Page 1

REE GO O FFREE G numar 5

2011 Decembrie

Revista Studentului din U.B.B.

Student

Ce mănâncă studenţii clujeni? Petruţa Munceleanu - pag. 9

Facultate

România sub cenzură - ieri şi azi cu Ana Blandiana Alina-Mihaela Creţu - pag. 18

Educational

Cum să te schimbi la 360 de grade? o abordare a învăţământului chinez Cătălina-Violeta M - pag. 30

Profesional

Succesul nu este întâmplător! Roxana Ile - pag. 52

Resurse

Kitul omului de zăpadă Teodora Cristurean - pag. 56

Go Free

Italia, un’emozione per sempre Ioana Marinela Parasca - pag. 64


Redactia

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Powered by:

Toate drepturile de publicare şi distribuţie a acestei ediţii aparţin redacţiei Go Free. Reproducerea totală sau parţială, sub orice formă, a acestei ediţii se poate face doar cu acordul scris al redacţiei Go Free.

Redactor-şef Andra Camelia CORDOŞ Mail: studenti.free@gmail.com Telefon: 0742 554 321 Design & Layout Erika KRAMARIK Mail: erika.kramarik@gmail.com Contact redactia@gofree.ro www.gofree.ro

Parteneri

Redactori Alina-Mihaela CREŢU Teodora CRISTUREAN Rozina CSASZAR Emilian DRANCA Daniela-Olivia GHICAJANU Ioana HRIŢCU-MEŞENSCHI Roxana ILE Alexandra IRIMIE Cătălina-Violeta M. Petruţa MUNCELEANU Ioana Marinela PARASCA Andreea PETRUŢ Ana PLATON Alexandra PREDA Andreea ROŞU Ioana SABĂU Aniela SILINCA Mădălina TOMA Alexandra VRÎNCEANU Fotografi Cristian Alexandru IOAN Daniel RUS Iulia ŞANDOR


Editorial

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Umbrele pe care le vedem nu reprezintă realitatea! Ultimele evenimente din Universitate (modificarea tacită a Statutului Studentului din U.B.B., pregătirea în taină a studenţilor reprezentanţi pentru noi alegeri, libere, sperăm noi, aşa cum noua lege a educaţiei recomandă, cât şi discuţiile cu prieteni despre nemulţumirile lor cotidiene) m-au dus cu gândul la o poveste mai veche numită “Mitul peşterii”, pe care e posibil să v-o amintiţi şi voi din liceu. Într-unul dintre Dialogurile sale – “Republica” – Platon aminteşte de o peşteră în care se află, încă din copilărie, un grup de oameni legaţi cu lanţuri în semi-întuneric, obligaţi să privească doar într-o anumită direcţie. Umbrele înalte, proiectate pe zid de focul aprins în spatele oamenilor reprezintă pentru privitorii înlănţuiţi realitatea, adevărul. Fiecare îşi apără percepţia, ignoră, în totalitate, opiniile celorlalţi şi preferă întunericul peşterii în schimbul luminii pe care unul dintre ei o descoperise. Am recunoscut în întâmplarea povestită faptul că educaţia sau experienţa comună a celor captivi în peşteră a determinat într-un final familiarizarea lor cu mediocritatea, cu lipsa de convingeri personale şi de iniţiativă, cu subcultura. Îndrăznesc să merg mai departe şi să vă spun că multe dintre umbrele pe care studenţii reprezentanţi ne lasă pe noi, studenţii de rând, să le întrezărim printre

atitudinea lor superioară, reprezintă doar o realitate aparentă. Nu suntem consultaţi atunci când se discută adoptarea unui nou Statut al Studentului din U.B.B.! Nu suntem invitaţi să ne exprimăm punctul de vedere asupra problemelor care ne privesc! Câţi dintre voi aţi fost consultaţi în ultima lună asupra modalităţii în care doriţi să susţineţi examenul de licenţă?.. Câţi dintre voi aţi fost consultaţi înainte să se decidă că veţi avea internet în cămine doar dacă deţineţi anumite carduri, fie ele bancare sau nebancare? Să ne punem atunci întrebarea: Ce suntem noi pentru aceşti reprezentanţi? Andra Camelia CORDOŞ Redactor-şef Go Free

Nu-i lÃsa sÃ-ti , taie dreptul!


STUDENT

4

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Din experienţa

unui student reprezentant Andreea PETRUȚ

Reprezentarea studenţilor – mai mult decât vorbe, mai mult decât proceduri, mai mult decât acţiunile pe care cei din jur le văd.

Pentru a reprezenta cu adevărat studenţii trebuie să crezi, să simţi, să ai atitudine, să vrei mai mult! Aceste lucruri leam învăţat în ultimii doi ani, de când am devenit membră OSUBB. Am fost înconjurată în permanenţă de oameni plini de speranţă, care luptă pentru tot ceea ce este studenţesc, care cred în exprimarea liberă, în libertatea de a-ţi întinde aripile cât poţi de tare măcar în perioada studenţiei. Am avut parte de experienţe care mi-au oferit lecţii de viaţă mai puternice decât orice profesor sau orice materii studiate

în timpul facultăţii ar fi putut să o facă. Începutul promitea multe: primele training-uri de reprezentare la ANOSR, o echipă faină de oameni cu care am colaborat în Biroul de Conducere OSUBB, mult entuziasm, dorinţa de a aduce un plus de valoare societăţii şi încredere că vom reuşi să ne ducem planurile până la final. În martie anul acesta, am fost delegată din partea OSUBB în Senatul Universităţii. Aşteptările mele erau cât se poate de măreţe. Îmi doream


STUDENT

5

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

să întâlnesc oameni cu iniţiativă, cu care să reuşesc să pun bazele unei colaborări ale cărei rezultate să se răsfrângă asupra studenţilor, să existe dezbateri reale despre modul în care, prin poziţia pe care o deţinem, să contribuim la îmbunătăţirea vieţii studenţilor din UBB. Ei bine, se pare că acest înalt for, Consiliul Studenţilor din UBB, încă nu era pregătit să primească în colectivul lui oameni cu idealuri înalte şi cu dorinţa unor reforme reale. Niciodată nu am avut reţineri în a-mi spune punctul de vedere, toate propunerile pe care le-am susţinut fiind orientate înspre studenţi şi nu pentru obţinerea de bunuri sau beneficii personale. Această experienţă a culminat luna aceasta prin propunerile de schimbare pe care leam adus în ceea ce priveşte redactarea unui nou Statut al Studentului. Alături de colegii din OSUBB am redactat un draft al acestui document care cuprindea, pe lângă numeroase drepturi de care studenţii din UBB ar trebui să beneficieze conform Legii Educaţiei, şi propunerea de reformare a sistemului de reprezentare în UBB, orice student având dreptul de a alege şi a fi ales în forurile de reprezentare. Bineînţeles, propunerile mele nu numai că nu au obţinut niciun alt vot în afară de al meu, dar tot prin vot am fost şi exclusă din acest for decizional. Şi da, îndrăznesc să vă prezint tuturor radiografia acestui for aşa-zis democratic.

Liderul lor (teoretic şi al nostru, al tuturor studenţilor) prezidează şedinţele importante (la cele în care nu se decide ceva, nici măcar nu se oboseşte să apară), iar deciziile sunt luate în unanimitate (toată lumea votează la fel ca şi el, nimeni nu îşi pune măcar problema să îşi formeze o opinie proprie despre aspectele care se discută). Poate fi lesne de observat că  deciziile acestui for  sunt  luate ţinând  cont  de interesul personal  şi  nu de interesul studenţilor pe care se laudă că îi reprezintă. Iar cel mai bun exemplu este Statutul Studentului, unde nu s-a pus  problema  nicio  secundă  despre cum anume prevederile acestui document vin în beneficiul studenţilor, ci doar despre cum poate fi ţinută mai uşor sub control situaţia de către anumiţi oameni.  Experienţa  activităţii  în  acest for m-a lăsat cu un gust amar, dar mi-a dat  mai  multă  putere  să  nu renunţ  la  credinţele mele  în  ceea ce priveşte reprezentarea studenţilor. Pot spune  că  sunt  norocoasă  pentru  că  am reuşit  să  cunosc acest sistem din interior  şi  să  îmi dau seama de numeroasele neajunsuri pe care le are. Cred cu tărie că studenţii pot aduce schimbarea în universităţi şi că actuală dictatură mascată sub numele de Consiliul Studenţilor din UBB poate fi reformată pentru a conduce la reprezentarea reală a studenţilor din UBB.


STUDENT

6

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Oh, viață de student… Rozina CSASZAR Viața de student poate deveni la un moment dat o adevărată provocare, care se transformă în timp întrun maraton de autodepășire a propriei condiții.

Avem tendința de a ne comporta ca nişte studenți “multitasking” de cele mai multe ori, fără să ne punem întrebarea dacă putem duce la bun sfârșit fiecare lucru început. Asta pentru că ni s-a spus că în perioada studenției “trebuie să încercăm de toate”, pentru că mai târziu toate vor avea un sens, iar noi doar ne supunem rigorilor. Sunt studenți care în studenție nu fac nimic și alții care fac de toate: voluntariat, implicare în diverse evenimente, job, internship-uri etc. Trebuie să știm doar cum să ne împărțim timpul între toate activitățile întreprinse și tot ceea ce facem să fie cu suflet, dedicație și seriozitate. Nimeni nu ne obligă să facem nimic. Totul ține de voința personală. Dacă pe lângă facultă, mai avem și un job, lucrurile se complică puțin. De cele mai multe ori, nu vei ajunge la toate cursurile și seminariile, nu vei mai dispune de așa mult timp liber. Vine o vreme când o lași puțin mai moale cu implicarea voluntară sau nu o mai faci deloc, asta pentru că nu mai vrei să depinzi de ai tăi, vrei să fii pe picioarele tale și trebuie să începi acest lucru de undeva. Nimic nu se compară cu satisfacția propriilor tăi bani câștigați! Dacă ești prins între două lucruri importante, cum ar fi faculta și jobul, și nu știi ce să alegi, nu trebuie să te sperii. Stabilește-ți din start prioritățile și trage o concluzie. Dacă pentru tine, ambele sunt importante, concepe un program zilnic, în care să reușești să le încadrezi pe cele două. Cu siguranță poți să faci față celor două, trebuie doar să tragi aer în piept și mai apoi să găsești cea mai potrivită soluție. Hai că se poate!


STUDENT

7

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Studenţie, dulce studenţie! Ioana HRIŢCU-MESENŞCHI

Nu știu câți dintre voi îmi împărtășesc părerea că viața de student implică viața în cămin. Mulți se raportează la bani, confort, distracție, viață socială și la multe alte criterii atunci când se hotărăsc unde să se stabilească pentru un an întreg.

A venit și octombrie. Neașteptat de repede după o vară plină de excursii, stat degeaba, abonați la tot felul de cafenele și terase. Ajungi la sfârșitul lui septembrie că nu ai unde să stai - cămin nu prinzi mai mult ca sigur. Toți prietenii tăi au deja un loc stabil pe undeva. Nu știi nimic, parcă au făcut asta pe


STUDENT

8

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Ești vesel în sinea ta că ai scăpat de gândacii din cămin și alte creaturi nedorite, că vei avea intimitatea ta și mai mult spațiu numai și numai pentru tine.

ascuns. Tu, bineînțeles, nu poți renunța la statul degeaba și amâni de pe o zi pe alta: caut peste 5 minute, aștept să se facă 5 fix și mă apuc de căutat! Ba nu, la și jumătate sigur voi fi mai în formă. Dar iată vine și ziua când trebuie să conștientizezi că vacanța s-a terminat. Și pe ultima sută de metri găsești un loc pe care să-l poți numi «acasă» într-o cambuză scumpă și nasoală. În plus, criza imobiliară îți încurcă și mai tare planurile. Îi scoți pe ai tăi la o oarecare cheltuială cu plata chiriei, dar îi convingi până la urmă că este în scopul evoluției tale educative. Ești vesel în sinea ta că ai scăpat de gândacii din cămin și alte creaturi nedorite, că vei avea intimitatea ta și mai mult spațiu numai și numai pentru tine, că nu mai trebuie să iei parte la scenele cu manelari care-și invită «gagicile» la ore târzii la un suc. Tavanul va rămâne la locul lui cel puțin cât vei sta tu acolo. Zâmbești fericit! Acum începe viața ta cu adevărat...om serios, ce Dumnezeu! Dar nimerești într-un bloc în care te izbești la intrare de un afiș mare și lucios pe care scrie «ore de liniște de la 14-17 și 22-08». Ajungi mereu în lift cu niște vecini care stau cu spatele la tine și de multe ori nu binevoiesc să-ți răspundă la salut. Liniștea e atât de apăsătoare încât auzi până și scârțăitul dulapului vecinului. Ești deja plin de tupeu și sfidezi complet «legile» blocului dacă dai volumul mai tare la piesa preferată. Acest lucru este urmat în secunda următoare de niște bătăi în țeavă asurzitoare. Așadar, ce presupune cu adevărat viața de student? Traiul în cămin cu dezavantajele tehnice, dar cu o continuă dezvoltare socială și avantajul de a pune bani deoparte pentru altceva sau statul în chirie cu privilegiul de a avea intimitate și liniște?


STUDENT

9

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Ce mănâncă studenții clujeni? Petruţa MUNCELEANU Dacă atunci când vine vorba de stat la o bere, studenţii din Cluj au preferinţe dintre cele mai diverse, de la baruri sau puburi populare la cele mai stilate, în cazul restaurantelor sau al altor localuri în care se poate servi masa, opţiunile lor sunt mai limitate. O simplă plimbare prin centru atrage atenţia trecătorului prin panourile publicitare ale restaurantelor pe care figurează meniurile zilnice. Astfel de afişaje apar nu doar în dreptul localurilor cunoscute pentru aşa ceva, ci şi în cel al unor cafenele de tip “cafe & lounge” sau chiar al pizzeriilor. Studenții clujeni preferă mai mult o felie apetisantă de pizza în locul unei farfurii de ciorbă gustoasă, făcută ca la ”mama acasă”. Dar pentru acest lucru este nevoie în primul rând de bani și mult timp petrecut prin restaurante sau pizzerii. Iar noi ca studenți, alegem mereu localul unde se mănâncă cel mai ieftin și cel mai bine în același timp. Pizzeriile cu livrare la domiciliu (pizza delivery) au declanşat o adevărată ofensivă în ultima perioadă, bombardând clujenii cu oferte. În schimb, multe dintre pizzeriile clujene şi-au închis porţile, iar cele care au rezistat au regândit strategia de marketing. În ultimele săptămâni au apărut cel puţin cinci noi firme cu livrare la domiciliu, iar promovarea lor este una agresivă. Pe internet, prin fluturaşi aruncaţi în cutiile poştale, acestea vin cu oferte tentante în încercarea

de a-şi face un loc pe o piaţă socotită de concurenţă ca fiind saturată. Bistro Capriccio oferă clienţilor serviciul de delivery din 1 octombrie. “În scurtul timp trecut de la lansarea acestui serviciu, am ajuns la un număr de peste 50 de comenzi pe zi, cifră care ne mulţumeşte în actualul stadiu de dezvoltare a afacerii. Pe segmentul de delivery, principalii clienţi sunt cei corporate şi studenţii”, a precizat managerul Bistro Capriccio, Marius Bejan. Potrivit acestuia, cele mai multe comenzi sunt plasate pentru pizza, paste, salate şi grill. Pentru unii studenți clujeni mersul la restaurant devine incomod. Ei preferă să comande prin telefon sau direct de pe internet, numai să nu se obosească să iasă din casă: “Cam o dată la câteva zile îmi comand de la Mamma Mia. Este mai simplu decât să


STUDENT

10

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

ieşi la restaurant, iar seara, obosit, e cea mai bună soluţie, deşi nu este mai ieftin”, mărturiseşte Alin, un tânăr clujean. “La Gente, lângă Music Pub, se mănâncă bine. Porţii mari, preţuri bune. La restaurant, nu la pizzerie, că ăia de la pizzerie nu se prea pricep”, consideră Vera. “Eu comand pizza de regulă când este câte un meci sau un film frumos ori când îmi este greu să fac de mâncare. Comand de la cei care vin cel mai repede”, spune George. “Pizza de la Hut e una dintre cele mai proaste pe care le-am mâncat în viaţa mea. Acolo numele vinde. Cea mai bună pizza la mine e cea făcută în familie. Rude pricepute”, afirmă Cosmin. Marius este “boboc” la Universitatea

Tehnică şi spune că mănâncă la cantină, unde meniul e cam 7-10 lei. Ar mânca şi în oraş, dar crede că e scump şi până acum nici n-a avut timp. “De multe ori nu ajungem nici la cantină din cauza cursurilor”, recunoaşte tânărul student. Nu atât silitor, cât eficient în plan culinar este Paul, politehnist de an II. “Mănânc de obicei la un fast-food lângă Central. E al unui prieten şi mâncarea este bună şi relativ ieftină”, spune el. Un alt adept al fast-foodurilor este şi Robert, student în anul III. “E mai convenabil să mănânci shaorma, ţine mai mult ca o ciorbă”, afirmă el, deşi admite că n-a auzit de restaurantele-express şi nu ştie cât costă o ciorbă. Silvia mănâncă la fast-food dintr-un motiv foarte întemeiat: “E mâncare halal de ieftină” și pe gustul ei. Destui studenţi preferă să mănânce acasă, fie pentru că le e mai comod, fie pentru că primesc alimente de la părinţi. Mihaela mănâncă cel mai des acasă, împreună cu prietenele cu care îm-


STUDENT

11

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

parte chiria. În oraş i se întâmplă să mănânce doar la mall, dar mai rar, recunoaşte ea. Acasă îşi ia masa şi Andrei. “E mai ieftin decât în oraş. Dacă ies cu prietenii, mâncăm la Casa Vikingilor în Haşdeu sau îmi iau o shaorma”, zice tânărul. Iulia şi Anda sunt despărţite de vreo cinci ani de “experienţă” universitară. Prima e masterandă, a doua “boboacă”. “Mănânc acasă, la cantină sau la Piazzetta şi malluri”, spune Iulia. “Acasă e mai ieftin pentru că e în gaşcă şi ne trimit părinţii”, mai zice ea, aprobată de Anda, care intenţionează să mănânce doar acasă deocamdată, pentru că nu cunoaşte oraşul. Restaurantul studențesc Agape – aflat pe strada Iuliu Maniu, este, probabil, cel mai cunoscut restaurant “împinge tava” din oraş. Meniul arată destul de variat, iar cel zilnic este 12 lei, cuprinzând ciorbă, fel principal, chiflă şi salată sau desert. Vărzăria de pe Bulevardul Eroilor a rămas unul dintre reperele culinare ale Clujului, existând de vreo 40 de ani. Renumită pentru varza à la Cluj, ciorba de burtă şi iahnia de fasole cu ciolan. Fast-foodul chinezesc Beijing – pe Eroilor şi Memorandumului, oferă un meniu de prânz care include o supă de pui şi o porţie mică de orez cu carne la alegere, la preţul de 10 lei. Un alt local cu profil oriental, destul de frecventat, se află pe strada Emil Isac. Bulgakov – pe strada Micu Klein, unde se poate mânca bine înaintea unei beri. Meteor şi Luciana sunt două restaurante pe acelaşi bulevard, meniuri zilnice între 10 şi 14 lei. Alte restaurante şi fast-fooduri frecventate de studenţi sunt: Jaco’s (strada Napoca), Lunch Box (strada 21 Decembrie), Maimuţa Plângătoare (strada Emil Isac), Marty Caffe (strada Victor Babeş), Toldi (strada Clinicilor). Totuşi, din cei peste 100.000 de studenţi ai oraşului, destui iau prânzul la restaurantele care afişează din ce în ce mai des meniuri cu tarif fix. Cu toate acestea, gusturile studenților clujeni nu se discută. Ele sunt variate de la student la student, pentru că fiecare mănâncă în funcție de buget, în locul favorit și la timpul potrivit, iar opțiunile lor devin astfel mai limitate.


STUDENT

12

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

“It’s so sexy to be… Livin’ în America! “ Andreea ROŞU

Nu ştiu cum să încep articolul. Niciodată nu am ştiut cum să fac introducerea unui eseu, referat, articol. Titlul?... aici am fost destul de “isteaţă” să iau versurile refrenului din “Livin’ în America” de la DOM, altfel nu miar fi ieşit aşa uşor. Dacă e să folosesc aceeaşi structură a articolului de anul trecut referitor la experienţa din State, ar însemna să scriu din nou despre joburi, despre cum e lumea acolo, despre cum e bine să reacţionezi în anumite situaţii. Şi nu cred că vreau asta, pentru că totul e foarte relativ. De exemplu, statul în care am fost eu e foarte diferit de cel în care a fost prietenul meu Mihai. Joburile noastre, locurile în care am călătorit, tiparele umane comportamentale pe care le-am întâlnit… diferite! Prin urmare, în


STUDENT

13

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Ea a rămas pentru că i-a plăcut, pentru că nu avea nimic de continuat în ţară, pentru că nu îşi vedea viitorul staţ i onând în România nici măcar pentru un minut.

acest articol voi încerca să potrivesc lumina pe cum am simţit eu America, pe modul în care americanii m-au primit şi m-au tratat şi de ce mi-ar plăcea să trăiesc acolo câţiva ani de zile. La fel ca orice lucru pe care l-ai făcut deja o dată, a doua oară ar trebui să îţi iasă mai bine. Aplicând acest principiu, a doua oară în State a fost mai bine: nu am mai avut frică de necunoscut, am ştiut exact cum să îmi planific timpul, am cunoscut foarte mulţi oameni interesanţi, am călătorit mai mult şi da, am făcut mai mulţi bani. Nu voi povesti experienţa mea de la 0 la infinit, nu voi încerca să conving pe nimeni să plece la vară în State, pe nimeni să rămână sau nu acolo. Nimic de genul. Vreau doar să scriu un articol decent despre o vizită în Statele Unite. Atât! Începe! Am plecat trei. Ne-am întors două. Ea a rămas pentru că i-a plăcut, pentru că nu avea nimic de continuat în ţară, pentru că nu îşi vedea viitorul staţionând în România nici măcar pentru un minut. Pentru că, aşa cum spun toţi cei care rămân acolo, traiul e mai bun. Nu am încercat să o conving să se întoarcă în ţară când s-a hotărât să rămână în SUA şi nici nu am încercat să o sensibilizez în ceea ce priveşte cultura americană (la începutul verii, când nu înţelegea nimic din ce se întâmplă în jurul ei şi voia să plece mai repede acasă). Am acceptat decizia ei, la fel cum au trebuit să o facă toţi cunoscuţii ei. Ştiu sigur că nu regretă hotărârea pe care a luat-o, iubeşte New York-ul şi se va obişnui repede cu noul stil de viaţă. Cum scriam şi mai sus, nu vă voi plictisi cu înşiruirea de joburi pe care le-am tot schimbat de-a lungul verii sau experienţele şi oamenii care mi-au ieşit în cale odată cu aceste joburi. Legat de muncă, ce ar fi de zis: dacă vrei să pui un ban deoparte, e bine să ai două joburi. Asta înseamnă o zi de lucru de cel puţin 12 ore, cel puţin 5 zile pe săptămână. Nu e mare filosofie. Motivele care ne împing să mergem în State pe timp de vară sunt câteva mari, principale: pentru bani (caz în care chiar trebuie să transpiri pentru ei), să vezi America pe bune şi nu doar


STUDENT

14

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

prin cablu, să începi o nouă viaţă acolo, pentru că adori ce vezi la televizor despre uşurinţa şi simplitatea vieţii americane. Dar televizorul minte. Filmele mint. America nu mai este de ceva vreme (doar) a americanilor. America este plină de imigranţi. Plină. Sătulă. Toţi vor o părticică din ea. E uşor de supravieţuit acolo. Însă să duci un trai îndestulător, confortabil, e un pic mai complicat. O dată cu declinul economic, numărul locurilor de muncă a scăzut, iar în cele mai multe părţi ale Americii salariile nu sunt foarte mari. A trecut vremea lui Faulkner, care declara într-un interviu că putea trăi

liniştit în New Orleans o lună întreagă cu banii câştigaţi din câteva zile de muncă. Sigur, am întâlnit şi români rămaşi ilegal în State de câţiva ani de zile, care ne priveau cumva de sus, pentru că noi ne vom întoarce acasă şi vom munci de ne-om rupe pe un salariu mizer de 6 milioane pe lună, pe când “noi, uite, ce viaţă din reviste ducem”. Ei sunt un caz izolat fericit, pentru că cei mai mulţi care rămân să muncească la negru în


STUDENT

15

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

State nu au o viaţă uşoară: bani puţini, muncă multă, chirie şi mâncare de plătit, ce ban pus deoparte, de unde?! Lăsând subiectul muncă la o parte, partea interesantă vine după ce termini cu munca, când călătoreşti prin oraşele astea pe care le văzuseşi numai în filme sau reviste: Chicago, Boston, San Francisco, San Diego, Las Vegas, New York. Cele trei săptămâni după terminarea muncii au fost un deliciu, un răsfăţ. Am umblat mai peste tot, am văzut tot felul de lucruri şi am întâlnit mulţi oameni cu poveşti de viaţă care ar putea deveni oricând scenarii de filme de succes. Chicago e oraşul cu care mi-am început călătoria. Chicago este, cel puţin aşa îl văd eu, New York-ul vestului mijlociu. Arhitectură, display-ul străzilor, magazinele, boutiqurile – totul aduce a New York. Diferenţa constă în faptul că Chicago e mai verde, are mai multe parcuri şi deci, pare mai sănătos. San Francisco e un oraş pe dealuri. Când eram în maşină, aveam senzaţia că sunt într-un rollercoaster. E frumos de mori. Nu are zgârie-nori, nu e foarte aglomerat şi Haight Street e incredibilă. Hippioţii încă îşi mai fac veacul pe acolo. Mulţi boschetari, dar boschetarii din San Francisco au ales să fie oamenii străzii, au ales lipsa de responsabilităţi, libertatea. Oameni care dorm în corturi campate prin parcuri (atenţie! doar pe

Haight Street) care, dacă te văd că aştepţi semaforul să se facă verde, vin la tine să te convingă că merită să le dai măcar 25 de cenţi, cântându-ţi “Stand by me”. E un sentiment de libertate şi bonomie în San Francisco, pe care nu l-am mai întâlnit până acum în niciun alt loc. San Diego, la fel ca San Francisco, de fapt ca întreaga Coastă de Vest, e lipsit de zgârie nori: palmieri şi plaje în San Diego. Unele dintre cele mai frumoase plaje pe care le-am văzut au fost în San Diego. În rest, linişte. Personal, nu m-a încântat atât de tare San Diego, pentru că… e un oraş prea de vară?! Las Vegas e perfect pentru distracţie. 3- 5 zile în Las Vegas sunt mai mult decât de ajuns pentru a te încărca cu energie şi descărca de bani. Contrar a ceea ce multă lume spune, Vegas-ul e destul de scump dacă vrei să stai într-un hotel pe Strip în weekend, când tarifele cresc enorm. Şi cum fiecare seară începe şi se sfârşeşte în cluburi, la final, nota de plată e destul de mare. Însă indubitabil, merită. New York rămâne New York. Am început să-l iubesc din reviste şi filme, să îl iubesc pentru că e oraşul preferat al atâtor oameni preferaţi de-ai mei şi nu am rămas dezamăgită când l-am văzut pentru prima dată (în vara anului trecut). Sentimentul pe care îl am când sunt în NY e inefabil. E un oraş extrem de aglomerat şi murdar, iar în staţiile de metrou mereu


STUDENT

16

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

mişună şobolanii, dar… e ceva la NY care te face să îl iubeşti pe viaţă. O fi shopping-ul ieftin, atitudinea miserupistă a new yorkezilor, protestele constante, traiul, cică mai bun etc., nu ştiu, dar câţiva ani aş trăi fericită în NY. Boston... nu am petrecut foarte mult timp în Boston, încât să scriu mai mult de câteva rânduri despre el. Concluzia mea este că Boston e un oraş tare liniştit, conservator, emblema potrivită pentru New England. Am ajuns înapoi în România. Aş fi vrut să mai rămân în State măcar o săptămână, să mai amân un pic întoarcerea la realitate, pentru că ştiam ce urmează acasă: o perioadă destul de lungă de reintegrare şi reacomodare, reluarea vechilor prietenii şi activităţi. Dacă aş mai merge şi a treia oară în State? Mă gândesc uneori... Nu cred, dar aşa am spus şi înainte să plec vara aceasta în SUA. O certitudine am însă: abandonez tactica work and travel. Două veri de muncă fizică intensă au fost de ajuns. Însă nu spun “nu” Americii. Oamenii de acolo, americani get-beget şi nu numai, sunt foarte deschişi. De multe ori, ni s-a oferit ajutorul fără să-l cerem. Am rămas plăcut suprinsă de calitatea caracterelor americanilor pe care i-am întâlnit şi am încetat să mai cred în miturile care afirmă zgomotos că americanii sunt un popor stupid. Mulţi prieteni de-ai mei au avut

experienţe total opuse de ale mele, însă asta nu mă descurajează şi nu mă face să îmi doresc mai puţin să mă întorc acolo. M-am simţit mai bine ca acasă. Şi asta spune multe. Nu ştiu în ce măsură articolul meu v-a folosit: dacă voiaţi să mergeţi în State, acum vreţi şi mai tare sau dimpotrivă, v-aţi răzgândit sau v-a pus pe gânduri şi v-a dat un imbold serios în ceea ce priveşte o vară în Statele Unite ale Americii, însă voi încheia articolul în aceeaşi notă în care l-am încheiat şi pe cel de anul trecut: e o experienţă care schimbă mentalităţi, deschide orizonturi de a căror existenţă nu ştiai şi întăreşte caractere. Nimeni nu vă promite că va fi vara vieţii voastre, însă cu siguranţă va fi o vară care vă va schimba, situaţii care vă vor scoate din obişnuit şi zona de confort şi, nu în ultimul rând, oameni care vă vor deveni foarte buni prieteni! Baftă!


Facultate

18

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

România sub cenzură - ieri și azi

cu Ana Blandiana Alina-Mihaela CREŢU

,,Marea putere a scriitorului se bazează pe spaima celor de la putere că el va rămâne și va mărturisi... Până la urmă, problema celor de la putere nu este să-l distrugă, ci să-l cucerească și să-l facă să lase niște mărturii pozitive, în cele mai multe cazuri, mincinoase.”, a declarat Ana Blandiana în calitate de invitat special al Simpozionului Național de Jurnalism, aflat la a X-a ediție. În cadrul discursului, invitata a vorbit despre cele două aspecte ale legăturii dintre scriitor și putere în perioada arpagistă. Pe de o parte exista nevoia și tendința puterii de a pune stapânire pe scriitor, iar pe de altă parte puterea scriitorilor adevărați, care nu poate fi stăpânită: „Cu cât e mai puțin democratică, cu atât are tendința mai mult să pună stăpânire pe ei! ” Scriitoarea a rememorat perioada Ceaușescu, mai precis momentul demolării mănăstirii Văcărești din anul 1986, ordonată chiar de dictator: „Se dărâma Mănăstirea Văcărești, iar sentimentul meu era de panică..., dar nu puteam să nu mă gândesc că sunt contemporană cu acest moment. În acel moment dispărea ceva absolut irecuperabil, absolut de tot. Dacă se va menționa că am existat, se va menționa și că am trăit în această epocă, va apărea că am trăit fără să spun nimic, fără să mă împotrivesc unei asemena crime.” Mărturisește despre acești ani că „au fost mai greu de suportat pentru că nu mai exista nici amintirea libertății, nici speranța ei”. A reușit să emoționeze întreaga sală, ba chiar a existat o spectatoare care și-a exprimat respectul și recunoștința, cu lac-


Facultate

19

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

„Se dărâma Mănăstirea Văcărești, iar sent i m ent u l meu era de panică..., dar nu puteam să nu mă gândesc că sunt contemporană cu acest moment. În acel m o m e n t dispărea ceva absolut irecuperabil, absolut de tot. Dacă se va menționa că am existat, se va menționa și că am trăit în această epocă, va apărea că am trăit fără să spun nimic, fără să mă î m p o t r i ve s c unei asemena crime.

rimi în ochi, față de poemele publicate în perioada cenzurii. A fost foarte apreciată datorită încăpățânării și ambiției de a scrie și indiferent cât de drastică a fost cenzura în România, Ana Blandiana l-a înfruntat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice la Radio Europa Liberă, dar mai ales cu Întoarcerea lui Arpagic, vestitul motan din anii ’80, care a fost interzis din cauza pamfletului la adresa dictatorului. Deși odată cu trecerea comunismului, cenzura politică asupra culturii s-a risipit treptat, Ana Blandiana povestește despre cenzura economică pe care a întâmpinat-o în Germania când i s-a propus traducerea cărții Sertarul cu aplauze în limba germană: „După câteva luni am primit versiunea germană a romanului... Am aflat că se tăiaseră din ea 100 de pagini fără să fiu anunțată... Editorul mi-a explicat cu cinism că în românește cartea are 350 de pagini și el nu avea de unde să știe că în germană vor fi 520 și că orice carte de peste 350 de pagini pe care o publică, este pentru el o pierdere!” Așadar exista doar ideea că trăind într-o lume democratică, avem parte de o deplină libertate de exprimare. „Să nu uităm că trebuie să ne apărăm în continuare independența. Spălarea creierului de cu totul altă natură decât cea care s-a petrecut în comunism, se face cu mai mare succes decât s-a făcut în vremea comunismului pentru că atunci ne opuneam ei, în timp ce acum suntem fericiți că vedem spectacole de divertisment. Trebuie să rămânem atenți la propria noastră definiție!”, a încheiat - pe numele ei adevărat - Otilia Coman, aplauzele auzindu-se minute în șir după. Cu ocazia acestui eveniment i-au fost lansate și cărțile Cele patru anotimpuri/ Proiecte de trecut și Patria mea A4 prezentate de prof. univ. dr. Ion Pop, respectiv dr. Irina Petraș. Pe același subiect au conferențiat și nume precum Adriana Săftoiu, Rodica Zafiu, Robert Turcescu, Nicolae Melinescu, Romulus Rosan, Andrei Păunescu.


Facultate

20

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

De la cenzura ca formă de libertate, la libertatea ca formă de cenzură Ioana SABĂU Cu ocazia celui de-al X-lea simpozion de jurnalism național cu participare internațională, organizat de către Departamentul de Jurnalism al Universității „Babeș-Bolyai” cu tema Cenzura în România – ieri și azi, cunoscuta poetă Ana Blandiana a sosit la Cluj-Napoca, vineri, 28 octombrie 2011, pentru a susține o conferință despre condiția scriitorului și însemnătatea cuvântului în societatea românească subjugată sub regim totalitar, dar și în cea democratică actuală unde libertatea existentă a sfârșit prin a se manifesta ca un paradox. Personal, am fost furată de întreaga prezență a Anei Blandiana, iar cuvintele ei le-am ascultat cu emoție; prin intonațiile vocii, prin gesturile sau privirile ei, a reușit să surprindă mai mult decât o simplă frântură de realitate, transpunându-ne de fapt o experiență personală, cea prin care a trecut, pe care a înțeles-o acum pe deplin și și-a asumat-o în totalitate. Mi se pare că titlul conferinței este foarte sugestiv, coagulând întreg mesajul pe care Ana Blandiana a încercat să ni-l transmită. Deși niciodată ca atunci, în timpul regimului comunist, cenzura nu a fost mai viguroasă și mai prezentă, ea apărea mai mult ca o existență fantomatică decât una fizică, un for invizibil, controlând mai degrabă prin tensiunea sau constrângerea pe care o inducea oamenilor la nivelul mentalului colectiv. Însă există mereu un raport între greutatea cu care reușești să spui ceva și valoarea cuvântului transmis. Cu cât era mai greu să publici, atunci când totuși reușeai să o faci, oamenii te ascultau și, mai mult, se hrăneau din cuvintele victorioase care ajungeau la ei, într-o linie a rezistenței subversive. Astfel,

...oamenii te ascultau și, mai mult, se hrăneau din cuvintele victorioase care ajungeau la ei, într-o linie a rezistenței subversive.


Facultate

21

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Ana Blandiana a afirmat că, în lupta ei contra sistemului a pierdut de multe ori, dar uneori a și câștigat publicând, iar impactul cuvântului ei într-un astfel de moment a fost cu mult mai puternic decât îl are astăzi într-o societate democratică, în care toată lumea vorbește, dar nu mai e nimeni care să asculte, și care se pierde pe ea însăși într-un noian și iureș indefinit al cuvintelor. Libertatea cuvântului e deopotrivă un sacrificiu, fiindcă face să-și piardă impactul. Aceasta nu a fost prima ocazie de a

mă întâlni cu Ana Blandiana. S-a mai întâmplat acum trei ani, tot la o conferință, dar în București. Însă pot să spun că a fost, cu siguranță, cel mai impresionant moment. În încheierea prelegerii despre cenzură s-a desfășurat un scurt moment poetic prin care Ana Blandiana ne-a recitat, la întîmplare, două poezii de-ale sale, urmat apoi de două lansări de carte: Cele patru anotimpuri/ Proiecte de trecut prezentată de către prof. Univ. Dr. Ion Popa și Patria mea A4 de către dr. Irina Petraș.


Facultate

22

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

O absenţă prezentă:

lipsa asociaţiei studenţilor Emilian DRANCA Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii “Babeş Bolyai’’ este cotată drept cea mai bună facultate de profil din România. Totuşi, studenţii de la istorie şi filosofie se confruntă cu o mare problemă: lipsa asociaţiei studenţilor.

De ce este necesară o asociaţie a studenţilor la Facultatea de Istorie şi Filosofie? Primul argument îl constituie tocmai identitatea pe care şi-o asumă studentul în timpul studiilor. El face parte dintr-o instituţie, însă în această instituţie interesele sale nu sunt reprezentate decât de doi-trei oameni (şeful de an şi studentul senator). Colectivul studenţilor nu poate


Facultate

23

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

To a t e individualităţile reprezintă o forţă doar atunci când ele sunt unificate în vederea atingerii unor o b i e c t i ve comune.

fi reprezentat de o singură persoană. Astfel este nevoie de o organizaţie în care suma individualităţilor să fie redată prin diversitatea opiniilor, pluralismul doleanţelor, nu prin uniformitate şi lipsa alterităţii. Este nevoie de dialog nu de monolog. Al doilea argument îl constituie solidaritatea, coeziunea colectivului studenţesc. Toate individualităţile (culturale, religioase, tradiţionale etc.) reprezintă o forţă doar atunci când ele sunt unificate în vederea atingerii unor obiective comune. Care pot fi obiectivele studenţilor? Aşadar, al treilea argument îl constituie activitatea organizaţiei studenţeşti. O asociaţie culturală, nonprofit, poate organiza o multitudine de evenimente ce pot fi finanţate de alte instituţii sau organizaţii precum autorităţile locale sau naţionale, societăţi comerciale, şi alte organisme filantropice. Evenimentele pot consta în conferinţe, atât naţionale, cât şi internaţionale, excursii, cercuri studenţeşti, balul bobocilor, festivităţi şi alte activităţi sportive sau culturale. De ce este nevoie de o forţă studenţească pentru desăvârşirea tuturor acestor obiective? Înainte de toate o organizaţie studenţească nu este o simplă asociaţie. Ea este o stare spirituală, o realitate socială ce pune în mişcare energii, gânduri, idei, oameni pentru îndeplinirea unor idealuri. Pentru atingerea acestor idealuri este nevoie de forţă, de energii reunite, de atitudine şi de pragmatism. În Bucureşti există Asociaţia Studenţilor la Istorie ‘’Dacia’’ (ASID), iar în Iaşi, Liga Studenţilor la Istorie. Ambele formaţiuni sunt întemeiate în virtutea sumei unor indiscutabile valori şi nu în ultimul rând pe consens, dezbatere, dialog şi nu monolog. La Facultatea de Filosofie şi Istorie din Cluj Napoca este absolut necesară fondarea unei noi asociaţii a studenţilor nu numai pentru toate argumentele redate mai sus, dar mai ales pentru studenţi ca membrii ai unei societăţi în care nu sunt doar simplii spectatori, ci şi actori - ‘’lumea este un teatru, iar actorii suntem noi’’ (William Shakespeare).


Facultate

24

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Familia – trecut și actualitate Teodora CRISTUREAN

Simpozionul internațional ”Familia creștină între tradiție și modernitate” a adus în atenția participanților prezenți în perioada 2-5 noiembrie în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, o prezentare a istoriei creștine, dar și a importanței familiei în zilele noastre.

Acest simpozion a avut scopul de a face o trecere de la teoretic la practic: pentru a înțelege ce se întâmplă în societatea de astăzi este nevoie și de a întoarce pagina istoriei. Chiar dacă ”timpul este drămuit”, la acest simpozion s-a încercat să se evidențieze ”atât elemente de misiune, cât și aspecte de pastorație” și ideea că ”familia este nucleu al vieții”, precum afirmă pr.prof.dr. Ioan Chirilă, decan al Facultății de Teologie Ortodoxă, Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.

Gazdele acestui simpozion au fost profesori, lectori, cât și doctoranzi și masteranzi, iar invitații au fost profesorii din Germania: Manfred Wagner (profesor H.C.) și prof.dr. Ulrich Heckel, cât și prof. dr. Constantin Karaisaridis din Atena, care au scos în evidență importanța dialogului între biserici. Nu putem să nu amintim de participarea și de cuvântul de început al prezentului rector al Universității Babeș-Bolyai, care a subliniat faptul că drepturile și obligațiile familiei, cât și aspectele practice sunt definite în cadrul universității și de mediul juridic, dar și de cel al asistenței sociale și sociologiei. Prof.dr. Andrei Marga sintetizează această întâlnire academică, spunând că: ”unul dintre lucrurile pe care nu le putem disloca este familia”. Înalt Preasfințitul Andrei Andreicuț, în cuvântul său, face apel atât


Facultate

25

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

la timpurile prezente, cât și la cele apuse: ”chiar dacă trăim întro lume post-modernă, trebuie să facem apel la modul în care strămoșii noștri percepeau familia”. Concluzia o putem regăsi în cuvintele lectorului dr. Radu Preda, care a răspuns la întrebarea Ce poate face biserica? ”Trebuie să se implice chiar în procesul de fixare, elaborare a acestor probleme (...), să se implice mai activ, cu riscurile de rigoare (...), nu numai să vorbească despre păcatele și crizele de azi”.

...unul dintre lucrurile pe care nu le putem disloca este familia.


Facultate

26

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Biserică şi societate la Sibiu Emilian DRANCA

Vineri, 28 octombrie 2011, Fundaţia CreştinDemocrată a prezentat la Sibiu Conferinţa despre Biserică şi Societate. În cadrul acestui eveniment au vorbit Teodor Baconschi în calitate de preşedinte al fundaţiei, Radu Carp, director al Institutului Diplomatic Român şi Aurel Pavel, prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu. La finele evenimentului mai multe persoane din sală au pus întrebări şi s-a încercat realizarea unei dezbateri pe tema Biserica-societate. Într-una dintre sălile celui mai luxos hotel din Sibiu, cum este caracterizat, vineri (cu o zi înaintea canonizării lui Andrei Şaguna), începând cu ora 12.30, mai multe persoane au început să se strângă formând un auditoriu foarte diversificat. Astfel, orice participant putea să observe în rândul său de fotolii studenţi, teologi, adulţi cu diferite ocupaţii, pensionari şi mulţi jurnalişti din presa locală, cât şi naţională. La ora 13.15 în sală au intrat şi conferenţiarii. Teodor Baconschi a fost primul care a luat cuvântul, fiind şi moderatorul acestui eveniment. El a vorbit despre necesitatea revalorificării tradiţiilor româneşti la douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului, într-o Europă unde fiecare stat încearcă să facă acest lucru. «În România comunitatea s-a reconstituit, Biserica având peste tot locuri unde familiile defavorizate sunt ajutate,» a precizat preşedintele Fundaţiei Creştin-Democrate, susţinând în continuare că «singura posibilitate de a spori binele comun este o politică creştină de recuperare a valorilor creştine. El nu s-a limitat doar la Europa secolului al XX-lea, ci a dat multiple exemple din lunga istorie a vechiului continent, atât din sfera ortodoxă, cât şi din cea catolică. În România secolului XXI, Baconschi consideră că «actualul Patriarh a apăsat pe acceleraţie, a vrut să arate că


Facultate

27

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

binele comun poate spori prin împăcarea spaţiului sacru cu tot ceea ce este tehnologie». Moderatorul evenimentului a încheiat prin a prezenta necesitatea unui parteneriat între Biserică şi stat nu ca pe un parteneriat între două instituţii, ci ca pe o recunoaştere reciprocă a propriilor valori, o adevărată colaborare între toate cultele şi societate, fără marginalizarea unuia sau a altuia. În continuare, a luat cuvântul prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în prezentarea sa insistând asupra modificărilor mentalităţilor produse odată cu succesiunea generaţiilor. Astfel, societatea românească îşi asumă o credinţă post-seculară, «credinţa fără apartenenţă sau apartenenţa fără credinţă. Membrii societăţii noastre sunt ataşaţi faţă de Biserică, însă nu au o viaţă sacramentală.» De asemenea, acesta a spus că nu există o dogmă potrivit căreia biserica trebuie să se adapteze noilor vremuri pe care le cunoaşte. Biserica, fiind o comunitate, deci un organism viu, se află în acord cu timpurile care uneori o zdruncină sau alteori o întăreşte, însă cu certitudine o consacrează. Ultimul pe lista conferenţiarilor, Radu Carp, a început prin a face o precizare, şi anume faptul că nu numai politica se ocupă de societate. În calitate de profesor universitar a precizat că în domeniul ştiinţelor umane există persoane ce-şi asumă o serie de responsabilităţi pe plan social. Aceştia, fie ei profesori, sociologi, filosofi sau cercetători,

nu se află într-un permanent contact cu teologii. Ceea ce ar trebui să se realizeze ar fi un dialog între teologi şi persoanele angajate în domeniul ştiinţelor sociale pentru eficientizarea problemelor ce apar în domeniile de interes comun. Un lucru foarte important, Fundaţia Creştin-Democrată a reuşit acest lucru, chiar prin acest eveniment, aducând la aceeaşi masă oameni din domenii diferite : politic, universitar şi bisericesc. Auditoriul a urmărit cu atenţie prezentările intervenind la sfârşit cu întrebări. Unul dintre studenţii prezenţi l-a întrebat pe Teodor Baconschi când vede posibilă realizarea unei catedre de antropologie a religiilor la o universitate din România, dat fiind faptul că preşedintele fundaţiei a susţinut un curs de antropologie a religiilor în anii `90 la Bucureşti. În răspunsul său nu a fost conturat un anumit timp în care acest lucru ar fi posibil, datorită unor multiple aspecte. Printre argumentele date de Baconschi şi pe care l-a susţinut şi Aurel Pavel a fost lipsa interesului studenţilor din România pentru acest domeniu, însă există speranţa ca în viitor lucrurile să se schimbe. O întrebare care să privească lucrurile mai în profunzime ar fi fost următoare: de ce Fundaţia Creştin-Democrată nu organizează nişte seminare sau cursuri pe asemenea tematici, dat fiind faptul că preşedintele său este specialist în domeniu?


Facultate

28

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

De ce am ales tocmai Facultatea de Litere şi ce „naşpa” e să fii boboc... Mădălina TOMA Într-un univers al literelor, însuflețit parcă de agitația de pe holurile facultății, totul pare a fi un labirint în care te pierzi cu ușurință în clădire, atât în corpul A, cât și în corpul B. Cât de ciudat e să fii din nou boboc, ne-au spus câțiva studenți de la Facultatea de Litere, care ne-au împărtășit, de asemenea, și răspunsul la întrebarea: de ce tocmai această facultate?

Avem câteva păreri demne de filologi adevărați: ,, Am ales Facultatea de Litere, deoarece am terminat liceu de profil și dorinţa mea cea mai mare în momentul de față este să devin profesor. Cum a fost la început? Într-un cuvânt: nașpa. Spun asta deoarece în momentul în care am intrat în facultate mi se părea mult prea mare pentru mine... mă uitam în fiecare zi pe afișier să văd unde sunt sălile de curs (ce-i drept și acum urc un etaj mai sus uneori, din neatenție), nu cunoșteam pe nimeni, nu vorbeam, nu ne salutam... așa, ca boboceii. Abia acum, după o lună de la începere, am început să vorbim și cred acești trei ani o să fie de neuitat.’’ ne-a spus Zsigmond Dumitrița.

Cu m a fost la început? În t r - u n cuvânt : nașpa.


Facultate

29

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Pasiunea pentru această materie, dar și visul de a deveni cadru didactic, profesor, de a lucra cu copiii, mă face să mă simt, cum s-ar zice, „ca peștele în apă”, aflândumă aici.

O altă tânără studentă la Litere, Mădălina Dan, a afirmat că: ,,Am ales Facultatea de Litere încă din timpul gimnaziului, de la primul contact mai serios cu limba și literatura română, adică participarea la olimpiadele școlare. Pasiunea pentru această materie, dar și visul de a deveni cadru didactic, profesor, de a lucra cu copiii, mă face să mă simt cum s-ar zice, „ca peștele în apă”, aflându-mă aici. Cât despre viața de boboc... trebuie să recunosc, e greu să fii student în anul I, cel puțin în primul semestru. Trecerea de la liceu la facultate se face simțită prin volumul de muncă, pe de o parte, și prin faptul social, pe de altă parte: viața își cere drepturile, grăbind procesul de maturizare al fiecăruia dintre noi. Paralel cu acestea, intervine și o oarecare teamă sau timiditate în încercarea de a ne afirma în fața profesorilor, în fața colegilor. Cred că acestea sunt trăiri caracteristice oricărui boboc, indiferent cât de puternic sau curajos pare el. În general, perioada de acomodare e puțin dificilă, însă e compensată de multe oportunități de dezvoltare pe plan cultural, principalul obiectiv al studentului.’’

Acestea fiind zise, o să îmi exprim și eu opinia în ceea ce privește Facultatea de Litere: ,, Pentru început, aș spune că așa cum în literatură există romane - bloc de sticlă, în care fiecare articulație e vizibilă, romane – piramidă, al căror secret de construcție nu a fost descoperit încă sau romane – labirint, în care te pierzi cu ușurință, așa este și Facultatea de Litere. La început e precum un bloc de sticlă, în care fiecare articulație poate fi vizualizată cu ușurință de către fiecare boboc, după care totul pare a fi un labirint, în care te pierzi încercând să descoperi secretul și misterul care învăluie această facultate’’.


Educational

30

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Cum să te schimbi la 360 de grade? o abordare a învăţământului chinez Cătălina Violeta M. Sebastian Demciuc are 21 de ani, a început facultatea în România la SNSPA București, secția Științe Politice, iar de anul trecut este, student la Guangxi Normal University Guilin, Guangxi, China, la secția de Științe Politice/Relații internaționale.

Tot ce am vrut e să trăiesc și un alt fel de viață, să văd și o altă lume, iar în China chiar am reușit o schimbare de 100%. Go free: Cum ai aflat de bursele Guvernului român? Seby: Bursa ce o am eu este în principiu bursă a guvernului chinez, realizată printr-un acord bilateral cu guvernul român. De prin sfaturile unor persoane cunoscute și prin internet am aflat de bursă. Mi-am dorit foarte mult să prind o perioadă de studii în străinătate într-o țară dezvoltată, care poate să cântărească foarte mult în viitor în carieră. M-am interesat, am vorbit cu diferite persoane, care ar fi cea mai bună ofertă și cea mai benefică, și când am tras linie am decis să aplic la o bursa bilaterală în China.


Educational

31

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Go free: Spune-ne pe scurt ce presupune mai exact bursa ta, care a fost procesul de selecţie, dacă a fost dificil „drumul” până la viză? Seby: Eu în China sunt full–scholarship student. Universitatea și toate beneficiile-mi sunt acordate de către Chinese Scholarship Council din Beijing. Procesul de selecţie este complex, deoarece în raport cu populația României, locurile pentru bursă sunt foarte puține. Tot procesul a durat circa 6 luni; cu tot cu trecerea probelor de calificare, analiza dosarelor, testele culturale și psihologice, selecţia finală, apoi aprobarea statului român și, în final, primirea scrisorii de accept din partea statului chinez. O dată cu primirea scrisorii de accept, viza vine ușor. Go free: Ce te-a determinat să pleci din Romînia şi de ce ai ales tocmai în China? Seby: O experienţă de studenţie în străinătate presupun că este visul tuturor elevilor și studenţilor. Tot ce am vrut e să trăiesc și un alt fel de viață, să văd și o altă lume, iar în China chiar am reușit o schimbare de 100%. Plus m-am gândit că dacă plec afară, să aleg totuși ceva greu, așa am decis că va fi China. Cu studenţii străini din toate colțurile lumii, de pe toate continentele, am reușit sămi creez nişte relaţii de prietenie la care nu mă aşteptam. Am reușit astfel să-mi îmbunătățesc engleza foarte bine, plus

franceza și spaniola câte puțin. Go free: Ce te așteptai să găsești acolo? Seby: Din filme și știri, mă așteptam la o nație total diferită de cea europeană. Mă așteptam numai la bine, pentru că din decizia mea de a pleca nu vedeam ieșind nici un rău masiv neașteptat. Mă așteptam să fiu primit cu căldură și prietenie, şi chiar așa a fost. Go free: Ți s-au împlinit așteptările? Seby: Da, aș putea spune că pentru mine și pentru prietenii mei de aici, am găsit China ca fiind peste aşteptările noastre. Go free: Noi cei de acasă suntem foarte curioşi să aflăm cum este viaţa de student în China. Seby: Viața de student aici presupune tot timpul un program încărcat: cursuri plus activități extraşcolare. Ce facem noi în afara cursurilor este întocmai pentru a ne relaxa. În fiecare săptămână se organizează câte un concurs, o dezbatere, o prezentare, un festival; totul pregătit numai de studenți pentru profesori și bineînţeles pentru noi înşine. Luna noiembrie este dedicată sportului - „Sports meeting”, așa că acum suntem în plan cu toate sporturile ce trebuie organizate, stadioanele aranjate, pregătiri tehnice, scene, tabele cu rezultate, premii


Educational

32

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

etc. Şedințele între organizatori sunt la ordinea zilei. Un singur mesaj poate aduna 100 de persoane în aceași încăpere pentru deciderea unui singur detaliu. Nimeni nu se plânge, pentru că o facem din plăcere, chiar dacă stăm prin universitate de dimineața până la miezul nopții. Avantajul de a fi numai studenți în organizare este că tot timpul este o atmosfera plăcută, plină de haz, glume pentru a trece mai repede timpul și pentru inspiraţie. În timpul liber ieșim în oraș, mall-uri de entertainment, mâncăm împreună între prieteni, mergem la cinema; cel mai mult ne place să ne plimbăm prin parcurile din oraş, care sunt monumente protejate de UNESCO. Parcurile sunt imense, cu animale sălbatice, munți și cascade unice. Fiind studenți intrarea pentru noi este gratuită oriunde. Pe scurt, viața de student în China este inedită și unică. Greu de comparat cu alte țări.

Viața de student aici presupune tot timpul un program încărcat: cursuri plus activități extraşcolare.

Go free: Vrei să revii în România sau să rămâi acolo? De ce? Seby: Este prea devreme pentru a mă decide unde voi trăi; mai am 4 ani de studiu și încă sunt confuz pe tema aceasta. Sper să pot jongla între Europa și China, să pot fi în ambele.

Nu

mai ai nevoie de ajutorul părinţilor sau a altor persoane pe viitor; îţi creezi singur avantajele și nu trebuie să le aștepți mult timp


Educational

33

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

cariera și chiar propria viață.

Go free: Poți face o comparație între învățământul românesc și cel chinez? Seby: În China accentul este pus pe educaţie ideologică şi teoretică; practica este relativ mică. În Europa și America practica este cea mai importantă. Dar eu nu îl văd ca pe un dezavantaj; pentru că te ajută mai mult să îți gândești singur practica, fără să fii influențat de ceilalți. Acest tip de educaţie este creată în tine însuți, formând o mentalitate independentă. Nu mai ai nevoie de ajutorul părinţilor sau al altor persoane pe viitor; îţi creezi singur avantajele și nu trebuie să le aștepți mult timp; când eşti independent și știi cum să te descurci în situaţii ciudate, cu decizii dificile de făcut, tot timpul mergi pe interesele proprii. În momentul de față, China abordează și metode din Occident. Prin această schimbare în care se combină atât educaţia ideologică și teoretică cu o practică intensă, se va ajunge la un rezultat benefic pentru studenți. În cei 4 ani de studenție își decid definitiv viitorul,

Go Free: Te afectează cumva regimul politic din China? Eu nu am avut niciodată probleme cu asta. Pot spune că nu am simţit; eu împreună cu prietenii mei străini, atâta timp cât nu încălcăm legile ce ne-au fost prezentate de către universitate, avem toată libertatea de a ne manifesta cum vrem; oricum pe faţa colegilor mei de clasă chinezi se vede o urmă de cuminţenie mai mare decât a mea sau a celorlalţi străini; poate din aceasta cauză, mulţi dintre ei sunt şi foarte timizi. Go free: Ce sfat le-ai da celorlalți tineri ce vor sa aplice pentru o bursa în străinătate? Seby: Cum am spus și prietenilor mei: cu prima ocazie de a prinde o bursa în străinătate, aplicați și plecați. Aceste câteva luni sau câțiva ani, cât de lungă vă este bursa vor fi cele mai frumoase momente din tinerețea voastră. Cum glumeam cu o prietenă din Spania „a trebuit să vin în China și să aștept 20 de ani să mă distrez așa de tare și să trăiesc astfel de sentimente”. Din ce știu eu, burse sunt foarte multe, ce sunt acordate prin intermediul unor organizaţii, universități, agenţii etc. Trebuie doar să vreţi cu adevărat, și să vă placă ceea ce faceți. Restul vine de la sine.


Educational

34

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Aici sau acolo? destăinuiri din Danemarca Daniela-Olivia GHICAJANU De câțiva ani încoace se tot vehiculează că ar fi mai bine să urmezi o facultate în străinătate indiferent că e sau nu una de prestigiu. Actual “studențache” pe meleaguri ardelene mă număr printre cei care s-au gândit și la varianta studiului în străinătate.

...câte nu trebuie schimbate în România? Începând cu oamenii și mentalitatea și continuând cu alte probleme care în mod direct sau indirect ne afectează pe toți.


Educational

35

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

De ce nu am făcut-o? Ar fi o serie de motive mai mult sau mai puțin întemeiate, dar nu vorbim aici de mine. Cunosc o grămadă de lume care pleacă ba în Anglia, ba în Franța, unii în State, iar de anul acesta mulți și-au îndreptat atenția și spre meleaguri mai noi cum ar fi țările nordice. De ce? Ei bine, motivele sunt multe: școlarizare gratuită, programe de studii bazate foarte mult pe practică, relația student-profesor e una de egalitate, salariile atractive pe care le-ar putea avea după ce-și termină studiile, standard de viață ridicat and so on. Mulți pleacă și nici că ar mai vrea să se întoarcă în frumoasa Românică, alții se întorc pentru a pune în aplicare ce au învățat acolo, iar alții vin să critice sistemul de învățământ de la noi și să facă un lobby puternic pentru cel din străinătate. Nu pot spune că nu împărtășesc opinia celor care aduc critici sistemului nostru de învățământ, dar știu că are și părțile lui bine, iar experiențele mele cu sistemul de învățământ preuniverstar din alte state europene mi-au

dovedit-o. Categoric trebuie schimbate multe, chiar foarte multe la acest sistem de învățământ românesc, dar spune-ţimi, vă rog, câte nu trebuie schimbate în România? Începând cu oamenii și mentalitatea și continuând cu alte probleme care în mod direct sau indirect ne afectează pe toți. Ca student al unei universități din România mi-a fost greu să mă raportez la un sistem de învățământ din străinătate, neavând încă niciun contact cu vreo universitate străină. Dar pentru astfel de lucruri ne-a dat Dumnezeu prieteni care pleacă și ei prin alte țări la studii, nu? Vorbind cu o prietenă care e studentă în anul 1 la Arhitectură, la Universitatea VIA din Horsens, Danemarca, mi s-a părut folositor și de ce nu, interesant să aflați si voi, cititorii noștri, despre ce face un student la arhitectură într-o țară ca Danemarca: ”Am ales Danemarca pentru a face facultatea din curiozitate, în principal, și pentru căam vrut să încerc și un alt sistem de


Educational

36

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

învățământ. Nu zic că e mai bun sau mai puțin bun decât cel românesc, e altfel. Am rude (de aceeași vârstă), prieteni care au luat și ei drumul străinătății și nu regretă; de aceea am zis să încerc și eu. Încă mă acomodez, poate că ăsta e cel mai greu lucru: să te acomodezi cu o altă cultură, limbă, viață. Am ales Danemarca și pentru că ai mei părinți au fost şi sunt binevoitori să mă susțină în următorii 4 ani până când voi reuși să devin independentă din punct de vedere financiar. Apoi și pentru faptul că e o țară mai liniștită, magazinele se închid devreme (ora 16:00), așa că orașul este “ ușor ” pustiu după ora aceasta. Există însă și acea lege a compensației care aduce cu sine și câteva dezavantaje: vremea e destul de schimbătoare, plouă des și mult, e ceață și cel mai groaznic e vântul, dar in zilele călduțe e frumos și plăcut. Apoi, ei au un respect foarte mare pentru natură și luptă masiv împotriva poluării așa că mersul pe bicicletă este extrem de promovat. În ceea ce privește aspectele ce țin de partea academică accentul este pus pe partea practică în concordanță cu cea teoretică (de exemplu, “vizităm ” fabrici de cărămizi, șantiere și expoziții de material de construcții ca să știm cu ce lucrăm). Lectorii sunt mai apropiați de studenți, nu simți că lectorul este neapărat superiorul tău, fiecare învață de la celălalt, de asemenea se remarcă și accentul pus pe diversitate (posibilitatea de a lucra în echipă cu studenți din alte țări, cu alte metalități, crescuți și educați diferit). Proiectele se desfășoară în principal în echipe de 3-4 oameni, așa cum ai lucra și în viața reală împreună cu oameni diferiți, cu reușite, dezamăgiri, certuri, nepotriviri, muncă peste program etc. Ceea ce mi s-a părut inedit este faptul că avem un curs de comunicare. Da, chiar asa se cheamă. La acest curs învățăm să vorbim unii cu alții, să realizăm la ce suntem buni, la ce sunt alții mai buni decât noi și cum putem învăța unii de la alții. Un alt lucru care îmi place este acela că ne dau mereu exemple de studenți care au terminat și care au un viitor asigurat, fie că s-au întors în țara de baștină, fie au rămas în Danemarca, iar aceste exemple

În ceea ce privește aspectele ce țin de partea academică accentul este pus pe partea practică în concordanță cu cea teoretică .


Educational

37

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

chiar te fac să te ambiționezi să ajungi și tu un exemplu. De ce am ales să plec din România? definitiv sau nu, depinde de evoluţia lucrurilor, a mea, a lumii, dar și datorită probabilității mai mari de a găsi un loc de muncă după terminarea studiilor. Șocul mare când am ajuns aici a fost legat de prețuri, pentru că Danemarca este considerată una dintre cele mai costisitoare țări din UE, dar în materie de alimente și restul lucrurilor necesare zilnic nu este o diferență foarte mare față de prețurile din România. Având în vedere salariile daneze, majoritatea locuitorilor își permit un trai mai mult decât decent pentru că diferența dintre cel mai mic și cel mai mare salariu din Danemarca este

de 8-9 ori, cea mai mică din lume. Drept dovadă că populația daneză este în ultimi ani cotată printre “cele mai fericite” din lume. ”. Având această scurtă destăinuire a prietenei mele, cred că vă voi lăsa pe voi, în calitate de cititori, să apreciați care ar fi hiba sau hibele sistemului de invățământ românesc la nivel universitar, asta dacă nu aţi făcut-o deja. Poate mult dorita reformă a învățământului se va aplica cândva şi la nivel universitar în așa fel încât studenții să nu mai plece în străinătate în număr atât de mare și să nu mai fim nevoiţi să preluăm niste exemple de la universitățile din străinătate, ci ele să preia de la noi.


Educational

38

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Cititul - o inutilitate? Aniela SILINCA

Criza financiară a adus cu ea şi criza culturii scrise şi a lecturii, atingând punctul culminant al ultimilor 20 de ani. Numărul tot mai scăzut de cititori afectează industria, comerţul şi consumul de cărţi, dar nu în ultimul rând şi nivelul de cultură al populaţiei.

Există diferite motive pentru care lumea nu este atrasă de lectură, unul dintre ele ar fi internetul.

© Ioan Cristian-Alexandru


Educational

39

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

La această concluzie au ajuns editorii reuniţi în cadrul Colocviilor Uniunii Editorilor din România. Faţă de ceilalţi ani, numărul oamenilor care citesc sau care împrumută cărţi de la bibliotecă a scăzut cu 50%, acest procent fiind considerabil ţinând cont că autorităţile nu susţin această cauză. De pe urma tipografiilor, editurilor, librăriilor, statul adună TVA, ceea ce demonstrează că interesul pentru cultură este nul - într-un cuvânt, banul contează, nu conţinutul cărţii. Există diferite motive pentru care lumea nu este atrasă de lectură, unul dintre ele ar fi internetul. Acest mod care într-un fel îţi uşurează procurarea informaţiilor, în acelaşi timp te îndepărtează de acel sentiment pe care îl ai când eşti cu cartea în mână. Cititul îţi dezvoltă capacitatea de a gândi mai departe de tot ceea ce se petrece în viaţa cotidiană, dar în acelaşi timp îţi oferă un vocabular pe care nu-l poţi dobândi de oriunde. Acest flux informaţional oferit de internet îţi dă impresia că ştii foarte multe, dar în scurt timp acestea dispar prin apariţia altora noi. Apariţia audiobook-urilor este pe de o parte utilă, iar pe de alta o mare prostie. Ascultând cum cineva îţi “recită„ o carte, nu îţi mai poţi imagina lumea, personajele şi îţi poate foarte uşor distrage atenţia. Nu le condamn, dar mult mai uşor ar fi tot anticul citit. Campaniile de promovare a cititului aparţin de domeniul culturii, care nu sunt tocmai un subiect destul de mediatizat.

Cei care participă şi fizic şi psihic la aceste campanii sunt doar cei interesaţi. Una dintre campaniile destul de mediatizate a fost cea de pe radio Guerrilla, numită “Cine nu citeste e prost!„, unde lumea putea sugera cărţi şi putea comenta anumite subiecte legate de lectură. Un alt mod prin care lumea ar putea fi atrasă de lectură este reclama: în locul reclamelor stupide care apar atunci cand vrei să deschizi o pagină pe net, editurile ar putea face reclamă la noile apariţii. S-a ajuns la stadiul în care cartea este considerată un produs pentru oamenii cu un anumit nivel de educaţie, deoarece aceştia sunt singurii care mai cumpară cărţi. Că tot vorbim de criză, şi criza financiară este motivul pentru care renunţăm la multe. Preţul cărţilor este destul de ridicat, astfel încât lumea se uită întâi la preţ şi apoi la scurta recenzie a cărţii. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant a fost faptul că am dat peste un mic târg de carte în incinta unei biblioteci. Preţul cărţilor era acceptabil, dar în acelaşi timp era şi o cutie în care se aflau cărţi la 5 lei. Dacă tot nu-ţi permiţi să-ţi cumperi o carte nouă mai ai o opţiune, anticariatul. Acest loc îl putem asemăna cu o “campanie de binefacere„ prin care unii îţi oferă şansa de a citi la preţuri de nimic. Dacă tot suntem în situaţia crizei literare, tot ce putem face e să aşteptăm până când statul îşi va aduce aminte că există cultură.


Educational

40

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

La Vie en Rose Teodora CRISTUREAN Este greu să scrii despre oameni pe care îi admiri. Este greu să găseşti cuvintele potrivite, încât aceia să ştie că ei sunt eroii tăi, modelul succesului. Îi iubeşti pentru că mai cred în acea “la vie en rose” şi pentru că se află acolo unde ai bifat şi tu, la rându-ţi, o etapă din viaţă: Paris, France. Raluca Făgurel este unul dintre acei oameni care, dacă ar vrea, ar putea în fiecare dimineaţă să urle din Turnul Eiffel: “je t’aime!”

Fiecare vede în jurul său ceea ce doreşte ca ochii lui să vadă, eu nu am căutat să observ cât de naţionalişti sunt.

Go free: Ce te-a determinat să pleci în străinătate? Raluca Făgurel: Încă din şcoala generală îmi doream să studiez în Franţa. Era un vis pe care îl trăiam şi îl savuram ca vis, însă nu credeam ca va deveni realitate. Îmi doream să fiu studentă la Sorbona, în Paris. Am ajuns la Toulouse cu o bursă Erasmus prin facultatea de Finanţe şi Bănci, din cadrul ASE-ului. Se


Educational

41

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

întâmpla în 2005. Nu am plecat niciodată apreciată pe piaţa muncii. ca să rămân, iniţial au fost 9 luni, apoi un G.F.: Cum arată o zi de-a ta în Oraşul an, apoi încă unul, după care Dumnezeu iubirii? mi-a călăuzit paşii spre Paris, iar de trei R.F.: Depinde de care zi a săptămânii ani îmi trăiesc Parisul. e vorba :) Începe, bineînţeles, fără micdejun, 45 de minute în transportul în G.F.:  Francezii sunt considerați a fi comun, în general cam 9 ore la sernaționaliști. Ai avut de trecut piedici și viciu, după care urmează sau cursuri de prejudecăți  din această cauză? germană, gimnastică, plimbare cu bici R.F.: Cred că pe tema naţionalismului cleta, acţiuni sociale cu Crucea Roşie, şi s-au făcut nenumărate studii şi eseuri. se încheie în jur de 00h. Important e că Fiecare vede în jurul său ceea ce doreşte bilanţul fiecărei zile e pozitiv şi dorinţa de ca ochii lui să vadă, eu nu am căutat să a o lua de la capăt a doua zi e tot mai vie.  observ cât de naţionalişti sunt. Nu cred că asta este dificultatea cea mai mare pe care o întâlneşte un român în Franţa. :) G.F.: După cât timp ai simțit că acolo e...casa ta? R.F.: Hm...Ar fi prea simplu şi prea puţin credibil să spun că dintotdeauna. Pot spune cu certitudine că de fiecare dată când m-am întors în Paris am simţit că aici e casa mea.  G.F.:  Lucrezi? Ce aptitudini au fost necesare pentru un job serios acolo? R.F.: Da, am şansa să lucrez. Sună banal şi asemănător unui răspuns în faţa unei persoane de la resurse umane, însă cred că ce contează în primul rând e motivaţia. Însă odată ce ai jobul, trebuie să lucrezi zi de zi pentru a-l păstra. Şi modestia e


Educational

42

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Între Paris şi… Strasbourg Emilian DRANCA

Între Paris şi frigurosul Strasbourg, cei 400 de km sunt parcurşi de TGV în doar două ore. Nu asta este însă cel mai important pentru un student român care se gândeşte să opteze pentru o bursă’’Erasmus’’ la una dintre universităţile din cele două metropole ale Franţei. Dilema pare a fi absurdă, însă opţiunile individuale sunt fundamentate pe o complexă serie de argumente. De ce am ales Strasbourg?

Răspunsul? Université de Strasbourg se adresează acelora ce doresc o abordare interdisciplinară a subiectelor studiate, în special în domeniul ştiinţelor umane. De asemenea, Strasbourgul, deşi este una dintre cele trei capitale politice ale Europei, este un oraş cu preţuri mult mai mici decât Parisul (chiria lunară costă de două ori mai puţin). Nu în ultimul rând, se află


Educational

43

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Singura catedră de istoria religiilor din Franţa se află la Strasbourg, fiind fondată în 1888.

într-o zonă culturală germanică, graţie unei complicate istorii şi unor vechi tradiţii. Din perspectiva studentului la litere, istorie, filosofie sau teologie, aici bibliotecile par a fi Grădinile suspendate ale Semiramidei, datorită atât diversităţii şi frumuseţii lor, cât şi bogăţiei resurselor. Spre exemplu, biblioteca locală André Malraux a fost construită într-o fostă fabrică de armament ce avea, printre altele, în dotare propria cale ferată şi propriul port pentru aprovizionare. Azi, întregul complex adăposteşte doar cărţile şi cititorii lor. Biblioteca Naţională şi Universitară îşi are sediul într-o imensă, dar frumoasă clădire construită în stil eclectic de germani în 1880, unde o bună parte dintre cărţi pot fi consultate la raft liber. Însă pentru mine, cheia de boltă a întregului ansamblu de biblioteci a fost constituită de biblioteca Institutului de Istorie a Religiilor. Singura catedră de istoria religiilor din Franţa se află la Strasbourg, fiind fondată în 1888. Aici, în tot acest veac au fost strânse documente de o valoare inestimabilă, astfel încât cei interesaţi pot găsi primele reviste de istoria religiilor publicate în Franţa, Italia sau Germania. Printre autorii clasici se află şi Mircea Eliade, căruia i-a fost alocat un raft întreg pentru lucrările sale, publicate în limba germană, engleză şi franceză. Toate acestea sunt idealizate de la distanţă şi devin incredibile atunci când te afli la doar câţiva paşi de ele. Strasbourg, foarte eterogen sub toate aspectele sale, este oraşul ideal pentru studenţie, deoarece comunitatea locală a lucrat foarte mult pentru a facilita viaţa studenţilor săi. Nu numai sistemul universitar este eficient, dar şi sistemul de cantine, foarte bine plasate şi organizate, şi campusurile, unde conceptele predominante sunt: linişte şi ordine. De ce am ales Strasbourg? Datorită acestei vii realităţi pe care am prezentat-o mai sus, iar atunci când trimit o carte poştală din acelaşi oraş în care a studiat şi autorul Suferinţelor tânărului Werther, scriu: rece, dar senin; îngândurat, dar liniştit; modest, dar avangardist; mereu pe urmele lui Goethe.


Pr profesional

44

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Dacă angajatorii vor oameni practici, noi ce fel de angajatori ne dorim? Teodora CRISTUREAN

Din spusele cunoscuţilor (vestita...sursă) am aflat că indiferent ce vrei să te faci când vei fi mare...trebuie să treci testul de logică. Majoritatea studenţilor şi-au început activităţile cu voluntariatul (fie în organizaţii studenţeşti, fie în acel tip de organizaţii non-guvernamentale specifice muncii cu vârstnicii sau celor cu copiii). În străinătate, voluntariatul este adeseori plătit, iar absolvenţii de liceu se înscriu pentru a-şi îndeplini visele ce presupun urmarea unei facultăţi. La noi (plai cu flori), voluntariatul ne deschide o uşă către un job, încadrându-se în rubrica de Curriculum Vitae: „experienţă profesională”. Joburile studenţilor se împart în categorii precum cele făcute din pasiune şi cele care îţi pot aduce bani. În tendinţe este o probă de foc: testul de logică. De la răspunsuri surprinzătoare (extrem de simple, cum sunt denumite) până la cele ce conţin formule matematice. Astfel, toţi cei care au făcut în liceu logică şi s-au descurcat bine şi toţi cei care au trecut de clasa a VI-a (angajatorii mereu adoră replica asta) sunt aşteptaţi cu CVurile în lumea bună a joburilor. Toţi ceilalţi așteaptă... o a doua şansă. Aşadar, a îţi începe viaţa profesională reprezintă un început pentru tine ca om, a visa spre alte zări, a îndrăzni să devii mai bun. E...logic, nu?

E...logic, nu?


Pr profesional

45

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Diferența dintre PR teoretic și PR practic Rozina CSASZAR Niciodată ceea ce învățăm în facultate nu se va aplica mot-à-mot într-un job propriu-zis. Și spun acest lucru din experiența personală. Singura modalitate în care îți poți da seama de acest lucru, este atunci când te confrunți direct cu această situație.

Cazul PR-ului este cazul oricărui alt job pe care-l avem. De o lună m-am angajat ca și PR la o firmă și pe zi ce trece îmi dau seama că multe lucruri deja știute, nu se aplică în practică. La fel s-a întâmplat și în cazul job-ului de copywriter pe care l-am avut. Astfel, o experiență de acest gen în domeniul în care ai studiat îți poate deschide ochii și îți poate schimba perpectiva chiar și la 180 de grade. PR-ul teoretic implică multă organizare, comunicare permanentă cu presa și monitorizarea ei, trebuie să dai dovadă de creativitate și, spre bucuria mea, implică redactarea de texte (muncă de copywriter). Cel mai bun ex-


Pr profesional

46

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

emplu pe care vi-l pot oferi în ceea ce privește diferența dintre PR-ul teoretic și PR-ul practic, este timing-ul pentru distribuirea unui comunicat de presă. Pusă în fața faptului împlinit, am realizat că un comunicat de presă nu e cazul să fie trimis presei cu o săptămână înainte, ci cu aproximativ 3 zile înainte, asta pentru că oamenii vor uita de evenimentul respectiv. Momentul optim de trimitere trebuie să fie la o distanță scurtă de event, moment ideal în care persoana respectivă își va face programul în funcție de evenimentele în curs de desfășurare. Privitor la stilul de scriere al unui comunicat de presă, acesta nu trebuie să fie numai pur informativ și atât, trebuie să aduci un plus de creativitate, pentru că nimeni nu va citi o știre care nu captează atenția. În funcție de domeniul pe care-l reprezintă, un PR trebuie să adapteze informația, să prezinte știrile relevante într-o manieră care să stârnească reacții pozitive. Un comunicat de presă simplu și comun cu siguranță nu va fi citit mai mult de titlu. Eu personal nu sunt de acord cu acest stil pur informativ. Consider că trebuie să-ți lași amprenta asupra unui text, să te apropii de audiență, să-i faci să te citească, fără a-i obliga în mod special. De multe ori, este foarte greu să-ți faci meseria în momentul în care nimeni nu este dispus să-ți ofere o mână de

ajutor. Iar acest lucru se întâmplă la ora actuală. Ai un plus, dacă ai relații în presă, cunoștințe din domenii diverse dispuse să te ajute. Când ești la începutul carierei, din păcate, nu prea ai parte de așa ceva. Aceste relații se construiesc în timp, cu răbdare, iar odată dobândite trebuiesc menținute, un lucru care poate fi extrem de dificil uneori. Așadar, publicarea unui comunicat de presă se va face doar în situația în care ori ai deja un contract de parteneriat cu publicația respectivă, ori cunoști pe cineva din interiorul ei. Sunt multe alte lucruri care în teorie sunt ok de știut, dar în practică se schimbă radical. În orice meserie se poate întâmpla acest lucru. Doar prin asemenea experiențe poți să înveți, să te dezvolți, să fii mai bun pe zi ce trece, să avansăm, pentru că până la urmă, întreaga existență umană ține de avansare. Dacă am rămâne la același stadiu mereu, la fel s-ar întâmpla și cu mediul care ne înconjoară. Fii curios, deschis la a experimenta și fii dornic de a învăța!


Pr profesional

47

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Zilele Educaţiei Nonformale în Insomnia

Alexandra IRIMIE Această prezentare a avut loc în ultima zi a Educației Nonformale, iar tema propriu-zisă era Brand-ul ca relație, susținută de Călin Crainic, creative director la Vitrina Advertising. Inițial era o singură temă, dar discuţiile s-au îndreptat spre publicitate şi tainele ei. Au fost discuţii despre naming, conceperea unui brand, branding în România şi „cimitirul ideilor creative”. Probabil cel mai interesant a fost să vedem un creative director care nu arată cu nimic diferit de ...un om. J Un creative director îmbrăcat simplu, fără accente de hipster şi care ne povestea amuzat despre acei artişti neînţeleşi care citesc Kafka, fumează marijuana şi sunt plini, dar plini de idei geniale şi creative. Mărturisesc că nu mă gândisem neapărat la Kafka, deoarece se pare că Nietzsche e mai comun, mai uşor de reţinut, însă mă aşteptam să dau ochii cu un artist neînţeles. În faţa noastră s-a aflat astfel un om obişnuit, cu nici mai mult, nici mai puţin de 12 ani de experienţă în publicitatea locală. Un alt aspect interesant adus în discuţie a fost: cum se învaţă publicitatea? Nu pe băncile facultăţii, nu în Insomnia la cafea (dar e şi ea necesară),

ci în coate şi genunchi (zis cu accent ardelenesc de Călin Crainic suna şi mai bine). Cu alte cuvinte trebuie să dai piept cu piaţa muncii, cu realitatea şi să nu porneşti cu premisa: nimeni nu mă va angaja, deoarece nu am experienţă. Mi-a plăcut stilul subtil al lui Călin Crainic, care ar prefera să fie şi în publicitate precum în viaţa personală. Exemplul a fost mai mult decât relevant: preferi un „te iubesc” urlat sau un „te iubesc” spus în şoaptă? Pe care dintre ele îl crezi mai mult sau mai tare? De ce avem nevoie de logo-uri imense pe afiş? Creativitatea constă tocmai în formarea unei poveşti spuse sau lăsate pentru a fi intuite. Cum ar arăta un afiş doar cu un logo imens al firmei pe el? Dar o reclamă la fel? V-aţi uita la o astfel de reclamă? Aşadar, în loc ce concluzii, să nu uităm de următorul citat, referitor la persoanele de care are nevoie publicitatea: „căutăm oameni vii”.


Pr profesional

48

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Public Speaking @Zenf Daniela-Olivia GHICAJANU

În zilele 2-4 noiembrie 2011 caravana Zenf (Zilele Educației Nonformale) a făcut un popas și în inima Ardealului organizând câteva training-uri pentru studenții și elevii doritori să mai învețe câte ceva despre societate și nu numai. Acest proiect denumit sugestiv ” Zilele Educației Nonformale” a debutat la Bucuresti, în anul 2010, desfășurându-se în patru locații timp de două zile, iar anul acesta a venit şi rândul Iașiului, Clujului și Timișoarei să se numere printre gazdele celor de la Zenf. Training-urile au avut loc la Casa de Cultură a Studenților, de altfel au fost organizate și un Flashmob și o Bibliotecă vie. În calitate de participant al training-ului ”Introducere în Public Speaking și argumentare” pot spune că am avut ce să învăț în acest training. Deși mă așteptam la un cadru formal și la un training mai mult sau mai puțin plictisitor am avut plăcuta surpriză să găsesc un speaker cât se poate de non-formal, un speaker fără speech-ul de acasă, dar cu abilitățile necesare de a te învăța că un discurs e mai mult decât o foaie de hârtie și 10.000 de cuvinte scrise pe ea citite sau recitate ca pe o poezie de o persoană. Cu toții mergem la prezentări, fie că e vorba de facultate sau de conferințe, training-uri sau cine mai știe ce o fi. Și de fiecare dată trebuie să ascultăm acele discursuri interminabile de nu știu câte minute în care se vorbește despre ceva aparent interesant, dar tu ca și ascultător te-ai cufundat într-un somn adânc după primele 5 minute. A cui e vina? A ta? Poate. A speaker-ului? Categoric. Și uite așa intervine și ceea ce am învățat noi la training: CAPTAREA ATENȚIEI PUBLICULUI. Aici există mereu o problemă,

Și de fiecare dată trebuie să ascultăm acele discursuri interminabile de nu știu câte minute în care se vorbește despre ceva aparent interesant, dar tu ca și ascultător te-ai cufundat într-un somn adânc după primele 5 minute. A cui e vina? A ta? Poate. A speaker-ului? Categoric.


Pr profesional

49

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

pentru că indiferent unde te afli și în fața cui ții un discurs trebuie să-ți faci publicul nu doar atent, dar și interesat de tema pe care ai abordat-o. Publicul e o problemă la fel de importantă ca și tema pe care vrei să o prezinți pentru că tu în calitate de speaker trebuie să știi că un om se plictisesște extrem de repede dacă îi expui deja o temă arhicunoscută, și mai ales dacă o prezinți într-o manieră care ajunge să plictisească. Astfel ajungi să nu mai prezinți niciun interes pentru public. Am menționat tema discursului, și DA este unul dintre ingredintele de bază altfel, dragilor, ajungeți la ceea ce în popor numim ”varză”. Tema trebuie să fie nu doar interesantă, de actualitate, dar și bine înțeleasă de către public. Nu poți merge să prezinți unor elevi de liceu anumite aspecte de fizică cuantica pentru că riști să creezi plictis și dezinteres total pentru obiectul respectiv sau poți s-o faci, dar într-o manieră în care ei să fie cu ochii cât cepele de uimire și încântare și să-ți zică la final: ”Ce tare ești!vCând ajung acasă voi căuta mai multe informații despre acest subiect”. Ceea ce poți face ca și speaker este să alegi o temă catchy, dar abordabilă pentru publicul în fața căruia vrei să te adresezi, să-ți focusezi discursul pe aspectele cu adevarat importante ale temei, să aduci un plus de informație pentru că nimeni nu vrea sa audă iar și iar ceva ce a mai auzit la alte

2 conferințe și pe la facultate la 2/3 din cursuri. Și nu uitați de adapatarea la situații: dacă publicul tot vi se plictisește furnizați-i ceva ce are nevoie pentru e reveni cu mintea în sală (o glumă bună, o informație pe care nu a mai auzit-o până atunci, ceva neașteptat). Deci, dragilor, mare atenție ce subiect abordați! Nu de alta, dar cred că vreți un feed-back pozitiv din partea auditoriului și nu un căscat continuu în timp ce voi vă stresați să repetați ad-literam ceea ce ați pregătit. Un alt element important este tipul de discurs pe care îl susțineți. Știați că există anumite tipuri de discurs adresate anumitor tipuri de speakeri și unui anumit tip de public. Nice, nu? Nu cred că


Pr profesional

50

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

știați cu toții de existența discursului cronologic sau topical sau de discursul antitetic (de tip cauză-efect, problemă-soluție sau comparație-contrast) și pentru toate aceste tipuri de discursuri există și un spekear adecvat. Întradevăr, puțini dintre noi au acest dar al vorbitului în public, unii devin timorați și refuză să mai țină discursuri, alții au parte de un feedback nu tocmai pozitiv și nu își mai doresc ever să vorbească în public, dar sunt și cei care se nasc cu astfel de abilități sau care încearcă să și le perfecționeze. Pot spune că nu sunt un speaker nativ, am momente în care mă pierd sau momente în care mă simt cel mai outsider om din sala unde trebuie să țin speech-ul resprectiv, dar asta e, nu am de ales și trebuie să vorbesc și o fac. Uneori poate fi greu, dar niciodată imposibil pentru că emoțiile pot fi controlate, dar cum reușim s-o facem numai de noi depinde, evident. Vă dădeam niște exemple de discursuri pe care le puteți ține în funcție de situație, public, temă și locul unde îl țineți. Ei bine aceste tipuri nu sunt singurele deoarece indiferent de ce spune teoria realitatea poate fi una diferită și atunci ce faci? Ei bine, te adapatezi situației și încerci să ieși din impas, iar acest lucru îl vei reuși evident prin practică și prin a-ți asuma riscul de a mai da greși pe ici, pe acolo, de a avea emoții sau de a avea un public mai mai mult sau mai puțin plictisit. Cineva spunea că a greși e omenește, dar eu cred că a avea curajul să-ți asumi responsabilitatea pentru greșeala ta și a învăța din ea e mult mai important decât orice. Acest lucru îl faci față de tine, nu față de public pentru că publicul nu trebuie să vadă că tu esti poate emoționat sau ai o zi proastă și cu atât mai puțin publicul a venit să audă ceva nou și interesant și nu niște scuze pe care poate le aude zilnic în diverse contexte. Ce ar mai fi de reținut în momentul în care ai aflat că trebuie să ții un discurs este faptul că trebuie să te duci și să vezi sala unde vei ține speech-ul. Poate vrei să audă toată sala ce zici tu și de asemena vrei să te vadă toată lumea, nu? Așa că înainte de a fi în fața publicului mergi si familiarizează-te cu locul respectiv.

Pot spune că nu sunt un speaker nativ, am momente în care mă pierd sau momente în care mă simt cel mai outsider om din sala unde trebuie să țin speech-ul resprectiv, dar asta e, nu am de ales și trebuie să vorbesc și o fac.


Pr profesional

51

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

În acest fel și emoțiile se mai estompează, iar tu poți fi mai degajat. Cred că fiecare dintre noi are cel puțin o experință cu un speaker pe care, ba nu-l putea auzi, ba nu-l putea vedea și uite așa ca ascultător devii dezinteresat față de acel discurs sau rămâi, dar adopți postura omului plitisit din toate punctele de vedere, iar acest lucru nu este nici în favoarea ta și nici a speaker-ului.Tu vei fi plictisit de moarte, iar el va crede că totul e foarte bine. Așa că viitorule speaker fii atent și la detalii pentru că ele te vor ajuta mai mult decât îți imaginezi. Evident că după ce ai aflat unde vei ține discursul, ce tip de public vei avea trebuie să afli și cât va dura discursul tău. Așa că în caz că vei ține un discurs de 10 minute vino cu cele mai noi informații din domeniul respectiv, fii inventiv și inovator, în același timp. Dacă în schimbi poți avea un discurs de 30 de minute atunci pentru a fi mai interesant și pentru a nu fi vocea care-l chemă pe Moș Ene poți folosi și materiale vizuale cum ar fi prezentările care să conțină imagini, dar și acea parte din informație pe care tu vrei ca publicul tău să o rețină

și la o săptămână după ce te-a auzit. De asemenea dacă ai mai mult timp acordat pentru discurs poți să intearctionezi și cu publicul tău. În acest mod vei ști dacă ei au fost sau nu atenți la tine. Dar și la această interacțiune trebuie să ai grijă pentru că nu trebuie să somezi tu publicul la un răspuns,ci mai bine lasă-l pe el să-ți răspundă și acceptă-i pe cei care vor să interacționeze cu tine. Dragii mei, acestea fiind zise sper că veți fi la următorul vostru discurs mai bine pregătiți emoțional și tehnic și veți avea parte de acel feedback pozitiv pe care cu toți ni-l dorim după ce am turuit minute în șir în fața unor oameni. Nu trebuie să vă temeți de acest public speaking pentru că în societatea de azi este extrem de comun, mai ales că cel puțin o dată-n facultate trebuie să susțineți un discurs de plăcere sau de nevoie. Be calm, cu toți trecem prin aceste chinuri mai devreme sau mai târziu, iar dacă nu în facultate cu siguranță la interviul pentru un job sau altul suntem supuși torturii de face public speaking.


Pr profesional

52

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Succesul nu este întâmplător! Roxana ILE

Luna octombrie a stat sub semnul dezvoltării personale, Universitatea „Babeş-Bolyai” găzduind o serie de evenimente adresate tinerilor. Unul dintre aceste evenimente a avut loc la finalul lunii, în Amfiteatrul Facultății de Business – seminarul intitulat „Succesul nu este întâmplător!” a fost susținut de Dan Pascariu, Președintele Unicredit Țiriac. Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Business împreună cu Asociația de Relații Comunitare și s-a adresat elevilor de liceu și tinerilor studenți care doresc să investească proactiv în cariera lor, încercând în acelaşi timp să valorizeze interacțiunea directă cu lideri de succes din mediul afacerilor. Ce putem învăța:

Succesul nu este o destinație, ci o călătorie continuă!

Eșecul face parte din viața noastră!

Atitudinea față de eșec este extrem de importantă!

În viață poți să pierzi bani, dar nu încredere.

Din momentul în care ne-am născut ne aflăm în competiție cu ceilalți oameni.


Pr profesional

53

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Suntem singurii responsabili pentru propria dezvoltare! Lectura este deocamdată singura metodă de cunoaștere eficientă!

Să te concentrezi pe ceva înseamnă să spui “nu” la altceva.

În viață, dacă nu îți asumi riscuri, nu evoluezi!

“Norocul e locul de întâlnire al pregătirii cu oportunitatea!” (Seneca)

Viața cuprinde 10 % întâmplare și 90 % reacție.

Succesul rezultă dintr-o serie de reguli mărunte. Iei viteză, lași în urmă vechile stereotipuri, preluând altele noi, care îți vor aduce stimulente fără precedent. Succesul este o combinație de talent + ambiție + curaj + perseverență. Cu toate astea poți să nu ai talent, ambiție și curaj, dar dacă ai perseverență vei reuși lucruri pe care nu le-a mai făcut nimeni niciodată. Succesul e doar un efort constant și bine concentrat pe atingerea obiectivelor indiferent de natura lor. Dacă mai aștepți încă să ai success peste noapte fără să faci nimic, aștepți degeaba.


Pr profesional

54

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Avantajele unui internship Alexandra PREDA

De ce aplicăm pentru internship-uri? Pentru că urmarea unui astfel de program îți poate crește semnificativ șansele de a obține un job permanent la finalul stagiului în acea companie. Acest lucru depinde de seriozitatea de care dai dovadă și de locurile de muncă disponibile în acea organizație.

Există două tipuri de internship-uri: cele care vizează e x p e r i e n ța de muncă și cele care implică un stagiu de cercetare sau dizertație. Cu toții probabil ne-am întrebat într-un anumit punct care sunt avantajele urmării unui internship. Există două tipuri de internship-uri: cele care vizează experiența de muncă și cele care implică un stagiu de cercetare sau dizertație. În România, cea mai întâlnită formă este cea care se bazează pe experiența de muncă. Este bine să ai perspective pentru un job permanent încă de


Pr profesional

55

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

la începutul internship-ului. Se întâmplă de multe ori ca după terminarea perioadei de stagiu, companiile să le propună internilor o slujbă permanentă, ceea ce înseamnă că munca depusă în acel interval a fost luată în considerare și evaluată. În afară de posibilitatea de a acumula informații si experiență, un avantaj primordial al unui internship este lărgirea cercului de cunoștințe. Un viitor angajator va aprecia întotdeauna relațiile profesionale care s-au stabilit între companie, membrii companiei și candidat. Să luăm ca exemplu domeniul relațiilor publice sau cel de comunicare, PR, marketing. Un astfel de domeniu este în permanență activ, dinamic și mai ales într-o continuă schimbare. Aici, relaționarea cu cât mai mulți profesioniști reprezintă un atu pentru cei ce vor dori să se angajeze în acest domeniu. Internship-urile au și alte avantaje importante. În primul rând, majoritatea acestor programe sunt plătite. Ce-i drept, nu se ajunge la valoarea unui salariu de bază, dar poate fi considerat un început promițător. De asemenea, angajatorii le oferă internilor și alte beneficii, precum participarea la evenimente organizate de companie, decontarea transportului, folosirea resurselor companiei pentru uz personal, cu condiția de a fi returnate în aceeași stare de funcționalitate, abonamente sau discount-uri la abonamente,

participarea gratuită la traininguri, mesele de prânz etc. Unele companii se oferă să plătească integral cazarea și drumul, în cazul în care activităţile companiei se desfășoară în alte localități. În această perioadă de incertitudine economică este bine să luăm în calcul orice oportunitate. În căutarea unui loc de muncă, o experiență anterioară ca intern este cu siguranță un plus considerabil față de alt candidat care nu a beneficiat de un astfel de program. O astfel de activitate profesională va plusa în CV-ul tău. Angajatorul va ține cont de faptul că ai acumulat ceva experiență în urma internship-ului, că ești obișnuit cu cerințele unui angajator și că ai deprins conceptul de responsabilitate în ceea ce priveşte task-urile. Tot ce rămâne de făcut este să demonstrezi în cadrul interviului că tu ești persoana de care ei au nevoie și că le vei deveni indispensabilă odată ce te vor accepta în compania lor . Succes!


Resurse

56

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Kitul omului de zăpadă inovaţia meşteşugarilor rromi Teodora CRISTUREAN

Tradiţia de-a face un om de zăpadă este deja îndeplinită în fiecare iarnă de sute de copii. Tradiţia de a avea kitul omului de zăpadă împlineşte un an, fiind lansată în 2010, în cinstea copilăriei, cu ajutorul meșteșugarilor rromi tradiționali.

Şi pentru că s-a dorit o continuare a obiceiului străvechi, kitul omului de zăpadă conţine atât elemente din lemn: precum doi ochi, un nas, o gură, cinci nasturi și o mătură, cât şi un fular și o pălărie din tablă. Pentru realizarea elementelor necesare, au fost implicaţi meşteşugarii rromi din satul Ciocănari, comuna Peris, ocupându-se de confecţionarea primelor trei obiecte din lemn, iar măturile au fost realizate de către măturarii din comuna Poieni, judeţul Cluj. În ceea ce priveşte fularele, acestea au fost făcute de către croitorese din Bucureşti, în vreme ce pălăriile pentru cât mai veridicii oameni de zăpadă au fost realizate de către gaborii din Fizeşu Gherlii, judeţul Cluj. Preţul diferă în funcţie de preferinţe, însă rezultatul va aduce fericire pe chipul fiecărui copil dintre noi. Astfel, costurile achiziţionării unui kit fără ambalaj pictat manual se ridică la suma de 80 RON, iar cel al unui kit cu ambalajul pictat manual la cea de 130 RON. Dacă v-aţi îndrăgostit de această poveste a kitului omului de zăpadă, nu uitaţi să accesaţi şi : http://www.mesteshukarbutiq.ro/ şi http://www.kcmc.ro/kcmc/omzapada/, pentru a trăi o realitate…într-o lume de poveste.


Resurse

57

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Reguli noi pentru examenele Cambridge English Advanced Alina-Mihaela CREŢU

Pentru sporirea securității și integrității examenului Cambridge English Advanced, începând din noiembrie 2011este posibil ca unii candidați să fie fotografiați în ziua examenului, ca parte a unui proces pilot ce va fi concretizat anul viitor. Fotografiile se vor face în ziua examinării, urmând ca instituțiile avizate să poată verifica rezultatul candidatului, împreună cu imaginea de profil. La înscriere, candidaților li se va cere acordul pentru fotografiere. Conform http://www.britishcouncil.org , „Fotografiile vor fi făcute folosindu-se un software special al Cambridge ESOL. Acestea vor fi stocate în deplină siguranță de către Cambridge ESOL și vor putea fi accesate în exclusivitate de către reprezentanții centrului local, printr-o parolă. Pentru maximă securitate, toate fișierele vor fi criptate. Odată transferate pe site-ul Cambridge ESOL de verificare a rezultatelor, toate copiile fişierelor criptate aflate la centrele de examen vor fi şterse.” O măsură potrivită sau nu, cei care au nevoie de un certificat de competență lingvistică precum Cambridge English Advanced, vor fi nevoiți să ia în considerare și acest aspect, și, înainte de examen să se uite de două ori în oglindă.


Resurse

58

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Tinapse ca să faci sinapse Alexandra VRÎNCEANU Potrivit cârcotașilor (și nu ma refer aici la nicio emisiune TV), intrarea în Uniunea Europeană a avut deopotrivă efecte pozitive dar și negative. Noi, optimiști fiind, vedem tot timpul jumătatea plină a paharului și observăm că numărul proiectelor europene și interesul pentru acestea a crescut considerabil în ultimii ani. Dovadă în acest sens stă și portalul http:// www.tinapse.ro/ creat de Fundația Life Tineret împreună cu ANPCDEFP (Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale), Programul Tineret în Acțiune. Site-ul se adresează în principal responsabililor de proiecte, formatorilor TiA și altor formatori implicați în proiecte SEV (Serviciul European de Voluntariat), supervizori ai voluntarilor SEV, foști și actuali voluntari SEV, persoanele resurse din cadrul Agenției Naționale și organizațiile suport SEV. Potrivit fondatorilor acestui site, scopul este de a ” crea nu numai o enciclopedie SEV dar și o comunitate unde să împărtășim informații, experiențe, resurse și de ce nu, chiar și emoții privind proiectele SEV”. Dacă v-am trezit interesul și doriți să colaborați pe tinapse. ro puteți să scrieți articole despre experiențele voastre privind SEV, să adăugați fișiere sau imagini care credeți că ar putea fi de folos colegilor voștri, puteți să postați întrebări sau să oferiți feed-back sau sugestii. Dacă sunteți interesați sau macar din curiozitate, pentru mai multe informații puteți intra pe http://www.tinapse.ro/

Noi, optimiști fiind, vedem tot timpul jumătatea plină a paharului și obser văm că numărul proiectelor europene și interesul pentru acestea a crescut considerabil în ultimii ani.


Resurse

59

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

CENTRUL DE CARIERĂ UBB Ioana Marinela PARASCA Ești interesat de carieră, vrei să fii consiliat în vederea obținerii unui job, vrei să știi să redactezi un CV în format european, vrei să știi să te comporți la un interviu de selecție și angajare, accesează CENTRUL DE CARIERĂ UBB și unul dintre specialiști va răspunde negreșit solicitării tale.

Ești student, masterand sau absolvent al Universității BabeșBoliay, ești în căutarea unui loc de muncă sau ai nevoie de consiliere profesională, CENTRUL DE CARIERĂ UBB îți stă la dispoziție. Poți oricând apela la unul din specialiști și vei beneficia GRATUIT de orientare în carieră, ceea ce presupune o serie de teste de autocunoaștere, parcurgerea unor trasee profesionale, luarea unei decizii în ceea ce privește cariera- toate acestea în compania și susținerea unui profesionist; vei învăța cum să completezi un CV în format european, cum să redactezi o scrisoare de intenție, de mulțumire, cum să te prezinți la un interviu de selecție. Dacă ești interesat, ți se vor prezenta tehnici de căutare a unui loc de muncă, vei fi direcționat către anumite link-uri ce îți vor fi folositoare în viitoarea carieră pe care ți-o dorești. Vei putea parcurge o serie de teste și ți se va face un raport de evaluare psihologică ce presupune o evaluare a personalității și o evaluare a intereselor ocupaționale și vei afla tipul de personalitate– Realistic, Investigativ, Artsistic, Social, Enterprising, Convențional - caracteristic profesiei ce te definește. De asemenea, poți participa ca și VOLUNTAR la acțiunile realizate de CENTRUL DE CARIERĂ UBB, trimițând un email la adresa: alina.miron@ubbcluj.ro cu mențiunea voluntariat. În ceea ce privește stagiile de practică, CENTRUL DE CARIERĂ vine în întâmpinarea ta recomandându-ți programul Internship de la Tenaris Silcotub, Centrul de practică studențească a Centrului de Afaceri Transilvania din Cluj și nu numai. Pentru mai multe informații privind orientarea în carieră, informarea și consilierea profesională scrie acum la: alina.miron@ ubbcluj.ro sau accesează http://centre.ubbcluj.ro/cariera/ . Specialiștii sunt gata să răspundă solicitării tale pentru ca tu să fii 100 % pregătit pentru o binemeritată carieră ce îți stă în față! MULT SUCCES!


Resurse

60

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Serviciul European de Voluntariat (SEV)

o oportunitate de dezvoltare personală

Dacă ai intre 18 si 30 de ani si doresti sa te dezvolti personal, Serviciul European de Voluntariat sau SEV este experienta potrivita pentru tine! SEV este un serviciu de “invatare” care iti poate oferi sansa de a capata sau imbunatati compentente legate de dezvoltarea ta personală sau profesională şi chiar de integrarea în propria comunitate... şi mai mult, totul se întâmplă în contextul educaţiei non-formale! Cu SEV poţi experimenta viaţa de voluntar într-o altă ţară europeană pe o perioadă de maxim un an, temele proiectelor în care te poţi implica sunt multiple (social, eco, media, cultural etc.) şi poate fi ales cel care reprezintă cel mai mare interes pentru tine. Voluntarii participanţi primesc suport din partea organizaţiilor


Resurse

61

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

de trimitere şi de găzduire, fiind acoperit transportul internaţional, costurile de cazare, alocaţia lunara, bani de mâncare dar şi costurile aferente unui curs de limbă în ţara gazdă. În plus, tinerilor participanţi le este asigurat suportul individual oferit de un mentor din comunitatea locală, cât şi asigurare medicală completă sau suport pentru formare şi evaluare. Pentru mai multe detalii despre oportunităţile oferite de SEV, puteţi contacta Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca (CVCN) la cluj@voluntariat.ro, www.centruldevoluntariat.ro sau 0742 916 446. Serviciul European de Voluntariat este finanţat de Comisia Europeană prin Programul Tineret în Acţiune.


Go Free

62

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

„Crulic” sau cum mi-am pierdut viață fără nicio vină Cătălina-Violeta M. „Crulic-Drumul spre dincolo” este un documentar al româncei Anca Damian, premiat cu „Cel mai bun documentar românesc” în cadrul festivalul Astra Film Festival, Sibiu, 2011. Documentarul este o incursiune în viața pe care românul Daniel Claudiu Crulic a avut-o de mic copil până în pragul morții. Cu toate că se anunță a fi o dramă, s-a folosit animația, probabil pentru a evidenția paradoxul dintre comic și tragic, dar și pentru a-i permite regizorului să jongleze cum vrea cu personajele. Filmul ne arată cum, pe data de 30 septembrie 2007, românul Claudiu Daniel Crulic este condamnat pentru furt. Cu toate că aduce probe care dovedesc că pe data aceea nu se afla în Polonia, nu reușește să scape de închisoare. Deoarece este închis pe nedrept, românul hotărăște să facă greva foamei. Cu toate ca trimite trei scrisori în care își anunță intenția către tot felul de instituții abilitate (directorul închisorii, parchet și consulul României în Polonia), acestea par a nu fi interesate de el. Abia după patru luni, când starea lui este extrem de critică, autoritățile hotărăsc că

Daniel Claudiu Crulic are nevoie de a fi hrănit cu forța. De asemenea, toți medicii și psihiatrii care l-au controlat au spus că nu este nimic grav în comportamentul lui, iar cele 30 de kilograme pierdute nu înseamnă nimic grav. Începe să nu mai realizeze trecerea zi/noapte și scrie un jurnal pentru a nu uita ceea ce s-a întâmplat. Într-un final, Crulic este eliberat pentru a fi tratat într-un spital competent. Moare la doar câteva ore după ce este mutat. La aflarea veștii, ministrul de externe de la acea vreme își anunță demisia cu toate că nu se considera vinovat de nimic. Acest documentar arată pe lângă incompetența de care dau dovadă instituțiile, nu doar cele din România, ci și cele din Polonia, rasismul pe care popoarele ce ne înconjoară îl arată, dar și „obișnuința” instituțiilor de a pasa vina de la unii la alții. Filmul, cu toate că te apropie de personaj și de drama acestuia, lasă un gust amar și te face să te rogi în fiecare seară să nu trebuiască să ai de-a face cu sistemul public de oriunde te-ai afla.


Go Free

63

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Opera...pentru toamna clujeană Ana PLATON

Odată cu instalarea bobocilor în noul an universitar, Opera Română din Cluj-Napoca își redeschide porțile cu o nouă serie de spectacole. Spectacolele de Operă din România datează încă din secolul al XVIII- lea, prima instituție publică de acest fel fiind înființată chiar la Cluj, în anul 1919.

Pentru iubitorii de artă și cultură, Opera Română din Cluj- Napoca oferă pentru luna noiembrie o stagiune diversificată şi bogată în spectacole. Marii artiști au pregătit pentru publicul clujean un repertoriu bogat, format din: spectacole de balet, opere și operete. Printre piesele de operă deja cunoscute de public, precum: Traviata, Trubadurul (de Giusepe Verdi), Madame Butterfly (de Giacomo Puccini), Coppélia (de Léo Delibes), Hänsel și Gretel (de Engelbert Humperdinck) și Sunetul muzicii, se aduce în prim plan o Gală de Operă și un spectacol extraordinar: Mirajul dansului, la care vor participa toți tinerii balerini. Nici nume de seamă din cultura românească nu lipsesc, tocmai de aceea, vineri, 25 noiembrie 2011, începând cu ora 18.30, în cadrul „Săptămâna Artelor

Am simțit că muzica trebuie să fie emoțională în primul rând și intelectuală în al doilea rând. ( Joseph Maurice Ravel)

Spectacolului Muzical” se va desfășoară un concert extraordinar, având ca invitați speciali pe cunoscuții artiști: Grigore Leșe și Ioan Gyuri Pascu. Și pentru că lucrurile speciale rămân la final, în ultima parte a lui brumar suntem invitați la premiera piesei Nabucodonsor, din regia lui Giuseppe Verdi. Spectacolele sunt interpretate în limba engleză și italiană, unele texte fiind vorbite în limba română. Nu uitaţi nici de beneficiile pentru elevi, studenţi, pensionari! Pentru aceştia se oferă o reducere de 50% din preţul integral al biletului, cu prezentarea legitimaţiei sau cuponului de pensie, exceptând locurile în lojă. Este timpul să ne regăsim în lucrurile cu adevărat frumoase!


Go Free

64

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Italia, un’emozione per sempre Ioana Marinela PARASCA ”Com’è cominciata io non saprei/ la storia infinita con te... cos’è quel mistero che ancora sei/ che porto qui dentro di me...” cam așa încep a depăna firul amintirilor de neuitat despre Italia. Și când spun Italia, spun implicit Florența, Bologna, Verona, Padova, Venezia, Siena, Roma și așa mai departe...

Nu aș ști despre ce să vă povestesc mai întâi și cu toate astea aș începe cu Siena. Niciun alt oraș al Italiei nu ar putea face o primire mai poetică vizitatorilor. Spun asta deoarece sub arcada Porții Camollia - decalajul de acces pentru cei care vin de la Florenţa – stă scris în latină ceea ce în limba italiană s-ar traduce astfel: ”Siena ti apre il cuore che è più grande di questa porta”. Această poartă îți permite accesul într-un oraș


Go Free

65

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

incredibil de bogat în artă, istorie, capodopere și curiozități. Aici puteți vizita: ”inima” orașului Piazza del Campo, incredibil de frumoasă în forma ei de cochilie, fiind dominată de Palazzo Pubblico și Torre del Mangia, Palazzo dei Diavoli, Piazza e Palazzo Salimbeni, Palazzo Tolomei, Museo dell Opera del Duomo - aici, spre deosebire de muzeele din Roma, accesul este posibil în toate zilele săptămânii, indiferent dacă este sărbătoare sau nu. La Museo delle Biccherne accesul este posibil de luni până sâmbătă inclusiv. Din experiență proprie vă spun că la Roma accesul la muzee nu este posibil în ziua de luni a săptămânii. Așadar, dacă faceți un weekend prelungit nu vă programați vizite la muzee lunea. În ceea ce privește suvenirurile, de la Siena m-am ales cu o carte care face parte dintr-o destul de mare colecție intitulată Le grandi citta d›arte. Cartea poartă numele orașului și este însoțită

de un CD. Deși a costat cam multicel, am ajuns la concluzia că a meritat toți banii și m-aș întoarce pentru a-mi întregi colecția. În rest mici prostioare care dau sens călătoriei făcute și constituie ”un ricordo molto simpatico”. Următorul oraș la care m-aș opri este Florența cu Domul Santa Maria del Fiore care este huuuge. La intrare vei da tot timpul peste o coadă ce pare că nu se mai sfărșește și va trebui să faci apel la Sfânta Răbdare dacă vrei să intri în Dom și în Cupolă. În apropiere se află Palazzo Vecchio și Piazza de la Signoria unde ești întâmpinat de celebra statuie a lui David sculptată de celebrul Michelangelo. Muzeul Gallileo Galilei nu trebuie nici el trecut cu vederea. Un singur inconvenient, însă: sub nicio formă nu vei putea face poze în interior! Vizitând Verona musai trebuie să treci și pe la Casa Julietei cu celebru-i balcon. Dacă e Venezia atunci e Piazza San Marco, Podul Rialto, Canal Grande, Pala-


Go Free

66

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

tul Dogilor. Last but not least ROMA, „Capitala Lumii”, „Orașul Etern”, „Orașul celor șapte coline” și cum mai vreți voi să îi spuneți, cu stilurile renascentist și baroc m-a fascinat. Atâta cultură nu cred că ar putea să încapă într-un alt oraș. Nu degeaba se spune că: ” Centrul Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanității ”. Dacă ajungeți la Fontana di Trevi nu este imperios necesar să aruncați un bănuț în fântână în ideea că vă veți reîntoarce cândva. Eu m-am întors în aceeași zi din motiv că mi-am uitat geanta cu suveniruri într-o pizzerie. Și nu m-am întors chiar de la o aruncătură de băț ci tocmai de la Vatican. ”Aventura” se încheie trist căci nu mi-am mai găsit geanta și cel mai rău îmi pare de o carte pe care o cumpărasem la vreo 15 Euro după ce negociasem vreo 10 minute, asta pentru că era în limba română. Cartea era o combinație între un frumos album de artă și istoria de neegalat a Romei. Lăsând aceasta la o parte Italia mi-a plăcut în mod deosebit. M-aș întoarce de fiecare dată pentru a mai descoperi câte puțin din frumusețea cu care poeții au descris-o în versurile lor și aș încheia astfel: Italia, ”unica come sei, immensa quando vuoi, GRAZIE DI ESISTERE”!


Go Free

67

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Recenzie Festivalul De Film Francez Alexandra PREDA În perioada 3-5 noiembrie la Cinematograful Victoria a avut loc cea de-a XV-a ediţie a Festivalului de Film Francez. Programul Festivalului Filmului Francez de la Cluj, organizat de Centrul Cultural Francez din municipiu, a cuprins în total nouă filme: trei dintre acestea –„My Little Princess”, ”De vrais mensonges”, „Un amour de jeunesse”-nefiind lansate încă în cinematograf. În seara deschiderii oficiale a fost prezent și Christophe Pomer, noul director al Centrului Cultural Francez, plăcut surprins de numărul mare de cinefili care au participat în acea seară: ”Ediţia din acest an se află sub semnul eclectismului, al calităţii și al unicităţii filmelor pe care dorim să le împărtășim cu dumneavoastră”, a spus acesta. Festivalul a debutat cu filmul „My Little Princess”, în regia Evei Ionesco, fiica unei fotografe de origine română, care, la mijlocul anilor ’70 a realizat fotografii nud ce o au ca protagonistă pe fiica sa. Eva Ionesco i-a intentat proces mamei sale, un proces pe care l-a pierdut totodată cu fotografiile pe care le-a prezentat ca și dovezi. În urma acestei experienţe, ea se decide să facă filmul amintit. Pelicula este considerată una controversată, deoarece pune bazele unui drame intrig-

ante, de factură psihologică. În acelaşi timp filmul tratează graniţele dintre artă și pornografie. Rolul mamei este jucat de cunoscuta actriţă Isabelle Huppert, iar în rolul fetei joacă Anamaria Vartolomei. Directorul Centrului Cultural Francez a spus că acest film ”este un adevărat film de autor deoarece vorbeşte și de o parte din biografia proprie a autoarei”. Programul a inclus genuri diverse: de la comedie, cu filmul „Des vrais mensonges”, un documentar „Nous, princesses de Clèves”, două filme despre putere,”L’exercice de l’Etat”,”Pater” care este și proiecţia specială care a închis festivalul, unul de animaţie - „Le Chat du rabin”, un film plin de poezie și care este recomandat de văzut în familie şi „Quartier Lointain”. De asemenea, un alt film de debut s-a făcut remarcat și anume filmul „Tomboy” în regia lui Céline Sciamma. Acesta este cel de-al doilea lung metraj al ei și vorbeşte despre copilărie, adolescență și despre identitate . Fiecare film abordează subiecte diferite, reuşind astfel să aducă în această ediţie a festivalului o combinaţie nemaiîntâlnită între fantezie și realitate, inocență și maturitate, putere și politică.


Go Free

68

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Existența stereotipiilor în societatea contemporană Ioana SABĂU Trăim într-o lume pe care o vrem unificată de sens. Ne îndârjim să-i căutăm unul, să-i fabricăm o coerență. Dar astfel poate, ajungem să trăim o realitate distorsionată, o proiecție imaginară a unei construcții artificiale, care totuși se menține dincolo de noi sau de voința noastră.

Și totul pornește încă de la o vârstă fragedă. De când suntem copii. Din momentul în care suntem puși față în față cu propria noatră identitate. Cu ego-ul nostru încă nedefinit, dar care tinde înspre determinări exterioare și complete. Suntem aproape supuși de necesitatea faptului de a ne aroga genul. De a ne construi statutul. În limita normalului. Dar ce concept relativ, acest normal! Nu cumva, înfundându-ne în el, renunțăm să mai fim personali? Comportamentul meu e


Go Free

69

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

unul formal, care se cuvine să mi-l asum. Pe care societatea mi-l oferă, iar refuzul meu în fața unui astfel de conformism e etichetat sub principiul neîntemeiat al anormalității. Într-adevăr, lumea noastră e una caleidoscopică cu sensuri și contra-sensuri, cu multe diferențe, dar și asemănări, cu depărtări, dar deopotrivă de multe apropieri. Iar spaima noastră în fața haosului, nevoia inerentă de a ordona totul în jurul unui punct sau contrapunct unic ne aduce în fața unei operații reducționiste, de tranșare a poligoniei la o simetrie conflictuală, astfel mintea noastră nu poate concepe decît în termeni antitetici. Principiul feminin și masculin: ești fetiță, ți se impune să te comporți ca atare și invers. Maniera de a fi ne e indusă. Am învățat în timp că pentru a fi percepută ca simbol al genului meu biologic, trebuie să mă înalț pe tocuri,

să-mi pilesc unghiile și să le vopsesc cu ojă, să-mi colorez buzele, iar în public să adopt poziția picior peste picior și să mă disting prin gesturi fine și priviri aruncate pe sub gene. Devin ceva ce poate nu aș fi vrut sau nu mi se potrivește. Dar mi-a lipsit alternativa. Curajul. Și conștientizarea. Arogarea stereotipiilor ne este inoculată de așteptările care se construiesc în jurul nostru sau prin asocierea dintre ceea ce suntem și reprezentarea a ceea ce, prin extensiune firească, trebuie să devenim. De multe ori, aceste transmisii au loc pe un palier subconștient. Dar ce se întâmplă în clipa în care totul devine aievea și intervine, în mod nefast, conștientizarea? Începe o luptă acerbă a sinelui, o rătăcire într-un labirint al identității neștiute încă, o impunere excentrică în fața unei alterități conforme, plictisite de ea însăși.


Go Free

70

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

Recenzia romanului ”Adam și Eva” de Liviu Rebreanu Petruța-Cristina MUNCELEANU Romanul „Adam și Eva” de Liviu Rebreanu abordează tema iubirii nemuritoare și a sufletelor pereche ce se caută unul pe celălalt prin timp și spațiu, în încercarea de refacere a cuplului primordial. Acest roman propune iubirea ca ultim scop și ca sens al existenței sau mai bine spus, a existențelor noastre terestre. Scriitorul declară că este creația de care s-a simţit cel mai legat sufletește din întreaga sa operă literară. Romanul a apărut în anul 1925, fiind încărcat de profunde semnificații filosofice și totodată multiple trimiteri culturale și livrești, prin care scriitorul a reușit să realizeze un roman de dragoste atipic. Cu toate că vedeam în fiecare zi cotorul cărţii Adam şi Eva în bliblioteca din camera mea, chiar deasupra dulapu-


Go Free

71

GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO F GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE GO FREE gO fREE gO fREE gO FREE GO FRE

lui unde ţineam albumul cu poze, nu am ajuns să o citesc în timpul liceului, ci doar de curând. Ipoteza despre sensul vieții, propusă de Liviu Rebreanu, susține faptul că fiecare ființă umană are dreptul la șapte reîncarnări, în încercarea de reunire cu sufletul pereche. Abia în ultima existență, îndrăgostiții se reunesc, ultima moarte aducând cu sine toate amintirile și asumarea completă a celorlalte șase vieți. Firul epic al cărţii se desfăşoară de-a lungul a şapte vieţi ale aceluiaşi suflet care încearcă necontenit să se unească cu sufletul pereche, aducând astfel aminte de mitul platonician al androginului. Cifra şapte şi multiplii lui apar obsedant nu doar în structura cărţii (şapte vieţi, şapte capitole cu şapte părţi fiecare), dar şi pe parcursul naraţiunii, reprezentând zile de naştere, date ale morţii, perioade de călătorii și ritualuri antice. Faptul că acţiunea fiecărui capitol se desfăşoară pe meridiane şi în civilizaţii diferite, care variază de la India antică din Capitolul I până la România începutului secolului XX, face din Adam şi Eva şi o interesantă lecţie de istorie. Bărbatul, în veşnica sa căutare a sufletului pereche este profund influenţat de contextul social-politic al fiecărei perioade în parte. El ia parte la călătorii, înmormântări, războaie, nunţi, epidemii şi revoluţii doar

pentru a-şi găsi în cele din urmă sufletul pereche, care va duce în acelaşi timp şi la condamnarea sa la o moarte violentă. Personajul își trăiește iubirea în India antică, în Egipt, în Sumer, în Roma antică, în spațiul german medieval, în Franta Marii Revoluții, și în final, în Bucureștiul secolului trecut, fiind, pe rând, tânărul indian Mahavira, nobilul egiptean Unamonu, babilonianul Gungunum, cavalerul Axius din Roma lui Augustus si Tiberius, călugărul german Adeodatus, doctorul francez cu idei revoluționare Gaston Duhem şi în final, profesorul de filosofie Toma Novac. Povestea iubirii celor două personaje este întotdeauna scurtată de un al treilea personaj, ”un personaj handicap”, care este specific romanelor lui Rebreanu, care va fi şi cauza sfârşitului tragic a fiecărui personaj în parte. Fără acest ”personaj handicap”, cele şapte vieţi ar fi avut un sfârşit fericit, în care sufletele celor doi ar fi îmbătrânit împreună. ”Câte vieţi terestre alcătuiesc o viaţă adevărată? Şapte! De ce tocmai şapte? O, Doamne, Doamne, de ce şapte? Dar pentru că şapte e numărul sfânt! A fost sfânt totdeauna, în toate sufletele!” Viziunea diferită a scriitorului şi construcţia sistemului celor şapte reîncarnări ne fac să ne întrebăm dacă: Oare ne-am găsit sufletul pereche?


STUDENลขIA รŽNCEPE AICI! WWW.GOFREE.RO

Revista_GoFree_Dec2011  

"Între Paris şi... Strasbourg", " Sucesul nu este întâmplător", "România sub cenzură - ieri si azi - cu Ana Blandiana", "Cum să te schimbi l...

Revista_GoFree_Dec2011  

"Între Paris şi... Strasbourg", " Sucesul nu este întâmplător", "România sub cenzură - ieri si azi - cu Ana Blandiana", "Cum să te schimbi l...

Advertisement