Issuu on Google+


Bătălia din Dealul Spirii 1848

„Eroii acestei zile au adus onoare săbiei şi epoletului ofiţeresc, pompierii militari putându-se mândri cu faptul că majoritatea participanţilor la bătălie au aparţinut acestei arme[...]” Cronicile vremii

Profesionişti în situaţii de urgenţă

ISSN 2065 - 8176 Revistă ilustrată de specialitate editată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş Timişoara, strada Înfrăţirii, nr. 13 Cod poştal 300126 Telefon: +40 256/434 870, +40 256/434 871 Fax: +40 256/430 615 E-mail: office@isutimis.ro Adresă web: http://www.isutimis.ro

Colectiv de redacţie: Director: General de brigadă dr. Mihai BENGA Cercetare - documentare, lectură şi corectură: Redactor şef: Sublocotenent Diana – Sindia VLAIA Redactor şef adjunct: Sergent major Paulina – Eliza GREBLĂ Redactor coordonator şi procesare computerizată: Plutonier Alexandru HUSARU Prepress și imprimare: Tipografia Balcanic® - Timișoara


1

CUPRINS Mesajul preşedintelui României Mesajul primului ministru al României Mesajul ministrului administraţiei şi internelor Mesajul secretarului de stat pentru relaţia cu Instituţiile Prefectului Ordinul de zi al inspectorului general al I.G.S.U. Mesajul prefectului judeţului Timiş Mesajul preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş Ordinul de zi al inspectorului şef al I.S.U. „BANAT” al judeţului Timiş Mesaje ale autorităţilor publice locale Momente de grea încercare din istoria pompierilor timişeni Stingerea incendiilor la aeronave Fenomene meteo periculoase Nu ignora amănuntele! Un salvator pe scena vieţii Patrimoniul construit şi natural al României Cutremurul - răbufnirea pământului Metodica exerciţiilor de alarmare Combustia spontană umană O zi de 13 cu noroc... pentru timişeni! Expertiza urmelor de incendiu Servicii voluntare cu istorie Sportivii noştri Salarizarea unică Budva 2009 – misiune îndeplinită Mica vedetă de la D2 Comunicaţii în situaţii de urgenţă Perfecţionarea continuă a militarilor Curentul electric, prieten sau duşman? Ce ar trebui să ştie copiii noştri? Surprinzător de periculos - Backdraft Promptitudinea unor profesionişti Primele forme de organizare a activităţii pompierilor în Sânnicolau Mare Intervenţii pe timp de secetă Să protejăm pădurea! In memoriam colonel Dănuţ ILIE Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş Ştiaţi că?

2 3 4 5 6 7 7 8 9 10 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 24 26 27 28 30 31 32 33 34 36 38 39 40 41 42 43 44

La mulţi ani! Situl Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş, care poate fi accesat la adresa: http://www.isutimis.ro În cadrul acestuia veţi găsi ultimele noutăţi legate de activitatea inspectoratului, imagini foto şi video de la intervenţii, publicaţiile inspectoratului şi alte informaţii de interes public. De asemenea, în cadrul sitului funcţionează un forum, unde pot fi postate întrebări la care se va răspunde în cel mai scurt timp. Vizitaţi http://www.isutimis.ro !


2

Mesajul Domnului Traian BĂSESCU, Preşedintele României adresat cu prilejul Zilei Pompierilor din România - 13 septembrie 2009 -

Doamnelor şi domnilor, 13 septembrie, „Ziua Pompierilor din România”, aduce, prin semnificaţia sa istorică, în memoria noastră, a tuturor, actul eroic de afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale pompierilor militari pentru apărarea idealurilor de libertate naţională şi emancipare socială ale Revoluţiei române de la 1848. Sunt onorat să fiu prezent, sufleteşte, la acest moment aniversar care îmi oferă ocazia să transmit salutul meu întregului personal din instituţia dumneavoastră, însoţit de aprecieri pozitive cu privire la rezultatele pe care le-aţi obţinut în îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege, în contextul unui an marcat de dificultăţi economico – financiare. Ca şi până acum, această sărbătoare oferă prilejul de a-i cinsti pe toţi cei care s-au jertfit şi care au rămas, de cele mai multe ori, anonimi. Este de datoria noastră, a tuturor, să ne îndreptăm gândurile şi gratitudinea către eroii pompieri. Cinstirea memoriei lor este semnul nostru de respect şi garanţii angajării noastre responsabile pentru viitor. Sacrificiul lor reprezintă exemplul demn de urmat atât pentru generaţiile actuale, cât şi pentru cele viitoare. Va rămâne mereu înscrisă la loc de aleasă cinstire lupta eroică purtată în Dealul Spirii de Compania de Pompieri din Bucureşti, comandată de bravul căpitan Pavel ZĂGĂNESCU, contribuţia pompierilor la succesul operaţiunilor militare în timpul războiului din 1877 – 1878 pentru câştigarea independenţei României şi eroismul lor în îndeplinirea misiunilor de apărare a vieţilor omeneşti şi a bunurilor împotriva incendiilor, în perioadele de desfăşurare a celor două războaie mondiale. Perpetuând tradiţiile lor de luptă, pompierii români militari şi civili - acţionând cu profesionalism şi curaj, au onorat permanent misiunea de apărare a vieţii celor aflaţi în pericol, protejare a valorilor de patrimoniu şi bunurilor

materiale de ameninţările sau riscurile cauzate de dezastre, calamităţi naturale precum şi pentru limitarea urmărilor acestora în vederea revenirii la normalitate. Începând cu anul 2004, instituţia dumneavoastră a intrat în plin proces de reformă, prin integrarea şi adaptarea în noua formă organizatorică – Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, structură care s-a perfecţionat continuu, ca urmare a experienţei dobândite, dar şi ca răspuns la schimbările intervenite în dezvoltarea social – economică a ţării, după admiterea României în NATO şi Uniunea Europeană. Acum, instituţia dumneavoastră reprezintă o autoritate de bază a statului, având o vocaţie europeană şi un rol decisiv pentru protecţia şi liniştea comunităţilor. În noul cadru generat de integrarea României în Uniunea Europeană, se remarcă dinamizarea şi consolidarea relaţiilor dumneavoastră cu celelalte componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, rezultatul fiind creşterea gradului de siguranţă civilă şi protecţia cetăţenilor. Apreciez efortul, eroismul cotidian al personalului din serviciile profesioniste de urgenţă, care prin modul de gestionare a situaţiilor de criză au reuşit să salveze numeroase persoane şi importante bunuri materiale, asigurând cetăţenilor protecţie sporită împotrivă efectelor dezastrelor naturale. Ei aşteaptă din partea dumneavoastră aceeaşi determinare şi acelaşi comportament demn, care vă conferă un binemeritat prestigiu în societate. Fără îndoială, pregătirea publicului larg pentru a reacţiona corect în situaţii de urgenţă este importantă, dar auxiliară. Primordial, pentru a vă face pe deplin datoria, este necesară o pregătire continuă, o creştere a calităţii muncii, a profesionalismul şi a capacităţii de acţiune la intervenţii şi în situaţii de urgenţă, o implicare activă, ataşament faţă de profesie şi misiune – argumente definitorii pentru eficientizarea activităţii dumneavoastră. Utilizarea potenţialului profesional şi intelectual existent, stimularea creativităţii în îndeplinirea misiunilor, coeziunea internă a instituţiei pot şi trebuie să contribuie la creşterea calităţii muncii depuse. Evidenţiez efortul tuturor pompierilor în direcţia susţinerii reformelor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi solicit în continuare aceeaşi implicare, la toate nivelurile, pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor care v-au fost date în competenţă, prin lege. Sărbătorirea Zilei Pompierilor din România, la 161 de ani de la bătălia din Dealul Spirii, reprezintă un moment aniversar emoţionant. Vă rog să primiţi, cu acest prilej, urările mele de bine, sănătate şi fericire, însoţite de tradiţionalul „La mulţi ani!”.

Traian BĂSESCU Preşedintele României


3

Mesajul primului – ministru al României cu ocazia aniversării Zilei Pompierilor din România

Este o onoare pentru mine să îi felicit, în numele Guvernului şi al meu personal, pe bravii pompieri români, cu ocazia aniversării Zilei Pompierilor din România. 13 septembrie evocă eroismul pompierilor militari comandaţi de căpitanul Zăgănescu în confruntarea din Dealul Spirii, în numele libertăţii şi independenţei poporului nostru. Este, totodată, o zi emblematică pentru tradiţia şi semnificaţia pompierilor români, atât în momentele cruciale ale istoriei noastre – precum Revoluţia de la 1848, Războiul de Independenţă, cele două războaie mondiale – cât şi în prezent, în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. Animaţi de curaj, altruism şi spirit de sacrificiu pentru binele comun, pompierii noştri nu rareori s-au jertfit şi, în continuare, nu precupeţesc să îşi rişte propria viaţă ca să îi apere pe români, devenind una dintre cele mai respectate categorii profesionale. Aduc un omagiu eroilor din rândul dumneavoastră, care au participat la crearea unei Românii moderne, independente şi mai sigure pentru cetăţenii ei. Îmi exprim, de asemenea, respectul faţă de înaltele dumneavoastră calităţi morale şi profesionale, care vă transformă în camarazi de nădejde ai oamenilor. Vă asigur, totodată, de recunoştinţa mea pentru

acţiunile umanitare, în condiţii grele şi riscante, pe care le întreprindeţi în beneficiul cetăţenilor României, de la intervenţiile pentru stingerea incendiilor, până la intervenţia medicală de urgenţă sau limitarea efectelor calamităţilor naturale. Nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc familiilor pompierilor pentru sprijinul moral pe care îl acordă acestora şi care se răsfrânge în binele public. Sunt conştient că nu este uşor să fii părinte sau consoartă de pompier, din cauza riscurilor deosebite ale acestei profesii, de aceea, transmit toată gratitudinea mea celor din preajma dumneavoastră. Guvernul apreciază în mod deosebit corpul pompierilor din România şi ne preocupă să vă creem cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea activităţii şi pentru protecţia dumneavoastră. Vom face toate eforturile să beneficiaţi de o bază materială şi logistică optimă, întrucât mijloacele de care dispuneţi şi protecţia vieţii dumneavoastră se întorc, aşa cum spuneam, în binele obştesc şi reprezintă, din acest punct de vedere, mai mult decât o datorie de onoare pentru noi. Încă o dată, felicitări şi la mulţi ani.

Emil BOC Prim ministru al României


4

Mesajul ministrului administraţiei şi internelor cu ocazia aniversării Zilei Pompierilor din România

Ziua de 13 septembrie 1848 a rămas în conştiinţa românilor ca un important act de curaj săvârşit de Pavel Zăgănescu şi de ostaşii pompieri, care s-au opus trupelor otomane venite să înfrângă, prin forţa armelor, mişcarea revoluţionară română paşoptistă. În inegala bătălie, devenită memorabilă, pompierii români nu au pregetat să facă sacrificiul suprem pentru a-şi apăra patria, mai mult de jumătate dintre aceştia îmbrăţişând pentru totdeauna glia sfântă a ţării. Eroismul lor s-a confirmat şi în alte momente importante ale istoriei moderne a României, precum în Războiul de Independenţă sau pe timpul misiunilor de stingere a incendiilor provocate de bombardamentele celor două conflagraţii mondiale. În spiritul tradiţiilor glorioase ale înaintaşilor, pompierii îşi onorează şi în prezent misiunea de protejare a vieţii şi avutului cetăţenilor împotriva efectelor distrugătoare ale incendiilor, catastrofelor şi altor calamităţi. Deşi la începuturile armei pompieri aceasta a avut ca misiune exclusiv combaterea incendiilor, în prezent, răspunzând solicitărilor cetăţenilor şi

nevoilor comunităţii, are loc un accentuat proces de diversificare şi creştere a complexităţii misiunilor. Descarcerarea şi asistenţa persoanelor aflate în situaţii critice, intervenţia la inundaţii sau alte calamităţi naturale sunt doar câteva dintre exemplele în care a fost necesară creşterea capacităţii de reacţie în intervenţii. De altfel, urmărindu-vă evoluţia profesională, am remarcat o atenţie permanentă pentru creşterea eficienţei şi operativităţii acţiunilor, personalul militar şi civil - fiind preocupat de a asigura o prestaţie exemplară, profesionistă, în domeniul apărării împotriva incendiilor şi a altor dezastre. Am convingerea că în pofida vicisitudinilor, a actualei crize economice, a nevoii de dotare cu mijloace de intervenţie performante, pompierii militari îşi vor îndeplini la cele mai înalte standarde misiunile încredinţate. La ceas aniversar, doresc să exprim convingerea că şi pe viitor aceştia vor fi în prima linie de apărare în faţa focului dezlănţuit şi a stihiilor naturii. Vă adresez cu acest prilej sincere urări de sănătate, satisfacţii depline şi eficienţă în nobila profesie pe care aţi îmbrăţişat-o. La mulţi ani!

Dan NICA Viceprim – ministru, ministru al Administraţiei şi Internelor


5

Mesaj aniversar Cu ocazia săbătoririi Zilei Pompierilor din România

Aniversarea, la 13 septembrie, a Zilei Pompierilor din România readuce în memorie anul 1848 şi faptele de eroism ale pompierilor militari care, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, din apărători ai semenilor împortiva incendiilor, s-au transformat în apărători ai patriei şi s-au opus, cu arma în mână, armatei venite să înăbuşe revoluţia română. În spiritul acelor tradiţii, pomperii au onorat, de-a lungul timpului, uneori cu preţul sacrificiului suprem, misiunea de apărare a vieţii şi bunurilor de e f e c t e l e distrugătoare ale i n c e n d i i l o r, i n u n d a ţ i i l o r, catastrofelor şi altor calamităţi. Pompierii români de astăzi, constituiţi în servicii profesioniste, voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă, intervin la o gamă variată de evenimente, de la stingerea incendiilor şi prim-ajutor în accidente rutiere sau tehnologice, la asanarea terenului de muniţia rămasă neexplodată din timpul celor două războaie mondiale, precum şi alte acţiuni de protecţie civilă, la inundaţii, avarii ori alte catastrofe naturale.

Este, fără îndoială, şi datoria cetăţenilor şi a administraţiei publice de a se implica permanent, alături de salvatori, în asigurarea securităţii propriilor comunităţi. Orice viaţă scoasă din primejdie, orice bun salvat este un succes şi o misiune îndeplinită. Sărbătorirea Zilei Pompierilor din România constituie un moment aniversar care oferă prilejul de a exprima aprecierea şi stima pentru munca de zi cu zi a pompierilor. Rezultatele pozitive obţinute şi importanţa misiunilor desfăşurate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă mă determină să-mi exprim convingerea că pompierii din România, cinstind prin fapte demne memoria înaintaşilor, vor fi în continuare la înălţimea nobilelor îndatoriri ce le revin. La ceas aniversar transmit tuturor pompierilor din România sincere felicitări pentru strădania mincii lor, multă sănătate, fericire şi noroc. La mulţi ani!

Secretar de Stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor Mihai Viorel FIFOR


6

Ordin de zi al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă la aniversarea Zilei Pompierilor din România

La 13 septembrie aniversăm Ziua Pompierilor din România, în amintirea unei strălucite pagini de istorie naţională: lupta eroică purtată în Dealul Spirii, cu 161 de ani în urmă, de Compania de Pompieri din Bucureşti, condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, împotriva trupelor otomane venite să înfrângă mişcarea revoluţionară de la 1848. Peste timp, curajul, devotamentul şi spiritul de sacrificiu au rămas repere permanent autentice ale pompierilor, evenimentele din istoria României fiind edificatoare în acest sens. Integraţi astăzi în Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, pompierii români se remarcă prin profesionalism în toate zonele ţării, onorând neîncetat misiunea de apărare a vieţii şi bunurilor împotriva efectelor distrugătoare ale calamităţilor, în confruntarea cu incendii, inundaţii ori alte catastrofe, făcând adesea sacrificiul suprem, punându-şi viaţa în pericol pentru a o salva pe cea a semenilor. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – I.G.S.U., instituţie de specialitate din Ministerul Administraţiei şi Internelor, face parte din forţele de protecţie ale Sistemului de Securitate şi Apărare Naţională şi asigură punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare în domeniul prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă.

Integrator al Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, I.G.S.U. coordonează acţiunile instituţiilor participante la managementul situaţiilor de urgenţă, fiind şi punct naţional de contact în relaţiile cu organizaţiile internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi în domeniu. Activităţile pompierilor vizează eficientizarea acţiunilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă, în vederea menţinerii stării de normalitate a vieţii comunităţilor umane, acordând importanţă gestionării echilibrate a riscurilor majore şi celor curente. Pentru efortul continuu şi implicarea deosebită, zi de zi, disciplina, pasiunea şi devotamentul demonstrate, pompierii români, militari şi civili deopotrivă, merită respectul, preţuirea şi stima concetăţenilor. Sărbătorirea Zilei Pompierilor din România, la 161 de ani de la bătălia din Dealul Spirii, reprezintă un emoţionant moment aniversar, care îmi oferă ocazia de a adresa tuturor pompierilor din România, din toată inima, cele mai calde felicitări, multă sănătate, putere de muncă şi succes în împlinirea nobilei şi generoasei noastre meniri. La mulţi ani!

General - locotenent Vladimir SECARĂ Inspector General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă


9 Ziua de 13 septembrie aminteşte, peste ani, despre acel moment de glorie, rămas în conştiinţa neamului românesc ca un act de curaj şi sacrificiu al pompierilor militari, pentru apărarea patriei şi a valorilor promovate de Revoluţia română de la 1848. La împlinirea a 161 de ani de la acest eveniment, apreciem eforturile deosebite pe care pompierii militari, alături de celelalte componente ce încadrează structurile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, le depun pentru modernizarea şi adaptarea la noi standarde, în conformitate cu practicile din Uniunea Europeană. Trebuie remarcat faptul că toate reuşitele pompierilor au drept fundament factorul uman care, printr-o bună pregătire profesională, dăruire şi o mobilizare exemplară a forţelor, reuşeşte să-şi ducă cu bine la capăt misiunile. În acest moment aniversar, în numele meu şi al jandarmilor din Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Timiş, adresez colegilor noştri pompieri, sincere felicitări, urări de sănătate, succes în întreaga activitate şi împliniri, atât în plan personal cât şi profesional. La mulţi ani!

General de brigadă dr. Ovidiu - Marius MIRON Inspector şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Timiş

A intrat în tradiţie ca, la 13 septembrie, să omagiem Ziua Pompierilor din România şi faptele înaintaşilor pompieri. Sărbătoarea constituie un prilej de evocare a faptelor de arme săvârşite acum 161 de ani de militarii pompieri din Bucureşti care, alături de infanteriştii Regimentului 3 şi masele revoluţionare ridicate la luptă, au scris o pagină de eroism în lupta poporului român pentru emancipare naţională şi socială. Spiritul de sacrificiu, devotamentul şi profesionalismul sunt câteva din virtuţiile de care aceşti eroi ai focului au dat dovadă în misiunile lor, virtuţi pe care vin să le salut şi în faţa cărora mă înclin cu respect. Aniversarea Zilei Pompierilor constituie un real prilej, atât pentru mine personal cât şi pentru toţi jandarmii din cadrul Grupării Mobile Timişoara, de a aduce un omagiu celor căzuţi la datorie, precum şi cele mai curate gânduri de bine, putere în muncă şi succes în tot ceea ce faceţi pentru noi, cetăţenii Timişoarei. În această zi de sărbatoare vă adresez tuturor pompierilor urări de sănătate, satisfacţii, atât în viaţa personală cât şi profesională. Să aveţi o viaţă cu împliniri nenumărate alături de cei dragi şi liniştea sufletească necesară pentru a veghea la siguranţa celorlalţi.

Colonel Alexandru SÎRCA Comandantul Grupării de Jandarmi Mobile Timişoara În acest moment aniversar, cu prilejul sărbătoririi a 161 de ani de la eroica Bătălie din Dealul Spirii – 13 Septembrie 1848, în numele Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, adresez sincere felicitări tuturor lucrătorilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” de pe teritoriul judeţului nostru, pentru efortul continuu, susţinut şi plin de profesionalism, în vederea asigurării unui climat de siguranţă pentru apărarea vieţilor omeneşti, protejarea mediului, bunurilor şi valorilor de patrimoniu sau ale cetăţenilor, în zona de vest a ţării. Totodată vă urez sănătate, prosperitate şi noi succese în activitate, având convingerea unei fructuoase colaborări între instituţiile noastre şi pentru viitor. LA MULŢI ANI!

Săndel PALADE Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş Bogata carte a tradiţiilor de luptă ale pompierilor militari cuprinde glorioase pagini. În confruntarea cu incendii devastatoare ori cu alte calamităţi, aţi făcut de multe ori dovada sacrificiului suprem, periclitându-vă viaţa pentru a o apăra pe cea a semenilor. Cu prilejul „Zilei Pompierilor din România” doresc întregului personal al instituţiei ca strădaniile să se încununeze cu îndeplinirile dorite în activitatea pe care o desfăşoară, iar puterea de muncă şi competenţa să se alăture, în mod fericit, onoarei şi demnităţii puse în serviciul cetăţenilor şi al comunităţii.

Chestor dr. Dorel ANDRAŞ Şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş Ca şi acum 161 de ani, pompierii de astăzi, militari sau civili, sunt mereu prezenţi acolo unde e nevoie de ei: dezastre naturale devastatoare, catastrofe de orice fel. Intervenţiile lor curajoase accentuează ideea că simplitatea, spiritul de sacrificiu şi curajul fac dintr-un om obişnuit, unul de excepţie. Ziua de 13 septembrie, Ziua Pompierilor din România, cinsteşte acest om de excepţie. Pentru spiritul de sacrificiu şi îndârjirea în muncă, curajul de care dau dovadă în situaţii de urgenţă, în numele Direcţiei Apelor Banat şi al meu personal, le adresez pompierilor din judeţul Timiş cele mai alese felicitări, urări de sănătate, mult noroc în acţiunile lor deosebite şi riscante, puse în folosul societăţii româneşti. La mulţi ani!

Titu BOJIN Directorul Direcţiei Apelor Banat


10

11

Momente de grea încercare din istoria pompierilor timişeni Timpuri vechi, timpuri noi. Alţi oameni, aceleaşi evenimente. Şi dacă vremurile se schimbă, problemele devin mai complexe. De-a lungul timpului, pompierii timişeni au avut parte de momente de grea încercare, din ce în ce mai dificile, odată cu evoluţia tehnologică şi diversificarea naturii materialelor incendiate. Dintre toate incendiile ce şi-au lăsat amprenta asupra judeţului Timiş, unele rămân şi astăzi vii în amintirea noastră: 26.02.1959 – Întreprinderea de plante medicinale „Vitamina” din Timişoara arde din temelii; pentru stingerea incendiului, Compania de Pază contra Incendiilor Timişoara intervine cu 4 autospeciale. 24.03.1960 – Întreprinderea de Industrie Locală Lugoj este cuprinsă de fl ă c ă r i ; Compania de Pază contra Incendiilor Lugoj acţionează cu 4 autospeciale. 25.01.1964 – I n c e n d i u puternic la rampa de descărcare a produselor petroliere din gara Timişoara; 9 autospeciale ale Companiei de Pază contra Incendiilor Timişoara intervin pentru lichidarea focarului. 19.01.1965 – Filiala Timişoara a Arhivelor Statului arde mocnit. Companiile 1 şi 2 de Pompieri Timişoara intervin de urgenţă cu 7 autospeciale. 20.02.1968 - Incendiu la magaziile „Agrosem” Timişoara, lichidat prin intervenţia a cinci autospeciale ale Companiei de Pază contra Incendiilor Timişoara. 09.11.1969 - Spitalul C.F.R. Timişoara este cuprins de flăcări; acţionează ambele subunităţi din Timişoara, cu un efectiv de 8 autospeciale. 02.10.1975 – Pericol de explozie la Staţia de îmbuteliere a gazelor lichefiate din Timişoara; Companiile 1 şi 2 de Pompieri Timişoara şi formaţiile Civile de pompieri din zonă ţin piept focului cu 9 autospeciale. 23.04.1985 - Are loc un incendiu la Sonda de gaz

nr. 103 Calacea. 6 autospeciale intervin pentru lichidarea incendiului şi limitarea pagubelor. Decembrie 1989 – Peste 60 de incendii cuprind municipiul Timişoara, odată cu acţiunile de incendiere de la Revoluţie. 09.06.1992 – Două cisterne cu benzină din staţia C.F.R. Timişoara Sud iau foc; Companiile 1 şi 2 de Pompieri Timişoara intervin cu 10 autospeciale; li se alătură şi alte 4 formaţiuni civile de pompieri.

10.11.1993 - Incendiu la instalaţia de maturare aparţinând de S.C. „Azur” S.A. Timişoara; au acţionat 4 formaţii civile de pompieri şi Companiile 1 şi 2 de Pompieri Timişoara cu 10 autospeciale. 17.11.1997 - Izbucneşte un puternic incendiu la Sonda nr. 2 Lovrin; flăcările sunt stinse cu ajutorul a 8 autospeciale de intervenţie, aparţinând celor 2 detaşamente din municipiul Timişoara. 26.08.1999 Fabrica de scaune din Peciu Nou, S.C. „Plapaf ” S.A., este ameninţată de flăcări; pompierii folosesc 10 autospeciale şi solicită sprijinul a 3 formaţiuni civile de pompieri. 09.06.2000 - Incendiu de amploare la Centrul de Plasament nr. 2 al Agenţiei Naţionale de Protecţia Copilului din Timişoara; forţele Detaşamentului de Pompieri Timişoara şi S.I.A.M.U.D. au intervenit pentru salvarea şi evacuarea a 105 copii şi a unor bunuri materiale de ordinul sutelor de milioane de lei. 17.11.2000 – Garda de intervenţie Făget, Detaşamentul de Pompieri Lugoj, Staţia de Pompieri Buziaş şi Detaşamentele de Pompieri 1 şi 2 Timişoara intervin la un incendiu devastator, care cuprinde fondul forestier al Ocolului Silvic Coşava; în sprijinul pompierilor vin forţe ale Centrului de Instrucţie Jandarmi Lugoj, 200 de militari în termen de la U.M. 01428 Lugoj, angajaţi ai Ocolului Silvic Coşava, cetăţeni din comunele învecinate. Incendiul a fost stins abia după cinci zile de eforturi continue.

09.03.2002 – Peste 70 ha de vegetaţie uscată, păşune împădurită şi litieră, din zona localităţilor Surduc, Drinova, Botineşti, Fârdea, sunt cuprinse de flăcări. 26.06.2007 – Se produce un p u t e r n i c incendiu la laboratorul de chimie al Facultăţii de Chimie din c a d r u l Universităţii Politehnica din Timişoara; la intervenţie au participat 4 autospeciale şi 1 autoscară mecanică şi au fost evacuate 60 de persoane. 26.09.2007 – Un puternic incendiu cuprinde sediul S.C. „ROMTELECOM” S.A. din municipiul Timişoara; flăcările mistuie două birouri de la etajul trei al clădirii, cu pericol de propagare, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, la centralele automate analogice; pompierii acţionează în condiţii de fum şi gaze toxice, cu pericol de explozie şi prăbuşire a unor elemente de construcţie; câţiva pompieri suferă leziuni uşoare; incendiul este lichidat în două ore.

14.08.2008 – Timp de o săptămână unitatea este angrenată în acţiunea de supraveghere a incineratoarelor pentru arderea porcilor infestaţi cu pestă porcină, la fermele aparţinând S.C. „SMITHFIELD” S.R.L.. 18.12.2008 - Două persoane decedate şi trei grav rănite, în urma unei explozii, urmate de incendiu, la un imobil de pe strada Iuliu Maniu din Timişoara;

casa s-a prăbuşit din temelii, din cauza unui arc electric, care a iniţiat explozia.

28.02.2009 - Pompierii militari intervin pe aeroportul internaţional Traian Vuia din Timişoara p e n t r u asigurarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, la o aeronavă care p r e z e n t a probleme de aterizare; se intervine cu 9 autospeciale de stingere, 10 ambulanţe SMURD şi două autospeciale de descarcerare; aterizarea se face pe un covor de spumă de aproximativ 500m lungime, 25m lăţime, 15-20cm grosime, fără incidente; nu se produc scântei şi aeronava nu ia foc. 23.05.2009 – O hală de producţie vopseluri şi materiale plastice, cu o suprafaţă de peste 1500 m2 arde din temelii; în interior se află 7 butelii, din care una explodează; după mai bine de 6 ore de trudă, pompierii lichidează incendiul, fără să existe victime. Deşi şirul evenimentelor este mult mai complex, nu au putut fi cuprinse, în câteva rânduri, toate momentele de grea încercare din istoria judeţului. Şi în viitor, indiferent de incendiile care se vor produce, pompierii timişeni vor fi oricând gata de acţiune, făcând faţă, cu curaj şi profesionalism, tuturor provocărilor. De ziua voastră, la mulţi ani, luptători ai focului!

Colonel (r) Alexandru CIOBOTARU Sergent major Paulina Eliza GREBLĂ


12

Stingerea incendiilor la aeronave Exploatarea zborurilor, pe orice vreme, în condiţii de siguranţă, impune o anumită strategie în ceea ce priveşte prevenirea şi stingerea incendiilor. Aceasta prevede, pe de o parte, organizarea serviciilor private pentru situaţii de urgenţă de pe aeroporturi cu privire la evacuarea necesarului de personal, dotarea cu mijloace şi instalaţii de alarmare şi conducere a intervenţiei şi asigurarea necesarului de substanţe stingătoare; pe de altă parte, coordonarea tuturor forţelor pentru gestionarea unui eveniment major de pe un aeroport sau în afara acestuia. Intervenţiile pentru salvarea pasagerilor şi stingerea incendiilor la aeronave se execută într-un ansamblu de particularităţi determinate de: • necesitatea asigurării informaţiilor asupra locului accidentului şi a altor detalii esenţiale asupra organizării şi conducerii acţiunii; • asigurarea pistei de aterizare şi a zonei în care va fi dirijată aeronava; • alarmarea tuturor forţelor, conform planului mic de intervenţie, dând referinţă locul accidentului, punctul de întâlnire, zona de aşteptare, inclusiv locul de intrare prin aeroport şi pista care va fi folosită. Asigurarea pistelor de aterizare se realizează cu un covor de spumă, în scopul uşurării aterizării avioanelor cu defecţiuni la trenul de aterizare. Particularitatea intervenţiilor la o aeronavă este controlul incendiul în zona critică a acestuia, pentru a împiedica orice situaţie de extindere a focului, în scopul evacuării pasagerilor. Înainte de a se trece la precizarea tacticii care se va aplica în operaţiunile de salvare va fi necesar să se stabilească operativ activităţile de la exteriorul avionului şi anume: • acoperirea combustibilului care a udat zonele de lângă avion; • stingerea focarelor izolate; • pregătirea personalului şi a echipamentului de salvare; • iluminarea locului pe unde se va face evacuarea pasagerilor din avion; • aducerea pasagerilor într-o zonă de siguranţă. În timp ce salvarea tuturor pasagerilor poate fi considerată ca obiectiv principal, cerinţa generală a intervenţiei este de a crea condiţii în care să fie posibilă supravieţuirea şi în care să se poată desfăşura operaţiunile

de salvare. Din acest motiv, este esenţial să se înceapă operaţiunile de stingere înainte de a încerca salvarea vreunei persoane, deoarece imposibilitatea de a stinge focul şi a crea o zonă de siguranţă cu zone necontaminate de combustibil poate periclita viaţa oamenilor. Pe timpul acţiunii de salvare, după punerea sub control a incendiului se vor respecta următoarele: • intrarea echipelor de salvare, fiecare formată de obicei din doi oameni, pentru a ajuta pasagerii din avion. Aceştia trebuie să fie echipaţi şi dotaţi pentru efectuarea operaţiunilor de descarcerare şi acordarea ajutorului medical de urgenţă; • asigurarea unor mijloace de stingere în interiorul avionului, care să stingă, ori să răcească cabina sau zone aprinse din interior; • asigurarea echipamentului de ventilaţie şi iluminat în interiorul avionului. Pentru stingerea incendiilor se va acţiona: • în cazul incendiilor de capitonaje sau alţi combustibili solizi folosind apa pulverizată; • pentru frâne incluse şi incendii de roţi folosind pulberile stingătoare, acţionând din faţă sau din spate şi niciodată din lateral. Nu se vor folosi jeturi de apă şi CO2, o răcire prea rapidă a unei roţi poate produce cedarea prin explozie a acesteia. Se poate folosi orice agent de stingere numai în cazul în care roţile sunt dezumflate. • în cazul motoarelor cu turbină sau piston, incendiile produse la camerele de ardere sau la gondole, intervenţia se realizează cu pulberi stingătoare, halogeni sau CO2. Apa ori spuma se foloseşte extern pentru a păstra reci structurile adiacente avioanelor. Spuma se poate folosi la admisia sau evacuarea motoarelor cu turbină numai dacă controlul nu poate fi asigurat cu alţi agenţi şi incendiul ameninţă să se extindă. Personalul care intervine la astfel de incendii trebuie să stea la cel puţin 7m de admisia unui motor cu turbină funcţionând, pentru a evita să fie aspirat şi la 45m de partea din spate spre a evita arsurile cu aerul suflat; • pentru fuselaj şi aripi se folosesc toate tipurile de substanţe în raport de locul de manifestare a incendiului.

Colonel Gheorghe CÎMPEANU Împuternicit prim – adjunct al inspectorului şef


13

Fenomene meteo periculoase

Regiunea Banatului este formată dintr-o zonă muntoasă, acoperită de păduri şi păşuni întinse, o zonă colinară în centru şi o zonă joasă de câmpie, în partea de vest. Cu un asemenea relief, clima regiunii este mai blândă decât cea din restul ţării şi mai uniformă în variaţiile sezoniere. Cu toate acestea, regiunea Banatului nu se lasă ocolită de fenomenele meteo periculoase, acestea manifestându-se cu frecvenţă şi variaţie pe tot parcursul anului.

• Să stingă focul în sobe; • Să pregătească beciurile şi subsolurile, pentru a putea fi folosite

Canicula Canicula este un fenomen frecvent întâlnit în vestul ţării, determinat de încălzirea atmosferei şi reducerea cantităţilor de precipitaţii. Canicula şi fenomenele asociate ei, aridizarea şi deşertificarea, reprezintă o mare problemă pentru populaţie, animale şi mediu. Ea poate cauza dezastre naturale, în special incendii de pădure. În asemenea condiţii, populaţia trebuie să ia următoarele măsuri: • Să evite expunerea prelungită la soare, în special în orele de vârf; • Să regleze temperatura din spaţiile închise cu 5 grade mai puţin decât temperatura ambientală; • Să folosească pălării de soare, haine lejere şi ample, din fibre naturale, de culori deschise; • Să consume zilnic între 1,5 – 2 litri de lichide, fără a aştepta să apară senzaţia de sete; • Să se evite consumul de alcool (inclusiv bere sau vin), deoarece acesta favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii; • Să evite băuturile cu conţinut ridicat de cofeină (cafea, ceai, cola) sau de zahăr (sucuri carbogazoase); • Să consume fructe, legume proaspete şi iaurt; • Să evite activităţile în exterior, care necesită un consum mare de energie; • Să manifeste atenţie faţă de persoanele dependente (copii, vârstnici, persoane cu dezabilităţi), oferindu-le, în mod regulat, lichide; • Să închidă ferestrele expuse la soare şi să tragă jaluzelele şi/sau draperiile, pe timpul zilei; • Să deschidă ferestrele seara târziu, noaptea şi dimineaţa devreme, provocând curenţi de aer; • Să reducă folosirea luminii artificiale şi a aparatelor electro-casnice.

Înzăpezirile Deşi schimbările climatice din ultimii ani au determinat o creştere bruscă a temperaturii medii anuale la nivel naţional, uneori zăpezile ridică mari probleme autorităţilor locale şi cetăţenilor. Înzăpezirile sunt căderi masive de zăpadă, care pun în dificultate populaţia, prin blocarea căilor de acces şi oprirea serviciilor. În asemenea condiţii, populaţia trebuie să ia următoarele măsuri: • Să se informeze asupra condiţiilor meteo folosind radioul şi televizorul; • Să rămână, pe cât posibil, în adăposturi; • Să circule doar dacă este necesar şi numai în timpul zilei şi pe şoselele principale; • Să aibă asupra lor unelte de deszăpezire (lanţuri pentru zăpadă, lopeţi, răzuitoare, cablu de remorcare, benzină de rezervă etc.); • Să păstreze la îndemână uneltele pentru degajarea zăpezii; • Să pregătească mijloace de iluminat independente de reţeaua electrică; • Să evite suprasolicitarea.

Furtunile Deseori, după lungi perioade de caniculă, atmosfera încărcată determină apariţia furtunilor. Furtunile sunt fenomene rezultate din mişcarea rapidă şi puternică, cu forţă distrugătoare şi de lungă durată, a aerului. După pagubele pricinuite, pot fi comparate cu cutremurul de pământ. Furtunile distrug clădiri durabile, demolează construcţii uşoare, stâlpi de înaltă tensiune sau de comunicaţii, rup şi smulg copaci din rădăcini, scufundă vase, deteriorează magistrale auto, căi ferate. În asemenea condiţii, populaţia trebuie să ia următoarele măsuri: • Să deconecteze energia electrică; • Să închidă bine uşile, geamurile (pot fi protejate chiar cu scânduri) şi orificiile de ventilare;

în situaţii de urgenţă;

• Să rămână adăpostiţi în clădiri, pentru a nu se răni; • Să păstreze distanţa faţă de obiectele metalice, de stâlpii de tensiune şi de paratrăsnete;

• Să rămână calmi şi să acţioneze conştient, împiedicându-i pe alţii de la gesturi disperate.

Viscolul Viscolul este o cădere masivă de zăpadă, însoţită de vânturi puternice care împrăştie zăpada. Viscolul poate dura de la câteva ore la mai multe zile şi poate afecta regiuni întinse. Viscolul este însoţit de temperaturi scăzute, ceea ce duce la reducerea vizibilităţii. Efectele viscolului, cum sunt temperaturile extrem de scăzute şi depunerile de zăpadă, pot produce condiţii de risc pentru oamenii din zona afectată. În asemenea condiţii, populaţia trebuie să ia următoarele măsuri: • Să folosească echipament de curăţire a zăpezii; • Să folosească materiale antiderapante; • Să deţină rezerve de alimente şi de combustibil pentru încălzire (sursele de combustibil obişnuit ar putea fi oprite sau închise); • Să folosească îmbrăcăminte şi încălţăminte călduroasă; • Să evite vorbitul în aer liber, pentru a proteja plămânii de aerul rece; • Să evite suprasolicitarea. Indiferent de gravitatea situaţiei de urgenţă, cetăţenii trebuie să îşi păstreze calmul şi încrederea în profesionalismul forţelor de intervenţie, special pregătite pentru a gestiona orice tip de calamităţi.

Adjunctul inspectorului şef Colonel Ioan CIONTOŞ


14

Nu ignora amănuntele!

Sâmbătă, 23 mai 2009, ora 21.10. Sirenele maşinilor de intervenţie se auzeau pe străzile oraşului; pompierii militari au fost solicitaţi pentru lichidarea unui incendiu izbucnit la o hală de producţie. Locaţia se afla la marginea oraşului, în imediata apropiere a podului din calea Şagului, pe o stradă puţin circulată. La faţa locului, un fum dens şi înecăcios a împânzit văzduhul. Pompierii au evacuat urgent locuitorii din zonă şi au creat un dispozitiv de protecţie pentru a împiedica propagarea focului la casele şi obiectivele învecinate. Aceştia urmau să se confrunte şi cu alte dificultăţi: porţile metalice ale halei erau încuiate, iar în faţa halei era parcat un tir, care bloca accesul. Parcă se dezlănţuise iadul: flăcări înalte, fum negru şi toxic, căldură năucitoare... Pe o suprafaţă de 1200 m2 ardeau cantităţi imense de materiale combustibile: cauciuc, polistiren, poliuretan şi alte materii prime şi produse finite. În interior, 6 butelii G.P.L. şi 2 butelii de acetilenă puteau să explodeze în orice moment, punând în pericol viaţa salvatorilor. Evident, provocarea era foarte mare pentru pompierii timişeni (7 ofiţeri şi 44 subofiţeri) sosiţi la faţa locului cu 2 autospeciale de serviciu, 8 autospeciale de lucru cu apă şi spumă, 2 autospeciale de intervenţie şi salvare de la înălţime şi 2 ambulanţe. Lipsa de vizibilitate, cauzată de fum şi de întunericul

nopţii, precum şi lipsa surselor de apă, au sporit dificultatea intervenţiei. În sprijinul pompierilor militari au venit de urgenţă poliţişti, jandarmi precum şi pompierii societăţii Colterm. După mai bine de şase ore de trudă, pompierii au reuşit să lichideze incendiul, fără să existe victime. Pierderile agentului economic au fost însă foarte mari, aproximativ 250.000 euro. Acest eveniment putea fi prevenit dacă se ţinea cont de câteva recomandări. După încetarea oricărei activităţi în hală, se putea decupla curentul electric de la un întrerupător general. Cu o investiţie minimă, era posibilă montarea unor detectoare de fum, ce pot aduce beneficii majore în astfel de situaţii. O ultimă recomandare, ce nu implica niciun cost, este de a nu lăsa aparate electrice sub tensiune. Acest incendiu de proporţii a fost provocat de o situaţie banală: monitorul unui calculator a fost lăsat în stand-by... Trebuie cunoscut faptul că aproape 40% din incendiile produse în prima jumătate a anului 2009 s-au produs ca urmare a sistemelor şi instalaţiilor electrice defecte sau lăsate nesupravegheate. De aceea, pentru a evita astfel de situaţii, este important să nu ignorăm amănuntele! Maior Daniela LUP


15

Un salvator pe scena vieţii Cu un sunet aproape metalic, uşile ambulanţei S.M.U.R.D. se deschid. În interior, îmbrăcat în uniformă roşie, apare paramedicul. Pentru moment totul este liniştit. Însă, atunci când munca lui începe, se aşteaptă să străbată străzile oraşului pentru încă o tură de 24 de ore sau poate chiar 25. Nu va lăsă niciodată un pacient la sfârşitul orelor de program, zicând: „În regulă, sunt liber! Am plecat!”. Pentru el primează viaţa. Omul în suferinţă este mai presus de propria persoană. Este aproape ora 10.00 ... Cod roşu! Este ceva important? Stop cardio-respirator! Într-un minut părăseşte unitatea. Pe drum îşi face scenariul intervenţiei, iar când ajunge la faţa locului, întotdeauna primul, nu este niciodată luat prin surprindere. Încă o viaţă salvată. O altă solicitare este transmisă prin staţie... Un copil căzut de la etaj. Nu se lasă copleşit de situaţie, fiind conştient că dacă o face, va produce panică în jurul lui. Ştie că micuţul aşteaptă totul de la salvator. Poate şi el este părinte... Este târziu... în negura nopţii se întoarce la bază, rămânând în aşteptare

Înainte de a deveni paramedic, a avut, poate, o altă meserie: lăcătuş, inginer, mecanic, jurist, electronist etc., dar destinul său a fost altul; neajunsurile financiare, neîmplinirile profesionale sau pur şi simplu dorinţa de a-şi ajuta semenii l-au orientat spre ceea ce este astăzi. După angajare a urmat o pregătire şi un instructaj pe aparatură medicală. A fost format în acordarea primului ajutor de bază fără echipamente, evaluarea stării pacientului, aplicarea diferitelor manevre şi proceduri de salvare a vieţii (manevra Heimlich, masajul cardiac extern, hemostaza prin pansament compresiv, defibrilarea semiautomată, administrarea de oxigen) şi folosirea aparaturii medicale

de specialitate din ambulanţă. Sună complicat, nu?... Dar este meseria lui. Şi nu este nimic mai grozav decât să readucă pe cineva la viaţă. Este un sentiment fantastic! Cel mai profund din lume! De multe ori reuşeşte, iar atunci când nu reuşeşte are liniştea sufletească că a dat tot ce a putut. Cazurile sunt numeroase, de multe ori urgenţe majore. Nimic nu este mai dezamăgitor decât fuga de la locul solicitării, anunţurile eronate sau un caz ce necesită tratament minor. Mulţi consideră ambulanţa S.M.U.R.D. un mijloc de transport către spital. Dar chiar este într-adevăr nevoie? Pentru o plagă minoră la deget, pentru o arsură de gradul I? În acest timp poate interveni un alt caz, la care prezenţa paramedicului este imperios necesară. Poate paramedicul să renunţe la cei dintâi pacienţi? Nu. El trebuie să fie un bun profesionist. Vo r b e ş t e adesea despre experienţele sale, dintre care unele nu pot fi uitate, îl urmăresc mereu. Sute de vieţi sunt salvate miraculos prin munca lui. Cum este un paramedic? Care este senzaţia de a fi primul la locul accidentului? Cine este acest dependent de adrenalină? Prin ochii lui îi vei descoperi munca: dură, palpitantă, presantă. Preţul greşelilor este foarte ridicat, însă salvarea de vieţi este mai presus de orice recompensă oferită de altă meserie! Aceasta este rolul său, un salvator pe scena vieţii!

Plutonier dr. Ioana – Codruţa PEICA


16

Patrimoniul construit şi natural al României Dezvoltarea economică şi globalizarea au determinat marginalizarea şi dispariţia treptată a credinţelor şi tradiţiilor multor comunităţi. Acest lucru înseamnă dispariţia memoriei şi a identităţii culturale a cetăţenilor români şi, în consecinţă, incapacitatea de a transmite această moştenire

parcul oraşului), datată între anii 1811 - 1870. Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile cu valoare culturală sunt monumente istorice. Primăria are obligaţia să le inscripţioneze, conform Legii 422/2001, art. 18; conform prevederilor Ordinului nr. 2237 din 27 aprilie

generaţiilor următoare. În plus, au apărut agresiuni noi la adresa patrimoniului construit şi a monumentelor istorice, concretizate, pe de o parte, prin abandonarea construcţiilor sau, şi mai grav, prin distrugerea fondului construit prin incendiere şi demolare, spre a conferi terenului o altă utilizare. Judeţul Timiş dispune de o bogată moştenire culturală, care însă nu va dăinui peste ani, deoarece multe dintre monumentele istorice au fost abandonate. Un exemplu grăitor este Castelul contelui de Mercy, din satul Carani, comuna Sânandrei. Acest monument, datat între anii 1733 - 1734 se află, începând cu anul 1991, în proprietatea S.C. Aton Transilvania S.R.L.. Aflat într-o stare avansată de degradare, cu multe fisuri în structura de rezistenţă, castelul este folosit drept depozit pentru diferite materiale vechi. Operatorul economic nu a dorit să investească în renovarea clădirii susţinând că au fost forţaţi să o preia drept monument istoric, odată cu cumpărarea terenului; că expertiza este foarte costisitoare şi investiţia inutilă, deoarece nu ar avea beneficii directe de pe urma ei; şi că vor să declaseze castelul ca şi monument istoric. În aceeaşi situaţie se află şi biserica romano – catolică din satul Bobda, comuna Cenei, datată din anul 1860, proprietate a Episcopiei romano - catolice. Deşi clasificată drept monument istoric, clădirea este scoasă din uz de aproximativ 15 ani, din lipsă de enoriaşi. Episcopia romano – catolică nu dispune de fonduri de investiţie pentru reamenajarea bisericii, însă nici nu a aprobat transferul clădirii spre un alt cult religios. Din lipsă de fonduri nu a fost reamenajat nici Ansamblul de arhitectură din parcul oraşului Buziaş (Colonada din

2004, siglele şi inscripţionările trebuie să fie din tablă emailată (alb 100% şi maron pantone 291C 100%) sau, după caz, din alte materiale durabile, rezistente la intemperii: piatră, marmură, metal prelucrat, plexiglas şi altele asemenea. Totodată, teoretic, proprietarul trebuie să primească din partea Direcţiei judeţene de culte, cultură şi patrimoniu cultural „Condiţiile de utilizare, de exploatare şi întreţinere ale monumentului istoric”. Aceste condiţii sunt întocmite de către specialiştii serviciilor Monumente istorice din cadrul Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţean. Documentul nu a fost însă întocmit până în prezent, pentru niciun monument istoric, din lipsă de fonduri şi de personal. Prin urmare, din cele 333 de monumente istorice de pe raza judeţului Timiş, doar trei administraţii publice au reuşit să respecte Legea nr. 422 din 18 iulie 2001, fiind inscripţionate doar obiectivele din municipiul Lugoj, oraşul Ciacova şi comuna Sânandrei. Sesizând necesitatea implicării active în demersul pentru salvarea valorilor culturale naţionale sau de interes internaţional, pe considerentul că prevenirea situaţiilor de urgenţă este o componentă principală a protejării monumentelor istorice, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a organizat o sesiune de pregătire a ofiţerilor desemnaţi cu gestionarea problematicii protecţiei monumentelor istorice. Suprapunerea riscurilor naturale, economice şi antropice, la care se adaugă discrepanţa dintre nevoile de fonduri de conservare şi bugetele publice alocate, face ca, din punctul de vedere al protejării monumentelor istorice, România să fie o „ţară defavorizată”.

Căpitan inginer Florin POTARNICHIE


17

Cutremurul - răbufnirea pământului

În evoluţia sa, societatea a fost deseori afectată de efectele majore ale unor fenomene naturale care, apărute prin surprindere, au creat un volum mare de victime omeneşti şi distrugeri de bunuri şi valori materiale. Dintre acestea, cutremurele de pământ ocupă, detaşat, primul loc, prin urmările lor dezastruoase. Cutremurele de pământ, numite şi seisme, sunt zguduiri bruşte şi de foarte scurtă durată ale unor porţiuni din scoarţa (crusta) terestră. Cauzele interne sunt cele mai frecvente, mişcarea plăcilor tectonice reprezentând principala cauză a producerii seismelor, pe lângă vulcanism şi alte prăbuşiri de strate. În cazul mişcărilor convergente a două plăci tectonice şi mai ales în procesele de subducţie, se creează tensiuni enorme. Când se produce detensionarea, au loc cutremurele de pământ. Energia care se eliberează brusc generează unde care se propagă radial în toate direcţiile ajungând şi la suprafaţa pământului. Aceste unde se asemenea, cu ocazia controalelor de prevenire se organizează exerciţii de propagă cu diferite viteze, în funcţie de caracteristicile geologice ale alarmare publică în caz de seism şi sunt popularizate măsuri şi reguli de mediului. Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială (în realitate comportare atât pe timpul cutremurului cât şi în perioada post cutremur. există o zonă de fracturare) se numeşte focar sau hipocentru, iar punctul situat la suprafaţa pământului, pe verticala focarului, poartă denumirea Măsuri de pregătire a locuinţei în caz de cutremur: • evitaţi aglomerarea spaţiilor în care vă petreceţi multe ore cu de epicentrul cutremurului. Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului familia; se obţine pe baza prelucrării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu aparatură specifică. • asiguraţi piesele grele de mobilier suprapuse şi înalte, prin Magnitudinea este o mărime determinată prin calcul, pe baza unor prindere de un perete sau de o grindă solidă, mai ales dacă locuiţi măsurători ale semnalului seismic înregistrat pe durata unui anumit la etajele superioare unde oscilaţiile sunt mai puternice; cutremur şi este exprimată numeric. • amplasaţi aparatele casnice mai grele sau cele pe rotile (ex. Intensitatea este o măsură a severităţii mişcării terenului, pe baza maşini de spălat, frigidere, etc.), astfel încât să nu se afle în evaluării mărimii efectelor observate într-o zonă de întindere redusă vecinătatea ieşirilor din încăperi sau apartament, spre a nu bloca asupra mediului natural, construcţiilor, obiectelor din interiorul acestora accesul, prin deplasare, în cazul unui seism; şi ocupanţilor. • asiguraţi uşile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilaţii, astfel încât deplasarea veselei depozitate să nu producă accidente; Caracteristicile cutremurelor produse pe teritoriul României: • procuraţi şi amplasaţi în locuinţă cel puţin un extinctor, Pe teritoriul României se manifestă, în funcţie de adâncime, mai multe depozitat într-un loc cunoscut şi accesibil în orice moment, lângă categorii de cutremure: sursele potenţiale de incendiu şi exersaţi modalitatea în care se • superficiale - hipocentrul se situează la o adâncime cuprinsă între utilizează. 0 şi 5 km de la suprafaţa pământului; • crustale sau normale - hipocentrul se situează la o adâncime Măsuri privind pregătirea individuală şi a familiei pentru a face cuprinsă între 5 şi 30 km de la suprafaţa pământului, ajungând faţă unui seism se referă la: până la 60 km în zona Vrancea; • protecţia în locuinţă, prin cunoaşterea locurilor de adăpostire • intermediare - hipocentrul se situează la o adâncime cuprinsă pentru protecţie în timpul seismului, cum ar fi: tocul uşii, o zonă între 60-70 km şi 100-220 km de la suprafaţa pământului, depărtată de ferestre, lângă un perete structural rezistent, locul de specifice numai zonei Vrancea. sub o grindă, masă ori un birou sub care se poate intra uşor; Cele mai puternice şi care afectează o arie întinsă sunt cutremurele de această recomandare implică o cunoaştere în prealabil a acelor tip intermediar, localizate la curbura munţilor Carpaţi, în zona Vrancea. elemente rezistente, apelând şi la sfaturile unui specialist atestat; Cutremurele intermediare produse la această adâncime, cu magnitudini • protecţia individuală şi de grup (familie), prin cunoaşterea M de peste 7 (pe scara Richter) pot să conducă la intensităţi seismice de regulilor de comportare raţională în caz de cutremur sau în cazul VII-VIII grade pe scara MSK, pe o arie de peste o treime din teritoriul unei alunecări de teren; ţării, fiind un factor major de risc. Astfel de seisme sunt resimţite şi la • protecţia în clădire, prin cunoaşterea locului de amplasare a mari distanţe (Moscova, St. Petersburg, Atena, Istanbul). comutatoarelor, siguranţelor robinetelor generale şi locale pentru Cutremurul care a afectat cel mai grav ţara noastră a fost cel din 4 electricitate, apă şi gaze şi modul lor de manevrare, astfel încât, la martie 1977, care a provocat 1.500 de morţi, 11.275 de răniţi, 760 nevoie, după seism, să poată fi luate măsurile minime de unităţi economice distruse sau scoase din funcţiune, peste 230.000 de intervenţie de urgenţă (închidere/deschidere); locuinţe şi clădiri avariate. • populaţia trebuie să rămână în locuinţe, departe de ferestrele A doua zonă seismică este cu siguranţă Banatul. Cutremurele care se pot sparge şi pot produce accidente, trebuie să se înregistrate aici se deosebesc de cele din Vrancea prin faptul că sunt total adăpostească sub o grindă, un toc de uşă solid, sub un birou sau o imprevizibile, adâncimea focarelor este mică, aria pe care sunt simţite masă care sunt cunoscute de dinainte ca fiind suficient de efectele seismului nu depăşeşte 15-20 de km, iar atenuarea efectelor rezistente; acestea pot feri oamenii de căderea diverselor obiecte; produse la suprafaţă este foarte mare. Un rol important îl are solul de • protecţia prin întindere la podea, lângă un perete solid, pe natură sedimentară, necompactată, care nu permite acumularea de genunchi şi coate, cu faţa în jos, cu capul protejat cu mâinile, sub energii foarte mari, astfel încât, teoretic, în Banat nu se va putea genera tocul uşii (care este într-adevăr solid şi eficient, numai în clădirile un seism distrugător. de zidărie) sau într-o zonă sigură, dar şi îndepărtată de pereţi Pentru a evita sau reduce pierderile de vieţi omeneşti în caz de exteriori care se pot desprinde sau ferestre care se pot sparge. cutremur, populaţia are nevoie de o pregătire în acest sens, începând cu primele noţiuni din anii de şcoală şi continuând cu participarea la Întrucât mişcarea seismică este un eveniment a cărui producere nu poate fi anticipată şi ne ia întotdeauna prin surprindere, este necesar să acţiuni concrete de comportare şi intervenţie în caz de dezastre. Astfel, inspectoratele judeţene asigură, la nivelul fiecărei unităţi ne luăm toate măsurile de precauţie, să ne informăm şi să dovedim administrativ-teritoriale, instituţie şi operator economic din zona de risc, receptivitate şi seriozitate în abordarea acestui fenomen, astfel încât, întocmirea planurilor de intervenţie în caz de seism, care cuprind măsuri de într-o situaţie reală, măsurile şi activităţile întreprinse în acest sens să-şi protecţie şi intervenţie specifice fiecărui nivel de execuţie, obligaţii ale dovedească eficienţa prin salvarea sau reducerea pierderilor de vieţi factorilor de decizie şi reguli de comportare pentru salariaţi şi populaţie. De omeneşti şi limitarea producerii unor pagube materiale majore.

Lucrare sinteză a broşurii Consolidează-ţi căminul! Protejează-ţi familia!, Publicaţie editată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor 2007 Căpitan Mihai RĂDULESCU


18

Metodica exerciţiilor de alarmare

În noaptea de 15 septembrie 2008, o furtună cu vânt puternic afectează comuna Săcălaz şi împrejurimile acesteia, fără să provoace victime în rândul cetăţenilor, însă cauzând pagube materiale însemnate. Urmările furtunii: 10 case decopertate, 8 maşini grav avariate, 18 copaci smulşi din pământ, circulaţia pe ieşirea dinspre localitatea Beregsău Mare temporar blocată. Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă Săcălaz se întruneşte de urgenţă pentru a limita şi înlătura urmările specifice fenomenelor meteo de tip furtună. Aceasta nu este o situaţie reală! Este doar scenariul unui exerciţiu de alarmare, care urmăreşte verificarea nivelului de pregătire a structurilor cu atribuţii în managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi a stării de operativitate a mijloacelor tehnice. Exerciţiul se organizează şi execută de către comitetul pentru situaţii de urgenţă, serviciile private şi voluntare pentru situaţii de urgenţă, echipele de intervenţie ale instituţiilor cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă, centrele operative, operatorii economici clasificaţi sursă de risc, în cooperare cu structuri ale serviciilor profesioniste. Elementele definitorii ale exerciţiului sunt: TEMA - cuprinde un ansamblu de forme şi procedee ale acţiunilor ce urmează a fi desfăşurate, într-o concepţie unitară, în funcţie de evoluţia parametrilor riscurilor şi efectelor acestora asupra populaţiei şi bunurilor materiale. OBIECTIVUL - perfecţionarea capacităţii de analiză, sinteză şi luare a deciziei de către structurile abilitate în scopul prevenirii populaţiei, limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţelor dezastrului în toate cele trei faze (înainte de producere, pe timpul producerii şi în perioada de restabilire a stării de normalitate). SCOPUL - scopul exerciţiului îl constituie pregătirea, antrenarea, perfecţionarea, şi verificarea capacităţii de conducere a structurilor cu atribuţii în managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi a modului de planificare şi desfăşurare a acţiunilor specifice, potrivit competenţelor, de către unităţile şi subunităţile I.G.S.U., independent sau întrunit, pe baza unor scenarii posibile. LOCUL - exerciţiul se desfăşoară, de regulă, în sediile comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi locale, în raioane/zone aparţinând operatorilor economici sursă de risc, localităţi, puncte de comandă sau dispecerate etc. PARTICIPANŢI - se nominalizează de conducerea exerciţiului în raport cu locul, rolul şi misiunile structurilor, tema, obiectivul şi scopurile urmărite, locul de desfăşurare şi tipul acestuia. Efectivele, echiparea şi dotarea vor fi corespunzătoare statelor de organizare şi/sau deciziilor de constituire, precum şi în conformitate cu normele de înzestrare.

FORMELE EXERCIŢIILOR - cu acţiune simplă (în situaţia în care se joacă dezastre naturale, tehnologice) sau cu acţiune dublă (în situaţia în care se joacă dezastrul generat de acţiunea elementelor teroriste). TIPURI DE EXERCIŢII - cu comitete pentru situaţii de urgenţă, cu operatori economici sursă de risc sau combinate. Concepţia exerciţiului se întocmeşte pe baza unei teme, stabilită de structura care organizează exerciţiul (comitet pentru situaţii de urgenţă, operator economic) şi trebuie să reflecte acţiuni specifice desfăşurate în timp şi spaţiu, într-o succesiune logică, după scenarii posibile. Scenariile reprezintă manifestări probabile ale riscului cu o anumită intensitate şi pe o zonă de impact precizată, precum şi acţiuni complexe, dinamice şi active ale structurilor cu atribuţii în managementul situaţiilor de urgenţă. Scopurile se stabilesc pe categorii de participanţi, potrivit temei, tipului şi complexităţii exerciţiului, gradului de pregătire şi coeziune al structurilor, activităţilor şi acţiunilor ce se prevăd a se executa etc. Problemele de urmărit sunt activităţi şi acţiuni din pregătirea şi executarea măsurilor de prevenire, protecţie, salvare şi intervenţie, pe care structura care organizează exerciţiul îşi propune să le execute cu participanţii, ele materializând, în plan acţional, scopurile stabilite. Concepţia grafică a exerciţiului (harta) trebuie să redea dispozitivul şi acţiunile desfăşurate în timp operativ (atât de structurile care organizează şi conduc exerciţiul, cât şi de participanţi), distrugerile şi pierderile cauzate de dezastru, completate cu texte, scheme, tabele justificative şi explicative.

Locotenent Ştefăniţă CREŢU


19

Combustia spontană umană - fenomen ştiinţific sau paranormal -

Combustia spontană este „fenomenul în urma căruia materia organică ia foc fără vreo cauză aparentă, în special prin intermediul căldurii generate de oxidarea rapidă din interiorul organismului” (dicţionarul Oxford). O altă abordare defineşte combustia prin „autoaprinderea unei mase fără ca ea să fi intrat în contact cu o altă masă care arde”. Acest aspect reprezintă diferenţa dintre un corp supus combustiei spontane şi unul mistuit într-un incendiu obişnuit. Primele relatări privind combustia spontană datează din anul 1673, când francezul Jonas Dupont a publicat o colecţie de astfel de cazuri. De atunci au fost înregistrate peste 200 de relatări despre astfel de cazuri. Considerat între paranormal şi ştiinţă, fenomenul a primit numeroase explicaţii. În anii ‘80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit căreia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grăsimii corporale, proces cunoscut şi sub denumirea de efect de candelă. Deoarece porcii posedă ţesut adipos asemănător celui uman, doctorul Haan a utilizat, în experimentele sale, un porc mort, pe care l-a înfăşurat într-o pătură şi a picurat deasupra o cantitate redusă de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus într-o încăpere ţinută sub observaţie şi i s-a dat foc. După cinci ore, rămăşiţele erau similare celor rezultate în urma combustiei umane spontane, în timp ce obiectele din cameră rămăseseră neatinse de flăcări.1 Două treimi din corpul uman sunt formate, după cum se ştie, din apă; pentru ca el să se poată aprinde este necesar un volum de energie care nu există în organism. Ce produce atunci acest fenomen? Unii susţin explicaţia „otonică” a acestui fenomen, respectiv găuri negre microscopice care întâlnesc corpul uman, absorbind instantaneu energia lui. Unii cercetători încearcă să-l pună pe seama stării de spirit a

oamenilor, întrucât s-a constatat că mulţi dintre cei care au murit în acest fel erau în acel moment într-o stare de mare stres. Alţii presupun ca misteriosul fenomen este produs de apariţia în apropierea victimelor a unui fulger globular. Energia acestuia intră în biocâmpul omului, ceea ce ar duce instantaneu la aprinderea lui.2 Alte explicaţii ale fenomenului vin de la diverşi oameni de ştiinţă care presupun că există radiaţii rămase încă necunoscute ştiinţei şi care, în anumite condiţii, interacţionează cu biocâmpul organismului provocând o inflamare energetică puternică, un fel de explozie care duce la autoaprinderea organismului viu. Acele părţi ale corpului victimei care nu au intrat în sfera acestei interacţiuni rămân neatinse.3 Au fost găsite o mulţime de explicaţii privind combustia umană: consumul excesiv de alcool, depunerile de grăsimi din interiorul organismului, acumularea de energie statică, acumularea unei combinaţii de substanţe chimice explozibile în sistemul digestiv, în urma unei alimentaţii greşite. Toate aceste teorii au fost contraargumentate şi anihilate de practică. Au fost identificate însă o serie de elemente comune tuturor victimelor acestui fenomen: - cazurile s-au petrecut în încăperi; - victimele sufereau de singurătate, pe perioade lungi; - combustia se petrece fără sunete, de orice fel; - victimele suferă mai multe leziuni externe, decât interne. Până în prezent nu s-a găsit nicio explicaţie validă, misterul continuând să planeze asupra acestui fenomen. Indiferent care sunt cauzele producerii combustiei spontane umane, ea continuă să existe şi sunt convins că cititorii revistei noastre vor fi atraşi de mirajul său.

www.descopera.ro/stiinta/929551-focul-launtric-combustia-umana-spontana www.rufon.org/forum/index.php?action=printpage%3Btopic=2185.0 3 www.rufon.org/forum/index.php?action=printpage%3Btopic=2185.0 1 2

Plutonier adjutant şef Anatolie TORNOREANU


20

13 iunie 2009.

O zi de 13 cu noroc... pentru timişeni!

O zi cu ghinion pentru unii, dar cu mult noroc pentru câştigătorii concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă, etapa judeţeană. Pe terenul de fotbal al stadionului „Unirea” din Jimbolia se dădea startul competiţiei. 4 echipaje ale serviciilor private şi 7 echipaje ale serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă s-au înscris în lupta pentru titlu. Acest concurs avea să demonstreze aptitudinile şi deprinderile specifice ale concurenţilor şi să reflecte nivelul de pregătire al serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă. Prin urmare, miza era foarte mare şi concurenţa pe măsură. În plus, evenimentul avea să popularizeze, în rândul cetăţenilor, aspecte din activitatea pompierilor voluntari şi privaţi, precum şi modul de colaborare dintre aceştia, în diferite situaţii de urgenţă. Au urmat cele trei probe ale concursului: ştafeta 4 x 100m, pista de îndemânare şi viteză şi folosirea dispozitivului de intervenţie. După patru ore intense de solidaritate şi muncă în echipă s-a conturat şi clasamentul final:

Serviciile private pentru situaţii de urgenţă: Locul I - S.P.S.U. al S.C. „GIROCEANA” S.A. Giroc; Locul II - S.P.S.U. al S.C. „PETROM” S.A. Field Cluster Arad, Punct de lucru Timişoara; Locul III - S.P.S.U. al S.C. „COLTERM” S.A. Timişoara. Bucurie şi mândrie mare pentru fericiţii câştigători, care, pe 13 septembrie, de Ziua Pompierilor din România, vor primi, pentru efortul depus şi fair-play-ul de care au dat dovadă, premii în bani, diplome şi cupe. La concursurile profesioanle ale serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă., comuna Giroc a câştigat locul I pe ţară, pentru al treilea an consecutiv, iar S.C. Giroceana S.R.L., din aceiaşi comună, a obţinut aceiaşi poziţie, la categoria servicii private pentru situaţii de urgenţă. În fiecare an, această luptă aprigă între servicii evidenţează interesul pompierilor voluntari pentru pregătirea continuă, dar şi profesionalismul şi măiestria de care dau dovadă în lupta cu focul.

Servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă: Locul I - S.V.S.U. al comunei BILED; Locul II - S.V.S.U. al oraşului RECAŞ; Locul III - S.V.S.U. al oraşului. JIMBOLIA. Locotenent – colonel inginer Mirel OPRIŞ


21

Expertiza urmelor de incendiu Cercetarea urmelor de incendiu se face în condiţii deosebite faţă de restul cercetărilor urmelor infracţiunii, datorită naturii foarte variate a cauzelor care pot determina aprinderea, precum şi datorită acţiunii specifice a focului, care, în timp ce îşi formează urmele, parţial le şi distruge, prin consumarea suportului acestora. Pentru efectuarea expertizei criminalistice a urmelor de incendiu se apelează la metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice complexe, un loc important ocupându-l analizele spectrale şi gazocromatografice, ultimele deosebit de utile în identificarea produselor petroliere. Specialistul criminalist poate să dea răspunsuri la întrebări cu privire la natura şi proprietăţile substanţelor incendiare, la posibilităţile de autoaprindere sau de declanşare prin alte mijloace a incendiului etc. Totodată, se poate stabili dacă materialul incendiar se găsea în mod normal la locul faptei (depozitat, folosit în procesul de producţie ori la treburile casnice) sau a fost adus special la locul incendiului. În ipoteza în care incendiul a fost provocat de dispozitive destinate acestui scop, se determină natura instalaţiei, modul său de funcţionare, elementele care oferă indicii referitoare la profesiunea sau pregătirea de specialitate a autorului, cunoaşterea de către acesta a locului faptei, participarea mai multor persoane la provocarea incendiului.1 Laboratoarelor de criminalistică li se vor trimite eşantioane de funingine, zgură, obiecte arse, cenuşă etc., pentru stabilirea materialelor care au ars. Pentru identificarea materialelor arse şi semiarse, după o primă examinare la care se stabilesc detaliile de structură, acestea vor fi arse în continuare, pentru a fi examinate în formă de cenuşă. Cenuşa materialelor arse va fi examinată din punct de vedere al culorii, proprietăţilor mecanice, structurii,

gradului de umectare, al gazelor emanate în ardere şi al resturilor metalice. Diferite substanţe din compoziţia cenuşii sunt diferenţiate prin analiză spectrală, bombardări nucleare şi reactivi chimici.2 Într-o serie de cazuri, expertiza tehnică poate stabili următoarele situaţii: a) dacă cenuşa, zgura sau reziduurile carbonizate conţin adaosuri de carburanţi; b) dacă obiectele luate de la locul incendiului conţin urme de substanţe inflamabile; c) ce reprezintă substanţa obiectului ars (pe baza examinării reziduurilor arderii, ridicate de la locul incendiului); d) ce reprezintă conţinutul focarului incendiului (pe baza reziduurilor de cenuşă ori de zgură, prezentate); e) ce substanţe au ars (pe baza culorii specifice a flăcării, a particularităţilor fumului sau a mirosurilor specifice); f ) dacă se putea produce autoaprinderea unei anumite substanţe şi în ce condiţii; g) apartenenţa de grup a diferitelor substanţe incendiare (calitatea frânghiilor, fitilelor, sforilor, cârpelor, ţesăturilor, hârtiei, zdrenţelor etc.). Expertiza criminalistică se poate solicita în vederea stabilirii unei persoane după urmele digitale descoperite de pe diferitele obiecte (de exemplu, după impresiunile digitale de pe o sticlă cu resturi de petrol lampant). Deosebit de variate pot fi expertizele în vederea rezolvării problemei posibilităţii şi a cauzelor autoaprinderii diferitelor substanţe. În funcţie de natura substanţei care a ars, pot fi chemaţi, în calitate de experţi, chimişti, biochimişti biologici, ingineri specialişti în exploatarea turbei, specialişti în domeniul păstrării cerealelor şi alţi specialişti care cunosc proprietăţile substanţei ce a ars.

Plutonier major Ovidiu CARDOŞ 1 2

S. A. Golunschi, 1972; E. Stancu, Criminalistică 1994.


22

23

Colonel Voichiţa MOGA Compartimentul Financiar

Maior Adriana – Rodica BUFU Compartimentul Financiar

Maior Daniela – Oreana LUP Centrul Operaţional Compartimentul Analiză, evaluare şi coordonare intervenţie

Maior Daniela PREDA Serviciul Logistic Compartimentul Achiziţii publice

Căpitan Graţiela STAMATESCU Compartimentul Financiar

Locotenent Georgeta BOTEA Biroul Resurse umane;

Sublocotenent Oana – Corina GROSU Compartimentul Protecţia informaţiilor clasificate

Sublocotenent Nicoleta–ElenaNEGREI Inspecţia de Prevenire – Compartimentul Pregătirea populaţiei

Sublocotenent Diana – Sindia VLAIA Compartimentul Informare şi relaţii publice

Sublocotenent Irina VLĂDUŢESCU Biroul Resurse umane

Plutonier adjutant şef Maria CUŢĂ Compartimentul Financiar

Plutonier adjutant Elena DOBRICAN Inspecţia de Prevenire Serviciul Protecţie civilă

Plutonier adjutant Adriana PARASCHIV Biroul Resurse umane;

Plutonier major Aurora DĂESCU Inspecţia de Prevenire Serviciul Protecţie civilă

Plutonier major Ana HINOVEANU Compartimentul Financiar

Plutonier Monica – Sorina GANA Centrul Operaţional Compartimentul Monitorizare situaţii de urgenţă şi dispecerat

Plutonier Daniela HUŢU Compartimentul Financiar

Plutonier Gabriela JEBELEAN Serviciul Logistic Compartimentul Achiziţii publice

Plutonier Ioana – Codruţa PEICA Centrul Operaţional Compartimentul Analiză, evaluare şi coordonare intervenţie

Sergent major Sorina Mihaela CIOACĂ Compartimentul Financiar

Sergent major Sanda – Doina MITRU Staţia de Pompieri Făget

Sergent major Claudia – Melania MOIŞ Staţia de Pompieri Sânnicolau Mare

Sergent major Mara – Alexandra RENDEŞ Detaşamentul 2 de PompieriTimişoara

Sergent major Claudia – Liliana RUSU Inspecţia de Prevenire Serviciul Prevenirea incendiilor

Sergent major Simona – Ana CIORA Compartimentul Management organizatoric, planificare misiuni şi resurse

Sergent major Daniela SOARE Serviciul Logistic Compartimentul Administrativ

Sergent major Maria–LoredanaDRĂGHICI Inspecţia de Prevenire Compartimentul Avizare – autorizare

Sergent major Ileana – Sabina TOMA Compartimentul Financiar

Sergent major Eliza – Paulina GREBLĂ Compartimentul Informare şi relaţii publice

Sergent major Georgiana - Cristina MIHOC Biroul Resurse umane

Sergent major Manuela - Oana TOMI Staţia de Pompieri Buziaş

P.C. Maria BORTĂ Compartimentul Secretariat şi documente clasificate


24

25

Servicii voluntare cu istorie Primele atestări documentare privind formaţiile de pompieri din judeţul Timiş datează din anii 1800, când, datorită incendiilor care izbucneau frecvent în localităţi, s-a conştientizat necesitatea organizării la nivelul comunei a unui serviciu bine instruit şi dotat. Prima formaţie voluntară de pompieri a luat naştere în anul 1823, în comuna Peciu Nou, având un efectiv de 50 persoane şi o dotare de 4 pompe manuale cu furtun de 20 m. 52 de ani mai târziu, în Deta, s-a hotărât înfiinţarea asociaţiei „Reuniunea pompierilor voluntari din Deta”, condusă de un preşedinte (provizoriu), un secretar şi un comandant. Organizarea acestei asociaţii a cunoscut, în timp, o serie de modificări, ajungând chiar sub administraţia Consiliului Local Deta. Treptat, formaţiile de pompieri au apărut în mai multe localităţi din judeţ, asigurând siguranţa şi liniştea comunităţilor. Dezvoltarea economică şi urbanistică a localităţii Jimbolia a condus la înfiinţarea, la 14 aprilie 1876, a formaţiei de intervenţie în caz de incendiu: „Reuniunea Pompierilor Voluntari”. Formaţia era compusă din 70 de membri şi 10 muzicanţi şi sprijinită financiar prin contribuţiile „membrilor sprijinitori”, oameni cu stare materială bună, patroni de fabrici, deţinători de terenuri agricole etc. În timp, au fost aprobate „Regulamente

interioare cu privire la exerciţii, folosirea furtunurilor şi administrarea patrimoniului” şi s-au primit diverse utilaje de intervenţie printre care se numără pompe manuale tip KNAUST, tractate pe căruţe cu cai, motopompe tip ROSSEMBAUER, scări culisabile din lemn pentru intervenţii la înălţime montate pe atelaje trase de cai, diverse accesorii de intervenţie specifice perioadelor respective. O mare parte dintre acestea, unele încă în stare de funcţionare, sunt conservate şi păstrate în cadrul muzeului tehnic al serviciului. Un document din 1878 certifică formarea unui grup de pompieri voluntari din Periam, pe al căror drapel era scris, în maghiară: „Echipa de pompieri, cu puteri comune pentru Periam - Haulikfalva - 1880”. Urmând o tradiţie germană, şvabii din Recaş au înfiinţat o formaţie de pompieri voluntari în anul 1879, ca o necesitate de apărare a recoltelor, a avutului obştesc şi a gospodăriilor ţărăneşti. Pompierii organizau an de an, în luna februarie a anului „Balul Pompierilor”, considerând că această lună este mai liniştită şi ferită de incendii. În perioada dinaintea balului, pompierii pregăteau ţinuta de sărbătoare, invitaţiile şi cadourile ce urmau a fi împărţite tinerilor pompieri. Pompierii veterani primeau diplome şi plachete pentru activitatea desfăşurată în cadrul formaţiei. Formaţia civilă de pompieri din comuna Teremia Mare, a fost fondată în anul 1904, sub comanda învăţătorului Schwartz Ianoş. Formaţia nu s-a bucurat de cele mai bune

condiţii pentru lupta împotriva incendiilor, familiile înstărite de atunci neacordând sprijinul material şi încrederea necesară pompierilor. Situaţia a persistat până în 1910, când, în urma unui incendiu de proporţii, oamenii au conştientizat importanţa acestei formaţii. În anul 1919, formaţia a fost reorganizată şi dotată cu pompe manuale de stingere, iar în anul 1928 a fost construit turnul de supraveghere şi alarmare. Pentru rezultatele bune în stingerea incendiilor, în anul 1930, formaţiei i-a fost decernat drapelul de onoare. Din 1947, capacitatea combativă a formaţiei a crescut an de an, prin ridicarea nivelului de pregătire profesională a pompierilor conform programului elaborat de comandamentul pompierilor. În comuna Dudeştii Vechi, prima formaţie de pompieri a fost întemeiată în anul 1925. Din 1938 pompierii voluntari aveau uniforme specifice şi două pompe de apă manuale, cu care participau la stingerea incendiilor. Aceste pompe au fost utilizate până în 1965, când a fost achiziţionată o nouă motopompă. Nu după mult timp, Armata Română a donat formaţiei civile de pompieri din Dudeştii Vechi prima autospecială „Praga”. Pe lângă activităţile de intervenţie şi stingere a incendiilor, formaţia civilă de pompieri voluntari ajuta la organizarea unor acţiuni de divertisment, desfăşurate în cadrul sărbătorilor din comună. Un astfel de exemplu este sărbătoarea „Dvete nedel”, când în parcul din faţa Căminului Cultural se desfăşoară o serie de întreceri, dintre care se aminteşte una din cele mai îndrăgite de locuitori: prinderea raţelor cu inele de salcie. Incendiul din anul 1926, de la fabrica de oţet Tenner, s-ar putea să fi fost imboldul pentru câţiva bilezeni inimoşi de a-i convinge pe consăteni de necesitatea existenţei unei formaţii de pompieri voluntari. La 5 iunie 1927 s-a pus baza „Asociaţiei pompierilor voluntari din Biled”, al cărei preşedinte a fost Nandor Tenner.

Disciplina, punctualitatea, cele două ore de studiu teoretic (în fiecare vineri seara) şi cele două ore de aplicaţii practice (duminica după-amiază) au dus la formarea unui serviciu abil şi priceput. În cei 12 ani de la înfiinţare şi până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, pompierii din Biled au obţinut 21 de trofee la concursurile la care au participat. În anul 1930 a luat fiinţă o r c h e s t r a pompierilor sub bagheta lui Michael Braun. În anotimpurile calde, pompierii organizau serbări câmpeneşti, în pădurea comunei. Primele informaţii despre formaţia civilă de pompieri a comunei Giroc datează din anul 1970, când aceasta era condusă de domnul Petru Urşica. Deşi este relativ recent constituită, formaţia s-a remarcat prin rezultatele deosebite obţinute la concursurile profesionale din ultimii ani. În perioada 9 - 11 august 2006, la Oradea, S.V.S.U. Giroc a participat la faza naţională a concursurilor profesionale, alături de alte 9 formaţii din ţară şi a câştigat locul II naţional. În anul următor, la Ploieşti, s-a desfăşurat faza naţională a concursurilor profesionale unde S.V.S.U. Giroc s-a clasat pe primul loc la toate cele trei probe din concurs, pompierii timişeni cucerind astfel titlul de Campioni Naţionali. În 2008, la Gherla, judeţul Cluj, serviciul a obţinut aceleaşi rezultate ca în anul precedent, demonstrând astfel că timpii obţinuţi demonstrativ sunt net superiori faţă de cei ai echipelor participante. În anul 2009, la Odorheiul Secuiesc, judeţul Harghita, s-a desfăşurat etapa naţională a concursurilor profesionale ale S.V.S.U. şi S.P.S.U. În urma competiţiei, serviciul voluntar al comunei Giroc, respectiv cel privat al S.C. Giroceana S.A. din aceeaşi comună, au obţinut locul I şi dreptul de a participa şi în anul 2010, la etapa finală a acestor concursuri. Dorinţa de apărare a aşezărilor din care provin, precum şi forţa şi curajul cu care intervin, fac din multe dintre serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă din judeţul Timiş un sprijin real adus pompierilor profesionişti.

Sublocotenent Nicoleta NEGREI


26

Sportivii noştri

Legendele Olimpului ne spun că, odată, demult, pe vremea zeilor, Prometeu a furat focul din ceruri şi l-a dat oamenilor, le-a dat raţiune şi i-a învăţat meşteşugurile. De atunci focul a devenit indispensabil tuturor formelor de viaţă omenească, dar, uneori şi nociv manifestărilor sale. Ca să se apere de foc oamenii s-au specializat în limitarea şi stingerea acestuia, au creat un soi de „luptători cu focul” şi i-au numit pompieri. Au ajuns să îmbrăţişeze această nobilă meserie doar oamenii puternici, neînfricaţi, cu abilităţi psihice şi fizice remarcabile. Cu astfel de oameni se poate lăuda şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş, care a obţinut rezultate remarcabile în cadrul Campionatului de atletism şi cross „CUPA A.S.P.R.” ediţia a II-a, desfăşurat la Bucureşti, în perioada 04.05.2009 – 06.05.2009, astfel: Sergent major Sorina - Mihaela CIOACĂ Locul I la proba săritura în lungime, femei, categoria de vârstă până la 30 de ani; Plutonier adjutant Adriana PARASCHIV Locul I la proba 800 m, femei, categoria de vârstă peste 30 de ani; Maistru militar principal Claudiu JALBĂ Locul IV la proba 1500 m, bărbaţi, categoria de vârstă peste 45 de ani. Un alt concurs, aceiaşi campioni! În perioada 10.06.2009 – 13.06.2009, în municipiul Craiova, s-a desfăşurat etapa finală pe M.A.I. a Campionatului de atletism şi cross. La această competiţie a participat şi lotul reprezentativ al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, din care au făcut parte şi cadrele unităţii noastre. La această etapă finală s-au obţinut următoarele rezultate:

Sergent major Sorina - Mihaela CIOACĂ Locul I (individual) la proba săritura în lungime, femei, categoria de vârstă până la 30 de ani Locul I cu echipa I a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă; Plutonier adjutant Adriana PARASCHIV Locul III (individual) la proba 800 m, femei, categoria de vârstă peste 30 de ani Locul I cu echipa I a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă; Maistru militar prinicpal Claudiu JALBĂ Locul V (individual) la proba 1500 m, bărbaţi, categoria de vârstă peste 45 de ani Locul IV cu echipa II a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Dar pompierii timişeni au purtat victorii şi peste hotare. Astfel, în perioada 14.05.2009 – 17.05.2009, un număr de 20 cadre ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş, sub coordonarea colonel Viorel PREDA, au participat la un turneu de minifotbal (10° Torneo Dell`Adriatico), în baza invitaţiei făcute de către I.P.A. Sezione Italiana XV, Delegazione Regionale Abruzzo, organizat şi desfăşurat în localitatea Giulianova – Italia. La această competiţie echipa noastră a obţinut locul I, câştigând trofeul „COPPA POLIZIE UNITE”. În concluzie, personalul din Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş, dovedeşte că, pe lângă rezultatele foarte bune obţinute în îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu, dispune şi de calităţi fizice deosebite în obţinerea de performanţe sportive: o unitate adevărată, pompieri abili, forţă şi rezistenţă.

Colonel Viorel PREDA


27

Salarizarea unică Personalul încadrat în instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională este format din personal militar, funcţionari publici şi personal civil. Salarizarea personalului se face în conformitate cu responsabilităţile, atribuţiile, rolul, complexitatea şi importanţa socială a funcţiei exercitate, gradul de efort şi risc, pregătirea şi competenţa profesională, precum şi cu interdicţiile şi restrângerea unor drepturi prevăzute pentru personalul din aceste instituţii. Veniturile de natură salarială sunt compuse din solde, salarii, indemnizaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi băneşti. Angajaţii M.A.I. sunt, în realitate, adevăraţi profesionişti, oameni competenţi în diverse domenii, care pot fi aşezaţi, prin performanţele obţinute, lângă oricare altă categorie socio - profesională. Vă puteţi convinge uşor de acest adevăr. De exemplu, în zona situaţiilor de urgenţă, rezultatele profesionale ale specialiştilor din cadrul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă sunt reflectate în gradul ridicat de încredere al cetăţenilor faţă de această categorie socială. Revenind la subiectul iniţial, salarizarea unică, aceasta trebuie concepută pornind de la un aspect deosebit de important: riscul. Vă propun să luăm în calcul riscul pe care şi-l asumă un pompier, un jandarm sau un poliţist în îndeplinirea misiunilor. Intervenţia la un incendiu, un accident, o urgenţă medicală, o asanare de muniţie, pentru un pompier profesionist, înseamnă o luptă, o luptă cu focul, cu timpul, cu

moartea. Presa ne oferă zilnic atâtea cazuri concrete. Pe de altă parte, poliţiştii care participă la misiuni speciale. Imaginaţi-vă ce presupune anihilarea unei reţele de crimă organizată (combaterea traficului de droguri, a traficului uman etc.). Pentru poliţişti, o simplă misiune de patrulare în zona de responsabilitate poate reprezenta, prin ineditul întâmplărilor şi al speţelor ce survin, un pericol cu risc maxim. Aceleaşi riscuri sunt întâmpinate şi de jandarmi, în misiunile lor de asigurare a ordinii publice, când trebuie să stăvilească mulţimi furioase şi să protejeze civilii la diferite evenimente sociale. Cu misiuni riscante se confruntă şi poliţiştii de frontieră, care veghează zi şi noapte graniţele ţării, pentru a preîntâmpina şi combate fenomenul infracţional transfrontalier. Lista poate continua cu piloţii, militarii şi alte categorii de bugetari care îşi pun viaţa în slujba cetăţenilor. Angajaţii M.A.I. care îndeplinesc misiuni în ţară sau peste graniţă, îşi asumă în mod conştient riscurile, pentru a salva vieţi şi bunuri, pentru siguranţa cetăţeanului şi pentru liniştea comunităţii. Un lucru este sigur, însă: deşi sarcinile sunt riscante şi complexe, cei care aleg această meserie o aleg cu sufletul şi se dedică ei, de multe ori, cu preţul vieţii.

Colonel Voichiţa MOGA


28

29

„Budva 2009” Misiune îndeplinită

accident de circulaţie cu victime încarcerate, petrecut pe au fost remarcate ca fiind de o calitate superioară, un versant abrupt, la 385m altitudine. comparativ cu tehnica celorlalte echipaje.”

În perioada 08.06.2009 – 13.06.2009 o delegaţie formată din 7 cadre ale I.G.S.U., condusă de domnul general de brigadă dr. Mihai BENGA, a participat, alături de alte 9 state europene, la un exerciţiu de protecţie civilă, în oraşul Budva, Republica Muntenegru.

Mulţime de uniforme, autospeciale şi echipamente aşteptau pe stadionul de la periferia oraşului, în prima dimineaţă a exerciţiului: cele zece ţări participante s-au adunat pentru a-şi prezenta tehnica de intervenţie şi pentru planificarea momentelor tactice.

Acţiunea s-a desfăşurat între dealurile Košljun şi Spas, unde şi-au dat concursul echipajele de intervenţie. Au fost amenajate în prealabil diferite zone avariate în mod După un drum lung şi plin de peripeţii, pe serpentinele artificial, în vederea exersării următoarelor situaţii: ameţitoare ale Republicii Serbia şi ale Republicii Muntenegru, pompierii români au ajuns la destinaţie: cutremur cu alunecări de teren, urmat de acţiuni de oraşul Budva, am plasat pe litoralul muntenegrean. salvare şi evacuare a locuitorilor şi căutare cu câini printre Clima subtropicală, peisajul mediteranean şi freamătul ruine; mării, creau o atmosferă relaxată, de vacanţă. salvare complexă din mediul afectat de inundaţii, evacuarea populaţiei şi acordarea de asistenţă Însă pompierii români se aflau aici din cu totul alt motiv. Pe parcursul următoarelor patru zile ei aveau să-şi sinistraţilor; demonstreze curajul şi priceperea în cadrul unui exerciţiu incendiu de amploare, cu propagare rapidă, ce a cuprins complex de protecţie civilă, alături de alte nouă echipaje aşezările umane şi vegetaţia din împrejurimi; de pompieri profesionişti. Scopul exerciţiului: crearea accident tehnologic cu scurgeri de substanţe periculoase, unei echipe internaţionale de răspuns în situaţii de cu efecte asupra mediului înconjurător şi pericol de dezastre naturale şi tehnologice, ce pot apărea în sud – deversare în mare; estul Europei.

Aşteptările erau foarte mari şi presiunea ridicată, deoarece toate exerciţiile au fost filmate din elicopter şi transmise în direct pe ecranul de mari dimensiuni de pe stadionul oraşului. Aici, oficialităţile muntenegrene, reprezentanţii delegaţiilor străine, experţi ai U.E. şi mass – media urmăreau cu interes modul de reacţie şi de colaborare al echipajelor de pompieri.

Echipajul de descarcerare al delegaţiei române a participat la intervenţia în caz de accident rutier cu victime încarcerate, alături de un echipaj de alpinişti sloveni şi de un echipaj de acordare a primului ajutor medical, format din pompieri muntenegreni. Pompierii români, alături de alpiniştii sloveni, au coborât de la nivelul şoselei pe versantul abrupt, pe care a derapat autoturismul. S-a intervenit pentru stabilizarea autoturismului şi descarcerarea victimelor. Cu ajutorul echipei slovene, care a folosit un sistem de pârghii, victimele au fost ridicate la nivelul şoselei şi preluate de un echipaj de paramedici muntenegreni. Operaţiunea, deosebit de complexă, a durat aproximativ 80 de minute. „Deşi a ridicat probleme mai rar întâlnite pe teritoriul judeţului Timiş, exerciţiul a fost desfăşurat cu succes de pompierii români, care au dat dovadă de profesionalism şi spirit de inovaţie şi au reuşit să facă faţă provocării lansate de organizatori.”, a declarat domnul general de brigadă dr. Mihai BENGA, inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş. „Activitatea desfăşurată de cadrele I.S.U. Timiş a fost apreciată pozitiv de trunchiul de conducere internaţional, iar echipamentele noastre de descarcerare

Budva 2009.

Momentul cel mai interesant a fost reprezentat însă de intervenţia unor avioane amfibie, ale pompierilor muntenegreni, folosite pentru limitarea şi stingerea unui incendiu de vegetaţie uscată, izbucnit pe un versant abrupt, deasupra şoselei. Ţâşnind din soare, avioanele galbene au planat lin deasupra Adriaticii, s-au încărcat cu apă şi s-au îndreptat spre zona incendiată; cu mare uşurinţă, avioanele au coborât deasupra flăcărilor şi au pulverizat o spumă densă, de culoare roz, care a acoperit văzduhul. După numai două intervenţii, în câteva minute, incendiul a fost stins. Un adevărat spectacol pentru ochii continentali, neobişnuiţi cu astfel de practici.

În cea de a patra de zi a exerciţiului pompierii români au participat la o conferinţă cu tematică de securitate, protecţie civilă şi salvare, în cadrul Târgului Adriatica, susţinut anual în oraşul Budva. La finalul exerciţiului, pompierii români au fost invitaţi de pompierii muntenegreni la unitatea de pompieri din Budva, pentru un schimb de experienţă privind modul de organizarea al acestora şi maşinile şi echipamentele avute în dotare. Ziua plecării nu s-a lăsat aşteptată. Pregătiţi pentru un nou drum, pompierii au pornit cu entuziasm, de data aceasta spre România, unde aveau să împărtăşească colegilor experienţa trăită, cunoştinţele acumulate şi frumoasele amintiri din lumea „internaţională” a pompierilor.

Sublocotenent Diana Sindia VLAIA


30

Mica vedetă de la D2 Cu tehnica din dotare Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş răspunde prompt şi eficient la toate solicitările cetăţenilor, în funcţie de evenimentul anunţat. O intervenţie reuşită depinde de timpul de răspuns al echipajelor, de recunoaşterea obiectivului, de îndeplinirea atribuţiilor individuale, de evitarea pierderii de vieţi omeneşti şi limitarea pagubelor materiale concomitent cu protejarea mediului. Însă, pe lângă profesionalism şi eficienţă, este nevoie şi de o tehnică de i n t e r v e n ţ i e corespunzătoare. Detaşamentul 2 de P o m p i e r i Timişoara deţine o autospecială care vine în sprijinul pomp i e r i l o r profesionişti şi întruneşte caracteristicile unei mici „vedete”: autospeciala de lucru cu apă şi spumă RENAULT FPTL 20 SIDES, cunoscută drept „Renaultul de la D2”. Ce face această autospecială să poată fi numită „mica vedetă”? În primul rând dimensiunile ei (lungime: 6,3 m, lăţime: 2,4 m) constituie un mare avantaj. Timişoara este un oraş a cărui dezvoltare s-a făcut având la bază o veche cetate medievală. Străzile sunt înguste, în raport cu numărul mare de autovehicule. Deseori, deplasarea la intervenţie a fost îngreunată de maşinile parcate care îngustau drumul, iar pompierii au ajuns în postura de a muta maşini pentru a putea trece mai departe. De aici şi avantajul dimensiunilor

reduse pentru autospeciala Renault, care poate să se strecoare în spaţii mici, pe unde altă autospecială nu ar putea trece. Un alt avantaj este unghiul de bracare mic. Cu alte cuvinte, autospeciala poate să întoarcă şi să facă manevre în spaţii mici, să-şi schimbe poziţia în funcţie de ordinele date de către conducătorul intervenţiei. Un avantaj caracteristic pentru Renault îl constituie intervenţia la incendii de apartamente, situate în clădiri cu mai multe nivele. Autospeciala dispune de un dispozitiv de refulare a apei de înaltă presiune, cu un furtun de aproximativ 60 m lungime, f ă c â n d posibilă lichidarea incendiului cu o cantitate mică de apă şi fără a provoca pagube apartamentelor aflate la etaje inferioare. Pe lângă intervenţiile la incendii, cele mai frecvente, de altfel, autospeciala mai poate fi utilizată şi la descarcerarea victimelor din accidente rutiere şi dispune de echipament medical pentru prim ajutor. Toate aceste caracteristici - dimensiuni reduse, fiabilitate, manevrabilitate, viteză de deplasare, ergonomia spaţiului privind amplasarea accesoriilor, dotarea cu echipamente de descarcerare şi prim ajutor - conferă autospecialei Renault titlul de „mică vedetă” între autospecialele pompierilor timişeni, o autospecială deosebit de utilă, pentru intervenţii în mediul urban. Locotenent Ion STRATULAT Plutonier Emil BERCEA


31

Comunicaţii în situaţii de urgenţă

Terrestrial Trunked Radio (TETRA) (cunoscut anterior ca Trans European Trunked Radio) este un radiotelefon profesional, asemănător cu un telefon mobil, dar şi transmiţător - receptor, cunoscut ca şi walkie - talkie. Prima platformă TETRA a fost proiectată la jumătatea anilor ‘90. TETRA înglobează un set de standarde publice de radio, reglementate de ETSI (European Telecommunications Standards Institute), pentru a răspunde nevoilor celor mai presante ale utilizatorilor de echipamente de radiocomunicaţii mobile. TETRA este în mod frecvent întrebuinţat de utilizatori precum: instituţii pentru siguranţă publică, regii de transport, furnizorii de utilităţi, guverne, companii comerciale şi industriale, furnizori de petrol şi gaze, dar şi instituţii militare. Descriere Modul comun de operare face ca printr-un singur buton apăsat, utilizatorul să comunice cu un grup de apel selectat şi/sau un dispecer. De asemenea, este posibil ca terminalele să funcţioneze ca un walkie - talkie, dar fără limitarea razei de acţiune, caracteristică sistemului clasic. Dacă sunt activate în sistemul de management al abonaţilor, terminalele TETRA pot funcţiona ca telefoane mobile, cu o conexiune directă cu alţi utilizatori TETRA sau cu reţelele publice de telefonie. Butonul de urgenţă, prezent pe noile terminale, permite utilizatorilor să transmită semnale de urgenţă către dispecerat, imperative peste orice altă comunicaţie aflată în desfăşurare. Staţiile Mobile (SM) TETRA pot comunica în mod direct sau prin centrală telefonică. Transmisia digitală de date este, de asemenea, inclusă în modelul standard, deşi la un flux scăzut de date. Adiţional cu serviciile de voce şi de transmisie, sistemul TETRA suportă câteva tipuri de comunicaţii de date: mesaje de stare şi servicii scurte de date (SDS – mesaje text sau numerice), prevăzute pe canalul principal de control al sistemului; pachete de date sau circuite comutate de comunicaţii (telefonie), prin folosirea canalelor alocate pentru trafic. Avantajele TETRA faţă de alte tehnologii (cum ar fi GSM) sunt: Nivel jos de frecvenţă - oferă o rază mare de acţiune, care permite o acoperire geografică extinsă, cu un număr redus de transmiţătoare, fapt care reduce costurile infrastructurii;

Eficienţă spectrală înaltă - 4 canale într-o bandă de 25 kHz şi fără bandă de gardă (necesară în GSM pentru a evita interferenţele între benzile utilizate de diverşi operatori); Iniţierea foarte rapidă a apelului – un apel către un grup se iniţiază în maxim jumatate de secundă (uzual 250 msec) comparativ cu 7,10 secunde necesare în reţeaua GSM; Operabilitate chiar la viteze mari, de peste 400 km/h; Asigură succesul comunicării chiar şi în situaţiile în care sistemul este suprasolicitat; Infrastructura TETRA este de obicei separată funcţional de cea a comunicaţiilor publice, dar conectată la acestea; apelurile în interiorul sistemului TETRA sunt fără costuri şi multe tipuri de comunicaţii pot fi personalizate şi integrate cu aplicaţii de date (localizare vehicule şi persoane, baze de date GIS şi sisteme de transmitere etc.); În absenţa reţelei, se poate utiliza modul direct walkie-talkie; Existenţa modului gateway – când un singur terminal cu conexiune la reţeaua TETRA poate opera ca releu pentru terminalele apropiate, dar care nu sunt sub acoperirea reţelei; TETRA suportă criptarea atât în interfeţele aeriene intermediare cât şi la terminale; Sunt disponibile soluţii rapid implementabile şi uşor transportabile în condiţii de relief dificil.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş este familiarizat cu sistemul TETRA din toamna anului 2008, staţiile mobile fiind repartizate pe ambulanţele SMURD. Pe parcursul anului 2009 baza logistică a fost îmbogăţită prin dotarea cu alte staţii portabile şi o staţie fixă de dispecerat SMURD. Sistemul va fi deplin funcţional odată cu lărgirea eficientă a reţelei TETRA. Utilizarea deplină la nivel naţional este prevăzută pentru anul 2012.

Locotenent inginer Viorel STANCU


32

Pregătirea continuă a militarilor Activitatea de pregătire continuă a personalului militar se desfăşoară în scopul dezvoltării cunoştinţelor profesionale, perfecţionării deprinderilor şi abilităţilor în domeniul specific de activitate, sprijinirii îndeplinirii sarcinilor de serviciu ale personalului, desfăşurării fluente a proceselor de dezvoltare instituţională şi întăririi rolului serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă. Această activitate de pregătire, sistematic şi riguros organizată, desfăşurată în instituţiile militare sub îndrumarea comandanţilor, în vederea educării militarilor, se numeşte procesul pregătirii continue a personalului. Procesul de educare are un caracter bipolar (predarea cunoştinţelor – de către comandant/colectiv de lectori – şi asimilarea acestora – de către cadrele participante şi subordonaţi), şi se desfăşoară concomitent. Activitatea lectorilor nu constă doar în comunicarea noilor cunoştinţe, ci cuprinde organizarea şi îndrumarea studiului individual, controlul şi aprecierea acestora, modelarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale, fizice, etice şi morale ale militarilor. Noţiunea „îndrumare” are un conţinut mai vast, în concepţia modernă a procesului de educaţie, decât noţiunea „predare”. Îndrumarea se referă şi la explicarea şi verificarea cunoştinţelor noi, dar, mai ales, la organizarea activităţii militarilor, ca, prin efort propriu, ei să se instruiască şi să se autoformeze. Se poate spune că, în procesul pregătirii continue, se îmbină armonios îndrumarea dată de lector cu efortul propriu depus de către militar. Prin acest proces se urmăreşte înzestrarea militarilor cu cunoştinţe noi, ei parcurgând calea de la necunoscut la cunoscut, în domeniul de specialitate cât şi în cel militar. În acest sens,

procesul pregătirii este un proces de cunoaştere. Procesul pregătirii continue este un proces instructiv – educativ. Caracterul instructiv sau informativ se realizează prin asimilarea unui sistem de cunoştinţe de care are nevoie militarul în armată, informarea operând o sistematizare a cunoştinţelor instrumentale (pe care le deţinea anterior). Concomitent cu însuşirea cunoştinţelor şi formarea priceperilor şi deprinderilor, se realizează şi dezvoltarea moral – estetică a militarilor, formarea proceselor şi produselor psihice specifice domeniului militar. Între cantitatea de informaţie şi efectele educative ale acesteia nu există totdeauna o corelaţie; se poate ca un militar să reţină mai puţine informaţii dintr-o şedinţă de lucru, dar consecinţele educative ale acestora să fie mult mai puternice şi eficiente, decât la un alt militar, care a reţinut mai multe informaţii, dar cu efecte educative mai slabe. Pregătirea şi educaţia militară se realizează şi în afara procesului de pregătire continuă, pe baza unui program care poate să fie foarte larg şi cuprinzător. Educaţia se face continuu şi cere din partea comandanţilor multă răbdare, perseverenţă, fermitate şi, totodată, mult tact faţă de cei educaţi. Dacă rezultatele muncii de instruire sunt comensurabile şi se pot materializa în calificative sau note, rezultatele muncii de educaţie se pot evalua mai greu, aceasta deoarece modificările produse în psihicul persoanei educate sunt mai dificil de constatat, iar evoluţia calitativă a activităţii militarilor se manifestă în timp. Doar acţiunile individuale ale militarului pot demonstra cum s-a realizat pregătirea sa.

Plutonier Alexandru HUSARU


33

Curentul electric, prieten sau duşman?

Viaţa de zi cu zi se desfăşoară tumultuos. Pentru a fi în permanenţă conectaţi la ritmul trepidant al acesteia trebuie să fim în pas cu tehnologia, care ne face viaţa mai uşoară. Cine şi-ar putea imagina o lume fără lumină electrică, televizor, radio, calculator, maşină de spălat, frigider? Acestea funcţionează cu energie electrică, ceea ce face din curentul electric un prieten de nepreţuit. În acelaşi timp, utilizarea lui în mod necorespunzător poate să-l transforme într-un duşman de temut, care provoacă importante pagube materiale şi chiar pierderi de vieţi omeneşti. Statistic, în 2008, în raionul Detaşamentului de Pompieri Lugoj, din 114 incendii izbucnite, 21 au avut drept cauză curentul electric, ceea ce reprezintă 18,4 % din total. Dintre acestea, 12 au fost cauzate de efectul termic al curentului electric, 8 de scurt circuit electric şi 1 de arc sau scânteie electrică. Folosirea şi funcţionarea defectuoasă a instalaţiilor electrice determină apariţia surselor de aprindere (arcuri electrice, scurtcircuite electrice, scântei electrice, efecte termice ala curentului electric), care pot genera incendii, punând în pericol atât bunurile materiale cât şi vieţile oamenilor. Arcul electric este o descărcare disruptivă, continuă, între doi electrozi sub tensiune şi emite radiaţii de până la 3500 - 4000˚C, care pot aprinde cu uşurinţă materialele combustibile aflate în apropiere. Scânteile electrice pot aprinde numai amestecuri explozive sau inflamabile, în timp ce arcul electric aprinde toate materialele combustibile din apropierea locului unde s-a produs, topeşte şi vaporizează conductoarele metalice, carbonizează şi distruge până şi izolatorii ceramici şi alte materiale similare. Scurtcircuitul este contactul accidental, fără rezistenţă sau printr-o rezistenţă de valoare mică a două sau mai multe conductoare aflate sub tensiune, putând fi monofazat, bifazat şi trifazat; scurtcircuitul incomplet sau cu arc apare, de regulă, la curenţii de deranjament, contacte incomplete, supraîncărcarea circuitelor, deteriorarea izolaţiei conductoarelor şi se manifestă prin degajare mare de căldură. Efectul termic ia naştere datorită încălzirii conductoarelor electrice la trecerea curentului electric. Pentru evitarea evenimentelor neplăcute este recomandabil să se respecte o serie de reguli, sintetizate din broşura Ghid practic de prevenire a incendiilor la apartamente, editată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă: - nu amplasaţi radiatoarele lângă perdele sau mobilier şi nu le utilizaţi pentru uscarea rufelor, deoarece acestea pot lua foc foarte uşor;

- poziţionaţi întotdeauna aparatele de încălzire cu spatele la perete şi cu suprafaţa de radiere a căldurii către cameră. Dacă este posibil, fixaţi-le de perete pentru a nu se răsturna. Atenţie la distanţa la care amplasaţi radiatorul faţă de pat. Opriţi aparatele de încălzit dacă nu sunteţi în cameră sau dacă vă culcaţi; - nu alimentaţi mai mulţi consumatori electrici (radiatoare, plite electrice, boilere, calorifere, aeroterme) din acelaşi prelungitor (sau din aceeaşi priză) în acelaşi timp. Conductorii se încălzesc (mai ales în zona contactelor priză - ştecher) şi izolaţia se topeşte, producând scurtcircuitul electric; - nu lăsaţi aparatele electrice sub tensiune când nu le folosiţi. Pot fi oricând surse generatoare de incendiu. Când părăsiţi apartamentul pentru o perioadă mai lungă (concedii de odihnă, vacanţe), scoateţi din priză ştecherele tuturor aparatelor electrice; - nu amplasaţi conductorii electrici aflaţi sub tensiune sub covoare, mochete sau preşuri. Un scurtcircuit al conductorilor electrici poate provoca aprinderea izolaţiei şi implicit a produselor aflate deasupra; - nu utilizaţi aparate electrice care au conductorii de alimentare uzaţi, deterioraţi sau care nu mai au ştecher. Firele introduse direct în priză, pe lângă pericolul electrocutării, nu asigură un contact bun şi provoacă încălzirea excesivă a conductorilor electrici; - nu amplasaţi perdelele sau alte materiale textile în imediata apropiere a becurilor de tip incandescent deoarece pot lua foc foarte uşor; - nu aşezaţi ghivecele sau vazele cu flori pe aparate electrocasnice! Apa vărsată poate produce scurtcircuit electric, favorizând astfel apariţia unui incendiu; - utilizarea vaselor şi tacâmurilor metalice în cuptoarele cu microunde trebuie evitată deoarece, în cazul în care cantitatea de mâncare nu este suficientă pentru a absorbi energia microundelor, cuptorul poate fi avariat ca urmare a producerii unui arc electric între acestea şi pereţii interiori sau uşă; - dacă trebuie să întrerupeţi folosirea fierului de călcat pentru o perioadă de timp (când părăsiţi camera sau când vorbiţi la telefon), ţineţi cont de următoarele: scoateţi din priză aparatul; nu-l lăsaţi în contact direct sau în apropierea hainelor sau a altor materiale combustibile; aşezaţi-l în poziţie verticală sau pe un suport special amenajat; - respectaţi instrucţiunile de utilizare furnizate de către producătorul aparaturii; - nu folosiţi siguranţe fuzibile necalibrate, supradimensionarea acestora împiedică înlăturarea rapidă a unui eventual defect. Deţinerea unor cunoştinţe minime necesare şi respectarea recomandărilor prezentate anterior fac posibilă evitarea multor tragedii, iar curentul electric va putea fi considerat prieten şi nu duşman.

Maior Silviu BĂRBUŢĂ


34

35

Ce ar trebui să ştie copiii noştri?

Este foarte important să ne învăţăm copiii pe cine să cheme şi ce să facă în caz de accidente. Un simplu gest poate să salveze o viaţă. Puţini copii sunt educaţi pentru a şti cum să ajute şi doar noi putem să îi învăţăm cum să reacţioneze. De la o vârstă foarte fragedă copiii îşi cunosc numele, adresa şi pot să vorbească la telefon. Deci, pot cere ajutor. De la 7 ani, bagajul de cunoştinţe al copilului este deja foarte avansat, acesta fiind capabil să acorde ajutor semenilor săi, chiar şi până la sosirea echipajelor de salvare. În funcţie de pregătirea teoretică a micuţului, precum şi de capacitatea sa de a-şi controla emoţiile, copiii pot fi adevăraţi salvatori în situaţii de urgenţă.

Paşii simpli ai salvării.

- să oprească o sângerare din nas – copilul trebuie să îşi aplece capul în jos şi să apese pe nară timp de aproximativ 10 minute. Nu trebuie să fie culcat pe spate! - să îngrijească o mică rană - rana trebuie curăţată cu apă, apoi cu un antiseptic fără alcool, pentru a o dezinfecta. - oprirea unei hemoragii - atunci când rana este profundă, aceasta trebuie bandajată strâns cu un material curat. În acelaşi timp, trebuie ridicat membrul care sângerează. - îngrijirea unei arsuri – zona afectată va fi ţinută sub apă rece timp de cel puţin 5 minute. În cazul unei arsuri grave, nu vor fi îndepărtate hainele, mai ales dacă sunt lipite de piele, dar se va aplica un pansament umed. - culcarea pe o parte a unei victime inconştiente care respiră – copilul va îngenunchea lângă victimă; antebraţul victimei dinspre copil se îndoaie în sus; se trece celălalt braţ al victimei peste torace aşezând dosul palmei pe obrazul victimei; se ridică genunchiul (cel opus faţă de salvator) victimei, trăgându-l în sus şi menţinând piciorul pe pământ; apoi corpul va fi îndreptat spre copil, pe o parte şi va aranja piciorul, astfel încât corpul să aibă stabilitate.

Alarmarea!

Prima lecţie ce trebuie învăţată este formarea numărului unic pentru situaţii de urgenţă 112. Acesta trebuie afişat în casă, la vedere, cu precizarea că micuţul trebuie să fie conştient de importanţa şi gravitatea unui posibil apel. Copilul trebuie să transmită date privind numele, adresa şi tipul situaţiei de urgenţă şi să nu închidă telefonul până nu i se spune acest lucru de către interlocutor.

Ce se face în Europa?

În unele ţări europene, cum ar fi Germania, iniţierea se face în mai multe reprize: în grădiniţă şi în şcoala primară. O poziţie bună o au şi ţările scandinave unde regulile acordării primului ajutor sunt predate în şcoală. În Romania, situaţia nu este îmbucurătoare. De obicei cunoştinţe minime se învaţă atunci când se dă examenul pentru obţinerea permisului de conducere. Acest lucru însă, este în defavoarea copiilor noştri.

Anumite gesturi pot salva vieţi!

Locotenent inginer Caius - Ştefan SĂCEANU Sergent major Adrian - Cosmin BOZDOG


36

37

Surprinzător de

Este cunoscut faptul că arderea este o reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în prezenţa oxigenului din atmosferă, cu dezvoltare de căldură şi, în general, însoţită de lumină. Procesul este posibil numai dacă sunt întrunite simultan următoarele condiţii: existenţa substanţelor şi materialelor combustibile; prezenţa substanţelor care întreţin arderea (oxigen, substanţa care cedează oxigen); realizarea temperaturii de aprindere. Incendiul (conform Legii nr. 307 din 12.07.2006 privind apărarea împotriva incendiilor) reprezintă „o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere”. În evoluţia unei arderi scăpate de sub control (incendiu) putem distinge mai multe etape, respectiv: apariţia focarului, arderea lentă, arderea activă, arderea generalizată, regresia, conform figurii nr. 1:

Figura nr. 1 Reprezentarea procesului de ardere în coordonate temperatură - timp

a.

b.

Reprezentarea procesului de ardere în coordonate temperatură – timp (Figura nr. 2) Punctul de trecere de la arderea activă la arderea generalizată se numeşte „punctul de flashover”. Acest punct este atins în spaţiile cu materiale combustibile în care carburantul şi comburantul se află în cantităţi suficiente. Fenomenul se caracterizează prin trecerea bruscă în stare de combustie generalizată pe întreaga suprafaţă a unor materiale combustibile conţinute într-un spaţiu închis. Backdraft-ul (un caz particular al flash-over-ului) este un fenomen care poate apărea atunci când arderea are loc cu un aport insuficient de aer (oxigen); în consecinţă, încetează arderea combustibilului, iar gazele rezultate în urma arderii rămân la o temperatură înaltă. Dacă oxigenul este „reintrodus” în incendiu (de exemplu, prin deschiderea unei uşi, ferestre) în spaţiul închis de ardere, incendiul reizbucneşte violent, aproape sub forma unei explozii, cu o creştere semnificativă a temperaturii. Semne care indică producerea fenomenului de backdraft sunt: • fum de culoare galbenă, maro sau neagră, fără semne aparente de flacără, sesizabil în dreptul unor orificii (crăpături) în pereţii încăperii incendiate, îndeosebi în Figura nr. 2 dreptul uşilor sau Etapele de evoluție ale unui incendiu ferestrelor; aceste culori sunt rezultatul unei arderi incomplete; • densitate mare de funingine, în încăperea incendiată

Figura nr. 3

c.

d.

periculos - Backdraft

(arderea are loc cu un aport minim de oxigen); • ferestrele pot prezenta o uşoară vibraţie datorită diferenţei de presiune mediu exterior – mediu incendiat; spargerea ferestrelor datorită temperaturii ridicate; • temperatură ridicată a mediului învecinat incendiului (holuri); • aspirarea puternică a aerului, la partea inferioară, în momentul practicării unei deschizături, concomitent cu o emisie puternică de fum manifestată la partea superioară a încăperii incendiate. Backdraft-ul este un fenomen deosebit de periculos, putând să afecteze chiar pompieri profesionişti, indiferent de nivelul lor de experienţă. Mai jos sunt prezentate câteva imagini succesive de la o intervenţie pentru stingerea unui incendiu, relevante pentru acest fenomen, în care au fost răniţi doi pompieri. Incendiul s-a produs într-un spaţiu închis la nivelul etajului 1. Pompierii intervin cu o autoscară mecanică, amplasată foarte aproape de clădire, refulând apă de la nivelul nacelei în spaţiul incendiat (figura nr. 3 a.). Jetul de apă antrenează aer aducând astfel incendiului un aport semnificativ de oxigen. Fenomenul de backdraft este iminent.

Este „anunţat” – pentru câteva clipe doar – de o emisie puternică de fum negru (figura nr. 3b). Surprinzător pentru cei doi pompieri profesionişti, fenomenul s-a produs (figura nr. 3c şi 3d).

Câteva măsuri de protecţie în cazul producerii backdraft-ului: • utilizarea obligatorie a echipamentului de protecţie (inclusiv aparatele de respirat cu aer comprimat); • ventilarea la partea superioară a încăperii incendiate, pentru a permite evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi fără o „aprindere explozivă” a lor; • protejarea fiecărei uşi închise cu o ţeavă de refulare; • răcirea spaţiului incendiat; • poziţionarea cât mai aproape de nivelul terenului (pardoselii), niciodată în faţa uşilor când se procedează la deschiderea lor; • se interzice intrarea în spaţiul afectat, decât dacă derularea intervenţiei o impune; • verificarea şi protejarea căilor de evacuare.

Locotenent Valentin COLESNIC Locotenent Mihai – Ionuţ VÂSCU


38

Promptitudinea unor profesionişti

Ora 23:38. Un incendiu puternic a izbucnit în oraşul Sânnicolau Mare, la o societate de prelucrare a lemnului pentru fabricarea de parchet. 2 km străbătuţi cu viteză, la capătul cărora se înfăţişa, ca o torţă aprinsă, fabrica cuprinsă de foc şi fum. Temperatura era foarte ridicată şi flăcările depăşeau nivelul acoperişului. Incendiul se afla în fază de ardere generalizată la centrala termică pe combustibil solid (lemn), cu pericol de propagare la spaţiile de depozitare învecinate şi la etajul superior al clădirii. Din cauza vizibilităţii scăzute şi a anunţării tardive a incendiului, echipele de intervenţie au acţionat pentru localizare şi stingere în condiţii deosebit de grele. Incendiul a afectat instalaţia electrică a

centralei, acoperişul din plăci de azbociment şi 200 m2 parchet de lemn. Au fost degradate de fum şi căldură uşile şi pereţii. Sursa de aprindere probabilă, stabilită în urma cercetărilor efectuate, a fost jar sau scântei, provenite de la cazanul de încălzire. Un rol foarte important în succesul intervenţiei e reprezentat de cunoaşterea atribuţiilor pe funcţii ale membrilor echipajului, care trebuie să lucreze unitar şi să păstreze permanent legătura între ei, pentru a putea adapta modul de intervenţie la situaţie. Aceste aspecte sunt deprinse la orele de pregătire continuă din procesul de instrucţie şi sunt verificate în condiţii reale, de stres şi solicitare maximă în timp scurt, unde fiecare moment pierdut poate costa viaţa cuiva.

Locotenent Corin Zoran SIMICI


39

Primele forme de organizare a activităţii pompierilor din oraşul Sânnicolau Mare Oraşul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraş al României, situat pe canalul Aranca, braţ părăsit al râului Mureş, având o suprafaţă de aproximativ 136,77 km2 şi un număr de 12.914 locuitori, ceea ce reprezintă 2% din populaţia judeţului Timiş. Primele forme de organizare a activităţii pompierilor din oraşul Sânnicolau Mare au luat fiinţa în jurul anului 1867. Repetatele incendii care mistuiau, în numai câteva ceasuri, case şi gospodării, i-au conştientizat pe oameni

Vedere din colecția Gheorghe Strună

că, în condiţiile slabelor mijloace tehnice de luptă, succesul acţiunilor depinde, mai ales, de rapiditatea intervenţiei, asigurată printr-o alarmă eficientă. Astfel, la nivelul localităţii, s-a creat sistemul de observare şi alarmare în caz de incendiu: un pompier veghea permanent, din turnul primăriei (actuala şcoală cu clasele I – VIII, nr. 1) şi, la nevoie, alarma formaţiile civile de pompieri, aferente zonei. Până în 1944, oraşul Sânnicolau Mare dispunea de două formaţiuni de pompieri civili: una în partea de est a localităţii, cu sediul în actuala clădire a pompierilor, unde majoritatea cetăţenilor erau români şi care avea în dotare o pompă manuală cu tracţiune hipo, 2-4 cai de tracţiune şi 14-16 servanţi cu activitate voluntară; şi o a doua formaţiune în partea de vest a localităţii, pe actuala stradă Nufărului, cu cetăţeni germani, având în dotare o pompă manuală cu tracţiune hipo, 4-6 cai de tracţiune şi 16-18 servanţi cu activitate voluntară.

În anul 1949, în localitatea Sânnicolau Mare, se înfiinţează prima subunitate militară de pompieri din zonă, având următoarele mijloace de luptă: două autospeciale Praga, cu capacitate de 1800 l apă; o pompă marca Siemens; o pompă manuală cu tracţiune hipo. În 1957 se desfiinţează subunitatea de pompieri şi se creează Formaţia de pază contra incendiilor, având o autospecială Glohner, cu o capacitate de 3000 l apă şi 30 - 32 pompieri, cu activitate voluntară. În anul 1973 autospeciala Glohner este schimbată cu APC Steagu Roşu 101, cu o capacitate de 2100 l apă, încadrată cu 20 - 25 pompieri voluntari. În 01.12.1992 se reînfiinţează subunitatea militată de pompieri, având următoarea dotare tehnică: APCA R12.215; ATI R 12.215; APIC MAGIRUS 125 D; motopompă transportabilă VW. Începând cu 15.12.2006, subunitatea militară de pompieri a fost numită Staţia de Pompieri Sânnicolau Mare. S-a început prima etapă de profesionalizare a structurilor de pompieri, fiind înlocuiţi militarii în termen cu personal angajat din sursă externă. A doua etapă de profesionalizare a avut loc la data de 01.11.2007. Ultimele dotări au venit la 18.06.2008, când a fost repartizată o ambulanţă S.M.U.R.D. de tip B, pompierii participând astfel şi la intervenţii de prim ajutor medical. Cu timpul, dotările şi echipamentele continuă să se modifice, cert este, însă, că indiferent de logistica de care dispun, pompierii continuă să ţină neînfricaţi piept flăcărilor, zi şi noapte, pe timp de iarnă sau de vară, pentru siguranţa cetăţenilor.

Maior (r) Adrian BLAZI


40

Intervenţii pe timp de secetă Încălzirea climei este o problemă mult discutată la nivel mondial, fapt care duce şi la o preocupare tot mai crescută a populaţiei referitor la acest aspect. Ea aduce cu sine o diversitate de manifestări extreme şi o prezenţă tot mai accentuată a unor fenomene precum canicula, furtuni violente, inundaţii etc. Perioadele lungi de caniculă peste care se supun lipsa precipitaţiilor conduc la acutizarea fenomenului de secetă cu consecinţe deosebit de grave la nivelul societăţii. Principalele efecte ale secetei constau în distrugerea recoltelor, diminuarea numărului de animale, pierderea resurselor de apă. Valurile de caniculă devin un fenomen meteorologic demn de luat în seamă, cu efecte majore asupra populaţiei şi patrimoniului agro-forestier, care impune măsuri speciale de comportament şi reducere a efectelor sale. Seceta aduce cu ea şi o serie de greutăţi şi în activitatea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă, fapt pe care dorim să-l evidenţiem în cele ce urmează. Conform prevederilor actuale în vigoare, seceta este menţionată ca posibilă sursă de risc, fiind inclusă în categoria riscurilor naturale la secţiunea fenomene meteo periculoase (conform Anexei 2 la H.G.R. nr.2288/2004). Temperaturile ridicate şi lipsa de umiditate care conduc la o uscăciune rapidă a vegetaţiei fac foarte probabile pe toată perioada anotimpului cald incendiile de vegetaţie uscată şi resturi vegetale. Tot în această perioadă se recoltează terenurile agricole cu păioase fapt care constituie un potenţial pericol pentru incendiile de mirişti sau lanuri de cereale. În dezvoltarea incendiilor în aer liber, factorul esenţial îl constituie vântul prin direcţia şi viteza sa. Factori favorizanţi în propagarea incendiului sunt: prezenţa materialelor combustibile în apropiere (ierburi, frunze uscate, căpiţe de fân, construcţii din lemn, resturi menajere, etc.), starea de uscăciune a acestora, mai ales pe timp de secetă, precum şi configuraţia terenului ce poate influenţa prin curenţii de aer formaţi. Riscul de propagare este sporit şi de particulele incandescente purtate de vânt. Pentru a evita şi a limita numărul acestor evenimente legiuitorul a venit cu reglementări detaliate în acest domeniu prin ordinul comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului agriculturii nr.

605/579 din 2008 care completează cadrul legislativ creat de legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. Astfel în perioadele de caniculă şi secetă prelungită este interzisă arderea miriştii, vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale iar responsabil cu verificarea respectării interdicţiei este primarul şi comitetul local pentru situaţii de urgenţă care pot impune perioade de restricţii în acest sens. Arderea miriştii este permisă cu respectarea următoarelor condiţii : lipsa vântului, parcelarea miriştii prin fâşii arate în suprafeţe de maxim 10 hectare, izolarea zonei de ardere, desfăşurarea arderii doar pe timp de zi, asigurarea supravegherii arderii şi a mijloacelor de stingere necesare. Condiţii similare sunt prevăzute şi pentru arderea vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale, completate de cerinţa stingerii totale a focului înainte de părăsirea locului arderii şi interzicerea acoperirii cu pământ a focarelor. Primarii au obligaţia de a înştiinţa cetăţenii în legătură cu aceste prevederi legale iar cu excepţia arderilor executate în gospodăriile cetăţeneşti arderile de mirişti şi de vegetaţie uscată sunt permise doar după obţinerea permisului de lucru cu focul. O altă problemă care poate apărea în cazul secetei prelungite este secarea unor cursuri de apă ceea ce poate face imposibilă alimentarea autospecialelor din surse naturale fapt care poate îngreuna intervenţia în localităţile unde nu există surse artificiale. În cazul în care seceta afectează şi rezervele de apă potabilă ale cetăţenilor pompierii pot interveni în ajutorul acestora prin livrarea apei potabile cu autocisternele din dotare. Accentuarea problemelor pe care condiţiile climaterice le ridică în activitatea pompierilor necesită o foarte bună cunoaştere a situaţiei operative din raioanele de intervenţie şi o colaborare exemplară cu alte instituţii ale statului care pot transmite avertizări în acest sens pentru o intervenţie cât mai promptă.

Locotenent Ciprian LIEA Plutonier major Constantin URSU


41

Să protejăm pădurea!

Pădurea, conform dicţionarului explicativ român, „este o întindere mare de teren, acoperită de copaci; o mulţime densă de copaci crescuţi în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuşti, plante erbacee, muşchi etc., precum şi diferite specii de animale”. Numită de Academia Botanică Română „aurul verde al României”, şi considerată de oamenii din popor „plămânul verde al planetei albastre”, pădurea este principala sursă de oxigen şi materie primă lemnoasă a oamenilor. În plus, ea asigură un ecosistem complex, în care se dezvoltă numeroase specii de plante şi animale. Influenţa pădurii asupra zonelor din imediata apropiere este de netăgăduit, aceasta oferind şi alte beneficii, pe lângă purificarea aerului şi materia primă: pădurile reţin din puterea vânturilor, temporizează apele rezultate în urma ploilor torenţiale şi fixează solul, împiedicând astfel alunecările de teren. Cu toate acestea, oamenii, conştienţi sau nu de importanţa acestei bogăţii moştenite, o exploatează peste capacitatea ei de regenerare naturală. Avântul economic, industria, comerţul şi chiar nevoile oamenilor determină defrişarea pădurilor pe zone întinse, într-un ritm alarmant. Şi, deşi sute de copaci sunt tăiaţi zilnic, nu aceeaşi grabă este manifestată în replantarea puieţilor. Şi împrejurimile oraşului Făget din judeţul Timiş sunt puternic afectate de „marea defrişare” din România. În special după anul 1989, acest lucru a atins cote alarmante, cantităţi foarte mari de material lemnos fiind tăiate. Dacă la această stare de fapt se adaugă pierderile provocate de incendiile de pădure, în unele situaţii, prin incendierea cu bună ştiinţă, situaţia se arată dramatică. În noiembrie 2000, la Ocolul Silvic Coşava din localitatea Tomeşti, judeţul Timiş, a avut loc un astfel de incendiu, al

cărui cauză stabilită în urma cercetărilor a fost focul deschis. Incendiul a afectat o suprafaţă de 80 ha litieră, 170 ha păşune împădurită şi 50 ha fâneţe. Intervenţia pompierilor, a jandarmilor şi a celorlalte forţe mobilizate în zonă a durat cinci zile. Pe lângă incendiile provocate de om, se adaugă incendiile cauzate de episoadele de secetă prelungită, care, la rândul lor, mistuie „aurul verde” al ţării noastre. Pompierii intervin cu toate mijloacele, însă, de multe ori este nevoie şi de sprijinul voluntarilor, care sporesc numărul şi forţa luptătorilor cu focul. Trebuie să protejăm pădurea! Trebuie să îi înţelegem importanţa! Defrişarea şi incendierea pădurilor vin cu efectele lor adverse: pantele munţilor Poiana Ruscă rămân golaşe la fiecare ploaie torenţială; furtunile şi a vântul nu mai sunt domolite de stratul de copaci, forţa lor răsfrângându-se direct asupra aşezărilor umane; râul Bega, care îşi are izvoarele pe aceste meleaguri, iese din albie, inundând localităţile aflate în aval şi producând pagube materiale însemnate; locuinţele de o viaţă ale unor familii sunt avariate şi chiar distruse complet; animalele surprinse în gospodării sunt înecate şi sute de hectare de terenuri cultivate sunt compromise! Toate acestea sunt efectele abuzului faţă de natură, abuz care se răsfrânge, de multe ori, împotriva celor care nu au nicio implicare şi nicio vină. Trebuie să tragem un semnal de alarmă, pentru ca lumea întreagă să se alăture protecţiei pădurii! Altfel, într-o bună zi, citându-l pe Mihai EMINESCU, nu ne vom putea pune decât o întrebare retorică: „Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta cu tot?

Locotenent Ciprian LIEA Plutonier major Constantin URSU


42

In memoriam colonel Dănuţ ILIE

Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent.” Copacii, Franz KAFKA

O carieră militară de 32 de ani, presărată cu decoraţii şi amintiri, întreruptă prea brusc. Pentru noi, cei care l-am cunoscut, domnul colonel Dănuţ ILIE va rămâne, pentru totdeauna, un coleg excepţional, un şef competent şi un profesionist desăvârşit.

Colectivul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş


43

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş În părţile de apus ale ţării noastre, în Banat, a cunoscut mireasma sfinţeniei, încă din vremea petrecerii sale în lume, unul din ierarhii de aici, mitropolitul Iosif al Timişoarei. [...] Încă din primii ani ai veacului al XVII-lea, se cunosc cu numele mai mulţi vlădici ortodocşi în Banat, avându-şi scaunul în Timişoara. Între ei a strălucit, prin viaţa şi lucrarea lui duhovnicească, Sfântul Ierarh Iosif supranumit „cel Nou”. Ştirile despre acest sfânt ierarh sunt foarte sărace. Unii spun că s-ar trage dintr-o familie de „vlahi” din părţile Dalmaţiei, alţii dimpotrivă, îl consideră un localnic. De tânăr s-a închinat în mănăstirea Pantocrator din Muntele Athos, fiind călugărit sub numele Iosif, în locul celui de Iacob, primit prin Taina Sfântului Botez. Îndeplineşte, cu aleasă râvnă, mai multe ascultări – între care şi cea de preot slujitor – în câteva mănăstiri atonite. În 1650, cu binecuvântarea patriarhului din Constantinopol, deşi foarte înaintat în vârstă, a fost rânduit mitropolit al Timişoarei. Se presupune că a fost hirotonit arhiereu de către patriarhul sârb de la Ipek, care, pe atunci, purta grija duhovnicească a credincioşilor ortodocşi din teritoriile aparţinătoare fostei Iugoslavia şi din Banat, ocupate atunci de turci. A păstorit la Timişoara numai trei ani, până în 1653, timp în care a pus rânduială în viaţa bisericească, a hirotonit preoţi, a întărit în ortodoxie pe credincioşii bănăţeni. În toamna anului 1653 cetatea Timişoarei a fost supusă unui lung jaf şi unor distrugeri din partea turcilor, care au dat foc întregului oraş. Bătrânul episcop a rezistat ca un adevărat viteaz, biruind puterea focului prin rugăciune. Astfel, Dumnezeu a trimis ploaie năprasnică şi întinderea focului s-a oprit. Toţi credincioşii Timişoarei s-au bucurat şi au admis că episcopul lor a fost ascultat de Dumnezeu, căci focul a fost stins prin rugăciunile fierbinţi ale bătrânului ierarh. Şi turcii s-au înspăimântat când au văzut că pe cerul senin norii s-au adunat şi că Sfântul Ierarh Iosif cel Nou a adus, prin rugăciune, ploaie pe pământ. Vârsta înaintată l-a făcut să se retragă din scaun şi să se aşeze la mănăstirea Partoş, ridicată prin secolul al XV-lea, situată în apropierea graniţei romano-sârbe, pe valea Bârzavei. A îndrumat şi aici duhovniceşte pe cei care-l certau, săvârşind slujbe tămăduitoare de boli trupeşti pentru cei aflaţi în suferinţă. Se spune că încă înainte de mutarea sa la cele veşnice, Dumnezeu l-a învrednicit de darul cel mai presus de fire al

minunilor. La Partoş a mai trăit încă trei ani, până în 1656, când Domnul l-a chemat la Sine, aşezându-l în ceata aleşilor Săi [...]. Mitropolitul Iosif a fost considerat de români ca „sfânt” imediat după mutarea sa la Domnul. Un preot bănăţean care i-a cercetat viaţa şi nevoile, scria, în urmă cu 60 de ani, că la mormântul lui se petreceau adeseori fapte mai presus de fire. „Poporul din împrejurimi şi din depărtări mari – scria el – îşi aduce de veacuri bolnavii la mănăstirea Partoşului, ca să se atingă de mormântul sfântului ori să petreacă în priveghi noaptea întreagă la acest mormânt. Şi mulţi au aflat alinare suferinţelor şi mângâiere sufletească la mormântul Sfântului Iosif ”. Între altele, tradiţia spune că fiica lui Marcu Muţiu, primarul Timişoarei, s-a vindecat de o boală de care suferea de multă vreme, la mănăstire. În semn de recunoştinţă, acest credincios a ridicat la Partoş, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, lângă biserica veche a mănăstirii, în care slujise şi alesul ierarh Iosif, una nouă, încăpătoare, care dăinuieşte până azi. Pompierii militari şi civili l-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou tocmai datorită calităţilor pe care bătrânul ierarh le-a avut de ascultător şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului. De atunci, în fiecare an, după Ziua Pompierilor din România, pe 15 septembrie 2009, este prăznuit Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul pompierilor. Cunoscând aceste lucruri, Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe a hotărât să se purceadă la „canonizarea” oficială a Sfântului Ierarh Iosif. Acest act s-a săvârşit în zilele de 6 - 8 octombrie 1956, în catedrala mitropolitană din Timişoara, unde i-au fost aşezate sfintele moaşte, spre a fi cinstite cu toată cuviinţa de către binecredincioşii creştini. S-a alcătuit apoi un frumos Acatist în cinstea sa, în care îi sunt preamărite virtuţile şi viaţa sa fără de prihană. „Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc în ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-i cântăm Lui Aliluia”. (Din Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Condacul 12).

Preot profesor dr. Mircea PĂCURARIU, „Sfinţi daco-romani şi români” Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, pag. 80 - 83


44

Ştiaţi că.

• Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „BANAT” al judeţului Timiş are în dotare o autospecială de intervenţie la salvări de la înec, utilată cu echipament de scafandri, un motocompresor pentru buteliile de aer comprimat, topoare, cordiţe de salvare, prelate şi cârlige pentru căutarea şi recuperarea victimelor? Autospeciala poate remorca un peridoc cu o barcă de salvare de 10 persoane, barcă echipată cu motor Yamaha F30. Prin introducerea acestei autospeciale s-a realizat micşorarea timpului de răspuns la o solicitare de salvare de la înec. (căpitan ing. Vasile Lucian MIHOC)

• Se interzice executarea lucrărilor de asanare pe timp de noapte, ploaie, descărcări electrice, ninsoare sau când temperatura aerului este sub 00C sau mai mare de 370C? Lucrările de asanare a terenului de muniţia rămasă neexplodată nu sunt limitate în timp. În cazul descoperirii sau dacă au cunoştinţă despre existenţa sau deţinerea de către alte persoane de muniţii neexplodate, cetăţenii au obligaţia şi responsabilitatea să anunţe de îndată dispeceratul 112. (O.M.A.I.nr.707/2005 Instrucţiuni privind managementul activităţilor de intervenţie pentru asanarea terenurilor de muniţiile rămase neexplodate) • Apariţia focului este condiţionată de „triunghiul arderii”, de existenţa a trei elemente care trebuie să reacţioneze între ele: oxigenul, care susţine reacţia, sursa de aprindere, care aduce materialul la temperatura de aprindere şi combustibilul, care alimentează şi întreţine arderea? Conceptul de prevenire a incendiilor se bazează pe separarea acestor elemente. (Agenda Pompierilor, I. Crăciun, S. Calotă, P Bălulescu)

• O butelie aflată într-o încăpere incendiată nu va exploda, decât după ce apar indiciile specifice: butelia începe să se deformeze şi partea superioară se încinge, devenind roşie? (Prevenirea incendiilor, P. Bălulescu, V. Măcriş,)

• În multe cazuri apa nu este eficientă în stingerea incendiilor, în special în cazul substanţelor combustibile (benzină, motorină), deoarece în contact cu materialul inflamabil, apa se desparte în cele două elemente chimice avute în componenţă: hidrogen, care arde şi oxigen, care întreţine arderea? (Legea nr. 212/1997 pentru aprobarea O.G. nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor)


Revistă editată cu sprijinul:

Asociaţia Solidaritatea fără Frontiere S.C. ALMIRA TRADE S.R.L. S.C. AQUAPLAST S.R.L. S.C. BANTEX S.A. S.C. BITEA CONSTRUCT S.R.L. S.C. COCA COLA HBC România S.R.L. Timişoara S.C. Compania Naţională Poşta Română S.A. S.C. CORPUS INTER COMPANY S.R.L. S.C. DB GROUP România S.R.L. S.C. ECO HORTIMEX S.R.L. I.P.A. Regiunea 5 Timiş S.C. K & K S.R.L. S.C. METALTIM S.A. S.C. PETROM LPG Timişoara S.C. PROFI ROM FOOD S.R.L. S.C. PROMISIUNEA S.R.L. S.C. SORATI S.R.L. S.C. TECH – CON INDUSTRY S.R.L. S.C. UNIMETAL S.R.L. S.C. WEBER S.R.L. S.C. ZAGROS S.R.L.


Profesionişti în situaţii de urgenţă - 2009 Septembrie, Numărul 3