sociale; ele au ca scop adunarea socială. Acesta este poate motivul pentru care tehnologia digitală pare incapabilă să ofere o soluție valabilă la această problemă, chiar și prin economie, deoarece situația particulară transcende superficialitatea aspectelor practice și tehnice și se dezvăluie ca o chestiune preponderent spirituală pe care toți participanții trebuie să o ia în considerare. Streamingul online ar putea oferi și chiar a oferit soluția minimă pentru o astfel de situație de urgență: difuzarea. Întrebarea care se punea și se pune în continuare este dacă trupurile reunite fie pentru astfel de repetiții sau, mai ales, pentru cultul religios, ar putea fi înlocuite în mod satisfăcător și real de vreo adunare digitală. Difuzările îi implică pe cei care difuzează, dar și publicul lor. Prin urmare, această carantină a fost o ocazie atât pentru cântăreți, cât și pentru „publicul” emisiunilor de televiziune sau radio/ streaming-ului online de a (re)considera calitățile diverselor emisiuni și calitățile apercepțiilor care duc la miezul calității cultului însuși, mai ales atunci când acesta este atât de vechi și de bogat precum ritul ecleziastic creștin ortodox răsăritean.

16

Lucrând pentru o redescoperire constantă a caracterului esențial al acestui rit și

al muzicii sale, un cor organizat poate fi responsabil pentru a face transcendentale textele sfinte și imnurile. Pe parcurs, se înțelege importanța lucrului științific temeinic, fără a pierde însă niciodată esența mistică. Fie că este vorba de o slujbă zilnică, de un concert sau chiar de un proiect de cercetare academică, din expresia muzicală nu poate lipsi acea anumită atmosferă, catanyxis, primită prin psalții tradiționali (de la Muntele Athos sau de la Patriarhia de Constantinopol, ca să ne referim la cele două nuclee principale ale cântării tradiționale din Grecia), atmosferă spre care luminează calea multe componente pe care am putea avea tendința să le uităm în aceste vremuri ale „tabletelor”. O astfel de conștientizare a calității cultului tradițional primit, și nu doar o abordare tehnică, ar fi speranța unei noi generații sensibile la ceea ce Christos Yannaras numește, pe drept cuvânt, calitatea ascunsă1 a tradiției; sensibilă la cultură și mistagogie. Prin munca inimoasă pe latura culturală (și academică) a cântării ecleziastice, a muzicii bizantine, a muzicii îngerilor, în cuvintele regretatului Alexandros Papadiamantes, este încurajată, în cele din urmă, „plinătatea Bisericii Sale” să caute și ea beneficiile creșterii spirituale. Corul Bizantin TROPOS este foarte bucuros să participe la Festivalul de Muzică Bizantină Iași 2021 cu o înregistrare video făcută special pentru această ocazie. Georgios Savvas, Membru al Consiliului Corul Bizantin TROPOS

1

Cartea lui Christos Yannaras, în greacă, Grecitatea ca și calitate și ca rușine (Χρ. Γιανναράς, Η Ελληνικότητα ως ποιότητα και ως ντροπή, IANOS, 2014).


Programul Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași 29 septembrie – 3 octombrie 2021 Ediția a IV-a 29 Septembrie 2021 19:00 Dezbatere publică – „Monahism și psalmodie” Invitați: Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor Prof. univ dr. Nicolae Gheorghiță (Universitatea Națională de Muzică București) Moderator: Răzvan Bucuroiu (jurnalist, realizator TV și publicist creștin) Locație: Sala „Henri Coandă”, a Palatului Culturii

30 Septembrie 2021 08:00 Sfânta Liturghie Răspunsuri la strană: Corul „Sf. Iosif Naniescu”, al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae”, din Iași Locație: Catedrala Veche

Drd. Ammar Awad (Siria) Grupul Psaltic al Mănăstirii Nera (România) Ansamblul „Cappella Romana” (SUA) Locație: Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”

1 Octombrie 2021 10:00 - 13:00 Atelier de muzică bizantină „Tehnica dirijorală a corului psaltic prin prisma tradiției orale și scrise” Invitat: prof. dr. Georgios Konstantinou (Grecia) Locație: Sala „Iustin Moisescu”, a Ansamblului Mitropolitan

10:00 Deschiderea Oficială Locație: Sala „Iustin Moisescu”, a Ansamblului Mitropolitan

16:00 - 18:00 Atelier de muzică bizantină „Tehnica dirijorală a corului psaltic prin prisma tradiției orale și scrise” Invitat: prof. dr. Georgios Konstantinou (Grecia) Locație: Sala „Iustin Moisescu” a Ansamblului Mitropolitan

13:00 - 16:00 Atelier de muzică bizantină „Tehnica dirijorală a corului psaltic prin prisma tradiției orale și scrise” Invitat: prof. dr. Georgios Konstantinou (Grecia) Locație: Sala „Iustin Moisescu”, a Ansamblului Mitropolitan

20:00 Slujba Privegherii, în cinstea Acoperământului Maicii Domnului Răspunsuri la strană: Corul „Chivotul” al Psalților Catedralei Mitropolitane din Iași (România) Corul Mănăstirii „Sihăstria” (România) Locație: Biserica „Sf. Sava cel Sfințit”

19:00 Concertul din Deschiderea Festivalului Invitați: Anamaria Maranda (solistă câștigătoare Concurs – categoria B) Corul „Sfântul Romanos”, din Beirut (Liban) Ribale Wehbe (Liban)

2 Octombrie 2021 10:00 - 13:00 Atelier de muzică bizantină „Tehnica dirijorală a corului psaltic prin prisma tradiției orale și scrise” Invitat: prof. dr. Georgios Konstantinou (Grecia) Locație: Sala „Iustin Moisescu”, a Ansamblului Mitropolitan 17


13:00-14:00 Concert demonstrativ al cursanților Locație: Sala „Iustin Moisescu”, a Ansamblului Mitropolitan 17:00 Concert de muzică tradițională din Liban, Cipru și România Invitați: Ribale Wehbe (Liban) Corul bisericesc „Sf. Roman Melodul”, al Mitropoliei de Limassol (Cipru) Ansamblul „Floralia” (România) Locație: Amfiteatrul Palas

18

3 Octombrie 2021 09:30 Sfânta Liturghie Răspunsuri la strană: Corul Academic „Byzantion” (România)

Corul „Chivotul” al Psalților Catedralei Mitropolitane din Iași (România) Locație: Catedrala Mitropolitană 19:00 Concertul de Închidere a Festivalului Invitați: Matei-Teodor Doroșincă (solist câștigător Concurs - categoria A) Corul „Sf. Dimitrie” – Schitul Lacu (Sfântul Munte Athos) Corul Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, Iași (România) Corul Bizantin „Tropos” (Grecia) Corul Academic „Byzantion” (România) Locație: Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”


Biografii participanți Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

Prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiță (România) Nicolae Gheorghiță a studiat la Universitatea Națională de Muzică din București (UNMB) și s-a specializat la Atena și Tesalonic, beneficiind de burse de cercetare la Cambridge (Marea Britanie), Sankt Petersburg și Veneția. În paralel, Nicolae Gheorghiță a absolvit două programe post-doctorale la New Europe College și Musical Institute for Doctoral Advanced Studies în București (UNMB). Nicolae Gheorghiță este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, fiind laureat cu premiul instituției pentru volumele „Byzantine Music between Constantinople and the Danubian Principalities. Studies in Byzantine Musicology” (2010) și „Musical Crossroads. Church Chants and Brass Bands at the Gates of the Orient” (2015), precum și al Academiei Române pentru aceeași lucrare („Church Chants and Brass Bands”). În prezent, N. Gheorghiță predă la UNMB pa-

Răzvan Bucuroiu Răzvan Bucuroiu este director fondator al Editurii Lumea Credinței, care are în portofoliu revistele Lumea Credinței, Lumea Monahilor, Sfinții Ortodoxiei, Case Regale etc. A fost redactor la Romania Liberă, Ziua și Azi și redactor șef al editurilor Anastasia, România Creștină și Ponte. A fost direc-

Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul s-a născut pe 14 noiembrie 1967, la Brăila. Între anii 1993-1997, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, din Iași, Secţia Pastorală, unde a obţinut diploma de licenţă cu teza „Relaţia părinte-fiu duhovnicesc în Patericul Egiptean”. În 2008, s-a înscris la studiile de master, la Facultatea de Teologie Ortodoxă, din Iași. Între anii 2013 - 2016, a urmat cursurile Școlii Doctorale a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, din Iași, teza de doctorat, intitulată „Practica exorcizării în Biserica Ortodoxă. Aspecte liturgice, canonice și pastorale”, fiind susținută public pe 20 septembrie 2018. Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor în ședința Sfântului Sinod, ce a avut loc pe 25 februarie și hirotonit episcop în data de 7 martie 2021 în Catedrala Mitropolitană din Iași.

leografie muzicală bizantină, stilistică muzicală și teorii ale interpretării cântului bizantin, activând și ca dirijor și interpret al formației de muzică bizantină Psalmodia.

tor de programe la PAX TV și editorialist Radio România Actualități. Este președintele Asociației Ziariștilor și Editorilor Creștini (AZEC) și membru UNITER. Este autor și co-autor al volumelor: „Cum să-i învățăm pe copii religia?”, „21 de chipuri ale mărturisirii” și „La curțile Duhului”. 19


Ieromonahul Damaschin Olkinuora (Finlanda) Ieromonahul Damaschin de la Xenofont (născut Jaakko Olkinuora) este membru al frăției monahale a mănăstirii athonite Xenofont și părinte-duhovnic, dar lucrează și ca lector universitar de Teologie sistematică și patristică la Universitatea Finlanda de Est. De asemenea, este cunoscut pentru activitățile sale de promovare a cântării bizantine în limba finlandeză, inclusiv prin traduceri, înregistrări, activități didactice și organizarea de slujbe religioase bizantine în toată Finlanda. Împărțindu-și timpul între Sfântul Munte și Finlanda sa natală, în prezent construiește și un mic așezământ monahal în sudul Finlandei.

Corul bărbătesc „Sf. Ierarh Iosif Naniescu” (România) Corul bărbătesc al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iași a fost înfiinţat în anul 2008 și poartă numele Sfântului Ierarh, recent canonizat, Mitropolitul Iosif Naniescu, el însuși un mare interpret și compozitor de muzică psaltică, dar și un susţinător al muzicii corale. Corul bărbătesc „Sf. Ierarh Iosif Naniescu” are numeroase participări la diverse competiții naționale și internaționale, precum și la

20

concerte de muzică bisericească organizate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Centrul de Studii Bizantine din Iași, Consiliul Județean Iași, Primăria Municipiului Iași și diverse asociații ieșene. Conducerea corului Corului „Sf. Ierarh Iosif Naniescu” este asigurată de către Părintele Ionuț-Gabriel Nastasă, lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.


Prof. dr. Georgios Konstantinou (Grecia) Georgios Konstantinou este doctor al Universității Ionia, Grecia (Catedra de Studii Muzicale), precum și absolvent al Academiei de Pedagogie „Marasleion” și al Facultății de Educație Fizică și Atletism, din cadrul Universității de Stat „Kapodistria”, din Atena. A participat la numeroase simpozioane de muzicologie și pedagogie și master- class-uri din Europa. A publicat cele 5 volume din seria „Teoria și practica muzicii bisericești” și a îngrijit publicații ale operelor celor Trei Dascăli (la Editura Mănăstirii Vatoped), precum și opera lui Konstantinos Pringos (la Editura „Apostoliki Diakonia”). Georgios Konstantinou a predat muzică psaltică la Școala „Izvorul Tămăduirii” și Școala Mitropoliei Fthiotidos, precum și la Conservatorul de Stat din Atena. Din 1981, este membru al Corului Bizantin Grec, în cadrul căruia este implicat în studierea tradiției scrise și orale a muzicii bisericești, precum și în valorificarea rezultatelor cercetării în predare. Activitatea sa cuprinde și prezența ca psalt în numeroase biserici din Atena. Ansamblul „Cappella Romana” (SUA) Corul „Cappella Romana” este un ansamblu vocal de cameră din Statele Unite ale Americii, dedicat îmbinării pasiunii cu activitatea științifică în cercetarea tradițiilor muzicale din regiunile creștine de est și vest, cu accent pe muzica veche, dar și pe cea contemporană. Ansamblul întreprinde turnee regulate în Europa și America de Nord, fiind găzduit de locuri sau evenimente culturale prestigioase, precum Metropolitan Museum of Art din New York, St. Paul’s Cathedral din Londra, Pontificio Instituto Orientale din Roma, Sacred Music Festival of Patmos, University of Oxford etc. „Cappella Romana” a lansat peste 20 de CD-uri, fiind și unul dintre colaboratorii

proiectului de cercetare „Icons of Sound: Aesthetics and Acoustics of Hagia Sophia, Istanbul” în cadrul căruia ansamblul coral a reprodus tehnic acustica Bisericii Sfânta Sofia, din Istanbul. Alexander Lingas, dirijorul și fondatorul corului „Cappella Romana”, este conferențiar la City University of London, membru asociat al University of Oxford’s European Humanities Research Centre și doctor în istoria muzicii la University of British Columbia. În acest moment, activitatea sa cuprinde atât studii istorice, cât și etnografice sau de interpretare.

21


Corul „Sf. Romanos” din Beirut (Liban) Membrii corului sunt absolvenți ai Școlii de Muzică Bisericească „Sf. Romanos”, a Arhiepiscopiei Ortodoxe de Beirut. Părintele Romanos Joubran este dirijorul corului și conducătorul școlii. Corul este alcătuit din trei părți: Corul de bărbați, Corul de femei și Corul de copii. Scopul grupului este interpretarea celor mai cu-

Ribale Wehbe (Liban) Ribale Wehbe este o tânără interpretă libaneză de muzică tradițională și religioasă, născută în anul 1999, în Beirut, într-o familie de muzicieni, având o pasiune deosebită pentru muzica bizantină. Pe când avea 8 ani, a participat, alături de Corul Școlii de muzică ecleziastică din Beirut, la primul său concert de muzică bizantină. De atunci, ea a susținut numeroase concerte naționale și internaționale, atât de muzică orientală, cât și de muzică bizantină. Ribale și-a obținut diploma de licență în Educație muzicală și Muzicologie la Universitate Antonine – Baabda (Liban) în 2020 și diploma în muzică bizantină la Școala de Muzică Bizantină a Arhiepiscopiei Atenei (Grecia) în 2021. De asemenea ea oferă lecții de muzică orientală și cântă la pian și oud (instrument arab oriental). Pe lângă concerte, Ribale Wehbe oferă cursuri în inițiere în domeniul muzicii, muzică bizantină și orientală.

22

noscute cântări, în special a celor aparținând compozitorilor antiohieni, alături de unele compoziții noi și oferirea răspunsurilor la strană în arabă, greacă și engleză. Corul „Sf. Romanos” a lansat numeroase CD-uri și a interpretat pe diferite scene și în multe biserici din Liban, dar și din alte țări, în special în Grecia și Statele Unite ale Americii.


Grupul psaltic al Mănăstirii Nera (România) Grupul psaltic al Mănăstirii Nera a luat ființă în anul 1999, din dorința maicilor de a-și împlini o datorie de suflet, dar și de conștiință, față de toți cei ce, cu drag și râvnă, au început să ia parte la slujbele din cadrul mănăstirii. Atât mirenii căutători de folos duhovnicesc în acest colț de țară, cât și membri obștii sfintei mănăstiri au avut și au nevoie de un cadru prielnic rugăciunii, cântarea fiind răspunzătoare într-un procent foarte mare de atmosfera pe

care o imprimă slujbelor. Orele de pregătire luate de la inimoși și adevărați dascăli ai cântului bizantin au început încet-încet să rodească și să facă posibilă împlinirea gândului dintâi al maicilor Mănăstirii Nera. Astfel, cu stăruință, temeinicie și curaj de a învăța, Grupul psaltic al Mănăstirii Nera a înregistrat până în prezent câteva albume și a obținut Marele Premiu la Concursul de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul”, ediția a opta, din anul 2015.

Drd. Ammar Awad (Siria) Provine din Siria, născut în anul 1989 în Emessa, orașul Sfântului Roman Melodul, cunoscut azi drept orașul Homs. Pasionat din copilărie de muzica psaltică, a absolvit Școala „Sfântul Roman Melodul”, de profil vocațional, din Homs, în 2011, pentru ca, din anul 2012, să predea psaltică în aceeași școală. A participat la mai multe concerte cu grupul coral al școlii, începând cu 2008, în Siria și Liban, apoi alăturându-se corului Institutului de Teologie Ortodoxă din Balamand (Liban) în calitate de student între anii 2013-2017. În ianuarie 2019, a luat parte ca solist la deschiderea Simpozionului IOTA în Iași, România. De asemenea, el este absolvent de Arhitectură (Homs), Teologie Ortodoxă (Balamand), iar actualmente doctorand în Teologie Liturgică în Iași.

23


Corul „Chivotul” al Psalților Catedralei Mitropolitane din Iași (România) Corul Chivotul, al Psalților Catedralei Mitropolitane din Iași, a fost înființat la inițiativa Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, fiind format din studenți teologi, ce ofereau zilnic răspunsurile la strana Catedralei Mitropolitane din Iași. Astăzi, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, corul este for-

Corul Mănăstirii Sihăstria (România) Mănăstirea Sihăstria a fost întemeiată la jumătatea secolului al XVIIlea, odată cu zidirea primei biserici și a câtorva chilii pe locul numit „poiana lui Atanasie”, care oferea condiții prielnice unei vieți de sihăstrie. Primii viețuitori, așa cum consemnează pomelnicul ctitorilor, au fost șapte ieroschimonahi din Mă24

mat din 10 membri angajați, cântăreți de vocație, cărora li se oferă oportunitatea experienței la strana catedralei. Aflat sub ocrotirea Cuvioasei Maici Parascheva și sub îndrumarea Preacuviosului Părinte Dosoftei Șcheul, Mare Eclesiarh al Catedralei, și a Părintelui Arhidiacon Ciprian Rusu, corul Chivotul oferă zilnic răspunsurile la programul liturgic: Miezonoptica, Utrenia, Sfânta Liturghie, Vecernia, Acatistul și Paraclisul Cuvioasei Parascheva.


năstirea Neamț, retrași mult mai înainte prin părțile locului. În prezent, monahii Mănăstirii Sihăstria au diferite ascultări mănăstirești, de la pictarea de icoane bizantine, cântarea la strană și până la pregătirea hranei pentru obște și pelerini. În cadrul mănăstirii, funcționează o editură, care, la început, a reeditat

cele 12 volume cu Viețile Sfinților. Mănăstirea Sihăstria a fost locul de viețuire a unor mari duhovnici ai României, ca părintele Ioanichie Moroi, ieroschimonahul Paisie Olaru, arhim. Cleopa Ilie. Mănăstirea are propriul său cor psaltic, „Sihăstria Carpaților”, care, până în prezent, a realizat mai multe materiale de muzică religioasă.

Ansamblul vocal-instrumental Floralia (România) Ansamblul vocal-instrumental Floralia, condus de conferențiar univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, a fost înfiinţat în anul 2007, inițial ca un cor psaltic, aflat sub îndrumarea vrednicului de pomenire părinte conf. Univ. dr. Florin Bucescu, cunoscut folclorist, profesor de muzică psaltică și reputat bizantinolog român. Formaţia este inedită prin componenţa sa mixtă – băieţi și fete – și s-a remarcat prin participări la festivaluri internaționale în Ucraina și România și concerte susţinute la Chișinău (Republica Moldova), la Iași, Piatra Neamț, Onești.

Obiectivul principal al ansamblului Floralia este promovarea, în țară și peste hotare, a muzicii vechi, a folclorului românesc și balcanic, autentic, cu certă valoare de patrimoniu național și universal. Repertoriul ansamblului este alcătuit din colinde arhaice din antologia lui George Breazul, cântece de lume din colecțiile de folclor ale lui Anton Pann, dar și folclor țărănesc și muzică psaltică. Ca o deschidere către folclorul balcanic, au fost introduse în unele concerte și melodii tradiţionale grecești, sîrbești și bulgărești.

Corul Bisericesc „Sf. Roman Melodul” al Mitropoliei de Limassol (Cipru) Corul a fost înființat în anul 1997 și este format din aproximativ 40 de membri care împărtășesc o dragoste aparte pentru muzica bisericească și cea tradițională. De la înființarea lui, Corul Bisericesc „Sf. Roman Melodul” al Mitropoliei de Limassol a fost prezent la diferite concerte, dar și la slujbe bisericești, în Ciprul neocupat și în alte țări.

Din activitatea internațională a corului, putem aminti: participare la hramul Mănăstirii Sf. Gherasim de la Iordan, precum și la Liturghia patriarhală din Duminica Sf. Cruci, de la Biserica Învierii din Ierusalim (2012), participare evenimente precum Festivalul Internațional de Muzică Ortodoxă „Frumusețea Străveche” de la Praga (2012), Festivalul Internațional de Muzică Religioasă de la Patmos (2017) și Festivalul de Muzică Religioasă din Bo-

25


26

gota, Columbia (2017). Dirijorul corului este părintele Nikolaos Lym-

bourides, slujitor la Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel și Sf. Artemie.

Corul Academic „Byzantion” (România) Corul academic „Byzantion” activează în prezent în Iași, cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și sub egida Universităţii Naționale de Arte „George Enescu”. Începând cu anul 1997, grupul a susţinut numeroase concerte în Grecia, Danemarca, Belgia, Olanda, Luxembourg, Franţa, Italia, Polonia, Rusia, Cehia, Republica Moldova, Germania, Spania și România, participând la festivaluri importante de muzică sacră.

De asemenea, membrii corului iau parte la diferite hramuri ale așezămintelor monahale românești și grecești din Muntele Athos, precum și la simpozioane naționale și internaţionale. Byzantion a înregistrat până acum 12 albume audio, 3 dintre ele fiind sub directa îndrumare a vrednicului de pomenire, maestrul Lykourgos Angelopoulos, Arhonte Protopsalt al Arhiepiscopiei Constantinopolului și profesor la Conservatorul de Stat din Atena.


Corul Bizantin „Tropos” (Grecia) Corul Bizantin „Tropos” a fost fondat de Constatinos Ath. Angelidis și colaboratorii săi, la sfârșitul anului 2005, cu scopul de a studia și promova muzica psaltică veche.

În cei 16 ani de activitate, corul a călătorit în 19 țări, aducând în prim-plan cultura muzicală grecească și arta psaltică. De asemenea, grupul a participat la privegherile de toată noaptea săvârșite în diferite mănăstiri din Sfântul Munte Athos, cum ar fi Vatoped, Dochiariu, Simonopetra și Xenofont. Corul Bizantin „Tropos” a înregistrat 30 de CD-uri, puncte de referință pentru moștenirea muzicală bogată deoarece acestea prezintă o colecție valoroasă de lucrări nepublicate ale unor mari compozitori din Constantinopol și Sfântul Munte Athos, din secolul al XIII-lea până în prezent.

Schitul Sf. Dimitrie – Lacu (Sfântul Munte Athos) Potrivit unei tradiții, întemeierea Schitului Lacu este fixată în secolul al X-lea. Începând cu prima jumătate a secolului al XIV-lea, regiunea a fost locuită de călugări sârbi, iar din secolul al XVIII-lea schitul a fost locuit de călugări moldoveni. După restaurarea acestuia de către monahul Daniil (1760), Schitul Lacu a fost locuit de monahi români. Kiriakonul (biserica mare a) Schitului, cu hramul Sfântul Dimitrie, a fost zidit în 1899 în stilul athonit, pe locul unei alte biserici de lemn, închinată aceluiași Sfânt. Deși condițiile de trai au fost foarte grele de-a lungul veacurilor, totuși, numărul monahilor, care au părăsit cele lumești și patria lor pământescă și s-au nevoit aici, a fost destul de mare. După o perioadă de decădere a schitului, datorată lipsei de viețuitori, în ultima vreme, începând

cu anul 1922, prin străduința unor monahi râvnitori, Schitul Sfântul Dimitrie – Lacu a prins din nou viață. Astăzi, Schitul Lacu cunoaște o perioadă de înflorire, duhovnicească, dar și materială. Viața duhovnicească și activitatea culturală, precum și frumoasele slujbe săvârșite după tipicul aghiorit atrag închinători însetați de izvoarele cele curate ale Ortodoxiei.

27


Corul „Basileus” al Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Vasile Cel Mare” din Iași (România) Corul „Basileus” este cea mai importantă formație artistică a Seminarului ieșean și unul dintre cele mai reprezentative ansambluri de muzică, corală și bizantină, din Iași. El a fost întemeiat odată cu Seminarul, în 1995, iar primul său îndrumător și mentor a fost vrednicul de pomenire părinte profesor Florin Bucescu, cel care a trasat direcțiile urmate până astăzi și a ancorat puternic formația în tradiția muzicii bisericești

românești, tradiție valorificată și în Seminarul Veniamin, până în 1948.

Organizator

Partener special

Parteneri

Parteneri media

28


Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.