Vita Catholica Banatus Nr. 3 - 2019

Nr. 3 (298-299) - 2019

Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift des Römisch-Katholischen Bistums Temeswar

Rugăciunea este comoara tuturor!

Az imádság mindenkinek a kincse!

Das Gebet - der Schatz aller Menschen!

3 4

EDITORIAL

Rugăciunea schimbă viața mea zi de zi …

6 7 8

PEDAGOGIE

SFÂNTUL PĂRINTE

Papa Francisc în România: agenda călătoriei apostolice între 31 mai - 2 iunie 2019

este vitală, mântuitoare, 17 Rugăciunea este forța noastră Prof. Elena ȘTEFĂNESCU

PAGINA PSIHOLOGULUI

FAMILIE

Discuție cu un prieten deosebit...

18 Despotismul lui „așa trebuie” (I) Psih. dr. Irina VASTAG

Fam. PIKLOR

PAGINA MEDICALĂ

TINERET

„Dumnezeu scrie drept pe rânduri strâmbe”

19 Lupta împotriva alergiei (I) dr. Friederike ODORESCU

GERHARDINUM

Adrian IONCSOV

COPII

De ce să ne rugăm?/ Rózsafüzér Das Gebet Constanța BUGARIU

taníthatom meg az Istent 20 Hogyan kereső embereknek az imádságot?

Ft. KOCSIK Zoltán

ÎNDRUMARE

21 Maria Radna

Pr. Mihail Titi DUMITRESC

22

Despre rugăciunea contemplativă sau rugăciunea inimii aLAPgondolat

9 Pedig az ima mindenkié Ft. VÁNCSA Csaba

a mi Isten utáni szomjúságunknak 10 és a találkozása

Az imádság mint Isten szomjúságának BALLA Lóránt

† Iosif-Csaba PÁL

Galambok KATÓ Gizella

volumului 23 Prezentarea Providentia Augustorum la Timișoara Enikő SÍPOS

24 41. Emmausz MOLNÁR Géza

Sfântă împreună cu 12 Săptămâna episcopul nostru Enikő SÍPOS

14

Pfr. Paul KOLLAR

Pr. Nikola LAUŠ jr.

A. DANCĂ

5

16 Beten ist reden mit Gott

ȘTIRI PE SCURT

Știri din Dieceza de Timișoara

25 Au trecut la cele veșnice... dr. Claudiu CĂLIN

27 Sfânta Fecioară de Guadalupe Irina LĂPĂDAT

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DES RÖMISCH-KATHOLISCHEN BISTUMS TEMESWAR anul XXV nr. 5-6 (298-299)

Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com web: www.parocatr.cnet.ro

Director responsabil: pr. Csaba -Tibor VÁNCSA

Colaboratori: pr. Zoltán KOCSIK, pr. Nikola LAUŠ jr., pr.

Csaba VÁNCSA, Astrid SCHRIFFERT, Constanța BUGARIU, KATÓ Gizella, Irina LĂPĂDAT, SÍPOS Enikő, Elena ȘTEFĂNESCU, Silvia TELESCU, Irina VASTAG, Victoria ROȘOAGĂ, Adrian IONCSOV, BALLA Lóránt, dr. Claudiu CĂLIN, Adrian IONCSOV, MOLNÁR Géza, Ladislau PIKLOR.

Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025

2

VITA CATHOLICA BANATUS

Responsabil pagina web: Flavius BRÂNZAN

I

Design & print: Tipografia DANTONY Timișoara

Nr. 3 - 2019

Pentru abonamente:

plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 sau prin virament bancar pe contul: RO11RNCB0249049285810001

• un exemplar - 5 RON • un abonament pentru anul 2019 - 30 RON • un abonament pentru străinătate - 30 euro • un abonament susținător - 100 RON

EDITORIAL Pr. Nikola LAUŠ jr.

RUGĂCIUNEA SCHIMBĂ VIAȚA MEA ZI DE ZI …

Majoritatea acuzăm astăzi lipsa de timp pentru rugăciune. Trebuie să recunosc că deseori și eu sunt copleșit de munca de birou și de sarcinile administrative. Ele îmi consumă energie și timp, iar opririle periodice din lucru, pentru rugăciune, par dificile. Am observat însă deseori că dacă decid să fac acel prim pas spre Dumnezeu, El nu rămâne dator. Primesc ajutor și putere în a-mi continua ziua cu calm și răbdare, dar mai ales cu încredere în Părintele ceresc. Iar atunci munca nu este o povară, ci o cruce dulce purtată împreună cu Cristos.

Uneori seara, când sunt cuprins de oboseală, cel mai comod e să navighez pe internet (de exemplu, pentru a citi știri sportive). Atunci e tentant să petrec minute bune în fața calculatorului și să amân timpul de rugăciune până devin prea obosit. De aceea e bine să avem grijă ca chiar și relaxarea să nu devină o piedică între noi și Dumnezeu. E adevărat că nu e nevoie să-i înșirăm multe cuvinte Domnului.

Căci rugăciunea presupune a veni în fața Celui iubit, a ne întâlni cu Dumnezeu. El ne acceptă și ne așteaptă așa cum suntem. Vrea doar să fim prezenți la întâlnirea cu El. Dacă există dorință și voință de la noi, de restul se ocupă Tatăl.

Puterea rugăciunii o experimentez mai ales în mijlocul încercărilor, când Domnul îmi oferă liniștea interioară, o pace unică, profundă. Sunt convins că doar prin rugăciune pot să-mi păstrez tăria și seninătatea, știind că toate sunt în mâna lui Dumnezeu. El știe ce face, oricât de nedrepte sau neplăcute ar părea unele situații. Asta nu înseamnă

că eu nu am griji, că nu-mi pasă sau că uneori nu sunt împovărat; dar în suflet sunt convins că Domnul veghează. Și atunci nu am de ce să mă tem.

Nici de suferințe, nici de greutăți, căci Păstorul cel Bun e cu mine.

Tot rugăciunea mă ajută să rămân concentrat pe ceea ce contează cu adevărat la Dumnezeu. Atunci când problemele lumești tind să mă acapareze, dacă mă întorc umil la rugăciune, El mă întărește să văd totul cu alți ochi. La fel este și cu păcatul: fără scutul rugăciunii, nu mă pot apăra de cel rău. Una din rugăciunile mele preferate este sf. Rozariu. Dacă trece o zi fără Rozariu, am impresia că acea zi este incompletă, că îi lipsește ceva esențial. Aproape de Mama mea Cerească sunt ocrotit. Împreună cu ea, știu că merg spre Isus.

Un alt mod de rugăciune, special pentru mine, este adorația lui Isus în Preasfântul Sacrament. Încerc măcar 5-10 minute pe zi să stau înaintea Mântuitorului prezent în Sf. Euharistie și atunci nimic din jur parcă nu mai contează. Doar El este cel care mi se descoperă într-un mod atât de tainic, simplu, unic și personal.

Să medităm deci împreună cu Paul Evdokimov: „Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.”

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

3

SFÂNTUL PĂRINTE

Papa Francisc în România: agenda călătoriei apostolice între 31 mai – 2 iunie 2019

A. Dancă – Cetatea Vaticanului Programul vizitei Sfântului Părinte Papa a fost publicat la 25 martie 2019 de către Sala de presă a Sf. Scaun și de Conferința Episcopilor din România.

Vineri, 31 mai 2019: Roma - București Potrivit programului, plecarea de la Roma va fi vineri, 31 mai a.c., la ora 8.10 de pe aeroportul Roma – Fiumicino cu direcția București – Otopeni, unde va ajunge la ora 11.30. După primirea oficială de la aeroport, Papa merge la Palatul Prezidențial Cotroceni pentru ceremonia de bun venit, urmată de vizita la președintele României și întâlnirea cu prim-ministrul. La ora 13.00, la Palatul Cotroceni, Pontiful prezintă primul discurs al vizitei în cadrul întâlnirii cu autoritățile, reprezentanții societății civile și membrii Corpului Diplomatic.

La ora 15.45, Papa merge la Palatul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române pentru o întâlnire privată cu patriarhul ortodox, după care urmează întâlnirea cu Sinodul permanent al BOR, în fața căruia prezintă cel de-al doilea discurs al vizitei. Întrevederea Papei cu reprezentanții ortodocși se încheie la noua catedrală ortodoxă pentru rugăciunea „Tatăl Nostru” și cu un cuvânt de salut din partea Succesorului lui Petru. Prima zi a Papei în România se încheie cu Sf. Liturghie celebrată în catedrala „Sf. Iosif” a Arhidiecezei Romano-Catolice de București.

Sâmbătă, 1 iunie 2019: București – Șumuleu Ciuc – Iași – București Sfânta Liturghie la sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc ocupă prima parte a zilei de sâmbătă.

Pontiful pleacă la ora 9.30 de la București, cu avionul, spre Bacău, după care se deplasează cu elicopterul la Miercurea-Ciuc, în Arhidieceza Romano-Catolică

4

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

de Alba-Iulia. Apoi, Papa merge cu automobilul la sanctuarul Fecioarei Maria de la Șumuleu-Ciuc, unde celebrează Sf. Liturghie cu pelerinii prezenți și ține omilia celebrării euharistice. În jurul orei 17.00 Papa ajunge cu elicopterul pe aeroportul din Iași. La 17.30 face o vizită la Catedrala Romano-Catolică, după care merge în fața Palatului Culturii pentru o întâlnire mariană cu tinerii și familiile, cărora le adresează cel de-al șaselea discurs al vizitei. În cursul serii, Papa se întoarce cu avionul la București.

Duminică, 2 iunie 2019: București – Blaj – Roma Sfântul Părinte pleacă de la București cu avionul duminică, la ora 9.00, cu direcția Sibiu, de unde merge cu elicopterul la Blaj, sediul istoric al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Aici, Pontiful celebrează Sfânta Liturghie cu beatificarea a șapte episcopi greco-catolici martiri, ritul sacru desfășurându-se pe Câmpia Libertății de la Blaj. Papa prezintă omilia celebrării euharistice și recită antifonul marian pascal „Regina Coeli” („Bucură-te, Regina Cerului”). După prânzul luat cu suita papală, Sfântul Părinte are o întâlnire cu comunitatea romă din Blaj. În final, în jurul orei 17.00, Papa sosește cu elicopterul pe aeroportul din Sibiu pentru ceremonia de rămas bun.

Papa Francisc pleacă din România cu avionul duminică, 2 iunie a.c., la 17.30, urmând să ajungă pe aeroportul Roma – Ciampino în jurul orei locale 18.30. După nelipsita vizită la icoana Maicii Domnului „Salus Populi Romani” din bazilica Santa Maria Maggiore, Papa se întoarce la reședința sa din Casa „Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului.

Discuție cu un prieten deosebit...

Am cerut iar ajutorului „doctorului” Google pentru a căuta repere despre subiectul „Rugăciune”, ce înseamnă ea, cum se definește, ce forme are. Ca de obicei când cauți despre orice subiect, și de data asta un torent de informație se revarsă asupra noastră. Internetul pare atotștiutor inclusiv în ceea ce privește rugăciunea. Ore întregi poți: rugăciune liturgică, spontană, carismatică, meditativă, mistică, contemplativă. Suntem foarte buni la teorie, dar oare nu e mai simplu de atât? Chiar trebuie să știi atâtea lucruri ca să înveți să te rogi?

Atunci mi-am formulat altfel problema: cum am experimentat eu rugăciunea? Știu că eram mic și mă rugam să ne dea Dumnezeu ploi multe vara ca să umple șanțurile, să ne putem juca cu bărcuțe.

Iarna mă rugam să ascundă soarele, ca să nu se topească zăpada ori gheața. Ușor de ghicit care era motivația mea... Lăsând în urmă aceste aspecte nevinovate ale copilăriei, îmi apare imaginea bazilicii Maria-Radna. Am avut norocul (nimic nu e întâmplător) să fac armata la unitatea militara de lângă ea. Când eram amărât și cu moralul la pământ mă uitam la turnurile bisericii, îmi plăcea să stau pe treptele ei seara, când nimeni nu mă vedea și poate pentru prima dată acolo am simțit pregnant că nu sunt singur. A fost o trăire reală a relației personale cu Dumnezeu. Dar cum am ajuns până aici?

Un lucru e sigur. Nu aș fi avut experiențe personale fără să am exemple

FAMILIE Familia PIKLOR

de viață. Bunicul obișnuia să ridice pălăria când trecea prin fața bisericii și să spună: Isuse ajută-mă! L-am urmărit de multe ori făcând asta. I-am observat și pe părinții mei când eram la biserică, pentru că îmi amintesc fețele lor când erau atenți la Liturghie. Aveam un preot drag care iubea mult Rozariul și nu pierdea niciodată ocazia de a se ruga pe drum, în mașină.

Un coleg, cu care am discutat despre rugăciune, mi-a spus că părinții lui s-au rugat foarte mult împreună cu ei. Am fost și eu curios să îmi întreb copiii ce înseamnă pentru ei rugăciunea. Iată răspunsurile lor, de la cel mic la cel mare: - Rugăciunea îmi aduce aminte că îmi place de ursulețul meu cu care mă culc seara.

-

Eu nu obișnuiesc să mă rog atâta, doar la biserică.

- Prin rugăciune cerem lui Dumnezeu să ne ierte.

- Pentru mine rugăciunea înseamnă o discuție cu un prieten deosebit, căruia îi pot spune totul și mă ascultă totdeauna.

Aceste cuvinte spuse sincer înseamnă pentru mine mai mult decât zece tratate despre rugăciune. Rugăciunea ni-l aduce pe Dumnezeu aproape, atât de aproape încât îl putem lua de mână, așa cum o facem cu copiii noștri când traversăm strada, în siguranță. Și merită să traversăm împreună, pentru că rugăciunea e pentru toți.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

5

TINERET Adrian IONCSOV

„Dumnezeu scrie drept pe rânduri strâmbe” De multe ori ne întrebăm: Ce este de fapt rugăciunea? Mulți am răspunde că rugăciunea este un canal de comunicare cu Divinitatea, lucru dealtfel adevărat. Noi, tinerii în special, avem tendința de a ne plictisi atunci când rugăciunea este doar recitată și netrăită. Împreună cu câțiva tineri din Dieceza de Timișoara, am început de un timp să descoperim spiritualitatea ignațiană. Ea ne ajută în a consolida acest canal de comunicare. Sf. Ignațiu de Loyola, sursa acestei spiritualităti, ne recomandă să evităm afecțiunile dezordonate. Deoarece ele blochează calea spre detașare, spre a crește și mai mult în libertate, a crește ca persoană.

Ce este spiritualitatea ignațiană?

Iezuiții italieni glumesc, zicând: „Trei iezuiți, patru păreri!”. Dincolo de aceasta, primul lucru pe care ei ni-l recomandă este: a-l găsi pe Dumnezeu în toate lucrurile.

Sf. Ignațiu, în ale sale „Exerciții Spirituale”, ne propune trei moduri principale de rugăciune. „Primul fel de a ne ruga privește cele zece porunci și cele șapte păcate capitale, cele trei facultăți ale sufletului și cele cinci simțuri trupești.” (Ex.Sp. 238). Acest prim mod încearcă să dea o formă rugăciunii, dar și o metodă prin care sufletul să se așeze, să se liniștească și să poată simți foloasele ei. El ne îndeamnă să ne amintim de atitudinile noastre obișnuite în relațiile cu Dumnezeu, cu lumea,

6

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

dar și de înclinațiile noastre de a păstra aceste atitudini.

Al doilea mod de rugăciune despre care vorbeşte sf. Ignaţiu este de a contempla semnificația fiecărui cuvânt din rugăciunea verbală. Primim sfatul de a rămâne atât de mult timp concentrați la un cuvânt până când reușim să descoperim noi semnificații, comparații, gust și consolări.

Al treilea mod pune foarte mult accent pe respirație.

Primim recomandarea de a respira liniștiți, conștientizând cum aerul rece ne pătrunde în trup. Se continuă astfel până se ajunge la un nivel de concentrare, încercând să nu ne simțim distrași de gânduri sau imaginație.

Probabil, adesea ne lipsește curajul de a ne afișa în fața lui Dumnezeu așa cum suntem și nu așa cum ne-am dori să fim. Chiar este nevoie de mult curaj pentru a face aceasta, dar tot de curaj avem nevoie și pentru a reuși să ajungem cu adevărat în adâncul sufletului. Exemplul lui Ignațiu de Loyola ne poate da acest curaj.

Este de remarcat că Ignațiu nu a fost mereu un „sfânt”. El a schimbat ambiția vieții militare cu cea a vieții spirituale.

Să încercăm să recunoaștem cu curaj faptul că suntem iubiți de Dumnezeu. Dacă recunoaștem acest aspect, atunci niciun element al vieții nu poate rămâne neschimbat. Încrezători în milostivirea Lui, putem spune: „Dumnezeu scrie drept pe rânduri strâmbe”.

COPII Pagină realizată de: Prof. Constanța BUGARIU

De ce să ne rugăm?

Rózsafüzér

Május, Szűz Mária hónapja. Igaz e, május hónapban a Rózsafüzért intenzívebben és gyakrabban imádkozzuk? A Szent Rózsafüzér imáit, titkait ismered e?

A megfelelő titkokat egy vonallal egyesítsd a különböző szentolvasóval.

- Părinte, la ora de religie, în care ne rugăm de fiecare dată, am primit ca temă întrebarea „De ce să ne rugăm?”. Ați putea să ne ajutați să răspundem? întreabă Maria.

- Cu drag! Dar, mai întâi, să auzim părerile voastre, răspunde părintele Iosif zâmbind.

- Ca să fim binecuvântați!

Iacob zicea: „nu te las până nu mă binecuvântezi” (Gen 32,26), zice Paul repede.

- Ca să nu cădem în ispită, cum spunem în rugăciunea Tatăl nostru, adaugă Daniel.

- Ca să avem o relație apropiată cu Tatăl Ceresc. Cu cât vorbim mai mult cu Dumnezeu în rugăciune, cu atât mai apropiați devenim: ca un părinte și copilul său, nu-i așa? întreabă Gabriel.

- Așa este, îi răspunde părintele Iosif. Iar în aceste „discuții” nu ne trebuie cuvinte complicate, ci simple, din suflet.

Sfânta Scriptură ne învață să ne rugăm neîncetat.

- Faptele noastre, nu trebuie să fie eroice, ci pot fi mărunte, dar să fie plăcute lui Dumnezeu, așa-i? Întreabă Paul.

- Da! Făcând fapte bune și rugându-ne, vom ajunge și noi să vedem minunile lui Dumnezeu, ca Daniel în groapa cu lei, completează Daniel.

- Adevărat. Când ne rugăm, primim și un răspuns de la Tatăl Ceresc. Trebuie numai să facem liniște în suflet și să ascultăm cu inima acel răspuns, adaugă și Maria.

- Dragi copii, văd cât de frumoase idei vin de la voi și mă bucur. Rămâneți mereu în legătură cu Dumnezeu, astfel ca viața voastră să fie una plină de roade!

aki érettünk vérrel verejtékezett

akit te, Szent Szűz a világra szültél

-

Ö R V E N D E T E S aki a halálból feltámadott

-

aki értünk a Jordánban megkeresztelkedett F Á J D A L M A S

akit te, Szent Szűz a Szentlélektől fogantál

-

aki nekünk az eukarisztiát elrendelte D I C S Ő S É G E S

aki érettünk a keresztet hordozta

-

akit érettünk tövissel koronáztak V I L Á G O S S Á G

aki nekünk a Szentlelket elküldte

-

aki nekünk a Szentlelket elküldte

-

Das Gebet

Hallo, liebe Ministranten! Wie stark seid ihr im Bereich „Gebet“?

Das Gebet Zum haben wirWie ein stark Spielseid für ihr euch.

Zu welchem Gebet Hallo,Testen, liebe Ministranten! im Bereich „Gebet“?

Zum oder Testen, habenGebetteil passen folgende Bilder? wir ein Spiel für euch.

Zu welchem Gebet oder Gebetteil passen folgende Bilder?

⃝Kreuzzeichen ⃝Friedensgruß ⃝Kyrie

⃝Stundengebet ⃝Abendgebet ⃝Magnificat

⃝Glaubensbekenntnis ⃝Tedeum ⃝Morgengebet ⃝Vaterunser ⃝Magnificat ⃝Benedictus

⃝Schuldbekenntnis ⃝Rosenkranz ⃝Engel des Herrn ⃝Angelus ⃝Benedictus ⃝Fürbitten

⃝Der Engel des Herrn ⃝Friedensgruß ⃝Tischgebet ⃝Kreuzzeichen ⃝Stundengebet ⃝Morgengebet

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

7

ÎNDRUMARE Pr. Mihail Titi DUMIRESC paroh de Lugoj

Despre rugăciunea contemplativă sau rugăciunea inimii

Îi mulțumesc mamei pentru că încă din copilăria noastră s-a rugat împreună cu noi, copiii. Așa am învățat rugăciunile de bază, apoi Sf. Liturghie, Rozariul, am învățat să citesc Biblia și să vorbesc cu Tatăl Ceresc chiar cu cuvintele mele, începând să-L cunosc. Am învățat să ascult ce spune El. Devenind preot am continuat să învăț ce am început în copilărie și încă învăț! Învăț să văd viața așa cum este ea și cum o vede Dumnezeu, să-i însoțesc și pe aceia care doresc să învețe a vorbi cu Tatăl și a-L asculta. Apoi, am început să exersez rugăciunea contemplativă, aceea a inimii, adică - datorită cuvântului repetat după ritmul inspirației și expirației aerului „Cristos… Isus” - rugăciunea lui Isus.

Despre această rugăciune și meditație, găsim îndrumare la părintele iezuit Mustó Péter (Csendben születik az élet, A belső ima tapasztalatairól).

Meditația este o prezență atentă, nu o observare critică a realității. În relațiile interumane cunoaștem diferența dintre cele două tipuri de atenție. Cine este acela care și-ar dori să fie cercetat din afară? Dacă ar fi obiectul unei observații reci și critice? Ți-ar plăcea ca Dumnezeu să te cerceteze? Sau părinții? Totodată, ne simțim bine atunci când cineva ne acordă o atenție sinceră, bunăvoință și dragoste. Cât de dureros este când nimănui nu îi pasă de tine, dar dacă o face, îți dă elan vieții!

Dacă suntem ascultați și priviți astfel, vom spune și lucrurile despre care nici noi nu știam că sunt în noi. Aceasta este esența unei prezențe atente. O atenție binevoitoare, gingașă este meditația. Prezența atentă caracterizează rugăciunea contemplativă, a inimii.

Scopul perseverenței este ca prezența atentă să se trezească, să se întărească, să putem fi prezenți acolo unde suntem. Mulți cred că meditația este o metodă relaxantă care diluează stresul cotidian, încetinește năvala sentimentelor, elimină gândurile și aduce pacea. În rugăciunea meditativă, nu căutăm slăbirea atenției, ci căutăm atenția trează, binevoitoare, gingașă.

Atenția trează. Slujitorul cel bun este treaz, atenția nu îi este distrasă. Așteptarea sa este răbdătoare. Nu este preocupat de el, ci se bucură că Stăpânul va sosi la timpul potrivit.

Atenția care se interesează. Atunci când mă interesez de cineva, încep să îl înțeleg, să îl cunosc, să îl iubesc. Fără prejudecăți, fără pretenții, mă apropii deschis de el.

Atenția binevoitoare. Aștept să se nască ceva bun în mine. Am încredere că viața și binele se vor întări. Bunăvoința dărâmă ziduri, creează unitate. Ajută la creșterea comuniunii.

Atenția gingașă. Nu este slăbiciune, ci o calitate a sufletului. Sf. Tereza de Avila (+1582) spunea că sufletul este ca o creangă de palmier, care încă nu s-a întărit, este crudă, plină de sevă.

Atenția stăruitoare. Dacă voi înceta să sar cum îmi dictează instinctele, voi putea fi cu adevărat acolo unde sunt.

Harul rugăciunii îl dăruiește Dumnezeu. Noi ne străduim ca sufletul să ne fie treaz. De aceea exersăm privirea atentă în rugăciunea meditativă, pentru a observa când răsare, se naște viața.

Acestea sunt câteva gânduri despre rugăciunea contemplativă. Când observ că rugăciunea nu merge, pot decide să continui să mă rog. În timp ce exersez pot spera, aștepta, suferi, iubi, pot fi neliniștit. Rugăciunea nu trebuie să reușească, pentru a avea satisfacție spirituală. Însă mă pot ruga de fiecare dată, îmi pot da timp, pot fi consecvent.

Sf. Francisc de Sales (+1622) spunea: „Dacă inima ta cutreieră și suferă, du-o cu grijă înapoi la locul ei și pune-o cu blândețe în prezența lui Dumnezeu. Și dacă nu ai făcut altceva toată viața ta, doar ți-ai dus inima înapoi și ai așezat-o în prezența lui Dumnezeu - chiar dacă ea de fiecare dată fugea după ce o aduceai înapoi - atunci nu ai trăit în zadar, viața ta s-a împlinit”.

8

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

aLAPgondolat Ft. VÁNCSA Csaba

-

Pedig az ima MINDENKIÉ Hétköznapjaink folyamatos rohanásban, teljesítményekben éljük. A napi események sodrásában, a ránk zúduló információáradat közepette nincs mód megállni, rátekinteni a bennünket körülvevő világra. A tőlünk elválaszthatatlan mobiltelefon mindig elérhetővé tesz bennünket, a munkahelyi, családi tennivalók, programok sokaságában időnként úgy érezhetjük,hogy csupán követjük az eseményeket, de valójában futunk az életünk után.

Gyakran ha nehézségünk van akkor keressük Isten jelenlétét, sovárogva keressünk jeleket, amelyekből az Ő akaratát kiolvashatjuk.

Amikor fáradtak vagyunk, egyszerüen jól esne megpihenni, új erőre kapni Istennél.

Talán hosszú szerveszkedés után sikerül elvonulni egy lelkigyekorlatra ahol ren-dezzük időszerű lelki ügyeinket, van időnk Istennel találkozni a személyes imában a Szentíráson, esetleg a természet szépségén kereszül. Talán el is határozzuk, hogy ezentúl minden másképp lesz ha majd hazaérünk. Ha hazaérünk, elolvassuk a válaszra váró e-mailek tucatjait, talán még arra is szánunk időt, hogy a családdal beszélgessünk s el is in-dult a hétköznapi mókuskerék. Talán még első hetekben fel kelünk hamarabb, hogy imádkozzunk, de nemsokára az imaidő eltűnik

-

-

a tennivalók sürgetésében. Ha visszagondolunk a lelkigyakorlatban megtapasztalt rövidke harmóniára, észrevesszük, hogy az éles ellentétben áll a hétköznapi életünkkel.

Ilyenkor arra gondolhatunk, hogy a lelki élet tulajdonképpen a megszentelt életet élők privilégiuma. Ők tudnak imádkozni, nekik megvan hozzá a kereteik, sőt az a legfőbb dolguk, hogy imádkozzanak. Helyettünk is.

Mi pedig majd akkor imádkozunt így, majd ha nyugdíjasok leszünk. Ismerős a gondolat menet?

Még mielőtt abbahagynánk a saját ima-formánk utáni kutatást, érdemes megfontolni, mire jutott Loyolai Szent Ignác a Lelkigyekorlatok 135. pontjában. A nagy imádkozó szerint az ember „eljuthat a tökéle-tességre bármilyen állapotban vagy bármilyen életben, amelyet Isten, a mi Urunk választ-ásra felkínált nekünk.” A döntő a szív szabadsága, ami elvezet az Istennel való állandó kapcsolathoz. Ekkor már nem csak keressük, hanem meg is találjuk.

A lényeg, hogy a minket körülvevő világban fedezzük föl Isten működését, jelenlétét. Az önmagunkra irányultságot átfordítjuk a valóság elfogadása egyszerű megtapasztalása felé. A cél, hogy Jézussal, mint személyel kerüljünk kapcsolatba, és ezen a kapcsolaton keresztül tekintsünk saját helyzetünkkre, életünkre.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

9

aLAPgondolat BALLA Lóránt

-

-

-

Az imádság mint Isten szomjúságának és a mi Isten utáni szomjúságunknak a találkozása

-

Az imádság, az értelem és a szív felemelése Istenhez, létfontosságú szerepet tölt be a keresztény ember életében. Az ima által a bennünk lakó Isten jelenlétébe lépünk és általa fejezzük ki Istenünk és Urunk előtt hálánkat, kéréseinket és bűneink feletti bánatunkat.

Az Egyház arra tanít, hogy nem csupán közvetlenül Istenhez kell imádkoznunk, hanem azok segítségével, akik közel állnak Istenhez, és akiknek hatalmukban áll közbenjárni értünk.

Imádkozunk az angyalok által, hogy segítsenek és vigyázzanak ránk; imádkozunk a szentek által közbenjárásukért és segítségükért; imádkozunk a Boldogságos Szűz Mária által, hogy elnyerjük az ő segítségét, és hogy járjon közben Fiánál, hogy hallgassa meg imáinkat. Nem csak magunkért imádkozunk, hanem a tisztítótűzben szenvedő lelkekért és Isten minden gyermekéért, akik szükséget

-

10

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

szenvednek. Az imádság egyesít minket Istennel és a Misztikus Test minden tagjával.

A szóbeli ima által hangot adunk annak, ami szívünkben kavarog. Az elmélkedés Istenről való gondolkodás. A szemlélődésben Istennel időzünk, szavak nélküli csendben, tudva, hogy Isten velünk van. A katolikus Egyház négy fontos imaformát különböztet meg: áldás és imádás (dicsőítjük Istent azért, mert életre hívott minket, a teremtett világ minden csodálatos szépségéért, és minden áldásáért), kérő imádság (szükségleteinkért és megbocsátásért mondott ima – általa tudatosítjuk, hogy Isten azt akarja, hogy gondjainkat, aggodalmainkat imába foglaljuk, tudva, hogy Ő mindig meg akar hallgatni minket és válaszolni akar imáinkra), közbenjáró ima (Mások szükségleteiért mondott ima, amely áldás forrása lehet azoknak, akikért mondják:

aLAPgondolat az Egyháznak, a világnak. Az Egyház arra buzdít minket, hogy kérjük Mária és a szentek közbenjárásátt.) és hálaadó imádság (Segít hálásnak lennünk Isten sokféle áldásáért, és segít felismerni és elismerni mindazt a jót, amit Isten ad nekünk. Ha időt szánunk arra, hogy dicsőítsük Istent és megköszönjük neki mindazokat a javakat, amiket ad nekünk – élet, család, barátok, étel, ruha, otthon stb. – ez segít, hogy kialakuljon bennünk a valóban hálás lelkület.)

Minden imádságnál megkülön­böztethe­ tünk három dimenziót: befelé, kifelé és fölfelé.

A befelé irányuló ima (kérő ima, hálaadás, bűnbánat) olyan imádságot fejez ki, amelynek irányultsága maga az imádkozó ember. A kérő imával juttatjuk kifejezésre az Istenhez fűződő kapcsolatunk tudatát: elfordulunk Atyánktól, de kérésünk már hozzá való visszatérés.

A bocsánatkérés a kérő ima első mozzanata.

A befelé irányuló imát nevezik magunkért mondott imának is. Ezek leginkább egyszerű, spontán imák, fohászok, amelyekkel Istenhez fordulunk, vagy Istenhez visszük magunkat, testünket, lelkünket. Itt az ember úgy fejezi ki magát, ahogyan tudja, vagy ahogyan érzi magát. Ezek az imák lehetnek a bűnbánat felindításai (Istenem, bocsáss meg nekem!), az Istenre való ráhagyatkozás kifejezései (Legyen meg a Te akaratod!), hálaadások (Köszönöm, Istenem, hogy szeretsz!). A kérő imában nem Isten akaratát igazítjuk a miénkhez, hanem a miénket Istenéhez. Ez volt Jézus getszemáni imádságának lényege is: elfogadta az Atya akaratát. A hálaadásban elismerjük Istentől való teljes függőségünket. A hívő ember alapállása tulajdonképpen a hálaadás: minden Isten ajándéka. Jézus gyakran adott hálát mennyei Atyjának. Mária is hálát adott Istennek azokért a nagy adományokért, amelyekkel elhalmozta

őt. A kifelé irányuló imádság (közbenjáró ima) másokért mondott ima. Ábrahám óta a közbenjárás, a másik javára történő kérés az Isten irgalmasságára hangolt lélek sajátossága.

Szüleink, nagyszüleink sokszor gyermekeikért imádkoztak,

vezekeltek,

böjtöltek,

szentek

a

megtéréséért,

vagy

zarándokoltak,

pedig

más

a

nagy

bűnösök -

szándékra

imádkoztak. A fölfelé irányuló ima (áldás, -

imádás, dicsőítés) olyan imádságra utal,

amelynek célja Isten dicsérete. Az áldás ilyen ima – áldjuk Isten nevét, mert felismertük -

szentségét, jóságát, bölcsességét. Az imádás az embernek

az

első

megnyilatkozása,

aki

Teremtője előtt teremtménynek ismeri - el önmagát. Magasztaljuk az Úr nagyságát, aki megteremtett bennünket, és a Megváltó mindenhatóságát, aki a gonosztól megszabadít -

bennünket. Jézus gyakran így imádkozott mennyei Atyjához: „Dicsőítelek téged, Atyám.”

Mária így imádkozott: „Magasztalja lelkem -

az Urat...” A dicsőítő imádság az imának az a formája, amely a legközvetlenebbül ismeri el, hogy Isten az Isten. Ilyen ima a „Dicsőség az Atyának, a Fiúnak és a Szentléleknek”. Az imádság a szív dobbanása, egyszerű, ég felé küldött tekintet, a hála és a szeretet kiáltása mind a megpróbáltatás, mind az öröm idején.

Az alázat az imádság alapja. A szív imádkozik.

Ha a szív távol van Istentől, az imádság üres.

A találkozás helye, ahol Isten képmásaként kapcsolatban élünk: a szív.

A keresztény

imádság szövetségi kapcsolat Isten és az ember között Krisztusban. Isten és az ember cselekedete.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

11

Enikő SIPOS

Săptămâna Sfântă împreună cu episcopul nostru

Cele trei zile Sfinte au început cu Joia Mare, 18 aprilie, când dimineața a avut loc Liturghia Crismei în biserica „Millennium” din Timișoara II Fabric. Excelenţa Sa Iosif-Csaba Pál a sfinţit uleiurile folosite la conferirea sacramentelor: Uleiul Catehumenilor – la botez, Uleiul Bolnavilor – la maslu, Sfânta Crizmă – la botez, mir şi preoţie. Tot acum preoții și-au reînnoit promisiunile făcute la hirotonirea lor. În omilia rostită în maghiară, română și germană Excelenţa Sa Iosif-Csaba Pál a subliniat: „Astăzi este ziua preoților. Duhul Domnului este asupra mea – spune profetul Isaia. Domnul ne-a uns și pe noi. El ne-a ales,

12

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

El a pus mâna pe noi. Domnul ne-a chemat și El ne trimite. Dar vine și El cu noi. Misiunea noastră nu este să păzim credința, ci să o trăim!”

Tot în Joia Mare, seara, episcopul a celebrat Liturghia Cinei Celei De Taină în biserica parohială din Timișoara IV Iosefin. În acest cadru se sărbătoreşte întemeierea Euharistiei şi Preoţiei. Totodată, în spiritul iubirii aproapelui, episcopul a spălat picioarele a doisprezece bărbaţi. După această Jertfă Euharistică cei prezenți au rămas în rugăciune, marcând clipele suferinţelor lui Cristos pe Muntele Măslinilor.

În Vinerea Mare, episcopul Iosif-Csaba Pál a oficiat Celebrarea Patimilor şi Morţii Domnului nostru Isus Cristos în biserica parohială din Timișoara VI Fratelia. În cadrul acestei celebrări s-au citit „Patimile” după sf. Evang.

Ioan și a avut loc adorarea Sf. Cruci. În omilia sa, păstorul a afirmat: „Poate și noi, creștinii de astăzi mai ușor am accepta un Dumnezeu cu mai multă autoritate, pentru că așa este mentalitatea noastră. Când uneori ne este greu să iubim, este bine să ne gândim, că Isus ne-a mântuit pe cruce, pentru că iubirea Lui a fost mai mare decât răutatea celorlalți.” „Numai prin credință crește Biserica. Dacă întradevăr avem această credință, dacă există în noi această convingere, dacă într-adevăr ne-am întâlnit cu Isus Cristos cel viu și El a intrat în viața noastră, atunci trebuie doar să dăm mai departe această veste: Cristos a înviat!

Cristos cel înviat trebuie să rămână realitatea centrală în viața noastră”– a subliniat episcopul de Timişoara în omilia sa rostită în biserica „Millennium” din Fabric în cadrul Sf. Liturghii de Înviere. Celebrarea Vigiliei Pascale a început în fața bisericii parohiale cu ritualul Sfinţirii Focului, după care cei prezenți au intrat cu lumina nouă, în lăcașul de cult, unde s-a intonat Praeconium-ul (imnul bucuriei pascale).

Vigilia a continuat cu Liturghia Cuvântului, formată din lecturi şi psalmi din Vechiul şi Noul Testament, episcopul diecezan Iosif-Csaba Pál sfințind apoi apa. Tot acum credincioșii și-au înnoit promisiunile de la botez.

Sf. Liturghie s-a încheiat cu procesiunea de Înviere și binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament. În Duminica Sf. Paști, 21 aprilie, episcopul a celebrat Sf. Liturghie în limba maghiară în biserica parohială din Timișoara III Elisabetin.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

13

ȘTIRI PE SCURT

1

Crucea misionară a Congresului Euharistic Internațional la Battonya

Crucea misionară, simbolul celui de-al 52-lea Congres Euharistic Internaţional, care va avea loc în 2020 la Budapesta, a ajuns la 18 martie a.c. în biserica „Preasfânta Treime” din Battonya (Ungaria), la eveniment fiind invitate de către Pr. István Bajnai, parohul locului și comunitățile din Dieceza de Timișoara. Astfel, la Sf. Liturghie celebrată de E.S. dr. Endre Gyulay, episcop emerit de Szeged-Csanád, au concelebrat și oaspeți din episcopia noastră.

Enikő SIPOS

Instalarea noului episcop de Fulda

Noul episcop de Fulda, E.S. dr. Michael Gerber, a fost instalat în noul său scaun diecezan, duminică, 31 martie 2019. Din partea Diecezei de Timișoara, au participat la eveniment, episcopul diecezan E.S. IosifCsaba Pál, episcopul emerit E.S. Martin Roos și Pr. canonic Nikola Lauš, directorul cancelariei diecezane. dr. Claudiu CĂLIN

3

2

Apostolatul familiilor - Întâlnirea familiilor la Zimandu Nou

A V-a întâlnire a familiilor vorbitoare de limbă maghiară a avut loc sâmbătă, 23 martie 2019 în Zimandu Nou, jud. Arad. La începutul zilei, parohul locului Pr. Péter Szabó, canonic catedral, i-a salutat pe cei prezenți, după care Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal pentru probleme pastorale, a făcut o introducere, prezentând etapele zilei comunitare.

Tema aleasă a fost prezentată de familia Veres, din Oradea, ei vorbind despre Apostolatul familiilor. Ziua a fost încununată de Sf. Liturghie celebrată de Excelența Sa Iosif-Csaba Pál, episcop de Timişoara.

Pr. Csaba VÁNCSA

„Iubindu-L pe cel Răstignit”.

Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ și Asociația Vincențienilor din Parohia Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reşiţa au organizat la 4 aprilie a.c., în Centrul „Frederic Ozanam“ al vincențienilor din Reşiţa, a 14-a manifestare ecumenică: „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii”. Întâlnirea a fost co-organizată de Parohia RomanoCatolică „Maria Zăpezii” Reşiţa și Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ Govândari I. Au cântat corurile de tineret „Strana strămoșească” (ortodox) și „Fiamma” (romano-catolic). Totodată a avut loc vernisajul expoziției „Ierusalimul creștin”, cu fotografii ale Pr. Petru Berbentia și d-lui Erwin Josef Țigla.

Erwin Josef ŢIGLA, (Trad. de dr. Claudiu CĂLIN)

5 14

Zi de reculegere pentru tineri la Caransebeș

Sâmbătă, 6 aprilie 2019 a avut loc în cadrul parohiei romano-catolice din Caransebeș, o zi de reculegere specifică Postului Mare, zi dedicată tinerilor din Arhidiaconatul Banatului Montan. Participanții au luat parte la Calea Sf. Cruci, în centrul orașului, între biserica parohială și Crucea cea mare a comunității romano-catolice din Parcul Drăgălina (fost Franz Josef). De la ora 16.00 tinerii s-au rugat la Sf. Liturghie, în biserica parohială. Gazda a fost Pr. Marin Matieș, paroh de Caransebeș, împreună cu Surorile Franciscane din oraș. dr. Claudiu CĂLIN

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

4

ȘTIRI PE SCURT Duminica Floriilor la Timișoara

6

La 14 aprilie a.c. a avut loc în biserica Sf. Rochus din Timișoara VII Freidorf, binecuvântarea ramurilor și Sf. Liturghie solemnă de Florii, celebrate de către E.S. Iosif-Csaba Pál, episcop diecezan. Au concelebrat Msgr. László Wonerth canonic, parohul locului, Msgr. Péter Pál Tamáskó canonic, paroh emerit și trei călugări vietnamezi din Budapesta. Pr. Nguyen Hai Ly Jakab, preot misionar salezian, Phamdinh Ngoc József și Tran Van Ngu József, studenți-teologi aparținând Congregației lui Isus (iezuiți), care au sosit la Timișoara la invitația Pr. Wonerth, deoarece la Sf. Liturghii din biserica din Freidorf, participă regulat și tineri catolici vietnamezi, care muncesc în orașul de pe Bega. La sfârșitul Sf. Liturghii episcopul a binecuvântat pământul adus din filialele acestei parohii, strâns în 12 săculețe și așezat în fața altarului, pământ care va înconjura rădăcina pomului Euharistiei, plantat în Joia Mare în curtea casei parohiale din Freidorf. Inițiativa sădirii acestui pom stă în legătură cu cel de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional, care va avea loc la Budapesta anul viitor.

Enikő SIPOS

7

„Prieteni, căsătoria înseamnă muncă” Pr. Tilmann Beller (1938-2012)

Cele șapte familii, care au absolvit în toamna anului 2018 Academia de Formare a Familiior, au participat în perioada 26-29 aprilie 2019 la exerciții spirituale organizate la Óbudavár, Ungaria. Participanții au parcurs Calea Cuplurilor Căsătorite și au vizitat abația benedictină de la Tihany.

Szilárd DOTTERER-KISZELY

Pelerinajul Asociației Renovabis în Ungaria și România (29.04.-03.05.2019)

Primul pelerinaj al Asociației Renovabis în Ungaria și România, a avut loc între 29 aprilie-3 mai a.c. sub motto-ul „Noi suntem o mare familie de credință“. În 2 și 3 mai 2019 E.S. Dr. Heiner Koch arhiepiscop și mitropolit de Berlin a însoțit grupul de 30 pelerini, aceștia fiind oaspeți ai Diecezei Romano-Catolice din Timişoara. Joi, 2 mai grupul s-a întâlnit cu E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timişoara, la Maria-Radna, aici fiind celebrată o Sf. Liturghie de către cei doi episcopi. Ulterior, oaspeții au vizitat centrul Timișoarei, împreună cu arhivistul diecezan, dr. Claudiu Călin, fiind primiți, împreună cu P.S. Iosif-Csaba Pál, Pr. Nikola Laus, directorul cancelariei diecezane și dr. Claudiu Călin de către IPS Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, la sediul arhieparhial. Vineri, 3 mai, oaspeții au vizitat Ferma „Pater Paulus”, Centrul de Integrare SocioProfesională pentru adulţii fără adăpost din Bacova, proiecte ale Federației Caritas a Diecezei de Timișoara, celebrând și Sf. Liturghie în biserica romano-catolică Sf. Ioan Nepomuk din localitate. dr. Claudiu CĂLIN VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

8 15

Pfr. Paul KOLLAR

Beten ist reden mit Gott „Das wünsch ich sehr, dass immer einer bei mir wär, der lacht und spricht: fürchte dich nicht.“ oder „Gib uns Freude jeden Tag - Lass uns nicht allein. Denn nur du, unser Gott, nimmst uns alle bei der Hand. Lass uns nicht allein“. Diese Wünsche, die in diesen beiden Kinderliedern zur Sprache kommen, können wir bestimmt gut nachempfinden. Schön wäre es, immer jemanden zu haben, mit dem man reden kann, der zuhört und mich versteht, der mich an der Hand nimmt, der mir Kraft gibt.

Eigentlich wissen wir es: Es gibt Ihn, diesen wunderbaren Ansprechpartner der mich im Alltag trägt und uns zu leben hilft. Das Angebot Gottes, immer für uns da zu sein, ist gemacht.

Es liegt allein an mir, dieses Angebot wahrzunehmen, die Beziehung zu ihm aufzunehmen. Jede Beziehung kann nur dann gut gelingen, wenn sie von beiden Seiten gepflegt wird.

Meine Möglichkeit, mit Gott in Verbindung zu treten ist das Gebet. Doch was und wie beten?

Eine einfache Definition sagt: „Beten ist reden mit Gott.“ Nun ist es nicht ganz leicht, mit jemandem zu reden, den man nicht sieht, der keine direkte Antwort gibt. Es hat keinen Sinn, darüber zu klagen. Wichtiger ist es, Situationen zu suchen, in denen man am ehesten den Bezug zu Gott erkennen kann. Beten und Bitten, wie das Loben, ist ein lebenslanges Kommunikationstraining und verlangt von uns immer wieder ein Überprüfen unserer Gottesvorstellungen und unseres Bezuges zu Gott.

Zum Beten gehört auch das Loben. „Lieber Gott, das hast Du gut gemacht!“ Sagen wir diesen einfachen und aufrichtigen Satz immer dann, wenn wir ihn empfinden!

Zu den Erfahrungen, die wir mit Gott in Verbindung bringen können, gehören die Situationen, wo wir uns selbst nicht mehr helfen können. Das Bittgebet ist sicher die uns geläufigste Form-des Betens. „Hilf mir, Gott!“ Es ist gut, dass wir das, was wir selbst nicht schaffen können, in Gottes Hände legen. So erfahren wir, dass man Gott vertrauen kann, dass einer da ist, der uns in jeder Not beisteht.

Die uralte Frage, warum Gott auch unschuldiges Leiden zulässt, manchen Schicksalsschlag zumutet, hat noch keine befriedigende Antwort gefunden. Da hilft nur das tiefe Vertrauen, dass auch das, was wir nicht verstehen, seinen Sinn haben wird. Wichtig ist: Freud und Leid vor ihn hintragen und sich auch dann nicht von ihm abwenden, wenn wir ihn nicht verstehen können.

Manchmal ist es auch schwer, Gott im Alltag zu entdecken.

Immer dann, wenn etwas gerade noch mal gut gegangen ist, liegt uns das kurze Gebet auf der Zunge: „Gott sei Dank!“ Denn das Danken hat seinen Platz bei den vielen Dingen des Alltags, die uns so selbstverständlich scheinen. Ein Dankeschön dafür, in Form eines kleinen Tischgebetes, wäre eine gute Gelegenheit, sich in Erinnerung zu rufen, dass letztlich alles von Gott kommt. Eine weitere gute Gelegenheit, Gott zu danken, ist Abends vor dem Einschlafen noch einmal über die Ereignisse des Tages zu reden.

Beten heißt lernen Zugänge zu Gott zu suchen. »Beten verlangt Kampf bis zum letzten Atemzug« – sagten die Wüstenväter.

16

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

PEDAGOGIE Prof. Dr. Elena ȘTEFĂNESCU

RUGĂCIUNEA ESTE VITALĂ, MÂNTUITOARE, ESTE FORȚA NOASTRĂ!

Cristos nostru spune: „Hrana Mea este să fac Voia Tatălui Meu care M-a trimis”, fără hrană trupul moare. „Amintește-mă și pe mine, Doamne, când vei veni, întru împărăția Ta”.

Chiar și în ultimul ceas, nu e prea târziu să regretăm tot păcatul din viața noastră. Rugăciunea, dialog cu Mântuitorul, poate să aducă mântuirea! Privind la Golgota, vedem comunitatea răstigniților! Dintre cei trei, doar pe Unul îl mântuiește! Primul Său rod, un tâlhar, care prin Întâlnirea cu Domnul răstignit, se convertește.

Depinde de noi să acceptăm arvuna mântuirii! Promptitudinea Domnului: astăzi, te voi lua cu Mine în Rai... Să fie astăzi, un început nou și pentru noi!

Fiul lui Dumnezeu ne-a redescoperit și redat filiația noastră divină. Din Magnificatul Domnului nostru (In 17) cunoaștem Raportul misiunii Sale îndeplinite. Prin rugăciune primim fortă, intrăm în prezența lui Dumnezeu.

Papa Francisc spune că rugăciunea este „Intâlnirea cu Domnul, mereu vie” și e nevoie de „acea capacitate de uimire, de a ne lăsa surprinși asemenea celor mici care se minunează, pentru a putea recunoaște prezența Domnului în viața noastră“. „Rugați-vă pentru mine!”, ne cere Sfântul Părinte. Cu bucurie îmi amintesc, când plecam la examene, ceream și eu acest: „Rugați-vă pentru mine”. Mult m-au ajutat

rugăciunile părinților și ale comunității. Rugăciunea conduce la realizarea visurilor.

Dumnezeul Iubirii și al Unității, Te rugăm ca Sfântului Părinte, la venirea în Româ­ nia, să găsească aici, BISERICA PĂSTORIȚĂ ȘI MAMĂ! El vine să ne rugăm ÎMPREUNĂ, să fim ÎMPREUNĂ, să mergem ÎMPREUNĂ, mulțumind pentru puterea rugăciunii.

Suntem martori ai ceasului Domnului pentru beatificarea celor șapte episcopi ai Bisericii Greco-Catolice, care și-au dat viața din fidelitate față de Cristos și Biserică; inima noastră înalță Magnificatul personal de recunoștință!

Repetând Magnificatul Mariei, Prea­mărește suflete al meu pe Domnul… Rugăciu­nea de mulțumire, rostită cu propriile cuvinte este îndrăgită și de copiii și avem atâtea răspunsuri de sus! Rugăciunea este pentru noi toți, dovada credinței, speranței și iubirii noastre față de Dumnezeu.

Spontan, Miryam este întrebată de buni: ce înseamnă pentru tine Rugăciunea? Nepoțica, la 6 ani, răspunde: înseamnă iubirea față de Isus! Da și pentru buni este ocazia de a fi în prezența Lui, pentru că „suntem Iubire unul pentru celălalt!”, iar rugăciunea este roua inimii. „Isuse blând și smerit cu inima, fă inima noastră asemeni cu Inima Ta!” VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

17

PAGINA PSIHOLOGULUI Psih. dr. Irina VASTAG

DESPOTISMUL LUI „AŞA TREBUIE” (I) „Oamenii macină şi macină la moară câte un truism şi nu iese nimic altceva decât ce-au băgat înăuntru. Dar în clipa în care se abat de la tradiţie în favoarea unui gând spontan, atunci poezia, spiritul, speranţa, virtutea, poveştile moralizatoare, toate se înghesuie în ajutorul lor.” Ralph Waldo Emerson Existenţa ta este guvernată în mare măsură de „aşa trebuie”? Simţi că trebuie mai mereu să spui „da”, când tu vrei să rosteşti „nu”; că trebuie să mergi la un eveniment deşi ai prefera să fii în cu totul alt loc; că nu trebuie să îi ceri o întâlnire unui bărbat pentru că tu eşti femeie, iar acest lucru nu se cade; că trebuie să comanzi doar vin alb când serveşti peşte; că trebuie să te culci la ora obişnuită, nu când îţi este somn? Iar dacă se întâmplă să nu îndeplineşti astfel de „aşa trebuie” trăieşti un sentiment de constrângere. Constrângerea nu este consecinţa comportamentului tău necorespunzător, indiferent ori nerezervat, ci al lui „aşa trebuie”. Datorită externalizărilor, „aşa trebuie” ajunge inevitabil să perturbe relaţiile interpersonale. În nici un caz nu sugerez să dispreţuim regulile sau să încălcăm legile numai pentru că aşa ni s-a năzărit. Principiile morale şi legile

18

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

sunt absolut necesare, iar ordinea este esenţială pentru societăţile civilizate, însă a adera orbeşte la convenţii este cu totul altceva. Dacă sesizezi că faci lucruri supărătoare, neproductive ca rezultat al lui „aşa trebuie” înseamnă că ai renunţat la libertatea de a alege, fiind dominat de ceva exterior.

De ce nu renunţăm la „aşa trebuie”? Pentru că urmând toate regulile te consolezi cu gândul că eşti „copil cuminte”, ai conştiinţa curată în privinţa propriului comportament, câştigi aprobare şi îi poţi manipula şi pe ceilalţi. De asemenea, când nu ai încredere în capacităţile tale este simplu să spui: „aşa trebuie!”, iar supunerea faţă de „aşa trebuie” îţi permite să-i atribui acestuia responsabilitatea pentru propria imobilitate, în loc să ţi-o asumi; astfel „aşa trebuie” te împiedică să evoluezi. (va urma)

Lupta împotriva alergiei (I)

PAGINA MEDICALĂ Medic Specialist Pediatru dr. Friederike ODORESCU

Rinita alergică numită și rinită de fân, este cea mai frecventă manifestare alergică a aparatului respirator. Schimbarea climei, ca și poluarea atmosferică, fac ca numărul persoanelor cu alergii să fie în continuă creștere. În principiu, oricine poate fi afectat, chiar și persoane cu vârstă înaintată pot prezenta alergii, fără să fi avut în viața lor asemenea manifestări. De ani de zile numărul alergicilor este în creștere; se estimează că 16% din populație suferă de o rinită alergică.

Este sigur că schimbarea climei, ca și substanțele dăunătoare care poluează atmosfera, au contribuția lor substanțială. Încălzirea globală face ca durata existenței polenului în atmosferă să fie mai mare. Deja în luna ianuarie, alergicii la polen încep să aibe simptome. Alunul, arinul și mesteacănul încep să înflorească de multe ori în primele zile ale anului. În schimb, plantele alergene cu floare târzie, cum este pelinul, încarcă atmosfera cu polen până toamna, târziu. În acest fel aproape că nu mai există o perioadă fără polen în care alergicii să aibe timp să se refacă.

Specialiștii care cercetează acest fenomen sunt de părere că încărcarea atmosferică cu bioxid de azot ar stimula plantele în producerea sporită de polen. Se adaugă faptul că în ultimul timp, plante din alte regiuni ale lumii s-au stabilit și la noi. Exemplul cel mai elocvent este ambrozia, care provine din America de Nord.

Această buruiană, care crește la marginea drumurilor, are un înalt potențial alergen. Zece particule din polenul ei, pe 1 m3 de aer, sunt suficiente pentru a declanșa la alergici o rinită sau chiar un acces de astm.

Cercetătorii alergologi au demonstrat că alergiile la polen sunt foarte mult influențate de existența concomitentă, în atmosferă, a unot substanțe dăunătoare, cum este ozonul.

Radiațiile solare intense, bogate în raze ultraviolete, transformă oxigenul O2 în ozon O3, care crește agresivitatea polenului. A fost testată prin intradermoreacții, acțiunea alergizantă a polenului de mesteacăn în combinație cu ozonul. În regiunile cu mult ozon, polenul a provocat reacții mult mai virulente comparativ cu regiunile sărace în ozon.

Alergicii mai trebuie să știe că uneori, după ploile scurte de vară, agresivitatea polenului poate fi mai mare. Explicația este că particulele de polen absorb atât de multă apă până se sparg. Cu această ocazie se pune în libertate o cantitate mare de substanțe care creează probleme alergicilor. (va urma) VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

19

GERHARDINUM Ft. KOCSIK Zoltán

-

-

Hogyan taníthatom meg az Istent kereső embereknek az imádságot?

-

-

20

Amikor misézem, többen benyitnak a templomba. Vannak, akik megrendülten, vágyakozással lépnek be a szent falak közé, de vannak akik turistaként érkeznek és nem értik, mi történik a szentmisén. Számukra a templom egy múltbeli világ maradványa.

Felteszem magamban a kérdést, vajon mi lúgozta ki belőlük a transzcendenssel, a jó Istennel való kapcsolatot? Miért idegen számukra a szent, a szakrális szféra?

Ha megvizsgáljuk a helyzetet, akkor ezen emberek értetlenségén diagnosztizáljuk a posztmodern ember vallásosságát. Párhuzamos világban élnek Istennel. Nem volt senki, aki hitével, imájával és vallásos magatartásával bevezesse őket a keresztény imaéletbe. Ők egy olyan világ gyermekei, amely a vallásos semlegességet hirdeti.

Több fiatal mondja: “nagymamámmal még imádkoztam gyermekkoromban még ministrálni is eljártam, de már nincs erre időm és energiám.” A mai világ csak a földi önmegvalósításra szorítkozik s kikapcsolják Istent az életükből. Eszembe jut a magvető példabeszéde, a bogáncsok közé hullt mag VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

sorsa. „Ismét más szúrós bogáncsok közé esett.

Amikor a bogáncsok felnőttek, elfojtották.” (Mt 13,7) Ilyen bogáncs az önző önmagunk körüli forgás, a környezet, a barátok, a csalóka vágyak, a szabadosság és a vallástalan közeg, amelyben élünk. Ha nem vagyunk figyelmesek, ezek mind elveszik a figyelmet az Isten utáni vágyról és az imáról.

Legtöbben nem veszik észre az ima értékét, csak időfecsérlésnek vélik, mert nem hoz hasznot, nem látványos és nem lehet konkrétan megfogni. Vannak többen olyanok is, akiknek nincs türelmük kivárni a jó Isten segítségét.

Csalódottak, mert nem kapták meg, amit kértek.

Az gondolván, hogy Isten egy adok-kapok alapon működik. Ezeknek a személyeknek szükségük van a hívő emberek imájára, példaadására és hiteles istenkapcsolatára.

Felteszem magamnak a kérdést, hogyan taníthatom meg az Istent kereső embereknek az imádságot? Talán úgy, hogyha egy ember belép a templomba, akkor lássa rajtam és a szentmisét ünneplő híveken, hogy közöttünk tényleg jelen van az Isten.

MARIA RADNA † Iosif Csaba PÁL, episcop diecezan

Maria Radna

În general, câtă vreme trăiește mama, ea este aceea care ține împreună familia. Mă gândesc că așa a fost și în familia multora dintre noi.

Dar, în general, unde există ceva asemănător cu iubirea unei mame, acolo oamenii țin împreună.

Poată că aceasta este una dintre caracteristicile sanctuarelor maria­ ne: înmoaie inimile oamenilor și ajută ca ei să rămână uniți în iubire. La fel se întâmplă și cu Maria Radna.

Diferitele etnii ale diecezei noastre (și nu numai de la noi), vin aici o dată sau de două ori pe an, unii chiar de mai multe ori; în acest spirit marian li se încălzește inima, se spovedesc, se roagă și merg acasă un pic mai eliberați. Astfel se simt și mai uniți între ei și întăriți în credință.

De regulă venim la Maria Radna, ca să-i mulțumim Mariei pentru grija ei maternă, pentru iubirea ei. Mai venim la Radna, ca să învățăm de la Preasfânta Fecioară acea credință care cântă Magnificat deja atunci, când încă nu are decât o promisiune; acea credință care vede dincolo de aparențe, îl vede în copilul abia

născut, pe Fiul lui Dumnezeu; credința care, timp de 30 de ani, știe să lucreze în liniște, în iubire, fără să vadă vreun rezultat deosebit și care stă în picioare și la poalele crucii. Întrun fel, învățăm de la ea „să umblăm pe apă”: în cea mai mare nesiguranță și totuși în acea certitudine că vom reuși sub privirea lui Isus și împreună cu El. – Dacă nu ne luăm privirea de pe El. Maria Radna este și un loc de spiritualitate. În liniștea Mariei și prin exemplul ei, sufletul se înalță în spiritul lui Dumnezeu, care este un spirit de pace, de milostivire, de iertare și un spirit de reîncepere. De aici plecăm cu speranța reînnoită. Începem să credem din nou că se poate construi o lume mai fraternă, o lume unde este solidaritate, unde, prin iubirea maternă a Mariei vom putea trăi ca într-o mare familie a lui Dumnezeu. Pentru aceasta este necesar ca și pentru noi Isus să fie lumina ochilor noștri, ca El și învățătura Sa să fie centrul vieții noastre, așa cum a fost și pentru Maria.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

21

KATÓ Gizella

Galambok -

-

-

-

22

A galambok, galambfiókák, már az Ószövetségben, Mózes könyvében is szerepelnek, mint “Égő és gyönyörűséges áldozat az Úrnak.” (Lev 1-17) Úgyanígy Mária és József is betartották az Úr törvényét: Jézust bemutatva a tem-plomban az “Úr törvényében rendelt áldozatot, egy pár galambot vagy galambfiókát” (Lk 2,24) mutatta be. Szent János már tanuságot tesz, azonosítja a Szentlelket a galambbal: “Láttam a Lelket, amint galamb képében leszállt az égből és rajta maradt.” (Jn 1-32).

Sok alkalmam volt velük barátkozni, első volt Tubi 4-5 éves koromban. A töröttszárnyú vadgalamb, később egy galambpárt etetett anyám. Ezek az udvar valamelyik fáján fészkeltek de ha csendben hátrahúzódtunk a konyhában, betipegtek az udvaron el-szórt morzsákhoz, félelem nélkül.

Munkahelyemen is voltak galambok, mert ellepték a város központját, ahol a tervezőintézetünk volt. Az ablakpárkányán tipegtek és belestek, hogy hogyan rajzolunk, s ha morzsát szortam eléjük, el sem röppentek. Ám itélőképességük is van, ezt mostanában vettem ész-re: ha lakótelepünk utcáján megpihenek egy padon, megáll előttem egy galamb és sze-mügyre vesz. Látja a botomat, tudja mire használom, és talán még sajnál is, nem fél.

Legkedvesebb galamb-élményem az volt, amikor egy galambpár az ablakom előtti fenyőn fészkelt és kotlott, én hónapokig lestem őket, de a modern élet hontalanná tette őket: parkoló lett a fenyők helyén. Szegény kis család! Ám egy nap megláttam, hova költöz-tek, egy nem veszélyeztetett helyre. Lám nekik is van ítélőképességük!

De ne gondoljátok testvéreim, hogy a Szentlélek látható alakban jelenik meg minden helyzetben, még akkor sem röpködött, verdesett szárnyával felettünk, ha Pünkösd napján VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

“szétoszló tüzes nyelvek lobbantak föl előttünk és ereszkedtek mindegyikükre. Valamen-nyien elteltek Szentlélekkel és különféle nyelveken kezdtek beszélni úgy, mint a Szentlélek szólásra indította őket.” (Ap.Csel 2-3,4) Ez az!

A Szentlélek szívünkben, lelkünkben, talán elménkben lakozhat eltöltve lényünket. Én is éreztem magamban a szentlélek jelenlétét, munkáját. Mikor? Ha cselekednem kellett és én határozatlan voltam: merre menjek, mit tegyek, hogy ne hibázzak, s ha ilyen-kor egy fohászt küldök az Úrhoz, megjelenik lelkemben egy különös érzés, gondolat s ha elfogadom akkor mindig helyesen cselekszem. Így dolgozik a Szentlélek.

Ezért fohászkodunk a Szentlélekhez erőért, bölcsességért, Isten kegyelméért: “Jöjj, Szentlélek Úristen! Tekints ránk kegyelmesen, véghetetlen kegyelmeddel!”

KATÓ Gizella

Prezentarea volumului

Enikő SÍPOS

Providentia Augustorum la Timișoara

La sfârșitul lui 2018 a văzut lumina tiparului lucrarea Excelenței Sale Martin Roos, episcop emerit de Timișoara, intitulată Providentia Augustorum (Grija/ oblăduirea împăraților), publicată la editura Edition Musik Südost, München. Volumul a fost prezentat publicului larg vineri, 17 mai 2019, ora 11.00 la Muzeul Național al Banatului de către dl. Josef Wolf, de la Institutul pentru Istoria și Geografia Șvabilor Dunăreni, Tübingen.

Evenimentul a fost deschis de către Marius Cornea, de la Muzeul Național al Banatului, care, după ce i-a salutat pe cei prezenți și în numele directorului Claudiu Ilaș, i-a dat cuvântul E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara. Episcopul diecezan a subliniat aprecierea sa pentru interesul și grija antecesorului său, manifestată față de trecutul diecezei, admirându-l totodată pentru puterea de muncă și stăruința de decenii.

Josef Wolf a evidențiat importanța volumului, pentru istoria Banatului. Tomusul cuprinde o colecție de documente, diplome, surse arhivistice și cartografice, începând cu 1716, anul eliberării Timişoarei de sub dominaţia otomană, respectiv până în 1739, anul războiului cu turcii și al marii epidemii de ciumă. Înscrisurile evidențiază istoria vastă a provinciei imperiale a Banatul Timișan / Das Temescher Banat. „Fiecare document este precedat de o scurtă introducere în care este

schițat contextul istoric” a precizat vorbitorul, care a prezentat succint și publicațiile E.S. Martin Roos, apărute până în prezent, mai ales lucrarea monumentală despre istoria Diecezei de Cenad, respectiv cea de Timișoara intitulată Erbe und Auftrag/ Moștenire și obligație.

Episcopul Roos a subliniat: „habent sua fata libelli”, (și cărțile își au soarta lor). „Acum trei ani am sărbătorit trei sute de ani de la eliberarea Timișoarei, iar cu acest prilej am organizat și o expoziție. Atunci s-au adunat multe documente interesante și hotărâtoare pentru viitorul acestui oraș, și m-am gândit să realizăm o selecție.” Martin Roos le-a mulțumit tuturor, care au contribuit la organizarea acestui eveniment, recompensându-i cu medalia jubiliară emisă de Dieceza de Timișoara în 2016. În încheiere au mai avut două intervenții dr. Claudiu Arieșan și dr. Rodica Vârtaciu, referitoare la activitatea publicistică și de cercetare a episcopului emerit, cu deosebite implicații muzeistico-patrimoniale și arhivistice. În încheiere publicul și autorul au purtat un dialog în cadrul unei mici recepții, fiind acordate și autografe.

Din partea Diecezei de Timișoara, au mai participat la prezentare Msgr. Johann Dirschl, vicar general, Pr. Nikola Lauš, canonic, directorul cancelariei și Pr. László Bakó, secretar.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

23

MOLNÁR Géza

41. Emmaus -

-

-

-

24

A gyulafehérvári Római Katolikus Teológiai Intézet ezelőtt 41 évvel végzett 14 növendékéből, akiket Dr. Jakab Antal gyulafehárvári püspök szentelt pappá, jelenleg 11-en maradtak. Idei osztálytalálkozójukat április 25-én, csütörtökön Óteleken tartották, ahol Heinrich József plébános, egykori évfolyamtársuk meghívására az ünnepi szentmisét a helyi templomban 18 órakor Pál József Csaba megyéspüspökkel közösen mutatták be.

A szentmise kezdetén Heinrich József tb. főesperes a közösség nevében köszöntötte a Püspök Atyát: ,,Nagy öröm számomra, hogy Püspök Úr eljött hozzánk, velünk együtt ünnepel és imádkozik. A Jóisten adjon sok kegyelmet Püspök Atyának, hogy vezesse továbbra is egyházmegyénket, Istennek nagy dicsőségére.”

Pál József Csaba megyéspüspököt köszöntötték az óteleki ministránsok, majd a Főpásztor is üdvözölte az egybegyült híveket és a jelenlévő papokat, akikkel pár évet együtt töltött a teológiai főiskolán. ,,Együtt ünnepelünk és együtt köszönjük meg a Jóistennek azokat az éveket, amelyeket a plébános és volt osztálytársai a Jóisten szolgálatában töltöttek.

Isten különös kegyelme, hogy a paptársak ilyen sok szererettel és odafigyeléssel viseltetnek egymás iránt” – fogalmazott beszédében a megyéspüspök. A szentmise keretében Heinrich József plébános elmondotta: az utóbbi időben évente szerveznek osztálytalálkozót, amelyen minden egykori osztálytárs jelen van, és habár szétszóródva élnek az országban és külföldön, egy közös misére mégis összegyűlnek.

Ezt követően bemutatta osztálytársait az óteleki híveknek, akik egy-egy szál rózsával köszöntötték őket.

Az óteleki találozó volt az első alkalom, amikor a szentmisét a megyéspüspök cerebrálta.

A liturgia végén Pál József Csaba püspök külön VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

megköszönte Kovács István plébánosnak, aki a találkozóra hazajött Németországból, a közös ünneplést. A Főpásztor elmondotta továbbá, hogy indulás előtt egy rövid időre betért a kápolnába és megkérdezte Jézust: Te mit mondanál ezeknek az embereknek? És akkor az érkezett válaszként a szívébe, hogy a sok munkától bizonyára sokan megfáradtak, de maradjon meg bizalmuk mindig, nemcsak amikor a szentmisét ünnepelik, hanem az élet legnehezebb helyzetében is, mert bárhogy alakul az élet tovább, Jézus velük van, ezzel a reménységgel haladjanak tovább.

dr. Claudiu CĂLIN

Au trecut la cele veșnice...

Pr. Adolf Fugel

Pr. dr. Adolf Fugel, fost preot al Diecezei de Timișoara, a trecut la Domnul la 11 aprilie 2019. S-a născut la 23 iulie 1943 la Sânnicolau Mare, într-o familie de șvabi sătmăreni stabiliți în Banat. A urmat Școala de Cantori din Alba Iulia, continuând aici și studiul Teologiei.

A fost sfințit preot la 2 aprilie 1967 de către episcopul Áron Márton în Alba Iulia. A activat în calitate de capelan la Aradu Nou și Sântana, iar între 1969-1974 ca paroh de Uivar. Datorită urmăririi și persecuției de către Securitate (din 1963), a emigrat în 1974 în Austria, apoi în Germania. În 1983 a fost încardinat în Dieceza de Basel, Elveția. Și-a continuat studiile la Universitatea din Freiburg/CH, unde a activat ca asistent. I-a fost conferit titlul de doctor honoris causa în științe politice din partea universității din Los Angeles. Doctoratul în Teologie l-a obținut la 3 martie 1989, la Freiburg/CH. S-a remarcat în mod deosebit pe tărâm pastoral și publicistic, fiind autorul mai multor lucrări atât pastorale, cât și referitoare la regimul comunist din România. S-a retras

din activitatea pastorală în Gyál, lângă Budapesta, unde a decedat. Înmormântarea a avut loc la Gyál, la 26 aprilie a.c., Requiem-ul și ceremonia funebră fiind celebrate de către E.S. Eugen Schönberger, episcop de Satu Mare. Din Dieceza de Timișoara au participat E.S. dr. h.c.

Martin Roos, episcop emerit, Pr. Andó Attila, paroh de Sânnicolau Mare, Pr. Matei Kalapis, paroh emerit și Pr. Ioan Cădărean din MariaRadna. P. Klaus Wilhelm FSSPX (cu origini din Saravale) s-a îngrijit în ultimii ani de Pr. Fugel, până la moartea acestuia, luând și el parte la înmormântare.

Pr. Dan Groza

Cu profundă tristețe, dar cu o vie speranță în Învierea cea de pe urmă, dieceza noastră a primit vestea trecerii la cele veșnice, din această viață, după o grea suferință, în ziua de 13 mai 2019, în sărbătoarea Apariției Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, a părintelui Dan Groza, paroh de Chișineu Criș. Părintele s-a născut la 30 septembrie 1966 la Baia Mare, jud. Maramureș, din părinții Ioan și Ilonka Groza, fiind originar din localitatea Târgu Lăpuș. A urmat studiile universitare la Institutul Teologic Romano-Catolice din Alba Iulia, fiind sfințit preot la 25 aprilie 1992 de către episcopul Sebastian Kräuter, în Domul din Timișoara. Pr. Groza a activat între 1992-1993 la Reșița I. „Maria Zăpezii” și între 1993-1994 la Timișoara II Fabric, în calitate de capelan, iar între 1994-2012 la Cenad și Beba Veche, în calitate de administrator parohial și ulterior paroh. Între 2012-2019 a păstorit parohia Chișineu Criș, ca paroh. În cadrul mișcării Kolping, VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

25

între 2003-2019 a activat ca präses regional al Kolping Banat, iar între 1996-2012 ca präses local al Familiei Kolping Cenad, apoi, între 2012-2019 în aceiași poziție în cadrul Familiei Kolping Chișineu Criș, ambele filiale fiind înființate de Pr. Groza. Requiem-ul pentru sufletul pr. Groza a fost celebrat miercuri, 15 mai 2019, la ora 17.00 în biserica din Cenad, de către E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara, în concelebrare cu E.S. Martin Roos, episcop emerit, predica fiind rostită de Pr. Mihail Titi Dumitresc, paroh de Lugoj. După aceasta a urmat celebrarea Înmormântării, în cimitirul parohial din Cenad. În biserica parohială din Chișineu Criș au fost celebrate două Requiem-uri pentru sufletul defunctului, în 14 și în 16 mai 2019.

Pr. László Túry

În data de 21 martie 2019, a încetat din viață în Căminul pentru Seniori „Emmaus“ din Ciacova părintele prelat László Túry, Prepozit Mare emerit al Capitlului Catedralei Sf. Gheorghe din Timișoara. Născut la 7 mai 1928 la Dejan (Timiş), a urmat Liceul Piarist din Timișoara, îndurând din 1951 deportarea forțată în Bărăgan. A urmat studiile în cadrul Academiilor Teologice Romano-Catolice din Timișoara și din Alba Iulia, fiind sfințit preot la 28 aprilie 1957 de către episcopul Áron Márton la Alba Iulia. Pr. Túry a activat în calitate de capelan la Sânpetru German și Aradu Nou, în calitate de administrator parohial la Beba Veche, apoi ca paroh la Dorobanți și decan de Arad. În 1994 a devenit paroh de Timișoara VI Fratelia. La 15 august 1990 a fost numit canonic senior al Capitlului din Timișoara, iar la 23 septembrie 2002 - prepozit. Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit, la 15 ianuarie 2003, titlul de prelat papal. Pr. Túry s-a pensionat la 1 octombrie 2009, locuind la Ciacova. La 22 martie 2019 E.S. Martin Roos, episcop emerit, a celebrat un Requiem pentru defunct în capela Căminului „Emmaus”. Requiem-ul solemn a avut loc duminică, 24 martie 2019, în biserica din Deta, celebrat de către E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan. A urmat înmormântarea, în cimitirul parohial din Deta, în mormântul familiei.

Pr. Ɖuro Katić

26

VITA CATHOLICA BANATUS

În zorii zilei de 2 aprilie 2019, a trecut la cele veșnice, la Ciacova, în Căminul pentru Seniori „Emmaus“, Pr. Ɖuro (Gheorghe) Katić, paroh emerit de Carașova. Născut la 10 aprilie 1959 la Carașova (Caraș-Severin), din părinții Marius și Maria Katić, a studiat în cadrul Academiilor Teologice Romano-Catolice din Alba Iulia și Iași, fiind sfințit preot la 29 iunie 1986 de către dr. Ioan Robu, la Iași. Pr. Katić a activat în calitate de capelan la Timișoara II Fabric și Reșița „Maria Zăpezii, iar din 1992 la Carașova, în calitate de paroh. S-a retras din pastorație la 1 septembrie 2014, locuind succesiv, în Casa Parohială din Jimbolia, în Mănăstirea Salvatorienilor din Elisabetin și în Centrul „Emmaus“ din Ciacova. Requiem-ul pentru sufletul părintelui a fost celebrat la 5 aprilie 2019, în biserica din Carașova, de către E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara, în concelebrare cu E.S. Martin Roos, episcop emerit și cu preoții prezenți. Înmormântarea a fost oficiată de Pr. Petar Rebegilă, defunctul fiind așezat spre odihna veșnică în cimitirul parohial din Carașova, alături de părinții săi.

I

Nr. 3 - 2019

Irina LĂPĂDAT

Sfânta Fecioară de Guadalupe Una dintre cele mai emblematice figuri ale lumii creștine este cea a Sfintei Fecioare din Mexic. Este singura apariție a Fecioarei care a lăsat în urmă o probă materială, pe care o putem vedea cu ochii noștri și în ziua de azi. După cinci secole de la acest eveniment, mantaua indigenului pe care s-a imprimat imaginea sfântă, este expusă în Basilica Sfintei Fecioare din Guadalupe, din orașul Ciudad de Mexico.

Povestea acestei apariții, o cunoaștem cu toții. A survenit la puțin timp după descoperirea noului continent, odată ce europenii au început să colonizeze aceste ținuturi.

Este interesant nu numai faptul că Fecioara a ales să se arate în acel colț de lume, în care predomina la acea vreme civilizația aztecă, dar și faptul că întruparea fizică a imaginii sale se aseamănă cu aceea a localnicilor. Dacă am privi-o îndeaproape, am costatata că atât forma buzelor, cât și culoarea închisă a pielii, dar și trăsăturile de ansamblu ale profilului său, conturează imaginea unei femei metise, cu tenul bronzat. Totuși, ea s-a prezentat indigenului Juan Diego ca fiind Fecioara Maria, Maica Dumnezeului cel Adevărat, alegând să vorbească acestuia în limba sa nativă.

Studiile antropologie au suținut însă că doar reproducerile au creionat imaginea tenului său brun, ducând la părerea că acesta este chipul adevărat al Fecioarei Maria, fiind asemănător cu acela al unei femei evreice. Spre deosebire de majoritatea icoanelor care o înfățișează pe Sfânta Fecioară în ipostaza maternă a mamei cu pruncul, Fecioara din Guadalupe lasă privitorul indigen să înțeleagă că, potrivit veștmintelor pe care le poartă, este o femeie însărcinată cu Dumnezeu. Este incontestabil că

această apariție, credibilă pentru toți localnicii acelei vremi, a contribuit la o creștinare masivă a indigenilor și la răspândirea credinței pe întregul continent, într-un timp foarte scurt.

Astăzi imaginea Fecioarei din Guadalupe este o icoană emblematică a întregului continent latino-american, fiind poate mult mai întâlnită decât aceea a lui Cristos însuși. Așa cum la noi se întâlnește la marginea vreunui drum ori la vreo răscruce, câte o imagine a lui Cristos cel crucificat, tot așa, în America Latină imaginea Fecioarei din Guadalupe este omniprezentă în casele credincioșilor ori la răscruci de dumuri.

Deși icoana Sfintei Fecioare din Guadalupe nu a fost lipsită de controverse de-a lungul vremurilor, ea rămâne și astăzi un mister care nu poate fi explicat, așa cum a spus și Sfântul Părinte Papa Francisc, cu ocazia vizitei sale în Mexic din februarie 2016. S-a precizat că icoana este vie, fiind foarte bine conservată în timp.

Apoi misterul ochilor care au imprimat pe cristalinul lor, scena din momentul revelării miraculoase, din 12 decembrie 1531, nu a putut fi explicat nici până în ziua de astăzi.

Icoana Sfinei Fecioare se află și astăzi la loc de cinste în Basilica ce îi poartă numele, într-o capitală încă dominată de conflicte și violențe. Basilica este un loc de atracție pentru numeroși pelerini, demonstrând încă o dată că partea bună din firea umană a ieșit biruitoare mereu și că dorința de a ne purta bine îl mulțumește pe Dumnezeu. Gândul sincer, chiar dacă e neputiincios, va primi binecuvântarea lui. E spre cinstea firii omenești că omul este întotdeauna capabil de iubire, dacă circumstanțele vieții sale nu îl îngrădesc în dezvoltarea armonioasă a caracterului său.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 3 - 2019

27

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DES RÖMISCH-KATHOLISCHEN BISTUMS TEMESWAR anul XXV nr. 3 (298-299)

ISSN 1454-1025

Sponsor:

Partener: