Page 1

LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Colectivul de redacţie: Coordonatori revistă: prof. dr. SPRÎNCENATU ENE –VASILE (director) prof. ARMEANU CORNELIU (director adjunct) înv. DORIN PÎNZARIU Redactor—şef : înv. DORIN PÎNZARIU Redactor: prof. EPURE MONICA Designer: înv. DORIN PÎNZARIU Tipărire: prof. ȘTEOBORANU MARIUS CLAUDIU

Elevi:

Neagu Raluca, clasa a VI-a

Pînzariu Cosmin– Emanuel, clasa a VII-a

Maftei Sebastian, clasa a VII-a

Cotârci Alexandra, clasa a V-a

Avasilcă Viviana, clasa a VI-a

Neagu Maria, clasa a V-a

Boţ Marta, clasa a VII-a

Colaboratori: 

Înv. RUSU OANA-CĂTĂLINA

Prof. ICHIM MIHAELA

Înv. BOBU MARICELA

P.i.p. BORŞ ADI LUMINIŢA

Înv. PĂTRAŞCU MIHAELA

Prof. BUNGEANU ANCA

Răspunderea pentru originalitatea articolelor revine autorilor şi îndrumătorilor.

ISSN 2344 – 5661 ISSN-L 2344 – 5661 2


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

3


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

4


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Părinți și profesori -beneficiile unor bune relații părinti-școală Director, prof. dr. Sprîncenatu Ene-Vasile Caz concret – septembrie 2015, elevul Apostolache Dănuţ, de la clasa a V-a din Şcoala Fundu –Văii a fost prezentat în emisiunea ,,La Măruţă’’ ca fiind produs tipic al învăţământului rural din Moldova. Acest elev provinne dintr-o familie foarte numeroasă cu 14 copii şi probleme sociale.Situaţia în cauză, ne-a determinat să identificăm şi alte cazuri de acest tip şi să căutăm soluţii. Prin reactivarea Consiliului Consultativ Comunitar am reuşit la nivelul comunităţii din Fundu-Văii să creştem gradul de implicare al părinţilor în educarea propriilor copii. La mai bine de un an, majoritatea părinţilor se declară interesaţi de colaborarea cu şcoala. Părinții spun că au bună comunicare cu școala si așteaptă cele cinci întâlniri din timpul anului școlar in care să vorbim nu doar despre școala ci și despre responsabilitate colectivă la nivel de sat , voința de a depăși problemele zilnice , cum să -i motivăm pe copii . Părinții familiilor cu risc social declară despre copii lor că au comportament diferit la școală față de cel de acasă si că permanentizarea contactului școală familie ușurează depășirea anumitor mici probleme care se ivesc adesea . Părinții observă ca elevii primesc adesea doar informaţii si rareori știu sa le folosească in acest context . Ex: copilul meu nu poate calcula cât face autobuzul până la Vaslui și are calificativul Bine la matematică . Comitetele de părinți au un rol activ in organizarea lectoratelor si alegerea temelor de discuţie. Părinții doresc să se cunoască și să desfășoare anumite activități în care ei să schimbe diverse puncte de vedere . Familiile cu o mai bună comunicare cu școala sunt îndemnați să ne ajute să îmbunătățim comunicarea cu familiile in risc social – vizându-se un contact indirect . Multe familii tinere doresc sa se implice alaturi de scoala in educarea propriilor copii, dar nu stiu intotdeauna cum este cel mai bine sa o faca . Reusita in educatie la momentul actual nu poate exista decat printr-o actiune comuna a scolii

Nr. 24

cu familia . Numai astfel putem avea pentru ziua de maine buni cetateni .Aceasta reusita necesita increderea parintilor in scoala si o buna colaborare . Acolo unde increderea nu atince parametrii optimi , scoala si institutiile comunitare trebuie sa actioneze pentru a castiga increderea acestora . Prioritizarea relaţiei şcoală- familie Ne confruntăm la momentul actual cu un asalt al criticilor asupra scolii venit dinspre media si un sector al societatii civile. Solutia in astfel de situatii ramane prioritizarea relatiei profesor parinte. Contactul direct al parintelui cu invatatorul, profesor, diriginte, director poate diminua valul de neincredere in scoala .―Informatiile furnizate constant si corect despre parcursul scolar in termeni de comportament si relatii sociale este benefic pentru copil si cladeste mereu noi punti de comunicare professor parinte. Copiii observa ca ei sunt in centrul atentiei atat pentru profesor cat si pentru parinti !‖ Expertii in domeniul educatiei sustin ca parintii si profesorii trebuie sa conlucreze astfel incat copii sa nu perceapa intr-un mod foarte diferit mediul familial de cel scolar. Parintii sunt primii educatori ai copiilor iar ei trebuie sa inteleaga scoala ca pe un intermediar care ii ajuta pe parcursul educarii copilului .Parintii la sedinte si la lectorate pot fi informati despre diverse lucruri si tehnici utile in educarea si invatarea copiilor lor . Prioritizarea Lipsa timpului si planificarea defectoasa fac ca parintii sa nu ajunga la intalnirile programate de scoala. Aici e o problema de prioritate. Fiecare alegere inseamna si o renuntare. Cel mai mult un lectorat se poate intinde pe parcursul a doua ore cu o frecventa de doua trei ori pe an scolar. Si multe scoli apeleaza pentru aceste intalniri duminca sau in alte zile de sarbatoare (Inaltarea). Adesea instrăinarea dintre familie si scoala duce la mediocrizare sau in unele cazuri chiar la eşec scolar . Pentru dezvoltarea unei bune comunicari este util ca parintii sa ii cunoasca pe profesori inca de la inceputul cursurilor . Astfel comunicarea va fi mai facila si vor putea fi depasite diversele piedici. Scoala insista cu legatura cu parintii sa se faca prin invatator si diriginti insa multi parinti prefera contactul direct cu directorul considerand ca astfel se rezolva mult mai simplu problemele propriilor copii .

5


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Comportamentul diferit pe stadii de învăţare Părinții sunt foarte interesați de relația cu școala în perioada preșcolară și primară și de la clasa a V-a interesul este in descreștere . Încurajăm familiile să ia contactul cu diriginții și să cunoască comportamentul din spațiul școlar propriilor copii. Mulți părinți sunt surprinși de comportamentul diferit al propriilor copii in mediul școlar față de cel din familie . Anumiți copii gălăgioși în familie sunt adesea elevi model , cu mulți copii ― cuminți ‖ sunt elevi cu probleme la școală. Ideal pentru părinţi este să fie informaţi corect şi prompt de către diriginte despre copii lor . Pentru că elevii au tendinţa să transmită alterat situaţia, comunicare părinte – diriginte este foarte importantă , chiar dacă se fac prin telefon , skype – atunci când direct nu este posibil . Decalogul unei bune comunicări : - Acceptă și alte puncte de vedere; - Sinceritatea înainte de toate, evitarea unui dublu limbaj; - A discuta nu înseamnă doar a vorbi ci și a asculta – ascultarea activă fiind esențială; - Nimeni nu este atât de orb încât să nu vadă, evitarea atitudinii defensive; - Adevărul nu este monopolul nimănui; - Dreptul de a gresi , nu putem sprijini idei în care nu credem doar din teamă; - Depășirea urii și a resentimentelor, iertarea este o valoare in educație; - Nu putem impune întotdeauna opinia noastră; - Nu invada intimitatea celorlalți , de evitat întrebările ce țin de intimidate; - Încrederea în timp , aspectele de discutat trebuiesc prezentate clar; - Timpul trebuie bine planificat pentru a fi productiv; Familia si şcoala – importanta relaţiei Există doua ratiuni principale privind interactiunea intre familie si scoala : legislativa si . Ratiunea legislativa este cauzata pe factori legali – pornind de la Declaratia Drepturilor Omului in care se situeaza la art. 26 ca parintii au prima responsabilitate educatia propriilor copii . ‗‘The Children Act in Norway (art 30) ‘‘ sublinieaza in mod explicit importanta rolului parintilor in cresterea copiilor si in egala masura suportul si sustinerea educatiei conform abilitatilor educabilului .

Legea educatiei in Norvegia prezinta ca rolul scolilor este acela de a coopera cu familia pentru educarea copiilor . Familiile au deci responsabilitatea nu doar de a-si creste copii ci si de a participa temele esentiale ale educatiei ca partener active . PISA sublinieaza importanta rolului de parinte in educatie .In 1997 OECD publica un articol prin care sublinia importanta parintilor in calitate de colegi de scoala. Este subliniata astfel contributia parintilor cu impact major in educarea propriilor copii. Şcoala este obligate sa incurajeze participarea si cooperarea parintilor drept factor essential al imbunatatirii performantelor scolare . Pentru elevi este foarte important sa stie ca adultii sunt alaturi de ei . Analizele arata ca acei copii care au experienta pozitiva in privinta sarcinilor de lucru si isi mentin aceste relativ pozitive vor avea probleme putine in dezvoltarea lor ca adulti , in egala masura la nivel academic si nonacademic . Aproximativ 20% din realizările scolare sunt legate de familie (Berg 2002, Norvegia). Aceasta refleca o buna corelare intre calitatea relatiilor scolare familiar si nivelul cunostintelor achiziţionate de elev .Principalii factori ai reusitei scolare sunt nivelul educational al parintilor si calitatea cooperarii intre familie si scoala (Nordhal, 2006) . Educatia reală a copiilor este responsabilitatea parintilor in timp ce rolul scolii este de a sustine familiile in aceste doua sarcini .O bună relatie intre familie si scoala va avea efecte pozitive in motivarea elevilor si castiguri pe termen lung (Wentzel, 1998) . Elevii primind suport social si academic vor avea o deschidere spre competivitate , interes asupra temelor din programa asupra achizitiilor personale si motivarea in dezvoltarea personala si a relatiilor interpersonale (Wentzel, 1998). Copii care simt că nu au suportul părinţilor ajung să aibă false simptome traumatice cauzate de stres (dureri de cap,de burtă, întârzieri de creştere, etc). Există , de asemenea, o relaţie puternică între suportul familial şi încrederea in sine a copiilor (Coleman ,1996). Implicarea părinţilor Părinţii sunt cea mai puternică resursă pentru proprii copii. În primul rând, pentru utilizarea acestei resurse, aceştia trebuie să conştientizeze 6


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

postura lor şi să perceapă raţiunea de a-şi ajuta proprii copii. În al doilea rând, părinţii trebuie să simtă că au influenţă în actul educaţional şi să perceapă succesul şcolar al propriilor copii. În al treilea rând, trebuie să simtă că au în şcoală un aliat şi scopurile sunt comune.Schimbările pozitive din viaţa copiilor au urmări la nivel familial şi local. În relaţia profesor-părinte, profesorul are puterea instituţională, iar părintele se simte în inferioritate. Mulţi părinţi se tem de critica şcolară şi de sancţiunile care pot cădea asupra propriilor copii. Părinţii spun că sprijină arareori şcoala, dar profesorii susţin că primesc sprijinul familiilor. Pentru depăsirea acestor situaţii este nevoie de conlucrarea cu asistentul social şi încurajarea părinţilor. Atunci când comunicarea este sinceră, feed- back-ul releţiei începe să apară. Mamele sunt cele mai implicate în relaţia şcoală-familie: ele fac teme cu copiii şi partcipă activ la evenimentele şcolare. Implicarea taţilor are şi ea un rol în succesul şcolar al elevului. Studii recente ale specialiştilor norvegieni arată că participarea ambilor părinţi la educarea copiilor este de şase ori mai puternică decât influenţa şcolii însăşi.persistă, totuşi, un grad mare de reticenţă la colaborarea active cu şcoala.Un raport al FUG 2005 prezintă 10 raţiuni de ce părinţii nu participă la viaţa şcolară : - Au copii mici - Sunt la muncă - Au avut experienţe neplăcute în şcoală - Au diverse probleme - Nu consideră importante întâlnirile de la şcoală - Se tem de eventuale critici - Consideră că profesorii vorbesc pe neînţeles - Profesorii ştiu ce au de făcut - Prezenţa nu este importantă -Scoala trebuie să-şi rezolve problemele Profesorii care cunosc aspectele sociale şi familiale din care provin elevii pot manevra factorii motivaţionali (Ericson and Larsen). Relaţia familie-şcoală este , mai degrabă, o problemă de atitudine. Profesorul joacă rolul esenţial în această relaţie. Adeseori bunele relaţii depind de abilitatea fiecărui cadru de a lucra cu anumite tipuri de elevi şi stereotipuri familiale. Profesorii trebuie să afişeze disponibilitatea de a comunica cu părinţii, să explice obiectivele programelor si să explice progresele elevilor. Profesorul este un profesionist şi are cea mai mare responsabilitate în procesul de construire a relaţiilor cu familia (Nordahl). Profesorul trebuie să arate o atitu-

Nr. 24

dine pozitivă şi să se focuseze mai mult pe viitor decât pe trecut şi să crească rolul părinţilor în educaţie. Crearea unei bune relaţii scoală-familie este avantajoasă de ambele părţi. Aceasta va ajuta pe profesori să înţeleagă situaţiile speciale şi rutina fiecărui elev, construind expectanţe realiste atât în mediul şcolar, cât şi în cel familial. Pentru o relaţie pozitivă părinţii trebuie să aibă respăonsabilităţi clare în mediul şcolar. Implicarea lor trebuie să fie concretă şi precisă atât în activităţile scolare cat si în cele extrascolare. Numai astfel poate fi înteles scopul comun rezultând îmbunătăţirea performanţelor şi succesul şcolar. Strategii pentru îmbunătăţirea relaţiei familie-şcoală Dezvoltarea de bune relaţii pe acest domeniu reprezintă o atitudine şi gândire sistematică. Mare responsabilitate în realizarea acestor relaţii cade pe umerii profesorilor. Părinţii care au avut experienţe negative pe propriul parcurs şcolar au reticenţe în colaborare si tind să acuze orice factor extern. Acestia nu cred în puterea lor de a influenţa proprii copii. Profesorii trebuie sa dezvolte strategii pentru a reda acestor părinţi încrederea în propriile forţe. Atmosfera pozitivă este esenţială în motivarea elevilor şi evitarea abandonului şcolar. Pentru profesori este foarte important să construiască o relaţie pozitivă şcoală-familie care conduce sigur spre succesul şcolar al elevului. Bibliografie Apter, Stephen (1982) Troubled children ,troubled systems: Pergamon General Psychology Series Coleman, Peter and Collinge J (1996): Learning together: The student/parent/teacher triad in School effectiveness and school improvement Crispeels, J (1996) Effective Schools and Home/ School Community partnership Roles: a framework for parent involvement. Vol 7 Epstein, Joyce (2001): School, family and Community Partnerships: Preparing Educaters and Improving Schools, Westview Press Wentzel, K (1998): Social Relationships and motivation in middle school. The role of parents, teachers and peers, Journal of educational Psychology, 90.

7


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Dor de îngeri Acum , la o sută de ani de când luptătorii au căzut pentru patrie, mă închin la spiritele lor eterne şi nu pot decât să-mi las mâna purtată de Dumnezeu să scrie oda bucuriei eterne pentru cei care s-au dus acolo unde nu este întristare şi suspin, s-au dus să apere ogorul, copiii, iubitele, mamele, tricolorul, limba română şi hotarul ţării. Mă simt dator să le păstrez eroilor memoria neîntinată, măcar şi ,, pentru un picurel de sânge‘‘ vărsat, ca bunicii mei, părinţii mei şi eu să calc pe acest pământ, să mănânc din acest pământ şi să mă transform în acest pământ de la Lipovăţ. Nu-mi rămâne decât să mă învăţ pe mine, să-i învăţ pe copiii mei şi pe elevii mei să ne fie tuturor ,,DOR DE ÎNGERI’’, într-un veac în care am uitat ce înseamnă patria, într-un veac în care goana existenţială ne-a fugărit prin lume şi ne-a risipit... trupeşte, căci sufletul românesc se întoarce mereu la rădăcini, pentru că nu ne lasă rădăcinile gorunului lui Horea să putrezim, pentru că nu ne lasă rădăcinile stejarului din Borzeşti să putrezim, pentru că nu ne lasă sufletele eroilor să ne rătăcim prin întunericul istoriei. Ne cheamă Ştefan de la Podul Înalt şi Peneş Curcanul şi-aceşti bravi ostaşi de pe monumente care au căzut de-a lungul timpului şi mai ales în Primul Război Mondial pentru reîntregirea neamului românesc. Ei sunt îngerii de care trebuie să ne fie dor. Ei sunt tributul Lipovăţului... Sufletele lor s-au făcut file albe, sângele lor s-a făcut cerneală, iar noi, cu peniţa recunoştinţei, trebuie să fim cei care să scrie adevărata şi singura istorie a unui neam. Înv. PÎNZARIU DORIN

8


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

MAGIA SCRISULUI

Unirea Cochileţ Amalia Clasa a VI-a Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă o zi specială din istoria poporului român, celebrată anual ca Zi Naţională din 1990. Sărbătoarea aniversează Marea adunare Naţională de la Alba-Iulia şi unirea tuturor provinciilor româneşti. Alba-Iulia fusese aleasă ca loc al înfăptuirii Marii Uniri de către Consiliul Naţional Român Central care avea sediul la Arad. Mihai Viteazul îşi făcuse intrarea triumfală în Alba-Iulia, cetatea fiind capitala domnitorului pe scurtă perioadă cât a durat Unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova, Transilvania). În 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, Horia, Cloşca şi Crişan erau traşi pe roată în urma condamnării lor. Aşadar locul acesta nu a fost ales întâmplător, el fiind încărcat de multă istorie. Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele pregătitoare din cele două zile care au precedat Adunarea au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul Rezoluţiei Unirii redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau că Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din Bucovina şi Basarabia susţineau unirea fără condiţii. În cele din urmă sa ajuns la o înţelegere, renunţându-se la toate punctele de vedere prea intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece „nu se poate ca într-o zi sau într-o singură oră sau într-un moment dat să punem la o parte o stare de lucruri vechi şi să înfăptuim una nouă.‖ Dorinţa unirii românilor într-un singur stat a fost mereu o frământare lăuntrică a poporului nostru. Biserica noastră Ortodoxă, „Biserica neamului nostru românesc”, cum o numea poetul nepereche Mihai Eminescu, a avut dintotdeauna în sprijinul acestei mari dorinţe a poporului nostru o atitudine pozitivă, dat fiind faptul că ea s-a contopit cu fiinţa românească de la început. Nu degeaba, când zici român, zici creştin, când zici creştin, zici român. A vorbi despre rolul Bisericii şi al celor care O formează în actul Unirii este un fapt normal. După prăbuşirea regimului comunist din România, în 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca Zi Naţională a României.

9


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Marea Unire din 1918 Avasilcă Viviana Clasa a VI-a La 1 decembrie 2018 se implinesc o sută de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania, de la momentul în care ţara noastră a devenit una. La Marea Adunare Naţională de la AlbaIulia din 1 Decembrie 1918, peste o mie de delegaţi si peste 100.000 de români veniţi din toate colturile ţării au hotărât fără ezitare unirea tuturor românilor din Transilvania cu România. A fost un moment unic in istoria României de care mai marii vremii au stiut în mod abil să profite, înfăptuind astfel, fierbintele vis de veacuri al romanilor.

Prezenţa unui număr atât de mare de români, veniţi cu dificultate, unii chiar pe jos, îmbrăcaţi în port popular de sărbătoare, cu steaguri tricolore, a făcut ca această adunare să rămâna în istorie. Simbolic, mulţimea urcă spre drumul către Cetăţuie printre şiruri de ţărani români îmbrăcaţi in sumane de pătura albă, cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Ei trec în drumul lor pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea, amintind astfel de alte momente fierbinţi din istoria noastră zbuciumată. În această atmosferă de mare sărbatoare şi bucurie se citeşte textul Rezolutiei Unirii. La ora 12 din 1 Decembrie 1918, prin votarea unanima a Rezoluţiei, unirea Transilvaniei cu România este înfăptuită.

10


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Unirea, Libertate şi Unitate Boţ Marta Clasa a VII-a Marea Unire, aniversată an de an la 1 Decembrie este cea mai importantă sărbătoare a românilor de pretutindeni. În această zi prin efortul românilor, Transilvania s-a unit cu Patria Mamă, România.

Aniversarea aduce în prim-plan eroii a căror memorie trebuie să o cinstim. Ei şi-au sacrificat viaţa ca urmaşii lor să aibă parte de linişte, de libertate, de un viitor mai luminos. Ei au murit pentru ca noi să devenim o familie unită după atâtea secole de pribegie.

Pentru prima dată în istoria românilor teritoriile istorice Transilvania, Bucovina, Muntenia, Moldova, Crişana, Banat, Basarabia au dus la îndeplinirea visului atâtor înaintaşi ai spaţiului românesc numit „Unirea prin cuget şi simţire‖.

1 Decembrie a rămas un simbol al afirmării hotărâtoare a poporului român de a-şi decide singur soarta. Cei mai mulţi dintre cei care au văzut cu ochii lor înfăptuirea acestui vis, au pierit purtând în inimi fiorul libertăţii.

Unirea provinciilor româneşti sub un singur steag, un singur nume şi un singur conducător a fost rezultatul unui proces de lungă durată.

Marea Unire din 1 Decembrie 1918 a însemnat pentru poporul român un act de victorie, un triumf asupra duşmanilor pentru prezent şi viitor.

Unire, Libertate, Credinţă Zanfir Rebeca Clasa a VII-a Pentru istoria ţării noastre, Marea Unire de la Alba Iulia din anul 1918 reprezintă evenimentul cel mai important şi împlinirea idealului românesc de libertate şi de unitate. a fost momentul în care toţi românii locuiau în aceeaşi ţară. La o sută de ani de la aceste momente de o importanţă uriaşă, noi reflectăm, aşa cum facem în fiecare an, la însemnătatea unirii. Admirăm peste ani pe înaintaşii noştri curajoşi care şi-au jertfit şi viaţa pentru binele ţării. Nu au fost puţini aceia care au murit.

Şi în satul nostru, la fel ca în orice comunitate, protejat de Biserică, se ridică falnic monumentul închinat eroilor care şi-au dăruit vieţile pentru binele nostru. Pe peretele monumentului am descoperit şi nume ale strămoşilor mei. Am ştiut în acel moment că am primit prin ei un dar nepreţuit: libertatea. Am primit libertatea de a vorbi în limba română, libertatea de a ne bucura de toate frumuseţile ţării noastre, libertatea de a fi români în România.

11


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Gânduri despre Marea Unire Iacob Alin Andrei Clasa a VII-a Prima dată am aflat despre Marea Unire de la bunicul meu. Îmi povestea seara, înainte de a adormi cum s-au petrecut lucrurile. Avea glasul tremurat, emoţia pe care o simţea aducându-şi aminte de trecut era puternică. Mai târziu, la şcoală, am înţeles mai bine importanţa acestei pagini din istoria poporului nostru. Cu emoţie am ascultat vorbele domnului profesor şi îmi imaginam cum românii din acele timpuri s-au unit pentru îndeplinirea idealului de a-şi reîntregi patria. Nu înţelegeam la început de ce era nevoie de unire, dacă limba vorbită de toţi era limba noastră, limba română. Acum, cunoscând mai multe, înţeleg că le-a fost greu înaintaşilor noştri. Ei erau puşi în situaţia de a înfăptui ceva care era atât de greu de realizat. Aşa că au aşteptat momentul potrivit şi l-au folosit pentru obţinerea Marii Uniri. O asemenea reuşită nu ar fi fost posibilă fără să existe nişte legături tainice, dar puternice, sfinte, între toţi românii. Ei erau uniţi prin limbă, prin trecut, dar şi prin credinţa în Dumnezeu. Şi atât de puternice au fost aceste legături, încât nu au putut decât să izbândească bravii noştri români. Satul Chiţoc a avut oameni care s-au jertfit pentru Unire. Există în faţa Bisericii un monument al eroilor căzuţi pe front pe care toţi îl cinstim. Îl privesc uneori cu mândrie şi mă gândesc că numele scrise acolo aparţi unor oameni curajoşi. Uneori îl privesc cu tristeţe. Nu ar fi trebuit să moară oameni pentru ceva ce oricum trebuia să se întâmple. Dar nu am trecut niciodată cu indiferenţă pe lângă monumentul închinat lor, înaintaşilor noştri care au murit pentru unitatea poporului nostru. Paginile acestea de istorie mă emoţionează şi îmi doresc ca, atunci când voi mai creşte, să îmi pot ajuta ţara să se reîntregească şi să fie cu adevărat unită.

12


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Un apus de soare Cotârci Alexandra Maria Clasa a V-a Abia aşteptam să mă reîntâlnesc cu muntele meu drag. Aşadar am fost extrem de fericită când am auzit vestea că mergem la munte pentru trei zile. Pe drum am admirat peisajul superb. Nu mai aveam răbdare. Munţii păreau să atingă cerul. Când am ajuns un aer curat şi bătaia uşoară a vântului mă răsfăţau. Soarele puternic ne zâmbea tuturor. Glasuri de copii se auzeau îndreptându-se spre telescaune însoţite de atenţionările părinţilor. Un vultur, probabil nervos, zboară deasupra crestelor parcă ameţit. Aş vrea să fiu lângă el, la înălţime. Brazii stau drepţi, privind în ochi soarele încă puternic. Deodată observ că razele aurii ale soarelui dispar încet, încet... Totul parcă se schimbă... Vântul suflă lin, obosit. Brazii nu mai privesc sfidător, ci încep să să închidă ochii. Pe cer au apărut pete colorate portocalii şi roz: norii serii pluteau uşor. Soarele se ascunde după piscurile munţilor ce vor deveni treptat monştri ai întunericului. Vuietul apei de munte se aude din ce în ce mai puternic. În schimb nu se mai aud bucuria copiilor şi strigătele încurajatoare ale părinţilor. Roua răcoreşte iarba fragedă. Ultimele raze portocalii roşiatice abia se mai văd. Apusul soarelui a omorât lumina, lumina ce înveseleşte totul. Iată, a dispărut soarele! Dar a dispărut doar până dimineaţă...

MATEI ALEXANDRA, clasa a III -a

13


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Reciclare

Tristeţea norilor Pînzariu Cosmin

Neagu Maria

Clasa a VII-a

Clasa a V-a

Râuri de lacrimi cad din cer Căci norii se înfurie Acoperă soarele cu supărarea lor... Ploaia se scurge de pe bolta cerului Şi pământul o-nghite-nsetat. Cade şi pare că nu se mai opreşte-n niciun veac Şi curge spre eternitate, căci timpu-i limitat. Ploaia spală ţinuturi întregi şi nu se-ndură nici de suflete. Curăţă viaţa-n alb şi negru, anostă şi fără de speranţă Şi-o pictează în mii de culori cu cioburi de fericire.

Respectul faţă de natură Este o datorie sfântă a oricărui om Cei care îngrijim comoara Iubire, sănătate primim în schimb. Cei care chiar o neglijează, Lacomi, pentru vreun folos, Au de pierdut, fără câştig. Reciclăm, nu stricăm, refolosim E chiar util, e chiar plăcut.

LUKACS LUCIAN, clasa a III -a

14


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Dragonul Maftei Sebastian Clasa a VII-a Într-un tărâm îndepărtat pe nume Liones era un bunic care le povestea nepoţilor cum au ajuns dragonii în acel regat. Acolo, dragonii erau prietenoşi cu oamenii, nu îi atacau, ba mai mult, îi ajutau la treabă.Bunicul obişnuia să le povestească nepoţilor din trecut. „În acest tărâm, pe vremea când eram eu mai tânăr, domnea un alt rege şi pe atunci dragonii nu ne erau prieteni... Erau duşmanii noştri înfocaţi. Un dragon roşu ne ataca de trei ori pe săptămână. Când venea, era prăpăd. Ne ardea casele, ne ucidea animalele. Regele a hotărât să organizeze o competiţie. Cine ucidea dragonul şi îi aducea capul drept dovadă câştiga regatul. Oricine era liber să îşi încerce puterile. Fiecare era trimis la luptă cu o sabie, cu un arc, cu săgeţi oţelite, cu o hartă şi cu un cal ales din grajdurile domneşti. La fiecare trei zile pornea un alt luptător. Nimeni nu se întorcea. Mulţi doritori au renunţat văzând că nimeni nu se întoarce. Timp de două luni dragonul nu a mai atacat. Un acvaler misterios a apărut cerând să fie trimis să captureze dragonul. Şi-a luat cele necesare, apoi a plecat. Când a ajuns, dragonul dormea. L-a ţintit cu o săgeată şi l-a rănit. Rana nu a fost prea adâncă, dragonul a revărsat flăcări spre cavaler. Acesta s-a adăpostit în pădurea învecinată, despre care auzise că ar fi magică. Îngândurat, nici nu şi-a dat seama că aude o voce: ―Hei! Heeeeei! vocea subţirică nu înceta.

—Păi cu sabia, cu arcul şi săgeţile niciodată nu ai să reuşeşti. Dragonii folosesc magia, rosti Ruff şoptit ultimele cuvinte. ―Magie? repetă cavalerul surprins. —Te-aş putea învăţa... cu condiţia să nu spui nimănui nimic despre ce îţi voi arăta... Eşti de acord? —Promit, spuse ferm Leonard. Orice ca să scap oamenii de dragon. —Dacă nu te vei ţine de promisiune vei muri! Şi nimeni nu îşi va mai aminti că ai existat. —De acord, încuviinţă cavalerul. Spiriduşul a pocnit din degete şi s-au trezit într-o câmpie imensă. În mijlocul câmpiei era un lac, în mijlocul lacului era o piatră. Lângă lac era o cabană. Acolo, Ruff i-a dezvăluit că erau trei paşi pentru a folosi magia şi că oamenii pot folosi doar magia elementelor şi rar, magia de dominare. Au trecut două luni fără ca Leonard să îşi dea seama. El a învăţat să folosească magia elementelor. Oamenii pot folosi două elemente, iar dragonii trei. Lupta părea încă inegală. Confruntarea l-a costat pe Leonard toate resursele. Dar în cele din urmă cavalerul a triumfat. El nu a ucis însă dragonul, ci i-a dat şansa să trăiască, condiţionându-l să nu mai atace oameni. Apoi, cu încuviinţarea lui s-a urcat pe el plecând în zbor spre regat. Aducându-şi aminte de promisiunea făcută lui Ruff nu a dezvăluit nimănui cum a reuşit să învingă dragonul.‖

―Cine eşti? se sperie uşor cavalerul. Şi unde eşti? întrebă nevăzând pe nimeni.

—Ce poveste frumoasă, bunicule Leonard! Mă întreb dacă Ruff mai trăieşte, adăugă nepotul.

―Eu sunt spiriduşul Ruff, îl trase de picior micuţul.

—Nu cred, dar gata! La somn! zâmbi pe sub mustaţă bătrânul Leonard Liones.

―O, chiar eşti un spiriduş. Nu am mai văzut de prea multă vreme niciun neam de-al tău. Eu sunt Leonard Liones. Am încercat să scap oamenii de blestematul dragon, dar încă nu am reuşit.

15


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Copilăria Ninu Elena Clasa a VII-a Aş vrea să fiu mereu copil Curat la suflet şi la chip... Deoarece... Copilăria este un vis fără sfârşit.

NINU RALUCA, clasa a II -a B

Copilăria este o lume ca în basme. Copilăria este un soare infinit. Copilăria este ce am mai scump pe lume.

IACOB COSMINA, clasa a II-a B

16


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Aventură într-un borcan cu ciocolată Cotârci Alexandra Clasa a V-a Mama a venit de la serviciu cu un cadou dulce, dulce: un borcan plin ochi cu ciocolată. Îl deschid şi, de îndată vine un miros care mă îndulceşte şi mă îndeamnă să gust cât mai repede. Am luat o linguriţi şi... la atac! Avea un gust deosebit... Deodată în jurul meu apăru numai ciocolată.Oare se revărsase din borcan? Eram grozav de fericită! Un borcan cu ochi, urechi şi gură, cu picioare scurte şi subţiri apăru: —Ce te aduce pe aici, fetiţo? —Nu e o poveste lungă. Mama a venit de la serviciu cu un borcan de ciocolată, am gustat şi cred că am ajuns în lumea ta dulce... —Eşti în lumea de ciocolată! a râs borcanul. Hai să ţi-o prezint! M-a luat de mână şi m-a dus pe nişte poteci de ciocolată amăruie. Am dat de capacul borcanului şi de linguriţă care se certau. Împreună am plecat în cercetare. Totul era din ciocolată: copacii, iarba, băncile. M-am dat chiar şi pe un tobogan de ciocolată. Eram fericită pentru că eu ador dulciurile. Ca prin vis am auzit vocea mamei. Nu, nu e vis: mama m-a trezit din visul meu de ciocolată. Nu-i nimic, în lumea cea dulce pot pătrunde oricând, doar luând o lingură de ciocolată.

MOCANU ALEXANDRA, clasa a III-a

17


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Autoportret în versuri Neagu Maria Clasa a V-a

Bună! Eu sunt Maria! Unii îmi spun Majunel, Alţii îmi spun Pricel. Sunt pitică, mititică, Parcă zici că sunt furnică, Mie-mi place să citesc, Dulciurile le iubesc! Să joc fotbal, să dansez, Talentată-s de nu crezi! Eu am ochii mereu verzi, Niciodată să nu-i crezi! Eu de fire-s emotivă, Dar n-am nimic împotrivă, Aceasta sunt eu Şi aşa voi fi mereu!

BERESCU ANDREEA , clasa I

18


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Ceasul fermecat Habet Denisa Mihaela Clasa a V-a Într-o zi, pe când veneam de la şcoală am văzut o bătrânică ce căzuse. Colegii mei pur şi simplu trecuseră pe lângă ea, iar eu, văzând asta, am alergat iute să o ajut. Când am ajuns, am sprijinit-o să se ridice. Drept mulţumire mi-a dăruit un ceas argintiu, prăfuit şi foarte ciudat. În loc să indice ora, nu indica nimic clar. Avea doar nişte rotiţe care se învârteau. Nici nu apucasem să îi mulţumesc, că bătrâna dispăru. Când am ajuns acasă m-am dus direct în camera mea şi am început să studiez cu atenţie ceasul. Deodată mama m-a strigat la masă. Am plecat, însă, din neatenţie, m-am împiedicat şi am căzut, julindu-mi destul de tare genunchiul drept. Eram tristă şi îmi doream să dau timpul înapoi ca să nu mă fi împiedicat. Deodată ceasul din mâna mea a început să lumineze puternic. Nu ştiu cum, dar mam trezit înapoi în camera mea. Spre mirarea mea

mama mă strigă din nou să vin la masă. Cu inima strânsă am pornit şi nu m-am mai împiedicat. Oare era un ceas vrăjit? Mă gândii imediat că poate n-ar fi rău să îl mai testez puţin. Am aflat că puteam călători în timp cu ajutorul ceasului magic dăruit de bătrânica misterioasă. Am călătorit în epoca medievală, apoi în cea a dinozaurilor. Deodată din ceas începură să iasă scântei, apoi acesta s-a oprit din funcţionat. Mergând spre şcoală am întâlnit-o iar pe bătrânică. I-am povestit ce s-a întâmplat, iar ea l-a reparat printr-o simplă pocnitură a degetelor. Mi-a spus însă să nu mai abuzez de el. I-am promis că îl voi folosi mai cumpătat. Am întâlnit multe cazuri triste în care am folosit ceasul meu magic. Am învăţat că îl pot folosi oricât, dar doar pentru a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece astfel nu se mai strică.

IACOB COSMINA, clasa a II-a B

19


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Insula misterioasă Neagu Raluca Clasa a VI-a

Într-o vară am plecat împreună cu prietenii mei pe insula Zakynthos din Grecia. Am ajuns, ne-am cazat, apoi am mers la plajă. Acolo era un loc de închiriat bărci. Mai curajoasă, mi-am închiriat o barcă. M-am urcat în ea, şi am pornit spre largul mării. Nori au început să apară, dar nu m-am speriat. Deodată stropi mari au început să cadă. Am încercat să vâslesc spre mal, dar nu am mai avut putere, valurile erau prea mari, din ce în ce mai mari. Furtuna se dezlănţuise. M-am trezit pe o plajă pustie, cu barca lângă mine. Eram plină de nisip şi tulburată. Mam ridicat şi am încercat să îmi dau seama unde mă aflu. Mi-am dat seama că naufragiasem. Foamea mă chinuia şi, văzând un cocotier am reuşit să iau două nuci de cocos, să le sparg şi sămi astâmpăr foamea şi setea. Mi-am amintit despre o carte pe care o citisem despre naufragiaţi, postura în care mă aflam şi eu. În carte scria despre ce faci când naufragiezi. Nu credeam să păţesc asta vreodată. Mi-am construit un adăpost din buturugi şi liane pentru că seara se apropia. Dimineaţă, când am deschis ochii se aflau în faţa mea trei oameni a căror piele era ca boabele de cafea. M-au apucat de braţe şi m-au dus în satul lor. Deci insula nu era chiar pustie.

—Cine sunt aceste fiinţe? — Sunt băştinaşi, oameni inofensivi, nu te speria. — Am crezut că insula e pustie...am murmurat eu. —Aşa am crezut şi eu, dar aparenţele înşală. —Mă poţi ajuta să ajung acasă... m-am oprit încurcată. —Cristofor... Scuze, numele meu este Cristofor. Sigur că da, te pot ajuta. Am petrecut ore bune în compania copiilor din acel loc. I-am învăţat să cânte şi să danseze. Înainte ca întunericul să înlocuiască razele soarelui a venit Cristofor şi mi-a spus că a doua zi dimineaţă urma să plecăm. Seara am participat la petrecerea băştinaşilor. Femeile mau îmbrăcat în haine tradiţionale şi m-au învăţat şi câteva cuvinte în limba lor. A fost frumos! A doua zi, dis-de-dimineaţă am pornit către insula Zakynthos, folosind barca mea, reparată între timp. Prietenii s-au bucurat enorm să mă vadă întreagă şi nevătămată. A fost o aventură de neuitat!

Deodată, dintre băştinaşi ieşi un om îmbrăcat în haine de explorator care vorbea în engleză. L-am întrebat cu vocea tremurândă: — Ce s-a întâmplat? — Nimic, te-au găsit pe plajă şi te-au adus aici ca să te protejeze, a răspuns exploratorul.

20


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Manifest pentru natură Cotârci Alexandra Maria Clasa a V-a

Iubesc plimbarea prin pădure, Urăsc să o găsesc murdară, Bucuria mea e să o văd respectată. Iubesc să protejez natura! Mândria mea este natura.

Poluarea de Păscaru Adina Clasa a VI-a

Poluarea mereu ne pândeşte Aluminiul ciudat sticleşte Durerea e de la poluare Urletul e de la motoare... Recoltele-s foarte sărace

Nu-mi place să o văd lovită, Atunci când plânge, plâng şi eu. Trăim chiar datorită ei, Un dar nepreţuit suficient de noi.

E târziu şi nu-i pace...

Respect natura de la Dumnezeu Ador cadoul ei divin.

21


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

ISTRATI ADRIANA, clasa a III-a

ISTRATI ADRIANA, clasa a III-a

AMIHĂESEI DELIA, clasa a III-a

22


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

BUTUCEL MĂDĂLIN, C.P.

BUTUCEL MĂDĂLIN, C. P.

PASCARIU OCTAVIAN, C. P.

AVRAM CRISTIAN, C.

MATEI LUDOVICA, C. P. 23


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

BERESCU ALINA, clasa I

NINU ANDREI, clasa I

Nr. 24

IONESCU ALINA, clasa I

COJOCARU ILINCA, clasa I 24


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

COJOCARU ILINCA, clasa I

Nr. 24

MANTA RĂZVAN, clasa I

ŢIBULEAC ANDREEA, clasa I

25


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

O EXCURSIE DE VIS Cotârci Alexandra, Neagu Maria, clasa a V-a La sfârşit de clasa aIV-a împreună cu doamna învăţătoare ne-am decis să organizăm o excursie. Dis-de-dimineaţă ne-am adunat cu toţii şi am pornit voioşi la drum. Mai întâi am trecut pe la Ruginoasa, unde am vizitat Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În drum spre Cetatea Neamţului,care este un important monument istoric,am cântat şi ne-am jucat diverse jocuri. Ajunşi la destinaţie am urcat pe un pod foarte înalt.În interiorul cetăţii am văzut arme, armuri,personaje din acea vreme, sala armelor,monetăria,camera de provizii,sala de mese,sala de sfat ş judecată, paraclisul şi închisoarea.Acolo am facut şi poze.Afară se afla o fântână care simboliza norocul,aruncai o monedă şi-ţi puneai o dorinţă. Humuleştiul lui Creangă ne aştepta cu porţile deschise.

26


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

27


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Lucrări realizate de elevi de la clasa a V-a Şcoala Lipovăţ şi elevi de la clasele aV-a, a VI– a, a VII-a , Şcoala Chitoc, prof. BUNGEANU ANCA

28


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

29


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

30


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

31


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

32


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Se naște la 12 august 1930 în localitatea Movileni, județul Galați din părinții Maria și Ioan Costiș, având patru frați, doi băieți și două fete. Tatăl a lucrat în miliție, având funcția de plutonier major, fapt pentru care era nevoită să se mute deseori din localitate în localitate :Codăiești, Văleni, unde a urmat și clasele primare.A absolvit Școala Pedagogică de la Arad, cursul inferior și cursul superior la Școala Pedagocică din Vaslui de unde, în anul 1951 în urma promovării examenelor de stat a pășit ca învățătoare la școala din satul de baștină al viitorului soț- Lipovăț. Se căsătorește cu Pîslă Simionescu Constantin ( învățător la Școala Lipovăț) în anul 1954 ‖Prima serie de elevi care mi-a fost încredințată

Nr. 24

era foarte numeroasă, având 63 de copii, dar tinerețea și dragostea de profesie m- au determinat să mă fac cunoscută și apreciată atât pe plan comunal căt și raional,fiind răsplătită cu numeroase distincții și premii de cei care dirijau destinele învățâmîntului vasluian‖, spune cu mândrie doamna PÎSLĂ MARIA (pentru cunoscuți Felicia ),în prezent pensionară de 23 ani. La întrebarea << Care ar fi cel mai plăcut moment petrecut de-a lungul carierei ? >>, doamna învățătoare , cu lacrimi în ochi de emoție,ne-a mărturisit: ―Nu voi uita niciodată lecția deschisă de la Școala Lipovăț de prin 1962, la care au participat cadre didactice de la școlile Lipovăț, Bogdana , Deleni, Mânjești și Vaslui. Copii au fost la înălțime și aș aminti pe Maftei Elena, Coman Viorel, care s-au remarcat în mod deosebit. Toți participanții miau adus cuvinte de laudă și mulțumiri.Am primit cele mai multe flori din viața mea. Cum să uiți așa ceva, când doamna învățătoare Popa de la Școala Mânjești mi-a adus o găleată de trandafiri. ‖ <<Desigur că ați avut și momente neplă

cute.>> ― Ca orice om , nu poți avea numai prieteni,pentru că nu-i poți mulțumi pe toți. Un astfel de moment a fost la o festivitate de premiere când părintele unui copil din clasa a II-a, a refuzat premiul al II -lea oferit de mine conform regulamentului școlar, motivând că fiul lui merita premiul I. Intotdeauna am căutat să fiu corectă în aprecierea fiecărui elev.I-am tratat pe copii după randamentul școlar pe care îl aveau, în nici un caz după originea socială sau starea materială.Am refuzat multe cadouri pentru a acorda premii.‖ << Ce ați remarcat în mod deosebit la numeroasele generații de elevi?>> ―Am remarcat copii talentați,copii gospodari, copii cuminți și disciplinați, copii inteligenți.‖

33


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Anii au trecut, copiii de atunci sunt adulți în toată firea, cu nepoți și cariere deja conturate. <<Prividu-i acum pe care i-ați remarca?>>. ―Lista este foarte lungă, unii nu mai sunt, unii sunt plecați în lume,alții și-au făcut aici un rost, cum ar fi Ichim Sandu, iar alții au devenit politicieni care s-au întors în sat să conducă destinele acestuia, cum ar fi actualul primar al Comunei Lipovăț, domnul Hriscu Valerian. Mi-aduc aminte despre el că era un elev silitor, bun organizator și perseverent la învățătură. De multe ori îi lăsam clasa în grijă și nu mă dezamăgea.Când organizam ceva era în stare să aducă totul de acasă.Avea spirit de organizator și îi plăcea rolul de conducător. A luat premiul I în clasa I și a II - a cât a învățat cu mine .‖

Nr. 24

Raportat la vremurile de azi, <<cum vi s-au părut acele timpuri, din punct de vedere social și politic ?>> ―Au fost vremuri grele, multe evenimente le-am dat uitării, dar cum să uit episodul cu socrul meu Pâslă Simionescu Constantin, persecutat politic pentru crezul său liberal sau când am fost descheaburiți de comuniști.Cum să uiți suferința unui om întors dintr-un lagăr de muncă forțată, cred de la Poarta Albă sau Aiud condamnat ca deținut politic, care, când s-a întors acasă însoțit de un domn Băhnăreanu din satul Corbu, nici nu știa cum îl cheamă de bătăile primite.Când soțul Costel, fiul lui, intra în încăpere el începea să țipe, să se ascundă, se acoperea și plângeaprobabil a fost bătut de un om așa înalt și statura lui

îi rămăsese întipărită în memorie. Când am fost deschiaburiți au venit mai multe persoane, au intrat în casă și au luat tot ce au găsit.Aveam o curte plina de trandafiri aduși din Olanda de băiatul lui Chemingher,inginer la minele de aur din Munții Apuseni și mi i-au scos și pe aceia. Într-o noapte un domn a stat la ușă până dimineață când i-au venit întăriri, au intrat în casă, nu știu ce căutau dar miau tăiat toate pernele, făcând numai pene prin casă, în speranța că vor găsi ceva compromițător.Unul dintre ei a luat o carte intitulată Funeraliile Reginei Maria.’’ Interviu realizat de RUSU MARICEL

PÎSLĂ SIMIONESCU CONSTANTIN Un învăţător din generaţia de aur a lui Spiru Haret , gospodarul, pedagogul, patriotul, veteranul de război şi deţinutul politic despre care merită să vorbim măcar în anul Centenarului, acum când se cuvine să scoatem la lumină toate personalităţile locale care, prin munca pe care au desfăşurat-o, au pus o cărămidă important la edificarea conştiinţei de neam şi de ţară şi la construirea României Mari. Un învăţător care a generat o familie de învăţători din satul Lipovăţ, care a luminat minţile şi conştiinţele multor generaţii în vremuri grele despre care mult timp nu s-a vorbit. Un învăţător care, prin personalitatea sa, s-a ridicat la idealul de pedagog al neamului pe care l-a visat Spiru Haret. Dorin Pînzariu

34


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

ÎNVĂŢĂTOR PENTRU AZI ŞI PENTRU MAI TÂRZIU

“Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm”

Victor Hugo

ÎNVĂȚĂTORUL - simbol al înțelepciunii și tenacității se frământă și se întreabă permanent cum trebuie să gândească, să simtă, să acționeze, să iubească, să creeze ca să aprindă spiritele învățăceilor săi. Dascălul trebuie, să fie, nu numai bine pregătit profesional, ci și moral și spiritual, inventiv și creator. El îl modelează pe copil, îl ajută să-și construiască personalitate. Pentru modelarea sufletelor celor mici, înainte de orice știință și orice metodă, învățătorul trebuie să aibă inimă. Copii trebuie să simtă privirea calmă și caldă a învățătorului, să fie înconjurați permanent de înțelegere și bunătate, încredere și respect. Trebuie să ai multă răbdare? Răspunsul este greu de dat.În spatele ușilor închise, învățătorul este și dascăl, și prieten, și părinte, și regizor. Drumul pe care îl parcurge de la puncte și liniuțe spre litere, cifre, cuvinte, propoziții, citire, povestire, socotit e drum lung și greu. El, dascălul, e însoțit pe drum de mici drumeți, care la început vor să fie, mereu în față, să fie mereu primii. Unii obosesc, se împiedică, rămân în urmă, dar învățătorul îi ajută, nu-i lasă să se piardă, pentru că-l doare sufletul. Ajutând pe unii, alergând pentru alții. mai obosește și dascălul, pentru că în spate mai duce și bagajul lui în care și-a pus răbdarea și calmul, perseverența și efortul continuu, dăruirea, blândețea,optimismul, tactul și măiestria peda

gogică. Munca pe care-o depune învățătorul pentru a-i face pe elevi să scrie corect, să citească și să povestească este imensă. Drumul este lung, anevoios, dar numai munca chibzuit desfășurată, cu mult suflet și har ne poate da adevărata bucurie a existenței. Dar ce își doresc elevii ? Elevii își doresc de la dascălii lor, suflet și zâmbet. Sufletul încălzit la lumina zâmbetului se transmite pe fețele și în ochii puri ai elevilor. Ei vor să fie ascultați și înconjurați, tot timpul. Învățătorul nu trebuie să uite că succesul activității sale este determinat în cea mai mare parte de natura și calitatea relațiilor sale cu elevii clasei. Dacă ―modelele se topesc în generații‖ fie ca truda învățătorului de azi să lumineze chipul oamenilor de mâine. Învățătoare, DELCEA RODICA

Articolele de la paginile 33, 34, 35 sunt preluate din Revista ,,GLASUL TEIULUI’’ nr. 2, iulie 2008.

35


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

36


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Îmi povestea bunicul Îmi povestea bunicul că odată, Pe vremea când era flăcău, Veni şi vremea ca de acasă Să plece la răzbel şi el. Îmi povestea bunicul că atuncea, Nu prea ştiau de cel oştit. Şi că odată dată adunarea, Ei înrolaţi erau pentru murit. Îmi povestea bunicul că ajunşi, Pe lungul câmp de bătălie Aveau un singur gând în minţi Să-şi apere străbuna glie, străbuna Românie Îmi povestea bunicul că-ntr-o zi, Pe când pe malul apei se scăldau A fost deajuns un glonţ să iasă pe tubul puştii, Căci iadul s-a dezlănţuit peste dudău Îmi povestea bunicul că apoi, Şuvoi de sânge a văzut, Iar râul cel cu apa cristalină Era acum pârâu de moarte-nvăluit. Îmi povestea bunicul că-n final Nu mai ştiau de-i noapte, sau de-i zi Au înfruntat acel măcel La bustul gol, desculţi şi uzi.

Cum ... crezi? Cum crezi că s-au format stelele? Crezi că s-au lipit particulele de praf cosmic şi apoi s-au certat Şi s-au înprăştiat în cele patru văzduhuri? Cum crezi că se rotesc planetele? Crezi că nişte uriaşi le ţin pe cocoaşa lor Apoi se rotesc într-o nesfârşită piruietă? Cum crezi că s-au format gheţarii? Crezi că nişte gheizere au ţâşnit din adâncuri, Iar uriaşii şi-au îndreptat răsuflarea de gheaţă către ele încremenindu-le pe vecie? Cum crezi că au apărut deşerturile? Crezi că din lipsă de ocupaţie uriaşii au început să dea la malaxor diferite tipuri de roci denumindu-le apoi semnificativ: Deşertul de Porţelan, de Sare sau de foc? Cum crezi că ajung razele benefice ale soarelui la noi? Crezi că văzând frumuseţea planetei, Uriaşii au hotărât să o învăluie într-o maramă de ozon pentru a o proteja de razele ultraviolete? Cum ... crezi că toate acestea sunt întrebări fără răspuns ? sau Crezi că vei afla adevăratele răspunsuri spre finele călătoriei Când vei fi absorbit de marea iluminare!

Adi Luminiţa Borş Adi Luminiţa Borş 37


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

ERASMUS + KA1 Projet

„SCHOOL AND FAMILYTOGETHER FOR A QUALITY EDUCATION” „ŞCOALA ŞI FAMILIA-ÎMPREUNĂ PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE‖ Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui a coordonat în perioada 1 septembrie 2016 – 31 decembrie 2017 proiectul ―Şcoala şi familia-împreună pentru o educaţie de calitate‖, finanţat de Comisia Europeană prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei si Formării Profesionale.

Nr. 24

Familia şi şcoala vizează atingerea aceluiaşi obiectiv şi anume cum să ajute copiii să înveţe, să devină indivizi buni şi responsabili si, prin urmare, să obţină succes în viaţa lor. Multe studii arată că, în cazul în care părinţii şi profesorii cooperează, elevii obţin rezultate mai bune la şcoală, merg la şcoală mai regulat, comportamentul lor se îmbunătăţeşte şi au, de asemenea, o atitudine mai pozitivă faţă de şcoală ca instituţie şi intre ele. Predarea curriculei care implică părinţii este mult mai eficientă. Cu toate acestea, rămâne clar că cooperarea dintre profesori şi părinţi nu este întotdeauna un proces uşor. Obiectivul principal al acestui curs este de a învăţa participanţii strategii eficiente de cooperare între părinţi şi profesori. Prof. Ichim Mihaela

Domnul Director al şcolii noastre, împreună cu subsemnata, profesor Ichim Mihaela, am participat la cursul cu titlul ―Teachers and Parents-Building Bridges‖, furnizat de iDevelop, la Sevilla(Spania). Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea competenţelor cadrelor didactice în domeniul relaţiei şcoală-familie în vederea promovării unei strategii efective de cooperare şi a unui parteneriat real între cei doi actori educaţionali în beneficiul educaţiei copiilor. Prin parcurgerea şi finalizarea acestui curs, am dobândit noi abilităţi şi competenţe care să ne permită să îmbunătăţim relaţiile cu părinţii, în termeni de: competenţe afective – reglarea emoţiilor şi dirijarea lor spre creşterea unor relaţii constructive; dezvoltarea competenţelor de ascultare activă; oferirea unui feed back constructiv părinţilor cu privire la progresul şcolar al copilului; creşterea motivaţiei pentru dezvoltarea profesională; competenţe cognitive abordarea conflictului ca pe o oportunitate pentru schimbare; identificarea obstacolelor si surmontarea lor; metode pentru o şcoală inclusivă; abilităţi specifice – dezvoltarea abilităţilor pedagogice şi de comunicare; stiluri de răspuns şi strategii de confruntare; noi metode de comunicare şi negociere cu părinţii etc.

38


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

39


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

CONCURSUL DE COLINDE ,,DESCHIDE UŞA, CREŞTINE!’’ - Ediţia a XII-a, CHIŢOC , decembrie 2017

40


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

41


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

SIMPOZIONUL ,,160 de ani de învăţământ la Chiţoc sub semnul unui mare filantrop: ŞTEFAN ANGHELUŢĂ’’ CHIŢOC , decembrie 2017

42


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

43


LA CE VISEAZĂ MUGURII…

Nr. 24

Tiparul executat la Şcoala Gimnazială ,,ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU’’ Lipovăţ ISSN 2344 – 5661 ISSN-L 2344 – 5661 44

Revista şcolii 24  
Revista şcolii 24  
Advertisement