Agatha christie 4 50 din paddington 2 0

Scoase din geantă ceea ce găsise şi-i povesti tot ce făcuse.

Miss Marple se înroşi uşor triumfătoare.

— Poate că nu e prea potrivit, zise ea, dar te simţi ciudat de mulţumită când deţii dovada că teoria ta nu a dat greş.

Cercetă bucăţica de blană.

— Elspeth spunea că femeia purta o haină de blană de culoare deschisă.

Cred că pudriera a fost în buzunarul mantoului, a căzut undeva jos şi s-a rostogolit pe taluzul terasamentului. Din asta nu poţi trage multe concluzii, dar tot e ceva. Nu aţi luat întreaga bucată de blană?

— Nu, jumătate am lăsat-o în spinii tufişului.

Miss Marple încuviinţă.

— Perfect. Sunteţi foarte inteligentă, draga mea. Poliţia va dori să dovediţi ceea ce susţineţi.

— Vreţi să vă duceţi la poliţie cu cele găsite?

— Încă nu… Miss Marple căzuse pe gânduri: Cred că ar fi bine să găsim mai întâi cadavrul. Nu sunteţi de aceeaşi părere?

— Desigur, dar nu e prea târziu? Adică, logic, presupunerea dumneavoastră este corectă. Ucigaşul a aruncat corpul din tren, după care a coborât, probabil, la Brackhampton şi cândva – pesemne în aceeaşi noapte – sa reîntors şi a îndepărtat cadavrul. Dar ce s-a întâmplat atunci? Trebuie să-l fi dus undeva.

— Nu undeva, o contrazise Miss Marple. Mi se pare că n-aţi abordat problema în mod logic, dragă domnişoară Eyelesbarrow.

— Spuneţi-mi, simplu, Lucy. De ce „nu undeva”?

— Deoarece, în cazul în care ar fi omorât fata, într-un anumit loc, şi i-ar fi luat cadavrul cu maşina, atunci ar fi fost mult mai uşor. Nu v-aţi gândit la asta…

Lucy o întrerupse: — Vreţi să spuneţi… vreţi să spuneţi că ar fi fost o crimă premeditată?

— La început nu am fost de această părere, răspunse Miss Marple. Nu mi-a trecut prin gând. Totul părea că s-ar fi produs dintr-o ceartă, că bărbatul îşi pierduse stăpânirea de sine, a strangulat fata şi apoi s-a văzut confruntat cu problema ce-ar putea face cu victima sa – e problema pe care trebuia s-o rezolve în câteva minute. Dar ar fi fost mai mult decât un incident, dacă el a omorât fata într-o izbucnire de mânie, apoi a privit pe fereastră şi a descoperit că, în clipa aceea, trenul lua o curbă, ceea ce îi dădea posibilitatea să se debaraseze, în locul acela, de moartă şi în cazul în care el nu numai că o aruncă din tren, dar se şi întoarce, mai târziu, s-o găsească pentru a o putea îndepărta! Dacă ar fi aruncat exact acolo cadavrul din întâmplare şi nu ar fi întreprins apoi nimic, atunci ea ar fi fost de mult găsită.

Tăcu. Lucy o privea. După o scurtă pauză, Miss Marple continuă gânditoare: — Trebuie să recunosc că a fost o crimă extraordinar de abil plănuită.

Trebuie să fi fost pusă la punct cu foarte mare grijă. Un tren reprezintă ceva anonim. Dacă ar fi ucis femeia acolo unde locuia sau se afla, l-ar fi putut vedea cineva venind sau plecând. Dacă ar fi dus-o cu maşina undeva în provincie,