Issuu on Google+

Nr.22

Decembrie 2016

BRĂILA EROICĂ Revistă de cultură și educație patriotică editată de Asociația Națională Cultul Eroilor - ”Regina Maria” - Filiala Județului Brăila în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean și Asociația Națională a Veteranilor de Război - Filiala Brăila

România în Primul Război Mondial Campania din 1016 - Centenar

RECUNOȘTINȚĂ - DEMNITATE - ONOARE


Planul de campanie român din 1916

Manevra de la Flămânda


BRĂILA

EROICĂ

Revistă de cultură și educație patriotică editată de Aasociația Națională Cultul Eroilor - ”Regina Maria” - Filiala județeană Brăila în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean și Asociația Națională a Veteranilor de Război - Filiala Brăila

Din cuprins: Asociația Națională Cultul Eroilor ,,Regina Maria„ la ceas niversar Învăţăminte militare de ordin strategic, operativ și tactic rezultate din campania din anul 1916 Regimentul 78 infanterie rezervă în primul război mondial “Presărați pe-ale lor morminte, ale laurilor foi” Activitatea Filialei Brăila a Asociației Omagiu pentru Generalul Constantin Savu - părintele pontonieriei române moderne Evrei brăileni căzuți pe frontul primului război mondial

Susţinători ai realizării revistei: Gl.(rtr.) Temistocle SANDU 300 lei MM(r) Grigore PETRE Gl.(r) Mircea VLADU 100 lei Dobriţa CÎRLAN Col.(r) Petru GURĂU 50 lei Vasile SANDU Col.(r) Ionel TEODORESCU 150 lei Valter RADU Lt.col.(r) Lucian CIOCAN 200 lei Neagu ORZAN lt.col.(r) Constantin GIURGEA 100 lei Mr.(r) COZMEI VASILE

REDACȚIA: Brăila, Calea Călărașilor nr.309 Tel. 0749 102965 Director: Col. (r) Ionel TEODORESCU Redactor șef: Col. (r) Petru GURĂU Redactori: Lt.col. (r) Constantin GIURGEA Mr.(r) Viorel MARCOȘANU Foto: Lt.col. (r) Cezar POSTELNICU Culegere texte: Daniela MUNTEAN Valentin TEODORESCU Procesare computerizată: Plt.maj.(r) Fănel MOCANU Ing. Marius DINCĂ Tipar: SC EDMUND MEDIA SERV SRL Brăila Str. I.L. Caragiale nr.24; Tel: 0239 626 236

300 lei 50 lei 50 lei 50 lei 50 lei 73 lei

Coperta I: Mausoleul Mateiaș Coperta II: Planul de campanie 1916; Manevra de la Flămânda Coperta III: Armata română în campania din 1916 Coperta IV: Monumente ale eroilor români și evrei din Brăila

VENIȚI CU NOI SPRE A CINSTI PERMANENT MARTIRII ȘI EROII NEAMULUI ROMÂNESC ! Răspunderea pentru conținutul articolelor aparține în exclusivitate autorilor.

ISSN 1583-5308

Preț: 6 lei


2

Brăila Eroică - decembrie 2016 25 DE ANI ALĂTURI DE EROI (1991 – 2016) ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ CULTUL EROILOR „REGINA MARIA” LA CEAS ANIVERSAR “Cinstiți pe acei care pentru țara lor au căzut. Pomenirea lor este o fală pentru veacurile ce vor veni” Regina Maria Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au păstrat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem, să-i venerăm și să presăram pe-a lor morminte ale laurilor foi!

După Primul Război Mondial, pe întreg teritoriul țării se aflau cimitire în care erau înhumați soldații morți la datorie. Aproape fiecare oraș ori comună avea asemenea cimitire. Din grija pentru recunoașterea și îngrijirea acestora, a fost emis Decretul Lege nr. 715 din 14 februarie 1919, prin care se expropriau terenurile unde erau îngropați ostașii morți în războiul de întregire a neamului. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război. înființată la 12 septembrie 1919, prin înaltul Decret Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand I, acest organism era chemat “să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostăsești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc”. Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al ÎPS Mitropolitul Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. Tot sub patronajul reginei, s-a editat, în anul 1919, „Buletinul de Propagandă și Informații Cultul Eroilor noștri”. Potrivit articolului 3 din statut, scopul societății era: să descopere locurile unde există mormintele celor căzuți pentru patrie; să aducă acestor morminte îmbunătățirile necesare ca: ziduri împrejmuitoare, cruci, pietre funerare, monumente, mausolee, troițe, capele, plantarea de arbuști; să se îngrijească de organizarea și desfășurarea cu mare fast a “Zilei Eroilor”, stabilită a se sărbători cu prilejul înălțării Domnului. Cu Înaltul Decret nr. 3530 din 24 august 1920, s-a promulgat “Legea pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți”, care prevedea: “… constituirea, la București, a unui edificiu comemorativ al războiului de unitate națională, cuprinzând un cenotaf al eroilor, deasupra căruia trebuia depusă “Cartea de Aur”, conținând numele eroilor căzuți pentru patrie …, ridicarea de monumente comemorative închinate eroilor, în toate localitățile unde s-au desfășurat actele de eroism ale neamului, efectuarea de lucrări pentru construirea, întreținerea în bună stare și înfrumusețarea mormintelor și cimitirelor eroilor morți atât în țară cât și în străinătate …., prin grija Societății Mormintele Eroilor Căzuți în Război și sub direcția Ministerului de Război”. În baza “Legii asupra regimului mormintelor de război din România”, decretată cu nr. 1699, din 31 mai 1927, Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război și-a schimbat denumirea în “Societatea Cultul Eroilor”, iar Buletinul a primit titlul de „România Eroică”, publicație care a apărut neîntrerupt până în anul 1940. Statutul Societății Cultul Eroilor a fost aprobat în aprilie 1930, capitolele referitoare la denumire, scop, membri, fonduri, organe de conducere și administrație, venituri și cheltuieli îmbinând prevederile legilor anterioare. Până la moartea reginei, societatea a reușit să înscrie printre realizările sale cele mai importante: construirea a 14 mausolee și a 106 cimitire de onoare ale eroilor; centralizarea în cimitire ale eroilor a osemintelor a circa 200.000 de militari români și străini, ce se aflau în morminte izolate sau în grupuri de morminte răzlețe; repatrierea din și în străinătate a rămășițelor a peste 1.500 de eroi, pe baza convențiilor stabilite. După aplicarea timp de 13 ani a legii elaborate în 1927, s-a simțit nevoia ca aceasta să fie revăzută și completată. Astfel, a fost promulgată, la 27 iulie 1940, Legea asupra regimului mormintelor și operelor comemorative de război. Concepută, în general, după legea din 1927, noua lege aducea câteva modificări esențiale, astfel:- s-a introdus sintagma “opere comemorative de război”, În această categorie intrând orice fel de lucrări construite sau care urmau să se construiască pentru comemorarea celor căzuți în război; s-au îmbunătățit prevederile referitoare la protejarea operelor comemorative de război; se asigura o conducere unitară centrală; se asigura exproprierea terenurilor necesare construirii operelor comemorative de război.


Brăila Eroică - decembrie 2016

3

Prin aplicarea legii, Societatea Cultul Eroilor se desființa, tot patrimoniul urmând a fi preluat de către Așezământul Național „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. Așezământul Național „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desființat prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale, nr. 48, din 29 mai 1948, atribuțiunile și patrimoniul fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Simultan a fost suprimată și apariția revistei “Cultul Eroilor”. Hegemonia U.R.S.S., adusă de cel de-al Doilea Război Mondial, a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate “Ostașului Sovietic Eliberator”, în detrimentul eroilor români. Abia din 1975, în condițiile emanicipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr. 117/1975, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. La data de 19 noiembrie 1991, un grup de ofițeri în rezervă și retragere au luat inițiativa înființării Comitetului Național pentru Restaurarea și Îngrijirea Monumentelor și Cimitirelor Eroilor. În luna iunie 1992, Patriarhul României, Preafericitul Teoctist, hotărăște punerea comitetului sub oblăduirea Patriarhiei, acceptând propunerea de patronaj spiritual. În luna octombrie a aceluiași an, ministrul Niculae Spiroiu stabilește ca organizația să funcționeze sub patronajul Ministerului Apărării Naționale. Începând cu data de 28 august 1997, comitetul a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, iar din anul 2012 asociația noastră se numește Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria”. Asociația este o organizație patriotică, apolitică, nonguvernamentală, nonprofit, iar din anul 2014 a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică.Deviza asociației este „NEAMUL DEVINE ETERN PRIN CULTUL EROILOR” – cugetare a marelui savant român Nicolae Iorga. Asociația are însemn heraldic specific, organ de presă propriu – “România Eroică”, ce se reeditează începând cu anul 1997 și se identifică prin steag propriu, emblemă de onoare și insignă. Imnul asociației este „Imnul Eroilor”, versuri Ionel G. Brătianu, muzica Iuliu Roșca Dermidont. . Dintre scopurile Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” enumerăm: - identificarea, restaurarea, îngrijirea și ocrotirea monumentelor, cimitirelor sau a altor construcții și lucrări pentru comemorarea eroilor români și străini căzuți la datorie pe teritoriul României sau al altor state, fără nicio deosebire de religie sau origine etnică; - participarea la construirea de noi monumente, troițe sau opere comemorative, menite să eternizeze memoria eroilor căzuți pentru întregirea și apărarea neamului; - cultivarea în rândul populației a dragostei și a ataşamentului față de România și de idealurile sacre ale poporului român, a respectului față de simbolurile naționale, a sentimentelor de recunoştință și cinstire a înaintașilor noștri care s-au jertfit pentru apărarea gliei străbune, independenței, integrității și suveranității naționale; - atragerea membrilor Cercurilor „Cultul Eroilor” la activitatea de îngrijire a cimitirelor și operelor comemorative de război închinate eroilor și martirilor neamului; - organizarea de activități de comemorare a eroilor; - întocmirea „Cărților de Aur” a localităților, în care vor fi nominalizați eroii și martirii aparținând municipiului, orașului sau comunei respective, care au căzut în luptă. Asociația are filiale în toate municipiile reședință de județ, precum și subfiliale în numeroase orașe și comune. În instituțiile de învățământ din întreaga țară funcționează peste 2.200 de cercuri “Cultul Eroilor”. Filiala județeană Brăila a fost înființată la data de 5 februarie 1992, sub conducerea col. (rz) Sora Gheorghe. La momentul anului 2016, filiala numără peste 1.600 de membri simpatizanți, dintre care 90 membri cotizanți. Filiala are organ de presă propriu, “Brăila Eroică”, publicație semestrială. În județul Brăila există următoarele opere comemorative de război: - 4 cimitire, din care 1 pentru eroii români din primul război mondial și 3 străine (german, sovietic, turcesc); - 46 de monumente, închinate eroilor români căzuți în lupte, după cum urmează: în războiul de independență - 2; în primul război mondial - 17; în războiul de independență și în primul război mondial - 3; în al doilea război mondial - 8; în războiul de independență și cele două războaie mondiale - 8; în primul și al doilea război mondial – 8. Lt. col. (rz.) Constantin GIURGEA


4

Brăila Eroică - decembrie 2016

ÎNVĂŢĂMINTE MILITARE DE ORDIN STRATEGIC, OPERATIV ŞI TACTIC REZULTATE DIN CAMPANIA DIN ANUL 1916 Prima campanie de pe frontul român s-a terminat prin retragerea armatei române în Moldova, în urma crâncenelor bătălii date succesiv pentru apărarea Dobrogei, a Carpaţilor, a Olteniei şi a Munteniei. Insuccesele armatei române se datoresc unor factori foarte importanţi, dintre care amintim: neîndeplinirea, de către marile puteri ale Antantei (Franţa, Rusia, Anglia) a obligaţiilor pe care şi le luaseră ca aliaţi, în sensul că forţele franco-engleze de la Salonic ca şi cele ruse din Bucovina şi Galiţia n-au făcut nimic pentru a degaja armata noastră faţă de loviturile Puterilor Centrale; lipsa unei industrii proprii de armament şi a unei industrii dezvoltate în general care să poată fi repede adaptată pentru producţia de război; ede doi ani de război a comandamentelor trupelor inamice, pe lângă superioritatea lor numerică şi tehnică, în timp ce marile noastre unităţi erau lipsite de o astfel de experienţă şi formate, în proporţie de peste 50% din rezervişti cu o instrucţie în multe cazuri sumară. Armata română a suferit pierderi, s-a retras dar n-a fos nimicită; „Noi am bătut armata română,dar nam putut s-o nimicim” scrie Ludendorff în amintirile sale. Campania desfăşurată pe frontul român în anul 1916, este bogată în învăţăminte de ordin militar, atât pe plan strategic, cât şi pe plan operativ şi tactic. I. Pe plan strategic Conducerea politică şi militară a României a pus în faţa forţelor armate probleme greu de rezolvat: războiul pe două fronturi, ambele de întindere foarte mare; comandamentul român a rezolvat trei situaţii strategice mai importante în cursul anului 1916 şi anume: punerea în aplicare a planului de campanie; situaţia care se crease în urma ofensivei inamicului în Dobrogea; situaţia creată prin forţarea apărării Carpaţilor şi Dunării de către inamic în noiembrie 1916. Planul de campanie (vezi coperta 2) prevedea acţiunea concentrică a unor grupări de forţe separate la distanţe mari şi prin zone muntoase întinse. În aceste împrejurări era necesară o înaintare rapidă pentru a întruni grupările respective pe un front mai scurt, proporţional cu posibilităţile lor. Insuccesele iniţiale din Dobrogea au impresionat prea mult comandamentul român, încât acesta a renunţat la aplicarea în continuare a planului de campanie, a oprit ofensiva în Transilvania pe un aliniament nefavorabil şi a transportat pe frontul de sud o mare parte din forţele ce operau în Transilvania. Era indicată soluţia propusă de Marele Cartier General , de comandantul Armatei de nord, generalul Prezan, de a se adapta apărarea pe frontul de sud şi a se continua ofensiva în Transilvania. În cursul campaniei, forţele române au executat două manevre strategice pe direcţii de operaţii exterioare: prima în Transilvania, iar a doua pe frontul de sud în septembrie 1916 (manevra de la Flămânda). Niciuna nu a fost dusă până la capăt, dar din concepţiile şi din desfăşurarea lor parţială se pot deduce unele învăţăminte importante. Astfel: manevra de la Flămânda (vezi coperta 2) a evidenţiat un alt principiu şi anume că atunci când una (sau mai multe) din grupările exterioare se găseşte în faţa unei grupări inamice superioare (cazul Armatei din Dobrogea) ea (ele) trebuie iniţial să se menţină în apărare, până se face simţită acţiunea celorlalte grupări exterioare care acţionează ofensiv. Acestea, atrăgând o parte din forţele inamice, crează condiţiile trecerii la ofensivă a tuturor grupărilor. Generalul Averescu ordonând Armatei de Dobrogea să treacă la ofensivă o dată cu forţarea Dunării la Flămânda, nu a respectat acest principiu. Din analiza manevrei strategice pe direcţii interioare încercată de comandamentul român în Muntenia, în noiembrie 1916, rezultă clar care erau condiţiile de reuşită a acestei forme complexe de acţiune: prima cerinţă era alegerea justă a direcţiei loviturii principale, ceea ce însemna îndreptarea efortului pentru nimicirea celei mai periculoase grupări inamice. Comandamentul român a procedat just îndreptând lovitura împotriva grupării inamice care venea dinspre sud şi care era cea mai periculoasă; altă cerinţă era realizarea pe direcţia loviturii principale a unei superiorităţi de forţe şi mijloace, încât să asigure nimicirea grupării inamicului într-un timp cât mai scurt; altă condiţie legată de condiţia de mai sus, aceea a executării faţă de gruparea inamicului aleasă să fie nimicită una din formele hotărâtoare ale manevrei operative, care să asigure nu respingerea, ci nimicirea acesteia. Comandamentul român a fost preocupat într-un grad înalt de realizarea acestei cerinţe, dar neintervenţia forţelor ruseşti a permis realizarea unui front constituit şi astfel nu s-a putut respecta cea de-a treia cerinţă esenţială a manevrei pe direcţii interioare şi anume asigurarea libertăţii de acţiune a grupării de izbire.


Brăila Eroică - decembrie 2016

5

Deşi planul de campanie pentru frontul transilvan (vezi coperta 3) rezolva într-o manieră satisfacătoare problemele strategice, dar avea şi o serie de neajunsuri care şi-au pus amprenta asupra acţiunilor. Printre aceste neajunsuri amintim: - lipsa de coerenţă a manevrei strategicecare, prin misiunile stabilite celor trei armate, a dus la împrăştierea forţelor şi mijloacelor; - crearea comandamentelor de armată după declanşarea mobilizării, sarcina conducerii operaţiilor şi a grupurilor de acoperire fiind asigurată de Marele Stat Major, organ care era sufocat de multitudinea problemelor. În momentul în care armatele au preluat controlul asupra trupelor proprii, ele au fost puse într-o situaţie dificilă, în sensul că o treime din forţe se găseau peste munţi, iar cea mai mare parte a marilor unităţi era dislocată în vechiul regat, unde ezecutaseră mobilizarea; - grupurile de acoperire, datorită condiţiilor în care s-a făcut mobilizarea, au rămas câteva zile,fără spriinul forţelor principale, aflate în curs de mobilizare; - în august 1916, comandantul Armatei a 1+a şi Marele Cartier General au ezitat să ocupe Sibiul deşi inamicul îl evacuase; - schimbarea planului de campanie, respectiv oprirea ofensivei pe frontul de nord şi organizarea une imari acţiuni la sud de Dunăre. I. Pe plan operativ În apărare dispozitivele operative erau construite pe un singur eşalon, armata păstrând în rezervă de regulă o singură divizie. Marile unităţi, având de apărat fronturi foarte largi, îşi grupau forţele pe anumite direcţii, cu intervale mari între ele. În astfel de situaţii pentru a face faţă ofensivei inamicului se recurge la manevra de forţe. Aşa s-a procedat în perioada luptelor de la Jiu. Când armatele aveau posibilitatea să realizeze dispozitive continue (de exemplu în Dobrogea) sau când grupările separate îşi sprijineau flancurile pe obstacole puternice (de exemplu Armata a 2-a în Carpaţii Calcaroşi) ele reuşeau să zdrobească ofensiva inamicului. Lucrările genistice erau sumare, fâşia de apărare reducându-se la una, mai rar două – trei poziţii succesive, distanţate mult între ele, fără să formeze un sistem. Cu toate acestea lucrările genistice executate în Carpaţi (zona de frontieră) din timp de pace, au asigurat stabilitatea apărării trupelor române. În ducerea operaţiei de apărare uneori, armatele noastre s-au retras opunând rezistenţă pe poziţii succesive favorabile apărării, până la un aliniament amenajat genistic, producând inamicului pierderi şi permiţând aducerea de noi forţe. Aşa s-a procedat în lunile septembrie şi octombrie 1916. Ripostele ofensive se executau de obicei cu rezervele şi cu marile unităţi din contact. Aşa au procedat Armatele a 2-a şi cea de Nord în octombrie 1916, reuşind să zdrobească ofensiva inamicului în interiorul zonei muntoase a Carpaţilor. Ripostele ofensive executate în Carpaţi au vizat flancurile inamicului şi au avut rezultate importante. Semnificative sub acest aspect sunt cele executate la Jiu în a doua decadă a lunii octombrie 1916. În schimb Armata din Dobrogea, executând ripostele ofensive, de cele mai multe ori frontal şi fără a fi realizat un raport de forşe favorabil, a obţinut în general rezultate mici. (vezi coperta 3) Apărarea trupelor noastre a confirmat concluzia trasă din războaiele anterioare că cele mai potrivite dispozitive sunt cele nuanţate, forţele fiind grupate pe diferitele direcţii în funcţie de importanţa acestora, că dispunerea forţelor în „cordon” duce la insucces. O variantă a apărării a fost apărarea unui cap de pod în faţa unui defileu (bătălia de la Sibiu). Experienţa a arătat că gruparea respectivă trebuie să instaleze limita dinainte a apărării pe un aliniament semicircular. O grijă deosebită trebuia acordată siguranţei flancurilor, fie sprijinindu-le pe munţi greu accesibili (masivul Făgăraş), fie acoperindu-le cu detaşamente în cazul munţilor mai penetrabili (munţii Cibin). Dispozitivul capului de pod trebuia să cuprindă o rezervă importantă. Bătălia de la Sibiu a evidenţiat importanţa amenajării genistice şi a asigurării aprovizionării trupelor cu hrană şi muniţii, depozitate în interiorul capului de pod. O altă variantă a apărării a fost apărarea unui cap de pod fortificat peste un curs de apă lat (Turtucaia). Desfăşurarea acţiunilor de luptă din Dobrogea, în august 1916, a confirmat faptul că un raion fortificat expus izolat loviturilor inamicului putea să fie cucerit relativ uşor. Un raion fortificat putea să joace un rol însemnat când el se integra într-un sistem de ansamblu just alcătuit. Dacă ne referim la raionul fortificat, experienţa de la Turtucaia arată că: - dezvoltarea capului de pod trebuie să fie proporţională cu mărimea garnizoanei; - fortificaţiile trebuie să fie continue şi adânc eşalonate;


6

Brăila Eroică - decembrie 2016

- era mai bine să se dispună de o numeroasă artilerie mobilă; -era necesară o rezervă mobilă care să poată întări sectoarele ameninţate sau să nimicească prin lovituri

ofensive inamicul pătruns; - era necesar să se asigure capul de pod cu un sprijin permanent din exterior cu artileria grea şi aviaţia sau prin contralovituri. Trupele române au dus în prima campanie o singură operaţie ofensivă care s-a desfăşurat complet, până la deznodământul final – operaţia din sud – vestul Munteniei, împotriva Grupului Kosch. Concepţia operaţiei a avut elemente corecte, juste şi anume: combinarea unei acţiuni frontale cu o manevră amplă de întoarcere; gruparea generală a forţelor; alegerea direcţiei în lungul căreia s-a executat manevra de întoarcere, respectiv departe, în afara sferei de acţiune a inamicului; intenţia de a combina acţiunile forţelor române cu lovitura forţelor ruse asupra celuilalt plan al inamicului. Cu toate elementele pozitive semnalate, operaţia nu a reuşit datorită situaţiei strategice de ansamblu, Grupul Kuhne intervenind în flancul şi spatele grupului de manevră. Această împrejurare arată că acţiunile tactico – operative au valoare numai în măsura în care ele corespund situaţiei şi posibilităţilor strategice. Comandamentele Armatei a 1-a şi a 2-a române au tras concluziile necesare pentru o nouă campanie care urma să se desfăşoare pe acest teatru de acţiuni militare. I. Pe plan tactic În cursul primei campanii desfăşurate pe frontul român, marile unităţi tactice, unităţile şi subunităţile noastre, au dus lupte numeroase, în special în apărare, analiza acestora permiţând formularea unui şir de concluzii privind tactica trupelor române. O caracteristică esenţială a acţiunilor de luptă desfăşurate în cursul campaniei, a fost că ele s-au dus pe fronturi largi, ceea ce a imprimat tacticii trupelor române anumite particularităţ. În apărare, marile unităţi tactice şi unităţile îşu grupau forţele principale pe direcţiile mai importante, intervalele dintre acestea fiind supravergheate de elemente uşoare. Experienţa a arătat că atât dispunerea în ansamblu a forţelor, cât şi modul de supraveghere a intervalelor erau cele mai potrivite. Dispozitivul tactic de apărare, avea o adâncime redusă, rezervele fiind mici, aproape totalitatea forţelor fiind dispuse pe un singur eşalon. De multe ori, rezervele erau constituite din subunităţi dispersate sau formate din oameni în vârstă instruiţi mai slab şi înzestraţi cu armament mai vechi. Astfel de dispozitive prezentau unele neajunsuri faţă de armamentul din acel timp. Datorită densităţilor mari de pe limita dinaintea apărării, pierderile provocate în special de tragerile artileriei, erau însemnate. Rezervele fiind dispuse prea înainte, sufereau pierderi mari şi nu aveau libertatea de acţiune necesară. Pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute, se luau în grabă trupe din primul eşalon (din alte sectoare ale frontului), ceea ce ducea la pierdere de timp, la oboseală şi la amestecarea unităţilor şi subunităţilor. Lucrările genistice au căpătat o dezvoltare tot mai mare. În cadrul diviziei de infanterie, se amenaja o poziţie de rezistenţă compusă din: linia de supraveghere principală; linia de rezistenţă principală; linia susţinerilor. Un fapt pozitiv era existenţa poziţiei de avanposturi (linia de supraveghere principală) într-o perioadă când adversarii noştri nu o aveau. Tranşeele nu erau adaptate în general la teren şi erau independente una de alta, nefiind legate prin bretele. În ducerea luptei, nu se practica încă sistemul barajelor de foc şi nu exista suficientă legătură între focul infanteriei şi cel al artileriei. Contraatacurile erau foarte frecvente, ceea ce dădea apărării un caracter de pronunţat dinamism. Ele erau însă executate de multe ori cu trupele primului eşalon, adesea frontal, fără ca inamicul să fi fost în prealabil oprit; contraatacurile erau sprijinite slab de artilerie sau nu erau sprijinite de loc şi ca urmare se soldau cu rezultate mici şi cu pierderi însemnate. Rezultă că pentru armata română, ca şi pentru toate armatele participante la primul război mondial se punea problema revizuirii tacticii de apărare pentru a o pune de acord cu dezvoltarea şi caracteristicile tehnice ale armamentului. În lupta ofensivă dispozitivele aveau unele caracteristici similare cu cele din apărare, ele erau fracţionate în numeroase detaşamente; erau „strânse la cap``, cu adâncime redusă şi cu densităţi de forţă vie mari în primul eşalon, iar ca urmare, pierderile suferite erau însemnate, inamicul dispunând de armament automat foarte numeros. Pozitivă era tendinţa constantă a tuturor eşaloanelor tactice de a aplica manevra de învăluire şi de întoarcere, folosind golurile din dispozitivul inamic. În ducerea luptei ofensive principalul neajuns era slaba cooperare între infanterie şi artilerie, fiecare din cele două arme ducându-şi acţiunile în mare măsură pe cont propriu.


Brăila Eroică - decembrie 2016

7

Trupele române au acumulat o bogată experienţă privitoare la luptele în munţi. În lupta ofensivă marile noastre unităţi tactice au acţionat în fâşii largi avându-şi forţele pe direcţii, în lungul comunicaţiilor, potecilor de munte, crestelor şi văilor. Dispozitivul ofensiv cuprindea mai multe grupări denumite detaşamente. Fiecare detaşament în înaintare îşi constituia de obicei o avangardă. Se punea mare preţ pe loviturile date rapid, prin surprindere, pe lupta cu baioneta. Este de remarcat varietatea dispozitivelor şi transformarea lor rapidă în funcţie de nevoile situaţiei. Uneori se abuza însă, constituindu-se prea multe detaşamente şi fărâmiţându-se astfel eforturile (Divizia 11 în luptele de la Jiu din octombrie 1916. Una dintre cele mai caracteristice trăsături ale luptei ofensive duse în munţi de trupele române în perioada primei campanii a constituit-o folosirea frecventă şi de către toate eşaloanele a manevrei. Este de semnalat că şi inamicul a folosit împotriva trupelor noastre detaşamente de întoarcere ( Corpul Alpin la Olt şi Bg.2 Munte la Bran). Procedeul folosit de comandamentele române era superior celui folosit de inamic. Astfel inamicul trimitea detaşamentele de întoarcere mult în spatele trupelor noastre, astfel că ele rămâneau izolate şi nu-şi puteau combina loviturile cu forţele ce acţionau frontal, pe când detaşamentele noastre erau axate pe astfel de direcţii încât să cadă în flancul şi spatele apropiat al inamicului şi să-şi combine loviturile cu forţele ce acţionau pe front. Uneori comandamentele noastre combinau acţiunile unor detaşamente vecine în scopul realizării manevrei învăluitoare (Ex.: acţiunile Grupurilor Uz, Ghimeş şi Oituz care au eliberat oraşul Miercurea Ciuc în 27 august 1916). În luptele de apărare duse în munţi, experienţa acumulată de unităţile şi marile unităţi române este şi mai bogată decât în ofensivă. De cele mai multe ori limita dinainte a apărării a fost aleasă pe culmea munţilor. Unităţile noastre îşi amenajau poziţiile la creasta militară , fapt ce asigura armamentului de infanterie şi artilerie, bune posibilităţi de acţiune asupra infanteriei atacatoare. A doua linie de tranşee se amenaja dincolo de creastă, în contrapantă şi era ocupată de rezerve, iar artileria era amplasată de multe ori lateral şi executa trageri de flanc, deosebit de eficace. Contraatacurile date cu vigoare şi hotărâre de sus în jos, au avut adesea efecte foarte mari (Ex.: contraatacurile executate de Diviziile 4 şi 10 în munţii care mărginesc Valea Prahovei, la sud de Predeal). Uneori trupele noastre au oprit pe inamic la ieşirea din masivul muntos, ca de exemplu la Jiu în octombrie 1916. De precizat că limita dinaintea apărării n-a fost aleasă niciodată la ieşirea din munţi. Această soluţie ar fi oferit însă incontestabile avantaje: trupele noastre puteau să-şi constituie un dispozitiv închegat, manevrarea forţelor şi a focului artileriei era uşurată, inamicul era lipsit de aceste posibilităţi, el fiind în zona muntoasă iar serviciile sale fiind departe, de obicei dincolo de munţi. Dezavantajul era că situaţia creată trebuia să se rezolve prin riposte ofensive care în caz de reuşită duceau la rezultate însemnate, dar în caz de insucces, bariera muntoasă fiind trecută de inamic, dezvoltarea ofensivei sale era mult uşurată. Rezultă că fiecare dintre cele trei soluţii prezenta avantaje şi dezavantaje. Comandamentele noastre au dat dovadă de pricepere şi hotărâre la alegerea variantei celei mai indicate în situaţia dată. Dispozitivele române în apărare au fost variate în raport de întinderea frontului, situaţia inamicului şi accesibilitatea terenului. Ca şi în ofensivă, marile unităţi au acţionat pe fronturi largi (Divizia 11 la Jiu = 60 km). Se remarcă tendinţa de a se adopta dispozitive adânc eşalonate pe direcţiile importante.(cu acest dispozitiv Divizia 15 la Oituz a zdrobit încercarea Grupului Schmetow de a-şi deschide drum spre sudul Moldovei). Ripostele ofensive ale trupelor române au constituit actul esenţial al apărării. Contraatacurile se dădeau cu trupele de rezervă, cele rezultate din regruparea dispozitivului şi cele primite ca întărire. În concluzie, se poate spune că tactica trupelor române în ansamblu, avea multe trăsături pozitive. Ea avea şi unele lipsuri şi se impunea deci ca să fie revizuită şi pusă de acord cu dezvoltarea armamentului şi cu învăţămintele rezultate din acţiunile desfăşurate pe frontul român şi pe celelalte fronturi ale primului război mondial. În cursul campaniei, comandamentele şi trupele române au acumulat o experienţă bogată, care a stat la baza schimbărilor în bine care s-au produs în tactica acestora, ceea ce s-a vădit în campania următoare din 1917. Ostaşii noştri, dornici să-şi elibereze căminele încălcate şi pe fraţii lor ce gemeau de veacuri sub apăsarea străină au dat dovadă de energie şi forţă morală, găsind cele mai potrivite metode şi procedee pentru a înfrânge pe duşman. Şi marile victorii din anul următor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz o dovedesc cu prisosinţă. Col.(rz) Petru GURĂU - Comunicare prezentată la Simpoziomul Național de Iastorie Campania din 1916 - Centenar - Mănăstirea Bistrița (Vâlcea) - 17-19 iunie 2016


8

Brăila Eroică - decembrie 2016

REGIMENTUL 78 INFANTERIE REZERVĂ ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Motto: “...suferinta si durerea unui om e nimic fată de durerea, jalea si robia unui neam întreg, dacă nu ne-am jertfi pentru binele lui. Semnele si rănile căpătate în război rămân cele mai frumoase podoabe ale unui ostas. Inaintea lor se vor pleca cu respect si veneratie ceilalti fii ai tării, ca si urmasii lor, cărora prin jertfă li s-a pregăiti o viată mai demnă si mai frumoasă.” (extras din “Instructiunile asupra atributiilor preotilor la armată, 1915”) Dacă vrei să te apleci mai mult, spre înțelegere, asupra însemnelor de căpătâi aflate în Cimitirul Eroilor (1916-1919) din Brăila, ai să descoperi că aproape o treime dintre ele amintesc de eroi ai aceluiași regiment, anume Regimentul 78 Infanterie. Da, poate fi o legătură logică între numărul mare de morți și neajunsurile existenței acestei unități: menită, încă de la înființare, să fie rezervă, constituită, așadar, în majoritate, din rezerviști - unii cu vârste înaintate, fără o instrucție temeinică, cu o dotare tehnică precară, având la comanda plutoanelor, preponderent, ofițeri de rezervă. însă, oamenii regimentului au uitat, în focul luptelor, despre toate aceste neajunsuri și s-au avântat să alunge inamicul cotropitor doar cu gândul la pământul lor de acasă, la recolta neculeasă, la nevastă și la copii. Și, au reușit. Cu greu, dar au biruit ! Tocmai de aceea, vă propunem să urmărim în continuare drumul de luptă al acestui regiment, de la înființare și până la reîntoarcerea din război. În anul 1914, România, preocupată de securitatea sa într-un previzibil război de amploare, decide dublarea numărului unităților de infanterie, constituind câte un regiment de infanterie-rezervă pe lângă cele 40 existente. În acest context, la Brăila, în luna aprilie 1914, ia ființă, pe lângă Regimentul 38 Infanterie “Neagoe Basarab”, Regimentul 78 Infanterie-rezervă (numit, în continuare, R. 78 I.), avându-l drept comandant pe colonelul Ioan Racoviță. Cazarma regimentului se afla vis-à-vis de cea a Regimentului 38 Infanterie, tot pe }oseaua Silistrei (astăzi Calea Călărașilor), pe locul unde acum este dislocată Secția 329 Logistică a Forțelor Navale Române. Regimentul nou înființat primește drapelul de luptă la data de 7 mai 1914, la Palatul Regal. Cu totul remarcabil, la 6 septembrie 1915, soldații noului regiment depun jurământul de credință în fața regelui Ferdinand I, sosit în prima sa vizită la Brăila. După numai doi ani de pace, perioada neutralității, regimentul este chemat la cea mai mare și mai importantă misiune – Războiul Reîntregirii Naționale. În amintirile sale, “Contribuțiuni la Jurnalul de Operațiuni al Regimentului 78 Infanterie Rezervă”, viitorul general Gheorghe Avramescu, pe atunci comandant de companie în acel regiment, a lăsat o memorabilă descriere a momentului: “Brăila, 14 august 1916. O lume imensă adunată pe străzi așteaptă cu înfrigurare ordinul de mobilizare care sosise la prefectură... La ora 12 noaptea clopotele și cornurile încep să sune... Semnalul este primit de lume cu strigăte de ura... Pe fețele ofițerilor se întipărește o seriozitate plină de îngrijorare. Pe ici, pe colo, lacrimile încep să curgă la gândul celor ce vor pleca... Cei meniți să plece cu steagul se grăbesc a merge fiecare la casa lui pentru a se pregăti de plecare. Râsul și veselia dispăruseră.” În cele cinci zile de mobilizare, rezerviștii se prezintă la cazarmă. Pe data de 21 august, la ora 7 seara, a sosit ordinul de plecare pe front. ÎN CAMPANIA DIN DOBROGEA În ziua de 22 august, după oficierea serviciului religios, regimentul se pune în mișcare către port. în frunte se afla comandantul, colonelul Ioan Racoviță. Batalioanele erau conduse de către maiorul Dumitru Anastasiu, maiorul Vasile Fodoreanu și locotenent-colonelul Constantin Ionescu. Regimentul număra aproximativ 3.500 de militari, dintre care doar câțiva ofițeri și subofițeri de carieră, majoritatea covârșitoare fiind rezerviști, atât cadrele militare cât și soldații. Încărcate cu trupele regimentului, 13 șlepuri pornesc în susul Dunării, spre Silistra, unde ajung a doua zi. Imediat după sosire, regimentul intră direct în luptă, în subordinea Diviziei 9 Infanterie. Batalioanele brăilene întâlnesc coloane românești care se retrag în dezordine de la Turtucaia, sub apăsătoarea superioritate a inamicului. Deși încearcă să apere zona fortificată Silistra, Divizia 9 Infanterie transmite ordinul de retragere. R. 78 I. începe și el retragerea, la 27 august, stabilindu-și linia de apărare în zona satului Parachioi, astăzi Băneasa, județul Constanța. în noul raion de apărare, Divizia 9 Infanterie respinge, inițial, forțele dușmane, însă nu poate rezista în fața atacului decisiv ce a fost declanșat de către inamic. Sub sprijinul cu foc al altui regiment brăilean, Regimentul 3 Artilerie, forțele împuținate în luptă ale R. 78 I. se retrag pe alt aliniament, înapoia frontului. Rămase fără provizii, trupele stau nemâncate două zile. Gheorghe Avramescu își amintește că o patrulă trimisă după hrană, într-un sat, s-a întors cu o mămăligă și o găleată de lapte acru, care au trebuit a fi împărțite pentru o întreagă companie, aproape 150 de oameni.


Brăila Eroică - decembrie 2016

9

Pe 4 septembrie, două batalioane ale regimentului sunt puse la dispoziția generalului Eremia Grigorescu, cel care comanda Divizia 15 Infanterie, pentru a executa un contraatac într-o zonă a frontului amenințată de inamic. Din păcate, toate acțiunile trupelor noastre nu pot opri ofensiva germano-bulgaroturcă. Gheorghe Avramescu, înlocuitor al comandantului Batalionului 3, notează că, în disperare de cauză, comandantul regimentului i-a transmis, nemeritat de tăios, faptul că va fi “personal răspunzător dacă părăsește tranșeele înainte de a muri cel din urmă om.” Trupele noastre sunt epuizate. După catastrofa de la Turtucaia (20 - 24 august), abandonarea fără luptă a pozițiilor întărite de la Bazargic (25 august) și pierderile masive de la Silistra (30 august - 5 septembrie), situația generală a frontului devenea critică. Desfășurarea operațiilor de apărare pe frontul de Sud, încercând să preia inițiativa, Armata de Dobrogea, constituită a doua zi după dezastrul de la Turtucaia, sub comanda generalului rus Zaioncikovski, trece la ofensivă, pe data de 6 septembrie, acțiune la care participă și două batalioane din R. 78 I.. Ofensiva se soldează cu pierderi uriașe. Deși era doar comandant de companie, căpitanul Gheorghe Avramescu, după ce preluase comanda batalionului din care făcea parte, a fost nevoit să ia și comanda unui batalion alăturat, iar un comandant de batalion va trebui să-l înlocuiască pe comandantul de regiment. Majoritatea companiilor rămân cu efective de 40 de soldați, prin urmare cât un pluton. în situația pierderilor după luptele din 6 septembrie, R. 78 I. figurează cu 76 de morți și 127 de răniți. . După numai două săptămâni de lupte, capacitatea de conducere a R. 78 I. scăzuse sub jumătate: 16 comandanți de companii și 64 de comandanți de plutoane au murit sau au fost răniți. în aceste condiții, la 9 septembrie, regimentul este retras de pe front și este trimis pentru refacere în apropiere de Cernavodă. La 19 septembrie regimentul iese din cantonament și este pus la dispoziția generalului Eremia Grigorescu, unde va lupta în cadrul Diviziei 15 Infanterie, alături de Regimentul 38 Infanterie și Regimentul 3 Artilerie, ambele din Brăila. Așadar, pe frontul din Dobrogea, au luptat, la un moment dat, cot la cot, trei unități din orașul nostru. Începând cu 5 octombrie, ofensiva vrăjmașă pentru cucerirea orașului Constanța ia amploare. În cursul acestor lupte este rănit și Gheorghe Avramescu, fiind evacuat la un spital din Brăila. Locul lui la comanda batalionului va fi luat de către locotenentul Stănescu R. 78 I. rezistă cu greu ofensivei inamice și se retrage succesiv, pe aliniamente de apărare din spatele frontului. Pe data de 9 octombrie, orașul Constanța cade în mâinile inamicului. R. 78 I., decimat, este trecut în rezerva generală a Armatei de Dobrogea, fiind trimis pentru refacere. La 19 octombrie, regimentele brăilene se contopesc în Regimentul 2 Combinat al Brigăzii 19 Infanterie, denumit mai târziu Regimentul 38/78 Infanterie, comandant fiind locotenent-colonelul Constantin Ionescu. Fostul R. 78 I., acum Batalionul 78 Infanterie, mai avea doar 15 ofițeri și 861 de soldați ! În cele din urmă, pe data de 3 noiembrie se încropește un nou regiment, Regimentul 35/38/78 Infanterie, fiecare din regimentele inițiale constituind acum câte un batalion. Sub comanda locotenentuluicolonel Constantin Paulian (din fostul Regiment 35), pe data de 6 noiembrie regimentul hibrid se pune în mișcare și, la 8 noiembrie, ajunge la Brăila, unde va fi cantonat în comuna Islaz, actualul cartier Chercea. ÎN BĂTĂLIA PENTRU APĂRAREA CAPITALEI Unitățile brăilene au fost chemate să participe și ele la apărarea capitalei, cea mai amplă și mai complexă acțiune militară din întreaga campanie românească a anului 1916. Infanteriștii vechiului R. 78 I. vor acționa divizați: cei reconstituiți în Regimentul 35/38/78 Infanterie vor lupta în subordinea Diviziei 9/19 Infanterie, iar răniții recuperați la Brăila în Regimentul 38/78 Infanterie, condus de locotenentcolonelul Alexandru Bacalbașa, în subordinea Brigăzii 9/19 Mixte, alături de artileriștii brăileni din Regimentul 3 Artilerie. Să urmărim, mai întâi, acțiunile Regimentului 35/38/78 Infanterie. În prima sa misiune de luptă pentru apărarea capitalei, în noaptea de 16/17 noiembrie, regimentul, din care făcea parte și Batalionul 3, brăilean, a respins un atac al inamicului și a eliberat satul Clejani (azi în județul Giurgiu). În cursul zilei, regimentul își continuă ofensiva, urmărind inamicul care se retrage peste râul Neajlov. Ceea ce se prefigura a fi o victorie importantă a trupelor noastre, cunoaște o răsturnare dramatică. Din partea de nord-vest a frontului apar puternice forțe inamice care amenințau cu încercuirea diviziilor române. La 20 noiembrie se ordonă retragerea generală către est. Regimentul se retrage prin luptă, hărțuit de cavaleria și aviația inamică. La 25 noiembrie regimentul se apăra pe malul stâng al râului Ialomița, dar nu rezistă și își continuă retragerea către Moldova. Deplasarea se executa, preponderent, noaptea. Zeci de soldați obosiți, nemâncați și bolnavi nu pot ține pasul cu restul trupei și vor fi luați prizonieri de către inamicul urmăritor. În cele din urmă, în Bărăganul central intră în acțiune trupele ruse, brăilenii scăpând de hărțuiala inamicului.


10

Brăila Eroică - decembrie 2016

Revenim la răniții recuperați la Brăila și constituiți în Regimentul 38/78 Infanterie. Aceștia sunt adunați în tabăra de la Lacu Sărat. Cei proveniți din R. 78 I. vor alcătui un batalion de circa 1.200 de oameni, organizat pe patru companii de infanterie și una de mitraliere. Căpitanul Gheorghe Avramescu, cel care asigurase organizarea noii structuri, refuză funcția la un birou, ce se oferea, de regulă, ofițerilor răniți și preia comanda batalionului. De menționat că, din cele 25 de funcții de comandă ale batalionului, doar 5 erau încadrate cu ofițeri activi, 17 dintre ele fiind ocupate de rezerviști și 3 de către subofițeri, situația fiind asemănătoare și la celălalt batalion, constituit din fostul Regiment 38 Infanterie. La 15 noiembrie, sub comanda locotenentului-colonelului Bacalbașa, regimentul se deplasează cu trenul spre București, debarcă la Jilava și se pune în marș către localitatea Pâslari. După o scurtă luptă soldată cu o victorie de importanță locală, urmează încleștări sângeroase, care forțează regimentul să-și organizeze un aliniament de apărare la nord de râul Sabar. Infanteriștii brăileni se confruntă cu un inamic superior numeric și tehnic. Diviziile vecine sunt în prag să fie încercuite, după ce inamicul a capturat un ordin de operații al comandamentului român. Cu două divizii suplimentare, aduse de pe alte direcții operative, inamicul împinge trupele române dincolo de râul Neajlov, obligându-le, la data de 23 noiembrie, să se retragă pe un aliniament situat la 15 km nord-est de București. Victoria preconizată se transformă în retragere. Capitala rămâne pradă inamicului. Principalele instituții fuseseră, deja, evacuate în Moldova. Trupele Regimentului 38/78 Infanterie se retrag către est, trec râul Buzău pe un pod de pontoane și, după un istovitor marș, cu etape de 20-25 km zilnic, ajung să se cantoneze lângă Tecuci. REFACEREA, ÎN MOLDOVA Cele două batalioane brăilene (batalionul 3 din Regimentului 35/38/78 Infanterie și batalionul 2 din Regimentul 38/78 Infanterie) se întâlnesc la Umbrărești, lângă Tecuci, pe 8 decembrie 1916, grupându-se, din nou, în Regimentul 78 Infanterie, sub comanda căpitanului Gheorghe Avramescu doar până pe 11 decembrie, când revine din spital colonelul Ioan Racoviță. Regimentul rămâne cantonat în perioada 19 decembrie 1916 5 ianuarie 1917 în localitatea Dumești. Ulterior, regimentul se recantonează în localitatea Drăgușeni, lângă Vaslui, unde are lor o restructurare, din militarii regimentelor din Tulcea și Brăila constituindu-se Regimentul 73/78 Infanterie, sub comanda colonelului Dumitru Sachelarie. Noul regiment se subordona Brigăzii 29 Infanterie și avea în compunere trei batalioane, comandate de către maiorii Dumitru Georgescu și Dumitru Anastasiu și căpitanul Gheorghe Avramescu, fiecare cu câte patru companii de infanterie și una de mitraliere. Efectivul regimentului cuprindea 4.657 de militari, din care 33 de ofițeri. Cantonați în casele modeste și neîncăpătoare ale sătenilor, regimentul este lovit de un dușman mai perfid decât gloanțele și obuzele inamicului: tifosul exantematic și febra recurentă. Îndurerat și neputincios, Gheorghe Avramescu nota: “Moartea seceră cu zecile și cimitirul din Drăgușeni se umple. Până la primăvară pământul Moldovei primește în sânul lui peste 500 de ostași ai Regimentului brăilean 78 Infanterie...plecați să făurească România Mare, departe de copiii lor, rămași sub împilarea dușmanului.” În primăvara anului 1917, regimentul se instalează într-o tabără de instrucție nou construită. Epidemia este eradicată cu mari eforturi și după numeroase sacrificii. Subunitățile încep să se instruiască la întrebuințarea armamentului francez - mitraliere, puști, grenade, recent asigurat. Regimentul este inspectat succesiv de către comandantul diviziei, generalul Eremia Grigorescu, comandantul corpului de armată, generalul Dumitru Strătilescu și chiar de către ministrul de război, Vintilă Brătianu, primind aprecieri pozitive. Ziua de 4 iunie se constituie într-un ceremonial militar și religios, cu prilejul căruia comandantul diviziei înmânează medalii și decorații militarilor evidențiați în campania din 1916. Din batalionul comandat de Gheorghe Avramescu sunt decorați 13 ofițeri și 16 subofițeri și soldați. La 21 iunie, regimentul este considerat apt pentru luptă, fiind subordonat Brigăzii 29 din compunerea Diviziei 15 Infanterie a Corpului 5 din Armata 1. Pe data de 28 iulie 1917, regimentul primește de la divizie Ordinul de Operații nr. 2/1917, în urma căruia se deplaseză cu trenul în localitatea Nichișeni, în vederea introducerii în luptă pe frontul de la Mărășești. ÎN BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘEȘTI La confruntarea decisivă dintre Armata 1 română și Armata a 9-a germană, pe frontul dintre Siret și Subcarpații Vrancei, desfășurată în lunile iulie-august 1917, au participat majoritatea unităților brăilene, de infanterie, artilerie și pontonieri.


Brăila Eroică - decembrie 2016

11

Aflat în rezerva Armatei 1, Regimentul 73/78 Infanterie se deplasează în spatele frontului, unde se pregătește să înlocuiască unități din Divizia 13 Infanterie, care suferise pierderi grele. Fără a intra în lupta propriu-zisă, pe 6 august, ziua celei mai severe confruntări româno-germane, regimentul este supus unui năpraznic bombardament de artilerie, înregistrând primele victime: 3 morți și 15 răniți.Începând cu data de 14 august, Regimentul 73/78 Infanterie înlocuiește unitățile Diviziei 13 Infanterie. La numai o zi după, regimentul respinge un atac al inamicului, precedat de un puternic foc de artilerie, inclusiv cu gaze lacrimogene și asfixiante. Atacurile continuă și pe 16 și 17 august, regimentul înregistrând pierderi zilnice de zeci de militari. Din această cauză este înlocuit, batalioanele trecând în rezerva marilor unități, însă pentru scurt timp, deoarece pe data de 30 august sunt reintroduse în luptă. Apărare în tranșee treptat, acțiunile de luptă își reduc intensitatea, înregistrându-se doar sporadice tiruri de artilerie, incursiuni de patrule sau atacuri reciproce de amploare redusă. Regimentul rămâne pe front până la 6 decembrie 1917, când, împreună cu întreaga divizie, este trecut în rezerva Armatei 1, fiind cantonat la Călimănești. ÎN CARPAȚII MOLDOVEI Urmare a revoluției bolșevice, trupele ruse părăsesc în dezordine frontul român. În noile împrejurări, Regimentul 73/78 primește ordin să se deplaseze la nord de Bacău, cu misiunea de a face ordine și a dirija toate coloanele ruse, ce se scurg pe drumurile către est, în direcța Băcești - Vaslui. La începutul lunii februarie 1918, regimentul ocupă pozițiile de apărare abandonate de către ruși în Carpații Răsăriteni, pentru a interzice accesul inamicului dinspre vest. Mai mult, este însărcinat cu misiunea de a dezarma și dirija, către Târgu Neamț și Piatra Neamț, trupele ruse retrase de pe front. Acțiunile regimentului alternează când pe frontieră, În apărare împotriva inamicului, ce-i drept, nu prea activ, ca urmare a armistițiului cu Puterile Centrale, semnat la 26 noiembrie 1917, când în adâncime, pentru asigurarea retragerii în ordine a foștilor aliați. Denunțarea armistițiului de către inamic, la 17 februarie 1918, pune în alertă și Regimentul 73/78, care se pregătește să fie gata de marș oricând și în orice direcție. Pe plan internațional, situația României devine mai precară, ca urmare a presiunilor Rusiei, care se declară în conflict armat cu țara noastră. Urmează pacea umilitoare de la București, din 24 aprilie/7 mai 1918, unde, pe lângă amputările teritoriale, România ceda controlul trecătorilor din Carpați și concesiona Germaniei, pe 90 de ani, toate exploatările petroliere. De asemenea, se impunea demobilizarea armatei, majoritatea diviziilor și a regimentelor urmând a se desființa sau a-și reduce, drastic, efectivele. Ca urmare, Regimentul 73/78 Infanterie mai menține doar 250 de oameni, din contingentele 1917 și 1918. Contingentele mai vechi se trimit la vatră. Un număr de 13 ofițeri din fostul Regiment 78 Infanterie și trupa brăileană se reorganizează sub comanda locotenentcolonelului Grigore Nițescu, stabilindu-și garnizoana la Bicaz. Paza frontierei montane este preluată de către grăniceri, inclusiv de către brăilenii din Regimentul 2 Grăniceri. ÎN APĂRAREA BASARABIEI Exprimând voința generală a românilor dintre Nistru și Prut, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul țării din Chișnău votează cu mare majoritate Unirea Basarabiei cu România. Actul este acceptat de către regele Ferdinand I și este promulgat la 9/22 aprilie 1918. În apărarea Basarabiei, grav amenințată și tâlhărită de bande înarmate de bolșevici, se decide trimiterea de trupe române. La 23 iunie 1918, Regimentul 78 Infanterie se deplasează combinat, cu trenul și În marș pe jos, de la Bicaz până la Ismail, instalându-și comandamentul în clădirea gimnaziului orășenesc. La 1 iulie, regimentul reintră în compunerea Brigăzii 40 a Diviziei 10 Infanterie, din organizarea Corpului 5 Armată. La sfârșitul aceleași luni, regimentul este mutat la Akerman (Cetatea Albă), în cazarma locală. Regimentul organizează neîntrerupt patrule ce străbat localitățile din jur, pentru a descuraja și, după caz, a neutraliza acțiunile destabilizatoare ale bandelor înarmate de bolșevici. Se organizează Centrul de Recrutare Militară, iar portul și gara feroviară sunt puse sub comandă militară. Penuria de alimente și furaje impune măsuri neobișnuite: se organizează o echipă de pescari cu luntri și năvoade pe Limanul Nistrului, iar caii sunt trimiși în deltă, la pășunat în semisălbăticie. În lunile august și septembrie regimentul este inspectat, pe rând, de către eșaloanele superioare și chiar de către Comisarul General al Basarabiei, generalul Arthur Vătoianu, care reiterează principala exigență impusă ostașilor români: asigurarea liniștei și siguranței basarabenilor în raport ferm cu provocările și tâlhăriile bolșevicilor.


12

Brăila Eroică - decembrie 2016

La 17 noiembrie, comandantul regimentului, maiorul Dumitru Bărbulescu, însoțit de o delegație cu drapelul unității, se deplasează la București pentru a participa la ceremonia revenirii regelui Ferdinand I În capitala țării. Două săptămâni mai târziu, la 1 Decembrie 1918, Regimentul 78 Infanterie sărbătorește, În garnizoană Akerman, Unirea Transilvaniei cu România. La aceeași dată, colonelul Atanase Mihăilescu este numit comandant al regimentului și al garnizoanei, pentru ca, la 21 decembrie, acestuia să i se încredințeze și comanda Brigăzii 40 Infanterie, ca și a întregului sector de apărare Cetatea Albă, asigurat, în cea mai mare parte, de unități brăilene: Regimentele 38 și 78 Infanterie, 3 artilerie, grăniceri și marinari. În baza Ordinului Marelui Cartier General, nr. 3167, misiunea în Basarabia a Regimentului 78 Infanterie încetează, acesta revenind în perioada 4 - 8 aprilie 1919 în garnizoana de origine, Brăila. După aproape 1.000 de zile de campanie, regimentul se întoarce acasă, reluându-și activitatea de instrucție în condiții de pace. În semn de devotament față de țară, prinosul Regimentului 78 Infanterie a fost pe măsura idealului de unitate și independență al strămoșilor: 3.729 de victime, numărând 55 de ofițeri (27 morți, 28 răniți) și 3.674 de subofițeri, gradați și soldați (963 uciși, 1.679 răniți, 1.032 dispăruți). Grupaj realizat de Lt. col. (rz.) Constantin GIURGEA

“PRESĂRAȚI PE-ALE LOR MORMINTE, ALE LAURILOR FOI” În municipiul Brăila, pe strada Pietății, la numărul 17, se află Cimitirul “Sfântul Constantin”, în incinta căruia, pe o suprafață de 5.632 de metri pătrați, se întinde un monument închinat eroilor români. Este vorba despre Cimitirul eroilor (1916-1919). Se poate spune că respectivul cimitir al eroilor face parte dintr-un complex de monumente, deoarece, în aceeași incintă, se mai află Osuarul eroilor români căzuți în Moldova în 1917, care adăpostește 1.307 oseminte ale eroilor, precum și mai puțin cunoscutul Monument inchinat eroilor morți pentru patrie în campania din anul 1913. Pe parcursul lunii august 2015, am fotografiat toate însemnele de căpătâi care se află în Cimitirul eroilor (1916-1919). După inventarierea acestora prin luarea în evidență în cadrul unui tabel cu rubrici prestabilite, sunt în măsură să prezint în paginile revistei numele eroilor care își dorm somnul de veci, după truda glorioasă închinată reîntregirii neamului.Deși s-ar crede că, tinând seamă de numele dat monumentului, în cimitir se află doar eroi care au căzut la datorie în Primul Război Mondial, totuși, alături de ei stau, înfrățiți și după moarte, militari români care s-au jertfit și în al Doilea Război Mondial. Acestora le vom dedica un articol în numărul viitor al revistei noastre. Precizez că demersul meu nu este unul științific, deoarece nu se bazează pe documente din arhive sau din diverse lucrări de specialitate. M-am simțit doar dator ca, în acest an, când aniversăm 100 de ani de intrarea României în Primul Război Mondial, să le scriem și să le pronunțăm numele acelora care și-au apărat glia strămoșească cu prețul vieții. Referitor la tabelul prezentat în continuare, țin să precizez că numele eroilor au fost trecute așa cum leam aflat inscripționate pe însemnele de căpătâi. Chiar dacă, inițial, am dorit să-i cuprind în tabel cu numele de familie urmat de prenume, am realizat, pe parcurs, că pot denatura, neintenționat informația. Tabelul este completat în ordinea alfabetică, pentru a fi mai ușor de parcurs. Am apelat la această formă chiar dacă, de regulă, în majoritatea cazurilor, eroii sunt înscriși pe monumente sau în diferite evidențe în ordinea gradelor militare, de la cele mai înalte până la soldați, sau grupați pe unitățile din care au făcut parte. Consider că nu am comis nicio impietate dacă l-am trecut pe soldat înaintea generalului, deoarece, în fața noastră, TOȚI AU ACELAȘI GRAD MILITAR, TOȚI SUNT EROI. . După cum se poate observa, tabelul cuprinde numele a 460 de eroi despre care, cel puțin după inscripțiile de pe însemnele de căpătâi, se poate afirma că au căzut în luptele din Primul Război Mondial. Dar, în cimitir, am aflat și însemne de căpătâi care nu mi-au permis să stabilesc dacă cei ce se odihnesc acolo sunt eroi din prima sau a doua conflagrație mondială. I-am trecut și pe aceștia în tabel, la final, și nădăjduiesc că în urma cercetărilor arhivistice pe care doresc să le întreprind voi afla și alte informații. Nu în ultimul rând, este necesar să amintesc că în cimitir se află și 531 de cruci ridicate pentru eroii necunoscuți, toate purtând inscripția PATRIA RECUNOSC~TOARE PENTRU SOLDATUL NECUNOSCUT MORT PENTRU PATRIE, precum și o cruce fără nicio inscripție. Continuare la pag.17


Brăila Eroică - decembrie 2016

13

ACTIVITATEA FILIALEI BRĂILA A ASOCIAȚIEI CULTUL EROILOR ,,REGINA MARIA” - în imagini -

1

2

3

4

5

6

1 - 4 iulie - expoziție nunismatică la Centrul Cultural American de la Biblioteca ,,Panait Istrati” 2 - Participanti la simpozionul national de istorie Valcea 2016 3,4,5 - 6 August - Mausoleul Mărășești 6 - 6 august - Monumentul de la Tisita


Brăila Eroică - decembrie 2016

14

1

2

3

4 5

6

1,2 - 25 August Muzeul Brăilei ,,Carol I”- manifestarea ,,Armata Română în Marele Război ” 3 - 23 August - aniversarea a 135 de ani de la înființarea Muzeului Brăilei ,,CarolI” 4 - 29 Iulie - Ziua Imnului 5 - 30 August - Ziua Limbii Române 6 - 26 August - festivitatea de comemorare a eroilor căzuți în Primul Război Mondial


Brăila Eroică - decembrie 2016

1

15

2

3

4

5 6

1 - Activitate la Colegiul Național ,,Ana Aslan” 2 - 20 iulie 2016 - La Asociația ”ProBasarabia si Bucovina” 3 - 15 August - Ziua marinei 4 - 24 octombrie - simpoziom Biblioteca judeteană ,,Panait Istrati” - Ziua Armatei Române 5,6 - 25 octombrie - depuneri de coroane - Ziua Armatei Române


Brăila Eroică - decembrie 2016

16

2

1

4

3

5

1,2 - Inaugurarea santierului ,,Monumentul genistilor” 3 - La Cercul Eroilor de la Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius” 4 - La Cercul Eroilor de la Liceul teoretic "Nicolae Iorga” 5 - La Cercul Eroilor de la Colegiului Naţional "Nicolae Bălcescu"


Brăila Eroică - decembrie 2016

17

Urmare din pag.12 De asemenea, trebuie menționat că, alături de cei care s-au jertfit pe altarul patriei în luptele din Primul Război Mondial, în cimitir se află mormintele unui număr de 15 militari a căror dată a morții excede perioadei 1916-1919. Deoarece înhumarea lor s-a făcut în acest cimitir și până la documentarea arhivistică, opinez că este posibil ca aceștia să fi luptat în primul război mondial și să fi murit, ulterior, în urma rănilor căpătate în război sau din cauze naturale. Lt. col. (rz.) Constantin GIURGEA Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii

Alte inscriptii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

sold. sold. sold. serg. serg. slt. sold. sold. sold. sold. lt. sold. serg. sold. cap.

Afortie Stoica Aldea Titu Alean Teodof Alecsandrescu Grigore Alexandrescu I. Gheorghe Alexandrescu Ion Alexandru Ioan Alexandru Ioan Alexandru Niculae Alexandru Pavel Anastase Ghendelide Anastase Ioan Alfan Ernanov Anghel Iacob Anghelache Ion

09.11.1916 09.11.1916 27.10.1916 01.06.1917 1917 16.10.1916 24.11.1916 18.11.191 1917 28.04.1917 02.01.1917 25.12.1916 25.12.1917 26.12.1916 1917

16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47

sold. cpt. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. cap. serg. slt. sold. sold. sold. plt. lt. sold. sold.

Anton Bonder Anton Slucen Antori Anghel Apostol Pandele Apostol Stoica Ardeleanu Gheorghe Arghin Margarit Arpaus Terfanov Asanache Stelian Babat Anghel Babe Aron Baboiu Ion Bacaneanu Gheorghe Badea Zaref Badila Gheorghe Balan Gheorghe Balan Petre Balanica Vasile Balba Nicolae Banu Stefan Barba Floriu Barbulescu Mihai Bartolomei Vasile Bălătu Nicolae Belaglozov Niculaie Berechet Gheorghe Beschea Vasile Bischi Vasile Bogdan Ion Boiatenco Alexandru Boliceanu Gheorghe Brăieanu Avram

27.12.1917 15.02.1917 25.12.1916 1917 09.11.1916 1917 09.11.1916 20.10.1917 1917 26.11.1916 24.11.1916 16.11.1917 26.11.1916 27.12.1917 1917 13.12.1916 09.11.1916 27.05.1917 09.11.1916 16.11.1917 19.09.1917 09.11.1916 17.12.1916 19.12.1916 16.10.1916 07.11.1917 1917 20.11.1917 19.08.1916 27.10.1916 1917 1917

R. 38 I. R.20 R. 3 \7 R.78 I. R. 78 I. R. 9 I. R. 12 I. R.3 Art.

R.30 I. R.12 I. R.78 I. R78 I. R. 38 I. R.78 I.

R.78 I. R. 78 I. R. 9 V. R. 9 V. R. 2 G. R. 78 I. R.3 R. 9 V. R.30 I. R.78 I. R.78 I.

Nr. Gradul Numele si prenumele

48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93

sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. serg. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. serg. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. mr. sold. sold. sold. sold. sold. sold. serg. sold. sold. plut. sold. sold. plut. sold. sold. sold.

Data mortii Alte inscriptii

Brezoiu Dumitru 21.11.1917 Bucata Vasile 1917 R.Pont. Buicof Matei 27.12.1917 Bulgarel Ghita 1917 R78I. Bumbacila Mihai 09.11.1916 Bumbu Ioan 10.12.1916 R. 38 I. Buzea Constantin 1917 R.78 Cainol Tanase 09.11.1916 Calicov Ivan 23.10.1917 R. 9 V. Camila Anghel 26.11.1916 Canciu Ivanciu 1917 R78 I. Candrea Ioan 27.12.1917 Capri|a Ioan 07.11.1917 Caragea Constantin 19.12.1916 R. 78 I. Cargu Ion 1917 R78 I. Casnea Roman 24.11.1916 Cazaciu Ioan Cazan Gheorghe 09.11.1916 Ceafai Marin 07.12.1917 Chirescu Stefan 1917 R.78I. Chirila Ospanu 20.11.1917 Chiru Gheorghe 19.12.1916 Chitoiu Pavel 16.11.1917 Cioperu Paraschiv 19.12.1916 Cioroiu Stan 27.12.1917 Cioviciaru Dumitru 17.12.1917 Cimpeanu Grigore 16.03.1919 R. 2 Gr. Ciuraru Ilie 26.11.1916 Ciurcu Anghel 1917 R.78I. Clonaru Grigore mort în războiul ptr reântregirea Cocancea Gheorghe 1917 R.78I. Cocriu Dumitru 02.04.1917 R. 12 I. Codita Vasile 1917 R.3 Art. Condeescu Constantin 1917 R. 3 Art. Condria Damian 27.11.1917 R. 38 I. Constantin Chiru 26.11.1916 Constantin Ioan 19.12.1917 Constantin Ion 20.10.1917 R. 9 V. Constantin Vasile 1917 R. 78 I. Constantinescu Gheorghe 1917 jandarm R. Coman Gheorghe 26.11.1916 Coman Tanase 1917 R. 78 I Costache Stan 27.08.1916 Costea Constantin 27.12.1917 Costea Stoian 18.09.1917 Costea Roman 26.11.1916


Brăila Eroică - decembrie 2016

18 Nr.

Gradul

Numele si prenumele

Data mortii

94 sold. Costica Constantin 95 cap. Costica Enache 16.10.1916 96 sold. Craciu Ilie 20.10.1917 97 sold. Craciun Gheorghe 98 sold. Crangulescu Niculai 99 sold. Crioveanu Gheorghe 1917 100 sold. Cristea Gheorghe 1917 101 sold. Cristea Ion 1917 102 sold. Cristea Stefan 1917 103 lt. Cristescu Vasile 23.08.1916 104 sold. Crivadriu Gavrila 26.11.1916 105 sold. Cuceldi Hriman 25.10.1917 106 sold. Curuc Ilie 17.12.1917 107 sold. Călian Ion 1917 108 sold. Căpățână Alexandru 1917 109 sold. Dandarau Gheorghe 1917 110 sold. Danilescu Ion 1917 111 sold. David Mitu 1917 112 sold. Denciu Vasile 27.12.1917 113 cap. Dermegiu David 09.11.1916 114 sold. Diancu Cristache 1917 115 sold. Dinu Balia 24.10.1916 116 sold. Dizia Floria 30.12.1916 117 sold. Dobre Chirita 1917 118 sold. Dobre Iordan 1917 119 sold. Dobrescu Dumitru 15.09.1917 120 sold. Dobrin Mihail 20.10.1917 121 sold. Dochete Tanase 1917 122 sold. Domitian Nicolae 1917 123 sold. Dragaica Alex 1917 124 sold. Draghici Gheorghe 1917 125 sold. Draghici Stefan 1917 126 sold. Dragomir Ilie 1917 127 sold. Droca Nicolas 1917 128 sold. Dumitrache Mitrea 1917 129 serg. Dumitru Dumitriu 29.12.1916 130 sold. Dumitru Dumitru 1917 131 sold. Dumitru Florin 19.12.1916 132 sold. Dumitru Ioan 27.05.1917 133 sold. Dumitru Ionel 21.12.1917 134 sold. Dumitru F. Lazar 25.06.1917 135 sold. Dumitru Nicolae 1917

136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146

sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. cap. sold. sold.

Dumitru Panait Dumitru Petre Dumitru Vasilie Duna Floria Durbac Ion Eftime Ilie Elsi Henric Ena Mihalea Enache Alexandru Enache Ioan Ene Ioan

Alte inscriptii

Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii Alte inscriptii

27.12.1917 R. 78 I. R. 9 V. 27.12.1917 1 6 . 11 . 1 9 1 7 R. 78 I. R. 78 I. R. 78 I. i R. 78 I. căzut la

147

sold. Eostin Petrana

19.12.1916

R. 78 I.

148 sold. Epureanu Soare 149 sold. Ernest Stefan 150 sold. Filip Caraiman 151 sold. Floarea Ioan 152 sold. Floria Constantin 153 sold. Floria Grigorie 154 sold. Florian Stelian 155 sold. Folea Alexandru 156 sold. Furnicaru Constantin 157 sold. Gavrila Jigarof 158 sold. Georgescu D. 159 serg. Georgescu Dumitru 160 sold. Geput Gheorghe 161 sold. Gheorghe Andrei Buda Vaslui 162 sold. Gheorghe Calin 163 sold. Gheorghe Citoreanu 164 sold. Gheorghe Constantin 165 sold. Gheorghe Constantin 166 sold. Gheorghe Gheorghe 167 sold. Gheorghe Ion 168 sold. Gheorghe Milache 169 sold. Gheorghe Stan 170 sold. Gheorghe Vasile 171 sold. Gheorghe Voicu 172 sold. Ghenu Ioan 173 sold. Ghinda Petre 174 sold. Ghita Mihailescu 175 cpt. Giuglea I. Constantin 176 sold. Giuglea Vasile 177 sold. Grădinaru Ioan 178 sold. Grecu Tudor 179 sold. Grigore Constantin 180 sold. Grigore Costea 181 sold. Grigore Gheorghe 182 serg. Grigore Simion 183 sold. Grigore Tudor 184 sold. Gutu Mihai 185 sold. Hamei Cernisant 186 sold. Hintman Vasile 187 lt. col. Iacobescu Paul 188 sold. Iamil Chisin 189 sold. Iani Constantin 190 sold. Ilam Mucef 191 sold. Ilie Constantin 192 sold. Ilie Dumitru 193 sold. Ilie Gheorghe 194 sold. Ilie Gheorghe 195 sold. Ilie Gheorghe

1917 14.12.1916 24.11.1916 06.12.1916 26.11.1916 26.11.1916 1917 1917 14.12.1916 25.04.1917 1917 27.08.1916 27.12.1917 1917

R. 78 I. R. 78 I.

R. 9 V. R. 78 I. R. 78 I. R. 78 I. B R. 78 I. B R. 78 I. R. 78 I. R. 38 I. R. 12 I. R. 78 I. R. 78 I. i R. 9 V. R. 9 V. R. 78 I. R. 78 I. R. 3 Art. i R. 78 I. i R. 78 I. i R. 78 I. R. 78 I. i R. 78 I. R. 6 V. R. 78 I. R. 78 I. R. 9 V. R. 9 V. R. 78 I.

1917 R. 78 I. 12.04.1917 R. 12I 28.12.1916 06.12.1916 13.09.1917 R. 9 V. 1917 R. 78 I. Buda Vaslu 06.12.1916 1917 R. 78 I. Buda 1917 R. Pont. 26.11.1916 26.11.1916

19.12.1916 24.11.1916 17.12.1916 17.12.1916 19.12.1916 1917 26.11.1916 1917 1917 08.12.1916 15.11.1916 1917 25.10.1917 02.04.1917 18.11.1917 24.11.1916 15.09.1916 19.12.1916 19.12.1916 02.02.1919 28.12.1917 25.10.1917 28.11.1916 27.12.1917 27.05.1917 22.01.1917 20.10.1917 20.10.1917 27.11.1917 1917 1917 12.12.1916 1917 15.11.1917

R. 78 I. R. 78 I. R. 78 I. R. 9 V. R. 78 I. R. 78 I.

R. 2 Gr. R. 12 I. R.78I. Buda R.78I. Buda R.78I. Buda R. 58 I. R.78I. Buda R. 9 V. R. 39 I. R.9 V. R. 2 Gr. R. 9 V. R. 38 I. R. 9 V. R. 9 V. R. 9 V. R. 78I. R. 78I. R. 38 I. R. 78I.


Brăila Eroică - decembrie 2016 Nr. Gradul Numele si prenumele

196 197 198 199 200 201 202 203

sold. sold. sold. sold. serg. sold. sold. sold.

204 sold. 205 sold. 206 sold. 207 sold. 208 serg. 209 sold. 210 sold. 211 sold. 212 sold. 213 cap. 214 sold. 215 sold. 216 sold. 217 sold. 218 sold. 219 preot 220 serg. 221 sold. 222 sold. 223 sold. 224 sold. 225 sold. Buda 226 sold. 227 sold. 228 sold. 229 serg. 230 cap. 231 sold. 232 sold. 233 sold. 234 sold. 235 sold. 236 sold. 237 sold. 238 sold. 239 sold. 240 sold. 241 sold. 242 sold. 243 sold. 244 sold. 245 sold. 246 sold. 247 sold.

Ilie Stefan Ilie Teofil Iliie Dumitru Ioan Andronie Ioan Chirica Ioan Z. Dobre Ioan Dumitru Ioan D. Gheorghe

Data mortii

26.11.1916 08.12.1916 16.11.1917 19.12.1916 17.10.1916 30.12.1916 19.11.1916 03.09.1917

Ioan Gura Constantin 25.05.1917 Ioan Iacob 24.11.1916 Ioan Gh. Ioan 14.12.1916 Ioan Malinchi 27.05.1917 Ioan Neagoie 21.12.1917 Ion Istate 18.11.1917 Ion Neculaie 02.02.1919 Ion Pationi 06.12.1916 Ion Stefan 1917 Ion Tanase 21.12.1916 Ion Vasile 1917 Ion Vasile 29.12.1916 Ionescu Cristea 26.11.1916 Ionescu Gheorghe 1917 Ionescu Vasile 13.03.1919 Ionescu Vasile 1855 - 1916 Ionete Andrei 1917 Ionita Anastase 21.11.1917 Ionita Ilie 10.12.1916 Ionita Paun 1917 Iordachescu Constantin 30.12.1916 Iosif Iacob 1917 Ipate Dumitru Irimescu Leonte Isidor Nicolaie Isilescu Leonte Ispas Marincu Istrate Dumitru Ivan Ispas Ivan Petrof Ivan Stoeanof Ivanciu Panait Jelescu D. Jigovchi Petre Jiji Jencu Jinof Cicanof Lacusta Gheorghe Laravlu Niculai Lascu Tanase Lazar Marin Lazar Vasile Lazarescu Nicolae Lazarescu Stefan Leaninos Emanoil

1917 20.10.1917 12.12.1916 25.12.1917 1917 14.09.1917 06.12.1916 24.11.1916 24.11.1916 1917 1917 06.12.1916 28.12.1916 27.05.1917 19.12.1916 15.11.1917 21.11.1917 24.11.1916 1917 17.12.1917 27.12.1917 20.11.1917

19 Alte inscriptii

R. 12 I.

R. 9 V. R. 78 I. R. 9 V. R. 2 Gr. R. 78I. R. 12 I. R. 78I. R. 12 I. R. 78I. R. 2 G. R. 75/76 R. 38 I. R. 78 I. Buda R. 12 I. R. 78 I. R. 78 I. R. 38 I. R. 38 I.

Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii Alte inscriptii 248 249 250 251 252 253 254 255 256 257 258 259 260 261 262 263 264 265 266 267 268 269 270 271 272 273 274 275 276 277 278 279 280 281 282 283

serg. sold. serg. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. lt. col. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. cap. sold. sold.

Lehegea Gheorghe Lenge Luvig Leon Ludvic Lepadatu Ion Lichiboschi Anton Lipan Niculae Lisnea Ioan Litra Ioan Logofatu Stefan Lungociu Nenu Lungu Gheorghe Macoveanu Cristea Maicau Gheorghe Manoil Baniu Marcu Neculai Marculescu Nicolai Marin Cristea Marin Dobre Marin Grigore Marin Matei Marin Neculai Marin Gh. Nita Marincof Mihail Mascioti Honoriu Masescu Ilie Matei Anghel Matei Constantin Meca Vasile Migan Midrude Mihailescu Ghita Mihalache Teodor Milache Gheorghe Milea Stoian Mitrita Ioan Mocanu D. Moise Nicolae

27.08.1916 20.10.1917 29.12.1917 1917 30.12.1916 1917 27.12.1917 19.11.1916 09.11.1916 13.12.1916 10.02.1919 1917 17.12.1916 18.11.1917 1917 10.12.1916 24.11.1916 26.11.1916 20.11.1917 17.12.1916 29.12.1916 1917 27.12.1917 15.08.1917 10.12.1916 06.12.1916 18.11.1917 1917 20.11.1917 25.10.1917 1917 26.11.1916 1917 19.12.1916 1917 16.11.1917

284 285

serg. serg.

Moraru Ioan Munteanu Ion

25.12.1917 08.12.1916

286 287 288 289 290 291 292 293 294 295 296 297 298

sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold.

Nastase Ioan Nastase Ion Nastase Stan Nastase Stefan Neagoe Ion Neagu Mihai Neculai Ioan Neculai Marin Neculai Nedelcu Neculai R. Nicolai Neculae Teodar Nedelcov Nicolaie Nedelcu N

19.12.1916 21.12.1916 26.12.1916 26.11.1916 20.10.1917 19.12.1916 26.12.1916 14.09.1917 08.12.1916 24.11.1916 12.02.1919 28.12.1916

299

sold.

Negoita Vasile

1917

R. 9 V. R. 78 I. R. 12 I. R. 78 I.

R. 78 I. R. 2 Gr. R. 78 I. R. 78 I. R. 78 I. R. 38 I. R. 9 V. R. 78 I. R. 12 I. R. 78 I. R. 7 R. 38 I. R. 78 I. R. 9 V. R. 9 V. R. 78 I. R. 78 I. R. 78 I. R. 78 I.

R. 12 I. R. 12 I. R. 78 I.

R. 38 I. R. 12 I.

R. Pont.

R. 78 I. R. 78 I. R. 12 I. R. 9 V. R. 78 I.

R. 78 I. R. 9 V.

R. 78 I. Buda Vaslui


Brăila Eroică - decembrie 2016

20 Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii Alte inscriptii

Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii Alte inscriptii

300 sold. NEGRILA ANDREI 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 301 sold. NICHIFOR ANTON 27.12.1917 302 sold. NICHIFOR MARCEL 02.04.1917 R. 12 I. 303 sold. NICHIFOR STEFAN 27.05.1917 R. 9 V. 304 sold. NICHITA FRONEA 06.12.1916 305 sold. NICHITA HARISTON 27.05.1917 R. 9 V. 306 sold. NICOLAI NICOLAI 16.11.1917 307 sold. NICOLAU NICOLAE 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 308 sold. NISTOR COSTACHE 27.12.1917 309 sold. OLARU ION 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 310 sold. OLARU TACHE 06.12.1916 311 sold. OLTEANU GEORGE 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 312 sold. OPREA VOICU 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 313 sold. Oprisan N. 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 314 sold. Oteleanu Nicolai 19.12.1916 315 sold. Panait Alexe 09.11.1916 316 sold. Panait Chirita 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 317 sold. Pantino Tiganof 27.05.1917 R. 9 V. 318 sold. Pararu Toader 15.1.1917 319 sold. Parlitianu Dumitru 18.12.1916 R. 78 I. 320 sold. Parvu Dumitru 1917 R. 78 I. Vaslui 321 sold. Pavel Ion Mihai 26.11.1916 322 sold. Pavel Pavel 21.12.1916 323 sold. Penciu Neculai 26.11.1916 324 sold. Pepene Radu 18.11.1917 325 lt. Peretianu Constantin 16.10.1916 326 sold. Perșoiu Ion 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 327 sold. Peter Rabuschin 05.02.1916 R. 46 D. 328 sold. Petrescu Dumitru 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 329 sold. Petrescu Traian 24.11.1916 330 sold. Petrescu Traian 26.10.1916 R. 38 I. 331 sold. Pietrascu Petre 12.02.1919 R. 2 Gr. 332 sold. Pipica Tioti 25.10.1917 R. 9 V. 333 sold. Pisica Ene 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 334 sold. Pohota Costache 30.12.1916 R. 12. I. 335 sold. Popa Constantin 17.11.1919 R. 2 Gr. 336 sold. Popa Sandu 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 337 sold. Popescu Ioan 26.11.1916 338 sold. Popescu Ioan 15.12.1916 R. 78 I. 339 sold. Popescu Vasile 09.11.1916 340 g-ral mr.(p.m) Popovici Alexandru 22.07.1917 341 slt. Popovici Anofrei 16.10.1916 342 sold. Preoteasa Nicodin 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 343 sold. Pretoreasa Teoadar 21.11.1917 344 sold. Prisacaru Stefan 13.05.1917 R. 11 S. 345 sold. Procopi Melagon 25.10.1917 R. 9 V. 346 sold. Procopi Ontsniev 14.02.1916 R. 46 D. 347 sold. Punca Chirita 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 348 sold. Radu Petrica 26.11.1916 349 sold. Raducan Manole 06.07.1916 350 sold. Radulescu Calin 26.11.1916 351 sold. Radulescu Constantin 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 352 cap .Radulescu G. Marin 13.10.1916 R. 38 I. 353 col. Robescu Tiberiu 21.11.1916 354 sold. Robuschin Petar 26.12.1916 R. 12 I.

355 356 357 358

sold. sold. sold. sold.

359 sold. 360 sold. 361 sold. 362 cap. 363 sold. 364 sold. 365 sold. 366 sold. 367 cap. 368 sold. 369 sold. 370 sold. 371 sold. 372 sold. 373 sold. 374 slt. 375 sold. 376 sold. 377 sold. 378 sold. 379 sold. 380 lt. 381 sold. 382 sold. 383 sold. 384 sold. 385 ???? 386 sold. 387 sold. 388 serg. 389 sold. 390 sold. 391 sold. 392 sold. 393 sold. 394 sold. 395 sold. 396 sold. 397 sold. 398 sold. 399 sold. 400 sold. 401 sold. 402 serg. 403 sold. 404 sold. 405 sold. Vaslui

Roman Dumitru Roman N. Rompel Ioan Rotaru Dumitru

12.12.1916 R. 38 I. 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 13.12.1916 R. 38 I. 06.12.1916

Rudica Marin 15.09.1917 R. 9 V. Rusitla Alexandru 25.10.1917 R. 9 V. Sandu Ion 22.03.1919 R. 3 Art. Sandu Moldoveanu 21.11.1917 Sarma Ion 26.11.1916 Sasu Gheorghe 26.11.1916 Sava Petcu 17.12.1916 R. 78 I. Sârbu Cristache 06.12.1916 Sârbu Radu 1917 R. Pont. Fălciu Huși Scarlat Dinu 06.12.1916 Seriman Chismeno 24.11.1918 Simion Dumitru 1917 R. 78 I. Buda Vaslui Simion Dumitru 14.12.1916 R. 78 I. Simion Gheorghe 1917 R. 78 I. Buda Simion Teodor 1917R. 78 I. Buda Vaslui Simionovici Vasilie 16.10.1916 Sirof Dumitru 18.11.1917 Soare Constantin 1917 R. 78 I. Buda Softai Petre 20.11.1917 R. 9 V. Sotir Mihail 1917 R. Pont. Fălciu Sotsenov Petre 20.11.1917 R. 9 V. Spinzi Gheorghe 28.10.1916 Spiru Drosu 06.04.1917 R. 78 I. Stambulgiu Safaele 1917 R. 3 Art Glodeni Stan Grigore 1917 R. 78 I. Buda Stan Marin 14.03.1919 R. 2 Gr. Stan Oprisan 1917 Stancu Stan 27.05.1917 R. 9 V. Stanculet Constantin 06.12.1916 Stanescu Constantin 25.04.1917 Stanescu Gh. Constantin 25.06.1917 R. 9 V. Stefan Antofi 14.12.1916R. 78 I. Stefan Bucur 26.11.1916 Stefan Cristea 26.12.1916 Stefan Cristea 27.12.1917 Stefan Niculae 27.12.1917 Stefan Nistor 10.12.1916 R. 38 I. Stefan Tosin 27.05.1917 R. 9 V. Stefanache C. 1917 R. 78 I. Buda Stefanescu C. 1917 R. 78 I. Buda Stefanescu Gh. 1917 R. 78 I. Buda Stoian Anghel 28.12.1916 R. 12 I. Stoian Ion 09.11.1916 R. 40 I. Stoica Petre 09.03.1917 R. 78 I. Stoica Petre 12.12.1916 R. 78 I. Subtirica Ion 08.09.1916 R. 38 Surdu Traian 1917 R. 78 I. Buda


Brăila Eroică - decembrie 2016

21

Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii Alte inscriptii

Nr. Gradul Numele si prenumele Data mortii Alte inscriptii

406 sold. 407 sold. 408 sold. 409 sold. 410 sold. 411 sold. 412 sold. 413 sold. 414 sold. 415 sold. 416 serg. 417 cap. 418 sold. 419 sold. .420 sold. 421 sold. 422 lt. 423 sold. 424 sold. 425 sold. 426 sold. 427 serg. 428 sold. 429 sold. 430 sold. 431 sold. 432 sold. 433 sold. 434 sold. 435 sold. 436 sold. 437 sold. 438 sold. 439 sold. 440 sold. 441 sold. 442 sold. 443 sold. 444 sold. 445 sold. 446 sold. 447 sold. 448 sold. 449 sold.

450 451 452 453 454 455 456 457 458 459 460

Sursescu Alexe Talava Dumitru Talenu Nicolai Tanase Ioan Tanase Stefan Tanase Stefan Tapa Stavăr Tapoiu Marin Tarcutea Ioan Tatu Traian Tărnaru Ion Tecu Ghița Tefolat Mihalof Telantan Gheorghe Teodor Ghisisughe Teodorescu Stefan Teohari Constantin Tihan Sivanov Tincureanu Dumitru Toba N. Ioan Toma Marin Trancescu Ioan Trandafir Nicolae Tudor Dumitru Tudor Marin Turcu Vasile Tursei Gheorghe Udrea Vasile Urse Novac Uscanov RacoschI Valeanca Procop Valerie Vasile Vanghelatu Gh. Varof Petre Vasile Balanica Vasile Constantin Vasile Costica Vasile Iacob Vasile Petrea Vasile Stamatopol Vatamanescu Vasile Velicu Marin Vintilescu C. Vizitiu Dumitru

19.12.1916 06.12.1916 19.12.1916 24.11.1916 19.10.1916 R. 3 Art. 12.12.1916 1917 R. 78 I. Buda 13.12.1916 R. 78 I. 13.12.1916 R. 78 I. 13.12.1916 R. 78 I. 1917 R. 75/76 1917 R. 78 I. 26.11.1916 23.10.1917 R. 9 V 27.05.1917 R. 9 V. 1917 R. 78 I. Buda 22.11.1916 28.12.1916 R. 12 I. 1917 R. 78 I. Buda 12.12.1916 R. 38 I. 1917 R. 78 I. Buda 29.12.1917 1917 R. 78 I. Buda 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 12.12.1916 R. 38 I. 09.11.1916 09.11.1916 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 28.12.1916 R. 12 I. 23.09.1917 25.10.1917 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 19.12.1916 27.12.1917 06.12.1916 22.05.1919 R. 10 C 24.12.1916 27.12.1917 03.02.1919 R. 2 Gr. 29.12.1916 R. 12 I. 25.12.1916 R. 12 I. 1917 R. 78 I. Buda Vaslui 18.03.1919 R. 38 I.

sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold. sold.

Vlad Ioan 27.12.1917 Vlad Marin 21.11.1917 Vladescu Ioachim 26.11.1916 Voicu Marin 26.11.1916 Voicu Niculaie 1917 R. 78 I. Buda Vaslui Voicu Radu 05.12.1916 R. 78 I. Vulpe Vasile 1917 R. 3 Art. Glodeni Zaharia Costea 05.12.1916 Zamatache Nicu 19.12.1916 R. 78 I. Zargupes Vasile 21.04.1917 R. 12 I. Zatie Anton 24.11.1916 Fără informații edificatoare, deocamdată

1 serg. Aioane Constantin ???? 2 serg. Aldea Ion ???? 3 sold. Arghir Ariciu ???? 4 slt. Barbulescu Gheorghe ???? 5 serg. Beruescu Dumitru ???? 6 sold. Bleban Ion ???? 7 sold. Breziuca Gheorghe ???? 8 serg. Daltiatu Nicolae ???? 9 ???? Danciu Vasile ???? 10 sold. Gheorghe Marin ???? 11 serg. Gheorghe C. Schija ???? 12 serg. Istrate Constantin ???? 13 ???? Lipan Ilie ???? 14 cpt. Teodorescu Alecsandru ???? Bat. 9 V. Legendă prescurtări: R=regiment; I=Infanterie; V=Vânători; G și Gr=Grăniceri; Art=Artilerie; Pont=Pontonieri; cdt=comandant;

Stiați că ? În luna iulie 2016 la Brăila s-au aniversat și comemorat următoarele evenimente: -150 de ani de la promulgarea primei Constituții a României (Constituția Principatelor Unite ale României) (iul. 1866) - 115 ani de la moartea poetului brăilean Theodor Șerbănescu (29 dec.1839 - 2 iul/1901) - 80 de ani de la moartea ligvistului și istoricului literar brăilean Cezar Papacostea (11 nov.1886 - 5 iul.1936) - 80 de ani de la nașterea prozatorului brăilean Mircea Vasiliu (6 iul. 1936) - 110 ani de la nașterea matematicianului și statiscianului brăilean Gheorghe Mihoc (7 iul. 1906 - 25. dec. 1981) - 35 de ani de la moartea pictorului brăilean Ion Panteli-Stanciu (13 aug.1901 - 15 iul.1981) - 25 de ani de la moartea poetului brăilean Ronald Gasparic (23 mar. 1970 - 24 iul. 1986) - 95 de ani de la nașterea artistei plastice brăilene Emilia Dumitrescu (31. iul. 1921 - 21.sep. 2005)


Brăila Eroică - decembrie 2016

22

OMAGIU PENTRU GENERALUL CONSTANTIN SAVU – PĂRINTELE PONTONIERIEI ROMÂNE MODERNE (II) (Continuare din numărul anterior al revistei)

După ce am prezentat câteva spicuiri din presa vremii, consider că ar fi binevenit dacă s-ar prezenta cititorilor şi câteva din gândurile generalului Constantin Savu referitoare la strădaniile sale pentru dezrobirea pontonierilor: „ Ca aproape tuturor copiilor, apa mi-a plăcut de când mă ştiu.Când am mers cu copiii de mână (fiii şi nepoţii) când erau mici şi treceam pe lângă o băltuţă, de câţiva pumni de apă, eram tras de mână, în partea aceea, pentru ca ei să intre cu picioarele în apă. Este posibil ca undeva în străfundurile fiinţei umane să fie o chemare (ca un instinct) către acest leagăn al vieţii şi totodată sânge al pământului, care împreună cu alte elemente ale naturii creează şi întreţine viaţa pe pământ. Aşa cum sângele în organism pleacă de la inimă în tot corpul şi se întoarce la inimă, pentru a porni iar în circuit, aşa şi apa este într-un circuit continuu. Această mişcare a fost observată din antichitate şi menţionată în Biblie (Eclesiastul cap. 1 vers. 7) astfel: „Toate râurile se varsă în mare şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde au pornit (norii), ca iarăşi să pornească de acolo“. Apa se află peste tot şi sub toate formele (lichidă, solidă şi vapori) şi circulă peste tot, sfidând legea gravitaţiei; sub formă lichidă, urcă prin vasele capilare la 80 m (în trunchiul arborelui sequoia, iar sub formă de vapori, urcă la mii de metri, ca nori). Apa ca şi alte elemente şi fenomene ale naturii (lumina şi căldura soarelui, vântul, cutremurul, vulcanii etc.) conţine o putere enormă; de aceea omul s-a simţit neputincios în faţa lor şi a ridicat mâinile spre cer, socotindu-le puteri divine. După ce a fugit din calea apelor revărsate, a revenit şi a cules câte ceva pentru hrană, iar mai târziu a însămânţat mâlul roditor şi a cules roadele; a folosit apa, cale de comunicaţie, a trecut peste un pârâu, pe un copac ce căzuse transversal, de unde i-a venit ideea de punte şi pod. Când a descoperit roata şi-a făcut moara pentru măcinatul seminţelor; mai târziu a obţinut curentul electric, transformând forţa apei într-un aliat în viaţa sa. Apa ca toate elementele şi fenomenele naturii se mişcă după legile specifice ei, fără a ţine seama de ceea ce este în faţă sau în jurul ei, inclusiv de om, producându-i acestuia uneori necazuri, dar aceasta numai din vina omului, care din neştiinţă, din lăcomie sau din neglijenţă, nu respectă teritoriul apei, pe care îl are de mii de ani. I-a desfiinţat lacurile care preluau surplusul de apă din care o parte o înapoiau cursului de apă, iar altă parte se evapora şi asigura umiditatea şi regimul ploilor etc. I-a îngustat albia, astfel că la precipitaţii abundente nu are capacitatea necesară de curgere. Deci nu apa a venit peste om, ci omul s-a dus peste apă. Apa cu forţa şi proprietăţile sale fizice şi chimice, în drumul său, creează adevărate minuni de frumuseţe şi bogăţie, omului îi revine datoria să o cunoască bine şi să-i folosească aceste însuşiri. Repet, apa mi-a plăcut de copil, adolescent, iar ca militar (elev) de la începutul carierei militare; am cerut să fac stagiul la Regimentul de Pontonieri Brăila unde pentru prima oară am văzut şi admirat măreţia şi frumuseţile Dunării.


Brăila Eroică - decembrie 2016

23

Atunci mi-a încolţit dorinţa obsesivă de a face ceva, care să ducă la dezrobirea pontonierilor. Atunci şi acolo, pe plaja de la Chiscani, cât vedeai cu ochii, era un furnicar de oameni, de toate vârstele şi din toate armele (mobilizaţi) se instruiau ca pontonieri, printr-o muncă de robi. Majoritatea acestor „mobilizaţi“ proveneau din alte arme, în special din cavalerie, unde nu mai corespundeau având 40 de ani. Era jumătatea lui iulie 1941, pe căldura maximă a anului, ostaşii cocoşaţi, sub greutatea materialului, aveau cămăşile ude de sudoare şi negre de carbolineul cu care era întreţinut materialul. Fără material se mişcau în pas alergător, cu material în pas vioi. Erau tăcuţi, se auzeau doar comenzile şi icnetul soldaţilor când ridicau materialul greu. Când am trecut la comanda plutonului (100 soldaţi), simţeam o reţinere deoarece privindu-i, apărea şi chipul tatălui meu şi de aceea mă adresam cu „dumneata“. Tabloul pe care îl aveam în faţa ochilor şi pe care îl păstrez viu în memorie şi acum după 68 de ani, m-a impresionat profund, în mod dureros, şi m-a dus cu gândul înapoi peste mii de ani, la construcţia piramidelor. Nu am bănuit că această dorinţă va dura 16 ani (1941-1957) şi a continuat apoi toată viaţa, devenind o pasiune a mea. Stagiul după cel de-al doilea an în Şcoala de Ofiţeri de Geniu şi repartiţia ca ofiţer le-am cerut la Batalionul 2 Pontonieri Râuri, la Alba-Iulia, unde ştiam că există în dotare, pe lângă alte poduri mai vechi, şi un pod nou metalic. Dar şi la Alba-Iulia am avut aceeaşi decepţie văzând că noul pod are un număr mare de piese, unele grele de 360-425 kg care se transportau cu braţele sau pe umeri. Tinerii militari veneau sănătoşi la armată, săşi facă datoria faţă de ţară şi plecau cu hernie, cu degetele tăiate sau accidentaţi în alte moduri; mai mult, am văzut militar strivit de o stivă de capele ce s-a răsturnat peste el (1944) sau cum un ponton a căzut de pe maşină peste sergentul Juncu (1944) care, cu multă şansă, a scăpat cu viaţă. Toate acestea şi încă multe altele mi-au alimentat şi întreţinut marea dorinţă, care era frumoasă, dar atât pregătirea mea teoretică cât şi experienţa mea erau insuficiente, pentru a putea întreprinde ceva. Era necesar să cunosc mai întâi apa (cursurile de apă) şi instrucţia de navigaţie şi ancorare în mod practic, precum şi lucrul cu toate tipurile de poduri pe pontoane. Am depus tot interesul pentru a acumula cât mai multe cunoştinţe practice şi, pe măsură ce asimilam cunoştinţele, specialitatea de pontonier îmi plăcea mai mult. Mi-am îmbogăţit cunoştinţele şi experienţa, referitoare la alegerea punctelor de trecere, de diferite tipuri. Am văzut că elementele caracteristice cursului de apă (viteza curentului apei, adâncimea, natura fundului apei, malurile etc.) diferă de la un curs de apă la altul, şi chiar pe acelaşi curs de apă, de la un loc la altul; mai mult chiar în acelaşi loc se schimbă datele de la o zi la alta şi apar probleme noi. Nicio întindere de pod nu seamănă cu alta, ca şi partidele de şah. Instrucţia de navigaţie şi ancorare este foarte importantă; aici se învaţă cum diferite forţe acţionează asupra plutitorului, pentru a obţine rezultanta dorită, care să te ducă în locul necesar. De regulă aceste forţe sunt: curentul apei, forţa propulsiei (lopeţi, motor, velă), direcţia vântului. În afară de acestea trebuie ţinut seama de forma hidrodinamică a plutitorului. Îmi amintesc cum într-o zi am organizat o întrecere (forţarea Mureşului) între mai multe echipaje, cu pontoane birago, din două elemente, la lopeţi. Echipajul cel mai bun era format din lipoveni, şi cu toate acestea a fost întrecut de un echipaj de ardeleni. Lipovenii care erau barcagii de când erau copii, nu s-au împăcat cu situaţia şi au cerut să facă schimb de pontoane, adică să le dea ardelenilor pontonul cap şi mijloc şi să navigheze ei cu pontonul din două capete.


Brăila Eroică - decembrie 2016

24

Când s-a repetat trecerea, lipovenii au câştigat la distanţă mare. Explicaţia a fost că elementul mijloc avea pupa, perete vertical şi târa (frâna) apa, iar elementul cap, cu formă hidrodinamică (înclinat), luneca pe apă, fie la prova, fie la pupa. Cu cât acest unghi de incidenţă (apă-ponton) este mai ascuţit, cu atât lunecarea este mai bună. O altă amintire în legătură cu forţele care acţionează plutitorul este legată de lacul Belona unde prezentam PR-57 în cadrul CAER, la care participa şi mareşalul Greciko. Portiţa cu tancul a putut fi cuplată la debarcader cu mare greutate, deoarece lipsea curentul apei, iar şalupa, la mersul înapoi, nu-i acţiona cârma (direcţia). Instrucţia de navigaţie şi ancorare este de bază în pregătirea pontonierului. Pe timpul acesteia, pontonierul este instruit „să simtă apa“. Pentru completarea cunoştinţelor la rezistenţa materialelor şi hidrodinamică, pregătirea am făcut-o pe ascuns, deoarece vroiam să dau diferenţele şi proiectele necesare pentru diploma de inginer, dar partea politică nu era de acord (din informaţiile ce le aveam). Nu am regretat mult, deoarece pregătirea mi-a prins bine. Prin anii 1949-1950, puteam să mă consider că sunt în măsură să întreprind ceva. La dorinţa iniţială de a salva pontonierii de la robie, care era o problemă de suflet, s-a adăugat cerinţa de ordin militar şi anume amenajarea punctelor de trecere pe portiţe şi poduri să se realizeze în timp scurt şi cu efective reduse (efectivele fiind stabilite prin tratate internaţionale). Şi cum acestea nu erau de ajuns, trebuia mărită forţa de suport, deoarece în armată s-a introdus tehnica grea, tancul T-34 (30 t), iar podurile noastre suportau 8-16 t. Pentru uşurarea transportului pieselor grele am conceput şi realizat la scară redusă nişte cărucioare simple, însă acestea puteau fi folosite doar pe teren plan. Am ajuns la concluzia că podurile tip clasic, formate din asamblarea diferitelor piese, nu mai corespund. Pentru a face faţă necesarului de poduri pe timp scurt, am transformat în diferite moduri podurile clasice existente la noi şi s-au adus altele din import (URSS). Nu erau bani. S-a încercat şi început fabricarea unui pod greu, dar tot pe principiul clasic şi s-a oprit fabricarea. Era total necorespunzător. Autor al proiectului era tot cel ce realizase podul metalic de 8-16 t. Noile cerinţe pentru poduri se băteau cap în cap. Experienţă aveam, cunoştinţele teoretice necesare le aveam, deoarece existau cărţi pentru documentare, însă nu exista niciun curs care să te înveţe să inventezi, ceea ce îţi trebuie. Dar şi la şah când crezi că ai analizat toate variantele, dacă ai pricepere şi perseverenţă, mai găseşti o soluţie; de ce nu ar fi valabil procedeul şi în acest caz? Aveam încredere că voi ajunge la un rezultat bun. Deci să pun la lucru gândirea şi imaginaţia creatoare. Observam fel de fel de construcţii şi de multe ori am tresărit crezând că am găsit rezolvarea, dar de fiecare dată făceam numai un pas înainte către rezolvare, fapt ce-mi dădea încrederea că mă apropii de ţel. Încordarea gândirii era maximă şi concentrată pe această direcţie, alte lucruri nu le mai vedeam, nu le mai auzeam. Au urmat activităţile legate de delegaţia de la Mangalia, relatate în cartea „Amintire despre generalul Şlicariu“ la paginile 60-64, prima ediţie şi la paginile 90-94, ediţia a 2-a. Atunci am găsit soluţia de rezolvare şi în scurt timp a apărut PR-57 prin care am verificat valabilitatea principiului podului din module, care mi-a dat încrederea pentru realizarea podurilor PR-60 şi PR-71.


Brăila Eroică - decembrie 2016

25

Apreciez că am realizat tot ce mi-am propus: pontonierii au scăpat de munca de robi; s-a redus timpul pentru amenajarea punctelor de trecere;s-au redus efectivele de lucru; s-au creat poduri cu forţa de suport necesară, în plus; s-a mărit capacitatea de trecere atât pe portiţe, cât şi la poduri cu 1-3 fire de circulaţie. Până acum trecerea trupelor pe podurile de tip clasic era gâtuită. În prezent atenţia trebuie îndreptată pentru realizarea mai multor drumuri de acces la pod, pe ambele maluri. Totodată datorită cunoaşterii apei şi a îndelungatelor observări, am înţeles şi formulat principiul de funcţionare a podurilor submersibile. Realizarea unui pod submersibil la scara 1/4 mi-a dat mari satisfacţii, când în faţa conducerii armatei noastre apoi în cadrul CAER s-a dovedit valabilitatea principiului de funcţionare, afundarea şi revenirea la suprafaţa apei. Menţionez pentru pontonieri, apa este doar aparent un „inamic“ deoarece, dacă respectă instrucţiunile de lucru, nimeni nu se poate îneca, dacă este îmbrăcat cu cordonul de salvare. În îndelungata-mi activitate pe apă nu mi s-a înecat niciun pontonier; faţă de cele relatate, nu am niciun motiv de a socoti apa un inamic, ci din contră, cunoscând-o bine, este un aliat în activitatea pe apă. I-am cunoscut unele subtilităţi care altora nu le-au reţinut atenţia şi care m-au ajutat la realizarea podurilor PR şi podului submersibil. Apa nu poate fi stăpânită cu forţa fizică a omului, ci cu forţa gândirii poate fi domolită şi pusă la treabă. Deci omul este în relaţii de colaborare cu apa. Făcând un rezumat al activităţilor ce nu se văd (psihico-intelectuale) ale acestei realizări, se observă că au început printr-o emoţie neplăcută, ce a creat un sentiment de compătimire şi apoi o dorinţă obsedantă de a elimina această situaţie. Dorinţa a avut nevoie de voinţă puternică pentru pregătire ştiinţifică şi o experienţă practică. Înarmat cu aceste elemente şi făcând apel la imaginaţia creatoare, am început căutarea soluţiei de rezolvare. Găsirea soluţiei de rezolvare a avut şansa de a fi acceptată de generalul Şlicariu şi apoi de eşaloanele superioare, fiind corespunzătoare dorinţei iniţiale şi necesităţilor armatei. Pentru mine a fost cea mai mare dorinţă încă de la începuturile carierei militare de a scuti pontonierii de munca de robi. Idealul acesta nu mi-a dat linişte până nu s-a realizat; realizarea nu mi-a adus bogăţie materială, ci bogăţia satisfacţiilor, cele mai mari din viaţă. Când colonelul Buzatu Gheorghe – comandantul Regimentului de Pontonieri Turnu-Măgurele a văzut prima oară lucrul cu PR-57, în prezenţa generalului Vasile Şlicariu, a botezat podul „DEZROBIREA PONTONIERILOR“, deoarece l-a comparat cu celelalte poduri vechi pe care le avea în dotarea unităţii. După mutarea generalului Vasile Şlicariu în altă funcţie, preocuparea principală a mea a fost experimentarea parcului de pod PR-71 şi stabilirea celor mai bune procedee de lucru cu acest material. Intenţionam deja să trec în rezervă, nu voiam să las lucrurile încurcate şi am trecut în revistă un şir de activităţi (bilanţ) după care m-am declarat mulţumit. La o întâlnire cu colonelul Petre Zaharia, autorul cărţii „Istoria Armei Geniu“, acesta mi-a spus: „Pentru întocmirea acestei lucrări, ani de zile a trebuit să răsfoiesc arhiva referitoare la arma noastră şi a trebuit să citesc şi cele referitoare la pontonieri. Am ajuns la concluzia că au fost pontonieri de seamă, dar niciunul nu sa ridicat la nivelul tău“. Văzându-mi expresia feţei a continuat: „Tu ai fost un cunoscător deosebit al instrucţiei de pontonieri şi ai întins poduri în locuri şi în condiţii unde nimeni nu s-ar fi încumetat (pot fi numite istorice), cu soluţii proprii: ai inventat şi realizat podurile PR-57, PR-60 şi PR-71; ai inventat şi realizat podul submersibil; ai întocmit instrucţiunile de folosire a podurilor şi metodicile respective, utile şi necesare.


Brăila Eroică - decembrie 2016

26

Numai aceste argumente, pe care nimeni înaintea ta nu le-a făcut, sunt de ajuns“. Argumentele fiind adevărate, am tăcut: dacă aş fi zis ceva, făcând pe modestul, mă încadram în maxima: „Falsa modestie este cea mai nevinovată dintre toate minciunile“ (N. Chamfort – scriitor, moralist francez). Erau aprecieri comparative la care nu mă gândisem. Ulterior, aprecierile acestea au venit şi din partea altor ofiţeri şi mi-au dat satisfacţii, mai ales că veneau din partea unor cadre competente în domeniul respectiv” PS .1 Pe data de 19 decembrie 2013, cu ocazia trecerii mele în rezervă, am organizat o recepţie la care invitat de onoare a fost generalul Constantin Savu. Deşi avea 93 de ani a venit cu trenul de la Bucureşti, dovadă că se simţea bine şi că-şi făcea timp şi pentru unele mici plăceri ale vieţii. Mi-a adus în dar o sticlă de 2 litri de vişinată, pe care o avea de peste 20 de ani şi pe care am s-o păstrez cu mare grije, astfel încât de cât ori o s-o privesc îmi voi aduce aminte cu multă plăcere de generalul Constantin Savu, părintele pontonieriei române moderne. Pe timpul recepţiei ne-am îmbrăţişat, am depănat multe amintiri, la un pahar de vin şi am discutat despre proiectele noastre de viitor. Când a venit vremea să plece la gară, pentru a lua trenul şi a se întoarce acasă la Bucureşti am citit o umbră de tristeţe pe faţa lui. Imediat mi-am dat seama că-i părea rău pentru că se despărţea de mine şi de cei care participau la recepţie, majoritatea fiind genişti. Am observat un zâmbet larg pe faţa lui în momentul în care i-am propus să mai rămână la recepţie şi să plece a doua zi cu maşina, cu un grup de ofiţeri bucureşteni, participanţi de asemenea la recepţie. Gestul meu l-a impresionat profund şi am înţeles că i-a făcut o mare bucurie. Pe 20 decembrie eu mi-am luat în primire statutul de general în rezervă, în timp ce generalul Constantin Savu s-a întors la casa lui din Bucureşti, plin de viaţă şi cu o gândire pozitivă pentru viitor. De sărbătorile de sfârşit şi de început de an, telefonul fix al generalului Constantin Savu nu a mai răspuns la apel. Neavând telefon mobil, la care l-aş fi putut suna, am crezut că a plecat la rude în provincie sau s-a internat în spital pentru efectuarea unei operaţii la ochi, despre care îmi vorbise de mai multe ori. Cu mare durere în suflet am aflat de la un militar al Batalionului 72 Geniu „Matei Basarab” că generalul Constantin Savu, părintele pontonieriei române moderne, plecase pe drumul fără de întoarcere, la începutul anului 2014 A murit generalul Constantin Savu, dar povestea vieţi lui va dăinui, deoarece ea va rămâne înscrisă cu litere de aur în istoria pontoneriei române. Eu voi fi unul dintre aceia care pe calea cuvântului vorbit sau scris nu voi precupeţi niciun efort pentru a aminti generaţiilor viitoare despre generalul Constantin Savu – părintele pontonieriei române moderne. În memoria mea va rămâne imaginea generalului Constantin Savu din momentul în care a dorit să-mi încredinţeze studiile sale despre podul submarsibil, pentru a le continua şi a încerca să le pun în practică şi răspunsului pe care i l-am dat, parafrazându-l pe marele Brâncuş: „ La umbra marilor stejari nu creşte iarba„. Cred că acela a fost momentul de sinceritate care a pecetluit pe veci prietenia dintre mine şi părintele pontonieriei române moderne – generalul Constantin Savu, prietenie care m-a onorat foarte mult. . PS. 2 Îndrăznesc şi supun atenţiei factorilor de decizie din Armata României(comandant de batalion, comandant de brigadă, inspector pentru geniu, şef al Statului Major al Forţelor Terestre, şef al Statului Major General şi ministrul Apărării Naţionale) propunerea de a se atribui Batalionului 72 Geniu denumirea onorifică de „General Constantin Savu” în locul celei de „Matei Basarab”. Vă rog respectuos pe cei care citiţi acest articol să susţineţi această idee şi s-o transmiteţi şi celor car n-au posibilitate să citească revista, mai ales pentru faptul că l-aţi cunoscut pe bravul general şi cunoaşteţi ce-a făcut el pentru pontonieria română. Bunul Dumnezeu să uşureze calea spre această împlinire. General de brigadă(r) prof. univ. dr. Mircea VLADU Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” - Sibiu


27

Brăila Eroică - decembrie 2016

EVREI BRĂILENI CĂZU|I PE FRONTUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL Monumentul din Cimitirul israelit nou Pe data de 14/27 august 1916, Consiliul de Coroană, întrunit la Cotroceni, hotăra ca țara noastră, neutră până atunci, să intre în războiul ce se desfășura în Europa, alături de Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia, care, prin tratatul secret de alianță încheiat cu România cu zece zile înainte, ne garantau integritatea teritorială și recunoșteau legimitatea unirii cu patria mamă a Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Bucovinei, provincii aflate sub stăpânire străină. Angajarea în război împotriva monarhiei dualiste a întrunit adeziunea întregului popor român. “Suntem în război” – scria influentul cotidian “Adevărul”. “De azi înainte avem o singură grijă: a învinge cu orice preț, căci a învinge înseamnă a îndeplini idealul național...” Împreună cu românii, și evreii din această țară au trăit satisfacția victoriilor, amărăciunea înfrângerilor, greutățile pe care a trebuit să le înfrunte poporul. Și ei au fost însuflețiți de speranța în izbânda cauzei pentru care România intrase în război. Treptele devenirii moderne a României – revoluția de la 1848, Unirea de la 1859, cucerirea independenței la 1877 – au fost urcate cu onoare și de luptători evrei. Era firesc ca evreii să se găsească și în fluxul Războiului pentru Reîntregirea României. Efectivele armatei române constituite în urma mobilizării au cuprins 23.000 de evrei, adică 10 % din totalul pe care îl reprezenta, pe atunci, această populație. În încleștarea cu dușmanul, militarii evrei s-au avântat cu dăruire și patriotism. Mărturie stau comunicatele oficiale și ordinele de zi ale marilor unități și unități. Pentru curajul și devotamentul lor, 1.498 de militari evrei au fost recompensați cu decorații ale statului român. Dar, războiul și-a cerut tributul ! 882 de militari evrei au pierit pe câmpul de luptă, 740 au fost răniți și 449 au căzut prizonieri. În anul în care România sărbătorește 100 de ani de la intrarea în Primul Război Mondial, filiala județeană a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina Maria” consideră că este o datorie de onoare să cinstească eroii neamului, fără deosebire de religie sau origine etnică. În cadrul acestui demers, vă prezentăm un monument mai puțin cunoscut publicului larg. Este vorba despre Monumentul Eroilor evrei morți în războiul din 1916 – 1918 pentru întregirea României. Monumentul se află în Cimitirul israelit nou din municipiul Brăila, situat în cartierul Chercea, pe strada Zambilelor. Conform datelor care ne-au fost furnizate de către doamna Nadia Ustinescu, președintele Comunității evreiești din Brăila, cimitirul a fost fondat în anul 1874 și a fost reabilitat în anul 1906. Din păcate, nu se cunoaște anul în care a fost ridicat monumentul, singura informație în legătură cu acest eveniment fiind furnizată de către o persoană din comunitate, care își amintește că monumentul exista și în anul 1953. Este evident că vechimea acestei operei comemorative este mult mai mare, având în vedere că monumentele din județul Brăila, închinate eroilor căzuți în Primul Război Mondial, au fost ridicate, de regulă, între anii 1921 – 1936. Monumentul amintit mai sus poartă, în fapt, în comun, atât plăcile comemorative cu numele ostașilor evrei brăileni căzuți în Războiul pentru întregire din 1916 – 1918, cât și pe cele ale ostașilor evrei brăileni morți în detașamente de muncă și lagăre în anii 1941 – 1944. În articolul din acest număr al revistei vom comemora, însă, doar pe cei care s-au jertfit în prima conflagrație mondială. Fără îndoială că vom reveni în numărul următor al revistei cu numele eroilor evrei brăileni sfârșiți la datorie în perioada celui de-Al Doilea Război. Tot în următorul număr al revistei vom prezenta și Monumentul holocaustului, aflat tot în cimitirul israelit nou, precum și o placă comemorativă care amintește de ororile săvârșite de fasciști asupra evreilor. Redăm, în continuare, numele eroilor evrei brăileni gravate pe plăcile montate pe monument, în ordinea aflată pe acestea. Placa comemorativă ce este alăturată celor cu nume are următoarea inscripție: “Adâncă recunoștință eroilor evrei morți în războiul din 1916 - 1919 pentru întregirea României”.(vezi Coperta IV). Urmează numele: medic mr. Toff Emil, medic cpt. Wiliamschy Osias, medic lt. Gold Wilhelm, medic lt. Levy Marcel, medic lt. Goldenbrg Iulius, Medic Lt. Rosenwitt Alfred, Plut. Berenstein Teodor, Plut. Brociner Gustav, Plut. Stier Mendel, Cap. Tronic Marcu Buh~u, Doctorand Margulies Abraham, Serg. Bremer Buium, Sold. Abramovici Moise, Sold. Alterescu Iancu, Sold. Ascher Samoil, Sold. Avram Metel, Sold. Avram Iancu, Sold. Bercovici Simon, Sold. Bernard Carol, Sold. Binder Marcu, Sold. Cenac Sany, Sold. Cohn Mendel, Sold. Haham Iancu, Sold. Hers Itic, Sold. Hoffhan Lazar, Sold. Hollender Paltin, Sold. Iancu Iancu, Sold. Iancu Haim, Sold. Ianculovici Hascal,


Brăila Eroică - decembrie 2016

28

Sold. Iancovici Itic Strul, Sold. Ilie Smil, Sold. Iosef Leibu, Sold. Kalman Beniamin, Sold. Lazarovici Avram, Sold. Leibovici Lazar, Sold. Lifachtz Sloim Haim, Sold. Limbergher David, Sold. Ligi Ilie, Sold. Ligi Iancu, Sold. Marcu Simon, Sold. Marcu Michal, Sold. Cohn Ghersim, Sold. Cohan Mendel, Sold. David Bercu, Sold. David Miu, Sold. Edelman Zalman, Sold. Eoman Avram, Sold. Eisenstein Jack, Sold. Friedman Leibu, Sold. Gandzberg Avram, Sold. Gold Morry, Sold. Goldenberg Strul, Sold. Gold Bercu, Sold. Grunberg Iacob, Sold. Spiner Michel, Sold. Gross Oscar, Sold. Geldner Iancu, Sold. Grunblat Marcu, Sold. Grosskopf Victor, Sold. Marcovici Bercu, Sold. Max Lazar, Sold. Militeanu Herman, Sold. Michel Alter, Sold. Mishcoltz Carol, Sold. Mendelsohn Mendel, Sold. Moscovici Leon, Sold. Moscovici Iosiv, Sold. Moscovici Sulim, Sold. Neuman Neuman, Sold. Osias Avram, Sold. Rotman Samson, Sold. Rotman Simon, Sold. Schachman Izrael, Sold. Schifer Adzic, Sold. Smil Moise, Sold. Smil Marcu, Sold. Horenstein Herman, Sold. Solomoneanu Martin, Sold. Smilovici Sany, Sold. Solomon Mayer Kivu, Sold. Segal Avram, Sold. Solomon Iosef, Sold. Schonfeld Haim, Sold. Schwartz Negru Avram, Sold. Schwartz Solomon, Sold. Schwartz Iosef, Sold. Stein Iancu Herscu, Sold. Steinerc David, Sold. Valeanu Isidor, Sold. Zucherman Iancu, Sold. Zaltzman Iancu, Sold. Zilberman Ilie, Sold. Zeiling Moise, Sold. Goldenberg David, Sold. Zibalis Isidor, Sold. Iancu Moise, Sold. Cohn Moritz, Sold. Solomon Sloim. Încheiem citând o afirmație a generalului de corp de armată Nicolae Petala (n. 29.08.1869 – m. 1947): “Cine a văzut, ca mine, cum au luptat și au suferit soldații evrei alături de cei români în armată română, cum au fost răniți și uciși ca ceilalți, acela nu poate fi antisemit. În afară de armată pot să mai existe antisemiți, însă armata este liberă de antisemitism.” Lt. col. (rz.) Constantin GIURGEA

Stiați că ? în următoarele luni ale anului 2016, la Brăila s-au aniversat și comemorat următoarele evenimente: August - 160 de ani de la nașterea publicistului brăilean Constantin C. Bacalbașa (21 aug.1856 - 5 feb. 1935) - 135 de ani de la înființarea Bibliotecii Publice și a Muzeului științific din Brăila, prin Decretul nr. 2134, semnat de Regele Carol I (23 aug.1881) - 95 de ani de la constituirea Societății Franco-Române de material de drum de fier, cu sediul social la București și atelierele la Brăila (30 aug. 1921) Septembrie - 20 de ani de la moartea ciberneticianului brăilean Edmond Nicolau (3 iul. 1922 - 3 sep. 1996) - 120 de ani de la moartea publicistului și politicianului brăilean Radu S. Campiniu (1834 - 12 sep. 1896) - 20 de ani de la moartea actorului brăilean Ștefan Mihăilescu-Brăila (3 feb. 1925 - 19 sep.1996) Octombrie - 60 de ani de la nașterea actriței brăilene Catrinel Dumitrescu (11 oct. 1956) - 125 de ani de la nașterea poetului, criticului și istoricului literar brăilean Dumitrescu Panaitescu-Perpessicius (21 oct. 1891 - 29 mar. 1971)


Ofensiva armatelor române în Transilvania

Apărarea forțelor române în Transilvania, Oltenia, Muntenia și Dobrogea


Cimitirul ,,Sf. Constantin”- Brăila - Parcela eroilor români

Cimitirul israelit nou - Brăila - Monumentul eroilor evrei


Braila eroica nr.22 Decembrie 2016