Medicină internă, Nefrologie și Geriatrie-Gerontologie, UMF ”Grigore T. Popa, Iași
Prof. Univ. Habil.
Dr. Aurelia Romilă
Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Medicină și Farmacie, Galați
Sef. Lucr.
Dr. Bajenaru Ovidiu Lucian
UMF „Carol Davila“ București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“ București
Șef Lucrări
Dr. Cătălina Raluca Nuță
UMF ”Carol Davila” București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie ”Ana Aslan” București
Dr. Burșova Mihaela
Medic primar gerontologie-geriatrie, doctor în științe medicale
Dr. Gabriela Grigoraș
Clinica de Geriatrie, Spitalul Clinic
Dr. C. I. Parhon Iași
Dr. Iulia Daniela Lungu
Clinica de Geriatrie, Spitalul Clinic
Dr. C. I. Parhon Iași
Dr. Oana Ailioaie
MD, PhD, Clinica FSEF Paris, Franţa
Citește revista integral
Gerontologie Geriatrie
Strălucește în orice rol și la orice vârstă
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali și vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea și rezistenţa la stres, crește tonusul și grăbește recuperarea la copii, adulţi activi și vârstnici!
Pulbere și soluție pentru soluție orală L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină
SINGURA COMBINAȚIE DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT
Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.
Medicii geriatri au menirea de „a adăuga viaţă anilor şi nu doar ani vieţii“
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada
Prevenția tulburărilor neurocognitive la vârstnicul cu sindrom de fragilitate Șef Lucrări Dr. Ovidiu Lucian Băjenaru 8
Reziliența la vârstnici - un pilon fundamental pentru îmbătrânirea de succes
Gabriela Grigoraș, Iulia Daniela Lungu, Prof. Univ. Dr. Ioana Dana Alexa
Extractul standardizat de Ginkgo biloba, EGb 761, unul dintre cele mai utile medicamente în tratarea tulburărilor cognitive uşoare dar şi în prevenirea lor
Prof. Univ. Habil. Dr. Aurelia Romilă, Asist. Univ. Drd. Mihai Grecu 12
Tulburările de somn la vârstnici, mereu o provocare Șef Lucrări Dr. Cătălina Raluca Nuță
Menținerea mobilității în era îmbătrânirii funcționale
Stud. Drd. Dr. I. Daniela Rus
Un diagnostic puzzle: pacientă vârstnică cu edeme! MD, PhD Oana Ailioaie
Hipotensiunea postprandială la vârstnici
Dr. Burșova Mihaela, Dr. Burșova Ioan
Avantajele tomografiei oculare (OCT) Dr. Mihnea Ilie Vulpe
MMedicii geriatri au menirea de „a adăuga viaţă anilor şi nu doar ani vieţii“
Domnul Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada, Preşedinte SRGG, a avut amabilitatea de a ne acorda un scurt interviu în avanpremiera Congresului Național de Gerontologie și Geriatrie 2025.
edicul Gabriel-Ioan Prada este Profesor Universitar Habilitat –Şef Disciplină Geriatrie şi Gerontologie, INGG „Ana Aslan” din UMF „Carol Davila”. Este titular de curs în instruirea universitară a studenților de anul V (Modulul de Geriatrie şi Gerontologie) şi postuniversitară a rezidenților şi medici specialişti geriatrie şi gerontologie sau din alte specialități – organizarea şi susținerea de cursuri şi prelegeri care acoperă problematica patologiei vârstnicului. Coordonează organizarea stagiilor clinice axate pe îmbunătățirea relației medic – pacient vârstnic, pe importanța examenului clinic, a corelațiilor dintre datele oferite de anamneză, simptomatologie, semnele clinice, laborator şi imagistică, în elaborarea pe etape, a diagnosticului final specific pacientului vârstnic. Efectuează vizite zilnice la patul bolnavului, împreună cu medicii rezidenţi (aflaţi în diferite etape de pregătire profesională), în scopul îmbunătățirii comunicării bidirecționale pacient vârstnic – medic. antrenarea medicilor rezidenți în activitățile ştiinţifice. Coordonează şi evaluează medicii rezidenţi. Este conducător de doctorat – coordonarea tezele de doctorat. Deține supraspecializare în Psihogeriatrie şi competențe în Managementul Serviciilor de Sănătate. Legat de recuperarea la pacienţii vârstnici – titlul tezei sale de doctorat, susținută încă din 2003: „Implicaţii cardio-circulatorii ale efortului fizic solicitat de metodologia fizicalkinetică de recuperare la vârstnici cu leziuni de neuron motor central”. Stimate domnule profesor, în calitatea dumneavoastră de președinte al Societății Române de Gerontologie și Geriatrie, vă rugăm să ne spuneți ce aduce nou Congresul National de Geriatrie-Gerontologie de anul acesta?
Congresul Al XVII-lea de Geriatrie şi Gerontologie din anul 2025 este dedicat aniversării a 90 de ani de la înfiinţarea a două importante academii de ştiinţe din ţara noastră: Academia de Ştiinţe Medicale şi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România. Doamna Profesor Ana Aslan, fondatoarea primului institut de geriatrie din lume şi a geriatriei şi gerontologiei din România, a fost membră a ambelor academii. Este un moment de bilanţ, de evaluare a realizărilor şi de continuare a activitătilor ştiinţifice dedica-
te persoanelor vârstnice. În acest cadru se vor desfăşura şi lucrările Congresului de anul acesta. Depresia este un subiect des întalnit în ziua de azi. Considerați că este în mare parte subdiagnosticată în cazul vârstinicilor? Care sunt efectele pe care le are depresia asupra stării de sănătate a acestora, mai ales a sănătății neurocognitive?
Depresia la vârstnici reprezintă un factor de risc major pentru apariţia bolii Alzheimer: vârstnicii cu depresie dezvoltă afecţiunea neurodegenerativă mai precoce şi în proporţie mai mare comparativ cu persoanele fără afectarea dispoziţiei. De asemenea, vârstnicii cu depresie pot dezvolta un infarct miocardic mai frecvent, iar cei care au avut un infarct miocardic vor avea o incidenţă mai mare a reinfarctizării. O dificultate aparte a diagnosticării acestei tulburări a dispoziţiei la vârstnici este reprezentată de manifestarea atipică: pacientul va prezenta o serie de simptome somatice şi nu va relata faptul că se simte trist, “supărat”. Această somatizare a depresiei pune probleme importante de diagnostic diferenţial şi adesea împiedică identificarea precoce a afecţiunii. Cât de întâlnite sunt dereglările cognitive în rândul persoanelor de vârsta a treia? Se poate controla evoluția acestora prin terapie medicamentoasă și/sau comportamentală?
Prevalenţa tulburărilor neurocognitive creşte odată cu înaintarea în vârstă. Dacă la 65 de ani aproximativ 10% din persoane prezintă o formă de afectare neurocognitivă, la 85 de ani peste 45% prezintă o astfel de tulburare. Terapia adresată acestei categorii de boli este complexă şi cuprinde măsuri non-medicale şi mijloace medicamentoase. Ea se adresează de fapt tandemului reprezentat de pacient alături de persoana care îi asigură îngrijirea. Care sunt provocările cu care se confruntă un medic geriatru la noi în țară?
Confruntările sunt multiple. În primul rând aş menţiona dificultătile legate de particularităţile de manifestare a bolilor la vârstnici. Adesea simptomatologia este estompată sau atipică. Existenţa celor patru mari sindroame geriatrice pune probleme importante de diagnostic diferenţial: sindromul de incontinenţă, sindromul de instabilitate, sindromul de imobilizare, sindromul de afectare neurocognitivă. Aproape orice afecţiune întâlnită
la vârstnici se poate manifesta printr-o combinaţie de unul până la trei din cele patru sindroame. O serie de afecţiuni cronice cresc mult durata examenului clinic, atât a anamnezei, cât şi a examenului fizic. Există şi o serie de prejudecăţi conform cărora manifestările bolilor la vârstnici ar fi modificări “normale” legate de vârsta cronologică înaintată. Acestea se întâlnesc atât la aparţinători, la personalul medical, dar chiar şi la pacienţii vârstnici înşişi. Congresul EuGMS de la Valencia de anul acesta a avut ca temă “From Healthy Ageing to Complex Needs in Older Adults”. Credeți că îmbătrânirea sănătoasă și nevoile vârstnicului sunt un subiect tabu în România?
Fenomenul îmbătrânirii şi măsurile care trebuie luate pentru a face faţă problemelor care îl însoţesc pe vârstnic reprezintă o preocupare continuă şi la noi în ţară. Se înfiinţează secţii şi cabinete de geriatrie din ce în ce mai multe la nivelul tuturor regiunilor geografice. O dezvoltare importantă au luat-o centrele de îngrijiri de lungă durată care se bucură de o atenţie deosebită din partea autorităţilor care verifică respectarea standardelor de calitate în cursul acordării serviciilor specifice. Cum vedeți abordarea “medicinei longevității” in România, un subiect des abordat în studiile de specialitate?
Longevitatea este o preocupare iniţiată de multe secole, chiar din timpul primilor împăraţi chinezi. Obiectivele principale ale geriatriei sunt, pe de o parte, de a extinde cât mai mult durata de viaţă într-o stare bună de sănătate, de a “împinge” anii grevaţi de disabilitate cât mai aproape de finalul vieţii. Desigur, pe de altă parte, un alt obiectiv este de a favoriza longevitatea, de a crea condiţiile pentru ca o persoană să trăiască mai mult. Dar, aşa cum arăta Doamna Academician Ana Aslan, dorinţa medicilor geriatri este de a adăuga viaţă anilor şi nu doar ani vieţii
Ce proiecte are Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie și perpectivă?
În perspectivă, Societatea Română de Gerontologie şi Geriatrie doreşte să continue şi să extindă cooperarea internaţională cu alte societăţi de profil, precum şi cu alte specialităţi medicale, cu organizaţiile asistentelor medicale, cu alţi profesionişti implicaţi în îngrijirea persoanelor vârstnice, în spiritul unei adevărate echipe multidisciplinare.
Prevenţia tulburărilor neurocognitive la vârstnicul cu sindrom de fragilitate
Tulburările neurocognitive reprezintă o problemă de sănătate publică în continuă expansiune, cu impact major asupra calității vieții vârstnicilor și asupra resurselor de îngrijire. La nivel global, prevalența acestor afecțiuni este în creștere constantă, iar povara economică și socială asociată se amplifică odată cu îmbătrânirea populației. România se înscrie în aceeași tendință demografică, cu o creștere rapidă a proporției de persoane vârstnice, ceea ce aduce un risc suplimentar pentru apariția fragilității și a declinului cognitiv. Acest context subliniază importanța unor strategii de prevenție adaptate nevoilor reale ale pacienților și familiilor lor.
UMF „Carol Davila” București, Institutul Național de Gerontologie
și Geriatrie „Ana Aslan” București
Prevenția tulburărilor neurocognitive aduce beneficii majore. Prin reducerea incidenței și severității, prevenția poate întârzia apariția declinului cognitiv, menținând independența funcțională. În plus, previne complicații precum delirul, tulburările de comportament, căderile și malnutriția, cu impact direct asupra comorbidităților cronice. Conservarea funcțiilor cognitive contribuie la menținerea autonomiei și îmbunătățește calitatea vieții, reducând stigmatul și izolarea socială. La nivel economic și social, prevenția diminuează costurile pentru îngrijirea pe termen lung și oferă sprijin familiilor și îngrijitorilor.
Factorii de risc pentru tulburările neurocognitive se împart în nemodificabili și modificabili. Printre cei nemodificabili se numără vârsta înaintată, predispoziția genetică, precum și istoricul familial pozitiv. Factorii modificabili includ hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, obezitatea, bolile cardiovasculare și tulburările afective. De asemenea, dieta dezechilibrată, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool, expunerea la toxine și poluare, izolarea socială și stresul cronic contribuie la creșterea vulnerabilității cognitive.
Hipertensiunea arterială afectează integritatea vasculară cerebrală și crește riscul de infarcte silențioase și leucoaraioză. Controlul tensiunii arteriale reduce riscul de demență vasculară. Diabetul zaharat tip 2, prin insulinorezistență cerebrală și inflamație cronică, crește riscul de Alzheimer și demență vasculară; menținerea unui HbA1c sub control previne microangiopatia cerebrală. Dislipidemia, fibrilația atrială și insuficiența cardiacă au efecte negative prin mecanisme vasculare și embolice. Obezitatea, tulburările tiroidiene și depresia sunt factori suplimentari de risc și necesită screening și tratament precoce. Evaluarea vârstnicului cu suspiciune de tulburare neurocognitivă presupune o anamneză detaliată, inclusiv simptome cognitive și comportamentale, istoricul medical și medicația. Examenul clinic urmărește statusul cognitiv, afectiv și funcțional, precum și semne neurologice. Se folosesc teste cognitive standardizate (MMSE, MoCA, testul ceasului), completate de evaluarea funcțională prin ADL și IADL. Investigațiile suplimentare includ biomarkeri din LCR și plasmă, imagistica cerebrală (IRM, CT, PET) și testarea genetică în cazuri selectate. Pacienții diagnosticați cu tulburări neurocognitive necesită o monitorizare continuă și atentă, realizată prin reevaluări periodice care să includă atât testări neurocognitive standardizate, cât și evaluări funcționale ale gradului de autonomie. Aceste examinări trebuie completate de observațiile atente ale familiei sau ale persoanelor care asigură îngrijirea, care pot identifica modificări subtile în com-
portament, memorie sau capacitatea de a desfășura activități cotidiene. În paralel, investigațiile imagistice – cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanța magnetică – efectuate la intervale prestabilite, oferă informații obiective asupra evoluției structurale a creierului și permit corelarea clinică cu tabloul simptomatic.
Integrarea tehnologiilor moderne reprezintă un progres semnificativ în managementul acestor pacienți. Dispozitivele portabile (wearable), capabile să monitorizeze parametrii fiziologici, nivelul de activitate și calitatea somnului, furnizează date valoroase pentru identificarea precoce a complicațiilor sau a modificărilor de status funcțional. La acestea se adaugă sistemele de monitorizare electronică a medicației, care contribuie la creșterea aderenței terapeutice și la reducerea riscului de erori de administrare, aspect deosebit de important în cazul pacienților cu deficit cognitiv progresiv.
Diagnosticul stabilit într-o fază incipientă este foarte important, întrucât permite inițierea rapidă a intervențiilor farmacologice și non-farmacologice, precum și planificarea realistă și individualizată a îngrijirii pe termen lung. În plus, pacienții diagnosticați precoce pot beneficia de acces la studii clinice inovatoare, care deschid perspective suplimentare în ceea ce privește tratamentul și încetinirea progresiei bolii. Această abordare integrată favorizează nu doar controlul mai bun al simptomelor, ci și menținerea calității vieții pacientului și a familiei sale pentru o perioadă mai îndelungată.
Șef Lucrări
Dr. Ovidiu Lucian Băjenaru
> 1.5 Billion people globally live with hearing loss. (rising trend)
49 Mio. people aged 12-35 years live with disabling hearing loss.
Causative Factors for Hearing Loss - Examples
Tips to Prevent Hearing Loss
Types of Hearing Tests
Rezilienţa la vârstnici - un pilon fundamental pentru îmbătrânirea de succes
Demografia mondială se află într-o dinamică accentuată, caracterizată printr-un proces de îmbătrânire accelerată a populației, consecutiv creșterii speranței de viață și a scăderii natalității. [1] Acest fenomen reprezintă o provocare majoră pentru sistemele de sănătate, necesitând reevaluarea strategiilor de gestionare a îngrijirii medicale și a prevenției. În acest context, implementarea și eficientizarea intervențiilor menite să optimizeze procesul de îmbătrânire de succes devin proiecte tot mai des discutate în practica medicală. [2] Modelele tradiționale, axate strict pe tratamentul patologiei, s-au dovedit insuficiente pentru atingerea unor rezultate favorabile în etapele avansate ale vieții.
CClinica de Geriatrie, Spitalul Clinic
Dr. C. I. Parhon Iași
Clinica de Geriatrie, Spitalul Clinic
Dr. C. I. Parhon Iași
Prof. Univ.
Dr. Ioana Dana Alexa
Disciplina de Medicină Internă, Nefrologie, Geriatrie, UMF Grigore T.
Popa Iași, Clinic de Geriatrie, Spitalul Clinic Dr. C. I. Parhon Iași
onceptul de reziliență, înțeles ca și capacitatea dinamică de adaptare și recuperare în fața factorilor de stres medicali sau psiho-sociali, devine un element central în abordarea holistică a îmbătrânirii. Reziliența reprezintă, în fapt, o noțiune multidimensională, care implică componente biologice, psihologice și socio-ambientale, fiind un concept care poate fi amplificat prin intervenții terapeutice personalizate și strategii de prevenție, cu impact semnificativ asupra calității vieții în populația geriatrică. [3]
Definirea rezilienței în
contextul îmbătrânirii
Din perspectiva clinică, reziliența se definește ca potențialul unei persoane de a rezista, a se adapta și a-și recăpăta funcționalitatea după evenimente adverse, precum boli acute, traumatisme sau stresori
de natură psihosocială. [4] În ultimii ani, această trăsătură a fost recunoscută ca un factor protectiv împotriva fragilității, invalidității și declinului cognitiv, fiind o resursă esențială pentru facilitarea recuperării funcționale și menținerea autonomiei. [5]
Reziliența, în special componenta fizică, influențează capacitatea organismului de a-și reface funcțiile fiziologice și de a-și recâștiga autonomia fizică după agresiuni traumatice sau patologii acute sau cronice acutizate, afectând în mod direct traiectoria și rezultatul procesului de recuperare. Este o trăsătură dinamică care poate fi îmbunătățită și consolidată prin intervenții terapeutice, stil de viață adecvat și management preventiv. [6]
Reziliența se diferențiază fundamental de fragilitate, fiind un proces activ, dinamic și adaptativ, ce implică nu doar revenirea la nivelul baseline, ci și procese epigenetice, neuroplasticitate și adaptare socio-emoțională, depășind astfel conceptul reductiv de vulnerabilitate. [7]
Factori care
influențează reziliența la persoanele vârstnice
Mecanismele rezilienței sunt influențate de o multitudine de factori intercorelați, esențiali pentru înțelegerea complexității acestei trăsături [8] precum: • factorii biologici: neuroplasticitatea (fundament al adaptabilității neuronaleÎ, [9] biomarkerii inflamatori, (IL-6 si TNFR-I, TNFR-II, sVCAM-1), biomarkerii funcției mitocondriale și metabolice (acizi grași nesaturați, lactat, cetone, acilcarnitină, aminoacizi liberi și IGF-1), hormoni de reglare (precum cortizolul). Inflamația cronică, specifică procesului de îmbătrânire, reprezin-
tă un obstacol major în manifestarea rezilienței, potențând evoluțiile spre complicații și patologii grave. [10]
• factorii psihologici: optimismul (tendința de a percepe situațiile dificile ca fiind temporare si gestionabile), autoeficiența (sentimentul de a avea control asupra propriei vieți și încrederea în propriile abilități), stilul de coping (utilizarea strategiilor pozitive de coping, precum adaptarea și gestionarea stresului), starea de mindfulness și autocompasiunea, stilul de atașament.
• factori socio-ambientali: rețelele sociale și suportul social, implicarea în activități comunitare și stabilitatea socio-economică. În contrast, izolarea socială, lipsa accesului la resurse și condițiile de trai precare contribuie negativ la capacitatea de adaptare și recuperare funcțională. [11]
Metode de măsurare a rezilienței
Instrumentele validate pentru evaluarea rezilienței includ scale psihologice, precum scala Connor-Davidson de reziliență (CD-RISC), și metode de evaluare a statusului funcțional al organismului, cum ar fi viteza de mers (gait speed) și forța de prehensiune (grip strenght), echilibrul și forța musculară. Biomarkerii inflamatori (IL-6, TNRF), nivelul de cortizol și imagistica cerebrală (IRM) sunt folosiți tot mai frecvent pentru a cuantifica aceste trăsături, fiind corelate cu răspunsul la tratament și capacitatea de recuperare. [12,13] Modelele de analiză a traiectoriilor de recuperare, precum și scalele specifice, inclusiv scala de evaluare a rezilienței fizice clinice (CHEES), pot asigura o monitorizare precisă și dinamică a potențialului de adaptare al fiecărui pacient vârstnic. [14]
Gabriela Grigoraș
Iulia Daniela Lungu
Extractul standardizat de Ginkgo biloba, EGb 761,
unul dintre cele mai utile medicamente în tratarea
tulburărilor cognitive uşoare dar şi în prevenirea lor
Tulburările cognitive ușoare și formele incipiente de demență pot fi un factor stresor, atât pentru pacient, cât și pentru familia acestuia. Tulburările neurodegenerative afectează în mod direct memoria imediată sau de scurtă durată, apărând tulburari de comportament. Acești pacienți trebuie să primească, încă din fazele incipiente, pentru a nu evolua spre o formă severă de demență, o terapie țintită, extractul standardizat de Ginkgo biloba, EGb 761, fiind una dintre acestea [1]. EGb 761 este un produs cu efecte benefice, dovedite clinic, care reușește, de foarte mulți ani, să vină în sprijinul acestor pacienți și să îmbunătățească calitatea vieții lor, prin efectele sale vasculare și neuroprotectoare. Compușii activi, flavonoidele și terpenoidele, au un rol extrem de important prin efectele lor antioxidante și antiinflamatorii, care inhibă neuroinflamația și într-o anumită măsură antiamiloidele, ceea ce ar susține rolul lor și într-o formă destul de întâlnită de demență, demența de tip Alzheimer [2]. Un alt compus extrem de important este acidul protocatechuic, care interacționează cu receptorii M1 acetilcolinesteraza, glicogensintază kinaza-3, ceea ce determină o îmbunătățire cognitivă [3] .
Universitatea
Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Medicină și Farmacie, Galați
Un stadiu intermediar între funcția cognitivă normală și demență (denumită actualmente deficit neurocognitiv sever) este considerat deficitul cognitiv ușor (denumit actual tulburare neurocognitivă ușoară). El a fost denumit în variate moduri, precum deficit cognitiv ușor (MCI), demență prodromală, demență incipientă sau alterare izolată a memoriei. Inițial a fost descris într-un singur domeniu al funcției neurocognitive, acela al memoriei. Criteriile pentru diagnosticul acestei afecțiuni au fost stabilite încă din 1999 de către un colectiv condus de Petersen RC și Winblad B [4]
Se estimează că peste 57 de milioane de persoane trăiesc în prezent cu demență, inclusiv persoane cu boala Alzheimer. Până în 2050, se preconizează că prevalen-
ța demenței va crește cu aproape 300%, cel mai rapid în țările cu venituri mici și medii. Nu există niciun leac sau tratament pentru ameliorarea demenței, iar tratamentul constă în mare parte în îngrijire comunitară sau în aziluri de bătrâni pentru nevoile zilnice [5]. Identificarea pacienților cu MCI și stabilirea unei conduite terapeutice precoce pot reprezenta soluții cheie in modificarea acestei previziuni sumbre.
Ginkgo biloba este unul dintre cei mai vechi arbori, utilizat de peste 5000 de ani în medicina tradițională chineză. Extractul special EGb 761 de Ginkgo biloba L. [Ginkgoaceae] este unul dintre cele mai bine studiate extracte de plante din lume. Clima, regiunea de recoltare, prelucrarea materialului vegetal, procesul de uscare, solvenții de extracție şi detaliile etapelor ulterioare ale procesului influențează substanțial calitatea şi uniformitatea extractului final [6] .
Este un fapt adesea neglijat că extractele derivate din aceeași plantă pot diferi semnificativ în ceea ce privește compoziția fitochimică și, prin urmare, și proprietățile farmacocinetice și farmacodi-
namice, care stau la baza eficacității și siguranței lor clinice. Datorită cerințelor farmacopeelor și dovezilor științifice din literatura de specialitate, cele două clase de compuși care au atras cea mai mare atenție sunt glicozidele ginkgo-flavonol și trilactonele terpenice [6]
Într-un articol publicat în revista Springer Nature, a fost analizată Ginkgetina, un alt component farmacologic care se află în structura frunzelor de Ginkgo biloba. Se pare că acest compus are un grad de eficacitate anticancerigenă destul de mare, dovedit prin inhibarea asupra creșterii tumorale în vivo. Se pare ca Ginkgetina ar acționa prin modularea căilor de semnalizare critice și prin stabilizarea nivelurilor de expresie a microARN-urilor pentru a avea acest efect anticancerigen [7] .
Extractul standardizat (cuantificat) de Ginkgo biloba, EGb 761, a fost extrem de studiat în tulburările neurocognitive, dovedindu-și siguranța și eficiența [8]
A fost efectuată o meta-analiză, ce a cumulat patru studii, în care pacienții au primit zilnic 240 mg de EGb 761. În total au fost analizați 782 de pacienți care sufereau în acel moment de o formă de demență în stadiul incipient sau de tulburare cognitivă ușoară. Tratamentul cu EGb 761 zilnic a fost vizibil superior față de terapia cu placebo în ceea ce privește
Prof. Univ. Habil. Dr. Aurelia Romilă
Dunărea de Jos, Facultatea de Medicină și Farmacie, Galați
Asist. Univ. Drd. Mihai Grecu
evaluarea globală a pacientului [1,9]. Un studiu recent a analizat 126 de articole în care a fost studiat impactul Ginkgo biloba EGb 761 în tulburările neurocognitive, tinitus, degenerescență maculară și schizofrenie. Analiza evoluției acestor pacienți este urmărită prin scoruri MMSE, ADL, IADL, CDR-SB, NPI și nivelurile plasmatice de MDS-Oaβ. Rezultatele cumulate au fost unele pozitive și încurajatoare. În ceea ce privește tulburările neurodegenerative studiul a dovedit îmbunătățirea simptomatică și îmbunătățirea calității vieții de zi cu zi. Surpriza acestor studii este dată de impactul acestei terapii asupra tinitusului, degenerescenței maculare sau schizofreniei, acesta fiind unul favorabil [10] .
Un alt studiu de tip cohorta retrospectiv a fost efectuat pe 64 de pacienți cu tulburări cognitive ușoare, ce sunt pozitivi din punct de vedere a biomarkerilor de amiloid. Acești pacienți au primit 240 mg de Ginkgo bilobaEGb 761 pe zi și au fost urmăriți timp de 12 luni. Terapia cu Ginkgo biloba EGb 761 a demonstrat conservarea funcției cognitive, reușind să îmbunătățească calitatea vieții de zi cu zi, scorurile au fost vizibil îmbunătățite. Lucrul cel mai important de subliniat la acest studiu este că a demonstrat potențialul de terapie modificatoare de boală în cazul demențelor de tip Alzheimer. Au fost observate reduceri ai oligomerizării plasmatice a Aβ la acești pacienți [11]
Un alt studiu care a aratat eficiența acestui medicament este cel în care Ginkgo biloba a fost dat ca adjuvant pentru donepezil la un lot de 101 de pacienți cu tulburări cognitive. Inițial terapia poate arăta ca fiind mai agresivă, dar efectul său este favorabil [12]
În Româna, în perioada 2010-2014, în cadrul a 12 centre, a fost condus un studiu prospectiv, longitudinal, non-intervențional, cu scopul de a evalua efectele extractului standardizat de Ginkgo biloba EGb 761 asupra funcțiilor cognitive, la 500 de pacienții cu vârsta de peste 50 de ani, diagnosticați cu MCI-formă amnezică (a-MCI). Obiectivul studiului a fost acela de a urmări abaterile medianei valorilor MMSE la 24 luni de la introducerea pacienților în studiu. Rezultatele studiului au evidențiat o creștere semnificativă, cu
2 puncte, a medianei scorului MMSE. La pacienții cu alte disfuncții cognitive concomitente, îmbunătățirea scorului MMSE a fost nesemnificativă. Tratamentul cu EGb 761 a determinat îmbunătățirea memoriei (utilizand testul delayed recall), a abilităților de a îndeplini activitățile cotidiene uzuale (media scorului FAQ: 1.7) și, de asemenea, a diminuat severitatea depresiei (media scorului HAM-D: 2.4) până la finalul studiului. Un procent de peste 80% dintre pacienți a prezentat îmbunătățirea stării generale, condiție cuantificată utilizand CGI- Improvement Scale [13]
În concluzie, extractul standardizat de Ginkgo biloba, EGb 761, este un medicament utilizat frecvent, atât la nivel internațional cât şi în România, în tratarea tulburărilor cognitive uşoare şi în cazul demențelor în stadiu incipient, datorită efectelor sale dovedite clinic şi a siguranței acestei terapii. Această concluzie este întărită de numeroasele studii efectuate pe un număr considerabil de pacienți selectionați. În afară de efectele sale dovedite de îmbunătățire a cogniției, extractul standardizat de Ginkgo biloba, EGb 761, ar avea şi multe alte beneficii, fapt ce deschide noi inițiative de cercetare.
Repere bibliografice:
1. Riepe MW et al. Ginkgo biloba extract EGb 761 is safe and effective in the treatment of mild dementia - a meta-analysis of patient subgroups in randomised controlled trials. The World Journal of Biological Psychiatry 2025;26(3):119-129;
2. Rizvi HH et al Pharmacological properties and clinical efficacy of Ginkgo biloba in cognitive decline and Alzheimer s disease. J Med Health Sci Rev. 2025;2(3):4950-4962;
3. Wang T, Sun L. Optimized Ginkgo biloba extract EGb 761®: boosted therapeutic benefits with minimized CYP enzyme interference. J Pharm Pharm Sci. 2025;28:14614;
4. Petersen RC et al. Current concepts in mild cognitive impairment. Arch Neurol 2001;58(12):1985-1992.;
5. Pedroza P et al. Global and regional spending on dementia care from 2000–2019 and expected future health spending scenarios from 2020–2050: an economic modelling exercise. EclinicalMedicine 2022;45:101337;
6. Kulić Ž et al. Ginkgo biloba leaf extract EGb 761® as a paragon of the product by process concept. Front. Pharmacol 2022;13:1007746;
7. Xiong B et al. Ginkgetin from Ginkgo biloba: mechanistic insights into anticancer efficacy. Natural Products and Bioprospecting 2025;15(1): 50;
8. Liu Q, Peng J. Ginkgo biloba leaf extract EGb 761® for the treatment of various diseases: Overview of systematic reviews. Phytomedicine. 2025:156565;
9. Hoerr R, Nöldner M. Ginkgo biloba extract EGb 761 is safe and effective in the treatment of mild dementia - a meta-analysis of patient subgroups in randomised controlled trials. World J Biol Psychiatry. 2025 Mar.
10. Amiri AA et al. Effect of Ginkgo biloba extracts in the prevention of posterior capsule opacification after cataract surgery: A randomized clinical trial. Oman Journal of Ophthalmology 2025;18(2):126-132;
11. Yang, YS et al. Efficacy of Ginkgo biloba extract in amyloid PET-positive patients with mild cognitive impairment. Frontiers in Neurology 2025;16:1639924;
12. Yang, Y et al. Efficacy of Ginkgo biloba as an adjunct to donepezil in amyloid PET-positive Alzheimer’s patients. Frontiers in Neurology 2025;16:1563056;
13. Băjenaru O et al. Effectiveness and Safety Profile of Ginkgo biloba Standardized Extract (EGb761®) in Patients with Amnestic Mild Cognitive Impairment. Drug Targets 2021;20:378-384.
Strălucește în orice rol și la orice vârstă
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali și vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea și rezistenţa la stres, crește tonusul și grăbește recuperarea la copii, adulţi activi și vârstnici!
Pulbere și soluție pentru soluție orală
L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină
DENUMIREA COMERCIALĂ
A MEDICAMENTULUI
Indicat în stări de convalescenţă1:
• După inter venţii chirurgicale
• Ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie, anemie, surmenaj fizic și intelectual (fenomen de Burnout)
• După evenimente vasculare acute
• În dereglări metabolice și ca adjuvant în terapia angiovasculară
Asigură supor tul organismului în boli cronice1:
• Reglează metabolismul celular (toate maladiile sunt cauzate de disfuncţii ale metabolismului celular)
• În boli neurologice
• În boli cardiovasculare
• Determină sinteza mediatorilor chimici
SINGURA COMBINAȚIE DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT
Chirurgie:
TONOTIL-N pulbere şi soluţie pentru soluţie orală
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pulbere pentru soluţie orală (conţinută în dop)
170 mg pulbere pentru soluţie orală conţin
L-fosfotreonină 20 mg,
Este un tonic pentru organism; se recomandă în convalescenţă după intervenţii chirurgicale
Oftalmologie:
Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.
L-glutamină 75 mg, clorură de hidroxocobalamină 0,5 mg
Soluţie orală (conţinută în flacon)
10 ml soluţie orală conţin L-fosfoserină 60 mg, clorhidrat de arginină 150 mg
Excipient cu efect cunoscut: sorbitol (E 420)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi prospectul FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi soluţie pentru soluţie orală
Soluţie: limpede, de culoare roşu-cireaşă, cu miros plăcut, caracteristic de vişine şi gust dulce
Pulbere: granulată, de culoare albă
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice Tonotil N este indicat în stări patologice, de exemplu: boli somatice şi psihice, demenţă senilă, boli în care intervine o disfuncţie în metabolismul neuronal Tonotil N stimulează activitatea cerebrală, producerea de energie şi posibilităţile de utilizare a oxigenului la nivel celular Tonotil N completează componentele biologice celulare deficitare fără să genereze produşi de degradare Tonotil N este folosit ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie şi în convalescenţă Datorită indicaţiilor de mai sus Tonotil N poate fi administrat în următoarele "Specialităţi Medicale":
Pediatrie:
Retardare psihosomatică, convalescenţă, anorexie, oboseală în urma unui efort intelectual prelungit Medicină internă: Surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă, stări de slăbiciune (anemie, anorexie)
Geriatrie:
Depresie senilă sau demenţă senilă, dereglări psihosomatice ale vârstei a III-a, în pierderea memoriei la persoane vârstnice, în scăderea performanţelor intelectuale, în dereglări metabolice şi ca adjuvant în terapia angiovasculară
Neurologie:
Tensiuni nervoase, oboseală asociată cu administrarea de medicam
Oboseală oculară, miopie progresivă, boli ale retinei datorate dereglărilor metabolice, irigare sangvină deficitară la nivel ocular, ambliopie datorată fumatului, atrofia nervului optic, şi ca
aditiv în tratamentul combinat cu medicaţie anticataractă, pentru a preveni cataracta senilă (datorită efectelor asupra reglării metabolismului celular şi aprovizionării organismului cu aminoacizi esenţiali)
Se îndepărtează sigiliul de metal al flaconului, prin extragere Apoi se împinge dopul roşu în aşa fel încât să se golească conţinutul acestuia în partea lichidă din flacon Se agită bine flaconul
Se înlătură dopul şi se transvazează conţinutul
flaconului într-un pahar
Tonotil N este uşor de administrat şi are gust plăcut
Se poate dilua cu apă
Tonotil N poate fi administrat şi la diabetici, deoarece
nu conţine zahăr Soluţia se administrează imediat după constituire
Adul ţi: doza recomandată este de 1-2
flacoane dimineaţa, înainte de micul dejun
Copii: doza recomandată este de 1 flacon dimineaţa, înainte de micul dejun
CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi Tumori maligne, stări neoplazice datorită prezenţei hidroxocobalaminei Pentru mai multe amănunte, citiţi cu
NŢIONĂRI
insuficienţă renală sau hepatică severă sau cu acidoză metabolică sau la pacienţii cu tulburări ale metabolismului aminoacizilor. Deoarece conţine sorbitol, pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la f ructoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament
Interacţiuni cu al te medicamente şi al te forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Tonotil N poate fi administrat în timpul sarcinii și în perioada de alăptare.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tonotil N nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reacţii adverse
Reacţii alergice în cazul hipersensibilităţii la unul dintre componenţii produsului.
Raportarea reacțiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http: //www anm.ro/ Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament Supradozaj
Distribuitor/Reprezentant: S C. IMEDICA S A Șoseaua București – Ploiești nr. 141 D, sector 1, București
Tel: 021 301 70 10; 20; 30 / Fax: 021 319 77.51 office@imedica.ro / www.imedica.ro NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE
PE PIAȚĂ: 9360/2016/01
VIZĂ DE PUBLICITATE: 6351/02 04 2024 Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.
Tulburările de somn la vârstnici, mereu o provocare
Tulburările de somn sunt frecvent subdiagnosticate în rândul vârstnicilor și există mai mulți factori care pot contribui la apariția lor, precum pensionarea, problemele de sănătate, decesul soțului/membrilor familiei și modificările ritmului circadian. Modificările tiparelor de somn pot face parte din procesul normal de îmbătrânire; cu toate acestea, multe dintre aceste tulburări pot fi legate de procese patologice care nu sunt considerate o parte normală a îmbătrânirii.
UMF „Carol Davila” București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” București
Cele mai frecvente tulburările de somn la vârstnici includ insomnia (dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit), tulburările de respirație în somn (afețiuni precum apneea în somn, unde căile respiratorii sunt blocate în timpul somnului, ceea ce duce la pauze în respirație), sindromul picioarelor neliniștite (implică nevoia de a mișca picioarele), tulburarea de comportament în somnul REM (întreruperea viselor prin mișcări sau vocalizări) și tulburările de ritm circadian somn-veghe (afecțiuni care se prezintă prin inversarea ritmului). Aceste afecțiuni provin
Factori care contribuie:
adesea din modificări fiziologice legate de vârstă, boli subiacente precum demența sau durerea, anumite medicamente și probleme de sănătate mintală.
Simptome ale somnului deficitar:
• Somnolență și oboseală în timpul zilei
• Dificultăți de atenție, concentrare și memorie.
• Tulburări de dispoziție, iritabilitate și probleme de comportament.
• Motivație și energie reduse.
Tulburările de somn pot avea un impact profund asupra sănătății și calității vieții vârstnicului prin:
- Risc crescut de căderi: lipsa somnul poate duce la oboseală în timpul zilei, amețeli și dezechilibru, crescând semnificativ riscul de căderi;
- Declin cognitiv: somnul joacă un rol
• Modificări legate de vârstă: Modificările fiziologice ale mușchilor și structurii corpului pot crește probabilitatea apariției tulburărilor de somn.
• Boală și durere: Afecțiuni cronice precum demența, hipertensiunea arterială, diabetul și durerile articulare pot perturba semnificativ somnul.
• Medicație: Anumite medicamente pot avea efecte secundare care interferează cu somnul.
• Sănătate mintală: Afecțiuni precum depresia și anxietatea sunt adesea legate de tulburările de somn.
• Consumul de alcool.
• Modificări ale ceasului biologic intern al organismului, care determină unele persoane să adoarmă mai devreme seara.
• Lipsa activității fizice
• Durere cauzată de boli precum artrita.
• Stimulente precum cofeina și nicotina.
• Nevoia de a urina noaptea (nicturie).
crucial în consolidarea memoriei și a funcției cognitive, astfel, când apar tulburări cronice de somn, vor apărea și dificultăți de concentrare și va crește riscul de a dezvolta demență;
- Probleme cardiovasculare: tulburările de somn, în special apneea în somn, solicită sistemul cardiovascular prin scăderea nivelului de oxigen și creșterea tensiunii arteriale evenimente care pot duce la un risc crescut de hipertensiune arterială, boli de inimă și accident vascular cerebral;
- Sistem imunitar slăbit: în timpul somnului, corpul produce citokine care ajută la combaterea inflamației și infecțiilor, astfel dacă pacientul nu doarme suficient, sistemul imunitar poate să nu funcționeze la fel de eficient, ceea ce îl face mai susceptibil la boli și infecții;
- Scăderea calității vieții: tulburările de somn pot afecta sănătatea mintală și calitatea generală a vieții, astfel schimbările de dispoziție, iritabilitatea și lipsa de energie pot afecta comunicarea zilnică, capacitatea de concentrare în activitățile zilnice
Diagnosticarea
tulburărilor de somn la vârstnici
Diagnosticarea precisă a tulburărilor de somn la adulții în vârstă implică o abordare cuprinzătoare care ia în considerare diverși factori:
- Istoricul somnului și examenul fizic: se va face un istoric detaliat al somnului (tiparele somnului, durata acestuia), precum și cel medical, tratament curent și obiceiurile de viață care ar putea afecta somnul, precum și identificarea semnelor și simptomelor afecțiunilor medicale subiacente care ar putea contribui la problemele de somn;
Lucrări
Dr. Cătălina Raluca Nuță
Menţinerea mobilităţii
în
era îmbătrânirii funcţionale
Îmbătrânirea populației reprezintă una dintre cele mai marcante realități demografice ale secolului XXI, cu implicații profunde asupra sănătății publice, sistemelor de îngrijire și organizării sociale. Dacă în trecut accentul se punea în principal pe supraviețuire și pe creșterea speranței de viață, astăzi interesul fundamental se îndreaptă către calitatea acesteia. În centrul acestei preocupări se află menținerea mobilității, înțeleasă nu doar ca o simplă funcție locomotorie, ci ca o expresie complexă a autonomiei, a integrării sociale și a demnității persoanei vârstnice.
Medic rezident geriatrie si gerontologie, Cluj-Napoca
Procesul de îmbătrânire funcțională aduce cu sine transformări inevitabile. Chiar și în absența unor boli cronice, organismul uman experimentează o reducere treptată a masei musculare, cunoscută sub denumirea de sarcopenie, o diminuare progresivă a densității osoase, instalarea osteopeniei sau osteoporozei, precum și rigidizarea articulațiilor. Aceste modificări biologice se traduc prin scăderea forței fizice, încetinirea reflexelor, instabilitate la mers și, în cele din urmă, dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Totuși, este important să subliniem că îmbătrânirea fiziologică, deși inevitabilă, nu coincide cu boala. Diferența majoră constă în ritmul schimbărilor și în consecințele acestora asupra vieții de zi cu zi. O scădere lentă și treptată a forței musculare poate fi contracarată prin exercițiu fizic și nutriție adecvată, în timp ce instalarea bruscă a instabilității și a căderilor repetate semnalează cel mai adesea o patologie asociată.
Mobilitatea are un rol mult mai amplu decât cel motor. Ea este o condiție pentru sănătatea fizică, deoarece menține funcția cardiovasculară și respiratorie, contribuie la reglarea metabolismului și previne fragilizarea osoasă. Ea susține echilibrul psihologic al vârstnicului, întrucât autonomia de deplasare conferă independență, stimulează încrederea în sine și reduce riscul de depresie și izolare. În același timp,
mobilitatea are o dimensiune socială, permițând participarea activă la viața comunității, păstrarea rolului familial și menținerea unui sens al utilității și apartenenței. Factorii care influențează mobilitatea în vârsta a treia sunt multipli și interdependenți. Sarcopenia și fragilitatea reprezintă modificările cele mai frecvente, conducând la diminuarea rezistenței musculare și la scăderea capacității de efort. De asemenea, osteoporoza și riscul de fracturi, mai ales la nivelul șoldului, reprezintă un punct critic, întrucât un astfel de eveniment traumatic reduce considerabil șansele de recuperare funcțională completă. Patologiile articulare, precum artroza genunchilor sau a șoldurilor, devin la rândul lor surse de durere cronică și limitări de mers. Bolile neurodegenertive, de la accidentele vasculare cerebrale până la boala Parkinson, demența sau neuropatiile periferice, afectează direct coordonarea și echilibrul, crescând probabilitatea de căderi. În final, mediul de viață și sprijinul social au un rol decisiv, o locuință inaccesibilă sau lipsa unei rețele familiale de suport, fiind fatori care accelerează declinul funcțional.
În fața acestor provocări, menținerea mobilității devine un obiectiv central al geriatriei, realizabil printr-o combinație de intervenții medicale, comportamentale și sociale. Exercițiul fizic regulat este considerat cea mai eficientă strategie de prevenire și încetinire a declinului funcțional, prin creșterea forței și masei musculare, stabilizarea articulațiilor și scăderea riscului de căderi. Activitatea fizică trebuie să fie parte integrantă a vieții zilnice, fie că este vorba despre mers susținut, înot, gimnastică medicală sau antrenamente ușoare de forță și echilibru. Nutriția adecvată completează acest tablou, deoarece un aport proteic suficient,
o suplimentare judicioasă cu vitamina D și calciu, precum și o hidratare corespunzătoare contribuie la menținerea rezistenței musculare și osoase.
La fel de importantă este prevenirea și controlul bolilor cronice. Hipertensiunea, diabetul, obezitatea sau tulburările metabolice influențează direct capacitatea de efort și recuperarea funcțională. Un management corect al acestor afecțiuni înseamnă implicit o mai bună șansă de păstrare a mobilității.
În paralel, adaptările de mediu joacă un rol semnificativ: locuințele echipate cu bare de sprijin, dușuri spațioase cu scaun adaptat, praguri eliminate și iluminat corespunzător cresc siguranța și încrederea persoanelor vârstnice în deplasare. De asemenea, utilizarea tehnologiilor de asistență precum bastoane, cadre de mers și încălțăminte ortopedică, oferă suport suplimentar și pot contribui în prevenția accidentelor. De asemenea, recuperarea funcțională și fizioterapia precoce au o valoare incontestabilă în redobândirea independenței după episoade acute precum fracturi sau accidente vasculare cerebrale.
La nivelul societății, îmbătrânirea populației ridică provocări majore. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, până în 2050 numărul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani se va dubla, iar menținerea funcționalității lor devine astfel o prioritate absolută. Dincolo de aspectele medicale, consecințele sunt și economice, costurile îngrijirii unui vârstnic imobilizat fiind mult mai ridicate decât investițiile în prevenție și programe de menținere a mobilității. Prin urmare, strategia de sănătate publică trebuie să privilegieze măsurile preventive și intervențiile precoce.
Stud. Drd. Dr. I. Daniela Rus
Combinaţii unice în România
Simptome
Neuropatie de diferite etiologii Comprimate Soluție
Mod de administrare
Impreună cu o cantitate optimă de apă.
Doza recomandată de medic se dizolvă într-o jumătate de pahar cu apă
Doză recomandată 1-2 cp/zi
Ver tikgo Mod de administrare Impreună cu o cantitate optimă de apă.
1-3ml/zi
Doza recomandată de medic se dizolvă într-o jumătate de pahar cu apă
Reducerea simptomelor asociate
Combinația optimă cu 3 extrac te naturale
• Reduce frec vența, intensitatea și durata atacului de migrenă încă din prima lună după 3 luni de tratamen
Administrare: 2 cp./zi, timp de3-6 luni;
Diabet Zaharat II; Chimioterapie; Administrare: în func ție de patologie și recomandarea medicului;
Reducerea timpului necesar mbunătățirea calității somnului cu stresul și anxietatea î pentru a adormi.
Reducerea simptomelor depresiei. Supor t pentru echilibrul emoțional
Un diagnostic puzzle: pacientă vârstnică cu edeme!
Sindromul edematos la vârstnici este întâlnit la peste 20-30% din populație, fiind mai frecvent la femei și la persoanele sedentare sau obeze. Incidența edemelor crește cu vârsta, fiind favorizată de creșterea prevalenței insuficienței cardiace, hepatice sau renale, de staza venoasă, de statusul nutrițional deficitar etc.
Prezentare de caz
Prezentăm cazul unei femei de 80 de ani, fără antecedente notabile și care nu lua tratament la domiciliu. Pacienta a remarcat cu 2 săptămâni înaintea internării apariția de edeme pe membrele inferioare, albe, moi, pufoase, însoțite de edem al feței și pleoapelor. Pacienta s-a prezentat la medicul de familie care a remarcat o creștere ponderală de 6 kg, valori normale ale presiunii arteriale și ale frecvenței cardiace. De asemenea, temperatura auriculară a fost normală.
S-au realizat analize de laborator uzuale care au arătat o hemoleucograma normală, fără sindrom inflamator (CRP 4 mg/l), probe hepatice normale, funcție renală normală, glicemie à jeun și HbA1c normale, hipercolesterolemie marcată la o pacientă fără antecedente de dislipidemie cunoscute. Sumarul de urină a arătat proteinurie 3+, fără hematurie, fără leucociturie.
Medicul de familie a realizat o ecografie abdominală care a arătat un aspect normal al organelor intra - abdominale, fără adenopatii suspecte sau formațiuni tumorale, dar a pus în evidență ascită în cantitate medie.
S-a pus diagnosticul de anasarcă și pacienta a fost trimisă la cardiologie. Pe secția de cardiologie s-a realizat o electrocardiogramă, care a arătat ritm sinusal, frecvență cardiacă 65/min, fără tulburări de repolarizare. De asemenea, s-a realizat o ecografie cardiacă, care a fost normală și o radiografie pulmonară, care a pus în evidență infiltrate pulmonare bilaterale, compatibile cu supraîncărcarea lichidiană. Pacienta a urmat un regim hiposodat
și tratament diuretic. După o săptămână de la internare, s-a constatat că pacienta nu răspunde corespunzător tratamentului diuretic.
S-au refăcut un set de analize cardiace, hepatice și renale, care au fost normale. De asemenea, hormonii tiroidieni au fost normali. S-a refăcut sumarul de urină care a pus în evidență proteinurie 3+. S-a realizat de asemenea și o electroforeză de proteine anguine, care a arătat hipoalbuminemie marcată. S-a solicitat consult nefrologic, care a ridicat supiciunea de sindrom nefrotic și pacienta a fost transferată pe secția de nefrologie.
Pe sectia de nefrologie, s-au realizat un set de analize autoimune, are au fost negative: FAN, Ac anti DNA, Ac anti ENA, ANCA, Ac anti PLA2R, complement, crioglobuline. Serologiiile virale pentru hepatite B, C și HIV au fost negative. De asemenea, s-a realizat un bilanț monoclonal: electroforeza de proteine serice a evidențiat o hipoalbuminemie marcată, dar imunofixarea nu a arătat prezența de imunoglobuline monoclonale. Dozarea de lanțuri ușoare kappa și lambda în sange a fost normală. Dozarea proteinuriei a confirmat sindromul nefrotic: 3.5 g/g. S-a realizat o electroforeză de proteine urinare care a arătat o proteinurie glomerulară selectivă. Dozarea proteinuriei Bence Jones a fost negativă.
S-a realizat o punctie biopsie renală, care a evidențiat o nefropatie cu leziuni glomerulare minime. Cazul a fost discutat în reuniune multidisciplinară clinico-patologică și s-a luat decizia de tratament specific. S-a instaurat un tratament cu cortizon în doză de 1 mg/kgc/zi.
Înainte de a debuta acest tratament, s-a realizat o tomografie computerizată toraco – abdomino - pelvină, pentru a exclude o eventuală cauză tumorală. Tomografia a fost normală.
S-a obținut remisiunea completă după
1 lună de tratament, dar complicat cu diabet cortico - indus. Doza de cortizon a fost scăzută progresiv și tratamentul a fost întrerupt după 6 luni. Diabetul s-a remis după întreruperea corticoterapiei.
După 2 luni de la terminarea tratamentului, s-a observat o recădere a sindromului nefrotic, cu reapariția proteinuriei și a edemelor, ceea ce a necesitat reluarea tratamentului cortizonic.
Pentru a preveni reapariția diabetului, s-a asociat tratament cu micofenolat de mofetil (MMF), ceea ce a permis reducerea dozei de cortizon. S-a observat remisiunea completă după încă o lună de tratament, dar tratamentul imunosupresor a mai fost continuat timp de 1 an, cu controale periodice la 3 luni, care au aratat persistența remisiunii complete a sindromului nefrotic.
La controlul de 1 an de la debutul bolii, pacienta era în bună stare generală, fără edeme, fără proteinurie, cu funcție renală care s-a pastrat normală pe toată durata tratamentului. Tratamentul cu MMF a fost diminuat ca doza, apoi întrerupt.
La controlul de 2 ani de la debutul bolii, pacienta era fără tratament, dar continua să fie în remisiune completă a sindromului nefrotic.
Pacienta a decedat la 5 ani de la debutul bolii, de cauză cardio - vasculară, fiind în momentul decesului în remisiune completă a sindromului nefrotic, fără proteinurie și cu funcție renală normală.
Discuții:
Acest caz ilustrează dificultatea diagnostică în fața unui tablou clinic de sindrom edematos atipic la o pacientă vârstnică.
În fața unui tablou clinic de edeme la pacientul vârstnic trebuie să căutam indicii în anamneză și examenul clinic, care să ne orienteze spre stabilirea unui diagnostic.
MD, PhD Oana Ailioaie
Clinica FSEF Paris, Franta
Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare ș i neurologice
AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.
AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:
• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală
AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.
• Mecanism fibrinolitic și antiagregant plachetar cunoscut
Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).
Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică și sinteza normală a fibrinei
• Siguranță la grupele de risc
Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3
Motivele includerii cu succes a Aspi Vita 100 în planul de prevenţie
ș i
tratament al pacienţilor cu risc de tromboze ș i accidente vasculare:
• Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază
• Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7
• Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6
• Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1
Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi Vita 100 asigură:
• Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei
• Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore
• Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP
1Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017
Hipotensiunea postprandială la vârstnici
Hipotensiunea arterială (HA) la vârstnici reprezintă o problemă importantă de sănătate, întrucât are o prevalență crescută în contextul îmbătrânirii populației, este o cauză frecventă de sincope si căderi, dar și un semnal de alarmă pentru fragilitatea fizică. Din acest motiv HA are un impact semnificativ asupra morbidității generale, a calității vieții și a mortalității. Hipotensiunea postprandială (HPP) este definită în mod clasic ca o scădere a TA sistolice de 10-20 mmHg în decurs de 2 ore după masă, cu precizarea că la pacienții hipertensivi poate atinge chiar o scădere a TA sistolice de 30 mmHg. HPP apare mai frecvent decât hipotensiunea ortostatică [1] .
FMedic primar geriatrie-gerontologie, doctor în științe medicale, Centrul de diagnostic și tratament ELIO
Dr. Burșova Ioan Medic
iziopatologia HPP este plurifactorială, mecanismul principal fiind reprezentat de vasodilatația indusă de insulină și/sau acumularea crescută de sânge splanhnic postprandial [2]. Alți factori implicați sunt afectarea funcției baroreflexe și creșterea inadecvată a debitului cardiac postprandial și compensarea improprie a sistemului nervos simpatic. HPP nu este pe deplin explicată numai prin disfuncția autonomă [3], distensia gastrică jucând și ea un rol în mecanismul HPP. Distensia gastrică cu apă, chiar și la volume mici (300 ml), protejează scăderea postprandială a TA și ajută la atenuarea HPP [4]
Prevalența HPP
HPP este observată la 13% dintre adulții în vârstă sănătoși, iar prevalența sa crește în diabet (o treime din pacienți) [5], insuficiență renală cronică, boală Parkinson , boală Alzheimer [6], insuficiență cardiacă, HTA. Pacienții vârstnici fragili dezvoltă mai frecvent HPP (67%) decât hipotensiune ortostatică (52%) [7]. Diureticele, precum furosemidul, pot favoriza scăderea TA postprandiale.
Simptomele HPP
Pacienții cu HPP sunt adesea asimptomatici (66% din subiecții unui studiu), motiv pentru care boala este în general subdiagnosticată. Monitorizarea ambulatorie a TA a fost utilizată pentru a detecta HPP și implicațiile clinice ale acesteia, sincopa și căderile fiind adesea corelate cu HPP.
Pacienții simptomatici pot prezenta amețeli, sincope, căderi și dureri anginoase. Simptomele cerebrale, precum somnolența și cefaleea, depind de modul în care perfuzia cerebrală este compromisă și de momentul apariției HPP. Riscul de a dezvolta ischemiecerebrală asimptomatică nu depinde de TA inițială [8]. O particularitate a HPP, datorată disfuncției autonome, o reprezintă absența durerii și a semnelor neurologice, chiar și în prezența unui eveniment ischemic, întârziind diagnosticul precoce și terapia adecvată.
HPP este un predictor independent al mortalității de toate cauzele, dar și un factor de risc pentru AVC la pacienții cu boală cerebrovasculara și accidente ischemice tranzitorii (AIT) repetitive [9]
Diagnostic diferențial
• Hipoglicemia postprandială reprezintă scăderea glicemiei la 2-4 ore după masă- hipoglicemie reactivă. Simptomele includ slăbiciune, transpirație și ușoară cefalee [10]
• Hipotensiunea ortostatică este de scurtă durată comparativcu HPP, dar pot avea efecte aditive. Ambele sunt frecvente la pacienții geriatrici și se datorează disfuncției autonome [11] .
Abordarea terapeutică a HPP
Abordarea adecvată a acestei afecțiuni la subiecții vârstnici presupune atât educarea pacientului, cât și management farmacologic și non-farmacologic. Opțiunile de tratament non-farmacologic încercate până in prezent includ:
• Educație privind riscul de cădere la 15–90 de minute după masă;
• Adoptarea decubitului dorsal după masă;
• Evitarea băuturilor alcoolice la mese copioase;
• Asigurarea unei hidratări adecvate cu alimentația [4];
• Încurajarea meselor mici și frecvente în locul meselor mari și rare;
• Scăderea cantității de carbohidrați dintr-o masă și servirea la temperaturi mai reci;
• Consumul de cafea la masă [12];
• Exerciții fizice și mers pe jos după masă [13]
Managementul farmacologic al HPP, relativ limitat, bazat pe dovezile de eficacitate și tolerabilitate din literatură, include o serie de substanțe: cofeină 250 mg p.o., Octreotide: 25–50 mcg sc, inhibitori de alfa-glucozidază (Acarboză: 25–100 mg p.o., Vogliboză: 0,2–0,5 mg p.o.), gumă de guar: 9g/zi, Sitagliptin: 25 mg, dimineața [14]
Diagnosticul rapid și managementul potrivit al acestui sindrom hipotensiv pot duce la reducerea căderilor și a sincopei și la evitarea unor teste inutile în aceste condiții, ajutând la scăderea morbidității și mortalității observate la subiecții vârstnici cu HPP.
Dr. Burșova Mihaela
Avantajele tomografiei oculare (OCT)
(optical coherence tomography – tomografie în coerență optică)
Tomografia în coerență optică reprezintă o investigație imagistică non-invazivă, fiind în prezent din ce în ce mai utilizată de către medicul oftalmolog. Această investigație de înaltă rezoluție permite stabilirea unui diagnostic precoce, fiind de mare ajutor într-o gamă largă de afecțiuni oculare.
OMedic specialist oftalmolog
Clinica oftalmologică OFTAPRO
CT-ul funcționează similar ecografiei, însă în locul ultrasunetelor utilizează undele luminoase pentru a scana straturile retinei. Astfel, se realizează diferite secțiuni la nivelul acesteia, ceea ce permite medicului dumneavoastră să măsoare grosimea retinei precum și analizarea straturilor retiniene, fiind acordat un interes sporit maculei –zonă de maximă acuitate. OCT-ul folosește un concept cunoscut sub numele de interferometrie pentru a crea o “hartă” cu o precizie de până la 10-15 microni. De asemenea OCT-ul mai poate fi utilizat și pentru analizarea nervului optic, polului anterior al globului ocular, precum și în afecțiuni vasculare ale retinei (Angio OCT). Cum decurge examinarea?
Pentru a vă pregăti pentu examinare, medicul dumneavoastră oftalmolog vă poate pune picături de dilatat în ochi, astfel pupila se mărește, iar captarea imaginilor este facilitată. Pacientul își așează bărbia și fruntea în suportul special al aparatului într-o poziție cât mai confortabilă și este rugat să fixeze un spot luminos pentru cateva secunde și să nu clipească. Scanarea retiniană se desfășoară pe rând pentru fiecare ochi, nefiind necesar niciun contact între aparat si ochii dumneavoastră. Dupa ce imaginile au fost captate, softul aparatului le prelucrează rapid, iar rezultatul este furnizat operatorului. Poziționarea pacientului, scanarea, achiziția și prelucrarea imaginilor durează aproximativ 3-5 minute.
Interpretarea OCT-ului se realizează în funcție de contextul clinic al pacientului și în coroborarea cu celelate investigații. De multe ori evoluția pacientului este urmarită printr-o scanare seriată la diferite intervale de timp în funcție de fiecare patologie
în parte. Softul aparatului poate crea un grafic cu evoluția afecțiunii, putând astfel stabili progresia în timp.
Care sunt avantajele OCT-ului?
• reprezintă o metodă de examinare non-iradiantă, non-invazivă
• este repetabil
• achiziție rapidă a imaginilor
• fără disconfort pentru pacient
• permite urmărirea evoluției pacientului
• este o investigație care poate fi facuta cu usurință și la copiii cooperanți. Ce afecțiuni se pot diagnostica cu ajutorul OCT-ului?
OCT-ul poate fi folosit atât în scop diagnostic cât și în scop de urmărire în cadrul următoarelor tipuri de patologie: Patologia retiniană – constituie principala arie de acoperire a OCT-ului, acesta fiind utilizat în diagnosticarea și urmărirea unor afecțiuni oftalmologice importantedegenerescență maculară legată de vârstă: afectiuni retiniene ereditare ale copilului și adultului retinopatie diabetică edem macular gaură maculară dezlipire de retină tracțiune vitreo-retiniană membrană epiretiniană corioretinopatie seroasă centrală Patologia nervului optic – reprezintă o altă arie importantă din cadrul utilității OCT-ului. Acesta permite diagnosticarea precoce a glaucomului, precum și urmărirea în timp a progresiei bolii. Scanarea nervului optic oferă diferite informații despre cantitatea de fibre nervoase afectate. Scopul terapiei actuale antiglaucomatoase de scădere a presiunii intraoculare este de a încetini progresia bolii, iar analiza OCT a nervului optic ocupă un loc important în urmărirea pacienților cu glaucom. Modificarile apărute în cadrul OCT-ului ajută medicul în formularea diagnosticului, aceste modificări fiind predecesoare celor apărute la nivelul câmpului vizual.
Patologia polului anterior – OCT-ul permite urmărirea glaucomului cu unghi închis prin măsurarea unghiului irido-cornean. De asemenea patologia corneeană poate fi investigată cu ajutorul OCT-ului, principala utilitate fiind după cazurile de chirurgie refractivă și post-transplant.
Patologii vasculare retiniene, cum ar fi ocluziile arteriale și trombozele venoase. Există limite în utilizarea OCT-ului?
Da, deoarece OCT-ul se bazeaza pe unde luminoase, el nu poate fi folosit în condiții în care este afectată trecerea luminii prin mediile ochiului. Patologii precum cataracta avansată, hemoragia vitreană, opacitățile corneene pot limita achiziția imaginilor de calitate și astfel utilitatea OCT-ului scade. Este importantă complianța pacientului?
Da, cu cât pacientul este mai cooperant și respectă indicațiile medicului cu atât artefactele în achiziția imaginilor sunt mai mici. Uneori, mișcarile pacientului pot scădea calitatea imaginilor, însă evoluția tehnicii a dus la scurtarea timpului de achiziție și astfel cazurile în care nu se pot capta imagini sunt foarte rare. De asemenea, calitatea imaginilor este influențată de operatorul OCT-ului, iar noile tehnologii precum „spectral domain” sau tehnologiile de urmărire oculară au dus la o achiziție mai rapidă a imaginilor. În Concluzie
Examinarea OCT este non-invazivă, non-iradiantă, rapidă, fara disconfort pentru pacient, repetabilă și aduce multiple informații medicului dumneavoastră fiind o investigație de referință atât în stabilirea unui diagnostic cât și în urmărirea evoluției patologiei.
Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro
Nutriția este una dintre funcțiile esențiale ale organismului uman. Ea este descrisă în sens mai larg şi polisemantic, conform Agenției ONU pentru Alimentație şi Agricultură (Food and Agriculture Organization, FAO) ca „ştiința modului în care organismul foloseşte componentele alimentelor pentru a creşte, a se dezvolta şi a funcționa corect. Nutriția este un domeniu multidisciplinar care cuprinde diverse aspecte ale ştiinței alimentare, biologiei şi sănătății şi joacă un rol fundamental în sănătatea generală şi calitatea vieții indivizilor şi comunităților“. Sub aspect clinic, nutriția este procesul prin care substanțele preluate prin alimente din mediu sunt transformate în structuri specializate ale organismului, spre a furniza energie pentru toate funcțiile şi activitățile fizice şi psihice din viața curentă. Buna desfăşurare a funcției de nutriție determină starea de nutriție a unei persoane.
UMF Iuliu Hațieganu, SCJU Cluj, Past-chairman EAGEN (Asociația Europeană de Gastroenterologie, Endoscopie și Nutriție)
Nutriția fiziologică
Starea normală de nutriție este considerată cea care corespunde indicelui de masă corporală cuprins între 18,5 și 24,9. Abaterile în sus, sau în jos de la acest index reflectă a stare de nutriție globală alterată (deficit ponderal, respectiv suprapondere și obezitate). Dar, variațiile de la normal ale nutriției se pot manifesta și sub aspect calitativ. Acest aspect reprezintă tulburările de nutriție cauzate de deficite alimentare sau de aport insuficient în condiții de solicitări crescute (gravide, eforturi fizice, boli consumptive).
Din punct de vedere calitativ, există mai multe categorii de nutrienți, mulți indispensabili organismului: hidrații de carbon, proteinele, lipidele, vitaminele, sărurile minerale, fibrele alimentare și apa. Unii se găsesc în cantități mici și sunt denumiți micronutrienți. Spre deosebire de nutrienți, vorbim si de nutrimente, adică de produși finiți ai digestiei sau de substanțe care se absorb fără a trece prin procesele fizico-chimice ale digestiei. Exemple de nutrimente sunt glucoza și alte oligozaharide, acizii aminati, acizii grași, minerale, vitamine și apa.
Malnutriția
Aspectele patologice legate de starea de nutriție sunt malnutriția și formele ei. Malnutriția se referă la denutriție sau supranutriție, adică la nutriție deficitară, respectiv în exces. Mai nou, se includ în cadrul malnutriției și riscurile produse de diete excesive (ortorexie, anorexie, diete neștiințifice). În sens mai larg, malnutriția se referă la denutriție, care ea însăși are multe cauze: deficit de aport, malabsorbție, maldigestie, tulburări psihice etc. Malnutriția poate fi prin deficit proteo-caloric, dar prin deficit de micronutrienți, cauzat de malabsorbții selective, aport redus, lipsa elementelor din mediu, necesități
crescute în momente fiziologice, condiții patologice sau eforturi fizice.
Pe plan global, o treime din populație este afectată de subnutriție, mai ales în emisfera sudică. În România, conforma datelor World Bank, 2,5% din populație suferă de denutriție, iar rata de deces ajustată la vârstă este de 0.38%. Deficitele selective, cauzate de sarcină, boli consumptive (1), supraactivitate fizică sunt însă mai frecvente și trebuie recunoscute spre a fi tratate. Două forme particulare și severe de denutriție sunt: cașexia și sarcopenia (2, 3) .
Cașexia se definește ca pierderea extremă în greutate și pierderea masei musculare. Deși frecvent este asociată cu cancerul, de fapt cașexia apare și în alte boli consumptive, de exemplu HIV, insuficiență cardiacă congestivă foarte avansată, cordul pulmonar sever etc. În cașexie apare pierdere ponderală, atrofie musculară, epuizarea rezervelor adipoase. Debutează prin precașexie și evoluează spre cașexie refractară.
Sarcopenia reprezintă o suferință asemănătoare, asociată sau nu cașexiei. Se caracterizează pin pierderea masei musculare și a funcției locomotorii. Apare la vârstnici și în caz de imobilizare, de asemenea în boli cronice precum ciroza hepatică sau bolile inflamatorii intestinale, Se asociază cu fragilitate, tulburări cognitive progresive și căderi, declin funcțional, mortalitate crescută. Tratamentul denutriției
Este evident că denutriția neselectivă și cea selectivă se tratează prin substituție și atunci când se poate, etiologic sau patogenetic. Un grup major de tratamente este reprezentat de suplimentarea nutrițională orală. De această suplimentare au mare nevoie persoanele cu denutriție, cu cașexie sau sarcopenie, dar și persoanele sănătoase cu necesități sporite de suplimentare a nutriției. În contextul multitudinii de cazuri care necesită nutriție orală suplimentară, este necesară practicarea medicinei bazate pe dovezi. Două publicații demonstrează eficiența acestora, deși, desigur, suplimentarea nutrițională orală nu este panaceu. Totuși concluziile sunt încurajante (4, 5)
Dieta elementală în tratamentul denutriției și a necesarului de suplimente.
Este evidentă necesitatea de a corecta pe cale orală (și la nevoie pe sondă naso-enterală) deficitele globale și selective din denutriție. Ingestia de flacoane de alimentație elementală este recomandată, iar dieta polimerică este considerată a fi mai bine tolerată pentru gustul său. Printre alternative, proba timpului a trecut-o gama produselor Nestlé denumită Resource (6). Acest grup include produse care oferă nutriție suplimentară sau unică atât pentru copii, cât și pentru adulți. Sunt suplimente nutritive orale sau pentru alimentație enterală compuse în mod special pentru cerințe nutriționale speciale, inclusiv denutriție, diabet, pacienți cu escare și imobilizați. Conțin produse de așa-numită dietă polimerică, special adecvate pacienților cu boli inflamatorii intestinale. Dar produsele se adresează și pacienților oncologici, cu cașexie, cu sarcopenie, a celor cu necesități sporite de micronutrienți. Având ocazia să le folosesc în străinătate, m-am convins de valoarea produselor din gama Resource și de acceptabilitatea mare din partea pacienților (produsele sunt palatabile și oferite în șase variante de gusturi).
Bibliografie
1. Sabo CM, Simiras C, Ismaiel A, Dumitrascu DL. Diet and Gut Inflammation: The Effect of Diet on Inflammatory Markers in Inflammatory Bowel Disease - A Scoping Review. J Gastrointestin Liver Dis. 2023;32(3):402-410.
2. Iacob S, Beckebaum S, Dumitrascu DL, Gheorghe L. Editorial: Sarcopenia, Frailty and Nutrition in Liver Diseases. Front Nutr. 2022;9:929459.
3. Ismaiel A, Bucsa C, Farcas A, Leucuta DC, Popa SL, Dumitrascu DL. Effects of Branched-Chain Amino Acids on Parameters Evaluating Sarcopenia in Liver Cirrhosis: Systematic Review and Meta-Analysis. Front Nutr. 2022; 9:749969.
4. Stratton RJ, Elia M. A review of reviews: a new look at the evidence for oral nutritional supplements in clinical practice. Clin Nutr Supplements. 2007;2(1):5–23
5. Baldwin C, Smith R, Gibbs M, Weekes CE, Emery PW. Quality of the Evidence Supporting the Role of Oral Nutritional Supplements in the Management of Malnutrition: An Overview of Systematic Reviews and Meta-Analyses. Adv Nutr. 2021 31;12(2):503-522.
Pentru informații medicale suplimentare puteți folosi adresa medinfoemea@takeda.com
ACTOVEGIN 200 mg/5 ml soluție injectabilă se eliberează pe bază de prescripție medicală restrictivă PR.
ACTOVEGIN 200 mg/5 ml soluție injectabilă În perfuzie, 10-50 ml/zi (2-10 fiole/zi), 2-4 săptămâni (soluția perfuzabilă: numai ser fiziologic sau glucoză 5%)
Ritm de administrare: 2 ml/min
Tratamentul se continuă cu ACTOVEGIN 200 mg drajeuri În absența recomandărilor medicale, doza recomandată este 200-400 mg (1-2 drajeuri/zi), doză maximă 1.200 mg (6 drajeuri)/zi), înainte de masă.
ACTOVEGIN 200 mg drajeuri se eliberează pe bază de prescripție medicală P6L (prescripție medicală care nu se reține în farmacie și poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării). Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Takeda Pharmaceuticals SRL la adresa de email: AE.ROU@takeda.com sau la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, București
