Page 1

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty Revista veselă uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui Despre viață… opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop 10/31/2013 Andreea Giosan asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv Editura Viața bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn Instituția- Liceul teoretic mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm „Ion Luca” 2013 qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw 0


Viața... După Andreea Giosan

Sigur știi și tu cum e Să ai zile foarte grele… Mă consum ca bateria, Mă apucă nebunia. Dar mă mai opresc și-mi zic: Astea-s lucruri de nimic, Trec ușor de azi pe mâine Și mie ce-mi rămâne? Zic așa, ca pentru mine: Mai ușor, mai pentru tine! Ce-am făcut azi pentru mine, Ca să-mi fie mie bine? Am muncit cu drag si spor Cu ochii spre viitor Dar azi trece, azi e azi Vrei s-alergi, dar poate cazi. Ai grijă la lucruri mici Că pe alea de le strici Viața abia așteaptă Să iți tragă tare-o dreaptă!


Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem: clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp; avem mai multe funcții, dar mai puțină minte, mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată; mai mulți experți și totuși mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai puțină sănătate. Bob Moorehead


Viaţa este în mare măsură un mister rămas încă nedescifrat de oameni. Avem o mulţime de întrebări fără răspuns, experimentăm lucruri pe care nu le putem explica şi în jurul nostru se întâmplă fenomene pe care nu le înţelegem. Viaţa este un hăţiş de capcane printre care trebuie să te strecori, un număr nesfârţit de alternative dintre care trebuie să alegi, o intersecţie permanentă în care trebuie să te orientezi. Chiar dacă omul are posibilitatea să aleagă în viaţă între mai multe alternative, totuşi familia, locul geografic, cultura, religia...sunt lucruri pe care nu are oportunitatea să le aleagă şi ele devin elemente definitorii pentru personalitatea individului În general în prima parte a vieţii (copilăria) omul este produsul acestor elemente native care-i definesc personalitatea, timp în care în a doua parte a vieţii (maturitatea) omul îşi fixează un scop pentru care se luptă restul vieţii pe viaţă şi pe moarte.


‘‘Oamenii obişnuiți aşteptau pânǎ ce viața înşǎşi îşi dezvǎluia tainele în fața lor,dar pentru cei puțini,pentru cei aleşi,tainele vieții se descopereau mai înainte ca vǎlul sǎ fie tras departe.’’(Oscar Wilde)

Viața omului este o cǎlǎtorie prin care sufletul porneşte în cǎutarea propriului sǎu timp.Un timp regǎsit,un timp al existenței,prin care fiecare întâmplare este o lecție de viațǎ.Fiecare secundǎ îi aratǎ omului adevǎrata fațǎ a Universului. Fericirea din fiecare zâmbet îi aducea ființei umane împlinirea,Viața omului este o victorie atunci când este trǎitǎ cu adevǎrat. Succesul în viațǎ constǎ în realizarea visurilor.Purtǎm în trupul nostrum un suflet de care trebuie sǎ avem grijǎ.În fiecare clipǎ a existenței,fiecare întâmplare contribuie la formarea sufletului.Viața este un ritual de şlefuire a sufletului. Aceastǎ cǎlǎtorie,drumul spre nemurire,este doar o zvâcnire,o micǎ explozie,pe care timpul o strǎbate fǎrǎ ca sufletul sǎ-şi dea cu advevǎrat seama.Ceea ce trǎim e doar umbra unei clipe care şi-a luat zborul încǎ din prima clipǎ a vieții noastre. Urma pe care secundele o lasǎ în viața noastrǎ este amintirea.Din ea renasc acele secunde pierdute,desprinse din sfera eternitǎții.Timpul ne strapunge viața,iar noi,cei nemuritori,cei prin care eternitatea îşi aratǎ înfǎțişarea,suntem aceia care pǎtrundem în adâncul vieții în cǎutarea fericirii. Pe rugul timpului,secundele sunt jertfite în numele eternitǎții.Omul îşi jertfeşte viața în numele acestui zeu al timpului,iar sufletul primeşte în schimb,întreaga împlinire.Eternitatea e prețul pe care omul îl plǎteşte acestei lumi pentru a primi fericirea.Întreaga viațǎ este un drum pe care sufletul omului pǎşeşte.Eternitatea e o fracțiune din timpul vieții noastre în care ne rǎtǎcim de fiecare datǎ,cǎci infinitul se aflǎ în noi,în secunda zero…Cu fiecare secundǎ pe care o numǎrǎm,parcǎ ne îndepǎrtǎm şi mai mult de eternitate. Încǎ din prima clipǎ a existenței,sufletul se hrǎneşte cu viațǎ.Fiecare rǎsǎrit de soare devine o mângâiere,iar apusul este o lacrimǎ ce se prelinge peste inima fiecǎrui suflet. Succesul în viațǎ înseamnǎ o mulțumire a acestei cǎlǎtorii,un zâmbet adus acestei vieți.Succesul se produce atunci când se realizeazǎ o armonie între noi şi lumea din jur.Aceastǎ împlinire se obține pe parcursul anilor.Omul nu realizeazǎ cǎlǎtoria pe care o face în cǎutarea succesului.Nu realizeazǎ prețul pe care îl plǎ-teşte pentru aceastǎ viațǎ.Îşi continuǎ drumul…fiecare pas îl face tremurând,iar în fiecare secundǎ se aude bǎtaia inimii. g


Înainte de a închide ochii,înainte de a pǎrǎsi pentru totdeauna aceastǎ lume,omul priveşte în urmǎ.În acele momente,înțelege rostul vieții..Fiecare amintire,conține un zâmbet şi o lacrimǎ.Numai prin jertfǎ,adevǎrata fericire se revarsǎ în sufletul omului.Succesul vieții este acel zâmbet nǎscut din inima omului,este mulțumirea nemǎrginitǎ adusǎ acestui Univers,deoarece în viațǎ omul a primit un suflet pe care l-a şlefuit dupǎ bunul plac.L-a îmbrǎcat cu haina fericirii,l-a hrǎnit cu iubire,dar şi cu forțǎ în vremurile grele. Viața este suma tuturor sunetelor pe care animalele din noi încearcǎ sǎ le reproducǎ…de fiecare datǎ,sunetul e un ecou al propriului nostrum suflet,o copie infidelǎ a sunetului supreme pe care încercǎm sǎ-l eliberǎm din propria noastrǎ inimǎ. Aceastǎ cǎlǎtorie a sufletului,încǎlzit de flǎcǎrile nemuririi,aduce omului înțelegerea de care are nevoie fațǎ de tot ce se aflǎ în jurul lui.De fiecare data,un ecou al fiecǎrui gând strǎbate sufletul omului.Acesta îşi îndreaptǎ adesea privirea în jur,dar pentru a înțelege tainele acestei lumi,trebuie sǎ-şi exploreze lumea sa interioarǎ.Omul pentru zei este un copil veşnic tânǎr,deoarece niciodatǎ nu atinge eternitatea.Secundele desprinse din timp,pǎtrund în sufletul omului,îi zgârie inima şi-l emoționeazǎ profound. Timpul este marele zeu al Universului,el este acela care poartǎ sabia binelui,Sabia prin care razele de foc ale stelelor se reflectǎ prin toate sufletele,apoi se unesc printr-un joc atât de frumos,în viațǎ de om.Privind dincolo de cea mai îndepǎrtatǎ stea,lumina vieții se disperseazǎ prin culori cutremurǎtoare.Focul dragostei pǎtrunde prin fiecare trup.Inima devine un sanctuary,unde tainele vieții se nasc pentru întâia oarǎ.Din fiecare inimǎ,în fiecare secunda,la fiecare clipire a timpului,se naşte trandafirul invizibil pe care îl numim viațǎ.În fiecare secundǎ rǎsunǎ bǎtaia ritmicǎ a inimii acestui Univers.{Timpul respirǎ viațǎ!}Secundele marelui Timp strǎpung întreaga nemurire.La fiecare loviturǎ,mǎrgelele timpului,prețioasele secunde,se desprind din sfera eternitǎții.Apoi se rǎtǎcesc în infinitul Univers,devin o omintire vie,deoarece timpul trece nepǎsǎtor,tot ce se pierde nu se mai întoarce vreodatǎ.

mfkmd


Cu toții suntem supuşi acestor legi,cu toții suntem robi ai acestui timp,prinşi în plasa

eternitǎții.Încercǎm uneori sǎ evadǎm,ne alǎturǎm unei secunde şi astfel ne desprindem de aceastǎ stare a unui timp înghețat.Pǎşim printre secunde,zburǎm printre lacrimi,încercǎm sǎ zâmbim.Dar totul e cu neputințǎ.Chiar dacǎ plutim deasupra acestor clipe rare,infinit de prețioase,suntem parte din nemurire.De aceea,de fiecare datǎ,ne întoarcem cu sufletul spre eternitate,ne unim din nou..pentru ca noi suntem timp,alcǎtuim împreunǎ aceastǎ lume. Probabil cǎ viața îşi înfǎțişeazǎ adevǎrata realitate doar în fața celor inițiați. Succesul în viațǎ este doar pentru aceia care pornesc pe cont propriu în jungle vieții,în cǎutarea fericiri..Doar aceia care luptǎ,doar aceia care nu se dau bǎtuți,vor gǎsi într-o zi,în adâncul timpului,fructul mult cǎutat,din care sǎ se reverse acea senzație sfântǎ a fericirii. Succesul nu înseamnǎ bani,succesul într-o viațǎ nu înseamnǎ putere.Succesul este împlinire,este zâmbetul care va trǎi veşnic în acest Univers.Pe tǎrâmurile acestei lumi,fiecare zâmbet se preschimbǎ-n foc.Sufletul se încǎlzeşte printre zâmbete.Viața lui depinde de acest zâmbet.Va strǎbate eternitatea cu ajutorul acestor clipe de neuitat. La granița dintre douǎ vieți,între apus şi un nou rǎsǎrit,se aflǎ întreaga istorie a unei vieți.Este momentul când sufletul cǎlǎtoreşte liber.Zborul lui deasupra orizontului este o mângâiere.Focul nu-l arde,cǎci sufletul este foc.Prin el,întreaga cǎldurǎ se elibereazǎ. Omul a cunoscut Victoria datoritǎ faptului cǎ nu a renunțat niciodatǎ.Pentru el,nimic nu a fost imposibil.Visurile se pot realize,pentru cǎ omul este lumea pe care o vedem,este stǎpânul acestui Univers.


Cuprins Revista veselă ......................................................................... 0 ............................... Error! Bookmark not defined. ViaČ›a... ..................................................................................... 2 Paradoxul vremurilor noastre .............................................. 3 ............................................................................ 4


Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele. – Osho

adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. – Petre Țuțea

Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te! – Mircea Eliade (“Isabel şi apele diavolului”)

Revista veselă  
Advertisement