Page 1


H i g h w @ y.r o Noiembrie 2013 GPS KNOW-HOW Despre gospodărirea banilor şi respectul faţă de muncă

EDITORIAL Manifesto de ilie gavra manifesto de christo demotis Ce inseamnă highway.ro?

pag.3 pag.4 pag.5

APRECIERI

pag. 8

RESTITUIRI Calităţi sau Defecte? Dece ne e Frică? Adevărul şi minciuna despre copii, familie şi meseria de casnică

pag. 9 pag. 10 pag. 12 pag. 16

CULTURĂ - CIVILIZAŢIE Românilor le e greu să spună nu. Cultura post-Bizantină Interviu cu par. Ieremia de la Putnă despre violenţa domestică

pag. 19 pag. 20 pag. 23 pag. 29

FOTOTECĂ

pag. 31

pag. 32

SPAŢIUL INTIM Religiografie. Urmele de Frumuseţe

pag. 34

ACTUALITĂŢI Siria: Toată lumea într-un punct

pag. 35

REŢETE Biscuiți cu Parmezan, Gorgonzola și Nuci.

pag.39

UMOR Spargerea unei bănci bostanarie

pag.40

Drepturile & Creative commons

pag. 41

Prima pagină: Fiind în primul rând vorbă de căi noi şi vechi, de locuri, de puncte de pornire, am putea să lasăm Timişoarei onoarea să fie punctul care a unit într-un fel sau altul firile vieţii celor care au hotărît să pornească la voiaj împreună. O călatorie amicială prin dialog, cu sfârşit necunoscut, dar sperăm creator şi benefic. 1

H i g hw @ y . r o

C O N ŢI N U T

2

N oi e m br i e 2 0 1 3


EDITORIAL

Manifesto de Ilie Gavra

Am fost întrebat care sunt aşteptările mele de la Highway şi după ce am stat pe gânduri o vreme am fost în stare să răspund că mi-ar place să fie cafeneaua perfectă, unde gândurile şi vorbele mele pot ajunge direct la prietenii mei, la fel cum ale lor pot ajunge la mine fără reţineri şi fără ca cineva să aibă pretenţia că deţine adevărul absolut. Un mediu civilizat în care fiecare poate spune ce crede şi ce ştie, în forma pe care o consideră cea mai potrivită. Mai sper ca umorul să fie la el acasă în această cafenea, spre a ne simţi bine şi a nu risca să devenim prea serioşi şi plicticoşi. Aş mai dori să fiu martor la polemici asemenea celor din Grecia antică, în timpul cărora să vezi cum spiritul scapără idei. Mi-ar mai place ca elocinţa să fie din nou preţuită. După cum vedeţi, aşteptările mele sunt absolut normale pentru un loc în care se întâlnesc prietenii, unde spiritul este liber iar sufletul nu este prins în capcana intereselor.

2

Să ne ajute Dumnezeu să avem cale curată!

Highw@y.ro

EDITORIAL

3

Noiembrie 2013


EDITORIAL

Manifesto de Christo Demotis

Vara aceasta, într-o seară caldă, adunaţi la o cafea cu prietenii, am ajuns la o conlcuzia că publicului larg timişoarean (şi din întreaga Românie, de altfel) îi lipseşte un mediu cultural. Nu ne referim aici la reviste simandicoase, cu ifose şi care fac parte din aşa zisa cultură “mainstream”. Ne referim la ceva pentru noi, ceilalţi. Vezi tu, cititorule, în ţara aceasta (ca şi în orice societate occidentală) resimţim o lipsă acută a interesului pentru cultură, cultură de calitate. Omul de astăzi se aşteaptă să fie doar un consumator (imaginaţia mea îmi şi afişează un pitic cu o gură neproporţional de mare, aşezată peste o burtă umflată, caricaturizată, un “homunculus consumatoricus”). Ceea ce ne lasă pe noi, cei cu ceva interese artistice şi culturale, fără posibilitatea de a ne facem auziţi. Fie vom consuma cultura aşa cum este ea percepută în interiorul “sindrofiilor” elitiste, şi o vom înghiţi fără doar şi poate, fie nu ne mai rămâne nicio şansă ca să ne deschidem minţile şi să ne cultivăm. Aşa cum vrem noi să ne cultivăm, întru libertate şi nu după “canoanele” (şi toanele) unuia sau altuia. Astăzi clasa de Highw@y.ro

mijloc nu are voie să producă. Rostul ei este să consume mâncare pregătită industrial, din plic, de preferinţă deja mestecată şi administrată cu linguriţa, de parcă am fi bebeluşi care nu ştim ce este bine pentru noi. Clasa de mijloc nu are posibilităţi de exprimare. Elitele au revistele lor, cu titluri franceze, străine nouă, încercând să ne vîndă o cultură fie franceză, fie germană, fie chiar şi americană (dacă e posibil aşa ceva), în orice caz ceva străin nouă. Acestea şi multe altele leam discutat în jurul unei cafele (şi unei îngheţate, şi unei prăjituri) şi atunci unul dintre prietenii noştri a avut o idee strălucită: „Daca nu există ceva acolo pentru noi, pentru clasa de mijloc, de ce nu luăm lucrurile în mâinile noastre? De ce să nu facem noi ceva?”. Îţi imaginezi, cititorule, cum stăteam în jurul mesei, soarele deja apunând, când brusc cu toţii am avut o epifanie, impresia că a strălucit un fulger chiar în faţa ochilor noştri! Era evident: dacă nu există ceea ce vrem, haideţi săl facem singuri! Ne-am imaginat-o că pe o călătorie, o Odisee pe o barcă, vâslind înspre necunoscut, fără nicio garanţie, doar speranţa dând vânt pânzei noastre. Entuziasmul a fost mare, echipa între timp s-a lărgit, barca a primit mai mulţi vâslaşi, mai mult avânt şi parcă încetul cu încetul am devenit şi noi mai experţi în ghidarea bărcii noastre. EDITORIAL

4

Şi cam aşa am pornit în drum. Nu ştiam multe. Însă singurul lucru la care nu ne-am permis să facem rabat a fost la calitate. Când nu ştiam ceva ne puneam cu toţii pe coate şi căutam soluţii, cercetam şi întrebam oameni de success în domeniile cu pricina. Am petrecut ore întregi căutând fontul cel mai potrivit sau paginaţia cea mai elegantă că să-ţi oferim ţie, cititorule experienţa pe care am dori-o pentru noi. Poate că suntem începători, dar nu suntem diletanţi; rabat la calitate nu am făcut şi n-o să facem, asta ţi-o promitem, citirorule. Suntem o echipă de oameni ca tine, ieşiţi tocmai din clasa de mijloc, poate suntem chiar prietenii tăi. Şi cu ajutorul internetului şi tehnologiilor moderne, căutăm săţi oferim ceea ce am căutat pentru noi: un mediu de discuţii, un mediu de creativitate, un mediu în care să ne putem fecunda gândirea noastră, să ne putem dezvolta şi să putem să ne simţim bine după o zi dificilă la job. Acest lucru îţi oferim, cititorule. Şi acest mediu, această e-revistă este a ta în aceeaşi măsură în care este şi a noastră. Pentru că intervenţia ta este binevenită, pentru că părerile tale sunt binevenite: contribuţia ta, cititorule este acceptată şi aşteptată aici. Sari şi tu în barcă noastră şi alătură-te călătoriei noastre, odiseei noastre întru necunoscut. Vino! Noiembrie 2013


EDITORIAL

Ce inseamnă Highw@y.ro ? de Cristian Marius Borcoman

Românii încă nu au autostrăzi, nu se pot vedea între ei ca neamuri, prieteni, decât rar sau să se audă la câte un telefon dacă acel apel mai răsare din conştiinţa lor. Highway.ro este un mod de a ne simţi aproape, de a cunoaşte ce se întâmplă în jur, ce mai face vecinul, de ce se bucură şi de ce se întristează mai uşor un frate din Nordul ţării decât cel din Sud şi de ce este bine aşa cum suntem în momentul de faţă. Aşadar Hiway.ro este acel răspuns la marea de întrebări şi iluzii care ne contorsionează existenţa de zi cu zi. Intuiţia de a aduce prospeţime în modul de manifestare specific românesc... pasiune, dragoste de aproape, dorul, bucuria revederii feţelor celor dragi, m-a invitat să scriu despre acest creuzet de imagini, de lumină. Suntem oameni, avem viaţă în noi, este o energie care circulă în fiinţa noastră, dar şi între noi ca şi comunitate. Am să mă refer la români, dar a se înţelege lucrul acesta în sens mai larg, şi la alte comunităţi apropiate. Circulaţia acestei Highw@y.ro

energii are nevoie de comuniune, regăsire, re-vedere, schimb de opinii şi în felul acesta darul, dragostea cresc. Autostrăzile României apar, timid şi fac loc la această renaştere din bucurie a ţării. Informaţional, aceasta s-a realizat parţial deja prin intermediul facebook. Informaţia structurată aduce însă valoare, conectare mai uşoară la realitatea prezentă. Highway.ro clădeşte şi e clădită pe informaţie cu energie pozitivă, nu optimistă ci realistă, dar pozitivă. Nu eludez celelalte aspecte, însă consider că de ele se ocupă alţii cu atâta amar de succes... Aşadar, merităm acest spirit constructiv pozitiv, această prospeţime, inspiraţie în tot ceea ce ne este râul şi ramul. Merităm şi oh, oh, cât dor ne este de aşa ceva! Atitudine Şi dacă meandrele diverselor fenomene sociale, ca globalizarea, îşi fac treabă, este ca să ne înveţe să ne respectăm, la rândul nostru, ascutindu-ne simţurile. Discernământul este liantul celor trei principii care guvernează această lume: demnitatea, discreţia şi dragostea, acest „der - die - das” din illo tempore care ne-a creat şi ne hrăneşte, chiar şi fără voia noastră. Puneţi-vă centura de siguranţă şi instalaţi-vă comod în pielea dumneavoastră. Gândul bun , inspiraţia reprezintă limita de viteză; mai sigură ca în Germania. Peisagistică elveţiană, EDITORIAL

5

parteneri de trafic - aproapele tău, al meu, oameni ca şi tine, în carne şi oase - suntem o echipă sudată dincolo de istorie. Aceasta este autostrada NOASTRĂ. Ea nu are defecte de fabricaţie şi garanţiile sunt de prisos. Întinde mâna spre florile de pe margini, spre leandrii de pe mijolcul ei; este luminată 24/7. Luminile noi. Controversatul bun simţ este actual, discret, calitate ce-i conferă valenţele credinţei. Discernământul, instrumentul de disecţie care, scuturat de mirosul de lăcătuşerie al raţiunii, împleteşte experienţă de viaţă, cuminţenie, aşezare, cutezanţă, credinţă şi dragoste. Aceste valori, de care noi suntem foarte ataşaţi ne ţin împreună din strămoşi în arcul carpato-danubiano-pontic. Axele principale ale noastre deservesc cele şapte provincii legate de capitală. Unire întru credinţă, dincolo de voinţa noastră, prin bunăvoinţă Universului. Conţinut La ce bun tot acest timp investit? Vom cunoaşte totul despre omul din regiunea noastră sau provincia îndepărtată a României şi ne vom cunoaşte nevoile, vom împărtăşi bucuriile; hai să zicem e un RO-facebook, însă este un instrument de cunoaştere autentică, de autocunoaştere şi de consolidare a identităţii umane, în speţă româneşti. Ca şi secţiuni principale, sunt cele de ordin realgeografic şi spiritual, adică cele Noiembrie 2013


EDITORIAL

şase mari zone: Bucureşti, Centru, Nord, Sud, Est, Vest. Fiecare au specificul şi valorile lor: geografic, economic, social etc. Fiecare oferă ceva unic tuturor. Este bine să conoastem aceste VALORI, cum le accesăm; asta facem aici. Este bine să ştim ce se întâmplă acum în aceste

reviste. În această secţiune va invităm să ne scrieţi şi să apreciaţi conţinutul articolelor, prin notă, autor şi titlu, corespondent articolului citit. Hă, şi să nu vă gândiţi o secundă la corniţele competiţiei dintre aceşti membrii. Aprecierile dumneavoastră vor fi însă bine primite.

- reprezentată prin metodologia Naţional Geographic de oferire a informaţiei - care după părerea mea este de tip IMAGE FIRST bine-nţeles îl cunoşti. Highway.ro este acea altă latură din care se vede viaţa, realitatea - fără perdea şi perdeaua însăşi, în frumuseţea ei, cu franjuri cu tot. Ne foloseşte

3

părţi ale ţării, având astfel o orientare şi o viziune clară a realităţii. În acest fel avem imagini clare, ne cunoaştem şi ne ajutăm mai uşor. Membrii Highway.ro vor fi bucuroşi să primească un cuvânt bun din partea celor cu care fac echipă, cititorii acestei Highw@y.ro

Să respirăm aer curat. Sunt convins că o dată bine informat şi citind lucruri de calitate care se reflectă în realitatea curentă vom simţi acea briză de bine, care ne va statornici şi ne va da bucuria trăirii acesteia. Formatul grafic sunt de acord să îl consacrăm unei cascade de bineţe EDITORIAL

6

tuturor, şi cu toţii o creem. Mult succes atât prin consultarea acestei reviste cât şi la colaborarea la acest sistem sănătos de autostrăzi din România.

Noiembrie 2013


4

7


Aprecieri

5

Highway.ro este un spaţiu deschis dialogului. Ne am imaginat o încercare, un punct de plecare, ca un doc de îmbărcare prin care ne îmbărcăm într­o călătorie lungă. Toţi împreună. Buna dispoziţia şi bunăvoinţa sunt prerecuizite a acestei călătorii şi ne străduim să însuflăm tocmai aceste calităţi. Sperăm să ne inlături şi tu cititorule.

H i g hw @ y . r o

A PR EC I ER I

8

N oi e m br i e 2 0 1 3


Restituiri

Dezbateri, Paradigme, Conexiuni

Calitati sau Defecte? de Christo Demotis

byzantine­cafe.blogspot.gr

H i g hw @ y . r o

Fiecare dintre noi ştie cât de defectă, strâmbă, alterată, (adăugaţi aici adjectivul preferat de dumneavoastra) societate avem. Drumuri nu sunt, stat nu există, poliţia nu face nimic, transporturile publice intârzie iar în general imaginea de "brand" pe care o dăm în afara ţării este aceea a unei catastrofe, a unui stat eşuat aproape la fel ca Somalia (cum ar ajunge să spună unii compatrioţi de-ai noştri). În comparaţie, Germania este văzută ca o ţară atât de frumoasă, liniştită, ordonată şi pusă la punct. Acolo legile se respectă, oamenii sunt politicoşi, birocraţia este mai mare decât la noi dar merge, dă rezultate şi îşi mai pot permite să fie şi politicoşi pe deasupra! Ce este defect la noi? Ce ne face atât de strâmbi? De ce totul este aşa de anapoda în capătul acesta al Europei care se numeşte Balcani? E simplu: ţările balcanice, după intrarea în negura modernismului în sec. al 19-lea au preluat necritic toate instituţiile europene din vremurile lor, le-au copiat pur şi simplu. Au preluat ideologiile modernismului fără să încerce să le adapteze realităţilor lor. Astfel ne-am trezit cu imaginea cuiva care poartă un costum cu pantaloni prea scurţi şi cu sacou mult prea mare pentru mărimea lui, devenind R E S TI TU I R I

9

prin urmare clovnii Europei. Din acest motiv contribuţia noastră la edificiul european era minimă. A durat cel puţin jumătate de secol până a apărut o mişcare care a fructificat trăsăturile proprii, s-a bazat pe ceea ce avem şi pe ceea ce suntem, nu pe ceea ce am fi vrut să fim. Rezultatele le ştim, România a ajuns să fie grânarul Europei, preţul grâului se stabilea în Brăila iar România dinaintea întâiului război mondial şi cea interbelică a fost o putere în spaţiul Balcanilor şi în spaţiul european. După aceea, această grupare culturală emancipată de idolatria pro-Europeană (proFranceză sau pro-Germană de pe atunci) a fost exterminată şi a cedat locul ei unei clase conducătoare care era doar politică (iniţial sovietică, apoi naţionalistă comunist-mioritică şi în final doar oportunistă). Doar politică şi din păcate, fără viziune culturală. Ruptă şi îndepărtată de popor, străină viziunii populare care parcă nu se mai manifestă deloc în societatea din jurul nostru. Totul a devenit oportunism, bani şi şmecherii. Doar efemerul, doar plăcerea prezentă, a lui "aici şi acum" fără spirit ascetic, fără responsabilitate,

N oi e m br i e 2 0 1 3


Restituiri fără curaj. Calităţile noastre le-am transformat în defecte. Am încercat să tăiem pâinea cu ciocanul şi a rezultat un haos. Noi, balcanicii suntem nişte popoare creative; ne merge mintea, găsim soluţii într-un mediu care ne oferă mereu câte o problema nouă. Viaţa în mijlocul societăţilor noastre poate deveni însă un calvar pentru că trebuie în continuu să ne chinuim cu probleme noi. Însă ni se cere să fim roboţei de tipul unui german eficient, să înşurubăm acelaş şurub la 270° exact, niciun grad mai mult şi nici mai puţin. Ni se cere să fim punctuali când noi vrem să savurăm compania unui prieten reîntâlnit după mult timp, la o cafeluţă. Este bine? Este rău? Nici una, nici alta. Trebuie doar să învăţăm să alegem oportunităţile după trăsăturile noastre. De ce să construim atâta industrie grea când de fapt suntem buni la design? De ce doar fabrici când România poate deveni regina agroturismului şi a produselor Bio în Europa? Când 70-80% dintre absolvenţii de liceu ajung să absolve o facultate, cum se face că nu folosim acest extraordinar capital uman? De ce să batem şuruburi cu ciocanul? Highw@y.ro

DE CE NE E FRICĂ?

de Andrei Egon

http://egonsoularchiver.blogs pot.com/

Oare câţi dintre noi simt un fel anume de frică? Oare frica are chiar atât de multe feţe pe cât se spune? Poate că da, poate că nu. Nu este ea oare o reflexie a Underground-ului personal, oglinda interioară în care cei mai mulţi nu au curaj să se uite, nu pentru că acolo s-ar găsi ceva înspăimântător, ci pur şi simplu adevărata imagine a Sinelui? „Îmi e frică, mă bate Dumnezeu dacă...”. Oare chiar aşa să fie? Fără a contesta Divinitatea, nu suntem mai mult influenţaţi de opinia celorlalţi oameni decât de frica faţă de Dumnezeu? De câte ori nu am auzit: „Nu ştiu de ce am făcut asta...”, „Îmi e ruşine de ceea ce am făcut.” Dacă frica faţă de Divinitate ar fi mai presus de toate, probabil nu s-ar fi găsit în ipostaza de a spune aceste cuvinte. În urma faptelor se plânge, se căieşte: „Doamne, iartămă!”. Unde caută iertarea, în RESTITUIRI

10

tavanul gri şi coşcovit, în liniştea nopţii, în ochii celorlalţi? În primul rând, poate că ar trebui să privească înăuntrul său, să se coboare la limita maximă, să găsească sursa pornirilor sale. Apoi ar trebui să îşi scoată vina la suprafaţă şi să încerce să îşi dedice tot restul vieţii îndreptării greşelilor sale. Şi dacă nu poate, atunci să-i fie frică de neputinţa sa. Există oameni care nu simt nici un fel de frică? Nu le e frică de Divinitate, nu le e frică de lege, susţin că nu le e frică de nimic. Călcâiul lui Ahile – le e teamă să le fie frică. „Frica este moartea raţiunii.” Da, aşa este, dar este absolut necesară supravieţuirii. Ne privim unii pe alţii şi uneori povestim între noi.

Noiembrie 2013


Restituiri „Îmi e frică” spui – şi eşti întrebat de ce. Răspunzi că nu ştii, spre nedumerirea celorlalţi: „Nu ştii de ce ţi-e frică?!? Aa... îţi place să joci rolul de victimă.” Te uiţi lung şi constaţi că vorbele tale trec pe lângă el. Zâmbeşti, dar înăuntru urli: „Joci rolul de victimă!”. Noi toţi suntem victime; şi celălalt e o victimă, dar nu o ştie încă. Sau poate îi e frică să o recunoască. Natura umană este făcută să anihileze ceea ce îi provoacă teamă. Dar oare hiperprotecţia nu are ca rezultat contrariul? „Prea multă dragoste te omoară!” Dragostea de sine – cea care tulbură reflexia oglinzii interioare. Te uiţi înăuntru, precum în oglinda unei ape stătătoare, un lac de acumulare al gândurilor, faptelor, dragostei şi al urii, limpede la suprafaţă, tulbure în adâncuri. Omul perfect – utopia creatorului – acea persoană care are sufletul limpede ca şi cristalul. E oare cristalul chiar atât de transparent? De unde vine frica? Din Underground. Unde se înăbuşă frica? În Underground. De ce ne e frică? De Underground. 6

Highw@y.ro

RESTITUIRI

11

Noiembrie 2013


Restituiri

ADEVĂRUL ȘI MINCIUNA – PERSPECTIVE TEOLOGICE1

de Daniil Papadopol

Importanţa problemei adevărului s-a dovedit a fi determinantă pentru civilizaţie, fie şi numai prin faptul că această preocupare cuprinde diacronic întreaga cultură şi pentru că diversitatea abordărilor, teoriilor şi opiniilor este copleşitoare. În tot acest uriaş efort de înţelegere a realităţii, fiindcă d e la Aristotel încoace omenirea a îmbrăţişat concordanţa cu realitatea ca bază a raportării la adevăr, Sfînta Biserică nu participă cu o teorie ci cu Însuşi Adevărul. Sfînta Scriptură a devenit un izvor de adevăr pentru civilizaţia creştină nu pentru că a găsit şi promovat o teorie cu privire la adevăr, ci pentru că s-a dovedit a fi ea însăşi călăuză spre tezaurul adevărului. Sfinţii Părinţi ai Bisericii nu teoretizează despre adevăr ca şi concept. Ei teoretizează despre transformarea fiinţei individuale prin identificare cu Adevărul care este persoană. Ceea ce numesc teoreticienii adevărului a fi însuşi adevărul, se dovedeşte pentru noi, cei credincioşi, a fi nimic mai mult Highw@y.ro

decît umbra Adevărului Viu axiologic, antropologic, culturasupra lumii. ologic, sociologic.” 5 Venind din spaţiul de Aceasta pentru că gîndire creştin şi răsăritean Mîntuitorul îl învaţă pe Toma2: sîntem nevoiţi să precizăm ca “Iisus i-a zis: Eu sînt necesară adăugarea stratului Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni duhovnicesc la cele menţionate nu vine la Tatăl Meu decît prin mai sus. Mine. ”3 Pentru a privi cercetător Pe de altă parte, fenomenul minciunii este necesar minciuna este o prezenţă să stabilim în primul rînd care cotidiană. O constatăm pe buzele sînt perspectivele din care ne apropiaţilor, o surprindem uimiţi apropiem. Astfel, vom stabili că evadînd din noi înşine, o regăsim este necesar ca studiul nostru să pe ecrane, în emisiuni radio, în treacă în revistă perspectivele reclamele de tot felul şi chiar pe psihologice şi cele morale, lăsînd banalele etichete de produse. abordările culturale şi sociale în Surpriza majoră decurge din seama unui eventual demers variaţia uimitoare a scrupulei cu viitor. Dar cheia cu care vom care se deosebeşte adevărul de descifra ideile abordate va folosi minciună. Ceea ce pentru unii ca reper Sfînta Scriptură şi este în mod evident o minciună, Părinţii Filocalici în special, fără a pentru alţii este diplomaţie, exclude alţi părinţi folositori în politeţe ori pură îndemînare şi acelaşi duh. adesea chiar o virtute. Interesul nostru Minciuna încîntă şi este să prezentăm abordările dezamăgeşte motiv pentru care psihologie şi pe cele ale teologiei este un promotoriu al cercetării morale aşezîndu-le măsura psihologice şi sociale dificil de scripturistică şi filocalică astfel abordat dar fascinant prin încît la finalul lecturii cititorul să cîmpurile ştiinţifice pe care le se poată descoperi nu conceptele implică şi viziunile pe care le legate de minciună şi adevăr, ci să deschide către înţelegerea recunoască Persoana care mecanismelor insului şi ale întrupează Adevărul în contrast societăţii. cu acea persoană care este tatăl Constantin Cucoş4 minciunii. sublinează complexitatea acestui Purcederea la studiu: analiza fenomenului minciunii „Minciuna fără clarificarea unor aspecte constituie un act psihic complex, fundamentale ale teoriei cu rezonanţe socio-culturale, ce adevărului ar fi inutilă, deoarece vizează mai multe straturi: minciuna se defineşte în raport ontologic, gnoseologic, retoric, contrastant cu adevărul. RESTITUIRI

12

Noiembrie 2013


Restituiri Acest fapt este evident pentru un creştin ortodox care învaţă, cu ajutorul Sfintei Biserici, şi mărturiseşte în Crez că unicul Creator este Dumnezeu: „... Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămîntului, al tuturor celor văzute şi nevăzute” În consecinţă El este sursa tuturor celor adevărate, iar prin contrast acela care se prezintă cu pretenţia de a oferi ceva pe lîngă acestea, nou ori rezultat din amestecarea celor

şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. „6 Constatăm în versetul de mai sus că „tatăl minciunii” grăieşte din ale sale, nu vehiculează adevărurile lui Dumnezeu. Acestea sînt nealterabile şi de aici vine neputinţa de a se folosi de ele. Dar de vreme ce diavolul nu poate crea dar nici nu se poate folosi de cele create, cum

7

create de Dumnezeu, este un înşelător. Această convingere este întărită de cuvintele Domnului Iisus Hristos reproduse în Sfînta Evanghelie după Ioan: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni Highw@y.ro

este posibilă minciuna. Aceasta este posibilă prin lucrarea necuratului asupra simţurilor, raţiunii şi sufletului omului. Prim amestecarea şi înceţoşarea celor percepute de simţuri, prin slăbirea voinţei, alintul plăcerii şi vicierea raţiunii se crează minciuna. Aceste mecanisme le urmărim în excursul prezent dar doar după ce RESTITUIRI

13

vom privi felul în care adevărul şi minciuna sînt percepute secular pentru a descoperi frumuseţea răpitoare a Adevărului – Persoană. Pe drumul duhovnicesc, omul se loveşte în primul rînd de minciună. La început minciuna se înfăţişează sub chipul care rezultă din textul plin de amărăciune scris de Ernest Bernea7: “Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică mai ales pe masa oamenilor de sus. Poleită cu nume de inteligenţă, diplomaţie sau alte meşteşuguri, minciuna cheamă, leagă şi dezleagă, preface şi mai ales farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă crudelor, dar mai puţin frumoaselor, adevăruri. Minciuna este prezentă în viaţa noastră nu numai pentru că sînt oameni mincinoşi, oameni care suflă continuu cuvinte rotunde şi subţiri ca băşicile. Ea este cultivată şi de o altă categorie, de aceea a trufaşilor. Omului îi place minciuna, îi place să fie minţit. Spune cuiva un lucru adevărat; spune-i direct tot ce crezi nedemn şi urît din gîndul şi fapta sa. Vei culege imediat ura şi dispreţul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate şi vei culege sigur dragostea şi preţuirea sa. Omul acesta civilizat, omul de care sîntem atît de mîndri, nu vrea să gîndească, nu Noiembrie 2013


Restituiri vrea să lupte, nu vrea să renunţe pentru a-şi întări făptura atît de goală şi nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaştinile netulburate. Ah, omule, cum îţi mai miroase sufletul de la distanţă! Omul cinstit supără; supăra pentru că sfarmă urîtul din

minciunii şi ale furtişagului. Climatul cinstei este aspru, este tare de nu poate rezista orice făptură cu nume de om. Climatul cinstei cere forţă, cere eroism, cere despicarea lucrurilor pînă-n esenţa şi sensul lor adevărat. Pieptul plăpînd al omului arareori rezistă marilor înălţimi.” 8 Apoi, dincolo de acest

iubirii dumnezeieşti în satisfacţia consumului plăcerii dată de obiectele finite. Importanţa subiectului ales pentru acest demers este ilustrat chiar şi de prezenţa acestuia pe forumurie de internet consacrate pedagogiei, parentingului, teologiei, psihologiei şi sociologiei. Chiar dacă pe web-ul

nivel social, sesizat de Ernest Bernea, miciuna este dată pe faţă de Sfinţii Păinţi ca fiind însăşi înşelăciunea care păcăleşte omul să-i cheltuiască setea de infinitul

românesc mai slab dezvoltat rezultatele numerice sunt mai mici, o căutare Google a cuvântului “minciună” oferă nu mai putin de 158 000 de referinţe

8

preajma lui şi cutremură casele deprinderilor rele. Omul cinstit incomodează; incomodează pentru că prezenţa lui nu cultivă florile urît mirositoare ale Highw@y.ro

RESTITUIRI

14

Noiembrie 2013


Restituiri iar în forma nearticulată “minciuna” ne returnează 879 000 de pagini.9 Aceste rezultate indică prezenţa conceptului în preocupările populaţiei utilizatoare de internet. Implicaţiile personale ale minciuni precum şi heritabilitatea acestora prin educaţie involuntară este ilustratăsuperb în articolul scriitoarei din Hong Kong, postat de Dusan Baiski10 în traducere proprie pe Agonia.ro11: “ Pe stradă mergea un tată între două vârste, care-şi ducea de mână fiul ceva mai mare de trei ani. Paşii copilului erau mărunţi, astfel că rămânea în urma lui şi el îl trăgea de mână. Copilul îşi iuţea paşii, însă tatăl îl trăgea mai departe încovoindu-i puţin trupul. Au mers aşa o bucată de drum şi au trecut pe lângă o tarabă pe care erau înşirate fel şi fel de reviste şi cărţi. Tatăl se opri, se întoarse la tarabă şi răsfoi superficial câteva din volumele aflate la îndemână. Îl întrebă pe vânzător de preţuri şi în vreme ce se gândea dacă să cumpere sau nu, copilul observă dintr-o dată jucăriile înşirate în faţa tarabei. Îşi îndreptă cu repeziciune degeţelul înspre o locomotivă cu baterii, trăgându-l pe tată de mânecă să i-o cumpere. Acesta înapoie precipitat cărţile pe raft, îl prinse pe copil de mână şi o luă din loc. Acum, însă, din pricina smuciturii prea puternice, aproape că-l trase pe copil pe sus. Dar acesta repeta neîncetat, cu voce tare: “Puiul vrea să cumpere Highw@y.ro

trenul, puiul vrea...”. Tatăl îi înţelegem. răspunse neputincios, însă hotărât : -Mergem, nu putem cumpăra asta. Notiţe: -De ce?, întrebă copilul 1: Acest articol este debutul unei serii, așadar, răzvrătindu-se. încheierea articolului nu coincide cu -Nu putem, fiindcă e fals. sfîrșitul excursului. 2: Biblia sau Sfînta Scriptură, Editura [...] Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Copilul pomenit mai sus Ortodoxe Române, București, 1991 a părăsit taraba de cărţi convins 3: Ioan 14,6 Dr. Constantin Cucoş s-a născut în de tată. Pe drum, tatăl şi fiul au 4: Prof. 1958 în Osoi, judeţul Iaşi este un cunoscut mai schimbat câteva cuvinte. autor de lucrări de specialitate în domeniul pedagogiei şi psihopedagogiei fiind de Tatăl spuse: altfel şi directorul Departamentului pentru -Ascultă-l, puiule, pe tata. pregătirea personalului didactic al Universităţii „Al. Ioan Cuza” din Iaşi. Ceea ce ai vrut să-ţi cumpăr nu 5: Cucoş Constantin (1997), Minciună, este o locomotivă adevărată. Mai contrafacere, simulare, Ed. Polirom, Iaşi, p. încolo o să-ţi cumpere tata una 21. 6: Ioan 8,44 adevărată. Bernea, sociolog, etnografşi filozofa Că îi va cumpăra o 7: Ernest fost unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice. Născut la Focşani pe locomotivă adevărată este, 28 martie 1905, Ernest Bernea a copilărit la evident, o minciună notorie, însă Brăila, unde şi-a făcut studiile primare şi când asta spune un om mare, totul liceale. A murit la 14 noiembrie 1990 şi a înmormîntat la mănăstirea Cernica. e încărcat de seriozitate şi intenţii 8: fost Bernea Ernest, Îndemn spre simplitate, sincere. Editura All, București, 2006. -Dar de ce ai vrut să 9: Căutare făcută în iulie 2012. Baiski s-a născut pe 11 martie 1955, cumperi cărţile acelea? , întrebă 10: laDuşan Sânnicolau Mare, judeţul Timiş. Poet, copilul. prozator, traducător şi publicist bănăţean este o figură culturală -Tata nu le-a cumpărat, şi ele sunt a Banatului. false..., răspunse părintele, 11: proeminentă Agonia.ro accesat iunie 2012 la: http://agonia.ro/index.php/essay/95751/Min tulburat. A rămas însă neclar dacă a rostit aceste cuvinte pentru a-l 12: ciuna Scriitoarea Chang Shiang Hua este linişti pe copil ori a ajuns cu licenţiată a Universităţii Naţionale Normale din Taipei. A funcţionat aproape adevărat la o asemenea concluzie.” două decenii în învăţământ, apoi a fost Chang Shiang Hua12 surprinde în această anecdotă moştenirea frustrărilor ascunse sub protecţia inconfortabilă, dar calduţă a minciunii de sine. Minciuna este un fenomen cu care nu dorim să avem a face, de care ne ascundem, dar pe care dorim cu ardoare să-l RESTITUIRI

15

redactor executiv al publicaţiei Grassroots şi redactor responsabil pentru poezie al revistei Steaua literară. A lucrat pentru \"Amnesty International\", la Taipei. Este poetă şi prozatoare cu operă tradusă în limba română de către Duşan Baiski. A fost de câteva ori ori la rând oaspete al României. A organizat o expoziţie de pictură a lui Marin Sorescu la Taipei.

Noiembrie 2013


Restituiri

Despre copii, familie și meseria de casnică. de Ilie Gavra

Acum câteva zile, în drum spre casă m-am abătut prin parcul din apropierea casei mele; este parcul în care am copilărit şi imi aduc aminte cu plăcere că fie iarnă, fie vară parcul era plin cu copiii din cartier ieşiţi la joacă. Doar copiii foarte mici erau însoţiţi de adulţi, restul erau singuri, cei mici erau daţi în grija celor mai mari şi niciodată nu am auzit despre vreun accident mai grav decât o julitură sau o vânătaie mai zdravănă. Acum era linişte; câţiva bătrâni se odihneau pe bănci, un cerşetor căuta ceva în sacul său ponosit iar în zona de

joacă frumos amenajată trei copii luau la rând huţuluşe, topogane, frânghii, structuri destinate căţăratului, câte şi mai câte. Copiii nu vorbeau între ei, dacă aveau ceva de spus se adresau doar adultului însoţitor care supraveghea vigilent de la câţiva paşi. Îmbătrânirea populaţiei este o certitudine. Sunt mai multe motive pentru care oamenii nu mai fac copii şi nici unul nu se referă la situaţia financiară; oamenii s-au dezobişnuit să socializeze, încet încet media şi „civilizaţia modernă” ne-a învăţat să preţuim intimitatea şi confortul. În timp, nevoia de intimitate a degenerat în izolare şi lipsă de comunicare iar confortul în lene şi neasumare de responsabilităţi. Evident, a avea şi educa copii însemnă asumare de responsabilităţi, oboseală, comunicare

9

Highw@y.ro

RESTITUIRI

16

permanentă, viaţă de familie dinamică precum şi renunţarea la liniştea intimităţii în schimbul surprizelor pe care le ai de la copiii tăi, a polemicii, a confruntărilor dar desigur şi a dragostei necondiţionate. Noua ordine economică şi socială a generat modificări şi pervertiri ale valorilor culturale precum şi a ordinii sociale, femeile au renunţat la statutul de casnică pentru cel de angajat şi odată cu acest lucru au revendicat egalitatea între sexe. Femeile au dobândit drepturi sociale egale; desigur merită aceeaşi recunoaştere şi respect ca şi bărbaţii însă din punct de vedere fizic şi psihic femeile sunt complementarele bărbaţilor în mod firesc. În mod natural femeile sunt înzestrate pentru a fi mame, pentru a-şi educa şi ocroti copii. Când femeia este angajată profesional permanent acest lucru se face sacrificând timpul alocat familiei, calitatea educaţiei copiilor precum şi spiritualitatea familiei. Copiii vor fi tot mai puţini. Mama va fi tot mai puţin prezentă în viaţa lor. Prin meseria de casnică înţeleg administrator al gospodăriei, manager al resurselor financiare alocate casei şi familiei, educator al copiilor, moderator şi negociator între membrii familiei, partener de distracţie dar şi sfetnic sau sprijin la greu, bucătar şi îngrijitor, păstrător al tradiţiilor şi valorilor spirituale şi desigur, lista poate Noiembrie 2013


Restituiri continua. Se vede deci că această meserie complexă este consumatoare de timp, energie, resurse sufleteşti dar mai presus de toate presupune asumare de responsabilitate permanentă în condiţiile în care nu ai concediu şi nici salar. Ca urmare a răspândirii ideii că a fi casnică este echivalent cu a fi ratat profesional şi social, în paralel cu creşterea nevoii de bani pentru achiziţionarea de bunuri fără să fie absolută nevoie de ele (consumism) femeia preferă să se angajeze într-o meserie cu răspundere limitată, cu program fix şi salar, fapt care face din

femeie un om liber de familie. La noi, meseria de casnică a ajuns să fie desconsiderată; sunt culturi în care acest lucru este de neconceput. După cum vezi totul pleacă de la educaţie şi mediu social iar ce este de făcut este educaţie civică, socială, spirituală, financiară, cultură, alături de proiecte şi legi care să garanteze drepturi şi respectul cuvenit familiilor cu copii, astfel încât să merite să fi casnică, să te ocupi de familie şi copii; în felul acesta vom avea familii puternice si unite, deci o naţie viguroasă şi mândră, care nu dispare din

neatenţie.

Nu vreau să se înţeleagă din această scriere că îmi doresc ca femeile să rămână acasă, ci că cele care aleg această cale merită tot respectul. Fiecare dintre noi poate începe prin a recunoaşte că a fi casnică este mult mai greu decât să fi angajat. Calitatea educaţiei copiilor, administrarea gospodăriei precum şi armonia din familie sunt lucruri mai importante şi mai valoroase decât o carieră de angajat meritoriu în interesul angajatorului.

10

Highw@y.ro

RESTITUIRI

17

Noiembrie 2013


11


Cultura Civilizatie Românilor le este greu să spună nu. de Ilie Gavra

Se spune pe bună dreptate despre români că sunt inteligenţi, creativi, se adaptează uşor, sunt descurcăreţi, buni meseriaşi, săritori, sociabili, sufletişti dar de asemenea se mai spune că nu se ştiu organiza, sunt cârcotaşi, nu sunt punctuali şi, mai ales, că nu se ţin de cuvânt. Interesant este că aflaţi la muncă în Germania spre exemplu, românii învaţă repede să fie punctuali şi să-şi respecte cuvântul; şi atunci m-am întrebat, de ce această schimbare, de ce acasă este într-un fel şi în Germania sau în Suedia altfel? Care este factorul care determină această schimbare de comportament? Aşa cum spuneam, noi, românii suntem sociabili, săritori şi sufletişti, este suficient ca cineva să-ţi ceară ajutorul sau un serviciu că te şi trezeşti spunând că nu este nici o problemă, o rezolvi, ştii tu cum sau cunoşti pe cineva care poate. De îndată ce ai Highw@y.ro

scos porumbelul şi te-ai angajat îţi dai seama că s-ar putea să nu poţi, să ai doar o idee despre cum se rezolvă, dar de fapt încă să nu ştii exact cum îţi mai dai seama că cel pe care te bazezi poate nu vrea sau nu poate; în sfârşit, realizezi că rezolvarea cere timp şi energie din partea ta, pe care s-ar putea să nu le ai, întrucât mai ai o mulţime de angajamente. Şi atunci, pentru că deja ai apucat să te angajezi îţi laşi o portiţă de ieşire şi adaugi în mod reflex expresii de genul: 99% că se rezolvă, fac tot posibilul, fac tot ce ţine de mine, aproape sigur ca... şi lista poate continua, pentru că suntem inventivi. De fapt, în traducere liberă aceste expresii înseamnă vreau să te ajut dar nu te baza pe mine. Românul, deşi a întâlnit fenomenul de nenumărate ori continuă să creadă şi să se necăjească atunci când acel 1% se întâmplă, rămânând cu problema nerezolvată. Românul crede în bune intenţii. Ar fi mai simplu şi corect dacă aş spune nu pot, nu ştiu, nu am timp, nu vreau; în felul acesta nu l-aş încurca pe amicul meu şi aş da dovadă de respect pentru timpul şi problemele lui însă egoul meu de român ar avea de suferit pentru că nu pot este egal incapabil, pentru că nu ştiu egal ignorant, pentru că nu am timp egal lipsă de organizare iar nu vreau egal rea voinţă, iar aceste lucruri nu se potrivesc cu românul care le ştie pe toate, de la înmulţirea muşcatelor la fizică CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

19

atomică; poate orice pentru că este inventiv şi creativ, ştie să-şi facă timp pentru alţii şi mai ales este altruist. Pe scurt egoul ne împiedică să spunem nu. Mai avem de învăţat să spunem, simplu, nu; avem de învăţat că nu putem şi nu trebuie să fim cei mai buni la orice, că ziua are doar 24 de ore şi chiar dacă vrei nu le poţi face pe toate, că cel mai important lucru este să te ţii de cuvânt şi vei dobândi astfel respectul după care tânjeşte egoul propriu. Mai avem de învăţat că uneori a spune nu este un semn de prietenie şi respect pentru cel de lângă tine. Oare de ce este aşa de greu?

Noiembrie 2013


Cultura Civilizatie Cultura post­ Bizantină. de Christo Demotis

byzantine­cafe.blogspot.gr

Există un Commonwealth bizantin? Ce caracterizează această cultură? Cred ca nu e nevoie aici să dezbatem cea ce e de la sine inţeles: există diferite culturi? Pot aceste culturi să se categorisească, să fie adunate în grupuri culturale? În primul rând aceste grupuri culturale sunt evidente chiar şi observatorului neavizat iar în al doilea rând academicieni renumiţi au clarificat de mult acest aspect; un exemplu aici ar fi cunoscutul Samuel P. Huntington, care a pus pe hârtie teoriile lui despre grupurile culturale încă de pe la inceputul deceniului trecut, indiferent de cât de contestate ar fi ele. Academicianul Huntington vorbeşte despre nişte linii delimitatoare de grupări culturale. Mai atrage atenţia de asemenea asupra pericolului ca în liniile de demarcaţie între culturi să apară conflicte care ar putea duce la un nou război mondial. Aceasta este însă o altă discuţie, având in Highw@y.ro

vedere că asemenea decizii fac parte din politic şi nu din cultural, culturalul fiind ceea ce ne interesează pe noi aici (se poate însă discuta într-un articol viitor dacă doresc cititorii noştri). Una dintre culturile definite de S.P. Huntington este şi cea “ortodoxă”. După Huntington, această cultură se află sub hegemonia Rusiei, ceea ce era probabil adevărat în cea mai mare măsură în perioada războiului rece (micile excepţii, cum ar fi Grecia erau tratate în capitole speciale din cartea lui şi era arătată influenţa subterană exercitată totuşi de fosta Uniune Sovietică în interiorul acelui stat din periferia - pe atunci - a Europei). La vremea respectivă Romania şi Bulgaria aveau încă guverne puternic orientate procomunist. În ziua de astăzi situaţia s-a schimbat însă dramatic. Grecia din 1995 a devenit, până la 2004 “miracolul” Uniunii Europene, dând dovadă de o incredibilă dinamică care, trecând prin adoptarea monedei Euro (care a plasat acest stat din periferia Europei chiar în nucleul “forte”) şi culminând prin găzduirea cu succes a jocurilor olimpice desfăsurate în condiţii de siguranţă chiar în mijlocul unui tumult de ameninţări din partea fundamentaliştilor islamici împotrivă Europei (miniştrii de externe ai Greciei vorbeau în cercuri restrînse în perioada respectivă despre puterea “soft” a

acestui stat post-bizantin, lucru ce s-ar putea explica doar dacă am lua drept ipoteză de lucru o moştenire imperială). În aceeaşi măsură, prevederile lui Huntington s-au adeverit prin criza financiară care a lovit tocmai aceeaşi Grecie întrun mod cumplit şi care a trezit din nou reflexele anti-ortodoxe pe care le exprima academicianul Huntington în anul 1995. Prin prisma aceluiaşi conflict de civilizaţii ar putea cineva să spună că de fapt astăzi trăim un război civil între cultura vestică de sorginte protestantă (nordeuropeană) şi de cea ortodoxă şi catolică (sudeuropeană). Subiectul Grecia este foarte important din punctul de vedere geostrategic pentru că acest stat a fost primul care făcea parte din “statele sărace mediteranene” (Italia este încă de la începuturile secolului al 20-lea un stat industrializat, puternic, în care nordul este comparabil ca putere cu Germania şi în consecinţă nu este cu uşurinţă inclus în grupul celor săraci, în pofida sudului italiot). Această calitate a Italiei s-a văzut şi în timpul crizei actuale când, în pofida excesului datoriei a fost lăsată în pace să-şi traseze propria cale de ieşire din criză, fără şantaje din partea nord-europenilor, cum s-a întâmplat în cazul Greciei, Spaniei, Irlandei şi Portugaliei. Ca să revenim la ale noa-

CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

Noiembrie 2013

20


Cultura Civilizatie stre, intrarea Greciei în comunitatea economică europeană în 1981 s-a datorat unei moşteniri culturale căreia îi era continuatorul direct. Această intrare a Greciei în 1981 a deschis calea celorlalte state mediteranene: în 1986 Spania şi Portugalia, creând o dinamică pentru Austria, Suedia, Finlanda în 1995, care a culminat cu marele val al ţărilor Vişegrad din 2004 şi care (se pare) s-a încheiat cu intrarea României şi Bulgariei (cu excepţia Croaţiei, mici şi catolice, intrarea restului statelor din vestul Balcanilor precum şi a Turciei sunt de mult amânate pentru un viitor mai mult sau mai puţin îndepărta. Grecia s-a pretins continuatorul culturii greceşti antice. Această cultură a fost închegată ca răspunsul năvălirii culturii greceşti învingătoare asupra Orientului, imperiului Persan cucerit şi subjugat de Alexandru cel Mare, dând naştere la o serie nouă de state, toate părtaşe ale unei culturi comune, numită Hellenistică. Influenţa aceasta culturală s-a întins din sudul Franţei până la graniţă cu China (secolul al 2-lea î.H. statele Indo-Hellenistice) întinzându-se de a lungul drumului mătăsii şi unificând spaţiul acela imens sub o limbă şi un mod de a gândi comun. Cucerirea Romană a întins limitele lumii civilizate până la nordul barbaric impregnând, măcar parţial, cu Highw@y.ro

această cultură (denumită acum greco-romană) spaţiul Europei de Nord. Când capitala imperiului s-a mutat la Nova Roma, Constantinopolul, spaţiul poporului Român s-a gasit plasat în centrul acestui nod cultural şi astfel în vecinătatea directă cu centrul cel mai strălucit al acestei culturi pan-europene. Spaţiul Românesc a orbitat în continuu în jurul Constantinopolului. Bucureştiul şi Iaşul s-au aflat la o aruncătură de braţ de această Metropolă, având cale deschisă şi comunicare directa cu "Ţarigradul", oraşul de reşedintă a Cezarului/Ţarului. Poziţia aceasta s-a pecetluit în secolul al 9-lea, când s-a creştinat Rusia. Creştinarea acestui spaţiu a centrat România chiar în mijlocul lumii ortodoxe, oferindu-i o adâncime strategică, o siguranţă din punctul de vedere cultural. Evident, adeseori au existat lupte sau invazii din partea ruşilor, însă ele nu au pus niciodată în pericol identitatea culturală a poporului Român. Chiar în perioada imperială populaţiile Româneşti din Moldova s-au întins până dincolo de Transnistria într-o transhumanţă paşnică, intrând şi colonizând în adâncime Ucraina. Lucrurile s-au schimbat doar după revoluţia bolşevică, când paradigma culturală s-a schimbat în Rusia. Venirea unei ideologii străine, de sorginte centraleuropeană, germană, marxismul CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

21

cu adoptările lui leniniste (Lenin făcea parte din elita non-rusă, având o cultură central europeană, eminamente germană), venirea acestei ideologii a transformat radical imaginea în Rusia, transformând-o dintr-un stat ortodox care se luptă să reinstaureze un imperiu panbalcanic cu capitală la Constantinopol (visul Ecaterinei cea Mare), într-un stat totalitarist cu structuri inchizitoriale care trebuia -în viziunea statului- să reglementeze toate aspectele vieţii umane. Perioada modernistă, de după revoluţia Franceză, cu noua ei concepţie asupra valorii omului a fost orbeşte copiată în spaţiul postbizantin în încercarea popoarelor subjugate turcilor de a se elibera. Din păcate această temelie a condus la o construcţie care nu corespundea nevoilor comunităţilor post-bizantine. Instituţionalizarea învăţământului şi dreptului a smuls din mâinile comunităţilor locale exact fundamentele bunei convieţuiri şi independenţei lor ca comunităţi. Vechea rânduială, când diferenţele de opinie se rezolvau la sfatul bătrânilor, oamenilor înţelepţi investiţi cu respectul şi acceptul comunităţilor, s-a înlocuit de avocaţi necunoscuţi, birocraţi, care interpretau reguli legiferate prin parlamente, departe de nevoile locului, cazuri judecate de judecători de profesie, adeseori prea adânciţi în surpaspecializarea lor şi necunosNoiembrie 2013


Cultura Civilizatie cători ai necesităţilor fiecărei grupe sociale şi meşteşugăreşti. Spaţiul “federal” postbizantin, această reţea de Polisuri, cu demos-ul local, în care orice cetăţean se putea face auzit, moştenirea antichităţii clasice adaptată spaţiului mioritic, s-a înlocuit de o prinsoare de metal asupra tuturor activităţilor vieţii satului, un control absolut exercitat de necunoscuţi aflaţi departe, prin “capitale” şi “metropole”.

comunităţilor locale. Rezultatul îl ştim cu toţii: a fost ofilirea acestor structuri străvechi, tradiţionale şi de mult încercate. În ziua de astăzi satele, baza culturală a poporului Român sunt în paragină, depopulate, fără tineret. Şcolile se închid una după alta şi puţinii bătrâni care mai populează satele acestea amărâte se zbat în condiţiile cele mai vitrege să supravieţuiască în condiţii economice precare şi adeseori la câteva ore distanţă de cel mai apropiat medic. Străinii au început să Oare există vreo şansă de administreze treburile zilnice ale revenire?

13

Highw@y.ro

CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

22

Noiembrie 2013


Cultura Civilizatie Interviu cu părintele Ieremia de la Putna, doctor în matematică la Universitatea Berkeley din California, SUA. din http://matematicasiteologie.w ordpress.com

Matematica şi viaţa în Hristos pot părea multora fără nici o legătură una cu alta. Pentru părintele Ieremia de la Putna, cu un doctorat în matematică dat în SUA, la Berkeley, această lipsă de legătură este doar aparentă. Este ca şi cum două curbe nu se intersectează deloc în planul real –, cel al privirii superficiale, al prejudecăţii, al ignoranţei –, dar au o multitudine de intersecţii în planul complex – cel al realităţii adevărate, profunde. Interviul de mai jos e o scurtă pledoarie la studiu şi seriozitate în viaţa duhovnicească. Părinte Ieremia, cum a venit pasiunea pentru matematică? Mi-a plăcut matematica din primii ani de şcoală, deşi în familia mea nu a existat vreo tradiţie în acest sens. Am început să merg la olimpiade începând cu clasa a IV-a. Anii au trecut, am dat, firesc, la matematică în Bucureşti, unde am intrat fără examen de admitere, pentru că Highw@y.ro

eram olimpic. Am optat pentru Secţia de cercetare. Absolvenţii de după 1989 ai acestei secţii au creat o pârtie către străinătate. S-a creat un renume că matematicienii români sunt buni. Şi, într-adevăr, au fost unii foarte buni la început, spărgătorii de gheaţă, care au plecat în America, iar noi am urmat acest drum deja bătătorit de ei. Este un proces standard de a aplica, trimiţând dosarul la mai multe universităţi din America. Am fost primit la University of California at Los Angeles (UCLA) şi la University of California at Berkeley (UC Berkeley). Am aleso pe ultima pentru că avea un prestigiu mai mare. După aceea mi-am dat seama că nu întâmplător am obţinut bursa la Berkeley. Acest oraş este aproape de San Francisco, unde se află biserica cu moaştele Sfântului Ioan Maximovici, despre care citisem înainte să aplic pentru America. Tot timpul cât am stat în America am mers în fiecare săptămână la acea biserică. Ca să mă întreţin, a trebuit să predau în cadrul Departamentului de matematică. Viaţa în SUA şi apropierea de mănăstire V-aţi gândit încă de acolo că o să vă faceţi monah? Într-un anumit fel, da. Viaţa trăită acolo nu a fost mult diferită de cea a unui monah. La ce mă refer? La singurătate, singurătatea pe care o întâlneşti fiind străin. În general, în CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

23

America se suferă de singurătate. Producţiile lor de divertisment sunt o încercare de a umple un gol. Orice om care merge în America are un şoc, în sensul că filmele lor sunt altceva decât viaţa lor. E ca şi cum mergând printrun deşert vezi un panou, iar în film nu vezi pustiul, ci ţi se arată numai panoul. E multă singurătate acolo, distanţele fizice sunt mari şi acestea implică distanţe enorme între oameni. Să vă dau un exemplu. Dacă în oraşele noastre obişnuim să ieşim în oraş, să ne plimbăm prin centru, cum se spune, acolo noţiunea aceasta nu există. În centru se plimbă mai mult homeless-i (cei fără adăpost), care au ca avere doar un cărucior. Americanul nu se duce să se plimbe, el se duce cu maşina direct unde are nevoie, la cumpărături, în mall sau oriunde. În California, distanţa de acasă până la magazinul de cumpărături este în medie de 30-40 km. Acolo nu se văd oameni pe stradă, ca la noi. Singurătatea este foarte apăsătoare şi rămâne o problemă pregnantă. Pentru mine aceasta a fost o pregătire foarte bună; gândul spre călugărie îl aveam înfiripat, dar îmi era frică să-l exprim chiar şi în interiorul meu. L-am avut duhovnic pe părintele Arsenie Papacioc începând cu 1996. Pe când eram în clasa a IX-a, au început problemele mari în familia noastră. Atunci mama a început Noiembrie 2013


Cultura Civilizatie să se îndrepte spre Biserică, ca la ultima scăpare. Eu nu aveam nici o familiaritate cu Biserica, chiar aveam un dispreţ faţă de nivelul intelectual al celor din Biserică. Schimbarea mare cu mine s-a produs după întâlnirea cu părintele Arsenie. Nu a fost ceva spectaculos, ci o influenţă constantă şi eficace duhovniceşte, nu prin sfaturi de a mă ruga întrun fel anume sau de a citi ceva în mod special, ci mai ales prin rugăciunea părintelui şi prin modul lui de a fi. Gândul spre monahism lam mărturisit părintelui Arsenie, dar el aproape că nu-l lua în seamă. Apoi mi-a spus „să mai vedem“ şi, în orice caz, mi-a zis să păstrez taina, pentru că dacă prinde vrăjmaşul de veste este în stare să răstoarne întreaga lume ca să mă oprească. De aceea eu am fost tot timpul cu frică la gândul de a deveni monah, atât pentru cuvântul părintelui, dar şi din motive interioare. Era de negândit pentru mine, privind din afară. Acum mi se pare uşor, dar din exterior privind, făgăduinţa aceasta este copleşitoare. Când am început să merg la biserică, mi se părea un lucru de negândit să-ţi păstrezi fecioria până la căsătorie, cu atât mai mult să fii total abstinent ca monah. Nu îndrăzneam să gândesc prea sus, ci Îl rugam pe Dumnezeu să rânduiască să-I slujesc şi să fiu al Lui. În ce mod, asta ştia doar El. Pasul acesta este mult prea mare ca să-l putem face singuri. Highw@y.ro

Câţi ani aţi stat în SUA? Cinci ani: 2002-2007. Acasă, la familie, veneam în fiecare an. Părintele Arsenie numi impunea nimic în privinţa căii de urmat în viaţă. Din când în când îi pomeneam despre gândul meu de mănăstire, iar el părea că-l aude pentru prima dată, nepărând a-şi aduce aminte de sfaturile legate de monahism pe care mi le dăduse deja. Când l-am întrebat într-un an la ce mănăstire să mă duc, mi-a răspuns categoric: „La Putna!“.

puteam să îi ajut cu bani şi pe cei de acasă. În SUA este un salt calitativ consistent în privinţa veniturilor între doctoranzi şi post-doctoranzi. Aşa că am aplicat pentru o poziţie de postdoctorand. Dar a rânduit Dumnezeu ca atunci să nu fiu primit nicăieri. De-abia după ce am plecat la Putna m-a contactat profesorul meu prin e-mail ca sămi spună că mi-a găsit o bursă nu ştiu pe unde. Apoi un prieten care rămăsese în Berkeley m-a sunat: „Nelule, ai primit nişte plicuri. Nu

14

În ultimul an de doctorat am venit acasă pentru că mama era bolnavă, apoi m-am întors peste vară în America pentru a preda nişte cursuri; mi-am vizitat prietenii, pe 4 septembrie m-am întors în ţară, iar pe 7 septembrie am venit la Putna. Deşi ştiam că doctoratul se termină, voiam cumva să o mai lungesc. Mă tenta asta pentru că CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

24

vii să vezi ce faci cu bursa asta?“ În toamna lui 2006, de sărbătoarea Thanksgiving, am mers în Arizona, la părintele Efrem Filotheitul, ucenic al lui Gheron Iosif, un om de o mare putere duhovnicească. Nu am reuşit să vorbesc între patru ochi cu părintele Efrem, dar mi-a spus că se va ruga pentru mine. Sunt convins că şi pentru rugăciunile Noiembrie 2013


Cultura Civilizatie părintelui Efrem desprinderea de carieră şi venirea la mănăstire au decurs lin pentru mine. Cum se împacă matematica cu călugăria? Eu aş întreba ce legătură are matematica cu Dumnezeu. Atunci când eram în liceu, prin clasele IX-XI, prezenţa lui Dumnezeu creştea în viaţa mea. Dar nu vedeam nici o legătură între matematică şi Hristos. Eram deci tentat să renunţ la matematică. Însă părintele Arsenie mi-a zis: „Nu, nu trebuie să renunţi. Mergi cu amândouă înainte“. După aceea am aflat cât de multe te învaţă personal matematica despre Dumnezeu. Şi nu doar despre El, ci şi despre tine, despre lume şi relaţia între toate acestea. Descoperirea mea personală este că practic tot ce facem are legătură cu Dumnezeu. Mai mult, ne descoperă multe despre noi, despre lume. Lucrurile sunt profunde. Matematica ne învaţă să facem lucrurile temeinic. Aşa ajungem să le facem şi pe cele ale lui Dumnezeu foarte bine. În matematică eu am lucrat în geometrie algebrică şi teoria numerelor, deci matematică cu grad mare de abstractizare. Începând cu facultatea şi terminând cu doctoratul, abstractizarea în studiul matematicii creşte. Matematica din liceu este destul de departe de matematica modernă (părintele râde). Complexitatea operaţiilor şi Highw@y.ro

nivelul de abstractizare al noţiunilor sunt de negândit pentru un om nefamiliarizat. Am trăit o răstignire a minţii. Gândiţi-vă doar, cum se pot defini riguros numerele naturale? Noi avem 1, 2, 3…, le enumerăm pe degete ca la clasa I. Dar să le defineşti, să spui ce sunt ele, îţi stă mintea în loc… În primul rând, în matematică este o axiomă existenţa unei mulţimi cu un număr infinit de elemente. Nu se poate demonstra existenţa infinitului, el este acceptat ca axiomă. În natură, nimic nu ne spune că infinitul există. Nu avem „Am trăit o răstignire a minţii…“

nici o probă. Totuşi, un matematician lucrează foarte mult cu infinitul. Deşi nu poate demonstra că există, îl ia ca atare – „prin credinţă“ am spune noi. Ei bine, pornind de la această mulţime cu un număr infinit de elemente, se alege un prim element – „1“, apoi printr-un anumit procedeu se desemnează un „succesor“ – notat „2“, apoi pentru fiecare element „n“ deja definit se construieşte un „succesor“, notat „n+1“ şi tot aşa… Şi aşa se definesc numerele naturale. Apoi vin numerele raţionale, cele reale, cele complexe – cu definirea acestora ne aflăm abia la nivelul primului semestru de facultate – şi toată CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

25

multitudinea de concepte matematice. Aşadar matematica, prin generalizări şi abstractizări succesive, mi-a răstignit mintea şi mi-a pregătit-o pentru a primi revelaţia lui Dumnezeu, cu reverenţă. Nu te mai întrebi de ce Dumnezeu este în trei Persoane, şi nu în două sau una, sau mai multe, sau orice altceva legat de tainele lui Dumnezeu, atunci când tu nici realitatea văzută nu o poţi surprinde cum trebuie, matematic vorbind, nu o poţi conceptualiza. Ştiinţa lucrează doar cu aproximări ale realităţii Matematica te învaţă o cuminţenie, un respect faţă de taină, de taina realităţii. Una dintre provocările matematicii este cum să modeleze realitatea. Din Antichitate până astăzi, asta se încearcă. Constant, fizicienii cer modele de la matematicieni: „Am problema asta, am experimentul acesta, explicaţi-l voi, fundamentaţi-l riguros“. Aceasta a făcut-o Einstein, care a folosit pentru Teoria Relativităţii un model matematic descoperit cu 50 de ani înaintea lui de un mare matematician, Bernhard Riemann. Matematica vine să modeleze realitatea. Toţi ştim că matematica este grea. Şi asta pentru că realitatea este greu de modelat. Nici acum nu putem să o modelăm cum trebuie. Ştiinţa lucrează doar cu aproximări ale realităţii. Şi dacă atunci când te reNoiembrie 2013


Cultura Civilizatie feri la realitatea naturală nu eşti încă pe teren solid, cum e în faţa lui Dumnezeu? Ce pretenţie poţi să ai în faţa Lui? Asta m-a învăţat matematica, buna-cuviinţă, respectul faţă de taină, aşa cum ne îndeamnă şi Sfinţii Părinţi: „Cinsteşte taina în tăcere“. Să vă mai vorbesc şi despre altceva ce am învăţat făcând matematică. O trăsătură comună nouă, oamenilor, este aceea că ne minţim foarte uşor. Dacă ne place ceva, imediat tindem să credem acel lucru. Şi ne aducem o mulţime de argumente ca să susţinem propriile noastre voinţe, propriile noastre păreri. Se întâmplă frecvent acest lucru în zilele noastre. Or, matematica nu te lasă să faci aşa ceva. Să mă explic. La doctorat am avut o problemă pe care nici nu vreau să mă gândesc de câte ori am zis că am rezolvato, ca să descopăr ulterior că mă înşelasem. Intuiţia de la început era bună, adică simţeam că o sămi iasă, că o s-o scot la capăt. Aceasta, în particular fie spus, e mare lucru. Dar când intram în detalii, lucrurile se complicau. Îmi spuneam: „Trebuie că drumul trece pe aici, pentru că e mai scurt“. Dar nu era aşa. Realitatea nu era cum voiam eu să fie. Eu sunt un om tare la cerbice, aşa că mi-au trebuit câţiva ani ca să descopăr drumul, care era mult mai sinuos. Din fericire, matematica nu te lasă să te minţi singur, nu te lasă să falsifici Highw@y.ro

realitatea, ci, dacă eşti sincer, îţi arată unde ai greşit. Până la urmă am ajuns aproape să-mi fie frică să spun că am rezolvat problema. Am realizat că exaltarea, mândria nu ne sunt de folos; după ce te mândreşti, imediat, obligatoriu, vine coborârea. Deci matematica te educă în smerenie. Să nu te bucuri până când lucrurile nu sunt gata. Mai e ceva. Distanţa dintre proiect sau iluminare, faptul că tu intuieşti cum ar ieşi problema, şi împlinirea propriuzisă a proiectului este foarte mare. „Mergi înainte cu nădejde mai presus de orice nădejde“

În matematică, rezolvarea unei probleme poate să îţi ia şi doi ani de zile şi pe parcursul rezolvării pot apărea surprize – nu ai cum să observi toate detaliile de la început. Cam la fel sunt lucrurile şi în viaţa duhovnicească. Chemarea lui Dumnezeu există. Pe acolo este drumul. Când ai văzut drumul din exterior, îţi părea într-un fel, dar atunci când păşeşti pe el, vezi că drumul trece şi prin pădure, uneori şi prin mlaştină, se mai lasă ceaţa, te poate prinde şi întunericul. De multe ori îţi vine să renunţi, să te întorci. Sunt momente în viaţă în care practic ai făcut tot, ai încercat şi încoace, şi încolo, ai CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

26

epuizat tot ce îţi stătea la îndemână şi nu mai ştii ce să faci. Ai senzaţia că ai pierdut drumul. Şi totuşi: „Măi, parcă ştiam că pe aici e drumul…“ La fel ca Apostolii pe drumul Emausului: „Noi nădăjduiam că El este Mesia…“ (Lc. 24, 21). Şi, dacă renunţi în momentul acela, ai pierdut totul. Trebuie să-ţi zici: „Măi, am ajuns până aici. Ce mai am de pierdut? Merg înainte! Oricum altceva mai bun nu am de făcut.“ Dar lucrurile acestea se fac în nişte tensiuni foarte mari. Dacă după patru ani de doctorat nu ţi-a ieşit problema, nu mai ai cum să fii detaşat. Şi aşa se naşte discernământul, ajungi să te cunoşti pe tine însuţi. Acesta era de fapt sfatul pe care mi-l dăduse părintele Arsenie înainte de a pleca la doctorat: „Cunoaştete pe tine însuţi!“. Un element extrem de valoros al vieţii duhovniceşti este acesta: să mergi mereu înainte, să nu renunţi, să crezi chemării dintâi şi să mergi înainte cu nădejde mai presus de orice nădejde, cum spune părintele Zaharia de la Essex, parafrazându-l pe Sfântul Apostol Pavel (Rom. 4, 18). Doar dacă mergi până la capăt îţi iese. Nu trebuie să renunţi cu nici un chip. Momentul acesta de cumplită deznădejde e foarte aproape de vârf. Dacă reuşeşti să depăşeşti momentul, ai învins. Dacă dai înapoi, ai pierdut totul. E un prag pe care trebuie să-l treci, dincolo de care este uşa. Acest moment nu e minNoiembrie 2013


Cultura Civilizatie cinos, acolo nu se joacă teatru, nimic nu e regizat. E un moment de totală nesiguranţă, ţi-ai terminat toate resursele, nădejdea. Atunci e nevoie să mai mergi puţin şi afli răspunsul tău; cu rugăciune multă. Am avut colegi care s-au întors din drum – mă refer la calea matematicii. Printre medaliaţi Fields Cum a fost mediul în care aţi studiat la Berkeley? Matematica mi-a deschis uşile spre a cunoaşte oameni importanţi de ştiinţă, genii matematice. Am avut ocazia să cunosc medaliaţi Fields (medalia Fields este echivalentul premiului Nobel pentru cercetări matematice). La Berkeley i-am întâlnit pe aceşti oameni, deosebit de modeşti, smeriţi, pe care văzându-i, nu te mai poţi lăuda cu vreun lucru din viaţa ta. Cunoaşterea ştiinţifică este îngemănată cu necunoaşterea; orice nouă descoperire aduce cu sine şi o mulţime de noi necunoscute. Odată am întrebat un profesor medaliat Fields, care de câţiva ani buni lucra la fundamentarea matematică a câmpului cuantic din fizică: „Înţelegeţi mecanica cuantică?“ La care el a răspuns: „Nimeni nu înţelege mecanica cuantică!“ Einstein avea un respect extraordinar pentru tainele universului. Omul de ştiinţă sincer cu el însuşi este foarte conştient de cât nu cunoaşte, de cât nu stăpâneşte. De aceea, când aud de tot felul de experienţe Highw@y.ro

genetice care se fac, mă înfior. proiect“. Dacă începi să te Cu ştiinţismul, cu mândreşti, înseamnă că te-ai oprit şi îţi admiri opera. Or, omul care creează nu are timp de asta. Se "Politizarea ştiinţei apare uită la ce a făcut, dar nu se la oamenii care s-au blochează acolo, ci continuă înţepenit în proiect" cercetarea lui. Politizarea ştiinţei apare la oamenii care s-au politizarea aceasta a ştiinţei în înţepenit în proiect. Ca să care absolutizăm ştiinţa, făcând produci, ca să creezi, trebuie să din ea o credinţă mondială, rămâi în modestie, în respect faţă dogma vieţii noastre (pentru că de taină. Altfel, chiar geniu fiind, atunci când ai justificare adopţi o postură cumva politică, ştiinţifică, ai închis gura oricui), ca să propagi anumite iluminări ne aflăm foarte departe de adevăr. parţiale drept adevăr imuabil. Un Realitatea, Dumnezeu, oamenii – exemplu este Stephen Hawking. toate lucrurile sunt mult mai fine, Acestea sunt numai mai personale, mai nuanţate. Iar câteva dintre lucrurile pe care leam învăţat din experienţa mea cu matematica. Am această convingere: Dumnezeu ni Se descoperă, ne vorbeşte şi ne învaţă pe limba noastră, aşa cum a făcut-o cu Sfântul Apostol Petru prin pescuirea minunată (Lc. 5, 111). De aceea mi se pare foarte important să facem bine ceea ce facem, ca pentru Dumnezeu, pentru că aşa vom dobândi o cunoaştere corectă a realităţii, a lumii, a noastră şi a lui Dumnezeu. 15

dacă tu intri cu bocancii şi vrei să trasezi un drum aşa, pe unde crezi tu că ar trebui să treacă, nu e în regulă. Mândria, spune Gabriel Liiceanu, este „înţepenirea în CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

27

Sursa:

Noiembrie 2013


16


Cultura Civilizatie Despre violența domestică. de Ilie Gavra

Acum ceva vreme, pe un post radio era lansată tema violenţei domestice, ascultătorii intrau în direct şi comentau. Vorbitorii înţelegeau prin violenţă domestică acţiunile fizice brutale ale bărbatului asupra femeii; parcă vedeam palme, pumni în spate şi picioare în burtă aplicate de masculul agresiv unei femei plăpânde care zi de zi duce greul familiei, iar în faţa bărbatului violent tace supusă şi nu deschide gura. Nu sunt de acord cu violenţa fizică sub nici o formă, însă m-a frapat faptul că în opinia vorbitorilor violenţa domestică poate fi doar fizică, când, în realitate (cel puţin în societatea noastră) ponderea covârşitoare o are violenţa verbală şi psihică cu efecte puternice asupra partenerului. Uită-te în jurul tău şi încearcă să identifici forme de violenţă domestică verbală şi psihică în acţiuni atât de comune încât le considerăm fireşti, aproape normale. Am să exemplific: Cicăleala comună începe din copilăria timpurie cu ”scoate degetul din gură” repetat obsesiv, continuă cu ”îmbracă-te Highw@y.ro

că ţi-e frig” de parcă n-ai şti când ţi-e frig şi trebuie să-ţi spună cineva, ”grăbeşte-te să nu întârzii” etc. Desigur modelele au nenumărate forme şi în mod interesant majoritatea se transmit din generaţie în generaţie. Foarte deranjant este faptul că o mamă cicălitoare continuă să folosească aceleaşi expresii, chiar dacă între timp copilul a ajuns la patruzeci de ani. Odată căsătorit, la registrul mamei cloşcă se adaugă cel al soţiei, care doreşte recunoaştere şi control; şi uite aşa, te alegi cu două surse de cicăleală comună. Cei ”norocoşi” pot beneficia şi de atenţia soacrei. După ani de zile în care eşti expus cicălelii, organismul cicălitului reacţionează prin contracţii ale stomacului, creşterea spontană a tensiunii şi pulsului şi uneori prin ieşiri nervoase necontrolate care pentru un martor neavizat pot părea deplasate. Nevinovata cicăleală comună distruge armonia şi pacea cuplului, subminează încrederea şi imaginea victimei. Cicăleala cu scop este folosită în cazul în care doar unul dintre parteneri doreşte un lucru sau o acţiune, celălalt nedorind sau nefiind decis. Este ca picătura chinezească, testează rezistenţa psihică a victimei şi în cele mai multe cazuri dă rezultate. Justificarea victimei este de cele mai multe ori ”am făcut-o de gura ei/lui” cu varianta ”ca să am linişte în casă”. Partea proastă este că cedând o dată, nu faci decât să CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

29

demonstrezi că metoda dă rezultate şi poate fi patentată, respectiv folosită oricât de des. Consecinţa este dispariţia comunicării între parteneri şi, în timp, anularea oricărei forme de iniţiativă din partea victimei. Reproşurile repetate la nesfârşit sunt o formă de noncomunicare frecventă în care agresorul îşi exteriorizează frustrările zilnice; consecinţa directă este închiderea în sine a victimei, apariţia minciunii, certuri, acuzaţii şi justificări nesfârşite, de obicei aceleaşi. Comparaţiile cu alţii (de obicei aceiaşi) sunt menite să excite nervos victima, în acelaşi timp determinând-o să iasă din zona de confort acţionând pentru realizarea ambiţiilor agresorului. Dacă victima nu are energia sau mijloacele necesare, rezultatul va fi distrugerea încrederii în sine a victimei. Dacă victima nu este de acord cu modelele prezentate de agresor atunci apare o nepotrivire în gândire şi simţire ce poate duce, în extremis, la separarea partenerilor. Certificatul de căsătorie este o înţelegere în scris, cu martori, prin care doi oameni se angajează să fie parteneri cu drepturi egale pentru o durată de timp nedeterminată, are la bază respectul reciproc şi scopurile comune. Când apare violenţa domestică de orice fel sau scopurile nu mai sunt comune, că înţelegerea iniţială nu mai este respectată şi poate fi anulată de Noiembrie 2013


Cultura Civilizatie de drept.

Oamenii agresaţi, în majoritatea cazurilor preferă să să se supună, asumându-şi astfel rolul de victimă. Societatea occidentală modernă nu are nevoie de familii echilibrate şi educate, pentru că acestea sunt conservatoare, au valori solide bine definite, sunt greu de manipulat, nu risipesc bani şi resurse pe lucruri fără temei. În cuplurile în care violenţa domestică este prezentă sub o formă sau alta apar frustrări, principiile sănătoase sunt înlocuite cu modele de conjunctură netrecute prin filtrul bunului simţ, modele încurajate din păcate de media de scandal şi divertisment în căutare de senzaţional. Violenţa domestică în sensul celor de mai sus este atât de răspândită încât a ajuns să fie considerată o stare de normalitate. Întrucât violenţa verbală şi psihică nu ţin de forţa fizică, agresorii pot fi atât femei cât şi bărbaţi. Unicul remediu eficient este o educaţie temeinică în care este abordată tema violenţei cu toate formele ei precum şi a consecinţelor. Familia, şcoala şi biserica sunt stâlpi pe care se construieşte educaţia. Plecând de la observaţia că bucuria şi fericirea nu sunt condiţionate de cantitatea de lucruri deţinute şi nici de poziţia socială, înseamnă că depinde de noi şi cei din jurul nostru să avem o viaţă bună, deci respectaţi-i pe cei de lângă voi, controlaţi-vă Highw@y.ro

pornirile de violenţă de orice fel. personal fiind cea mai buna pildă Spune clar când te deranjează atât în familie cât şi în societate. ceva dar şi când îţi place. Bucurăte pentru orice împreună cu familia şi prietenii tăi. Învaţă să spui nu când este cazul. NU risipi bani pe lucruri de care nu ai nevoie. Nu te uita la televizor, pentru că nu-ţi face bine nici ţie nici celor din jurul tău. Bucură-te în fiecare zi de ce ai şi lasă ca celelalte lucruri să vină de la sine la timpul lor. Fii preocupat de educaţia copiilor tăi în spiritul valorilor eticii şi bunului simţ, dar nu uita să lucrezi şi la tine, exemplul 17

CULTURA ­ CIVILIZAŢIE

30

Noiembrie 2013


FOTOTECA Topos este un cuvânt care aduce laolaltă tot ceea ce am putea trăi printr­o fotografie, ca spre exemplu cea de jos. Un loc care este vag dar puternic recognoscibil de oricine a fost odata acolo, dar nu se află pe hartă. Un locaş care nu se poate găsi în memoria călătoriilor personale, chiar dacă îl conectăm cu atât de multe memorii de ale noastre. Căutam o cheie cotrobăind prin toate buzunarele, stiind că e pe acolo, dar n­o putem găsi... D.C.

18

Satul primordial reprezintă punctul nostru de plecare, începutul şi sfârşitul trăirilor noastre, mirosul mămăligii bunicii, ceaţa grea, mirosul ud a ierbii proaspete. Amintiri, trăiri, rădăcini, atât de necesare vieţii mohorâte a vremurilor noastre. C.D.

Highw@y.ro

FOTOTECA

31

Noiembrie 2013


GPS

Despre gospodărirea banilor și respectului față de muncă. de Ilie Gavra

Cred că fiecare dintre noi a avut ocazia să întâlnească oameni harnici, cinstiţi şi pricepuţi care muncesc de dimineaţa până seara şi care, totuşi se zbat în sărăcie, trăind de pe o zi pe alta. Sunt şi cazuri când, deşi câştigă bine, se plâng de lipsa banilor. Sau oameni care sunt capabili de un trai decent, deşi au venituri modeste. Cunosc cazuri de oameni bogaţi odată, mai apoi sărăciţi brusc datorită unor conjuncturi nefericite; unii au redevenit bogaţi, alţii nu. Merită deci observat ce este bine să facem dar, mai ales, ce este important să nu facem cu banii noştri, astfel încât să ne bucurăm de rezultatele muncii noastre. Despre bani si timp. Lăsând la o parte extremele, putem spune că majoritatea oamenilor, indiferent de poziţia socială muncesc pentru bani, mai precis pentru ce pot cumpăra cu ei. De fapt, fiecare nu face altceva decât îşi vinde timpul, experienţa şi abilităţile pentru bani. Cu cât am o experienţă şi abilităţi mai căutate, voi fi plătit mai bine. Indiferent că sunt muncitor, ţăran, inginer, artist, Highw@y.ro

Know-How

medic sau antreprenor, pot calcula tariful meu orar împărţind venitul meu lunar la numărul de ore lucrate. Aceea este valoarea de piaţă pentru timpul meu sau, altfel spus, cu atât îmi vând eu timpul. În continuare, vom denumi această valoare tarif orar de bază. Dacă înmulţim tariful orar de bază cu numărul de ore lucrate într-o lună, obţinem venitul lunar de bază. O parte din banii câştigaţi într-o lună vor fi cheltuiţi pe lucruri strict necesare traiului, adică pe hrană, regii ale casei, taxe, impozite, obiecte şi materiale necesare igienei, îmbrăcăminte, sănătate, rate, educaţie copii, etc.. Bunicii noştri erau riguroşi în această privinţă şi ştiau exact valoarea acestor costuri lunare de bază ale familiei. Desigur, acestea diferă de la familie la familie, funcţie de venituri şi obiceiuri. Dacă costurile lunare de bază sunt mai mari decât venitul lunar de bază putem considera că avem stare de sărăcie. Dacă după ce scădem din venitul lunar de bază costurile lunare de bază ne rămâne o sumă disponibilă, putem cumpăra alte lucruri decât cele de bază sau o putem economisi. Voi denumi această valoare venit lunar disponibil. Desigur, dacă împărţim venitul lunar disponibil la numărul de ore lucrate într-o lună vom afla tariful orar disponibil. Am definit toate valorile GPS KNOW­HOW

32

de mai sus pentru a afla cât trebuie să muncesc în realitate pentru un anumit lucru pe care mi-l doresc. Exemplu: Ion şi Maria sunt căsătoriţi şi au o fetiţa de 10 ani. Venitul lunar realizat din salariile lor este 2800 lei adică: Venitul lunar de baza =2800 lei. Număr de ore lucrate într-o lună = 176x 2persoane=352 ore munca (176 ore Ion şi 176 Maria). Tarif orar de bază =venitul lunar de baza/numărul de ore lucrate într-o lună adică 2800 lei/352 ore=7,95 lei /oră. Considerăm în exemplu costuri lunare de bază=2000 lei. Dacă din venitul lunar de bază scădem costurile lunare de bază obţinem venitul lunar disponibil, adică 2800 lei2000lei=800 lei disponibili pentru alte cheltuieli sau pentru economisire. Acum putem afla tariful orar disponibil; altfel spus, cât din tariful meu orar rămâne pentru alte lucruri, adică venitul lunar disponibil/numărul de ore lucrate într-o lună=800lei/352ore=2,27 lei pe oră Maria

În concluzie pentru Ion şi

Un langoş cu brânză = 2 lei înseamnă aproximativ 1 oră muncă Noiembrie 2013


GPS O bere= 4,5 lei înseamnă aproximativ 2 ore muncă Un pachet de ţigări= 12,5 lei înseamnă aproximativ 5,5 ore muncă O sticlă de cola la ½ litri=4,5leiînseamnăaproximativ 2 ore muncă O pizza= 12 lei înseamnă aproximativ 5,3 ore muncă 1 litru de benzină adică 10kmparcurşi= 6leiînseamnă 2,6 ore de muncă Nuntă450leiînseamnă 198 ore muncă = o lună şi trei zile muncă Smartfon 900 lei înseamnă 396 ore muncă = două luni şase zile muncă şi exemplele pot continua. A gospodări fiecare leu cu atenţie înseamnă să respecţi munca pe care ai depus-o tu sau cel care ţi l-a dat. A risipi bani pe lucruri de care nu ai cu adevărat nevoie este ca şi cum ai merge la lucru fără să primeşti salar un timp echivalent cu valoarea obiectului/ tariful orar disponibil (atenţie! nu tariful orar! vezi exemplul de mai sus). Indiferent cât câştigi, este important deci să nu risipeşti. Risipa nu înseamnă altceva decât că-ţi baţi joc de munca ta, de natură şi, indirect, de ceilalţi oameni. Când cumperi ceva întreabă-te dacă ai cu adevărat Highw@y.ro

Know-How

nevoie de acel lucru, întreabă-te de ce îl vrei şi ce vei face cu el. Calculează ca în exemplul de mai sus şi vezi dacă merită timpul muncit. Dacă eşti angajat şi doreşti să-ţi rămână mai mulţi bani disponibili este bine să-ţi întrebi şeful ce ar trebui să faci în plus ca să câştigi mai mulţi bani. Dacă eşti antreprenor întrebarea ţi-o pui ţie. Încercaţi! Chiar

funcţionează! Valorificaţi-vă timpul cât mai bine puteţi. Oare de ce nu se învaţă acest mod de gândire în şcoală? Sau poate este mai util în viaţă să şti să rezolvi integrale, limite, matrici şi determinanţi.

19

GPS KNOW­HOW

33

Noiembrie 2013


Spaţiul Intim

Religiografie

Urme de frumuseţe

O cruce mult prea albă pe umeri Un vis prea mare sa fie uitat O lume fără pericole Decaderea sufletului utopic Sub ochii sângerii ai Cerurilor.

Trandafirul si-a plâns petalele Zâmbind galben si gol Fără un motiv Fără un scop Dezgolit În ochii străinilor Ce-şi întorc spatele spinilor secaţi ai fostelor petale catifelate.

Religiography

Shades of beauty

A cross too white to carry A dream too strong to bury A world without peril Utopian soul decaying Under the blood-red eyes of heaven.

The rose has cried its petals out, Smiling brown and bare Without a reason, Without a purpose, Naked In the eyes of the strangers, Who look away from dried-out thorns of long-gone velvet petals.

D e A n d re i E g o n . http://egonsoularchiver.blogspot.com/

H i g hw @ y . r o

S P A ŢI U L I N TI M

34

N oi e m br i e 2 0 1 3


Actualităţi dacă acesta a fost cazul şi pentru Siria: toată lumea intr­ alţii pe glob. Îmi imaginez că dacă un punct. cineva ar putea face o noohartă, o hartă a frecvenţei cu care de D. Constadiade cuvântul Syria apare pe diferite arii pe glob, ar avea o imagine complexă. Care ar fi gradul preocupării Românilor în acest caz? Mi se pare mic, dacă judec şi Toată lumea un ghem: după titlurile ziarelor şi ale massrotundă, mişcătoare, încâlcită. O media în România. Dar este oare suprafaţă în care toate punctele la fel de mică şi greutatea au aceleaşi calităţi, toate la fel; sau adevărată a evenimentelor asupra poate nu. Numai în Geometrie României şi Balcanilor în general? centrul se află în mijlocul Să vedem indiciile care ar face din cercului, căci în viaţă - şi poate şi Siria centrul lumii, cel putin până în colectivul incoştient- se află ce ghemul global se rostogoleşte undeva pe el. iar, pe neaşteptate. S-ar putea zice că centrul Astfel, să luam în pe o planetă vie nu este niciodată considerare mai multe aspecte stabil. Exact precum într-un care indică centralitatea Siriei azi. organism viu, unde atenţia se O Catastrofă umanitară. îndreaptă de fiecare dată pe un alt Dacă am avea să ne membru; ceva ne doare, ceva ne gândim în primul rând la ceva, ar stimulează un sentiment, o fi la oamenii suferinzi. De la imagine. Deci nu ar fi afară de începutul războiului, in Siria au tematica noastră dacă ne am murit mii de oamenii şi au fugit folosi de topografia atenţiei lumii de la casele lor încă şi mai mulţi, ca să avem un prim indice despre indiferent de cifrele vînturate unde ar fi centrul lumii într-un mediatic. Şi sângele lor e strigător anumit moment. Ar putea cineva la Cer. Oamenii ca fiinţe sociale, să contrazică metoda mea ca fiind indiferent de gradul nostru de simplistă, dar deja având mai mult indiferenţă egoistă, nu putem să mintea noastră în cele ale rămânem nemişcaţi. Un val se reţelelor sociale, ne gândim iarăşi: transmite dedesubtul suprafeţei de ce “accidental” ori “ghidat” prin mările umane, şi pregăteşte atenţia colectivităţii se orientează apariţia unui val. Şi dacă reacţia undeva, este atrasă de ceva. nu va fi imediată, chiar şi atunci Realitatea are multe straturi. trauma înrădăcinată în atâtea Ca o persoană scufundată naraţiuni personale, pregăteşte un în ghemul mondial, centrul meu conflict şi mai mare în viitor. În de atenţie a fost pentru cîteva luni spatele conflictului din Bosnia se bune în Syria şi am căutat să văd ascundeau stihiile măcelelor din Highw@y.ro

ACTUALITĂŢI

35

timpul războaielor mondiale, stihii care hrănesc copiii din leaganul lor. Mediatizarea Ca oricare cuţit cu două tăişuri, prin Mass-Media (MM) fac ambele: informare şi dezinformare totodată. Atenţia atrasă prin buna sau reaua voinţă indică greutatea şi densitatea unui loc. O indică şi atunci când se încearcă îndepărtarea ei. Mediatizarea la rândul ei, chiar dacă îşi va schimba focusul, s-ar putea ca impresiile la anumite populaţii “sensibile” să fie mai durabile. Anume în cazul Siriei, populaţiile islamice Sunite din Afganistan până la Maghreb, dar mai ales în Orientul Mijlociu. Identificarea lor mai puternică cu cei aflaţi în conflict face ca Siria să devină pentru ei un centru emoţional şi efectul Siriei să iradieze departe. Pe de altă parte, este evidentă funcţia diferită a MassMedia în SUA, unde populaţia trebuie convinsă să se decidă pro sau contra unei intervenţii militare. Dar în Europa şi mai ales în Balcani care poate fi rolul Mass-Media? Adică altfel spus: ne pasă? S-a terminat primul razboi mondial? “Static”. Acesta este modul prin care ar trebui să fie văzută Istoria şi Politica dacă cineva vrea să doarmă liniştit, în special dacă are o fire, un sine mai fragil, sau dacă vrea să se dedice unui alt scop. Noiembrie 2013


Actualităţi Se va duce omul în vârful muntelui, departe de societate şi va sta acolo: ce păcat că nu încape acolo o ţară întreagă. Sau încape?

chiar şi în lumea vestică. După o lungă istorie de state-naţiuni şi fără tradiţia unui stat multinaţional-unicultural precum a fost Bizanţul , ideile despre Când ai o Chină şi o societăţi de un “pluralism Brazilie care vor o parte din cultural” se dovedesc poate bogăţia mondială, acum naivităţi. Nu sunt rasist, dar 21

controlată de SUA şi Europa de Vest, iar pe de altă parte mai ai mişcarea pentru un Imperiu şi un Secol American, atunci Pământul se mişcă. Ori cum au spus-o unii Americani, mai au 2 decenii ca să mai apuce să stabilizeze poziţia lor: ceea ce e de făcut, trebuie făcut acum, indiferent de cost!

diferenţa este ceva ce se înghite cu greu de către unii oameni. Problema s-ar putea să fie “rezolvată” rapid, dacă după prezicerea lui Gadafi, Anglia va deveni musulmană în câteva decenii... Pentru noi toţi şi ideile noastre de convieţuire, piatra de încercare este mai departe Siria: Statele multi-culturale cu în trecut parte a unui imperiu greu reuşesc să funcţioneze, din multicultural creştin, acum un cauza problemelor religioase, mixt de neamuri, fiecare cu Highw@y.ro

ACTUALITĂŢI

36

credinţa lui. Pe pământul ei Cruciaţii au încercat să elimine tot ce n-a fost Romano-catolic, iar acum unii vor să facă la fel cu tot ceea ce nu este Sunit. Din fericire pentru Sirieni (ăsta este umor sumbru), Siria face parte de un arc pănă la Iran care opreşte unirea Suniţilor Arabi cu musulmanii din Asia Centrală. Fraza-cheie este “Radicalizarea populaţiilor islamice” dedesubtul Rusiei şi în China. Iar istoria aceasta are deja mai multe capitole: Iraq, Afganistan, Libya, Mali.. Posibilităţi sau oportunităţi ale destabilizării Eurasiatice. O criză are intotdeauna două laturi, a pericolului şi a opurtunităţii; şi în politică, aceste două laturi sunt calculate şi evaluate diferit de către fiecare jucător. Aşa că întrebarea se pune astfel: este instabilitatea eurasiană o oportunitate pentru cineva? Răspunsul poate se ascunde în diferenţele dintre Geopolitica Atlantică precum ceea ce pot să aibă SUA şi M.Britanie, şi Geopolitica Continentală, în care sunt înrădăcinate Rusia şi Germania. Noiembrie 2013


Actualităţi NATO este formată de la un capăt la altul ca o alianţă, un arc atlantic anglosaxon (SUA + M.Britanie + Australia) cu mulţi sateliţi. Germania, de exemplu îşi recunoaşte poziţia intermediară cu un picior pe un continent cu legaturi cu Franţa şi Rusia si cu celălălt să contracareze M.Britanie în UE. În acest arc, unii politicieni consideră China şi Rusia un pericol pentru supremaţia mondială,care trebuie redus. Aşa că după “revoluţii portocalii”, după războiul din Gruzia, presiuni din partea Europei şi a Pacificului şi organizaţii “non-guvernamentale”, mai ramân şi alte posibilităţi pentru a forţa două puteri la introversiune. Una este lupta întro Eurasia destabilizată. Siria este poate un pas care ar schimba bilanţul forţelor, aşa că presiunile spre ambele direcţii sunt mari. Teoria faliilor incontinuitătii si calcularea viitorului. Raţiunea comună ar zice că nu poţi destabiliza o regiune pur şi simplu, căci niciodată nu ştii ce vine după. Totuşi, Americanii au destabilizat şi Iraqul şi Libya, şi Afganistan, şi Liban, şi acum Siria, cedând puterea unor grupări extremiste până atunci periferice. Aşa că se întâmplă. Punct. Deci unii (şi nu numai în SUA) continuă să se comporte ca şi cum ar putea Highw@y.ro

prevedea şi controla tot. Aici vine ceea ce e valabil pentru sistemele complexe: pot exista schimbări care produc o falie în lanţul cauzalităţii şi deci, după astfel de evenimente, orice previziune e imposibilă. Precedentul nu are relaţie cu următorul. Un război, o revoluţie, ceva. Nu suntem atotputernici... Poate cineva să adauge şi tensiunile economice, sociale, politice care există deja acumulate în multe state. O destabilizare la un stat poate produce altele în lanţ. O energie ce nu se declanşează treptat. Cine crede că Economia mondială mai rezistă la astfel de turbulenţe? Aşa ar fi dacă oamenii n-ar avea patimi şi societăţile ar fi democraţii: bunul sens ar domina... Jucătorii imprevizibili: Lobbies. Cam pe aici aş adăuga şi ultimul fragment din mozaic. S-ar putea oare un mic grup, cu interese din cele mai neimportante, să schimbe balanţa deciziilor politice? Dacă am avea democraţie, evident că nu. Totuşi, democraţia noastră (în lumea vestică) este mai mult una a utilizării statului de grupuri de forţă şi de interese. Dacă toate sunt atât de sumbre, de ce mai trăim atât de bine? Ce îmi pasă mie, din moment ce stau şi beau cafeluţa mea cu voi? Aşa că să bem cafeluţa, căci doar casa vecinului e în flăcări, nu şi a noastră. ACTUALITĂŢI

37

Note: 1. Referirea nu e la Axis mundi - centrul sacru, dar la centrul profan-politic al unei colectivităţi. 2. Nu e vorba exact de “mindmaps”. Există hărţi care arată frecvenţa căutării unor cuvinte pe un site. Dacă ar fi Google poate fi pe glob... 3. Abilitatea de Tuning sentimental. 4. Valurile mării, e cunoscut, sunt mobilizări de energie şi nu de masă. Devin vizibile doar când apele devin superficiale şi atunci avem mobilizare de masă. 5. E interesant cum narativele personale şi naraţiunea unei ţări (şi nu e vorba aici doar de istoria oficială) se formează reciproc. 6.“The Project for the New American Century”, care oficial a luat sfârşit, şi prin el s-au prezentat anumite idei, care nu par să se fi stinse, dar din contră. Membrii şi susţinătorii acestei mişcări: Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Bruce Jackson, Paul Wolfowitz. 7. “The Geostrategic Triad. Living with China, Europe and Russia”, de Zbignew Brzezinsky. 8. Dacă nu greşesc, urmez aici referinţa Lui Glikantzi-Arveler E., prima femeie decan a Universităţii de Sorbon, despre un imperiu unicultural: cel Bizantin. 9. Aici referirea este în modul de gândire al lui Karagiorgis, care vorbeşte de societăţi doar aparent democratice in Europa şi legătura lor cu trecutul feudal-despotic, doar a Europei vestice, în contrapunct cu Ecumene Greco-Romană.

Noiembrie 2013


22


Reţete biscuiţii cu o formă de 4-5 cm diametru. Se ung cu puţin albuş de ou şi se presară cu nuci.

Rețeta de Biscuiți cu Parmezan, Gorgonzola și Nuci. de Maria Thomopoulos

O alăturare foarte agreată de către italieni, nucile şi brânză gorgonzola se combină savuros într-o reţetă din care nu lipseşte evident nici parmezanul. Acest "il grande" al bucătăriei italiene, a cărui prezenţă este oarecum subînţeleasă într-o multitudine de preparate, trebuie să se găsească în permanenţă în frigiderul cuiva care este înclinat spre a se apropia de bucătăria italiană : risotto-urile nu pot fi concepute - în majoritatea lor - fără parmezan, pastele de orice fel şi cu orice soi de sosuri nu se pot servi fără parmezanul proaspăt ras - în nici un caz un italian care ţine la tradiţie nu păstrează parmezanul ras pentru că îşi pierde din savoare iar gustul şi consistenţa i se modifică. Supa Minestroni, supa "cea mai italiană" ,pentru a fi "adevărată" are nevoie de a fierbe în ea câteva cruste de parmezan, ca să nu mai vorbim de parmezanul ras adăugat la sfârşit sau de cantităţile - uneori impresionante presărate deasupra fiecărei porţii. Citeam de curând că pediatrii italieni recomandă ca parmezanul să nu lipsesca din alimentaţia zilnică a copiilor, fiind o sursă foarte bogată de calciu. Deci, dacă Highw@y.ro

Se coc în cuptorul preîncălzit la 180 grade C până devin aurii. doctorul spune, se pare că italienii se conformează. Ingrediente: făină 100g făină porumb fin măcinată, nu grişată, 50 g - dacă este dificil de găsit se poate folosi o cantitate egală de făină de grâu unt 120g gorgonzola 100g parmezan ras 60g praf de copt - 1 linguriţă sare - un vârf de cuţit pentru finisat: puţin albuş de ou şi 30-40 g nuci tăiate cu cuţitul Execuţie: Untul se amestecă cu gorgonzola până devine ca o cremă apoi se adaugă restul ingredientelor şi se obţine un aluat destul de moale şi gras. Pentru a putea fi întins şi tăiat aluatul trebuie lăsat la rece, învelit în folie alimentară minimum o oră. Când este suficient de ferm se întinde pe o suprafaţă presărată cu făină într-o foaie de 8-10 mm grosime. Se taie REŢETE

39

Notă

Acești biscuiţi pot fi serviţi ca aperitiv sau însoţind o băutură, dar sunt delicioși împreună cu puţină marmeladă de smochine pentru amatorii alăturării dulce-picant - sau cu struguri și pere - în deplină armonie cu aromele toamnei.

Noiembrie 2013


Umor Spargerea unei bănci La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! ţineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte. Asta se numeşte „Schimbarea modului convenţional de gîndire”. O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercînd să atragă atenţia. Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiţi civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!” Asta se numeşte „Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”. Cînd s-au întors de la seif, spărgătorul cel tînăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrîn (care avea doar studii primare) „Hai să numărăm cîţi bani am furat!”. Hoţul bătrîn, indignat îi Bostănăria răspunde: „ De ce să pierdem noi atîta timp şi să ne prindă, cînd putem să aflăm diseară, de la ştiri, Un crescător de pepeni disperat de cîţi bani lipsesc din bancă.” faptul ca îi tot dispar foarte mulţi pepeni Asta se numeşte „Experienţă –> În zilele noastre peste noapte se hotărăşte să injecteze experienţa este mult mai importantă decît calificările de pe hîrtie de la cursurile POSDRU”. unul dintre ei cu otravă, punând

pancarde în jurul crescătoriei și Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul anunţându­l pe hoţ că unul dintre acei i-a ordonat casierului să cheme repede poliţia. pepeni este otrăvit. Casierul după ce se gîndi o secundă îi răspunse: Ajunge a două zi dimineaţă și observă „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 cu bucurie că din bostănărie nu mai milioane de €uro deoparte şi să spunem că i-au lipsea nici un pepene, dar lângă una din furat hoţii?” pancardele pe care le pusese era o altă Asta se numeşte „Trasformarea ameninţărilor în pancardă pe care scria: "acum ai doi oportunităţi –> a întoarce o situaţie defavorabilă pepeni otrăviţi !!!" în avantajul tău”.

Casierul zîmbind: „Ar fi minunat să avem cîte o spargere în fiecare lună!” Asta se numeşte „Oportunitate –> Fericirea este cea mai importantă.” Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. €. Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decît 20 de milioane. Furioşi au început să înjure: „# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cît ai bate din palme?!?” Asta se numeşte „Ştiinţă managerială –> Cunoaşterea este mai valoroasă decât aurul!” Directorul băncii este fericit şi zîmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi cîteva milioane bune bani de buzunar. Iar banca este pe profit.

Highw@y.ro

UMOR

40

Noiembrie 2013


F o to g r a f i i l e :

H IG H W @ Y . R O

D r e p tu r i l e & C r e a ti v e C o m m o n s 1. ( pag. 1) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/m_foto/125869842/" >m_Foto</a> via <a

Anul I, Nr. 1 Noiembrie 2013

href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc- nd/2. 0/" >cc</a> 2. ( pag. 3) , din: http: //www. flickr. com/photos/theo_reth/8161983846/sizes/h/in/photostream/ 3. ( pag. 6) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/indykethdy/9207965637/" >Indy Kethdy</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> 4. ( pag. 7) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/holy455/4234289766/" >Holy455</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc- sa/2. 0/" >cc</a> 5. ( pag. 8- 9) , din: http: //www. flickr. com/photos/theo_reth/8531712877/sizes/h/in/photostream/ 6. ( pag. 11) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/camil_t/45588907/" >camil tulcan</a> via <a

REDACลขIE COLABORATIVฤ‚

href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc- sa/2. 0/" >cc</a> 7. ( pag. 13) , Highw@y. ro, All rights reserved.

ADRESA: http://hwyro.blogspot.com/ COMUNICARE CU NOI: highwayro13@gmail.com

8. ( pag. 14) , Highw@y. ro, All rights reserved. 9. ( pag. 16) , ( pag. 13) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/camil_t/45587631/" >camil tulcan</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc- sa/2. 0/" >cc</a> 10. ( pag. 17) , Highw@y. ro, All rights reserved. 11. ( pag. 18) , din: http: //www. flickr. com/photos/theo_reth/8393241546/sizes/h/in/photostream/ 12. ( pag. 19- 30) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/petereed/141299238/" >Pete Reed</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc/2. 0/" >cc</a> 13. ( pag. 22) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/camil_t/2452111226/" >camil tulcan</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc- sa/2. 0/" >cc</a> 14. ( pag. 24) , Highw@y. ro, All rights reserved. 15. ( pag. 27) , Highw@y. ro, All rights reserved. 16. ( pag. 28) , Highw@y. ro, All rights reserved. 17. ( pag. 30) , din: http: //www. flickr. com/photos/vintzileos/2806767778/ 18. ( pag. 31) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/camil_t/45587627/" >camil tulcan</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc- sa/2. 0/" >cc</a> 19. ( pag. 33) , Highw@y. ro, All rights reserved. 20. ( pag. 34) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/rocor/5494535762/" >rocor</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by- nc/2. 0/" >cc</a> 21. ( pag. 36) , Highw@y. ro, All rights reserved. 22. ( pag. 38) , din: http: //www. flickr. com/photos/theo_reth/4446141250/sizes/l/in/set- 72157608525825506/ 23. ( pag. 29) , din: Highw@y. ro, All rights reserved. 24. ( pag. 29) , din: Highw@y. ro, All rights reserved. 25. ( pag. 30) , din: <a href=" http: //www. flickr. com/photos/randysonofrobert/2639402501/" >Randy Son Of Robert</a> via <a href=" http: //photopin. com" >photopin</a> <a href=" http: //creativecommons. org/licenses/by/2. 0/" >cc</a> 26. ( pag. 42) , din: http: //www. flickr. com/photos/fusion_of_horizons/6240308103/sizes/l/in/photostream/

41


26

HIGHW@Y.RO NOIEMBRIE 2013

Highway.ro numărul 1 - Noiembrie 2013  

O revistă culturală, o încercare născută în urmă unui Brainstorming Timișorean cu scopul declarat să ofere un forum deschis de discuții pent...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you