JOCURILE MIN}II
225
contemporane care tinde s\ vad\ religia ca pe o, indiferent c`t de complex\ [i variat\, surs\ de sens separat\ de sursele non-religioase, precum, de pild\, Statul sau Universitatea. Aceasta este, bine`n]eles, istoria institu]ional\; dar o schimbare de perspectiv\ ne permite lesne s\ concepem o institu]ie ca fiind locul unde un anumit mesaj accede la expresie. Gama credin]elor institu]ionale este extrem de larg\, dar toate au `n comun calitatea de a fi credin]e. Cu aceste specific\ri `n minte s\ ne `ntoarcem la mitul lui Faust, marele sodomit [i necromant al secolului al XVI-lea.
* Cartea popular\ despre Faust din 1587, care este prima versiune a legendei, nefiind deloc un Volksbuch, ci, dimpotriv\, crea]ia unui compilator evanghelic vulgar dar `nv\]at3, a fost croit\ cu me[te[ug, produc`nd o expresie perfect\ a teologiei evanghelice ortodoxe de la sf`r[itul secolului al XVI-lea. ~nainte de a discuta sursele pove[tii [i stereotipul personajului magicianului, s\ subliniem acest aspect de obicei trecut cu vederea al mitului faustic: el a fost ini]ial un produs tipic al propagandei evanghelice. ~n personajul principal s`nt reunite tr\s\turile filozofului renascentist. El este condamnat deoarece `mpinge curiozitatea [tiin]ific\ dincolo de limitele necesit\]ii imediate, o tendin]\ blamat\ la fiecare pas de c\tre autorul moralizator, ba chiar mai mult de c\tre acel Gentleman P.F., traduc\torul englez al unei Historie of the damnable life, and deserved death of Doctor Iohn Faustus4. „De n-a[ fi vrut s\ [tiu at`t de mult, nu ajungeam aici”, spune P.F.5, cit`nd un Faust care, `n Volksbuch, nu era at`t de explicit6. Iar `n alt\ parte: Doctor Faustus... ajunse un f\c\tor de calendare, cu ajutorul Duhului s\u; a[ijderea `n scurt timp fu un bun Astronom