DES PRE INDEPENDENŢA PARLAMENTULUI
63
adevărat nu şi-ar putea da frâu liber zelului său, de teamă să nu ajungă în extrema opusă, diminuând prea tareb influ enţa Coroanei. S-a socotit deci că este cel mai potrivit să negăm că această extremă ar putea fi vreodată primejdi oasă pentru constituţie, ori că instituţia Coroanei ar putea avea vreodată o influenţă prea mică asupra membrilor Par lamentului. Toate întrebările privitoare la termenul mediu între ex treme sunt greu de decis, atât pentru că este greu să găsim cuvinte potrivite pentru a descrie acest termen mediu, cât şi pentru că binele şi răul, în asemenea cazuri, se trans formă treptat unul în celălalt, ceea ce face ca sentimentele noastre să fie îndoielnice şi nesigure. În acest caz, există o dificultate suplimentară, care ar descuraja şi pe cel mai abil şi mai imparţial cercetător. Puterea Coroanei este întotdeauna ataşată unei singure persoane, fie ea rege sau ministru, iar după cum această persoană poate avea mai mult sau mai puţin ambiţie, capacitate, curaj, popularitate sau avere, puterea sa, care ar fi prea mare în prima situa ţie, ar deveni prea mică în cealaltă. În republicile pure, acolo unde puterea este distribuită între mai multe adunări sau senate, mijloacele de control sunt mai uniforme în modul lor de acţiune, pentru că se presupune că membrii acestor numeroase adunări sunt întotdeauna aproape egali b Prin influenţă a Coroanei, pe care am să o justific, înţeleg numai pe aceea care derivă din poziţiile oficiale şi din onorurile care sunt la dispoziţia Coroanei. Cât despre mita privată, ea poate fi considerată în acelaşi fel ca practica de a folosi spioni, care este greu de justificat pentru un ministru bun şi este infamă pentru unul rău. A fi însă spion sau a fi corupt este întotdeauna infam sub orice ministru şi trebuie să fie privit ca un gen de prostituţie neruşinată. Polibiu considera, pe bună dreptate, influenţa pecuniară a Senatului şi cenzorilor ca fiind una din contragreutăţile normale şi constitu ţionale ce păstrează echilibrul regimului roman. Lib. vi, cap. 1 5.