Restituiri cu Ștefan Manea
Sărbătorile de iarnă, sub semnul binomului „Sănătate şi Frumuseţe!” Iată măreţul vis pe care şi-l doresc oamenii prezentului (femei, bărbaţi, tineri sau vârstnici), cu prilejul trecerii dintre ani. Când ocaziile se înlănţuie într-o ghirlandă multicoloră, poleită cu sclipici, globuri, opulenţă, sărăcie, speranţe, maraton prin magazine, goana după cadouri sau pomeni şi lista ar mai putea continua... „Febra” Sărbătorilor a fost, este şi va rămâne endemică, indiferent de vremurile ce ne colindă de decenii, deoarece şi la acest capitol funcţionează expresia „istoria se repetă”.
- Mult stimate d-le Ştefan Manea, până la ce „punct” este firească efervescenţa ce aprinde nu doar imaginaţia ci şi ambiţia cu nevoia de a face „ceva nemaipomenit” - în intervalul sacru care separă Anul vechi de Noul An? - Nu numai la noi, românii, se manifestă aşa-zisul sindrom al Sărbătorilor ci în mai toată lumea. Într-o proporţie rezonabilă el este firesc şi chiar benefic pentru o anumită categorie umană: cei sănătoşi, tineri, sociabili, ponderaţi şi dornici de a-şi mai clăti „zgura” rezultată în trup, în suflet, în spirit, după roboteală cotidiană anterioară. Să ne gândim drept şi cuminte cum ar fi dacă la o adică, noi românii, am trece lin şi fără petreceri aceste frumoase ocazii. N-ar fi un păcat? Poate mai mare decât dacă am respecta cutumele legate de Crăciun, Bobotează, Sfinţi, Anul Nou. Şi dacă la aceste datini am aplica şi ceva mai dens anumite ingrediente care să frâneze apucăturile ne-sănătoase, încă „la putere”, trecându-le în tabăra „opoziţiei”, n-ar fi decât o experienţă de pe urma căreia n-am avea de pierdut decât ceea ce nu este bine să apară la evenimentele Sărbătorilor.
- Stimate d-le Manea, din cele creionate de dv-stră rezultă nevoia ca şi noi românii să încercăm o modestă (dacă nu o măreaţă) cotitură, chiar revoluţionară, cu aceste minunate şi fascinante datini de Anul Nou? Oare ce ne-ar trebui ca naţie creativă şi temperamentală ca de Sărbători, frumoasele momente, viitoare amintiri, să nu devină o mare mahmureală? Pentru
36
că românul reprezintă încă o naţiune care respectă „cu sfinţenie” obiceiul ca de Sărbători să bea (cât cuprinde...). Să înfulece (cât încape în el...). Să toasteze (oricând şi pentru oricine...). Şi să nu fie cuprins de teama consecinţelor privind alternativele pe care şi le asumă („ori la bal ori la... spital”!) - Este foarte adevărat că românilor li s-a dus vestea peste mări şi ţări că „ştiu dom-le să se distreze! Să mănânce, să bea, să danseze. Şi Azi şi Mâine şi Poimâine, pentru că (se ştie şi acest lucru) românii „ţin la petrecere!” O asemenea mentalitate nu se poate „dizolva” ca un Parlament corupt (fie-mi permisă această neintenţionată aluzie). Este nevoie de o cantitate uriaşă de timp, măsurat probabil în decenii. Dar nu numai timpul netezeşte neregula unor deprinderi, închistate de multă vreme! Este nevoie de o întreagă strategie pentru educarea generaţiilor actuale, în special, cu noile orientări ale lumii contemporane (în ceea ce priveşte dereglarea pe termen lung şi cu consecinţe cât se poate de dramatice ale stării de sănătate). Pentru că, în plină criză mondială actuală, alimentele sunt de o calitate îndoielnică în ceea ce priveşte echipamentul enzimatic, fiind din ce în ce mai ne-naturale: mai procesate, cu E-uri, conservanţi, chimicale, pentru a păcăli ochii, simţul olfactiv, gustul.
- Ce părere aveţi stimate d-le Ştefan Manea de „bătălia cruntă” care se dă cu mult timp înainte de Sărbătorile propriu-zise ale Sfârşitului de An, între marile magazine, micii sau marii producători (uneori pseudo-producători) pentru acapararea clienţilor? Iată, spre exemplificare câteva mostre privind reclamele fără oprelişti, fără inhibiţii sau jenă, privind ofertele de meniu sau invitaţii insistente, la diferite locaţii, dughene, cârciumi. Unde se mănâncă scump şi se bea şi mai scump. Un exemplu umoristic este legat de Restaurantul „La Piciorul Porcului” - fondat în urmă cu 15 ani! A cărui reclamă este următoarea: „Veniţi la cea mai veselă cârciumă cu specific
porcesc, cu produse de-ale casei, din porcii noştri, crescuţi precum fetele cuminţi, la curte”. - Iată unde duce reclama neîngrădită de rigorile legale, deşi dac-ar fi adevărat ceea ce promit „porcii” cuminţi, n-ar fi rău. Îmi vine în minte, legat de acest aspect, o altă formă speculativă de atragere a clienţilor naivi, cu ocazia sărbătorilor de Iarnă (legat de denumirea localurilor). Unii patroni „gâdilă” sensibilitatea copilăriei noastre, a tinereţii, prin denumiri ale localurilor: „Ca la mama”, „La Bunica”, „La mătuşa - gospodina”, „Localul ca odinioară”, „Cârciumioara cea plăcută!”
- Stimate d-le Ştefan Manea, cu siguranţă că dincolo de aceste „bazaconii”, create să momească clienţii naivi, românul cu mintea curată se găseşte încă în România. El ştie că pentru a traversa cu bucurie, cu fericire şi fără surprize neavenite, de Sărbători este bine să-şi cunoască propriile forţe şi slăbiciuni pentru a nu depăşi simţul măsurii. Sărbătorile lunii decembrie şi-ale primei părţi din Noul An, constituie un examen de bună autocunoaştere. De bună atitudine faţă de tentaţiile care gâdilă simţurile oricărui om, referindu-ne la mâncare, băutură, distracţii. O pregătire a organismului (detoxifiere înainte şi după Marile Sărbători) este mai mult decât benefică, bine-venită? Şi ce le uraţi românilor noştri dragi? - Compania „HOFIGAL”, a fost, este şi va rămâne acelaşi „străjer” credincios şi onest, atunci când se pune problema sănătăţii, creşterii imunităţii, a calităţii vieţii. Produsele noastre au devenit recunoscute şi apreciate peste tot în lume, sub denumirea „Fenomenul HOFIGAL”.
Fie ca frumoasele Sărbători de Iarnă să colinde românii noştri de pretutindeni cu drag, cu armonie în suflet, cu iubire de viaţă, de familie, de profesie şi de adevăr. La Mulţi Ani! A consemnat psiholog Maria Şerban Partener Media compania „HOFIGAL”
l HOFIGAL - Natură şi Sănătate l Decembrie 2015 - Februarie 2016 l