George Löwendal - Întâlnirile mele cu țăranii

GEORGE LÖWENDAL ÎNTÂLNIRILE MELE CU ȚĂRANII

26 noiembrie 2014 - 8 ianuarie 2015 MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN

Editura UNARTE

George Löwendal pictând pe răzeșul Isidor Eremia (satul Mihalcea, Bucovina, 1943)

Răsfoiesc albumul cu imaginile țăranilor, zugrăvite cândva de mine, privesc chipurile lor mohorâte și brăzdate, pletele sure, cojoacele unsuroase și peticite, tivite cu blana jerpelită, și mă căznesc să-mi aduc aminte de pățaniile lor, de necazurile pe care mi le împărtășeau. Dar au încetat vorbele, s-au scurs cu șuvoiul vremilor. De mult s-au stins mosnegii, s-au risipit și jinduirile și nădejdile lor. (...) Undeva, într-o fundătură a minții, mi se mai năzărește ceva din suflul nebulos al ființelor pe care le-am redat în ele. Dar n-am să mai povestesc despre voi. Bun rămas, scumpii mei! Las ca cerneala tiparului să oglindească trăsăturile voastre și, în închipuirea privitorilor care au ochi de văzut, să renască ceea ce mie mi-e cu neputință să spun prin mijlocirea limbii.

GEORGE LÖWENDAL 1897 -1964

GEORGE LÖWENDAL ÎNTÂLNIRILE MELE CU ȚĂRANII

Editura UNARTE

Numele de familie al artistului de origine daneză, care se ortografia inițial Løvendal, a suportat diferite transliterări de-a lungul timpului (mai întâi în rusă şi germană, făcându-se adaptări la fiecare limbă în parte). Aceste oscilaţii ortografice pot fi urmărite și în presa interbelică din România, începând cu anii ’20, când el s-a impus în mediul artistic bucureştean, dar și în articolele şi volumele care i-au fost consacrate după 1945.

De asemenea, există variații în ortografierea numelui său făcute de el însuşi în felul în care a ales să îşi semneze tablourile, lucrările de grafică ori schiţele de scenografie. Predominantă a fost însă preferinţa artistului pentru forma Löwendal, lucru firesc în contextul lingvistic al României interbelice, când, atât în Bucovina, cât şi în alte zone ale ţării, trăiau încă numeroase comunităţi germanofone.

Bunicului meu, pictorul și scenograful George Löwendal.

Mi-am cunoscut bunicul prin intermediul povestirilor mamei mele, actriţa Irina Löwendal. Pentru mama şi pentru sora ei, Lydia, el fusese un tată minunat. În vremea copilăriei lor, bunicul obişnuia să le citească piese de Cehov şi să joace pentru ele toate rolurile. Avea harul unui povestitor magic şi fiicele lui îl adorau.

Graţie amintirilor mamei, bunicul a fost o prezenţă zilnică şi în copilăria mea. Am crescut într-o casă plină de caietele, desenele, documentele şi schiţele sale şi am ştiut dintotdeauna cât de valoroase sunt toate aceste mărturii. Totuşi, nu mi-aş fi închipuit că într-o zi va fi rândul meu să scot la lumină aceste comori. Mama şi mătuşa mea au avut mare grijă de arhiva bunicului, dar, după dispariţia lor, mi-am dat seama că e rândul meu să-i perpetuez amintirea. De fapt, doream să întreprind ceva important pentru a-i cinsti memoria şi această dorinţă s-a intensificat odată cu trecerea anilor.

Am început prin a căuta spaţiul potrivit unde să fie expusă colecţia de picturi şi desene şi, de asemenea, să fie valorificată excepţionala creaţie teatrală a baronului George Löwendal. Vila în stil neoromânesc, construită de ilustrul arhitect Petre Antonescu lângă Parcul Ioanid, în inima Bucureştiului, mi s-a părut locul ideal pentru fundaţia culturală pe care am înfiinţat-o anul trecut. Din acel moment, toate proiectele mele s-au legat, dobândind în mod firesc o viaţă a lor.

Ariadna AVRAM Președinta Fundației Löwendal

GEORGE LÖWENDAL ÎNTÂLNIRILE MELE CU ȚĂRANII Expoziție de pictură și grafică 26 noiembrie 2014 - 8 ianuarie 2015

Curatori: prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu drd. Cristina Cojocaru

MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN

Coperta I:

1. Gheorghe Axente a lui Ion, 1959 (Sfetnicul) comuna Vama, Suceava ulei pe carton 65.2 x 47.4 cm

Coperta IV: 80. Colindători, 1943 comuna Lehăceni-Boian, Cernăuți acuarelă și creioane pe hârtie 40.2 x 30 cm

Expoziția din spațiile Muzeului Național al Țăranului Român prezintă doar figurile de țărani și țărănci create de George Löwendal, de-a lungul a trei decenii (1933-1963). Aceste „chipuri” sunt însoțite acum, pentru prima dată, de fragmente inedite din însemnările artistului. Expoziția prezintă 80 de lucrări aparținând Fundației Löwendal și încheie acum, la Muzeul Național al Țăranului Român, seria de manifestări ce au comemorat în anul 2014, o jumătate de secol de la moartea artistului.

Ruxandra Demetrescu

Expoziția „George Löwendal - Întâlnirile mele cu țăranii”, este organizată de Fundația Löwendal și Muzeul Național al Țăranului Român.

Parteneri: Domeniul Manasia, Artindex și Artmark

Catalogul expoziției: Editura UNARTE, 2014 ISBN 978-606-720-025-6

Curatori: Ruxandra Demetrescu și Cristina Cojocaru Asistență editorială: Iuliana Covei Asistență curatorială: Adrian Constantin și Sergio Gavrilă Design: George Radu Fotografii: Bent Lange (Copenhaga) și George Radu

Colecția Fundației Löwendal este constituită din reunirea colecțiilor Lydia Löwendal-Papae și Irina Lowendal (Dall) și achiziții făcute de Ariadna Avram, fiica Irinei.

© Fundația Löwendal, 2014 Fundația Löwendal are dreptul de copyright pentru toate materialele conținute în acest album.

Reproducerea integrală sau parțială a textului sau materialului ilustrativ poate fi făcută numai cu acordul scris al posesorului dreptului.

Întâlnirile mele cu țăranii

7

Baronul George Löwendal a fost, în toate privințele, un om al secolului XX. Întâi de toate, a fost un om obișnuit să călătorească și să își schimbe locuințele, după cum l-au dus valurile istoriei. Și-a schimbat cetățenia și a trăit în medii cosmopolite. A fost, în al doilea rând, un om interesat de multe genuri artistice, de la teatrul de animație, la grafică, scenografie și pictură. Ca mulți alți artiști ai vremii sale, a fost pasionat de constructivism și de expresionism. În fine, a făcut dintre acei români care au înețeles stringența colecționării bunurilor culturale etnografice, în fața unor iminente schimbări ale modului de viață din mediul rural.

Expoziția vernisată astăzi, cu sprijinul direct al Fundației Löwendal, ne aduce aproape o latură ceva mai puțin cunoscută marelui public, în comparație cu cea de creator de teatru și de scenograf, prin numărul mare al portretelor de țărani. Sunt oameni pe care George Löwendal i-a întâlnit, mai ales, în Bucovina, un loc de care s-a atașat, încă de la așezarea sa pe plaiurile României.

Nu se poate să nu remarci dârzenia oamenilor surprinși de penelul lui Löwendal – o dârzenie amestecată cu foarte mult calm și cu un sentiment de stabilitate pe care nu îl poate oferi decât convingerea că acei oameni sunt, prin strămoșii lor, în acele locuri, din timpuri imemoriale. Nu sunt portrete vesele, așa după cum nici viața acestor oameni nu era, deloc, ușoară. George Löwendal surprinde o dramă întreagă în privirile și chipurile acestor țărani, pe care pictorul îi înțelege foarte bine și, cu siguranță, îi îndrăgește. Nu întâmplător, Löwendal s-a întors, de atâtea ori, printre țăranii pe care i-a simițit, într-un fel sau altul, asemenea fraților lui.

Adresând mulțumiri Fundației George Löwendal și doamnei președinte Ariadna Avram, precum și colegilor mei care au contribuit la realizarea acestei expoziții, îmi exprim convingerea că ne aflăm doar la primul pas dintr-o mai lungă colaborare între instituțiile noastre, în beneficiul publicului nostru.

dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU Director general Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR)

Întâlnirile mele cu țăranii

9

Biografia artistică a lui George Löwendal poate fi descifrată sub semnul unei paradoxale excepții. Născut la Sankt-Petersburg într-o familie nobilă, cu vechi rădăcini princiare daneze, ajunge în România după primul război mondial printr-un accident al sorții: va poposi mai întâi la București (1921-1925) și se va stabili apoi, pentru mai bine de un deceniu, la Cernăuți, unde va lucra ca pictor scenograf și director tehnic al nou înființatului Teatru Național.

Cosmopolitul oraș bucovinean, spațiu legendar central-european consacrat de poeți precum Paul Celan, a fost fără îndoială benefic pentru creativitatea lui Löwendal, care a intrat în avangarda mișcării teatrale și artistice, fapt documentat mai ales de schițele scenografice sau de costum, dar și în studiile expresioniste ale portretelor sale. Modernitatea înnoitoare, cultivată de Löwendal în lumea prin excelență citadină a Cernăuților din anii interbelici, se va îmbina neașteptat cu o vână tradițională, regăsită odată cu descoperirea unui teritoriu genuin: Bucovina, cu peisajele, mănăstirile și, mai ales, cu țăranii săi. Așa cum avea să afirme într-un interviu publicat în Facla, în iulie 1935, „un Gauguin a trebuit să părăsească Parisul pentru Tahiti, ca să găsească noutăți demne de a rămâne mărturie veacurilor; pe mine o soartă mai fericită m-a aruncat într-o Americă nedescoperită încă de pictorii români: Bucovina. (…) Aici au mai rămas așezări de răzeși în care portul de pe vremea lui Ștefan cel Mare se poate găsi nealterat”.

Revelația unui teritoriu neafectat de civilizația modernă, industrială și citadină avea să devină o constantă în creația lui George Löwendal: vreme de trei decenii el va picta neobosit chipuri și vederi din satele bucovinene, ajungând să fie (re)cunoscut și consacrat, începând cu expoziția deschisă în București în vara anului 1935, ca „pictor al țăranilor”. Majoritatea comentatorilor vremii au subliniat acuitatea acestui ochi privilegiat – deși „străin” de meleagurile noastre - atât de sensibil la frumusețile specifice ale „sufletului românesc”.

2. Țăran din comuna Coravia, 1933 (Lăptarul) ulei pe carton 94.3 x 65.9 cm

10

George Löwendal

În contextul dezbaterilor interbelice privind specificul național și caracteristicile sale plastice, peisajele și chipurile de țărani ale lui Löwendal aveau să devină un exemplu emblematic al unor caracteristici autentic autohtone, consacrate sub semnul unei gravități austere, distincte de idilismul edulcorat al epigonilor grigorescieni. Căci aristocratul rătăcit pe meleagurile bucovinene pare să-și fi asumat cu bună știință sarcina de a înregistra, în tablourile sale, fragmente ale unei istorii (stră)vechi, pe cale de a se pierde în zorii timpurilor moderne. El nota, în însemnările sale: Ani de-a rândul am petrecut între țărani. Muncind alături de ei la câmp și în muncile casnice, m-am împrietenit cu sute dintre ei și poate că asta s-a oglindit și în nenumăratele cartoane și pânze ale mele. Am nădejdea că în multe chipuri de țărani ce am pictat am reușit să redau uneori și starea lor sufletească; dar firește că nu puteam să nu mă entuziasmez și de portul lor, păstrat nevătămat nu de secole, ci poate de milenii. Mi-am dat repede seama că marile descoperiri în domeniul tehnicii nu vor întârzia să modifice felul de trai și deci întreaga înfățișare a țăranilor și m-am simțit răspunzător, ca martor ocular, de a păstra ceea ce nu peste multă vreme va dispare cu desăvârșire.

George Löwendal a fost un artist complet și complex, abordând cu egală curiozitate vizuală genuri diverse, de la pictura de șevalet la proiectele scenografice și afișul publicitar, anulând ierarhiile dintre cultura înaltă și cea populară a imaginii. Din această perspectivă el a fost un spirit modern prin excelență, care a înțeles să (con)figureze cu virtuozitate (atât de vizibilă în desenul său, devenit o marcă personală inegalabilă) o lume pe care o simțea pe cale de dispariție; în această lume a țăranilor care încă mai purtau cojocul și pletele „strămoșești”, el a descoperit straturile unei continuități, reconstituind un filon patriarhal cu apanajul artistului modern.

Întâlnirile mele cu țăranii

11

Iată de ce expoziția din spațiile Muzeului Național al Țăranului Român prezintă doar figurile de țărani și țărănci create de Löwendal, pentru a restitui spectatorului contemporan o galerie de portrete unică în pictura românească modernă. Realizate de-a lungul a trei decenii (1933-1963), aceste „chipuri” sunt însoțite acum, pentru prima dată, de fragmente inedite din însemnările artistului. Împreună, imaginile și textele restituie dimensiunea unui pictor „etnograf”, care a documentat chipuri și vederi din țara sa de adopție, România. .

Expoziția prezintă peste 75 de lucrări aparținând Fundației Löwendal și încheie acum, la Muzeul Național al Țăranului Român, seria de manifestări ce au comemorat o jumătate de secol de la moartea artistului. Ea se constituie totodată ca un omagiu adus muzeului însuși, ca loc al unei tradiții exemplare, pe care a documentat-o în tabourile sale și pictorul-baron, ajuns „din voia soartei“ pe meleagurile noastre. Și, așa cum scria în 1935 Alexandru Tzigara-Samurcaș, fondatorul muzeului, „pentru a fi făcut această minune, George Löwendal a preamărit țara unde și-a oprit pribegia și noi îi rămânem adânc recunoscători“.

Ruxandra DEMETRESCU istoric și critic de artă noiembrie 2014

12

George Lﾃｶwendal

3. ﾈ堝ビan din Camena, 1933 ulei pe carton 65.5 x 52 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

13

Așa e cu Bucovina noastră: aici avem tipul clasic al țăranului, avem adevărate colțuri de rai, cum nu le găsim în altă parte a României (…)

A venit un străin, d. Löwendal, de mulți ani pictor scenograf la Teatrul Național, să ne arate că trebuie să le iubim și fiindcă sunt adevărate comori de artă.

Expoziția aceasta, care reprezintă Bucovina în chipuri și icoane, în tot ce are mai caracteristic, va marca, desigur, o etapă importantă în viața artistică a Bucovinei. Ea n-ar trebui să se izoleze în colțul nostru strâmt de țară. D. Löwendal trebuie să înfrunte și capitala țării, căci numai prin această capitală Bucovina va putea fi cunoscută așa cum merită.

(C.L.) Universul, 6 octombrie 1933

4. Fata primarului din comuna Roșa, 1933(?) comuna Roșa, Cernăuți ulei pe carton 70.3 x 70 cm

14

George Löwendal

Contemporanul lui Vodă Ștefan Chilia lui Daniil Sihastrul

(…) peste drum dai de o sfărămătură de stâncă crăpată, cu scobituri în formă de uşă şi de ferestre. Deasupra crestei ei cocoşate era înfiptă o cruce strâmbă de lemn putrezit. Înăuntru: ce a mai rămas dintr-o cămăruţă joasă, în care omul de statură mijlocie trebuia să-şi plece capul. Pe toţi pereţii, una peste alta, sute de iscălituri săpate în piatră de oameni, care n-au deocamdată nicio însemnătate istorică. Săracii, încearcă să treacă în nemurire zgâriind zidurile tuturor monumentelor acestei ţări, sperând, pe semne, să adauge prin numele lor ceva la opera făuritorilor acestor zidiri.

Aşa se prezenta chilia lui Daniil Sihastrul în anul 1933, cu toată părăginirea, totuşi scăpată de distrugere prin savantlâcul restaurărilor, pe care le-au păţit şi le mai păţesc alte mărturii ale trecutului scump întregului popor.

George Löwendal Întâlnirile mele cu țăranii

5. Contemporanul lui Vodă Ștefan, 1933 (Chilia lui Daniil Sihastrul) comuna Putna, Suceava ulei pe carton 65 x 47.7 cm

16

George Löwendal

…Cernăuții oferă, în sfârșit, un prilej de mare bucurie în latura plastică. Este vorba de înfățișarea imagistică a Bucovinei, văzută de ochiul unui mare artist: baronul Löwendal. (…) În colecția pastelelor, cu tipuri caracteristice de țărani români, de ucrainieni și de evrei, se disting două mari realizări. Amândouă înfățișează țăranul român, cu chipul uscat și ars de soare, mărunțel dar distins prin atitudinea lui gânditoare. (…) Costumul - cojocul strămoșesc – de un colorit închis, arată, parcă, lunga lui vechime.

Pan. M. Vizirescu Calendarul, 22 octombrie 1933

6. Țăran cerșetor cu pălărie nouă, 1934(?) tempera pe carton 64.8 x 47.5 cm

7. Țăran Cocoș, 1933 ulei pe carton 46.6 x 38 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

19

Expoziția baronului Löwendal constituie o surpriză. Pentru că ea relevă aspecte necunoscute ale vieții românești, exemplare specifice de adevărați țărani români, care au păstrat în portul străvechi și în trăsăturile uzate de vreme elementele fundamentale și constante ale sufletului românesc.

Arta domnului Löwendal, dacă ar trebui clasificată, ar intra desigur în categoria expresionistă, pentru că preocuparea de căpetenie a artistului e redarea cât mai accentuată a unei expresii sintetice, menită să rezume o viață întreagă, un personagiu întreg.

Seria aceasta de capete nu e numai o serie de documente etnice, ci mai ales o galerie de figuri umane, de-a lungul căreia se vădește o adâncă înțelegere și filosofie a vieții (…). S-au făcut numeroase campanii monografice pentru a cuprinde în cifre, descrieri și cuvinte sufletul țăranului român. Cred că opera domnului Löwendal prezintă în forme plastice, sesizante, viguroase, cea mai frumoasă expresie a sufletului acesta căutat de savanți pentru a fi închis în formule, cântat de poeți pentru a i se evoca amploarea epică.

Ionel Jianu Rampa, 14 iulie 1935

Dacă baronul von Löwendal este între oameni ca un om viu între scaune, adică are o realitate înfiorătoare, o viață de fulger continuu, pictura lui, între fenomenele artistice cunoscute, izbește prin același adevăr, prin aceeași viață care zguduie și trezește și strigă.

Lucia Demetrius, Adevărul literar și artistic, 4 august 1935

Țăran bucovinean, 1934 nr. 8, pag. 21 (detaliu)

20

George Löwendal

„Capete de țărani” Îmi este dat să pomenesc opera nouă a unui pictor statornicit pe meleagurile noastre – George Löwendal – de viță nobilă daneză, fost decorator al teatrului național din Cernăuți. Am simțământul că portretele uriașe, expuse în lipsă de sală în localul societății scritorilor români din strada Brezoianu, dovedesc un talent neobișnuit, aspru și puternic, drag nouă pentru că ne înfățișează țărani adevărați, dârji și aspri, cu chipul sculptat adânc în cel mai puternic desen. Ai zice că sunt statui de aramă din alt veac, înrudite în expresie cu personagiile marelui Dürer.

Adrian Maniu Universul, 1 iulie 1935

Niciodată sufletul țăranului oglindit în chipul lui trudit, n-a fost înțeles și prins mai bine decât de sufletul și penelul acestui baron von Löwendal, aristocrat prin origine și prin complexul sau psihic, democrat prin concepție, mentalitate și tot felul sau de a fi. Numele lui e cunoscut în toată Bucovina, unde a petrecut foarte mulți ani, e apreciat și ca portretist și peisagist care nu poate fi înrolat în nici o categorie.

E. Marghita Dimineața, 10 iulie 1935

Expozițiunea domnului George Löwendal vine să sublinieze sursa atât de bogată a pământului românesc, de unde chipuri și peisagii pot să scrie fără cuvinte un întreg manual de folclor pictural, cu înfățișări și sentimente, de un autentic autohton. Pictura este documentară. Ea pledează calitățile eugenice ale rasei noastre, respirând un puternic parfum de moștenire dacă.

Claudia Millian, Cuvântul liber, 20 iulie 1935

Întâlnirile mele cu țăranii

8. Țăran bucovinean, 1934 (Neanderthal) ulei pe carton 65.6 x 47.7 cm

9. Țăran bucovinean, 1934 (Neanderthal) ulei pe carton 95 x 56.4 cm

21

22

George Löwendal

George Löwendal, acest urmaș al vitejilor cavaleri de odinioară, a putut citi în sufletul țăranilor români din munții Bucovinei ca întrun vechi ceaslov familial.

Mai mari ca natura, sculptați în mase largi (…), monumentali prin arhitectura lor și adânciți în detalii, puternici și sbârciți ca niște trunchiuri seculare, hrăniți cu aceeași sevă autentică, țăranii și țărăncile lui Löwendal se ridică în fața noastră cu priviri care ar părea pierdute în noaptea timpurilor și în nesfârșit, dacă sunetele doinei nu ar cânta pe șoptite în visarea lor neclintită.

Alexandru Tzigara-Samurcaș, Convorbiri literare, LXVIII, 9-12, septembrie-decembrie 1935

10. Țăran din comuna Coravia (schiță), 1933 grafit pe hârtie

11. Țăran Bucovinean, 1935 (Rodul Pământului) pastel pe carton 94 x 65.5 cm

24

George Löwendal

Veșnicul drumeț Globetrotter

Peste drum de catedrală, vara şi iarna, toamna şi primăvara, stătea un cerşetor. Înalt, puţin adus de spate, chel, descoperit pe cel mai mare ger, cu o frunte enormă, cu o privire care te încremenea, el, nu ştiu de ce - poate pentru că pe atunci mă ocupam cu pictura bizantină - îmi amintea de... Apostolul Pavel.

Niciodată omul acesta n-a întins mâna. Stătea mahmur şi nu privea la nimeni; lumea trecea, miloasă cum era prin partea locului şi îi dădea câţiva lei sau bani. El îi lua cu un gest mărinimos, îi băga în buzunar şi nici măcar nu înclina capul să mulţumească. În ger cumplit, învineţit la faţă, stătea în aceeaşi poziţie şi, cum strângea ceva, se făcea nevăzut. (...) O fi vinovată dragostea ce o port ţăranilor, că pe toţi cei care mă atrag, îi văd ţărani, dar mie-mi pare că şi acest drumeţ se trăgea tot din neamul lor. Dacă m-am înşelat şi nu e aşa, iertaţi-mă că vă înşel şi eu, strecurând fraudulos această povestire în culegerea mea de întâlniri cu ţăranii.

George Löwendal Întâlnirile mele cu țăranii

12. Globetrotter, 1935(?)

cărbune și pastel pe hârtie 47 x 33 cm

26

George Löwendal

Reținut și impersonal, urmărind numai adevărul plastic al imaginilor sale, fără altă interpretare decât detalierea cu precizie a fiecărui amănunt din realitate, pictorul pare să-și fi amintit, zugrăvind aceste chipuri, portretele migăloase dar atât de intens expresive ale unor Hobein sau Dürer. Ca și acelea, chipurile de țărani bucovineni ai domnului Löwendal prezintă o dublă valoare, de expresie artistică și de document uman totodată.

Alexandru Busuioceanu, Gândirea, XIV, nr. 8, octombrie 1935

13. Răzeș Bucovinean, 1936(?)

comuna Fundul Moldovei, Suceava pastel pe hârtie 70 x 49.5 cm

14. Elisaveta Mardare din Cotul Ostriței, 1936 comuna Mahala, Cernăuți tuș și acuarelă pe hârtie 32.6 x 24 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

27

Grigore Gavrilei și Mihai Ciupercovici

Grigore Gavrilei mi-a pozat trei zile, stând în picioare. Mă blestema că se plictiseşte, dar nu obosea deloc. Am făcut chipul lui, stând în picioare, toată statura, alături de bunul său prieten Ciupercovici, tot înalt ca şi dânsul, dar slab ca Don Quijote, cu pălăria mare, neobişnuită, de catifea...

15. Mihai Ciupercovici, 1936

comuna Fundul Moldovei, Suceava cărbune și pastel pe hârtie 70 x 49.5 cm

16. Grigore Gavrilei, 1936

comuna Fundul Moldovei, Suceava cărbune și pastel pe hârtie 92,7 x 34,5 cm

28

George Löwendal

17. Micul negustor, 1940(?) tempera pe hârtie 54.8 x 39.5 cm

18. Fără sprijin, 1940(?)

acuarelă și guașă pe hârtie 63.2 x 42.8 cm

19. Țăran din Munții Apuseni, 1939 cărbune, acuarelă și sepia pe hârtie 76 x 56.2 cm

30

George Löwendal

20. Țiganca cu basmaua albastră, 1940(?)

22. Frumoasa din cartierul Rahova, 1940(?)

21. Baba Lina, 1940(?)

23. Vânzătoarea de semințe, 1940

tempera pe carton 49.7 x 38 cm

ulei pe carton 44.2 x 33.2 cm

cartierul Rahova, București tempera pe hârtie 52 x 40.2 cm

tempera pe hârtie 49.9 x 38.4 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

31

Aș putea spune că Löwendal este zugravul sufletului românesc, văzut în tot ce are el mai adânc, mai sfânt, mai uman. …Georg von Löwendal, acest Dostoievski român al picturii românești.

Lucia Demetrius, Evenimentul zilei, 8 iunie 1943

24. Maria Petre Eremia, 1944 comuna Șotrile, Prahova acuarelă și tuș pe hârtie 49.3 x 33.8 cm

32

George Löwendal

Ochii și privirile acestor țărani portretizați de d. Löwendal te obsedează și-ți deschid înțelegeri adânci, căci participă din plin la drama existenței noastre. Unii sunt frați cu personajele robuste și reliefate ale epicei domnului Liviu Rebreanu, alții par scoborâți din baladele nostre, cu voinicie și înțelepciune.

Petru Comarnescu, Viața Românească, 13 iunie 1943

Avem astăzi un pictor al Bucovinei, așa cum am avut nenumărați pictori ai Balcicului (…). Pictorul Löwendal, un pribeag înzestrat, a poposit în Bucovina și a făcut acum o expoziție numai cu un mănunchiu din cele ce a găsit pe niște cărări de frumusețe veche ca basmul și ca legenda. Vedeți pe Pârcălabii, pe cântăreții de strană și pe păzitorii de vamă, cu pletele lor albe, cu un disc de lumină de la capete de sfinți! Sunt cei din urmă bătrâni ai Bucovinei.

Administrația le-a trimis foarfece obligatorii ca să-și tundă capetele chilug, din considerații igienice și uniformizatoare. O întreagă istorie se duce odată cu ei. Se uită la noi, cu priviri albastre din alte secole. Löwendal i-a scăpat de pieire și i-a adus cu descântecul lui de artist până în mijlocul nostru. E o descălecare, nu de vitejie, cum au fost cele de odinioară, ci de artă, din țara descălecărilor.

El (Löwendal) n-a fost al Bucovinei și iată că acum, prin darul cufundării în ea, Bucovina este a lui.

Emanoil Bucuța, 27 iunie 1943

25. Constantin Vicșici a lui Ion, 1943 (Lordul) satul Boian, Cernăuți ulei pe carton 64.9 x 47.9 cm

34

George Löwendal

26. Găină Costache, 1943 (Ctitorul)

comuna Lehăceni-Boian, Cernăuți ulei pe carton 65 x 36.9 cm

27. Țigancă, 1943 ulei pe carton 63.8 x 29 cm

28. Viorica Prodan din Rădăuți, 1943 (Floare de Zărzar) ulei pe carton 63.7 x 49 cm

36

George Löwendal

„Veți da socoteală!”

Gheorghe Vaipan

Gheorghe Vaipan, care s-a născut în ziua de Florii, avea 83 de ani când l-am pictat.Țăranul ăsta, în tinerețea lui, fusese primarul satului Boian zece ani de-a rândul: de trei ori ales în unanimitate de toată țărănimea în acest post de răspundere pentru înțelepciunea, dreptatea și cinstea sa.

Acest bătrân, care și-a pierdut toate rubedeniile sale, trăind până la adânci bătrâneți, a devenit cerșetorul satului, pe care-l condusese atâția ani și pentru care și-a jerfit pământul, ca să ajute astfel la răspândirea culturii care atât de mult îi lipsea lui. El purta cojocul pe corpul gol, în iarna grea, pe ger cumplit, când l-am întâlnit pe stradă.

De aceea nu e de mirare că în ochii lui se vede această mustrare severă... am făcut portretul lui și l-am expus în timpul războiului, cu titlul: „Veți da socoteală!”

George Löwendal Întâlnirile mele cu țăranii

29. Gheorghe Vaipan, 1943 („Veți da socoteală!”) comuna Lehăceni-Boian, Cernăuți ulei pe carton 64.9 x 46.6 cm

38

George Löwendal

30. Raifta Presecăreanu, 1943 (Cu fuiorul)

comuna Lehăceni-Boian, Cernăuți ulei pe carton 65.7 x 43.2 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

31. De vorbă, 1943 (Țărani din satul Voitinel) comuna Voitinel, Rădăuți ulei pe carton 51.7 x 49.1 cm

32. Maria din Sălaj, 1943 comuna Banu, Sălaj ulei pe carton, 1943 67.4 x 33.2 cm

39

40

George Löwendal

33. Nicolae Șorodoc, 1943 (Pălimarul) comuna Vicovul de Jos, Suceava ulei pe carton 70 x 50 cm

34. Miron Crăciun, 1943 (Șoimul) comuna Voitinel, Suceava ulei pe carton 65.6 x 48 cm

35. Maria Bontea din Sălaj, 1943 comuna Banu, Sălaj ulei pe carton 67.2 x 49.5 cm

36. Gheorghe Zegrea, 1943

comuna Vicovul de Sus, Suceava ulei pe carton 60 x 43,5 cm

ﾃ始tﾃ｢lnirile mele cu ﾈ崙ビanii

41

42

George Lﾃｶwendal

37. ﾃ始 refugiu, 1943 (?) comuna Banu, Sﾄネaj ulei pe carton, 71,5 x 50 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

38. Matei Cenușă, 1943 (Iscoditorul)

comuna Putna, Suceava ulei pe carton 55.6 x 43.3 cm

43

44

George Löwendal

La spovedit

În primele luni ale anului 1944, când am fost ultima dată în Bucovina, tot într-un sătuc din apropierea Cernăuţului, am aflat că a rămas acolo un singur ţăran cu plete, care tocmai atunci chemase preotul să-l spovedească înainte de moarte. L-am întrebat pe ţăran dacă îmi îngăduie să-i fac chipul. Am ştiut întotdeauna să explic ţăranilor în limbajul lor însemnătatea păstrării chipului lor pentru generaţiile care ne vor urma – şi reuşeam să-i conving. L-am întrebat numai dacă poate s-o mai amâne cu spovedania, ca să-i fac portretul înainte sau eventual după spovedanie, ca să nu-l stânjenesc în timpul acela. El mi-a răspuns: „În preajma morţii n-am ce ascunde faţă de nimeni. Poţi să stai şi să mă faci tocmai când mă spovedesc”.

George Löwendal Întâlnirile mele cu țăranii

39. Alexandru Podeț al lui Gheorghe, 1944 comuna Horecea Urbană, Cernăuți ulei pe carton 63 x 48 cm

46

George Löwendal

40. Dodoc Ion, 1944 (Găzar)

comuna Crăpăturile, Vâlcea ulei pe carton 83.7 x 65.3 cm

41. Domnica Palaghean, 1944 (Țăranca Gotică) comuna Ostrița, Cernăuți ulei pe carton 65.2 x 47.8 cm

48

George Löwendal

42. Gheorghe Anghel Șandru, 1944(?) comuna Breaza de Sus, Suceava ulei pe carton 69.2 x 47 cm

43. Steliana Iacovache, 1944 (Învățătoarea) comuna Ceptura, Prahova ulei pe carton 62.6 x 43.9 cm

44. Petre a lui Gheorghe Bușilă, 1944 (Singur pe lume) comuna Lehăceni-Boian, Cernăuți acuarelă și creioane pe hârtie 49.6 x 33.8 cm

50

George Löwendal

45. Nicu Nicolae a lui Dumitru, 1944 (Șugubățul)

46. Vasile Caulea a lui Gheorghe, 1944 (Povestitorul)

comuna Mahala-Buda, Cernăuți ulei pe carton 65.1 x 46.2 cm

comuna Horecea Urbană, Cernăuți ulei pe carton 65.7 x 47.6 cm

47. Soroca Ion a lui Gheorghe, 1944 comuna Ostrița, Cernăuți ulei pe carton 70 x 49.7 cm

52

George Löwendal

„DOMOSCHIN”

(…) parcă a picat din cer, cum se zice, scăpând din lumea cealaltă, sau, poate, desprins din Coloana lui Traian, a nimerit acolo, unde în tot satul nu mai era niciunul cu plete, cu portul din străbuni şi, mai ales, cu chipul ăsta, neasemuit cu nimenea din cei pe care îi întâlneşti în vremea noastră.

Am văzut undeva trăsăturile acestea deopotrivă cu cele cioplite odată în piatră... mai ştii, o fi fost chiar el. S-a oprit lângă uşă, a privit cu mirare feţele noastre, dar ele nu-i aduceau aminte de nimic... parcă a vrut să spună ceva, dar nu găsea cuvinte pe înţelesul nostru, şi-a dat seama de nepotrivirea cu noi, s-a întors greoi şi s-a lăsat pe o laviţă în tindă. Şedea neclintit cu spatele gârbovit, cu capul tras între umeri, cu coatele înfipte în coapse, cu mâinile burduşite încrucişate peste o secure ştirbită...

George Löwendal Întâlnirile mele cu țăranii

48. Iosif Malea, 1945 (Ultimul bătrân cu plete din Ghelari) satul Ghelari, Hunedoara ulei pe carton 66 x 43.6 cm

ﾃ始tﾃ｢lnirile mele cu ﾈ崙ビanii

50. Marica Alic, 1945

satul Ghelari, Hunedoara ulei pe carton 56.5 x 44.3 cm

49. Ion Dalinescu, 1945

comuna Sarmisegetuza, Hunedoara ulei pe carton 64.9 x 47.3 cm

51. Iosif Simedroni, 1945 (Dacul)

comuna Sarmisegetuza, Hunedoara ulei pe carton 64 x 47.3 cm

55

Întâlnirile mele cu țăranii

53. Ghiță Simeon Preda, 1946

comuna Copăceni-Mogașești, Ilfov ulei pe carton 65.5 x 48 cm

52. Ioana Savin Ioan, 1947 ulei pe carton 65.6 x 48.2 cm

54. Dinu Dumitru, 1947 (Tăietor de lemne) comuna Poenarii-Lupești, Ilfov ulei pe carton 66 x 47.6 cm

57

Întâlnirile mele cu țăranii

56. Dubleș Gheorghe, 1948 (Neîncrezator) comuna Cugir, Alba ulei pe carton 70 x 50 cm

55. Baba Lina, 1948 (Istovită) ulei pe carton 64.6 x 44.5 cm

57. Iuliana Popescu, 1957 (Bunica) Vatra Dornei, Suceava ulei pe carton 65.9 x 47.8 cm

59

60

George Löwendal

58. Gheorghe Vîrvăreanu, 1957

comuna Dorna Cândrenilor, Suceava ulei pe carton 65.8 x 47.8 cm

59. Pamfil Chiruță, 1957

comuna Dorna Cândrenilor, Suceava ulei pe carton 55.7 x 41.7 cm

60. Tănase Pandele, 1957 (Dârzul) comuna Recea, Argeș ulei pe carton 62.6 x 48.1 cm

62

George Lรถwendal

61. Petrea Negrilean, 1958

comuna Ostriศ a, Suceava ulei pe carton 70 x 49.7 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

63

Groparul

Într-un târziu am lăsat pensula şi am strâns culorile. Groparul s-a sculat şi două perechi de ochi şi-au întâlnit privirile. Bătrânul se uita nedumerit la portretul său, cum se uită un motan la imaginea din oglindă, şi rosti de încheiere: „Nu mi-e frate geamăn. Sunt tot eu...

Da acum suntem doi. Nu-ţi cer nici un fel dă mulţumire... doar un lucru te rog: când o veni moartea după mine, îngroapă portretul acesta.

Nici moartea n-are să ne osebească... Iară eu am să mai trăiesc oleacă!”.

62. Loghin Țicșa, 1957 (Groparul) comuna Argestru, Suceava ulei pe carton 65.8 x 47.5 cm

64

George Lรถwendal

63. Alexandru a lui Iacob, 1958

comuna Fundul Moldovei, Suceava ulei pe carton 59.2 x 46 cm

64. Istrate Simion, 1959

comuna Vama, Suceava ulei pe carton 63.4 x 56 cm

65. Mihai Andronicescu a lui Pentelei, 1958 comuna Fundul Moldovei, Suceava ulei pe carton 68.7 x 48.3 cm

66

George Lรถwendal

66. Gheorghe Homorean, 1959 comuna Vama, Suceava ulei pe carton 65.5 x 47.2 cm

67. Gheorghe Ciobaca, 1959 comuna Arbore, Suceava ulei pe carton 64,5 x 45,5 cm

68. Petre Ilieศ e, 1959

comuna Arbore, Suceava ulei pe carton 69 x 48.7 cm

68

George Löwendal

69. Gavril Elisei, 1961 (Hâtrul)

71. Alexandru Ciuhan din Cașvana, 1961

70. Trifan Robu, 1963 (Sfetnic)

72. Boghian Dumitru, 1961

satul Frățăuții Noi, Suceava ulei pe carton 60.2 x 44.8 cm

comuna Botoșana, Suceava ulei pe carton 70 x 50 cm

comuna Cașvana, Suceava ulei pe carton 70.2 x 49.9 cm

satul Frățăuții Noi, Suceava ulei pe carton 66.2 x 47.8 cm

Întâlnirile mele cu țăranii

73. Robu Marcu a lui Ion, 1963 comuna Botoșana, Suceava ulei pe carton 69.7 x 50.2 cm

74. Andrei Flutur, 1963 (Ciobanul)

comuna Botoșana, Suceava ulei pe PFL 95.7 x 66 cm

69

75. Ioniță Negrea, 1962

comuna Brăiești, Suceava ulei pe carton 64.7 x 47.3 cm

76. Vasile Ghiață, 1963

comuna Botoșana, Suceava ulei pe carton 47.9 x 33 cm

70

George Löwendal

Lista de ilustrații 1933–1963 1933 Țăran din comuna Coravia (Lăptarul). pag. 8 Țăran din Camena. pag. 12 Țăran din Camena (schiță). pag. 22 Fata primarului din comuna Roșa, Cernăuți. pag. 13 Contemporanul lui Vodă Ștefan (Chilia lui Daniil Sihastrul), com. Putna. pag. 15 Țăran Cocoș. pag. 17 Țăran Cocoș (schițe) pag. 86 1934 Țăran cerșetor cu pălărie nouă. pag. 16 Țăran bucovinean (Neanderthal). pag. 21 Țăran bucovinean (Neanderthal). pag. 21 1935 Țăran bucovinean (Rodul pământului). pag. 23 Globetrotter. pag. 25 1936 Răzeș bucovinean, com. Fundul Moldovei, Suceava. pag. 26 Elisaveta Mardare din Cotul Ostriței, com. Mahala, Cernăuți. pag. 26 Mihai Ciupercovici, com. Fundul Moldovei, Suceava. pag. 27 Grigore Gavrilei, com. Fundul Moldovei, Suceava. pag. 27 1939 Țăran din Munții Apuseni. pag. 29 1940 Micul negustor. pag. 28 Fără sprijin. pag. 28 Țigancă cu basmaua albastră. pag. 30 Baba Lina. pag. 30 Frumoasa din cartierul Rahova, București. pag. 30 Vânzătoarea de semințe. pag. 30 1943 Constantin Vicșici a lui Ion (Lordul), com. Boian, Cernăuți. pag. 33 Găină Costache (Ctitorul), com. Lehăceni-Boian, Cernăuți. pag. 34 Țigancă. pag. 34 Viorica Prodan din Rădăuți (Floare de Zarzăr). pag. 35 Gheorghe Vaipan (Veți da socoteală!), com. Lehăceni-Boian, Cernăuți. pag. 37 Raifta Presecăreanu (Cu fuiorul), com. Lehăceni-Boian, Cernăuți. pag. 38

Lista de ilustrații

71

1943 De vorbă (Țărani din satul Voininel), com. Voitinel, Prahova. pag. 39 Maria din Sălaj, com. Banu-Sălaj. pag. 39 Nicolae Șorodoc (Pălimarul), com. Vicovul de Jos, Suceava. pag. 41 Miron Crăciun (Șoimul), com. Voitinel, Suceava. pag. 41 Maria Bontea din Sălaj, com. Banu, Sălaj. pag. 41 Gheorghe Zegrea, com. Vicovul de Sus, Suceava. pag. 41 În refugiu, com. Banu, Sălaj. pag. 42 Matei Cenușă (Iscoditorul), com. Putna, Suceava. pag. 43 Colindători, com. Lehăceni-Boian, Cernăuți. coperta IV 1944 Maria Petre Eremia, Șotirile-Prahova. pag. 31 Alexandru Podeț a lui Gheorghe, com. Horecea-Urbană, Cernăuți. pag. 45 Dodoc Ion (Găzar), com. Crăpăturile, Vâlcea. pag. 46 Domnica Palaghean (Țăranca Gotică), com. Ostrița, Cernăuți. pag. 47 Gheorghe Anghel Șandru, com. Breaza de Sus, Suceava. pag. 48 Steliana Iacovache (Învățătoarea), com. Ceptura, Prahova. pag. 48 Petre a lui Gheorghe Bușilă (Singur pe lume), com. Lehăceni, Cernăuți. pag. 49 Nicu Nicolae a lui Dumitru (Șugubățul), com. Mahala-Buda, Cernăuți. pag. 50 Vasile Caulea a lui Gheorghe (Povestitorul), com. Horecea, Cernăuți. pag. 50 Soroca Ion a lui Gheorghe, com. Ostrița, Cernăuți. pag. 51 1945 Iosif Malea (Ultimul bătrân cu plete din Ghelari), sat Ghelari, Hunedoara. pag. 53 Ion Dalinescu, com. Sarmisegetuza, Hunedoara. pag. 54 Marica Alic, sat Ghelari, Hunedoara. pag. 55 Iosif Simedroni, com. Sarmisegetuza, Hunedoara. pag.55 1946 Ghiță Simeon Preda, com. Copăceni-Mogășești, Ilfov. pag. 57 1947 Ioana Savin Ioan. pag. 56 Dinu Dumitru (Tăietor de lemne), com. Poienarii-Lupești, Ilfov. pag 57 1948 Baba Lina (Istovită). pag. 58 Dubleș Gheorghe (Neîncrezător), com. Cugir, Alba. pag. 59 1957 Iuliana Popescu (Bunica), Vatra Dornei, Suceava. pag. 59 Gheorghe Vîrvăreanu, com. Dorna Cândrenilor, Suceava. pag. 60 Pamfil Chiruță, com. Dorna Cândrenilor, Suceava. pag. 60 Tănase Pandele (Dârzul), com. Recea, Argeș. pag. 61 Loghin Țicșa (Gropaul), com. Argestru, Suceava. pag. 63

72

George Löwendal

Miron Crăciun, (Șoimul), 1943 nr. 34, pag. 41 (detaliu)

Lista de ilustrații

1959 Gheorghe Axente a lui Ion (Sfetnicul), com. Vama, Suceava. coperta I Istrate Simion, com. Vama, Suceava. pag. 64 Gheorghe Homorean, com. Vama, Suceava. pag. 66 Gheorghe Ciobaca, com. Arbore, Suceava. pag. 66 Petre Ilieșe, com. Arbore, Suceava. pag. 67 1961 Gavril Elisei (Hâtrul), sat Frățăuții Noi, Suceava. pag. 68 Alexandru Ciuhan din Cașvana, com. Cașvana, Suceava. pag. 68 Boghian Dumitru, sat Frățăuții Noi, Suceava. pag. 68 1962 Ioniță Negrea, com. Brăiești, Suceava. pag. 69 1963 Trifan Robu (Sfetnic), com. Botoșana, Suceava. pag. 68 Robu Marcu a lui Ion, com. Botoșana, Suceava. pag. 69 Andrei Flutur (Ciobanul), com. Botoșana, Suceava. pag. 69 Vasile Ghiață, com. Botoșana, Suceava. pag. 69

Detalii ilustrații Țăran bucovinean (Rodul pământului), 1935. pag. 4 Țăran bucovinean (Neanderthal), 1934. pag. 18 Nicolae Șorodoc (Pălimarul), 1943. pag. 40 Miron Crăciun, (Șoimul), 1943. pag. 72

73

St. Petersburg

Tarascha H otin Cernău ţi

Soroca Băl ţi Chișinău

Timișoara

Brăila București

Craiova

DENUMIREA

CAPITO LU LUI

21

Repere biografice

75

George Löwendal, pictor şi scenograf, de la Sankt-Petersburg la Bucureşti Repere biografice 1897–1964

1897

10 mai (27 aprilie stil vechi) – Se naşte, în Sankt-Petersburg, George, primul fiu al lui Laurenţiu II baron Löwendal, ofiţer în armata ţaristă. Conform scurtei informări genealogice incluse în blazonul familiei, baronii Löwendal erau descendenţi din Ulrik Frederick Gyldenløve, născut în 1638, fiul regelui Frederic al III-lea al Danemarcei şi Norvegiei. Mama lui George, Liubov Gavrişova, era fiica lui Lev Osipovici Gavrişov, ofiţer erou al Flotei Ruse a Mării Negre. Soţii Löwendal vor avea încă trei băieţi: Lev, Nikolai şi Boris.

1914-1917

George Löwendal absolvă liceul la Kiev. Frecventează apoi, în SanktPetersburg(Petrograd), cursuri de belle-arte, printre care cele ale pictorului Saveli Moiseevici Zeidenberg. Îi are ca mentori pe peredvijnicii Aleksandr Vladimirovici Makovski şi Aleksandr Petrovici Aleksandrov. Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915 lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg.

1918-1921

Tatăl artistului, Laurenţiu II baron Löwendal, ar fi murit, se pare, într-o acţiune având drept scop salvarea familiei Ţarului Nicolae al II-lea (care avea să fie executată în vara lui 1918). În aceeaşi perioadă, mama sa, Liubov Gavrişova, este deportată în Uzbekistan. George îşi urmează mentorul, profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca îşi descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecţionează păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, şi pune în scenă spectacole pentru copii. La Chişinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus (lubok). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii.

Orașele în care a trăit și a lucrat George Löwendal

76

George Löwendal

1921

Se căsătoreşte la Chişinău cu Ariadna Ambrozieva, originară din Tula (Rusia), studentă la Facultatea de Drept din Odesa. Poetă, scriitoare, solistă-concertistă şi, mai târziu, profesoară de limbi străine şi canto, ea îl va sprijini întreaga viaţă, fiindu-i critic şi sfătuitor competent.

1921-1925

Tinerii căsătoriţi se stabilesc la Bucureşti, unde artistul va învăţa limba română.

Activează ca pictor scenograf şi regizor la câteva grădini de vară şi teatre de revistă: Cărăbuş, Grădina Blanduziei, „Carol cel Mare“ (Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanţi de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria“ (Compania „Bulandra“) şi la Teatrul Central, unde se afla celebra Trupă din Vilna, stabilită pentru câteva stagiuni la Bucureşti – aici colaborează mai ales cu regizorul Iacob Sternberg, adept al „teatrului sintetic“, autor al unor antologice montări de factură experimentală.

Se afirmă ca grafician, publicând în presa culturală numeroase desene şi şarje prieteneşti.

La 28 octombrie 1923, se naşte prima sa fiică, Lydia (m. 2006).

La 13 iunie 1925, se naşte cea de-a doua fiică, Irina (m. 1995).

1926-1935

Participarea la prima expoziţie colectivă de scenografie din perioada interbelică – organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer“ din Bucureşti – îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal, expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M.H. Maxy.

Acceptă un angajament ca pictor scenograf şi director tehnic la Teatrul Naţional din Cernăuţi (în acel moment, cea mai tânără companie subvenționată din ţară).

Părăseşte Capitala şi, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraş bucovinean. În aceeași perioadă, aici lucrează artiști de prim-plan ai generaţiei sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituţiei), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu – animatori ai vieţii teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu aceștia, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești.

Pentru deschiderea stagiunii 1926–1927, Löwendal proiectează şi execută o cortină extrem de elogiată în presa vremii. Realizează o montare inedită a piesei Crimă şi pedeapsă, dramatizare după Dostoievski, propunând o inovaţie tehnică – scena glisantă pe şine.

Are un rol decisiv la înfiinţarea primului teatru cult de păpuşi şi marionete din România, inaugurat ca secție a Teatrului Naţional din Cernăuţi la 1 mai 1928; pentru spectacolul coupé prezentat cu acel prilej – Directorul de teatru şi Bastien şi Bastienne, opere comice într-un act de W.A. Mozart –, creează păpuşile, costumele, decorurile, precum și cortina pictată a micului teatru de animație.

Repere biografice

77

1927-1928

În stagiunea 1927–1928, realizează decorurile pentru R.U.R. de Karel Čapek, cea dintâi montare românească a unei piese SF, şi construieşte prima scenă turnantă din ţară. În paralel, lucrează pictură de şevalet. Este atras mai ales de ţăranii şi de mănăstirile din Bucovina, care vor deveni motiv predilect și caracterizant al creaţiei sale plastice.

1931-1933

În 1931, înfiinţează Societatea Artiştilor Plastici din Bucovina, denumită „Prietenii Artei“, și participă la prima Expoziţie de Toamnă vernisată sub auspiciile acestei societăți. În 1932, e prezent cu lucrări în Expoziţia Pictorilor Moldoveni, organizată sub egida Academiei de Belle-Arte din Iaşi. În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Naţional din Cernăuţi.

1934

Obţine un succes triumfal la Timişoara, cu decorurile operetei Ţara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autorităţile oraşului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului – mărturie a participării strămoşului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timişoarei de sub ocupația turcă (1716).

1935-1940

Septembrie–octombrie 1935: prima expoziţie personală de anvergură la Sala Mozart din Bucureşti (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice româneşti. În 1936, Leo van Puyvelde, preşedintele Comitetului Internaţional de Istoria Artei, îi achiziţionează tabloul Ţăranul cu pălăria ruptă (1935) pentru Muzeul de Artă Modernă din Bruxelles.

Țăran bucovinean, 1935 (Țăran cu pălăria ruptă)

satul Mihalcea, Cernăuți cărbune, sepia și sangvină pe hârtie 95 x 65 cm

78

George Löwendal

Organizează o expoziţie de pictură la Vatra Dornei. În toamna aceluiaşi an, expune 141 de lucrări la Muzeul Carol al II-lea din Cernăuţi, eveniment cu remarcabile ecouri în presa vremii. În 1937, revine definitiv la Bucureşti, împreună cu familia.

Participă cu lucrări de grafică (afişe) la toate expoziţiile Oficiului Naţional de Turism din ţară şi străinătate.

Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg şi lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal“ şi Studioul Teatral Evreiesc din Bucureşti (BITS).

1942-1943

O scurtă perioadă, George Löwendal colaborează ca scenograf cu Teatrul Naţional din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziţia de mare succes găzduită la Sala Universul din Bucureşti. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute.

Participă la o expoziţie de artă românească organizată la Veneția.

1944-1945

Colaborează pentru prima dată cu Opera Naţională din Bucureşti (semnează scenografia pentru Tosca de Giacomo Puccini și Casanova, operă comică de Mihail Daia).

1945-1946

Contribuie, donând machete și schițe, la înființarea Teatrului Țăndărică din București, primul teatru profesionist de păpuși și marionete din România.

Expune la Salonul Oficial de Toamnă din Bucureşti. Vernisează expoziţia personală (portrete de țărani bucovineni) din sălile Parlamentului Român.

Organizează – eveniment inedit pentru peisajul cultural al vremii – o expoziţie de pictură în mina Ghelari din judeţul Hunedoara.

1947-1948

Este omagiat în publicaţiile vremii la împlinirea vârstei de 50 de ani. În 1947, i se conferă, de către Regele Mihai I al României, Ordinul „Meritul cultural“ în grad de ofiţer.

Participă la Expoziţia Anuală de Artă Plastică din Bucureşti.

Predă cursuri de perspectivă la Uniunea Arhitecţilor din România.

1949-1950

Membru fondator al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Fondului Plastic din România.

Consilier artistic la Institutul de Proiectări Metalurgice din Bucureşti, pentru care realizează o serie de compoziţii cu tematică industrială.

Repere biografice

79

1950-1957

În toată această perioadă, activează ca profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti. În 1953 și 1954, participă la Expoziţia Anuală de Stat a artiştilor plastici. În vara anului 1954, ţine lecţii deschise pentru studenţii săi în cetatea medievală a Sighişoarei.

La 11 noiembrie 1954 se stinge din viaţă soţia sa. În următorii ani, artistul va fi preocupat de redactarea creaţiei literare a Ariadnei Löwendal, precum şi de redactarea propriilor scrieri.

Publică în periodicele vremii câteva povestiri cu caracter autobiografic. Începând din luna august a anului 1955, îşi semnează lucrările de artă plastică GLA (adăugând propriilor iniţiale litera A, de la prenumele soţiei).

1957-1964

Participă cu mai multe portrete la ediții succesive ale Expoziţiei Interregionale de Artă Plastică de la Iaşi. În fiecare vară, pictează în Bucovina numeroase peisaje şi chipuri de ţărani.

1964

La 2 ianuarie se naşte, la București, nepoata sa, Ariadna, fiica Irinei.

18 februarie – George Löwendal se stinge din viaţă fulgerător.

Este înmormântat la Cimitirul „Sfânta Vineri“ din Bucureşti.

Artistul, în fața șevaletului, 1935(?)

80

George Löwendal

George (în prim-plan), împreună cu frații săi, cu părinții și bunicul matern, Lev Osipovici Gavrișov. Hotin, 1903

Soţii Löwendal, cei patru băieţi ai lor (George, al doilea din stânga) şi bunica paternă, Aleksandra Vasilievna Orehova-Löwendal.

Taraşcia (60 km sud de Kiev), 1906 (?)

Repere biografice

81

George Löwendal cu fiica cea mare, Lydia, şi Ariadna Löwendal cu fiica cea mică, Irina.

Cernăuți, septembrie 1934

Irina Löwendal cu fiica sa, Ariadna.

București, mai 1964

www.domeniulmanasia.ro

Licitația de Crăciun

inclusiv colecția de bijuterii a dnei Dimitropoulos, o pivniță de vinuri franțuzești, artefacte votive din aur dacic și limuzina Hillman-Hunter a lui Nicolae Ceaușescu Marți, 9 decembrie, ora 20:00, Athénée Palace Hilton București

Licitația de Iarnă - Ediție Aniversară Artmark după 6 ani

Miercuri, 17 decembrie, ora 19:30, JW Marriott Bucharest Grand Hotel

It’s sometimes too easy to forget that we live in a world of beauty.

Artindex is here to remind you every day that art is a part of life. Our life.

Since 2010.

Mihai Constantin

77. 78. 79. Schițe pentru Țăran Cocoș (nr. 7, pag. 7) 1933 grafit pe hârtie

George baron Löwendal, în fața unui decor creat pentru Teatrul Naţional din Cernăuți, 1928

P-ța Gheorghe Cantacuzino nr. 1 sector 2, București T: 021 210 33 60 E: fundatia@lowendal.org W: www.lowendal.ro

FUNDAȚIA LÖWENDAL SUSȚINE ARTA!

George Löwendal a lăsat moștenire fiicelor sale Lydia și Irina, pe lângă tablouri și desene, o impresionantă arhivă cuprinzând fotografii, documente și manuscrise. Este meritul nepoatei lui, Ariadna Avram, fiica Irinei, de a fi făcut demersuri deosebite pentru cultivarea memoriei excepționalului artist, începând cu achiziționarea imobilului din centrul Bucureștiului - operă în stil neoromânesc datorată arhitectului Petre Antonescu - care adăpostește Fundația Löwendal (inaugurată în 10 mai 2010).

Dincolo de preocuparea cardinală - valorificarea și circumscrierea creației lui Löwendal în mișcarea artistică românească și europeană din prima jumătate a secolului XX - Fundația Löwendal și-a propus să sprijine și să încurajeze arta contemporană. În acest scop, a găzduit expoziții, dezbateri, lansări de carte, devenind un reper inconturnabil al scenei culturale bucureștene.

ISBN 978-606720025-8

9

786067

200258

Editura UNARTE, 2014