Issuu on Google+

CONSILIUL JUDETEAN BRASOV

prin ochii celor tineri Patrimoniul cultural si istoric al judetului Brasov

Cetati Biserici fortificate Muzee


Cetatea RASNOV

Prima menţiune documentară a cetăţii de la Râşnov datează din anul 1335, când în timpul unei invazii a tătarilor în Transilvania, Ţara Bârsei a fost pustiită în întregime. În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Cetatea rezistă eroic şi turcii ridică asediul îndreptându-se spre Braşovul încă nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râşnov şi în campaniile din 1436 si 1441. In timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare şansa supravieţuirii aşezării de la poalele muntelui Postăvarul a fost refugierea locuitorilor săi în cetatea ridicată pe dealul ce domină drumul Branului. Cetatea, aşezată pe o stâncă abruptă, este accesibilă numai pe latura răsăriteană. Arhitectura sa a fost adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficienţa apărării dealului. Impozantă prin amplasament, pusă în evidenţă şi de dealul defrişat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înălţime medie de 5 m, un număr maxim de 8 bastioane şi o intrare puternic fortificată. Cetatea are două curţi: exterioară şi interioară. În secolul al XIV-lea, în curtea exterioară a fost ridicată o capelă. În incintă erau căsuţele locuitorilor (până în prezent au fost identificate 83 de încăperi), care serveau ca adăpost şi cămară în timpul asediilor.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Castelul BRAN

Unul dintre cele mai impunătoare monumente istorice ale României se află în Pasul Bran-Rucăr. Castelul Bran se situează la aproximativ 30 de kilometri de oraşul Braşov, pe şoseaua care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului cu masivul Bucegi. Construit pe o stâncă, Castelul adăposteşte în prezent muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele patru etaje ale sale. Şi deşi turiştii străini vin anual în căutarea legendei Contelui Dracula, iar ghidul accentuează latura mitică a acestuia, istoria Castelul Bran îi fascinează deopotrivă. Prima atestare documentară a Castelului Bran este reprezentată de un act emis la 19 noiembrie 1377 ce către regele Ungariei, Ludovic I de Anjou. Prin acest document, braşovenii primeau privilegiul de a construi o cetate de piatră la Bran. Între anii 1419-1424, cetatea devine proprietatea unui alt rege ungar, Sigismund, acesta fiind aliatul domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, împotriva turcilor. La sfârşitul secolului al XV-lea, fortificaţia a fost subordonată autorităţii comitetului secuilor, trecând sub conducerea voievodatului Transilvaniei în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Legătura lui Vlad Ţepeş cu Branul a fost consemnată tot în această perioadă. Mai precis, Iancu de Hunedoara l-a însărcinat după pierderea tronului pe domnul Ţării Româneşti cu apărarea trecătorii spre Transilvania, trecătoare străjuită de cetate.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Cetatea BRASOV

Constructia Cetatii Brasovului a inceput in 1395 la indemnul regelui Sigismund de Luxemburg. In secolul al XV-lea a existat deja prima centura de fortarete. La inceputul secolului al XVI-lea devine una dintre cele mai puternice cetati din Transilvania. Cetatea Brasovului a avut patru porti: trei mai timpurii si una care dateaza din secolul al XVIII-lea si 28-32 turnuri de veghe. Astazi se poate vedea numai o parte din Poarta Ecaterinei, la sud-est de Biserica Neagra, unde se afla si capela “Sf. Ecaterina”. Poarta este acoperita cu un turn ascutit, prevazut in cele patru colturi cu turnulete, semn al dreptului de jurisdictie pe care-l avea cetatea asupra locuitorilor domeniului ei. Constructia bastioanelor, situate in afara zidurilor cetatii, a inceput in secolul al XV-lea. Cetatea Brasovului a avut patru turnuri exterioare: Turnul Negru, Turnul Alb, Turnul Cizmarilor, Turnul Cutitarilor si in prima faza, si pe al cincelea, anume Turnul aflat pe locul Cetatuii de astazi. In 1529 in timpul luptelor dintre regele Ferdinand si János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupata si distrusa de Petru Rares. Zidurile ei au fost refacute, dar peste putin timp au fost nimicite intr-un incendiu. In 1625 cetatea a fost reconstruita si tot in acea perioada s-a sapat si putul de 81 m adancime din curtea cetatii. In 1688 aici s-a refugiat din fata habsburgilor o parte dintre brasoveni. In 1690 armatele imperiale s-au stabilit in cetate, si multi ani la rand au asuprit orasul. In 1773 Iosif II a ordonat refacerea cetatii. O perioada a functionat ca inchisoare pentru prizonierii turci si francezi. In 1817 cetatea a fost vizitata de imparateasa Karolina. In anii ‘40 cetatea a fost restaurata dar o perioada a stat nefolosita.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Cetatea RUPEA

Cetatea Rupea a fost construita strategic pe drumul principal de patrundere a navalitorilor in Transilvania. Asezata pe o stâncă masivă de bazalt a dealului Cohalm, în partea de vest a oraşului, străvechea Cetate săsească de la Rupea a fost clădită pe urmele unei alte fortificaţii de apărare, ce exista aici înainte de stabilirea saşilor în Transilvania. Zidurile celor trei incinte, ridicate direct din stâncă, au aspectul unei spirale care porneşte din incinta de jos, şi se termină cu incinta superioară (cea mai impunătoare şi cea mai veche). Zidurile sale se îmbinăperfect cu rocile naturale, formând împreună sistemul defensiv al cetăţii. Intrarea se face prin poarta de sub Turnul pulberăriei, situată pe latura de nord. în interior se mai păstrează urmele unor încăperi ce erau folosite ca locuinţe în timpul asediilor, dintre care sunt cunoscute camera judelui şi cea a preotului. î Cetatea sau incinta de jos datează din secolul al XVII-lea şi este apărată de ziduri înalte de 4-5 m, prevăzute cu bastioane şi terminate cu creneluri. Aici a fost săpată în 1623 o fântână adâncă de 41 m. După1324, reprezentanţii regelui Carol I Robert de Anjou ocupă Cetatea, pe care o stăpânesc timp de aproape un secol (pânăîn 1420, când a fost redatălocuitorilor din Rupea). în 1688, Cetatea a fost ocupatăşi refăcută de austrieci, care şi-au instalat aici o garnizoană. în timpul epidemiei de ciumădin 1716, Cetatea a fost folosită ca refugiu pentru cei ce nu erau afectaţi de boală, iar în 1788 ca adăpost împotriva năvălirii turcilor.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Cetatea FAGARASULUI

Cetatea Fagarasului a fost ridicata in anul 1310 de Ladislau Apo chiar in centrul orasului si este una dintre cele mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa. Cetatea a fost de-a lungul timpului martora mai multor evenimente istorice de anvergura. A fost mult timp un centru important pe harta principatelor romanesti gazduind chiar, de cateva ori, sedintele Dietei Transilvaniei. In anul 1599, voievodul Mihai Viteazu se instaleaza in Fagaras impreuna cu familia. Bustul doamnei Stanca, sotia voievodului, pozitionat acum la intrarea in cetate, aminteste inca de momentele din timpul primei uniri. Cetatea a suferit modificari substantiale in timpul lui Gabriel Bethlen. Acesta a adus arhitecti din Italia care au realizat diverse motive florale si blazoane in stil renascentist, in plus a ridicat cele patru bestioane din colturile cetatii, care se pot vedea si astazi. Gheorghe Rackozi I s-a remarcat la capitolul consolidare, in scop defensiv, a largit si a adancit santul din jurul cetatii si l-a umplut cu apa adusa din Olt. In plus, pentru intrarea in cetate se folosea un pod mobil, care se putea ridica in caz de pericol. Odata cu trecerea timpului, cetatea s-a degradat si a ajuns sa fie folosita pe post de penitenciar (intre 1948-1960), aici fiind incarcerati mai ales detinutii politici. Ca urmare a acestui fapt in incinta sa a fost infiintat un Muzeu al Rezistentei Anticomuniste din Romania. Cetatea a fost renovata si amenajata in anul 1965, fiind unul dintre principalele puncte de atractie ale judetului Brasov.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Cetatea PREJMER

In centrul comunei Prejmer, se află Cetatea Ţărănească, una dintre cele mai puternice fortificaţii feudale din Ţara Bârsei. Construcţia cetăţii fortificate a început în 1427, aceasta fiind zidită în jurul bisericii (1250) şi s-a terminat în secolul al XVI-lea. A fost concepută spre a servi de refugiu şi apărare pentru populaţia satului pe timp de război. Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porţii de intrare. Gangul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisă asigurată de un grătar din lemn întărit cu benzi din fier. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incintă. Coborâtă fulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii. Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formă aproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări in care se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă (care astazi nu mai exista), flancarea fiind asigurată de patru bastioane de artilerie. In ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintă cea mai puternică cetate ţărănească fortificată construită de coloniştii saşi în Transilvania.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Cetatea HARMANULUI

Biserica Evanghelica Fortificata din Harman se gaseste la o distanta de aproximativ 10 km de orasul Brasov, in partea nord vestica a acestuia, pe drumul national DN11. Istoria acestei cetati de pe meleaguri transilvanene este strans legata de cavalerii teutoni si colonistii germani, instalati aici in perioada anilor 1213 – 1225. Prima mentiune intr-un document oficial a bisericii si cetatii care o inconjoara dateaza din anul 1240, inainte de marea invazie a tatarilor in Transilvania. Numita de catre istoricii francezi “austera si inexpungabila”, Cetatea Harmanului a ramas in istorie drept una dintre cele mai rezistente fortificatii medievale din intreaga zona a Transilvaniei. Indiferent de numeroasele asedii ale tatarilor, turcilor sau ungurilor, aceasta nu a fost niciodata cucerita. In ciuda trecerii timpului, zidurile cetatii s-au pastrat pana in prezent intr-o forma foarte buna, adapostind intre ele o frumoasa biserica evanghelica, cu trei nave, ce isi poarta hramul in ziua Sfantului Nicolae. Avand o infatisare inspirata din arhitectura gotica, aceast vechi lacas reprezinta un simbol al fermecatoarei lumi medievale. Fortificatia ce inconjoara biserica este alcatuita dintr-un zid destul de gros, ce masoara in jur de 4 – 5 metri, prevazut cu sapte turnuri de aparare. Numarandu-se printre cele mai vechi si mai interesante vestigii culturale si istorice din tara noastra, Biserica Fortificata si Cetatea Harman merita cu siguranta a fi vizitate, reprezentand unul dintre cele mai importante simboluri ale Transilvaniei.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Cetatea BETHLEN

Pe drumul dinspre Braşov şi Sighişoara, în apropiere de Hoghiz se află comuna Racoş, la 12km de drumul naţional. Depresiunea Racoşului, apărată perimetral de dealuri, cu treceri controlabile în caz de atac, leagă scaunele săseşti de cele secuieşti. Această amplasare strategică favorizează ridicarea, în 1624, a castelului familiei Sükösd. În ciuda aspectului de cetate, rolul de apărare al ansamblului este secundar în raport cu rolul de locuire. Intrarea principală se face printr-un culoar boltit în leagăn sau semicircular care traversează turnul de poartă şi care inițial ducea spre Sala Cavalerilor (acum în totalitate distrusă, însă pastrată în memoria colectivităţii ca fiind de o frumusete rară). Singurul turn care comunică direct cu locuința este cel sud-estic legat printr-un coridor îngust boltit în care era amenajat un salon de forma octogonală, cu muchiile în semicerc. Sistemul de apărare este construit în conformitate cu tehnicilor de atac ale vremii când au fost necesare dublarea rândurilor de fortificații pe laturile vestică, sudică şi estică, turnurile de sud-vest şi sud-est fiind înglobate de bastione de apărare. Ansamblul era inconjurat de un şanţ adânc de apă sursa de alimentare locală – traversat la momentul respectiv de un pod rabatabil închis cu hersă metalică. Castelul care a servit timp de 200 de ani ca locuinţă temporară familiei Bethlen este un exemplu de arhitectura nobiliara transilvaneana.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata VISCRI

În Viscri mai dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitorești și monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Biserica-sală romanică, cum mai există în zona Rupei doar în Homorod a avut o predecesoare care a fost parțial inclusă în aceast edificiu. Coloniștii germani care s-au așezat în Viscri ca imigranți în ultimul sfert al secolului XII au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mică capelă. Deoarece Viscri n-a fost niciodată proprietate nobiliară, numai familia greavului, conducătorul obștii sătești, a ridicat turnul de locuință, în a doua jumătate a secolului XIII spre folosință personală. Parterul fara deschideri, poartă o boltă în leagăn , ca și catul al doilea, legat de cel inferior și de cel superior prin scări de piatră tăiate în grosimea zidului. Intrarea semicirculară în turn se află pe latura estică, accesibilă printr-o sară mobilă. De la al doilea cat în sus, nivelele aveau metereze înalte de 1.60 m, în nișe evazate spre interior, destinate arcașilor. Cetatea trece, în secolul XIV, în posesia obștii. Din incinta ovală a secolului XIII s-au păstrat sectoarele de sud, est și nordest, zidul din piatră de râu și de câmp, atingând între 5,5-7 m înălțime. În 1970-71 cetatea a fost temeinic restaurată, reconstruindu-se coridorul de apărare al bastionului de est, iar după 1990 a intrat în patrimoniul mondial UNESCO.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata RUPEA

Biserica Evanghelică Rupea face parte din categoria lăcaşelor de cult de tip fortificaţie, din zona Braşovului. Oraşul Rupea, cu originile sale dacice şi străjuit de falnica Cetate Rupea, a adăugat, pe lista sa de monumente istorice, această biserică de tip gotic, în secolele XIV şi XV. Frescele realizate pe pereţii interiori ai bisericii sunt făcute în mod sigur înaintea reformei deoarece au fost realizate în manieră orientală. Desenele figurilor sunt realizate în manieră naivă. Aceste fresce ce s-au păstrat în mare măsură, înfăţişează siluete umane, la dimensiunile lor reale, redate în mişcare şi în diverse poziţii. Simplitatea şi sinceritatea schiţelor le conferă veridicitate şi naturaleţe. Un alt element-cheie al Bisericii Evanghelice Rupea îl reprezintă uşa de lemn găsită pe peretele din zona corului, ce ascunde o nişă, aceasta păstrând detalii specifice stilului utilizat de ţăranii saşi. Biserica este cunoscută datorită unei remarcabile colecţii de 17 covoare ţesute manual, în Orient, ce înfrumuseţează biserica cu desenele şi coloritul lor deosebit. Un potir realizat din argint, ce se remarcă prin multitudinea detaliilor şi fineţea execuţiei, este păstrat cu sfinţenie în Biserica Evanghelică Rupea.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata ROTBAV

Biserica evanghelică fortificată din Rotbav este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Ridicata in jurul anului 1300, în stil romanic, fortificată în secolul XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săsească. Este una dintre cetățile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale. Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Construită din piatră de râu și de carieră, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, biserica nu a avut obișnuitul plan bazilical, ci a fost ridicată ca o biserică-sală, precum cele de la Vulcan, Viscri sau Homorod. Corpul pătrat al bisericii păstrează ca elemente originale doar absida semicirculară și arcul triumfal dinspre sală. Biserica a fost fortificată cu un zid de incintă de șase metri înălțime, apărat de un șanț și sprijinit de contraforturi. Zona superioară are metereze în formă de gaură de cheie și masipuli devansate la acre se ajungea pe un drum de strajă. Cămările de provizii căptușeau și aici zidul. Ceasul a fost instalat în turn în anul 1908, odată cu orga din sală, și a fost adus din Germania, cumpărat fiind de comunitatea săsească. Totodată, Turnul Principal — sau cel al orologiului —, care are o înălțime de aproximativ 60 de metri de la nivelul solului, oferă o priveliște frumoasă în vârf, de ansamblu, asupra satului și a împrejurimilor, către zona Brașovului.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata PREJMER

La 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomeneste intr-un document adresat teutonilor numele raului Tarlung, pe langa care va creste localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica pana la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea saseasca a localitatii). Lor li se datoreaza planul in cruce greaca, unic in Transilvania, dar avand corespondent in cateva biserici din nordestul Germaniei. Fiindca Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniti prin pasul Buzau, dupa ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de aparare in Tara Barsei, a inceput fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte inalte si puternice inconjurata de un sant lat de apa. Se pare ca a existat si un tunel subteran care comunica cu exteriorul. Avand la baza o grosime de pana la 5 metri zidurile urca pana la aproape 12 metri, urmand un traseu circular. Cetatea are doua incinte, prima circulara construita in jurul bisericii si o a doua, mai mica, alipita gangului boltit al portii de intrare. Ca si alte monumente din Transilvania, biserica fortificata de la Prejmer a suferit numeroase interventii, dar in urma restaurarii intreprinse de Directia Monumentelor intre 1960 si 1970 ea si-a capatat forma initiala. In 1999, biserica a fost inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata CINCU

Biserica fortificată din localitatea Cincu, județul Brașov, a fost construită în secolul al XIII-lea de către coloniștii sași, pe un platou situat între râurile Olt și Hârtibaciu. Una din cele mai valoroase realizări ale arhitecturii medievale din Transilvania, biserica a inițial puternice influențe romanice, însă a fost refăcută în stil gotic și împrejmuită cu ziduri în prima jumătatea a secolului al XVI-lea și mai târziu în secolul al XVIII-lea. Biserica poarta hramul Sfintei Fecioare Maria și este cea mai mare bazilică romană într-un sat săsesc. Biserica a fost atestată documentar în 1474 printr-un privilegiu acordat de Matei Corvin celor care apărau cetatea, a construită pe un deal cu pante abrupte pe trei laturi, intrarea fiind în partea de vest. Zidurile care o apărau au fost deteliorate de trecerea timpului având înălțimi de doar 2-3 m acum, în partea de vest chiar mai puțin. Au fost construite cinci turnuri exterioare pentru apărare spre nord, sud, est, sudest și nord-vest, dintre care astăzi mai există doar cel sudic. Turnulclopotniță, înalt de 29m, este așezat în partea de vest și a fost restaurat după un incendiul din 1789. Invazia turcească din 1493 a provocat distrugeri masive, biserica fiind reconstruită în sec. XVI. În 1693 turnul este lovit de un fulger, iar în 1789 este mistuit de marele incendiu. Ca orice biserică evanghelică, are orga frumos decorată şi aşezată în partea de vest, de asemenea se remarcă și pânza de păiajen de pe tavan. În biserică se mai află: embleme și vestigii ale breslelor, strane în stil gotic, un potir din sec. XV,un orologiu din sec. XIX și alte obiecte vechi si valoroase.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata CODLEA

Cel mai vechi -şi cel mai important monument arhitectonic al Codlei este actuala Biserica Evanghelică C.A. din centrul istoric al oraşului, înconjurată de zidurile de fortificaţie şi bastioanele cetăţii medievale-Cetatea Bisericească. Două bastioane (ale ţesătorilor şi dogarilor din partea de nord), înaltul zid de apărare cu strajă şi cu majoritatea cămărilor de provizii prezintă şi astăzi forma iniţială; alte parţi ale cetăţii bisericeşti, de-a lungul secolelor, au suferit transformări sau au fost demolate şi înlocuite cu alte edificii, mai adecvate cerinţelor timpurilor. Biserica, construită probabil în cea de-a doua jumătate a sec. al XIII-lea, purta hramul Sf. Gheorghe sau Sf. Mihai. Se pare că iniţial a fost protejată de metereze cu palisade până la a doua mare invazie turcească în Ţara Bârsei în 1432, când a fost construită cetatea în jurul Bisericii. În timp ce portalul romanic de vest datează din perioada de construcţie a bisericii – sală, corul gotic cu boltă cu structură de nervuri în formă de stea apare abia de la mijlocul secolului al XIV-lea, în perioada de glorie a lui Ludovic I. De remarcat ar fi faptul că vechea biserică - sală nu dispunea în partea de vest de un turn, fiind astfel singura biserică din Ţara Bârsei care nu avea turn bisericesc. Ceasul din turn datează din anul 1906, cu mecanism acţionat electric şi cu cadrane de ceas iluminate electric.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata DRAUSENI

Biserica fortificată din Drauşeni a fost ridicată în stil romanic pe un plan bazilical, în secolul al XIII-lea. Ea a avut iniţial un turn masiv în partea de vest care prezenta elemente romanice şi gotice timpurii, un valoros portal vestic cu pilaştri, mici coloane şi trei nave. Navele laterale şi tribunele au fost demolate în secolul al XV-lea. Tot atunci s-a demolat şi absida estică şi corul a fost înalţat creându-se astfel un etaj de apărare. Biserica este cel mai estic edificiu religios al saşilor în Transilvania. În ziua de astăzi, biserica se regăseşte înconjurată de o gradină sălbatică cu arbuşti şi flori de câmp. Incinta fortificaţiei prezintă un zid de apărare construit şi extins în secolul al XV-lea şi al XVII-lea. Zidul are formă octogonală şi are cinci turnuri de apărare şi un turn poartă de intrare ce avea 2 poduri ridicătoare. Pe ziduri se mai pot vedea urmele drumului de strajă care a fost construit din lemn şi sprijinit în console. O caracteristică a modului de construcţie a zidului este prezenţa la temelie a unor blocuri enorme de piatră, special aduse, pentru ca inamicului să-i fie imposibilă practicarea unui şant pe sub fortificaţie.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata FELDIOARA

Biserica fortificată din Feldioara, comuna Feldioara, judeţul Braşov, a fost construită în secolul XIII. Biserica evanghelică este situată în estul localităţii. Conform tipăriturilor şi tradiţiilor istorice, sediul principal al Ordinului teutonilor din Ţara Bârsei se găsea aici între 1211 - 1225. Biserica este construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârşitul secolului al XIII-lea. Biserica a fost edificatş de cştre coloniştii saşi, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal şi al căror sediu fortificat se afla aici. Bolţile iniţiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor incursiune în Ţara Bârsei. Urmele vechii biserici au identificate cu ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârşitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească creşte o dată cu venirea în localitate a unui nou val de colonişti. Ca urmare, sătenii construiesc o a doua biserică în jurul anului 1280 în interiorul fortificat al teutonilor. Numele iniţial al bisericii a fost Heling Kreuz Kirche, în traducere “Biserica Sfintei Cruci”, numele fiind sugerat de forma bisericii de cruce latină care avea axa centrală mai lungă ca cea a braţelor laterale. Ulterior hramul bisericii a fost schimbat, edificiul religios fiind închinat Sfintei Maria. Prima menţiune documentară cu acest hram este datată în anul 1447 într-un document în care se spune că Iancu de Hunedoara a donat bisericii veniturile unei mori de pe râul Homorod.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata HALCHIU

Biserica evanghelică a fost construită în secolul al Xlll-lea, apoi refăcută în secolul al XV-lea şi în 1807. Se păstrează portalul vestic iniţial, prevăzut cu numeroase proflle şi polipticul cu picturi renascentiste (circa 1530). Biserica adaposteşte cel mai mare altar medieval din Transilvania păstrat până în zilele noastre. Din biserica originală, menționată pentru prima dată în 1335, a rămas doar portalul vestic. Ea are arhivolte semicirculare și o lunetă ale cărei majuscule aliniate includ reprezentări fantastice și vegetale. Portalul este asemănător cu cel de la Cristian, Brașov și de asemenea și cu cel de la Abația Cârța. Biserica actuală a fost reclădită la începutul secolului al XIX-lea, și chiar dacă nu face o exceptie de la modelul de biserică hală, incluzând un altar, cor, nava centrală, abside și un turn pentru clopotniță pe latura de vest, altarul său poliptic din secolul al XVI-lea este piesa care a făcut faimoasă această biserică. Reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel renascentist și dedicată sfântului Andrei, patronul bisericii, altarul oferă o imagine a statutului comunității la acea vreme, datorită mărimii și imaginilor surprinse pe acesta.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica fortificata HOMOROD

În timpul secolului al XII-lea, pe perioada domniei lui Geza II, au fost aduși coloniști din Flandra (hospites flandrenses), care vorbeau o limbă ușor diferită de cea a sașilor, dar erau de origine Germană. Ei s-au așezat pe locația satului Homorod de astăzi, locul fiind numit atunci Petersdorf, după Sfântul Ptre, care era patronul bisericii. La sfârșitul secolului al XIII-lea, rezidenții au început construirea unei biserici în stil romanic, diferită ca aspect de bisericile săsești clasice. Camera corului este pătrată, boltite pe ogive boltite, o absida semicirculara, un turn de clopotniță cu galeria la Vest. În momentul în care s-au construit zidurile fortificate ce o împrejmuiesc, s-a fortificat și biserica însăși,corul și absida fiind înglobate într-un turn puternic. Puternica fortificație șărănească, construită în jurul bisericii EvanghelicoLuterane nu a fost cucerită niciodată. Fortificația este dreptunghiulară și a fost construită în secolul al cincisprezecelea. Ea are turnuri la colțuri, și între turnuri, peretii au avut două drumuri suprapuse de patrulare, care se sprijineau pe console de lemn. În partea de Vest există un mic turn ce păzește intrarea.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica evanghelica RASNOV

Biserica evanghelică din Râșnov figurează sub nr.2655 in lista monumentelor istorice de pe teritoriul României. Biserica cu hramul Sf. Matia, a fost construită la începutul secolului al XIV – lea ca o basilică in stilul de tranziție. În anul 1773 s-au înălțat zidurile bisericii. După cutremurul puternic din anul 1802 s-a ridicat un an mai târziu turnul clopotniței de 13 m, iar bolta navei centrale a fost înlocuită cu un tavan cazetat. La incendiul din 29 august 1718 s-au topit cele trei clopote, care au fost returnate si sfințite în anul 1720. Faptul acesta dovedește inscripția de pe clopotul mic, datând din primul război mondial: “im feuer zerflossen 1718, wird neu gegossen 1720”. După primul război mondial au fost procurate de la firma Schilling și Lattermann din Apolda două clopote noi, care au fost sfințite în anul 1927. Amândouă sunt din oțel. Transformarea bisericii in stil baroc s-a facut intre anii 1774-1775. Ultima restaurare s-a efectuat în anul 1839, din nou după un cutremur puternic. Pe partea de nord a corului se afla o frescă din timpurile renașterii, care poartă data 1500. După reformă, frescele au fost tencuite si din nou descoperite, fiind astfel mult deteriorate. Pe aceeași parte este înscrisă și data 1694. Sub frescă se află piatra funerară în stil baroc a pastorului Lucas Colb din 1753. O altă piatră funerară se află în fața altarului, sub treptele altarului, pentru pastorii Georgius Deidricius, Martinus Albrich și Johann Arbenius. Altarul datează din secolul al XVIII–lea.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Biserica NEAGRA

Impozantul monument din centrul Braşovului a fost construit în secolele XIV-XV. Lucrările încep în 1383 şi au la bază un proiect în stil gotic, cu mărimi impresionante: 89 m lungime, 38 m lăţime şi 42 m înălţime. În planul iniţial erau prevăzute două turnuri, dar a fost realizat doar unul, cu o înălţime de 65 m. În 1421 când lucrările se apropiau de sfârşit, năvălesc turcii producând pagube serioase construcţiei. După trecerea pericolului lucrările au fost reluate, edificiul fiind terminat şi sfinţit în 1477, iar turnul în 1514. În 1542 când oraşul a acceptat reforma lui Honterus şi sasii au trecut la luteranism, biserica catolică de până atunci s-a transformat în evanghelică. Se spune că pe lângă altarul principal ornat cu statui de argint aurit mai erau 22 de altare, toate dispărute în marele incendiu. Refacerea îngreunată şi de frecventele cutremure a durat aproape 100 de ani şi a rezultat un interior cu puternice influenţe baroce. În perioda interbelică statuile de pe pilaştrii corului au fost înlocuite cu copii, originalele fiind şi ele expuse în interiorul bisericii. Biserica se mândreşte cu cea mai mare şi unică orgă mecanică Buchholz funcţională din sud-estul Europei, având 3993 de tuburi şi 76 de registre, care dăruieşte momente de neuitat iubitorilor de muzică. Tot aici se poate admira cea mai mare colecţie din Europa de covoare anatoliene din secolele XVI-XVIII, fragmente de pictură murală din secolul XV, o cristelniţă din 1472 şi multe obiecte vechi. Istoricul bisericii şi al restaurărilor precum şi viaţa şi opera reformatorului Johannes Honterus (1498-1549) este prezentată în cadrul expoziţiilor ce se pot vizita în biserică.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul de ARTA

În această clădire frumoasă, construită la începutul secolului XX funcţionează Muzeul de arte. Aici sunt expuse lucrări de pictură pe lemn şi sticlă, portrete de epocă, opere din sec. XIX realizate de mari pictori români ca Gheorghe Tătărescu, Theodor Aman, Sava Hentia, Constantin Lecca, Nicolae Grigorescu. Ioan Andreescu este prezent cu 36 de lucrări, şi tot aici sunt expuse sculpturile lui Cornel Medrea, Ion Jalea, Ion Irimescu şi Dimitrie Paciurea. Muzeul cuprinde şi o secţie de artă decorativă autohtonă şi străină iar la parter sunt organizate lunar expoziţii temporare. Patrimoniul muzeal cuprinde peste 4300 de bunuri culturale (pictură de şevalet, grafică, sculptură, artă decorativă, icoane, tapiserie, covoare orientale etc.). Colecţia de pictură, grafică şi sculptură este reprezentativă pentru arta românească modernă şi contemporană şi pentru arta transilvăneană din secolele XVI-XX. Muzeul de Artă Braşov a luat fiinţă în anul 1949 ca secţie a Muzeului Regional. Începând cu anul 1950 s-a deschis la etajul întâi al Casei Sfatului prima expoziţie permanentă de artă plastică. Secţia de Artă s-a mutat din anul 1970 în spaţiul în care funcţionează până în prezent. Ridicată în anul 1902 pentru Asociaţia Meseriaşilor din Braşov (Kronstadt Gewerbeverein), clădirea a fost reamenajată şi adaptată în vederea destinaţiei actuale între anii 1969-1970. Muzeul de Artă Braşov s-a constituit ca instituţie de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Judeţean Braşov a Secţiei de Artă.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul de ISTORIE Muzeul ISTORIE

În piaţa centrală a vechii cetăţi se ridică în anul 1420 primăria oraşului, numită odinioară “Rathaus” sau “Casa Sfatului”. Parterul mai păstrează elemente ale stilului gotic, iar etajul şi turnul sunt construite în stilul Renaşterii şi al Barocului. Din 1950 clădirea găzduieşte Muzeul de Istorie a judeţului Braşov. Expozitia permanenta a Muzeului Judetean de Istorie Brasov este organizata in 17 sali, pe trei nivele ale cladirii, pe o suprafata de 1100 mp., cu 3334 piese expuse in 123 vitrine si cu o suprafata totala pe 210 mp. Primul segment al expozitiei ilustreaza, printr-un bogat material arheologic sustinut de o grafica atractiva corespunzatoare precum si de cuprinzatoare texte explicative, inceputurile vietii si activitatii omului pe teritoriul actualului judet Brasov, dezvoltarea comunitatii umane pe parcursul tuturor epocilor istorice pana la inceputurile evului mediu. Al doilea segment al expozitiei prezinta dezvoltarea Tarii Barsei si a Brasovului in evul mediu. In aceasta zona, in secolul al XII-lea se vor face primele colonizari de populatie de origine germanica si de acum incolo Evul Mediu se instaleaza pentru o perioada de sase secole in stransa dependenta de cultura si civilizatia Europei Centrale dar si cu foarte mute legaturi in estul Europei, in Balcani si Orientul Apropiat. Cel de-al treilea segment al expozitiei este structurat pe ample capitole prezentand, cu sustinerea oferita de materiale tridimensionale si panouri de grafica Cultura brasoveana (secolele XVIXVIII), Brasovul muzical (secolul XIX-inceputul secolului XX), Teatru la Brasov (secolele XVIII-XX), Dezvoltarea economica a Brasovului si Tarii Barsei (secolele XIX-inceputul secolului XX), Brasovul, centru al miscarii nationale, Presa brasoveana in epoca moderna, Dezvoltarea edilitara a Brasovului (1800-1918), Aspecte ale vietii din satele Tarii Barsei (18001920).

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul de ETNOGRAFIE

Muzeul de Etnografie din Brasov este consacrat etnologiei regionale din sud-estul Transilvaniei, ilustrand prin patrimoniul sau valoros de peste 10.000 de piese, civilizatia comunitatilor rurale din zona Bran, zona Rupea, Tara Oltului si Tara Barsei. Prin reunirea colectiilor Muzeului Sasesc al Tarii Barsei si cele ale Muzeului Asociatiunii Culturale ASTRA, se constituie Muzeul Regional Brasov (1950), in cadrul caruia in anul 1967 se creeaza Sectia de etnografie. Muzeul de Etnografie Brasov, asa cum il cunoastem astazi, se deschide in anul 1990. Impreuna cu cele doua muzee-filiale, Muzeul Etnografic Sacele, Muzeul Etnografic Gh. Cernea, din orasul Rupea isi propune sa prezinte diverse aspecte etnografice ale zonelor din judet. La Sacele si Rupea functioneaza cele doua filiale ale muzeului brasovean, muzee cu caracter local, concepute monografic, care si-au propus sa ilustreze cu precadere viata pastorala specifica sacelenilor cat si mestesuguri ca olaritul, pictarea mobilierului taranesc renumite in zona Rupea.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul CASA MURESENILOR

Casa Muresenilor s-a înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar, o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri ai acestei familii cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor. Arhiva Muresenilor este una dintre cele mai bogate si importante arhive de familie. Conducînd timp de mai bine de o jumatate de secol “Gazeta Transilvaniei”, Muresenii au corespondat cu toti fruntasii politici ai vremii lor, atît din Ardeal cît si din celelalte provincii locuite de români. Pe lînga corespondenta politica, în Arhiva Muresenilor se gasesc – sporindu-i valoarea culturala – numeroase manuscrise ale Muresenilor si ale corespondentilor ziarelor conduse de ei. Atrage atentia si prezenta documentelor legate de istoria Imnului national “Desteapta-te, Romane”, creatie a nemuritorului Andrei Muresanu.Muzeul “Casa Muresenilor” se indreapta spre transformarea intr-un complex de case memoriale dedicate amintirii unor mari personalitati brasovene. In 24 iunie 2006 s-a deschis Casa “Stefan Baciu”

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul TARII FAGARASULUI

Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat” se află în Cetatea Făgăraşului, cel mai impunător monument al zonei. Construcţia cetăţii Făgăraş a început la sfârşitul secolului al XIV-lea şi s-a continuat, prin adăugiri successive, până la jumătatea secolului al XVII-lea. Anterior acestei cetăţi de apărare, a existat o fortificaţie din lemn cu val de pământ, construită aproximativ pe amplasamentul actualei cetăţi, a cărei distrugere prin incendiere poate fi pusă pe seama invaziei tătare din anul 1291. În secolul al XVI-lea, cetatea militară de apărare a fost transformată într-un castel feudal fortificat de către Ştefan Mailat (1528 - 1541). În secolul al XVII-lea principii Transilvaniei Gabriel Béthlen (1613 - 1629) şi Gheorghe Ráckozy I (1630 1648) fac adăugiri şi înfrumuseţări la castel dându-i forma şi dimensiunile actuale. Destinaţiile construcţiei, de-a lungul timpului, au fost de cetate militară de apărare, reşedinţă princiară, cazarmă pentru trupele austriece, maghiare şi româneşti, închisoare politică(1948 – 1962). Muzeul Ţării Făgăraşului este muzeul unui areal istoric şi etnografic reprezentativ pentru România, care a fost înfiinţat începând cu anul 1923 pe baza patrimoniului colecţionat de profesorul Valer Literat, sub egida ASTREI. La început, s-a aflat sub custodia acesteia, până în anul 1951, când Muzeului i-a fost atribuit un sediu stabil şi a primit statutul de instituţie de stat, sub titulatura de Muzeul Orăşenesc Făgăraş. Din 1973, Muzeul Orăşenesc a fuzionat cu secţia muzeală ce fusese înfiinţată încă din 1968 în Cetatea Făgăraşului şi afiliată Muzeului Brukenthal din Sibiu. După fuziune şi până în 1981 s-a numit Muzeul Cetatea Făgăraş, iar de la această dată şi până în 2004 a purtat denumirea de Muzeul Ţării Făgăraşului.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul MANASTIRII SAMBATA DE SUS

Aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, Mânăstirea Brâncoveanu constituie un important loc de pelerinaj şi de reculegere. Date referitoare la istoria Mănăstirii Brancoveanu apar incă din secolul al XVII-lea, cand satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului. Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit in piatra o manastire. Odata cu trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a intemeiat la Sambata de Sus o manastire ortodoxa pentru a intari si salva ortodoxia romana de noul pericol al catolicizarii. Dupa decapitarea domnitorului Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului. In anul 1785, profitand de imprejurare, Viena, la cererea administratiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a daramat manastirea brancovenilor. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. Sfintirea a fost facuta in anul 1946, dupa razboi.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul BRAN

Intr-una dintre camerele castelului, a fost amenajata si o camera “Bram Stoker”, unde este prezentata Legenda lui Vlad Tepes (cunoscut si ca Vlad Dracul), precum si a mitului lui Dracula. In curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezinta viata taranilor din zona, munca si traditiile din zona Rucar-Bran. In perioada sarbatorii Halloween, Castelul Bran este destinatia preferata a turistilor americani si englezi. O noua atractie turistica oferita de noii proprietari este un numar de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare din 2007 botezat ad-hoc „Chateau Bran”, la 45 de lei sticla, si 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din acelasi an si aceeasi podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilata” cu mentiunea „Reserve de l’Archiduc” si semnatura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate doar la Castelul Bran, sub denumirea «Chateau Bran. Dintre evenimentele organizate pâna acum se remarca Halloween, când castelul a putut fi vizitat pâna la ora 3 dimineata, atragând 1.000 de turisti. Revista americana Forbes a plasat Castelul Bran pe pozitia a doua in randul celor mai scumpe proprietati din lume, cu o valoare estimata la 140 mil. dolari.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Casa NEGUSTORILOR

Cladirea a fost construita intre anii 1541-1547 de catre Appolonia Hirscher, vaduva cunoscutului jude al Brasovului si reprezinta un valoros monument de arhitectura al orasului. Asa cum pare sa o confirme si fresca de pe frontonul cladirii Hirscher, constructia a fost ridicata in semn de multumire in urma unei intamplari, conform careia fiica sotilor Hirscher, intrata in moarte clinica si inmormantata in cripta familiei, si-ar fi revenit si ar fi fost salvata de un gropar care incerca sa ii fure bijuteriile. Renumele de care s-a bucurat Casa Negustorilor de-a lungul vremii reflecta puternicul rol comercial al Brasovului. Aceasta ocupa primul loc intre constructiile civile ale Brasovului din veacul al XVI-lea, avand lungimea de 67,40 m si fiind alcatuita din doua pavilioane separate printr-o curte interioara, unite la extremitatile frontale. Stalpii de piatra, amintind stilul Renasterii, arcadele de la parter si cele de la etaj, acoperisul abrupt acoperit cu sindrila, coborat pana sub limita superioara a zidurilor, dadeau cladirii un aspect deosebit. Intrarea arcuita, pastrata in forma initiala, reprezenta principala intrare a cladirii. Vestigiile unor vechi ziduri amintesc configuratia din trecut a pavilionului. Pivnita spatioasa, cu bolti frumoase si masive, era compartimentata potrivit structurii incaperilor de la parter. O parte din pivnita era insa special conceputa pentru pastrarea vinurilor. Puternicul incendiu de la 1689, precum si cel din 1699, afecteaza cladirea. De-a lungul vremii, cladirea a purtat denumiri diferite: Casa Negustorilor, Casa Hirscher.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul Primei Scoli Romanesti

Şcoala românească - zidită în anul 1495, reclădită la 1760 Construita la doar cativa metri de Catedrala Sfantul Nicolae, Prima Scoala romaneasca a fost atestata in documente prima data in anul 1495, aici exista anterior o scoala mai veche, despre care unii cercetatori afirma ca ar data din secolul XII. Ridicarea in piatra a scolii si a bisericii Sf. Nicolae, reprezinta fapta de bun crestin a domnului Tarii Romanesti Neagoe Basarab. Alti ctitori voievodali ai scolii au fost Petru Cercel, Mihai Viteazu, Aron Voda s.a. Scoala din Schei devine un important centru spiritual odata cu activitatea diaconului Coresi care a infiintat aici o tiparnita si a inceput a tipari carti bisericesti si laice in limba romana si slavona. Aici s-a tiparit prima cronica cu subiect romanesc, prima gramatica romaneasca si primul almanah romanesc. In secolul XVIII scoala a devenit un centru de rezistenta ortodoxa (intr-un principat in care autoritatile desfiintasera Biserica Ortodoxa si Mitropolia de la Alba Iulia) avand rolul de a forma preoti, diaconi si cantareti pentru bisericile ramase credincioase cultului ortodox rasaritean. In secolul XIX Anton Pann desfasoara o importanta activitate in aceasta scoala predand muzica, scriind manuale si dupa plecarea sa trimitand bani pentru cumpararea unui mobilier adecvat. Astazi Prima Scoala Romaneasca este un complex muzeal si adaposteste cateva expozitii de mare valoare in cladirea Primei Scoli sau in cladirile din cadrul complexului: \"Tiparnita lui Coresi\", \"Junii din Scheii Brasovului\", \"Expozitia de carte veche romaneasca\", si muzeul memorial \"Tudor Ciortea\". Turistii pot vizita scoala si chiar se pot aseza in bancile sale datand din secolul 19.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


Muzeul Bisericii Sf. NICOLAE

Datând ca așezământ din 1292, Biserica „Sf. Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Șcheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” din Corona. Biserica ortodoxă și școala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual și cultural pentru românii din toată Țara Bârsei, acțiunea lor extinzându-se asupra românilor din întreg spațiul românesc, mai ales după venirea diaconului Coresi care a început să tipărească aici cărți bisericești în limba română. Numeroși domni și familiile acestora au acordat danii bisericii din Șchei. Chiar și împărăteasa Rusiei, Elisabeta, a trimis bisericii daruri scumpe constând în bani, obiecte sfinte preotești și arhierești, obiecte de cult din metal prețios. Biserica a fost ridicată inițial în stil gotic, apoi a suferit diverse transformări în stil baroc. În secolul al XVIIIlea planul bisericii a fost augmentat prin adăugarea unor paraclise și a unui pridvor. Voivezii celor două țări românești au înzestrat biserica cu o colecție însemnată de icoane vechi. Biserica Sfântul Nicolae a fost renovată în perioada interbelică prin grija localnicilor și păstrează fresce executate de marele pictor Mișu Pop. În cimitirul bisericii sunt îngropate personalități importante din istoria națională și locală ca Nicolae Titulescu, dr. Aurel Popovici, preotul Vasile Saftu, dr. Ioan Meșotă s.a.

Patrimoniul cultural [i istoric al jude]ului Bra[ov


prin ochii celor tineri

Patrimoniul cultural si istoric al judetului Brasov Program al CONSILIULUI JUDETEAN BRASOV in colaborare cu S.C. GRAFOANAYTIS SRL

Realizat de MAXIM ADVERTISING S.R.L.


Brosura Patrimoniul CUltural Brasov