39
Primele forme de organizare a activităţii pompierilor din oraşul Sânnicolau Mare Oraşul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraş al României, situat pe canalul Aranca, braţ părăsit al râului Mureş, având o suprafaţă de aproximativ 136,77 km2 şi un număr de 12.914 locuitori, ceea ce reprezintă 2% din populaţia judeţului Timiş. Primele forme de organizare a activităţii pompierilor din oraşul Sânnicolau Mare au luat fiinţa în jurul anului 1867. Repetatele incendii care mistuiau, în numai câteva ceasuri, case şi gospodării, i-au conştientizat pe oameni
Vedere din colecția Gheorghe Strună
că, în condiţiile slabelor mijloace tehnice de luptă, succesul acţiunilor depinde, mai ales, de rapiditatea intervenţiei, asigurată printr-o alarmă eficientă. Astfel, la nivelul localităţii, s-a creat sistemul de observare şi alarmare în caz de incendiu: un pompier veghea permanent, din turnul primăriei (actuala şcoală cu clasele I – VIII, nr. 1) şi, la nevoie, alarma formaţiile civile de pompieri, aferente zonei. Până în 1944, oraşul Sânnicolau Mare dispunea de două formaţiuni de pompieri civili: una în partea de est a localităţii, cu sediul în actuala clădire a pompierilor, unde majoritatea cetăţenilor erau români şi care avea în dotare o pompă manuală cu tracţiune hipo, 2-4 cai de tracţiune şi 14-16 servanţi cu activitate voluntară; şi o a doua formaţiune în partea de vest a localităţii, pe actuala stradă Nufărului, cu cetăţeni germani, având în dotare o pompă manuală cu tracţiune hipo, 4-6 cai de tracţiune şi 16-18 servanţi cu activitate voluntară.
În anul 1949, în localitatea Sânnicolau Mare, se înfiinţează prima subunitate militară de pompieri din zonă, având următoarele mijloace de luptă: două autospeciale Praga, cu capacitate de 1800 l apă; o pompă marca Siemens; o pompă manuală cu tracţiune hipo. În 1957 se desfiinţează subunitatea de pompieri şi se creează Formaţia de pază contra incendiilor, având o autospecială Glohner, cu o capacitate de 3000 l apă şi 30 - 32 pompieri, cu activitate voluntară. În anul 1973 autospeciala Glohner este schimbată cu APC Steagu Roşu 101, cu o capacitate de 2100 l apă, încadrată cu 20 - 25 pompieri voluntari. În 01.12.1992 se reînfiinţează subunitatea militată de pompieri, având următoarea dotare tehnică: APCA R12.215; ATI R 12.215; APIC MAGIRUS 125 D; motopompă transportabilă VW. Începând cu 15.12.2006, subunitatea militară de pompieri a fost numită Staţia de Pompieri Sânnicolau Mare. S-a început prima etapă de profesionalizare a structurilor de pompieri, fiind înlocuiţi militarii în termen cu personal angajat din sursă externă. A doua etapă de profesionalizare a avut loc la data de 01.11.2007. Ultimele dotări au venit la 18.06.2008, când a fost repartizată o ambulanţă S.M.U.R.D. de tip B, pompierii participând astfel şi la intervenţii de prim ajutor medical. Cu timpul, dotările şi echipamentele continuă să se modifice, cert este, însă, că indiferent de logistica de care dispun, pompierii continuă să ţină neînfricaţi piept flăcărilor, zi şi noapte, pe timp de iarnă sau de vară, pentru siguranţa cetăţenilor.
Maior (r) Adrian BLAZI