China america

4.30 dimineaţa, când mă sculasem să mulg vacile împreună cu tatăl meu Tom şi cu fratele meu Jack.

Tatăl meu, pe atunci în vârstă de patruzeci şi cinci de ani, stătea alături de mine la soare în liniştea aceea. Deschisese un sac de douăzeci şi cinci de kg cu sămânţă de lucerna, deşertase toate seminţele acelea mici pe podeaua de lemn a hambarului în faţa noastră. Apoi a deschis o cutie ce conţinea un praf negru fin. Pudra aceea, ne-a explicat el, erau bacterii ce aveau să ajute lucerna să crească. Particulele acelea fine aveau să se ataşeze de sămânţă şi să devină apoi parte a rădăcinilor plantei ce urma săcrească. Cum nu avea decât doi ani de şcoală, tatăl meu era mândru că ştia că bacteriile ajutau lucerna să convertească azotul din aer în proteine. Proteinele, ne explica el, erau bune pentru vaci, care aveau, în cele din urmă, să le mănânce. Aşa că treaba noastră în dimi-neaţa aceea era de a amesteca bacteriile cu seminţele de lucerna înainte de a le sădi. Curios ca întotdeauna, l-am întrebat pe tata de ce se întâmpla acel lucru şi în ce fel. El a fost bucuros să-mi explice, iar eu am fost încântat să ascult explicaţiile. Pentru un băiat de fermă acestea erau cunoştinţe importante. Şaptesprezece ani mai târziu, în 1963, tatăl meu a avut primul lui atac de cord. Avea şaizeci şi unu de ani. La şaptezeci de ani a murit din cauza unui al doilea atac coronarian, fatal de data aceasta. Eram devastat. Tatăl meu, care stătuse cu mine şi cu fraţii mei atâtea zile în liniştea aceea de ţară, învăţându-ne lucruri pe care încă le preţuiesc în viaţă, nu mai era.

Acum, după ce au trecut decenii în care am făcut studii experimentale asupra dietei şi sănătăţii, ştiu foarte bine că boala aceea, care mi-a ucis tatăl, boala de inimă, poate fi prevenită, şi chiar poate să regreseze. Sănătatea vasculară (a arterelor şi a inimii) este posibilă şi fără a apela la chirurgia riscantă pentru viaţă şi fără ajutorul medicamentelor potenţial letale. Am aflat că acest lucru se poate realiza simplu, consumând hrană potrivită.

Da, hrana pe care o mâncăm ne poate schimba viaţa. Miam petrecut anii carierei cercetând şi predând, dezlegând misterul sănătăţii de care unii au parte iar alţii nu, iar acum sunt cu totul convins că alimentaţia este cea care determină în primul rând rezultatul. Aceste informaţii nu puteau veni întrun timp mai potrivit. Sistemul nostru de îngrijire a sănătăţii costă prea mult, foarte mulţi oameni nu au acces la el, nu promovează sănătatea şi nu previne îmbolnăvirile. Au fost scrise volume întregi legate de felul în care ar putea fi rezolvată această problemă şi, cu toate acestea, progresele abia dacă se văd.

BOLNAVI TOŢI? Dacă eşti un bărbat ce trăieşte în SUA, atunci Societatea Americană împotriva Cancerului îţi va spune că şansele tale dea face cancer sunt de 47%. Dacă eşti femeie, stai ceva mai bine, însă tot există probabilitatea de 38% ca să faci cancer. 1 Procentul deceselor prin cancer este unul din cele mai mari din lume şi se tot înrăutăţeşte (graficul 1.1). în ciuda Războiului