6
EDITORIAL
La Circa de Miliţie din Vatra Luminoasă se filmează. În sfârşit, la Radio se aud primele ştiri. Generalul Milea s-a sinucis. Ajungem încolonaţi la Universitate, unde cu o zi înainte avusese loc revolta împotriva lui Ceauşescu. Dictatorul în persoană reapare cu o portavoce îndemnând mulţimea să nu creadă în promisiunile agenturilor străine care vor să submineze „cuceririle socialismului”. E întâmpinat cu huiduieli. Pleacă la scurt timp cu elicopterul, trădat de cei apropiaţi, care găsesc tot felul de tertipuri ca să nu-i urmeze pe Ceauşeşti în elicopter. De sus se lansează manifeste ceauşiste „de adio”. Acelaşi limbaj de lemn, aceleaşi lozinci care neau otrăvit viaţa. De la etajul CC-ului, Gen. Militaru ne face semne disperate să mergem la Televiziune. Urma o altă etapă: revoluţia în direct. La distanţă de câţiva ani buni, când totul s-a sedimentat în memorie şi toate speranţele de libertate de atunci s-au prăbuşit, am înţeles, în sfârşit, că numai Adevărul e cel care te face liber. Am aşternut pe hârtie rândurile de faţă, pentru cei tineri, care doar au citit în manuale sau în presă despre cădere. Iată şi un poem al meu care consemnează metaforic ceea ce s-a întâmplat cu societatea românească în tot acest timp. MUNTELE DE GUNOAIE
Când am ajuns dimineaţa în piaţă, după o noapte nedormită se cânta Hora Unirii – morţii tineri îşi începuseră drumul definitiv spre un loc luminat, loc cu verdeaţă.
„Ardeţi toate cărţile roşii! Spargeţi tablourile dictatorului, Rupeţile în bucăţi şi daţi-le foc!” strigau ca ieşiţi din minţi nişte necunoscuţi.
Cineva din mulţime care ştia aceste amănunte şoptea o rugăciune. Mintea mea nu putea accepta atâta libertate fără vărsare de sânge.
Şi ne-am apucat să dăm foc cărţilor roşii şi să călcăm în picioare tablourile, convinşi că istoria începe şi se sfârşeşte cu noi.
(În iureşul evenimentelor n-am înţeles că ceea ce trebuia distrus erau pasiunile aberant crescute înlăuntrul nostru, minciuna, perversiunea, făţărnicia, falsa umilinţă.)
În sfârşit, cu vorbe mieroase, bine mesteşugite
ORIGINI nr. 11-12/2009
ne-au minţit de la o zi la alta că vor strânge cenuşa, şi cioburile, şi ramele carbonizate.
În piaţă a rămas un munte de gunoaie pe care societatea de gospodărire a oraşului a refuzat să le ridice, fiind mereu în grevă. Şi tot noi am fost aceia care am strâns cu vârf şi îndesat cioburile sparte, cenuşa mutându-le dintr-un loc întraltul
Nimeni nu îndrăzneşte să pună vreo întrebare. Sub ultimele relatări ale reporterilor, au crescut noi straturi cu lumânări.
Înşfăcând câte o ciosvârtă mai mare decât puteau să ducăoamenii noştri din piaţă, cei care ţipau de mama focului să ardem cărţile şi tablourile, au ajuns departe, au dat legi noi care interzic arderea unor cărţi şi a tablourilor în locuri publice.
Nu mai ardeţi cărţile roşii? Nu mai călcaţi în picioare tablourile dictatorului?
O NOUĂ APARIŢIE LA CRITERION PUBLISHING Ion Conea Anton Golopenţia M. Popa-Vereş
Geopolitica
Preţ: 8$ Trimiteţi check sau money order la adresa: LiterArt XXI - Origini, P.O Box 930698 Norcross GA, 30093 USA