GHID
Panorama - fotografia viitorului Text & foto: Răzvan Savaliuc Panoramare pe un rând: 1. Panorama finalizată 2. Ce s-ar fi văzut într-un singur cadru
2
3. Setul de imagini din care a fost asamblată panorama
F
ascinaţia pe care o transmite o imagine panoramică reuşită nu poate fi negată de nimeni. Definită ca o privelişte vastă din natură, ca o imagine de ansamblu, ori ca o vedere circulară, panorama se deosebeşte de fotografia clasică prin faptul că surprinde mai mult decât poate acoperi un obiectiv foto normal. În comparaţie cu fotografia clasică, panorama se apropie mai firesc de câmpul vizual al ochilor umani (apreciat de specialişti la 120 de grade pe orizontală şi 60 grade pe verticală), deoarece acoperă şi ceea ce nu se vede în fotografia obişnuită. Tehnicile moderne au reuşit să dimensioneze imaginea panoramică, de la cea convenţională (semicilindrică) cu unghi de cuprindere de circa 180 de grade pe orizontală, până la una sferică, cu unghi maxim de cuprindere de 360 de grade, atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Disciplina e cunoscută la noi sub titulatura de panoramare - acţiunea de a panorama şi rezultatul ei. Şi nu e deloc nouă. Probabil că la începuturi panoramarea şi-a găsit utilitatea în spionaj, unde agenţii secreţi realizau zeci de cadre ale unui obiectiv strategic, iar apoi decupau şi lipeau fotografiile ca într-un joc puzzle uriaş, pentru a obţine imaginea de ansamblu. Munca depusă era însă sisifică, iar rezultatul o cârpăceală.
Revoluţia digitalului Apariţia fotografiei digitale, a dispozitivelor şi soft-urilor speciale, a redus dramatic munca de îmbinare a imaginilor, a transformat panoramarea într-o îndeletnicire creativă, agreabilă, şi a făcut posibil obţinerea imaginilor cilindrice sau sferice cu o cuprindere de până la 360 de grade. Graţie algoritmilor matematici ai aplicaţiilor software, care pot asambla şi comprima, ca prin magie, zeci de imagini într-una singură, fotografia panoramică este din ce în ce mai răspândită, începem să o întâlnim, e drept încă timid, în publicaţii, pe site-urile unor
58
FOTOCLASS
3
agenţii imobiliare şi ale unor hoteluri. Unele agenţii imobiliare, care fac pe site-uri prezentări panoramice ale interioarelor şi exterioarelor imobilelor scoase la vânzare sau închiriere, şi-au mărit considerabil profiturile, întrucât agenţii nu mai sunt alergaţi continuu la vizionări fără rezultat, iar când un client le calcă pragul este de presupus că ştie deja ce vrea şi vine aproape sigur la contractare. Chiar şi în domeniul în care activez, jurnalismul, apar fotoreporteri care publică panorame de mare efect de la mitinguri sau evenimente sociale şi culturale. Unii fotoreporteri folosesc la panoramare obiective de tip fish-eye, care dau cel mai mare randament, întrucât pot acoperi un unghi de până la 180 de grade şi pot asambla din câteva cadre o panoramă sferică. Regula de bază la obiectivele folosite la panoramare este simplă: cu cât au un unghi de acoperire mai larg, cu atât panorama se realizează din mai puţine imagini, deci mai simplu şi mai rapid. Practic, pentru ca un soft de panoramare să poată alipi două imagini, acestea trebuie să se suprapună cu minim 20-30% din suprafaţă. După cum evoluează lucrurile, sunt convins ca panoramarea va deveni fotografia viitorului, iar producătorii de tehnică şi obiective fotografice vor forţa inovaţii serioase în domeniu.
Ce ne trebuie pentru panoramare? În primul rând motivaţia, microbul fotografiei. Deşi teoretic orice privelişte poate fi panoramată, în realitate trebuie să urmăreşti ca panorama finală să creeze un efect care să o deosebească din start de o fotografie clasică. Fotografia este un mod de exprimare, iar panoramarea pleacă de la acelaşi principiu, dar ar trebui să devină arta de a surprinde o privelişte în mod supra-realist, depăşind câmpul vizual al ochilor. Altfel, efectul nu va fi atins, oricâte imagini ar fi comprimate în ea.