Revista „Orizonturi”, nr. LIII, septembrie-noiembrie 2022

Page 1

Revistă editată de elevii Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

ORIZONTURI, nr. LIII


REDACȚIA

Cuprins

Redacția: Pr. prof. Bogdan Emilian Balașcă

Lecția lui Dumnezeu (Bogdan Emilian Balașcă) – 3

Sfinții Ordinului Franciscan – și sărbătoarea lor (Dragoș Gabriel Barticel) – 4 De la vicii la libertate (Eduard Octavian Ciotloș) – 5 Setea de Dumnezeu (Denis Feraru, Eduard Octavian Ciotloș) – 6 Cum îți formezi noi obiceiuri?(Alexandru Domenic Roca) – 7

❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑

Interviu cu o fostă absolventă a Liceului (Redacția) – 9 Un nou început (Iulia-Ioana Apetrei, Sara Elena Maria Ivănuș) – 13 Carusel de emoții (Karina Mărtișcă, Amalia Mîrț) – 15 Clubul de teatru (Daria Antoche, Manuela Brăilescu) – 17 Clubul de lectură Bookuria (Luoana Doboș) – 19 Acolo unde cântă racii (Luoana Doboș) – 20 Tata mută munții (Diana Humă) – 21 Originile românești: latinitate și dacism (Manuela Brăilescu, Claudia Crețu) – 23

Emoții „tomnatice” (Redacția) – 25 Căutare, În adânc (Lorena Daria Magda Bacoșcă) – 28 Sub aripa iubirii (Lorena Daria Magda Bacoșcă) – 29 Speranță în siguranță (Miruna Samson) – 29 O, Bacovie (Manuela Brăilescu) – 30

Cronica Liceului (Redacția) - 31

❑ ❑ ❑

Redactori și colaboratori: Prof. Aurelia Cristina Balașcă, Prof. Monica Grosu, Prof. Cristian Pascal, Elevi: Eduard Octavian Ciotloș (cl. a XII-a A), Diana Humă (cl. a XII-a B), Manuela Brăilescu (cl. a XI-a B) Luoana Doboș (cl. a XI-a B), Dragoș Gabriel Barticel (cl. a X-a A). Tehnoredactare: Pr. prof. Bogdan Emilian Balașcă

Adresa: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, str. Ștefan cel Mare, 268/B, 611040 Roman, jud. Neamț, Tel/fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com, www.liceulfranciscan.ro, Editura Serafica, str. Teiului, 20 611047Roman, jud. Neamț, Tel: 0233/733611

ISSN 2359-7356

Din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc, cu ocazia Zilei Mondiale a Săracului, 13 noiembrie 2022

„În faţa săracilor nu se face retorică, ci se suflecă mânecile . şi se pune în practică credinţa prin implicarea directă, care nu poate fi delegată nimănui. În schimb, uneori se poate strecura o formă de relaxare, care duce la asumarea de comportamente incoerente, cum este indiferenţa faţă de cei săraci. În afară de asta, se întâmplă ca unii creştini, din cauza unei alipiri excesive de bani, să rămână împotmoliţi în folosirea rea a bunurilor şi a patrimoniului. Sunt situaţii care manifestă o credinţă slabă şi EDITORIAL o speranţă slăbită şi mioapă.(...). Nimic mai nociv nu s-ar putea întâmpla unui creştin sau unei comunităţi decât acela de a fi orbiţi de idolul bogăţiei, care ajunge să înlănţuiască într-o viziune efemeră şi falimentară despre viaţă.” 2

ORIZONTURI, nr. LIII


EDITORIAL

Pr. dir. Bogdan Emilian Balașcă Suntem obișnuiți să ne gândim (oare mereu?) la Dumnezeu ca la o sursă de soluții, un for atotputernic, generator de siguranță, care nu dezamăgește. Și, dacă nu ne răspunde astăzi – admitem evaziv – ne va răspunde sigur într-o zi; și va interveni. Purtăm, pare, în aspirațiile noastre sufletești, ideea unui rezolvator de probleme, de cazuri disperate, care are menirea de a remedia crâmpeie nefirești din viața noastră,... și-i spunem cu lejeritate „Dumnezeu”. La prima vedere, ne poate părea legitim... Din fericire, lucrurile nu rămân (în niciun caz!) așa. Dumnezeu nu poate fi redus la o instanță care numai să rezolve crize și să furnizeze siguranțe și... plus-minus, doar atât! Dimpotrivă, (oare scandalizant??) Domnul nu mereu soluționează; nu se arată (aproape niciodată) forte; nu intervine cum am vrea.... (frustrant?!) Ba chiar dezamăgește; „dezumflă” așteptarea noastră. Și, fără prea mult efort, rămânem derutați. Însă, interesant, găsim atâtea argumente, care ne vorbesc despre fragilitatea Sa și „sărăcia” Sa. Nașterea lui Isus, oare nu a dezamăgit o omenire întreagă care-l aștepta (așa cum astăzi lumea se roagă) să vină, să rezolve sărăcia, boala, războiul, nedreptatea,...?! Iar El, în schimb, devine prunc, fragil și neputincios! Apoi, crescând, în anii vieții publice, oare nu a „dezamorsat” mulțimile ce fremătau în jurul Lui, să le rezolve

drama,... în timp ce El le predica cu totul altceva: răbdare, sărăcie, umilire?! Și mai târziu,... din nou, nu-i dezorienta pe cei ce își doreau să fie El eroul principal în lupta cu dușmanii (așa cum și noi înșine îl implorăm în rugăciunea noastră),... în timp ce același Cristos moare epuizat, slăbit pe cruce?! Atunci... oare ce înțelegem?! Chiar Domnul însuși nu găsește forța de a interveni spectaculos când este implorat?! Chiar nu deține energia de a rezolva probleme?! Ne ocolește? Desigur că are și forță, și energie, și bunăvoință. Cu abundență! Însă dorește să ne învețe cu totul altceva; educă omenirea, prin propria-i mărturie, despre o altă forță, mult mai profundă decât cele cunoscute natural: aceea de a te retrage și a te smeri. De a iubi discret. De a primi disprețul cu seninătate... De a-ți păstra blândețea, pacea, liniștea în suflet, în orice context vital te-ai afla. La bine și la rău. Și ne-o propune, generos, și nouă; spre a ne-o însuși. Practic, aceasta este lecția lui Dumnezeu. Atât de folositoare nouă! Cu siguranță, cea mai mare. Căci ne ajută să trăim în pace cu noi și cu celălalt, indiferent de tot ce se întâmplă (în interior sau în afara noastră!) Prin sărăcie și smerenie. Să o primim de fiecare dată când privim la El. Să o trăim și anul acesta, când sărbătorim Crăciunul.

ORIZONTURI, nr. LIII

3


SPIRITUALITATE -TEOLOGIE

Sfinții Ordinului Franciscan – și sărbătoarea lor Dragoș Gabriel Barticel, cl. a X-a A Sf. Anton de Padova, Sf. Bonaventura, Sf. Maximilian Kolbe, Sf. Clara, Sf. Elisabeta a Ungariei... sunt câteva exemple de sfinți cunoscuți de către majoritatea dintre noi, care poate ne inspiră. Dar oare ne-am întrebat: pe cine au avut de model, în ce mod au trăit relația cu Dumnezeu și de cine s-au lăsat, la rândul lor, ei inspirați? Cu siguranță, model l-au avut pe ISUS CRISTOSputerea, dragostea și călăuza tuturor sfinților. Însă inspirația au găsit-o în viața, în ființa și modul smerit și plăpând de a fi al Sărăcuțului din Assisi. Sfântul Francisc de Assisi, prin viața lui plină de iubirea și milostivirea lui Dumnezeu, a dorit cu o mare ardoare, după ce a experimentat falsele trăiri ale lumii pământești acoperite de întunericul păcatului, să fie în lumină și să fie pace pentru cei din jur, să se jertfească pentru ceilalți: adică, pe scurt, să îl imite pe Cristos. Și, angajându-se cu totul, Fratele Francisc avea să dea dovadă de un mod extraordinar de a-l imita pe Isus Cristos, fapt care avea să fie și inspirația multor persoane care doreau să-l urmeze pe Dumnezeu în viața lor și să trăiască cu adevărat. Astfel, a luat naștere Ordinul Franciscan, ordin din care au făcut parte de-a lungul istoriei și fac parte

4

sute de mii de oameni; și fac parte mulți sfinți, printre care și sfinții menționați la început. Toți aceștia și mulți alții, avându-l ca îndrumător pe Seraficul Părinte Francisc, au dat sens existenței lor printr-o fidelitate față de sărăcia evanghelică și printro dragoste profundă față de oameni, în special față de cei săraci. Ducând o viață de penitență, de slujire, de abținere a unor pofte lumești au reușit, încetul cu încetul, să-l descopere pe Tatăl în ei înșiși și să diminueze acel ,,Eu” plin de orgoliu, mândrie și „atotputernicie”, făcând loc astfel pronumelui ,,Tu” (adică Tu, Doamne, ești speranța, mângâierea și ajutorul nostru). Astfel, Ordinul Serafic a reprezentat mereu un izvor de sfințenie pentru Biserică. Fii săi (din ordinul fraților franciscani, ordinul clariselor sau cel al terțiarilor franciscani), indiferent de condițiile sociale sau cultura din care proveneau, au putut da dovadă, prin lucruri care par în ochii multora dintre noi de neconceput, a fi persoane cu un ideal frumos, dorindu-și mai mult decât o simplă trăire a unei credințe superficiale. Ei își doreau să fie aproape de Dumnezeu, la fel de aproape ca și Isus Cristos - Fiul Său; iar acest fapt le-a dăruit sfințenia, bucuria veșnică. Da, își doreau să

ORIZONTURI, nr. LIII

devină sfinți: și au lucrat pentru acest ideal. Noi, imediat am trage următoarea concluzie: ,,E mult, mult prea greu să devii sfânt” sau ,,Nu cred că o să mă gândesc vreodată la așa ceva”. Cu siguranță, nu este ușor să renunți la tine, la planurile tale și să te dedici celuilalt sau să petreci zile în șir în rugăciune, în post, așa cum făceau ei, dar nici imposibil. Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să devină sfânt, nu exclusiv prin aceleași metode, ci și prin fapte simple, constante, dar înălțătoare și pline de importanță în ochii Lui. Iată, o ceată imensă a lui Dumnezeu, formată din martiri, doctori, preoți, frații religioși, laici, fecioare, femei sfinte... în jurul Sărăcuțului din Assisi ,,purtător al peceții Dumnezeului celui viu”aceasta reprezintă Ordinul întemeiat de Sf. Francisc de Assisi. Iar pe sfinții acestui ordin îi amintim și îi sărbătorim de Ziua tuturor Sfinților Ordinului Franciscan, pe 29 noiembrie a fiecărui an, zi în care Papa Honoriu al III-lea a aprobat, în mod solemn, Regula Ordinului Franciscan ( 29 noiembrie 1223). Astfel, ne amintim, an de an, că fiecare dintre noi suntem chemați să facem parte din această mare familie, a sfinților, imitându-l pe Cristos, printr-o viață curată, de sfințenie.


SPIRITUALITATE -TEOLOGIE

Eduard Octavian Ciotloș, cl. a XII-a A

În viață sunt foarte multe moduri în care noi putem fi ispitiți. Din nefericire dacă nu avem grijă, putem cădea în capcana celui rău foarte ușor, lăsându-ne conduși de plăceri sau vicii, care, din păcate, nu ne ajută, ci ne fac mai mult rău. Dumnezeu ne-a dat darul libertății. Însă libertatea trăită în acest fel nu este în favoarea noastră. Prin libertate multe persoane vor să înțeleagă o viață în care să facă tot ceea ce-și doresc,... însă nu mereu ceea ce doresc este în favoarea lor. Dacă alegem o viață fără reguli, fără

puncte bine delimitate, putem ajunge la căderea rapidă în vicii, transformândune existența dintr-o viață liberă și curată într-o viață constrânsă, sclavă, condusă de patimi. Apoi, pierzându-ne calitatea, vocația, drumul creat pentru noi, simțim cum ne îndepărtăm de scopurile noastre adevărate. Însă putem să ne ferim de toate aceste lucruri negative, care ne distrug, prin unele decizii bine luate, printr-un program fixat, de care să ținem cont, prin respectarea regulilor propuse de societate sau chiar a regulilor de la locul de muncă sau școală, sau chiar prin respectarea regulilor noastre bune, alese de noi înșine. Astfel, ne ajutăm

ORIZONTURI, nr. LIII

să ne formăm și să ajungem cea ce ne dorim. Bine este pentru noi să stăm departe de vicii, căci prin ele ne facem noi singuri rău. Fumatul, alcoolul, substanțele etnobotanice, viața de desfrâu sau chiar dependența de telefon,... toate acestea duc la pierderea noastră de sine. Multe persoane ar da orice să scape de dependențe, care sunt greu de purtat și care atrag din ce în ce mai mult pentru a consuma mai mult.... Din păcate numeroși minori au început să consume alcool, tutun și altele... și să aibă dependențe de la vârste fragede afectându-le creierul și viața întreagă. Așadar, să ne folosim bine libertatea. Libertatea nu înseamnă o viață haotică, ci alegerea corectă a ceea ce ne ajută, ne face bine; trebuie să avem și limite, reguli și norme, dar nu pentru că nu suntem liberi, ci, dimpotrivă, pe care le alegem cu libertate, pentru a ne face bine și a trăi sănătos.

5


SPIRITUALITATE -TEOLOGIE

„Omul poartă în sine o sete de Dumnezeu, dar toarnă în pahare altă băutură.” (Silvano Fausti)

Feraru Denis, Eduard Octavian Ciotloș (cl. a XI-a A) Așa este, oamenii zilelor noastre au început să uite de Dumnezeu. Această nouă generație chiar nu mai crede în Dumnezeu? În această eră tehnologică în care omul are impresia că poate programa tot și că poate ajunge în orice colț al pământului și poate vorbi cu un „prieten” care se află pe cealaltă parte a globului, omul crede că le are pe toate și le poate face pe toate. Și nu mai are nevoie de Dumnezeu, pentru că se crede el însuși propriul dumnezeu. Își slujește propria persoană și propriile nevoi; își umple „paharul”, viața, timpul liber, doar cu distracții și satisfacții. Nu mai știe să prețuiască valorile adevărate, cum ar fi: liniștea, pacea, iubirea etc. Divorțurile sunt la ordinea zilei, sunt actuale și sunt considerate normale în zilele

6

noastre. Căsătoria este luată în râs, iar oamenii nu mai știu să prețuiască relația dintre soți, comuniunea și iubirea lor; aceasta creează o stare de haos în sufletele oamenilor. Astfel, iubirea este înlocuită cu neîncredere, relațiile devin pasagere, pacea este înlocuită cu războiul, liniștea cu scandaluri și viața adevărată cu petreceri, băuturi, țigări, droguri etc. Iar bucuria este înlocuită cu tristețe, amărăciune și un gol imens în suflet. Iar noi credem că acest gol poate fi umplut cu „otrăvuri”, satisfacții, de moment,... Însă, de fapt, pentru a-și umple acest gol, omul trebuie să își amintească din nou de Dumnezeu și că este fiul lui Dumnezeu și că trebuie să se comporte ca atare. Trebuie să respecte logica Lui, să ORIZONTURI, nr. LIII

asculte cuvântul Lui, iar, în final, să își dea seama că această lege este făcută pentru el. Astfel ajunge la fericire și împlinire și viața veșnică, alături de Dumnezeu. Omul, fiind creația lui Dumnezeu, are nevoie de El așa cum un copil mic de câteva luni are nevoie de mama sa. De aceea simte un gol, pentru a fi umplut cu Dumnezeu. Nevoia de Dumnezeu nu poate fi înlocuită cu nimic. Faptul că unii se mint pe ei înșiși, crezând că banii, viața dezorganizată, băutura,... îi pot sătura, este destul de tragic. Iar cu cât ne mințim mai mult cu acestea, cu atât ne facem mai rău. Domnul este singurul care poate să ne potolească setea și nevoia de iubire, singurul care poate să înlăture otrava din viața noastră și să ne dăruiască viața veșnică.


SPIRITUALITATE -TEOLOGIE .

Cum îți formezi noi obiceiuri? Alexandru Domenic Roca, cl. a XI-a A

Dacă v-aș întreba „Ce obiceiuri aveți?”, Ce ați răspunde? „Joc fotbal”, „Mă plimb seara”, „Citesc”... Lista poate continua. Bine, dar ce este un obicei ? Este oare un obicei acțiunea pe care o faci în mod obișnuit, des, zilnic?! O carte care vorbește despre acest lucru este „Atomic Habits”, de James Clear. În această lucrare, autorul ne spune că exista 4 trăsături care caracterizează un obicei: „observabilitate”, „atractivitate”, „executare ușoară” și „recompensa”. Prima trăsătură este cea a observabilității. Când vorbim de ceva observabil, ne referim la ceva care poate fi perceput de simțurile noastre. Mediul, ambientul este ceva ce putem vedea. Putem folosi aceasta în avantajul nostru. De pildă, dacă vrem să citim, am putea să punem cartea undeva la vedere, astfel încât să o observăm, amintindu-ne că, la un moment dat, ne-am propus să o citim, și chiar să facem această acțiune. Putem folosi această lege și pentru a scăpa, de exemplu, de un viciu. Exemplific: pentru a diminua obiceiul de a sta pe telefon înainte de culcare, am putea să luăm și să mutăm telefonul în altă cameră.

A doua trăsătură este atractivitatea. Când vorbim de ceva atractiv, ne referim la ceva ce ne apropie ca un magnet. Puteți folosi un obicei pentru a vă crea un alt obicei și puteți lega obiceiul nou, de unul mai vechi. De exemplu, în timp ce îți faci promenada de noapte, ai putea să asculți un podcast, sau după ce faci un duș, să te speli pe dinți. Sau un alt exemplu este oferit de Ronan Bryne, care era înnebunit după Netflix. El a decis să facă exerciții fizice, pedalând la o bicicletă fixă, și să se uite la seriale

ORIZONTURI, nr. LIII

Netflix în același timp, instalându-și un mecanism care îi permitea să vizioneze serialul respectiv doar cu condiția să atingă o anumită viteză. A treia caracteristică este reducerea dificultății. Cu siguranță au fost situații în care acțiunea respectivă părea prea grea, deoarece începeam obiceiul în forță. Pentru a face mai ușor, putem aplica, spre exemplu, „regula de două minute”, care sună astfel: „orice obicei nou să îl exersezi timp de două minute”. Apoi, pe măsură ce avansezi, poți să te debarasezi de această regulă și să mărești durata practicării obiceiului cu un minut, poate chiar mai mult. În cazul în care te plictisești de un

7 2


SPIRITUALITATE -TEOLOGIE obicei, poți să aplici „Regula Goldilocks”, care spune: „obiceiul trebuie să fie între ușor și greu”. Spre exemplu, dacă am presupune că joci tenis de masă cu o persoană care nu are deloc experiență, cel mai probabil te-ai plictisi, dar dacă ai

succesul este ceea ce ne face săa ne consolidăm obiceiul. Vă pot afirma acest lucru chiar din propria mea experiență. Alături de aceste principii importante, cartea mai deține și alte idei captivante, pe care le enumăr:

juca cu cineva care se află la nivelul tău, atunci meciul de tenis ar fi mai captivant. În final, a patra caracteristică se referă la recompensă. Autorul notează: „Elementul vital în consolidarea unui obicei este acela de a simți ca ai succes - fie el chiar și unul minor. Sentimentul conferit de succes semnalizează creierului faptul că o anumită acțiune a dat rezultate și că efortul a meritat.” Așa cum reiese din acest citat,

1. Conștientizarea obiceiurilor fie ele pozitive fie negative, prin metoda Semnalizării și Anunțării, care constă în a spune cu voce tare (sau dacă nu-ți permit circumstanțele, în gândul tău) fiecare acțiune pe care o faci. Schimbarea propriilor tale acțiuni începe atunci când le conștientizezi. Exemplific: dacă mănânc nesănătos, atunci o să spun că fac acest lucru. 2. Corelarea sistemului cu obiectivul. Aceasta afirmă că felul

8

ORIZONTURI, nr. LIII

în care faci un lucru, metodele, metodologia, sunt capitale și te pot duce – în funcție de cât de eficient este sistemul – la obiectivul tău. „Dacă vrei să obții rezultate bune, nu te concentra asupra stabilirii obiectivelor, ci asupra sistemului în baza căruia acționezi”, ar spune autorul. Apoi, dacă găsești sistemul și obiectivul potrivit pentru – să spunem – memorarea unei poezii foarte rapid, atunci rămâi cu el. Dacă metoda respectivă e bună, să continuăm exploatarea, adică să ne menținem statornici. În schimb, dacă nu e ceva potrivit pentru noi, atunci, ceea ce e de recomandat este să explorăm, adică să căutăm metode noi. 3. Începe de la „zero”. Mențineți continuitatea și perseverența cu ”Strategia de îmbunătățire cu 1%.”. De exemplu, să citești o pagină pe zi pare nesemnificativ. Pe termen scurt, da, dar pe termen lung este crucial. Într-un an, ai putea citi 365 de pagini. Nu ți se pare mult? Tot acest efort minuscul se va aduna în timp, iar gratificarea va fi imensă. În final, sper să avem curajul cu toții să ne schimbăm, obiceiurile negative, promovându-le pe cele pozitive, pentru ca viața noastră să fie cât mai plăcută pe acest pământ. Vă invit de asemenea, să citiți cartea, concentrându-vă la maxim; și nu uitați să mutați telefonul în altă cameră!


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

Redacția Redacția: Pace și bine! Vă mulțumim că ați acceptat și că sunteți disponibilă să ne acordați acest interviu, împărtășindu-ne din experiențele și bogăția dumneavoastră. Mihaela Netedu: Vă mulțumesc, la rândul meu, pentru posibilitatea de a transmite elevilor experiențele mele prin intermediul acestui interviu. R: Încep încercând să îmi lămuresc o curiozitate: de unde ați aflat de Liceul Franciscan? V-a îndrumat cumva cineva spre Liceul nostru? M.N.: Încă de când eram un copil, Liceu Franciscan a avut un loc special în sufletul meu. Mergeam împreună cu părinții la liturghiile de Sfințire a unor preoți și trăiam împreună cu ei binecuvântările aduse de acest loc. Era ceva Divin: atmosfera, tradiția, frumusețea locului, oamenii și formarea lor, fericirea și zâmbetele care se citeau pe chipul fiecărei persoane. Toate acestea au rămas până în prezent imprimate în „albumul” vieții mele, unde am adunat toate trăirile frumoase. Câțiva ani mai târziu, într-un moment important al vieții mele, finalul clasei a VIII-a și alegerea liceului, voiam să mă înscriu la un liceu pedagogic. Din

fericire, atât pentru mine, cât și pentru părinții mei care își doreau totuși să fiu mai aproape de casă, în acele zile au veni la școală câțiva profesori de la Liceul Franciscan pentru a ne prezenta oferta educațională. A fost o surpriză foarte mare și plăcută pentru mine să aud că s-a deschis un profil pedagogic în Roman. Am cerut imediat un pliant și l-am dus părinților, care s-au bucurat împreună cu mine pentru că voi rămâne în continuare alături de ei, dar voi avea și posibilitatea de a studia la un liceu catolic. Încă îmi amintesc toate momentele din acea perioadă. Nu voi uita niciodată cum m-a luat tatăl meu de mână și m-a ORIZONTURI, nr. LIII

dus să mă înscriu la liceu. Pe drum îmi repeta încontinuu: „se merită, vei vedea”. Într-adevăr, s-a meritat. Anii de liceu și experiențele trăite m-au ajutat să cresc în înțelepciune, iar educația primită a fost una deosebită. R: Cum ați trăit anii de liceu și cum vi s-a părut ambientul? M.N.: Pot spune că anii de liceu au fost pentru mine „anii maturizării”. Liceul a făcut trecerea de la copilărie la maturitate, a fost locul unde m-am confruntat cu primele probleme ale vieții, dar am legat și prietenii pe viață. Îmi amintesc cu drag de ziua în care am fost să susțin probele pentru admiterea la liceu. Emoțiile și

9


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII bucuria începerii unei noi etape din viața mea mă copleșeau. Abia așteptam să încep liceul, dorința aceasta fiind amplificată înainte de spusele celor care au fost la rândul lor liceeni și care au trăit frumusețea anilor acestei perioade. Perioada liceului a fost una frumoasă, m-a ajutat să-mi dau seama de potențialul meu și, totodată, mi-am creionat dorințele legate de viitorul meu. Încă din prima zi de liceu am știut că am făcut alegerea corectă datorită Liturghiei de deschidere a anului școlar. Am simțit în acel moment că acolo îmi este locul și liceul îmi devenise a doua casă. Mereu am fost o persoană dornică de a învăța cât mai multe lucruri și crescută într-un mod deosebit de către părinții mei, conform credinței catolice, iar la acest liceu mi-am putut pune în valoare calitățile. Am avut modele demne de urmat care m-au ajutat sămi definesc personalitatea, să mă formez ca om în societate. Nu pot să nu amintesc de evenimentele realizate în amfiteatrul liceului sau în capelă: balul bobocilor, care era realizat într-o manieră diferită și mai plăcută din punctul meu de vedere, ziua liceului, liturghia de început de an, festivitatea de încheiere a anului școlar, serbarea de Crăciun ș.a. Fiecare dintre aceste momente ne-au oferit ocazia de a ne cunoaște mai bine și de a construi relații de prietenie. De asemenea, ne-au ajutat să descoperim bogățiile pe care alții le ascund. Deși poate părea un lucru nesemnificativ, pentru mine are o importanță deosebită. În viață e important să profiți de toate ocaziile când poți comunica, când îi poți cunoaște pe ceilalți, mai mult decât o faci în spatele unei bănci de clasă. De aceea, faptul că avem multe momente în care ne reunim toți cei din liceu, cred că se creează o atmosferă plăcută, unde te poți simți acasă. Privind în urmă, nu pot decât să mă mândresc cu faptul că am fost o elevă a acestui liceu. Educația primită, materiile pedagogice, practica pedagogică, olimpiadele la

10 2

care am participat, rezultatele obținute... pe toate acestea le port cu mine peste tot. R: Ca elevă a Liceului nostru, ați luat locul II la Olimpiada Națională de Pedagogie Psihologie! Cum a fost această experiență? V-a influențat alegerile ulterioare? M.N.: Pentru mine acest rezultat a însemnat un vis împlinit, încununarea muncii, efortului și nopților nedormite. Disciplina la care am participat a fost Managementul Clasei de Elevi, iar când am văzut rezultatul final, am izbucnit în plâns. Psihologic vorbind, acest rezultat m-a motivat și m-a încurajat să învăț tot mai mult întrucât mi-am dovedit că potențialul muncii mele poate conduce la rezultate deosebite care mă pot ajuta să ating cariera de succes dorită. Olimpiada s-a desfășurat la Sighetu Marmației, un oraș cu o bogată moștenire istorică de aproape 700 de ani. Am întâlnit acolo elevi și profesori de top, cu un bagaj educațional vast. Am legat prietenii care există și astăzi, iar cu mulți dintre elevi m-am regăsit în Cluj, oraș în care ne-am ales facultățile. Participarea și rezultatul obținut în clasa a XI-a la această olimpiadă mau influențat în alegerile pe care leam făcut ulterior, dar m-au și ajutat pentru a intra direct cu media 10 la o facultate bine cotată. Pe lângă acest rezultat foarte frumos, mâ mândresc și cu premiul Mențiune la etapa județeană a Olimpiadei de Psihologie (ramura științe umane), dar și cu participarea la etapa națională a Olimpiadei de Pedagogie – Psihologie din ultimul an de liceu, disciplina Didactici inovative. R: Fiind parte din prima promoție de pedagogie a Liceului Franciscan, ați simțit că educația pe care v-a oferit-o anii de liceu a fost una integrală? M.N.: Da, educația primită în anii de liceu a fost una integrală și de calitate, iar rezultatul din cadrul examenului de bacalaureat susține această afirmație. Pot spune că ORIZONTURI, nr. LIII

pregătirea profesorilor este una foarte bună și modul fiecăruia de predare m-a avantajat. Voi fi mereu profund recunoscătoare pentru tot ceea ce am învățat în anii de liceu și pentru că am avut ocazia să particip la multe concursuri și olimpiade, ceea ce recomand fiecărui elev să încerce. Fiecare concurs m-a ambiționat să studiez tot mai mult, iar rezultatele sunt pe măsură. Având în vedere rezultatele mele, dar și ale colegelor, nu consider că m-a dezavantajat faptul de a fi parte din prima promoție de pedagogie a Liceului. Din contra, nici nu am simțit acest lucru, cu toate că au mai existat mici probleme de natură organizatorică. R: V-a plăcut practica pedagogică? M.N.: Practica pedagogică a fost pentru mine o experiență minunată. În cadrul acesteia am avut ocazia, mai întâi, să mă dezvolt și să îmi perfecționez abilitățile de a lucra cu elevi, iar mai apoi, să împărtășesc din cunoștințele mele altor persoane. Dintotdeauna m-am dedicat celor din jur, mi-a plăcut să interacționez cu oamenii și am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru a-i ajuta. Tot în perioada liceului, într-o vacanță de iarnă, am fost voluntară la Asociația Don Orione din Voluntari (Ilfov), unde am întâlnit copii, tineri și bătrâni cu dizabilități. Experiența de aici m-a ajutat să privesc viața cu alți ochi. De asemenea, am avut câte un „model” în fiecare etapă a drumului educațional: de la doamna educatoare și domnul învățător, până la diverși profesori din gimnaziu și liceu, am luat tot ce e mai bun și am transmis mai departe prin intermediul practicii pedagogice. În primii doi ani de liceu doar am asistat la lecții în cadrul practicii pedagogice, ceea ce m-a ajutat să observ cum este aplicată teoria pe care o învățam la clasă. Astfel, în următorii doi ani am reușit să aplic teoria învățată, predând la clasele primare și preșcolare. Cadrele didactice coordonatoare au dovedit că sunt foarte buni pedagogi, cu o


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII pregătire excelentă atât în ceea ce privește disciplina predată, dar și în ceea ce privește conduita pedagogică. Consider practica pedagogică ca fiind cel mai important element din formarea unui elev ca viitor formator de oameni, de personalități puternice, capabile să se adapteze ușor în societate. Cu fiecare lecție pe care o susțineam, simțeam că dobândesc mai multă încredere în mine, că intru în pielea „personajului” și eram din ce în ce mai conștientă de importanța unui profesor bine pregătit și mai ales talentat în viața fiecărui copil curios care începe să cunoască lumea ghidat de profesorul său. R: Dar activitățile extrașcolare? Ne puteți povesti una în mod special care v-a rămas la inimă? M.N.: Toate activitățile extrașcolare mi-au rămas întipărite în inimă, dar, în mod special, Serbarea de Crăciun din ultimul meu an de liceu. Bucuria și seriozitatea de care au dat dovadă colegii mei în vederea pregătirii acestei serbări m-a impresionat. Crăciunul este o sărbătoare specială pentru mine, de aceea m-am bucurat să văd că în cadrul liceului se țin spectacole pentru a marca această zi. Împreună cu colegii de la profilul teologic am pregătit colinde, poezii, urări speciale pentru profesori, o scenetă, dar am respectat și alte tradiții. O atmosferă minunată cuprindea liceul în preajma acestei sărbători. Din fericire pentru mine, aceeași bucurie am întâlnit-o și în cadrul facultății, unde, la fel ca în liceu, se țin serbări de Crăciun.

R: În final ați mers la Universitate la Cluj. De ce ați ales acest loc? M.N.; Alegerea acestei Universității a venit firesc și reprezintă o completare perfectă a modului meu de a relaționa cu semenii. Am optat pentru o pregătire

universitară în Cluj deoarece este al doilea centru academic din țară și doar aici se găsește Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale, facultatea la care studiez în prezent. Am iubit Clujul încă de la prima vizită și abia am așteptat să locuiesc aici. Am întâlnit la Cluj una dintre cele mai bogate și intense vieți culturale din Romînia, organizându-se anual diverse festivaluri de artă, muzică și film. M-am adaptat foarte rapid la viața de student, reușind să mă integrez perfect în „noul univers”. Îmi amintesc prima sesiune, o ORIZONTURI, nr. LIII

experiență frumoasă, mai ales că a fost și singura desfășurată fizic. A fost nevoie de un efort de adaptare după liceu, de a mă simți stăpână pe un volum atât de mare de informații, dar rezultatele au fost bune și organizarea a fost cheia acestora. Celelalte sesiuni au fost online și au implicat o dificultate mai mare a subiectelor, dar sunt încântată de rezultate și de cum și-a adaptat activitatea facultatea. Viața de student e o experiență unică de care profit zilnic pentru că implică o libertate pe care nu o voi mai avea. Fiind abia la finalul anului doi, nu m-am hotărât ce traseu să urmez după licență. Momentan sunt indecisă între a lucra într-o instituție a Uniunii Europene sau a-mi deschide o firmă de consultanță în domeniul fondurilor europene. Desigur, țintesc spre o funcție de ambasador sau diplomat, dar până în acel punct mai am mult de învățat. Studiind și modulul pedagogic în același timp, consider că voi avea o deschidere mai mare asupra unui loc de muncă pe care mi-l doresc. R: Iar la Paris? Cum ați ajuns acolo? Ce studii ați desfășurat acolo? M.N.: La Paris am ajus prin intermediul programului Erasmus și am obținut singura bursă care a fost la Institulul de Studii Politice (Sciences Po). Am studiat științele politice la „universitatea președinților” timp de un semestru și experiența a fost unică. M-am adaptat foarte rapid la modul de predare și stilul de viață din Paris, iar acest fapt mă face să mă gândesc serios la o posibilă mutare acolo. Am fost atât de atrasă de tot ce era acolo, încât nici nu voiam să mă întorc în țară. Spre exemplu, la cursul Acțiunea colectivă globală într-o lume fragmentată: O perspectivă economică, aveam în a

11 2


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII doua jumătate a cursului invitați din toată lumea: președinți, parlamentari, europarlamentari, profesori universitari sau angajați din instituții de conducere. Aceștia ne povesteau tot ce aveau mai important de făcut, avantaje și dezavantaje ale meseriei, curiozități și le puteam pune întrebări. Atât în Paris, cât și la Cluj, studiez foarte multă economie și ramurile ei (din plan românesc, european și global), bugetul UE, comerț și finanțe internaționale, construcția europeană – instituții, politică și studii europene, studii de securitate, negociere și mediere, drept (drept Constituțional, drept Internațional, dreptul UE,

dreptul concurenței la nivel UE), procesul decizional în UE, geopolitică și comunicare instituțională în UE. Acestea sunt materiile principale pe care le-am studiat până în prezent, prezentate pe larg. Pe toate aceste cursuri le pot rezuma în expresia „înalt nivel academic”. Locuind și studiind în Paris, am putut observa diferențele dintre cele două sisteme de învățământ. De asemenea, mi-am făcut prieteni din toată lumea, pe care îi admir pentru bagajul de cunoștințe pe care îl au. Vă recomand tuturor ca atunci când veți fi studenți, să testați experiența Erasmus. Nu veți regreta! R: V-a surâs ideea de a profesa ca educator sau învățător? Sau poate o altă formă de a fi pedagog? Sigur că da! După cum spuneam, studiez și primul nivel al modulului

12 02

pedagogic în cadrul licenței, urmând nivelul al doilea la master. Mi-ar surâde ideea de a profesa în învățământul universitar. Un profesor universitar din Cluj spunea că “dacă dintr-un Amfiteatru te ascultă un student, să fii mulţumită; dacă după ani, te recunoaşte şi te salută, să fii de-a dreptul fericită“, aceasta fiind și fraza-sfat cu care șia început cariera didactică. Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai importante abilităţi ale unui profesor este aceea de a relaţiona cu elevii săi și de a lega o prietenie bazată pe respect reciproc. Atunci

când pronunţ cuvântul “profesor” nu mă gândesc neapărat la cineva care stă în spatele unei catedre şi îndrumă un student în rezolvarea unei probleme. Iar motivația pentru această formă de pedagog este mai mult intrinsecă deoarece simt că vreau să fiu pentru studenți ceea ce au fost pentru mine diferiți profesori. R: Ce credeți că este cel mai important pentru un om în viață? Ce anume îl face să fie împlinit? M.N.: Cred că cel mai important pentru un om în viață este sufletul. Într-adevăr, sufletul este pentru noi încă un mister, dar prețul și valoarea acestuia sunt inegalabile. În suflet stă toată puterea, valoarea și împlinirea omului, tocmai pentru că acesta este creat după chiplul lui

ORIZONTURI, nr. LIII

Dumnezeu și în vederea unei asemănări nesfârșite cu el. Noi, oamenii, putem pierde orice, dar dacă ne rămâne sufletul, nu am pierdut nimic. Astfel, nu există nici un lucru mai important decât sufletul. Sufletul trebuie să fie centrul de greutate al tuturor preocupărilor noastre. Nici măcar toate bogățiile pământului sau admirația lumii întregi, nici toată înțelepciunea și știința tuturor nu au o importanță mai mare decât sufletul. R: Dacă ar fi să dați un sfat elevilor Liceului nostru, fie de la teologie, fie de la pedagogie, sau științe sociale, care ar fi acesta?

M.N.: Sfatul principal pe care doresc să îl dau elevilor este să își organizeze foarte bine timpul și materia de învățat. Timpul trece foarte repede, dar nu uitați să lăsați ceva în urmă și să profitați de faptul că învățați la acest liceu, crescând. Pentru că acest liceu vă conduce spre viață, prin viață și pentru viață. R: Puteți exprima în trei cuvinte, ceea ce caracterizează anii de liceu? M.N.: Emoție, maturizare, dedicare. Acestea cred că sunt esența anilor de liceu. R: Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebările noastre. Vă dorim succes și binecuvântare în viață și vă așteptăm oricând să ne vizitați, să călcați pragul Liceului pe care îl purtați în suflet toată viața!


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

Iulia-Ioana Apetrei, Sara Elena Maria Ivănuș, cl. a IX-a B Încă de la începutul clasei a VIII-a, pe când profesorii ne puneau tot felul de întrebări despre ce am dori să facem în viitor, adică unde vrem să ne petrecem viața de liceeni, mi-am dat seama că deși majoritatea aveau deja planul pregătit, eu încă nu mă regăseam nicăieri, nu știam ce

să fac. Însă la un moment dat am aflat de profilul pedagogic al acestui liceu. Am căutat pe internet experiențele altor elevi de aici, am intrat în contact cu prieteni mai mari care deja sunt aici de la clasa a XI-a. I-am avut alături în decizia mea pe domnii profesori

și pe cei dragi, care m-au susținut oricum ar fi fost. Prin urmare mi-am depus dosarul, au urmat probele de aptitudini. Acestea ne-au dat puțin de furcă, dar le-am trecut toți cu brio. Ceea ce mai

rămânea era examenul care se apropia pe zi ce trece. Am trecut și peste acest prim obstacol din viața de elev, însă așteptam cu sufletul la gură lista elevilor admiși pe cele 24 de locuri. Când mi-am văzut numele pe listă, pot spune că ceva s-a schimbat brusc, am început să îmi ORIZONTURI, nr. LIII

pun întrebări: Oare o să mă acomodez aici?, O să îmi placă?, Cum o să fie profesorii? Însă trebuia să aștept cele două luni de vacanță rămase și să mă bucur de ele. Între timp, doamna

dirigintă a luat legătura cu părinții și cu viitorii mei colegi, iar așa am format un grup pentru a ne cunoaște mai bine înainte de începerea anului școlar. Câțiva dintre noi eram deja prieteni, fiind colegi la școlile pe care tocmai le absolvisem, însă și așa, ne-am împrietenit toți repede și abia așteptam momentul în care, în doar

13 2


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII câteva zile, urma să ne vedem pentru prima dată, ca elevi ai clasei a IX-a.

Și iată că a venit și ziua de 5 septembrie 2022, prima zi de liceu, începută cu Sfânta Liturghie de

început de an școlar. Impresionată iam observat pe colegii mai mari, incluși în programul Liturgic alături de preoții formatori și nu cred că o să uit acest eveniment, fiind unul emoționant și minunat. În primele zile, coordonatori ai cluburilor din liceu ne-au prezentat avantajele de a fi membri în acestea, pentru a ne putea dezvolta într-un grup de persoane cu aceleași hobbyuri/plăceri ca și noi urmând ca noi să luăm decizia finală. Prima zi de practică a fost cu emoții, însă domnul profesor ne-a dat câteva sfaturi pentru a ne putea acomoda cu piticii de grădiniță și pentru a ști cum să reacționăm în diferitele situații de început, pe care orice educator le întâlnește. Credeam că, practica va fi mai complicată, însă atunci când îți dorești ceva cu adevărat, ori cât de greu este, treci peste și vei reuși.

Acesta a fost noul nostru început, plin de momente frumoase, la care le vom adăuga și pe următoarele, sperăm la fel de intense și plăcute.

Karina Mărtișcă, Amalia Mîrț, cl. a XI-a B Într-una din zilele lunii septembrie a anului acestuia, 25 de elevi pășeau sfioși în curtea Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Roman. Erau elevii clasei a XI-a B, ai profilului pedagogic, de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”. Toți erau emoționați până peste cap pentru că, după doi ani în care au asistat la lecțiile desfășurate de doamnele învățătoare, venise momentul în care să susțină propia lor lecție de predare. Dorind să aflăm mai multe detalii cu privire la acel moment, le-

14 2

am adresat elevelor Brăilescu Manuela, Mancaș Ionela și Roiu Andreea câteva întrebări: - Cum te-ai pregătit pentru lecţia de predare? Manuela: La fiecare predare trebuie făcut un plan de lecție, mai exact un proiect didactic ce surprinde obiectivele și activitățile desfășurate. Eu m-am pregătit cu 45 zile înainte deoarece, pe lângă faptul că trebuia să îl prezint profesorului metodist, am descoperit noi idei de activități. Miam pregătit din timp materiale: fișe, ORIZONTURI, nr. LIII

planșe, videoclipuri și jocuri educative de pe internet ce le-au captat atenția copiilor. Cu o zi înainte de a preda mi-am exersat dicția, am vorbit în fața oglinzii despre lecție și câteva minute le-am acordat pentru mine, încurajândumă. Pe lângă asta, am pus tot felul de întrebări capcană și am început să-mi imaginez posibile răspunsuri ale elevilor. Aceasta este o nouă experiență pentru mine și mă pregătesc temeinic deoarece sunt conștientă că elevii învață ceva nou de la mine în acea oră.


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII Andreea: Pentru prima predare, m-am pregătit foarte intens. Ori de câte ori aveam un moment liber, recitam în gând sau cu voce tare ceea ce trebuia să vorbesc în fața elevilor, ca mai apoi să uit tot și să improvizez. Pe lângă proiectul didactic care mi se pare cea mai grea parte a unei lecții, trebuie să învăț ce trebuie să predau, deci putem spune că învăț din nou lucruri noi. Să nu

ora tremuram, probabil pentru că la rândul meu sunt doar un copil ce experimentează. La început am fost puțin sfioasă dar când am început să vorbesc am simțit confort și o adevărată împlinire. Mi-a fost frică de răspunsurile și întrebările elevilor dar totodată eram uimită de câtă imaginație pot avea. Când vezi un copil care percepe cu bucurie informațiile transmise, în sufletul

învețe lucruri noi indiferent de cine se află în fața lor, ajutându-te cu atâta ardoare fără ca măcar să-ți dai seama. Ionela: Am simțit teamă de a nu mă încurca sau să nu le placă elevilor ceea ce le-am pregătit, cât și bucurie atunci când puteam comunica cu ei. - A fost diferit față de cum ţi-ai imaginat? Dacă da, în ce aspecte?

uităm de fișele de lucru care ne scot din necaz la sfârșitul lecției pe unii dintre noi, nu sunt așa ușor de găsit sau de conceput, trebuie să stau să mă gândesc dacă e prea greu sau prea ușor, dacă o să le placă sau nu, o muncă de lămurire de câteva ore însă aceasta depinde de materie și lecție. Oricât de greu ar părea să știți că nu este. Normal, atâta timp cât punem pasiune și ne dăm silința în ceea ce facem. Ionela: Da, mi-am pregătit atât proiectul didactic cât și mintea.

tău domină o fericire inexplicabilă. Așa mă simt de fiecare dată și încerc să fac orele cât mai interactive. Andreea: Pot spune că eram foarte emoționată și totodată speriată, însă nu m-am simțit niciodată atât de liberă în fața copiilor. De obicei sunt foarte emotivă când vine vorba de schimbările din viața mea, dar atunci când o mulțime de ochișori te privesc atât de curioși și așteaptă atât de atenți să spui tot ce ai tu de transmis încât ar crede orice ai spune, uiți chiar și de emoții, însă întrebările niciodată nu lipsesc din partea lor. Nu am crezut că elevii ar fi ascultat de mine, chiar la un moment dat am crezut că o voi da în bară atât de rău încât am să mă blochez în fața lor, dar mi-au demonstrat că ei vin la școală să

Manuela: Când îmi pregătec proiectul didactic încep să îmi imaginez fiecare parte a lecției dar și situații imprevizibile. Într-o clasă de elevi găsești o sumedenie de personalități și am observat că trebuie să te aștepți la orice răspuns banal precum " Știți, eu am un cățel verde. ". În prima mea lecție de educație fizică, una dintre cele mai grele ore de susținut, am planificat totul atât de minuțios și am avut așteptări mari. Când m-am trezit în fața a 30 de copilași de clasa I plini de energie, ei bine, planurile mele sau dat peste cap. Nu am renunțat și , într-un final, cu multă răbdare, am reușit să îndeplinesc obiectivele din proiect. Până la urmă, în astfel de situații, nu trebuie să te pierzi cu firea, ci trebuie doar sa fii prietenos

- Ce ai simţit când te-ai văzut în faţa copiilor, la catedră? Manuela: Pot spune că am avut cu mine un rucsac plin cu emoții. Pare ușor să mergi în fața unor copii și să le prezinți o simplă lecție, însă nu este chiar așa. Înainte de a începe

ORIZONTURI, nr. LIII

15 2


DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

și să te gândesti că scopul tău este să înveți un copil. Andreea: Da, categoric da. Sincer, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult, în primă fază îmi imaginasem că va fi o predare monotonă, deși aveam câteva joculețe pregătite, nu mă așteptasem să le placă copiilor. Niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, și chiar așa este. Atunci când m-am văzut în fața faptului împlinit am știut că va fi exact opusul la ceea ce îmi pregătisem acasă, am știut că informațiile pe care le voi transmite elevilor vor depinde de mine să le înțeleagă cât mai bine. Ionela: Foarte diferit, am văzut că majorității elevilor nu prea le păsa de ore sau de cât ne străduim să ne dăm interesul pentru orele de predare, pentru că aceștia sunt obișnuiți cu ceea ce îi învață părinții și, mai important, cu ceea ce îi învață învățătoarea. - După ce ai predat pentru prima dată, s-a modificat alegerea ta cu privire la ce meserie ţi-ai dori să urmezi pe viitor? Dacă da, în ce mod? Manuela: Îmi place să predau, îmi plac copii, jocurile, activitățile extrașcolare... Sunt foarte multe responsabilități când ești

16 2

învățător/educator și de tine depinde educația viitoarelor generații. După primele predări pot spune că e o meserie frumoasă dar nu ușoară, însă eu miam propus să fiu un cadru didactic excepțional. Un sfat pentru cei ce urmează să țină ore: nu vă descurajați, vor fi multe obstacole, fiți prietenoși, aveți încredere în voi și iubiți copiii. Andreea: Meseria pe care doresc să o urmez nu cred că se va schimbă mult timp de acum în colo. Totuși, una dintre alegeri s-a schimbat și anume vârsta și materia la care doresc să predau . Practica mi-a demonstrat că nu aș rezista să predau celor mici o zi întreagă da păi 4 ani încontinuu cu o diferită generație. Grădinița și clasele primare nu mă atrag atât de tare. Ceea ce îmi doresc pe viitor este să-mi termin toate studiile printre care și facultatea, iar apoi să predau pedagogie elevilor de liceu. Ionela: Mereu mi-am dorit să fiu educatoare. Această meserie era prima opțiune și de înainte. - Dacă ar fi să alegi un cuvânt care să descrie această experiență, care ar fi acesta? Manuela: Cu siguranță n-ar putea fi doar un singur cuvânt. E vorba de "optimism", "dorință”, "răbdare" și, dacă ar fi să folosesc un argou, "mișto". Câteodată mă întreb: Chiar am reușit să predau o lecție unor copii? Totuși, sunt și eu un adolescent ce trece pintr-o etapă de dezvoltare. Am predat lecții atât de

ORIZONTURI, nr. LIII

frumoase și interactive încât mă face să-mi doresc mai mult. E vorba de copilărie și am învățat că trebuie să intri plin de fericire și cu noi metode în colectivul de elevi. Ai dreptul la creativitate și imaginație din belșug, ai șansa să devii din nou copil iar asta e fantastic. Andreea: Cuvântul care ar descrie această experiență ar fi „ușurare”. De ce? Păi am fost ușurată să văd că lecția a decurs atât de bine din punctul meu de vedere încât nici nu am observat cum a trecut timpul, eram atât de concentrată pe elevii încât la un moment dat chiar îmi dorisem să se prelungească ora cu câteva minute. Ionela: Nu prea ai cum să alegi doar un cuvânt pentru toată această experiență, dar unul poate fi „uimitor Le mulțumim participantelor pentru că au dorit să împărtășească cu noi o fărâmă din gândurile lor! De asemenea, mulțumesc cititorilor pentru că au decis să parcurgă cu noi acest amalgam de emoții și experiențe care, cu trecerea timpului, devin gânduri și decizii care vor forma viitorul nostru și al celor din jur.


CULTURĂ

Antoche Daria, Brăilescu Manuela, cl. a XI-a B Un sunet colosal îmi trezea în suflet un sentiment nostalgic, spectatori de toate vârstele aplaudau si lăcrimau de fericire la sfârșitul piesei noastre de teatru. Petale sângerii de trandafir se prelingeau lin pe chipul îndurerat al Sfintei Veronica Antal, mai tânăra noastră colegă Denisa Palaghia. Am ieșit cu toții pe scena frumos decorată, privirile înduioșătoare ale spectatorilor ne-au făcut să realizăm că alegerea de a ne alătura clubului de teatru a fost cea mai bună decizie. Când am auzit că în liceul nostru această activitate va prinde din nou viață am fost foarte încântați dar totodată curioși. Niciunul dintre noi nu avea habar ce va urma. Un turneu, o echipă, nu a fost doar despre mine, ci a fost despre noi toți. Acest club nu numai că ne oferă șansa să vedem locuri atât de frumoase ci ne și unește. Am legat

noi prietenii și am învățat să cooperăm. În situații neașteptate am preluat noi sarcini, alții și-au asumat dublu-personaj și chiar au făcut eforturi pentru unitatea grupului. De fiecare dată reușim să transformăm o scenă monotonă într-o adevărată oglindă a vieții. Deși renunțăm la timpul nostru liber avem o dorință puternică de a le oferi celor din jur darul nostru muncit. Cum și părintele profesor Pal Romică afirma: „Trebuie să ne oferim trup și suflet chiar și pentru un singur spectator”. Înainte de fiecare reprezentație ne întâlnim la repetiții, suntem stângaci, obosiți după o zi cu șase ore de curs, dar când ne aflăm împreună plutește o senzație de împlinire și energia noastră prinde viață. Nu suntem cei mai buni actori, am uitat replici și recuzita, am încurcat intrarea pe scenă, dar asta nu ne-a împiedicat să continuăm. Am improvizat mult și

ORIZONTURI, nr. LIII

am reușit pentru că noi nu jucăm doar o piesă de teatru, o trăim. Am mers în patru locuri frumoase pe care le-am explorat pentru majoritatea dintre noi prima dată. Împreună, care pe care, înghesuiți în autobuzul nostru micuț printre recuzită sau cu recuzita în brațe, am cântat, am râs, și ne-am amintit de pățaniile noastre. Fiecare reprezentație a avut altceva-ul ei, o scenă nouă la care să ne adaptăm, o replică nouă, un chiuit și o stângăcie pe care am transpus-o ca fiind parte din rol. De fiecare dată, la finalul reprezentației, priveam cu sufletul la gură, iar când aplauzele răsunau în sală săream în sus de bucurie și aplaudam din toate puterile alături de cei care ne-au privit timp de mai bine de o oră. Urmau laude, îmbrățișări, zâmbete, multe poze iar după, o masă copioasă ne încânta de fiecare dată.

17 2


CULTURĂ

18 2

ORIZONTURI, nr. LIII


CULTURĂ

Luoana Doboș, cl. a XI-a B Cuvintele au fost și sunt dintotdeauna foarte puternice. Ele sunt cele care ne definesc sentimentele, emoțiile și chiar pe noi înșine. Câteva propoziții ne pot face cei mai fericiți sau triști oameni din lume, ne pot forma personalitatea sau chiar determina în a face alegeri cruciale pentru noi. Cărțile reprezintă metoda prin care putem aprecia cu adevărat importanță cuvintelor, iar ce loc mai bun să faci asta decât în cadrul unui club de lectură? Clubul de lectură Bookuria, al liceului nostru, promovează toate acestea. Promovează exprimarea liberă, comuniunea, prietenia și pasiunea pentru lectură. ,,Prin Clubul de lectură îți poți împărtăși cu ceilalți pasiunea pe care o ai pentru citit, poți acumula cunoștințe noi, impresii, îți poți dezvolta personalitatea, imaginația si creativitatea. Atmosfera la club este una plăcută, comunica gândurile despre cărți și experiențele trăite datorită acestora. Lectura este foarte importantă, așadar dacă îți place să citești și vrei să afli mai multe despre citit, să cunoști și alte genuri literare, să încerci lucruri noi, te invităm să faci parte, alături de noi, din Clubul de lectură. De asemenea, nu cred că există persoane cărora să nu le placă să citească, ci doar nu șiau găsit cartea potrivită, însă cu ajutorul acestui club, îți poți găsi acea carte care să te facă să citești din plăcere.” Spune Bianca Turcu, elevă în clasa a IX-a B și membră a Clubului de lectură. Clubul de lectură reprezintă nu numai un loc. Este un sentiment, o

atmosferă, glume făcute încercând să ne împrietenim, priviri pline de căldură când povestim ce am citit, alegerea de a amâna masa sau de a pleca mult mai târziu de la școală doar pentru a face parte din această comuniune. Odată ce faci parte din club, faci parte și dintr-un grup de prieteni care își împărtășesc pasiunea comună. ,,Un membru al societății, în orice moment al existenței sale poartă efectele cărților pe care le-a citit, pentru că fiecare carte lasă o urmă în sufletul nostru precum o

persoană cu care la un moment dat am interacționat. Mulți dintre noi găsim o liniște aparte în cărți, iar în clubul nostru vă putem ajuta să găsiți aceeași liniște care pe noi ne duce într-o altfel de lume, o lume unică, doar a noastră. În club ne ajutăm unii pe alții, chiar și în problemele care nu țin neapărat de cărți, pentru că în clubul Bookuria, suntem o familie, care va așteaptă cu brațele deschise” ne povestește Sara Ivănuș, de asemenea elevă în clasa a IX-a B, că înseamnă clubul pentru ea. Prin intermediul cărților, și așadar al Clubului de carte, găsim soluții. Soluția pentru dezvoltarea noastră, pentru succesul nostru, pentru fericirea noastră... Cum am ORIZONTURI, nr. LIII

spus și mai sus, Clubul Bookuria nu reprezintă un loc unde doar vorbim despre cărți, ci un loc unde ne arătăm iubirea față de acestea, ne expunem sentimentele și opiniile, găsim exemple de viață și creăm legături. ,,Pe parcursul vieții noastre ne întâlnim cu diferite probleme de factură relațională, profesională, existențială ș.a.m.d. Dar, fix la orizontul nostru, avem o soluție: CĂRȚILE. Ele sunt leacul problemelor și suferințelor noastre, poate cea mai mare trezorerie pe care a făurit-o omul. Ele își lasă amprenta în timp. Și asta se poate vedea în ideile pe care oamenii le au, atât despre existență, cât si despre ei. Clubul Bookuria ne dăruiește un loc de refugiu pentru aceia care își găsesc plăcerea, sensul, bucuria, fericirea în cărți, creându-ne o recunoștință și o acceptare pentru propria noastră identitate, alinând suferința din viața noastră în momentele de destindere” mărturisește Alex Roca, elev în clasa a XI-a A, că înseamnă cărțile și clubul pentru el. Toți acești membrii ai clubului și-au expus părerile sincere despre ce înseamnă pentru ei clubul, iar pe scurt, observăm că, înainte de orice, suntem niște oameni care apreciază cuvintele, care iubesc senzația pe care ne-o dă literatura și care vor să împărtășească acest lucru cu prietenii lor cu aceeași pasiune, iar dacă simți că vrei să faci parte din aceeași atmosferă, te așteptăm cu brațele deschise.

19 2


CULTURĂ

20 2

ORIZONTURI, nr. LIII


CULTURĂ

ORIZONTURI, nr. LIII

21 2


CULTURĂ

Acolo unde cântă racii - RecenzieLuoana Doboș, cl. a XI-a B

Cartea Acolo unde cântă racii, de Delia Owens, este o poveste devastatoare despre frumusețea naturii, adevărul crud despre iubire și dezolarea pierderii. Sfâșietoare prin personajele și situațiile pe care le prezintă, Acolo unde cântă racii nu trebuie să lipsească din biblioteca oricărui iubitor de thriller sau natură. ,Zvonurile despre Fata Mlaștinii au circulat mulți ani în Barkley Cove, un orășel liniștit de pe coasta Carolinei de Nord. Așa că, în 1969, când frumosul Chase Andrews este găsit mort, localnicii bănuiesc imediat că a fost ucis de Kya Clark, adevăratul nume al Fetei Mlaștinii. Însă Kya nu este nici pe departe sălbăticiunea pe care și-o închipuie lumea. Sensibilă și inteligentă, a supraviețuit singură în mlaștinile cu vegetație luxuriantă de pe malul oceanului, împrietenindu-se cu pescărușii, descoperind bogăția nesfârșită a pădurilor brăzdate de canale și învățând lecții de viață accesibile doar celor care trăiesc în natură. Într-o bună zi, Kya simte înfiripându-se în sufletul ei dorința de a fi iubită, iar când doi tineri din oraș sunt atrași de frumusețea ei neobișnuită, viața i se schimbă complet, căpătând un alt sens. Dar,

22 2

nu după mult timp, ceva cu totul neprevăzut îi sfărâmă noua existență.” Ca protagonistă a cărții o avem pe Kya, ,,Fata mlaștinii”, fetița, adolescenta și apoi femeia care trăiește în sălbăticia naturii. Părăsită de mamă, frați, și apoi de către tată, Kya reprezintă acel tip de personaj care lasă cicatrici în sufletul cititorilor prin frumusețea și puterea de care dă dovadă. Pe parcursul cărții, tânăra dă dovadă de o perseverență cum rar am mai întâlnit la un personaj. Pe rând am întâlnit la ea dorința de a supraviețui, dorința de a se educa, apoi dorința de a fi iubită. Desigur, avem un alt personaj care o ajută să își îndeplinească toate aceste dorințe. Tate, prietenul fratelui său mai mare, este singurul care nu o abandonează. Alegând să o învețe să citească, îi permite Kyei să își întindă ,,aripile alea lungi”, să învețe ce este iubirea, sacrificiul și pierderea, educația, știința și cunoașterea. Totodată, în această carte avem și atmosfera apăsătoare a unei crime. Chase ORIZONTURI, nr. LIII

Andrews, băiatul de aur al orașului, moare în condiții suspecte în mlaștină. Oare criminalul este vreo fostă iubită? Vreun dușman din vremea liceului? Sau poate...chiar cineva pe care îl iubește. În tot acest timp, Kya ne învață despre curajul de a te înfrunta pe tine și greșelile tale, regăsirea și frumusețea tulburătoare a sălbăticiei, fiindcă în primul rând, această carte ne vorbește despre natură. Despre vindecarea pe care ne-o poate oferi. Despre adăpostul care ne poate fi. Și chiar prietena care ne poate fi alături, când toți ceilalți ne părăsesc. În concluzie, cartea Acolo unde cântă racii, este o poveste emoționantă, una care îți aduce lacrimi în ochi, care te face să realizezi importanța familiei și a lucrurilor din jurul nostru... Recomandare din parte Clubului de lectură al Liceului Teologic Romano-Catolic ”Sfântul Francisc de Assisi” din Roman


CULTURĂ

latinitate și dacism Manuela Brăilescu, Claudia Crețu, cl. a XI-a B Te-ai întrebat vreodată cine a trăit pe teritoriul României de astăzi cu sute de mii de ani înaintea noastră? Cum am ajuns noi să vorbim limba română și de ce avem cuvinte asemănătoare cu alte popoare? Dacii sau romanii? Cine sunt predecesorii noștri? De-a lungul secolelor, oamenii de știință au evidențiat fie componenta romană, fie pe cea dacică, fie interacțiunea lor. Astfel, s-au dezvoltat, începând cu secolele XIX-XX, două curente de idei: latinitatea și dacismul. Latinitatea denumește acțiunea de impunere a limbii și a civilizației latine în urma cuceririi Daciei de către romani. Dacismul este un curent în istoriografie care afirmă, mai mult

prin fantezie și mit, contribuția dacilor la formarea poporului român. Poporul român este urmașul geto-dacilor. Din cauza împrejurărilor istorice, geto-dacii au fost nevoiți să se amestece cu coloniștii romani aduși în Dacia după al doilea război cu Imperiul Roman. Între daci și romani au avut loc două războaie importante. Între anii 101-102, împăratul Traian se îndreaptă spre Sarmizegetusa, capitala Daciei, și câștigă lupta de la Tapae. Venise iarna și acesta hotărăște să întrerupă campania, iar Decebal încearcă să-i alunge pe romani, însă fără succes. În urma luptei victorioase de la Adamclisi ORIZONTURI, nr. LIII

(sudul Dobrogei), Traian ridică aici monumentul Tropeaum Traiani. După lupte grele, Decebal cere pace, dar Traian o oferă cu niște condiții drastice. Între anii 105-106, Decebal și Traian fac pregătiri intense pentru reluarea luptelor. Decebal își reface armata, cetățile și noi alianțe, iar Traian construiește cu ajutorul arhitectului sirian Apolodor din Damasc podul de piatră peste Dunăre, de la Drobeta, pe care se va îndrepta, în iunie 105, spre Sarmizegetusa. Traian a avut o strategie mult mai bună și astfel a reușit să cucerească teritoriul Daciei. Decebal se retrage în Carpații Orientali și, înainte de a fi prins de cavaleria romană, își ia singur viața. În amintirea luptelor cu

23 2


CULTURĂ dacii, Traian ridică la Roma ,,Columna lui Traian” pe care se regăsesc inscripționate scene din cele două războaie. După cucerire, romanii au introdus în Dacia relațiile sociale, formele proprii de organizare, cultura și civilizația lor. Astfel, se întâlneau două sisteme sociale și economice diferite, însă, pe măsură ce timpul trecea, dacii au preluat obiceiurile și limba latină vulgară (populară) vorbită de romani. În aproximativ un secol, populaţia băştinaşă folosea în mod curent limba latină, dovadă fiind hotărârea împăratului Caracalla de a da aşa numita „Constitutio Antoniniana” (212 d.Cr.) prin care acorda

cetăţenie romană tuturor locuitorilor Daciei. Procesul de deprindere cu civilizația, cultura și limba Imperiului Roman se numește romanizare. Acest proces nu s-a limitat la cei 165 de ani de stăpânire romană în Dacia (106-271), ci a continuat şi după aceea. S-a petrecut nu numai în Dacia, ci și în Spania, Portugalia, Franța și în toate teritoriile cucerite de romani. Peste 2.600 de inscripții scrise în latinește și descoperite pe teritoriul țării noastre arată faptul că romanizarea a mers foarte repede. Ideea de latinitate începe să fie afirmată la noi de cronicarii moldoveni. Intuind originea neamului său, Grigore Ureche este cel dintâi dintre cronicarii moldoveni care afirmă în “Letopisețul Țării Moldovei” latinitatea limbii și a poporului român. El scrie că “au trecut pre aice Troian, împăratul Râmului” și

24 2

încearcă să dovedească asemănările de ordin lexical dintre limba română și cea latină. În legătură cu ideea latinității, în opera cronicarului apare conștiința originii comune a românilor din Transilvania și Maramureș, care sunt de același neam cu moldovenii: “Rumânii, câți să află lăcuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sântu cu moldovenii și toți de la Râm se trag.” (Râm= Roma) Ideile cronicarilor au fost continuate de Dimitrie Cantemir în lucrarea “Hronicul vechimii a romano-moldo vlahilor”, dar și de reprezentanții Școlii Ardelene, Samuel Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai Deleanu. Aceștia din urmă au făcut studii superioare la Roma și Viena și astfel au cercetat în marile arhive și biblioteci documente cu care au putut argumenta romanitatea poporului și latinitatea limbii române. Totuși, reprezentanții Școlii Ardelene au făcut și greșeli pentru că au susținut că românii ar fi descendenți direcți ai romanilor nefiind amestecați nici măcar cu dacii, care ar fi fost exterminați în totalitate în cursul războaielor. De asemenea, au vrut să purifice și limba română de toate elementele lexicale care nu sunt de origine latină. În general, opiniile despre originea poporului român au fost variate. Astfel, prin scrierile lor literare se disting susținători ai latinității, care neagă originea dacă a românilor, și susținători ai dacismului. În afară de cronicarii moldoveni sau de reprezentanții Școlii Ardelene, un alt susținător al latinității este Vasile Alecsandri: Latina gintă e regină/Între-ale lumii ginte mari/Ea poartă-n frunte-o stea divină/Lucind prin timpii seculari („Cântecul gintei latine”). Printre susținătorii dacismului îi amintim pe Lucian Blaga („Revolta fondului nostru nelatin”), B.D. Hasdeu (,,Perit-au dacii?”), Mihai Eminescu( „Momento mori) și Vasile Pârvan („Getica”). ORIZONTURI, nr. LIII

În urmă cu mai mult de un secol, într-un sat din Transilvania, de la baza munților Făgăraș, trăia un cioban autodidact pe nume Gheorghe Cârțan, cunoscut sub numele de Badea Cârțan. Originar din Cârțișoara, județul Sibiu, a rămas în istorie ca un luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din România, dedicându-și toată viața acestui scop. Vrând să vadă cu ochii lui monumentele despre care a învățat din cărțile de istorie, mărturii ale istoriei poporului român, s-a

decis să plece pe jos până la Roma. În ianuarie 1896 a mers pe jos 20 de zile până la Viena, iar apoi 23 de zile până la Roma. În „Monografia satului Cârţişoara”, scrisă de Traian Cânduleţ şi Ilie Costache, se afirmă că Gheorghe Cârțan ajungând la Columna lui Traian, „cum era singur și al nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I sa publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Se pare că a făcut senzație la Roma, fiind invitat în mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, a fost primit cu simpatie și prietenie. În concluzie, suntem români și atunci când vine vorba de stabilitatea științifică a originilor noastre, ne tragem din daci și romani, fără latinitate exclusivă, fără preamărirea elementului dac.


CREAȚIE ȘI ARTĂ

Diana Ciocoiu, cl. a IX-a B

Luisa Maria Giurgilă, cl. a IX-a B

Andreea Monica Dumea, cl. a XI-a B

Manuela Brăilescu, cl. a XI-a B

Ancuța Daniela, cl. a IX-a B

Ilinca Diana Barcan, cl. a IX-a B

ORIZONTURI, nr. LIII

25 2


CREAȚIE ȘI ARTĂ

Iustina Giurgilă, cl. a XI-a A

Anastasia Netedu, cl. a XI-a B

Maria Delia Petruța Enache, cl. a XI-a B

26 2

Mateea Enache, cl. a X-a B

Andreea Bianca Roiu, cl. a XI-a B

Iustina Gabriela Gherla, cl. a X-a B

ORIZONTURI, nr. LIII


CREAȚIE ȘI ARTĂ

Alessandra Focșa, cl. a IX-a A

Antonia Francesca Dîm, cl. a X-a A

Adelina Frențoaia, cl. a X-a A

Alessia Andro, cl. a X-a B

Ana Maria Rezmerția, cl. a IX-a B

Miruna Costina Samson, cl. a IX-a B

ORIZONTURI, nr. LIII

27 2


CREAȚIE ȘI ARTĂ

Magda Lorena-Daria Bacoșcă, cl. a X-a A

Căutare.... Parcă mă împinge vântul Ca să zbor, dar nu cu gândul. Însă dacă mă ridic, Deja mă simt prăbușit. Ce să fac? Cum s-o apuc? Nu am unde să mă duc, Nici durerea s-o alung.

În adânc Văd un chip ce-ți strălucește Și surâsul tău perfect Care doar priviri stârnește. E suspect.

Plâng când văd că nu m-alină Nicio pasăre divină Și când ploaia amărâtă Supărarea mi-o-ntărâtă. Tot încerc să schimb ceva, Să mă obișnuiesc așa, Fiindcă îmi apare în vis Cum zbor lin către abis.

“Ești atât de norocos”, E acum un obicei Și privești zâmbind în jos. De-ar ști ei…

Dar cum nimeni nu-i uitat, Nici cu binele certat, M-am ales într-un sfârșit C-un surâs desăvârșit

Doar că mințile sunt plânse, Ei te-admiră dușmănos, Au și inimile frânte. E pe dos. Ții în acei ochi frumoși Mii de valuri lăcrimate Și încerci încet să coși Rana cum se poate.

Sub aripa mea se-așează Și-n suflet se furișează Și nu doar în vis apare. Acum am propriul meu soare.

O simt eu, o simți tu, Chiar și el o simte Și formăm un mic contur Încercând să nu-l transmitem

Desen: Natalia Crăciun, cl. a X-a A

28 2

ORIZONTURI, nr. LIII


CREAȚIE ȘI ARTĂ

Magda Lorena-Daria Bacoșcă, cl. a X-a A

SPERANȚĂ ÎN SIGURANȚĂ Miruna Costina Samson, cl. a IX-a B

-Mai exiști, tu, Siguranță? Mai trăiești, mai ești în viață? Chiar m-am întrebat demult Nu cumva ai dispărut? -Nu am dispărut, copile, Uită-te puțin la mine Sunt tare prietenoasă Și la școală, și acasă... Uită-te la mama ta Și mă vei găsi în ea. Uită-te la tatăl tău Că și-acolo sunt tot eu. În adevăr, în dreptate În pace și libertate, În iubire și-n speranță Sunt aceeași Siguranță. -Dar afară-i vânt și ploi Sună arme de război Pot eu oare, Siguranță, Să fiu plină de speranță? Aș putea să plec la drum Fără griji, fără consum? Fără teamă, fără frică Ne-nsoțită de bunică?

Desen: Geanina Blanaru, cl. a X-a A

ORIZONTURI, nr. LIII

-Îți voi spune-un amănunt Să știi: Eu Sunt Cel ce Sunt Și în ultimă instanță Numai eu sunt Siguranță

29 2


CREAȚIE ȘI ARTĂ

O, Bacovie... Manuela Brăilescu, cl. a XI-a B

O, Bacovia, ce s-a-ntâmplat? De ce ești supărat? Cumva te-a enervat lumea cea rea? Tu spui prin poezie că viața-i moarte grea, O, Bacovie, de ce vorbești așa? Te-ai cufundat în sticle pline de amar Și plângi pe-ascuns prin versurile crunte, Nu vrei să-ți duci mireasa la altar Tu doar ascunzi frustrările-n pământuri O, Bacovie, în lume ta pustie și norii plâng în pumni Iar numai fulgi de gheată se-aștern pe-al tău pământ, În mintea ta e numai frig și vânt, Nu vrei să lași o rază de lumină să-ți pătrundă-n gând?

Tu, copilă, dac-ai ști răspunsul la-ntrebare Te-ai întrista și mi-ai plânge zi de zi de jale, Chiar și păsările mă cată din depărtare Se fac scrum și se pierd prin zare. Flori negre pe câmpul meu cenușiu, Se-aud cântând mormintele goale, Sunt trist și singur într-o vale Mă plictisesc și scriu de nepăsare. 30

ORIZONTURI, nr. LIII


EVENIMENTE

Redacția

5 septembrie 2022: Deschiderea noului an școlar Frumusețea (și sufletească și trupească) cu care au venit elevii în prima zi de școală - la școală - a luminat enorm și chipurile și trăirea celor prezenți. O frumusețe născută din naturalețe, din dorința de a-și construi senin destinul,... o frumusețe generată de comuniune. Și cei mici și cei mari au început, nu singuri, ci însoțiți de mentori, profesori, pe alocuri de părinți, prieteni, cunoscuți,... cu toții înfățișându-ne înaintea lui Dumnezeu pentru ca, prin rugăciune, să ne încredințăm dorința, efortul, visul, lui Dumnezeu. Liturghia a fost celebrată de părintele vicar provincial Dumea Emilian, concelebranți fiind preoți profesori, formatori și alți invitați.

10 septembrie 2022: Zi de formare pentru seminariști A fost o binecuvântare: faptul că seminariștii noștri lau avut la prima lor zi de formare - în mijlocul lor - pe părintele misionar Daniel Pal. Deschis și disponibil, fiind puțin în vacanță, părintele a acceptat cu inima largă să le vorbească elevilor noștri de experiența sa. În vestul Africii, pe malul Golfului Guineei, aproape de ecuator, în Ghana, la Takoradi,... acolo trăiește (și muncește!) părintele misionar. E implicat în parohie, în tipografie, la școală, la bolnavi și oriunde e nevoie,... e bucuros și plin de viață și își trăiește cu pasiune darul vocației primite. Ce poate fi mai frumos!? Seminariștii l-au ascultat, au reflectat și și-au împărtășit ideile, pentru ca mai apoi, la liturghie, să ofere fiecare câte o scurtă rugăciune: pentru misionari.

7 septembrie 2022: Adunarea generală a elevilor A treia zi de la începerea școlii, în pauza mare s-au întâlnit în amfiteatru toți elevii liceului nostru. Și, plini de interes, și-au confirmat dorința de a se implica în viața școlii. S-a stabilit, pentru moment un președinte interimar (până la noi alegeri), un vicepreședinte și un secretar. S-a hotărât apoi și maniera în care – evident, prin vot – va fi ales reprezentantul lor în consiliul de administrație al școlii, ca și în alte comisii importante. Însă, mai mult decât a fi prezenți în astfel de structuri decizionale, elevii au impresionat prin libertatea lor interioară: nu „funcțiile” îi interesează, ci să propună noi activități frumoase: trupă, cluburi, revistă... Un început frumos și curajos!

ORIZONTURI, nr. LIII

31 2


EVENIMENTE 17 septembrie 2022: „Let's Do it, Romania” De dimineață, în acea sâmbătă de început de toamnă, cu sufletul deschis către natură, undeva pe malul Moldovei, elevi ai școlii noastre, își aplecau ființa să culeagă resturi și deșeuri nedorite, lăsate necuviincios de alții. Fără a-i judeca, fără a-i condamna, însă înțelegând că protejarea mediului cere efort, atenție și bună-cuviință, s-au implicat cu generozitate, însoțiți de doamnele profesoare Angela Dămoc și Nadia Chelaru, în acțiunea de ecologizare „Let's do it, Romania” desfășurată alături de alte licee din localitate. Felicitări!

19 septembrie 2022: Piesă de Teatru în Amfiteatrul Parohiei „Sfânta Tereza” Deja cu experiență, dar cu emoții inerente, însoțiți de profesori coordonatori, încurajați de colegii lor prezenți în sală și înzestrați cu talent și cu ore de pregătire, elevii-artiști ai trupei de teatru a liceului, au oferit într-un cadru propice, în Amfiteatrul Parohiei „Sf. Tereza”, prin piesa jucată, mesajul frumos de viață și credință al Fericitei Veronica Antal. O piesă de teatru inspirată de evenimente reale, plină de trăiri duhovnicești așezate în firescul și frumosul vieții, care nu vrea decât să lumineze, să conștientizeze și să încurajeze urmarea valorilor adevărate, până la sacrificiul suprem al vieții!

17 septembrie 2022: Workshop: „Starea de bine” Oferit seminariștilor și celorlalți elevi ai școlii și tuturor celor care-au binevoit să se implice, workshopul realizat, având tema interesantă („Starea de bine”), o invitată specială (doamna psiholog Mihaela Moraru), un cadru special (Aula „Petru Albert”) s-a desfășurat într-o atmosferă caracterizată de interes, atenție, dorință, colaborare... totul pentru ca, undeva, la un moment dat, starea de bine să nu fie un exercițiu egoist în viața noastră, ermetic și anti-relațional, ci pentru ca, atunci când situația o cere (și o cere mai des decât neam putea imagina) o astfel de stare să devină darul nostru pentru celălalt. Frumos!

32 25

23 septembrie 2022: „Săptămâna mobilității” Un grup reprezentativ al elevilor școlii noastre coordonați de domnul profesor Vlăduț Tomescu, au militat pentru un transport nepoluant, participând alături de alți elevi de la alte școli, la manifestări organizate în cadrul „Săptămânii europene a mobilității”. Fiind într-un liceu care poartă numele patronului ecologiei, cu atât mai mult s-au simțit motivați să participe la astfel de momente, de data aceasta pe biciclete! Să prețuim în continuare darul creației în frumusețea naturală pe care a dorit-o Dumnezeu!

ORIZONTURI, nr. LIII


EVENIMENTE 25 septembrie 2022: Excursie „ROSE” la Suceava Frumusețea istorică și culturală a Sucevei a fost darul de care s-au bucurat elevi ai liceului nostru, în ambianța excursiei organizată la final de proiect ROSE, însoțiți de profesori și preoți coordonatori. Trăind experiența comuniunii și contemplând locuri semnificative istorice, culturale și sociale, elevii au simțit recunoștință și încredere, mai ales percepând toate acestea ca fiind daruri curate și binecuvântate ale lui Dumnezeu, cel care îi cheamă și îi ocrotește.

4 octombrie 2022: Ziua Liceului: „Sfântul Francisc de Assisi” Chiar dacă la sărbătoare, capela a fost „supraplină” și nu a fost loc suficient pentru elevi și nici pentru profesori, aceasta nu a reușit să răpească din bucuria și dragostea elevilor prezenți. Există atâtea maniere frumoase de a vedea planul lui Dumnezeu și a ne bucura de el, mai ales atunci când vezi chipuri senine de elevi care cu demnitate au purtat ținuta școlii pe care o iubesc și au rămas până la capăt, exprimându-și bucuria prin dans și în comuniune. Da, toate acestea de ziua Liceului: „Sfântul Francisc de Assisi”.

2 octombrie 2022: Trupa de teatru la Pildești Turneul Trupei de teatru a Liceului a continuat, cu bucurie și simplitate, la Pildești. Din nou, un moment superb, în Centrul Cultural al satului, cu lume deschisă, cu o sală superbă, primiți de gazde binevoitoare... Și așa cum știu, elevii noștri au dăruit cu suflet (și din suflet)!, ca de fiecare dată, mesajul profund și plin de viață al Fericitei Veronica Antal. Aplauzele finale ce nu se mai opreau au confirmat din plin și bucuria celor din sală și frumusețea piesei de teatru jucată cu talent și pasiune. Îi mulțumim lui Dumnezeu!

5 octombrie 2022: Cupa „Sfântul Francisc de Assisi” În tradiționala Cupă „Sfântul Francisc de Assisi” – organizată între seminariști la șah, tenis de masă, table, fotbal... - nimeni nu a pierdut, ci toți au câștigat: experiența comuniunii, a relațiilor vii (nu virtuale), capacitatea de mobilizare, motivare, forța respectului față de celălalt și mai ales bucuria reală pentru cel mai bun! Îi felicităm pentru modul în care au știut să se implice și le dorim în continuare sensibilitatea de a recunoaște că totul (tot ce au și reușesc) este darul lui Dumnezeu!

ORIZONTURI, nr. LIII

33 25


EVENIMENTE 14 octombrie 2022: Alegerea conducerii CSE

16 octombrie 2022: Teatru la Gherăești

Felicitându-i pe cei care și-au încheiat cu demnitate anul acesta mandatul (Eduard Ciotloș și Andrada Ioana Mantale), le dorim încredere și succes celor care au fost aleși cu majoritate de voturi - de elevii adunați cu bucurie în amfiteatrul liceului - și își încep noul mandat anul acesta școlar (Lidia Iștoc– președinte; Felix Ghiuzan - vicepreședinte și Dragoș Barticel -secretar). La început de drum, îi asigurăm de sprijinul și ajutorul nostru, dorindu-le să țină la școala lor, să o iubească și să se implice în tot ce este bine și frumos, spre dezvoltarea ei.

La Gherăești, primiți fiind cu bucurie de oficialități, de preoții comunității și de oameni cu inimă deschisă, veniți cu mic cu mare în sala frumoasă a Centrului Cultural al satului, elevii noștri au jucat din nou frumoasa piesă de teatru: „Fericita Veronica Antal, drumul de la pământ la cer”. În fața emoțiilor inedite transmise de elevii trupei de teatru, publicul și-a manifestat aprecierea și prețuirea nu doar prin aplauze, ci și prin sincere felicitări!

15 octombrie 2022: Vizită la Mănăstirea clariselor La Mănăstirea surorilor clarise de la Roman, ziua de formare a seminariștilor a fost trăită ca un pelerinaj exterior (prin drumul parcurs spre mănăstire și înapoi) dar și interior (prin încercarea de a pătrunde în intimitatea sufletului). Seminariștii au avut ocazia să cunoască modul de viață dăruit lui Dumnezeu, pe care îl trăiesc cu bucurie surorile clarise, să asculte mărturiile sincere, sensibile și înțelepte ale acestor persoane consacrate, să pună întrebări, după care să celebreze cu recunoștință sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, providențial sărbătorind o sfântă mistică (de viață contemplativă!): Tereza de Avila.

34 2

22 octombrie 2022: Zi pe Muntele Ceahlău Seminariștii au petrecut această zi urcând și coborând Masivul Ceahlău. Dar nu oricum, ci menținându-se uniți, simțind să-și motiveze scopul, recalculându-și în intimitate propriul potențial și ajungând într-un final să fie mai bogați, măcar existențial. Căci și urcatul și coborârea muntelui au multe valențe, nu doar biblice sau spirituale. Paradigmatic, devin chei de lectură ale multor dinamici ale vieții. Și muntele și viața exig capacitatea de a te motiva. Și muntele și viața cer efort. Și muntele și viața cer răbdare, luptă cu sine, perseverență, privirea înainte... Și așa cum muntele nu doar se suie, ci și se coboară, așa și viața ne propune nu numai victorii, reușite, merite (ce pot stârni chiar și insidios veninul aroganței), ci și domoliri, goliri de sine, coborâri vertiginoase (care devin atât de salutare pentru un om al lui Dumnezeu!).

ORIZONTURI, nr. LIII


EVENIMENTE 1 noiembrie 2022: Ziua Tuturor Sfinților Comuniunea creată în această sărbătoare între elevi, profesori, angajați și ceilalți oaspeți veniți, înaintea lui Dumnezeu, a devenit un moment profund de reflecție și rugăciune, trăit împreună în Capela Mare a Institutului, în care ne-am gândit la sfinți și la chemarea de a fi, la rândul nostru, sfinți. Suntem cu adevărat ceea ce suntem numai înaintea lui Dumnezeu, iar participarea la o slujbă nu este altceva decât ridicarea noastră în cer, chiar și pentru o oră, (ne-o spun sfinții părinți!) pentru a ne bucura împreună cu cei din cer de viața și darul lui Dumnezeu! Ce poate fi mai frumos?!

19 noiembrie 2022 – Întâlnire formativă a profesorilor de religie catolică, organizată de Oficiul pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școli, care va avea loc la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, avându-i ca invitați speciali pe Oana și Radu Capan. 26 noiembrie 2022 – Pelerinaj al profesorilor și celorlalți angajați ai Liceului Teologic RomanoCatolic „Sfântul Francisc de Assisi” în Ținutul Neamțului, moment de comuniune și trăire spirituală. 17 decembrie 2022 – Zi de reculegere pentru seminariștii liceului nostru, ocazie de reflecție și rugăciune, dar și de pregătire spirituală la Sărbătoarea Crăciunului. 21 decembrie 2022 – Spectacol de Crăciun, organizat de către elevii claselor a XII-a, la care sunt invitați să își aducă aportul și să participe activ toți elevii liceului. 23 decembrie 2022 – 8 ianuarie 2023 – Vacanța de Crăciun, moment binevenit de odihnă, recreere și fapte bune, de care să se bucure elevii noștri.

ORIZONTURI, nr. LIII

35 2


ORIZONTURI, nr. LIIIcl. a X-a B Copertă: „Educația”, pictură pe pânză de Mateea Enache,