Page 1

SEMNELE

timpului REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

OCTOMBRIE 2010 | 4,5 LEI

Seducia noii spiritualităi Miracolul economic chinez i preedinii îngenunchează

Planul

B

pentru cei car nu s-au născue în locul potriv t it

Covers-flip.indd C1

9/28/10 11:17 PM


C2-01 Editorial.indd C2

9/28/10 11:07 PM


Verdictul lui Hawking (minus Dumnezeu)

D

e-a lungul ultimelor două decade, Stephen Hawking a fost citat adesea pentru faimosul său comentariu la întrebarea: De ce există universul i de ce existăm noi? În cartea O istorie a timpului (A Brief History of Time), din 1988, el afirma: „Dacă găsim răspunsul la aceasta, va fi triumful final al raiunii umane – pentru că atunci vom cunoate mintea lui Dumnezeu.“ Declaraia de atunci a fost interpretată adesea ca o deschidere a celebrului fizician faă de posibila implicare a lui Dumnezeu în crearea lumii. Ajuns la respectabila vârstă de 68 de ani, Stephen Hawking semnează acum, alături de fizicianul Leonard Mlodinow, o nouă carte în care îi expune ultimele idei cu privire la univers. Publicitatea care a precedat lansarea cării Marele Design (The Grand Design) a mizat pe noua poziie, cu iz de verdict, pe care Hawking o adoptă: „Nu este necesar să fie invocat Dumnezeu pentru crearea tiparului i punerea universului în micare.“ La câteva zile după lansarea cării, invitat „Pentru că există o lege precum în emisiunea „Larry King live“2, Hawking a gravitaia, universul poate i se nuanat, mai degrabă cu o notă de detaare sau dintr-o aparentă dorină de a evita comva crea singur din nimic. Creaia plicarea dezbaterii: „Dumnezeu poate să spontană explică de ce există ceva existe, dar tiina poate explica universul fără să aibă nevoie de un Creator.“ în loc de nimic, de ce universul Hawking a continuat cu răspunsuri scurte. există, de ce noi existăm (...)“ Este Întrebat de unde vine legea gravitaiei, fizideclaraia lui Stephen Hawking cu cianul a replicat că gravitaia este consecina „Teoriei M“, pe care o consideră unica teorie care a fost lansată noua sa carte1. validă, completă a universului. Cel mai semnificativ răspuns al lui Hawking de Norel Iacob mi s-a părut însă următorul: „Raportul tiinific este complet, teologia este nenecesară.“ Cu alte cuvinte, tiina ne spune cum am ajuns aici i mai ales de ce. Iar Hawking tie de ce suntem aici – pentru că pur i simplu s-a întâmplat ca universul nostru să fie capabil să susină viaa, iar legile fizice au făcut restul. Aa explică fizicianul conceptul „universului perfect acordat“ (the fine-tuned Universe3), care pentru muli alii este un argument în favoarea existenei lui Dumnezeu. Teoria M, spune Hawking, presupune coexistena tuturor universurilor posibile (universuri paralele) i, dacă există toate tipurile posibile de univers, între ele trebuia să fie, desigur, i universul care să susină viaa. Se întâmplă ca acela să fie al nostru. Iată de ce Hawking nu mai are nevoie, în modelul său, de intervenia Dumnezeului necreat pentru pregătirea condiiilor necesare vieii în acest univers. Interesant este că asocierea (re)numelui lui Hawking cu aceste afirmaii îi transmite probabil publicului larg ideea că tiina tocmai a demonstrat lipsa existenei lui Dumnezeu. În realitate, concluzia sa netiinifică („creaia nu cere intervenia lui Dumnezeu“) reflectă mai degrabă o schimbare de crez a lui Hawking, pentru că, în esenă, este vorba de o interpretare speculativă a implicaiilor unei teorii la fel de speculative. În lipsa oricăror dovezi ale existenei acestor „catralioane“ de universuri paralele, Hawking intuiete nu doar că existena lor este reală, ci i că aceasta explică de ce suntem aici. Deocamdată, Hawking tânjete după dovezile pe care prezentul nu i le oferă: „A călători în viitor i a descoperi că Teoria M este într-adevăr teoria a tot ce există.“ Atenie, deci, la prima reacie, cea din fotoliul aezat în faa televizorului! tiina nu a demonstrat nimic nou cu privire la univers. 1. Acestui tip de discurs i-a replicat prompt Papa Benedict al XVI-lea. tiinele naturale, a spus pontiful în ultima zi a vizitei sale la Londra, „nu pot satisface cele mai profunde căutări ale inimii umane, ele nu pot explica pe deplin originea i destinul nostru, de ce i pentru ce existăm, i nici nu ne oferă răspunsul exhaustiv la întrebarea: De ce există ceva-ul în locul nimic-ului?“ 2. Emisiunea difuzată de CNN în 10 septembrie 2010 poate fi urmărită integral pe youtube.com 3. Conceptul de univers perfect acordat evideniază faptul că, dacă anumite constante fizice ar fi fost uor diferite, viaa, aa cum o înelegem noi, chiar existena materiei însăi, ar fi fost imposibile.

1 C2-01 Editorial.indd 1

9/28/10 11:07 PM


Pota redaciei SEMNELE

timpului

gândete mai departe

Director Teodor Huanu Redactor-ef Norel Iacob acie Secretar de redacie Florin Bică acie Colegiul de redacie arius Crea, Ion Buciuman, Marius ma Ecaterina Didiel, Alina Kartman, Modoran n, Florin Lăiu, Cristinaa Modoran, ristian Sălcianu ci Marius Necula, Christian Corectură Delia Gherman dactare Grafică i tehnoredactare Cătălin Ciolca

Reacii la revistă ✍ Atingei, în general, toate problemele i subiectele de actualitate, la curent cu lumea. La analiza subiectelor biblice a recomanda să intrai cu îndrăzneală în descoperirea adevărurilor biblice, profetice. Szabo Laszlo

✍ Un remarcabil coninut de calitate i consecvent. ✍ Revista este foarte interesantă.

Nicolae A.

Marcel G.

✍ Semnele timpului are subiecte atractive, relevante pentru omul anului 2010. Propun în continuare editarea unor numere speciale, cu un subiect anume. Emanuel S.

Editor web Alina Kartman Brand manager u Christian Sălcianu

Reacii la site Contact tim mpului Revista Semnele timpului Str. Labirint Nr. 116,, Bucureti Bu ucuretti Tel: 021 323 0020/Fax: Faxx: 323 00 0040 redactie@semneletimpului.ro timp pului.ro o www.semneletimpului.ro ului.ro

✍ Citesc regulat articolele de pe site-ul vostru. Mă bucur că am găsit un site cu adevărate tiri. Am vizionat i clipul video cu accidentele de maină i m-am gândit să-l arăt i copiilor mei, spre luare aminte. Fii binecuvântai în lucrarea pe care o facei! Dan Ghimbăanu

ce oricând câ Abonamente se pott fac face tru 6 luni în cursul anului pentru 48 le ei). (24 lei) sau 12 luni (48 lei). nterrior 107) 07 Tel: 021 323 0020 (interior

✍ Un punct forte al revistei este ancorarea articolelor în realitatea timpului pe care îl trăim i orientarea lor către ofertele i soluiile biblice. Site-ul este foarte, foarte bun i îl promovez ori de câte ori am ocazia. Fii extrem de ateni să nu lezai nenecesar crezul i sentimentele religioase ale altora. Pavel B.

mul 21, 2 nr.r. 151 Nr. 10/2010 | Volumul 53-77060 0 Serie nouă | ISSN 1453-7060 Revista apare în limba engleză glezză din n 1840. 08 i În limba română a apărut întree 1908 cepută ută în n 1990. 1 1942. Seria nouă a fost începută

✍ Nu mai primesc newsletterul de la Semnele timpului. Am crezut inițial că adresa mea de e-mail s-a șters, cumva, din baza dvs. de date. Am încercat mai devreme să mă reabonez, dar se pare că adresa mea de e-mail este încă în baza dvs. de date. Nu știu care este problema, dar m-aș bucura să pot primi din nou newsletterul. Eu am ales să-l primesc zilnic. Vă mulțumesc! T.C. Redacia: Mulumim pentru anun. Am răspuns la această problemă i pe internet, răspundem i în revistă. Este foarte probabil ca newsletterul ST să intre în folderul spam sau junk al e-mailului dvs. Pentru a preveni astfel de neplăceri, introducei adresa de e-mail a newsletterului nostru (newsletter@semneletimpului.ro) în Address Book/Contacts i atunci vei primi newsletterul ST fără probleme.

mnele timpului, 2010 © Semnele ediia Textele biblice sunt redate din ediia NTR a Bibliei în limba română..

2 02-03 Posta redactiei - Sumar.indd 2

9/28/10 11:11 PM


Sumar 08 Religie

Marius Necula

Seducia noii spiritualităi Studii recente arată că 22% dintre creștinii americani practicanți cred în reîncarnare, un sfert dintre ei cred în puterea astrelor, ca să nu mai spunem că 3 din 10 americani susțin că într-un fel sau altul au contact cu cei decedați.

16 Economie

Cristina Modoran

Miracolul economic chinez

AC T UA LI TAT E

04 Conexiuni

octombrie 2010

8 16

20 Politică

Christian Sălcianu

Și președinții îngenunchează Când primesc i împart puterea, cuvintele lor sunt literă de lege i, prin deciziile luate, influenează națiuni întregi. Este resortul rugăciunii sau al credinei, în viaa unui preedinte, semnul puterii sau al slăbiciunii lui?

26 Social

Alina Kartman

Planul B (pentru cei care nu s-au născut în locul potrivit) „Nu ne-am născut în locul potrivit“ este refrenul unei generații care se simte trădată de contextul mediocrității și corupției care o sufocă.

30 Sănătate

PERSPECTIVE

Aproximativ 30 de ani – atât i-au trebuit Chinei ca să se transforme dintr-o țară izolată și sărăcită de comunism într-o mare putere economică.

26

30

Clarisa Gîdea

Lectură eustresantă cu Robinson Crusoe O recenzie a cării Față în față cu stresul, de dr. Valentin Nădășan

32 Interviu

20

Adrian Bocăneanu

„Îmi amintesc când am murit“

44

Un interviu cu Ruth Frikart-Moor

38 Biblie

Florin Bică

A doua venire a lui Iisus Asociat adesea unor scenarii horror, sfârșitul lumii este legat, în Biblie, de a doua venire a lui Christos, un eveniment luminos, care va marca debutul unei noi istorii.

44 Religie

Florin Lăiu

„Daniel în groapa criticilor“ Dacă ar răspunde în fața unor instanțe care să pedepsească acuzațiile neîntemeiate, criticii Bibliei ar cerceta probabil mai atent și ar publica mai puțină maculatură academică.

38

32 3

02-03 Posta redactiei - Sumar.indd 3

9/28/10 11:12 PM


Semnele e timpului | Co Conexiuni

tiri i i de pe web LUT ȘI FIER - ROMII DESPART EUROPA LA SUMMITUL UE Problema romilor a dezvăluit în ultimele zile tensiuni în cadrul Uniunii Europene pe cu totul alte paliere decât doar cele privitoare la repatrierea unor cetățeni. Expulzările au fost comparate cu deportările din cel de-al Doilea Război Mondial. Președintele francez a avut un dialog tăios cu președintele CE pe tema discriminării etnice și a insultării statului său. Cancelarul austriac a acuzat Franța că dorește tratament diferit față de alte state mai mici ale UE.

AMERICA NU ARE PACE LA 9 ANI DE LA 9/11 Comemorarea a 9 ani de la evenimentele din 11 septembrie 2001 vine anul acesta pe cel mai neomogen context social, politic și religios al ultimilor ani. O serie întreagă de evenimente se cuplează și contrabalansează imaginea Americii în plan intern și internațional. Der Spiegel titrează: „Comemorarea unei zile a terorii devine o zi a urii, pentru americani.“

STEPHEN HAWKING: UNIVERSUL NU E CREAȚIA LUI DUMNEZEU Fizicianul Stephen Hawking susţine în noua sa carte că Dumnezeu nu are loc în teoriile despre apariţia universului, notează BBC. Deşi afirmase anterior că nu există o lipsă de compatibilitate între ştiinţă şi credinţa în Creator, Hawking scrie în The Grand Design că apariţia universului este consecinţa inevitabilă a legilor fizicii. „Pentru că există o lege precum gravitaţia, universul poate să apară, şi apare, din nimic“, scrie Hawking. Putei citi mai multe tiri pe www.semneletimpului.ro

Religie

Prostituție în numele zeilor Practica prostituției sacre încă se păstrează în unele colțuri ale lumii. Preoți păgâni sau lideri de secte stăpânesc și manipulează mintea credulilor, implicându-i în practicarea unor tradiții orgiace.

I

ndia continuă să fie un teritoriu al vechilor practici religioase şi al tradiţiilor culturale care, în lumea civilizată, sunt considerate încălcări inacceptabile ale drepturilor omului. Christian News Today.com atrăgea atenţia, în septembrie a.c., asupra persistenţei vechilor practici religioase Devadasi. Acestea ascund, de fapt, o formă de prostituţie sacră căreia îi cad victime fetiţe ce nu au atins încă vârsta pubertăţii. Termenul „Devadasi“ înseamnă „slujitoare a lui Dumnezeu“ şi este folosit pentru a descrie practica de a „căsători“ fetiţe cu diferite zeităţi locale. De exemplu, în oraşul Dharwad, din statul Karnataka (India), fete cu vârste foarte mici sunt măritate, în fiecare an, cu zeitatea Yellamma. Ajunse la templu, fetele devin în realitate obiecte de satisfacere sexuală a preoţilor, a celor care lucrează la templu, precum şi a oamenilor bogaţi şi influenţi care îşi permit să achite taxele cerute. O fată „Devadasi este dedicată pe viaţă slujirii zeităţii templului şi nu are nicio şansă de scăpare. Dacă încearcă să scape, societatea nu o primeşte înapoi.“1 Odată ajunsă la templu, e limpede că nu se va mai putea căsători niciodată şi nu va mai

putea avea o familie. De fapt, acest sistem religios ascunde, sub pretextul închinării faţă de zeităţile locale, o formă de prostituţie infantilă. Banii pe care îi câştigă o fată Devadasi ajung la părinţii ei şi, de multe ori, aceştia acţionează ca nişte proxeneţi, găsind clienţi interesaţi de servicii sexuale. „Când adolescentele ajung la pubertate, virginitatea le este scoasă la licitaţie în comunitatea locală, iar cel care oferă cei mai mulţi bani le câştigă pentru o noapte“, notează Mediafax. În plus, din cauza acestei forme de prostituţie sacră, prevalenţa HIV „Am trăit și am lucrat pe câmpurile preotului și am făcut curat în tabără. În tot acest timp, am fost violată în mod repetat de către preot. (...) În mod obișnuit, erau o sută de sclave în lăcașul sfânt, dar preotul a trimis nouăzeci dintre ele să lucreze la fermele lui din alte sate. (...) Noaptea,

4 04-07 Stiri.indd 4

9/28/10 10:55 PM


octombrie 2010

în comunităţile respective este foarte mare. Conform unui raport al Comisiei Naţionale pentru Drepturile Omului, din India, multe dintre fetele care sunt introduse în acest sistem reuşesc să fugă de la templu şi migrează spre marile oraşe, unde practică în continuare prostituţia. Un studiu2 care a debutat în 1990 relevă că 45,9% dintre fetele Devadasi ajung prostituate. Practica este larg răspândită în sudul Indiei, în special în statele Karnataka, Maharashtra, Tamil Nadu şi Andhra Pradesh. Există legi care caută să prevină şi să împiedice menţinerea acestor tradiţii locale. Oricine este prins că încurajează şi participă la ceremoniile Devadasi poate primi până la trei ani de închisoare şi o amendă de până la 2.000 de rupii. În ciuda interdicţiei, aflată în vigoare încă din anul 1934 şi reînnoită în anii ’80, în India numărul fetelor Devadasi ajunge la circa 450.000. Sclavia sexuală nu este limitată la India, ci apare şi în unele ţări africane. Este cazul Ghanei, de exemplu. Tradiţia Trokosi (cuvânt care, în traducere, înseamnă „sclavul preotul o chema pe una dintre noi în camera lui și o viola. Aveam doisprezece ani când am fost violată prima dată. (...) Preotului îi plăceau fetele care erau gata să îi satisfacă dorințele sexuale și le ura pe cele care se împotriveau.

zeilor“) reprezintă o practică religioasă şi culturală prin care fetele tinere, majoritatea virgine, ajung să fie sclave exploatate sexual, pentru a ispăşi în felul acesta posibilele crime şi păcate ale rudelor. Conform unor estimări din 1997, 5.000 de fete şi femei erau ţinute captive în 345 de „lăcaşuri sfinte“, fiind exploatate sexual. Cazuri izolate de prostituţie sacră se întâlnesc şi în lumea occidentală. Secta „Copiii lui Dumnezeu“, apărută prin anii 1960 în California (SUA), este un astfel de exemplu. Unele dintre membrele grupării practicau prostituţia sacră ca formă de evanghelizare, susţinând că în felul acesta le arată oamenilor dragostea lui Dumnezeu şi, totodată, câştigă noi convertiţi. David Berg, liderul sectei, spunea că aceste femei care îşi ofereau trupul pentru propovăduirea iubirii erau „pescăriţe“ în sensul versetului 17 din Evanghelia după Matei, capitolul 4, unde Iisus îi cheamă pe apostoli să fie „pescari de oameni“. În prezent, gruparea este cunoscută sub numele de Familia Mondială. 1. James Varghese, „Devadasi’s: Young Indian Temple Prostitutes“, www. christiannewstoday.com 2. Ibidem.

Și, ca urmare, acestea din urmă erau bătute.“a Juliana Dogbadzi (foto) este o militantă înfocată împotriva tradiției Trokosi din Ghana. Dogbadzi a fost timp de șaptesprezece ani sclava sexuală a unui preot fetișist. a. Kerry Kennedy, Spune adevărul puterii, București, Curtea Veche, 2009, p. 19, 20

Comentarii de pe web b CÂND UN NEBUN ARUNCĂ O PIATRĂ... SAU DĂ FOC LA UN CORAN Conform proverbului cunoscut, ce vedem acum e tentativa înțelepților de a scoate piatra aruncată în baltă de un nebun.

de Ch ristian S`lc ianu

Pastorul Jones nu este la prima tentativă de felul acesta. Ce uimește însă este amploarea valurilor făcute de gestul lui. Organizații neguvernamentale, administrația de la Washington, atât Obama cât și Clinton, șeful militarilor din Afganistan, liderul ONU, Vaticanul, cu toții au luat poziție în fața unui asemenea gest.

DE-A FAȚA-ASCUNSELEA ÎNTRE ISLAM ȘI PARLAMENTUL FRANCEZ Nimeni nu pretinde că e uşor să aperi demnitatea umană şi dreptul la egalitate al femeilor obligate să poarte vălul islamic, fără a încălca în acelaşi timp drepturile acelora care îl poartă din convingere.

de Emma Mod oran

Dar poate că există soluţii - dovadă stă o altă dispoziţie a noii legi, care prevede sancţiuni severe pentru cel care constrânge o persoană să îşi disimuleze faţa. În schimb, a pedepsi prin amenzi femeile care poartă vălul nu aduce o schimbare în bine nici pentru cele care sunt constrânse, nici pentru cele care adoptă ţinuta de bunăvoie.

CĂLUGĂRIȚA, SEXUL ȘI EFECTUL UNDERDOG Surprinzător poate, stridenţei ofensatoare a discursului publicitar, Biserica Catolică îi răspunde cu tăcere.

d e Alina Kartman

Această aparentă lipsă de reacţie este însă grăitoare. Ea transmite, mai sincer sau mai nesincer, că bătălia se dă doar de o singură parte. Astfel, vehemența campaniei, care se înscrie într-un istoric reprezentativ pentru marketingul anticreştin în Marea Britanie, apare disproporționată fiindcă nu întâlnește opoziția Bisericii. Putei citi mai multe comentarii pe www.semneletimpului.ro/blog

5 04-07 Stiri.indd 5

9/28/10 10:55 PM


Semnele timpului | Conexiuni

CONEXIUNI

Social

De la Flintstone la Jetson – familia între trecut și viitor Un număr semnificativ de americani sunt mult mai dispuși decât în trecut să recunoască drept familie cuplurile necăsătorite sau cuplurile de homosexuali – potrivit studiului realizat de sociologul Brian Powell. „Există însă și un nucleu solid care rezistă acestei tendințe, dispuși mai degrabă să includă animalele de companie în definiția familiei, decât cuplurile de același sex“1 – notează Associated Press.

Î

ntre anii 2003 şi 2010, procentul americanilor dispuşi să recunoască statutul de familie al cuplurilor de homosexuali care au copii prin adopţie a crescut de la 54% (2003) la 68% (2010). În 2006, în urma unui sondaj realizat în cadrul studiului, 30% dintre respondenţi au declarat că animalele de companie ar putea intra în definiţia familiei, dar cuplurile de homosexuali, în niciun caz. Dintre respondenţii chestionaţi în 2010, 83% au mai spus că, pentru ei, cuplurile heterosexuale necăsătorite şi care au copii formează familii. Pentru 40%, familii sunt şi cuplurile heterosexuale necăsătorite care nu au copii. Rezultatele studiului fac subiectul cărţii Counted Out: Same-Sex Relations and Americans’ Definition of Family (Lăsaţi pe dinafară: Relaţiile între persoane de acelaşi sex şi definiţia familiei dată de americani), de Brian

Powell, profesor de sociologie la Universitatea din Indiana (SUA). Deocamdată însă, în Statele Unite, definiţia familiei acreditată de Biroul de Recensământ este: „O familie este un grup de două sau mai multe persoane (dintre care una este capul familiei) înrudite prin naştere, căsătorie sau adopţie şi care locuiesc împreună.“ Dezbaterea rămâne aprinsă în privinţa statutului cuplurilor de acelaşi sex. „Ne îndreptăm pripit în această direcţie, spre familii de acelaşi sex, fără a avea o discuţie inteligentă dacă acesta este

un lucru bun pentru copii sau pentru adulţi. Întreaga chestiune fierbe doar în jurul întrebării dacă eşti bigot sau nu“ – susţine Glenn Stanton, directorul Focus on the Family, o organizaţie creştină care promovează valorile familiale pe baze biblice. O modificare a înţelegerii ideii de familie se observă şi în România. Un număr în creştere de tineri preferă concubinajul în locul relaţiilor oficiale. Majoritatea celor care trăiesc în concubinaj sunt tineri cu vârste până în 34 de ani, care preferă această formă de relaţie din motive precum lipsa banilor (58%), comoditate (41%), lipsa unei locuinţe proprii (29%), priorităţi cum ar fi studiile, cariera şi călătoriile (10%). Totuşi, conform studiului „Viaţa de familie 2008“, realizat de Fundaţia Soros, căsătoria încă reprezintă un pas important pentru trei sferturi dintre români. De asemenea, românii încă sunt rezervaţi faţă de ideea familiilor formate din persoane de acelaşi sex. 1. David Crary, „Who’s a family? New study tracks shifting US views“, http:// news.yahoo.com, 15 septembrie 2010

6 04-07 Stiri.indd 6

9/28/10 10:55 PM


octombrie 2010

Social Legătura dintre dăruirea de bani și fericire este mai puternică decât cea dintre sponsorizarea unor cauze și PIB-ul unui stat.

E

ste mai probabil ca un individ să ofere bani pentru cauze caritabile dacă locuieşte într-o ţară „fericită“, decât dacă locuieşte într-o ţară „bogată“. Este una dintre concluziile documentului The World Giving Index 2010, prezentat de Charities Foundation, la începutul lunii septembrie a.c. Generozitatea pare a fi mai degrabă un act emoţional decât unul raţional. Studiul arată că, pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă sunt mult mai dispuşi să dăruiască. Sondajul a fost realizat în 153 de ţări ale lumii, în fiecare ţară fiind chestionate 1.000 de persoane (în China şi Rusia, au fost intervievate câte 2.000 de persoane). Respondenţii au fost întrebaţi, între altele, dacă donează bani unor organizaţii, dacă au lucrat voluntar pentru a susţine anumite cauze sau dacă au oferit ajutor unei persoane pe care nu o cunoşteau. Există mari variaţii la scară globală în ce priveşte cultura voluntariatului şi a sprijinirii unor cauze sau persoane.

Susţinerea financiară a unor cauze caritabile variază de la 4%, în Lituania, la 83%, în Malta. Voluntariatul în cadrul unor organizaţii variază de la 2%, în Cambodgia, la 61%, în Turkmenistan. Fiecare ţară are o amprentă proprie în ce priveşte modalităţile de implicare în ajutorarea celorlalţi. De exemplu, în Liberia, doar 8% dintre locuitori donează bani, lunar, pentru cauze caritabile. Totuşi, mai bine de trei sferturi dintre liberieni (76%) ajută, lunar, o persoană pe care nu o cunosc, „mai mult decât orice altă ţară din lume“ (p. 4). „Nivelul dăruirii într-o anumită ţară spune ceva despre tăria societăţii civile – măsura în care indivizii sunt doritori şi capabili să contribuie la împlinirea nevoilor altora, atât în propriile localităţi, cât şi dincolo de hotare“, susţine

John Low, director executiv al Charities Aid Foundation. Per ansamblu, în luna de dinaintea realizării sondajului, 20% din populaţia lumii s-a implicat în activităţi de voluntariat, 30% din populaţia mondială a oferit bani pentru cauze caritabile şi 45% a oferit ajutor unei persoane necunoscute. Conform studiului, Australia şi Noua Zeelandă sunt campioanele acestui top, fiind cele mai darnice ţări de pe mapamond. În Europa Centrală şi de Est, poziţiile de frunte le ocupă Cipru, Slovenia, Azerbaidjan, Polonia şi Republica Cehă. România ocupă locul al patrulea din coada clasamentului esteuropean, cu 14% din populaţie dispusă să ofere bani, 5% gata să ofere timp pentru activităţi de voluntariat şi 28% dintre cetăţeni, dispuşi să ajute o persoană pe care nu o cunosc.

Marii și micii samariteni milostivi ai lumii 7 04-07 Stiri.indd 7

9/28/10 10:55 PM


Semnele timpului | Religie

SEDUCȚIA

spiritualități DUELUL CREȘTINISMULUI CU „NOUA ORDINE SPIRITUALĂ“ de Marius Necula

8 08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 8

9/28/10 10:56 PM


octombrie 2010

Studii recente arată că 22% dintre creștinii americani practicanți cred în reîncarnare, un sfert dintre ei cred în puterea astrelor, ca să nu mai spunem că 3 din 10 americani susțin că într-un fel sau altul au contact cu cei decedați. mestecul credinţei creştine cu superstiţii sau idei neopăgâne specifice spiritualităţii orientale pare tendinţa contemporaneității. Aşa se face că în mediul creştin (fie ortodox, catolic sau protestant) regăsim credinţa în reîncarnare, bioenergii, puterea astrelor ori preocuparea pentru cunoaşterea viitorului prin apelarea la vrăjitori sau medii. Cu siguranţă că ignoranţa ar putea fi o justificare a tendinţei actuale, dar neştiinţa nu explică în totalitate atracţia generală faţă de credinţe şi practici străine creştinismului. Răspunsul ar putea fi găsit tocmai în analiza acestui nou tip de spiritualitate.

A

Miezul noii spiritualități Deși termenul „spiritualitate“ apare astăzi într-o varietate de circumstanţe, cu sensuri extrem de diferite, două aspecte-cheie sunt esenţiale în definirea lui: prezenţa unui acut sentiment al transcendentului, cumulat cu un grad sporit de intimitate faţă de acesta. În context creştin, spiritualitatea a fost 1. Concepia conform înţeleasă ca o comuniune cu Divinul prin descoperirile oferite de căreia în univers există o singură Duhul Sfânt. Din perspectiva noii spiritualităţi, în schimb, setea substană, temei pendupă transcendent este sinonimă cu experienţa regăsirii de sine. tru tot ceea ce există. Din grecescul monas, Preluând disciplina monismului1 oriental, noua spiritualitate care înseamnă „unul, se concentrează pe experienţa mistică în care timpul, spaţiul şi unic“. 9 08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 9

9/28/10 10:56 PM


Semnele timpului | Religie

România superstitiilor Conform studiului STISOCa publicat în această vară de Catedra de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, România se situează pe unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce privește încrederea în superstiții

sau practici pseudoreligioase, precum horoscopul, numerele norocoase ori deochiul. Astfel, în prezent, 40% dintre români consideră că zodia în care s-au născut le influențează mult sau foarte mult personalitatea, spre deosebire de anul 2005,

Noua spiritualitate face parte din cultura contemporană, de la tabloide la cărțile de management, totul fiind împănat de promisiunile „împlinirii de sine“ și de deschidere a noi orizonturi către „o conștiință superioară“ sau spre o „nouă viziune cosmică“. moralitatea sunt depăşite de conştiinţa individului. Indiferent de natura existenţei (idee, materie sau energie), sinele este văzut ca fiind realitatea primară. De altfel, acesta este un aspect important care explică atractivitatea noii spiritualităţi. Văzută mai degrabă ca o experienţă de „îmbrăcare cu sine“ decât de „lepădare de sine“, la nivel popular, noua spiritualitate este un mijloc la îndemână pentru atingerea împlinirii personale şi a succesului.

deoarece înglobează în sine mare parte din conceptele noilor descoperiri ştiinţifice. Spre exemplu, plecând de la câteva date oferite de cercetările din domeniul fizicii cuantice, aceia care aderă la noua spiritualitate văd credinţa ca fiind puterea de a crea însăşi realitatea. Filme documentare recente (The Secret sau What the Bleep Do We Know) propun această nouă abordare, regăsită şi în producţii Aspecte-cheie ale noii spiritualităi cinematografice foarte populare (Matrix, Universalimul – Cu toate că noua spiritualitate Stargate) şi prezentată marelui public pretinde că religia bună este aceea care ţi se potriveşte cel drept o alternativă ideologică. mai bine, ea însăşi ajunge în mod inevitabil să propună un sistem ideologic de bază. Preluând idei şi concepte din tradiţia orientală, noua spiritualitate propune o înţelegere pan(en)teistă a lumii (omul şi tot ceea ce îl înconjoară face parte din Dumnezeu), viziune care stă la baza universalismului proclamat – fiecare religie în parte nu este decât una dintre multiplele căi posibile care conduc către realitatea finală. Omul perfectibil – Noua spiritualitate este asociată în mod obişnuit cu mişcarea New Age, care se autodefineşte drept „o nouă mitologie la scară planetară“, potrivit căreia omul nu se află într-o stare decăzută, ci, dimpotrivă, este perfectibil prin procesul evoluţiei şi The Secret (2006) este un film docuprin intermediul unor salturi la niveluri superioare de mentar are la bază o serie de inconştiinţă. Omul new age poate ajunge la concluzia că el terviuri care i informaii legate de așa-nueste Dumnezeu. mita „lege a atraciei“. După cum este Abordare cvasitiinifică – Noua spiritualitate are descris în film, principiul legii atraciei constă în faptul că atât gândurile, cât i totodată marele atu de a fi „foarte“ contemporană,

The Secret

10 08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 10

9/28/10 10:56 PM


octombrie 2010

când doar 22% dintre români luau în serios horoscopul. Același studiu mai arată că 95% dintre români cred în Dumnezeu și 53% declară că merg la biserică cel puțin o dată pe lună, România fiind țara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută din întreaga Europă. a. www.stisoc.ro

spiritualitate a devenit o cale de scăpare din capcana nihilistă a naturalismului de sorginte ştiinţifică. Deloc surprinzător, omul modern simte că viaţa ar fi mult prea seacă dacă totul s-ar reduce la materie şi procese fizico-chimice.

O provocare pentru spiritualitatea clasică

Noua spiritualitate reprezintă deci o alternativă pentru spiritualitatea clasică, oferind calea către împlinire Spiritualitate sincretică – Noua spirişi atingere a transcendentului într-o manieră diferită de tualitate lasă loc practicilor duhovniceşti abordarea clasică. Fiind foarte la îndemână și îmbietoare, clasice (rugăciune, meditaţie, post sau capătă un ascendent în faţa spiritualității tradiționale. altele asemenea lor), însă totul este inteÎn alte cuvinte, noua spiritualitate este foarte comodă, grat într-un „câmp unificat al conştiinţelor este conformă mentalităţii actuale, care aşteaptă rezulcosmice“. Universul – el însuşi de o comtate aici şi acum. În cuvintele lui Alin Fumurescu, „noua plexitate ce-i conferă o formă de conştiin- spiritualitate rezonează foarte bine cu exerciţiile abdoţă – este populat cu fiinţe spirituale de minale făcute de o centură care încordează muşchii toate speţele, aici fiind loc suficient penîn locul tău, cu pilulele de slăbit fără dietă, cu orice se tru îngeri, demoni şi chiar pentru profeţi poate atinge fără efort, fără suferinţă, şi – mai presus şi pentru sfinţii creştini, ba chiar pentru de toate – fără bătăi de cap.“2 Într-adevăr, la o evaluare lucidă, deși satisface setea pentru înalt și profund, penDumnezeul Bibliei într-o versiune uşor tru transcendent, noua spiritualitate se descoperă în ton modificată. În ansamblu, noua spiritualitate deţine cu negarea lui Dumnezeu, cu negarea moralei şi acceptarea relativismului. caracteristicile unui „fruct oprit“, ispitiDar această comoditate are preţul ei. tor de apetisant, atât pentru mintea 2. Alin Fumurescu, Problema de fond a noii spiritualităţi educată în spiritul noilor descoperiri ale „Capra, varza și este că nu ştie încotro se îndreaptă. Şi ştiinţei, cât şi pentru cei cu predispoziţie noua spiritualitate“, Dilema veche, către religios. De altfel, în această căutare este clar că, pentru acela care nu are o nr. 315, 25 februarie destinaţie precisă, toate drumurile duc instinctivă după transcendent, noua - 3 martie 2010

sentimentele atrag diverse evenimente. Concluzia rezultă din interpretarea speculativă a unor concepte din mecanica cuantică. Se pretinde astfel că universul interacționează cu temerile fizice, profesionale i emoionale ale individului. Filmul susține că oferă modalităile prin care omul poate obine succesul în diverse domenii. Documentarul a făcut obiectul multor ironii și parodieri, fiind catalogat drept „o glumă“ (New York Post) și manifestarea obsesivă a străvechii preocupări de a câștiga bunuri materiale (Time

Magazine). Printre multele ironii pe seama filmului se numără și următoarea aserțiune: „Dacă sari dintr-un avion, legea gravitației se opune legii atracției.“ Documentarul What the Bleep Do We Know!? (2004, revizuit în 2006) reprezintă o propunere de reflectare asupra realității și a legăturilor (posibile) dintre domeniul subatomic și conștiință. Documentarul induce ideea că ar exista niveluri diferite de conștiință (chiar la nivel celular!?), iar indivizii formează o conștiință supremă numită adesea „Dumnezeu“.

Din păcate, filmul amestecă faptul științific cu interpretarea filosofică.

What the Bleep Do We Know!? Seducția noii spiritualități

08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 11

11

9/28/10 10:57 PM


Semnele timpului | Religie

„într-acolo“. Acesta este aspectul pe care Naţional al Centrului pentru Creştinism îl aduce în plus spiritualitatea creştină: Progresiv3, în care atrăgea atenţia că trăim experienţa religioasă nu este doar o timpuri importante şi asistăm la o schimplimbare de relaxare, ci o călătorie către bare de paradigmă, la o adevărată „revio destinaţie precisă, care necesită zuire a creştinismului“. Suntem martori, hotărâre şi spunea Borg, la revenirea disciplină. interesului pentru spirituaSe impune deci, în „Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi litate, accentul fiind pus din calea într-acolo“ (Ioan 14:4), le contextul provocărilor ce în ce mai mult pe latura spunea Iisus ucenicilor. Luând aduse de noua spiritua- experimentală. Noua spiritualitate este în în calcul provocarea noii acelaşi timp îmbietoare pentru litate, reafirmarea con- spiritualităţi, creştinismul că propune o realitate altervingerii că experiența actual este obligat să îşi nativă, rod al conştiinţei indireconsidere atitudinea faţă viduale, care poate fi constru- religioasă poate să fie o de interpretarea literală a ită şi reconstruită după plac. trăire vie în prezența și textelor sacre, respectiv cenÎn fapt, cel mai novice individ trarea pe dogme, doctrine nu are nevoie de un specialist pe calea lui Dumnezeu. sau moralism. În procesul în fizică cuantică, nici de de înţelegere a Scripturilor, vreun guru propovăduitor al noii spiritualităţi pentru a creștinii au aplicat adesea o hermeneutică înţelege că realitatea există ca atare şi că nu e creată de defectuoasă, concentrându-se prea mult noi. Nu devenim nici mai frumoşi, nici mai deştepţi şi pe limbaj şi pierzând din vedere mesajul. nici mai bogaţi doar printr-o simplă vizualizare a acesAcest aspect devine un punct vulnerabil tor „potenţiale realităţi“. În acest sens, viziunea propusă în contextul provocărilor ridicate de noua de noua spiritualitate seamănă, simptomatic, cu o spiritualitate. halucinaţie. În urmă cu două mii de ani, provocat de noua gândire conturată prin discursul Se cere un răspuns teologic şi etic al lui Iisus Christos, sisteÎn iunie 2000, Marcus Borg, profesor la universitamul iudaic nu a reuşit să se depăşească tea de stat din Oregon, a ținut un discurs la Forumul pe sine, rămânând încorsetat în propriile 3. Marcus J. Borg, „Spirituality and Contemporary Culture“, National Forum of the Center for Progressive Christianity, Irvine, California, 1-3 iunie 2000

Marcus Borg

În procesul de înțelegere a Scripturilor, creștinii au aplicat adesea o hermeneutică defectuoasă, concentrându-se prea mult pe limbaj și pierzând din vedere mesajul. Acest aspect devine un punct vulnerabil în contextul provocărilor ridicate de noua spiritualitate.

12 08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 12

9/28/10 10:57 PM


octombrie 2010

paradigme dogmatice. După două milenii, Biserica, la rândul ei încorsetată în tradiţii şi dogme reci, se confruntă cu aceeaşi problemă şi are o singură şansă: să răspundă provocărilor actuale redefinindu-se prin regăsirea scânteii care i-a dat viaţă. În caz contrar, îşi va pierde identitatea, fiind înghiţită treptat de noua spiritualitate. De altfel, în contextul actual, în care experienţa este preeminentă dogmei, creştinismul are o mare oportunitate, întrucât deţine marele atu de a se fi născut mai întâi ca o experienţă de viaţă, devenind abia ulterior dogmă. Până la urmă, Biblia iudeo-creştină, baza învăţăturii creştine, este în primul rând o mărturie a relaţiei divino-umane, adică a unei experiențe. Cartea sacră a creștinismului nu a fost necesară pentru construirea unui sistem ceremonial complex: religiile precreştine deţineau deja o bogăţie de simboluri şi de ritualuri. Biblia nu a fost scrisă nici pentru construirea unui sistem moral – omenirea îi avea pe Zoroastru, pe Confucius şi pe filosofii vremii. Dacă scrierile orientale, precum Vedele şi Upanişadele, sunt mărturia aspiraţiei umane după divin, iar Coranul se pretinde a fi transcrierea directă a mesajului rostit de vocea divină, Biblia este o mărturie a răspunsului divin la nevoia umană şi, în acelaşi timp, a răspunsului uman la revelaţia divină. Biblia este o mărturie a parteneriatului divino-uman. De aici trebuie să pornească redefinirea spiritualităţii creştine. Se impune deci, în contextul provocărilor aduse de noua spiritualitate, reafirmarea convingerii că experienţa religioasă poate să fie o trăire vie în prezenţa şi pe calea lui Dumnezeu. Un prim pas este reconsiderarea poziţiei faţă de scrieri sacre ale creștinismului: Scripturile nu sunt Dumnezeu, ci ele doar indică spre Cel care acţionează şi Se descoperă în natură, în istorie şi în viaţa personală a fiecărui credincios. Aşadar, pentru o experienţă spirituală creştină autentică,

revelaţia divină oferă doar cadrul pentru întâlnirea omului cu Dumnezeu, care oferă iluminarea spirituală. Moise, fiind atras de rugul care ardea, a avut o revelaţie a divinităţii (Exodul 3). Dumnezeu Însuşi S-a coborât la nivelul păstorului, învăţându-l cum se manifestă respectul faţă de sacru. Moise a aflat din această întâlnire că sfinţenia este dată de virtuţi, şi nu de viziuni. A învăţat că sfinţenia înseamnă să treci de propria conştiinţă de sine şi să îţi pese de alţii. A învăţat că sfinţenia înseamnă să fii conştient că te afli înaintea Omniprezenţei divine nu doar atunci când e vizibilă, ci şi atunci când pare că nu e prezentă.

Calea către iluminarea deplină Aşa cum se exprima Dave Hunt în Seducerea creştinătăţii, în acest context al noii spiritualităţi „este posibil ca religia creştină să fie confruntată cu cea mai mare provocare din istoria ei.“4 De ce? Pentru că amăgirea este uimitor de uşoară, 4. Dave Hunt și T. A. McMahon, necomplicată şi extrem de subtilă. Ea Seducerea creștinănu vine sub forma unui atac frontal la tăţii, Agape, 1994, adresa creştinismului, ci sub masca unor p. 9 Seducția noii spiritualități

08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 13

13

9/28/10 10:57 PM


Semnele timpului | Religie

credinţe şi tehnici care sunt prezentate ca fiind complementare. În realitate, lucrurile stau complet diferit. Douglas R. Groothuis5, profesor de filosofie la Seminarul din Denver şi un 6. Eugene H. Peterson, „Why respectat cercetător al fenomenului Spirituality Needs New Age, avertizează creştinii că Jesus“, The Christian Century, practicile asociate noii spiritualităţi 22 martie 2003, nu sunt nicidecum inofensive. Spre p. 37 exemplu, yoga, prezentată adesea ca o formă aparte de exerciţii fizice care aduc beneficii spirituale, porneşte de la premise contrare credinţei creştine. Deși majoritatea practicanţilor yoga evită formele extreme de ritualizare a practicilor sexuale, teoretic toate formele de yoga pun accentul pe canalizarea energiilor (sexuale) pentru atingerea iluminării spirituale. Probabil că singurul mod de a face faţă provocărilor noii spiritualităţi este revitalizarea autenticei spiritualităţi clasice. Până la urmă, spiritualitatea creştină pierde teren în faţa noii spiritualităţi nu atât de mult din cauza a ceea ce este, cât mai ales din cauza a ceea ce nu a reuşit să fie. Spiritualitatea autentică are nevoie de Dumnezeul care Se descoperă verbal (prin Cuvântul scris) şi personal (prin Iisus Christos şi Duhul Sfânt). Revelaţia este mijlocul potrivit pentru atingerea unei veritabile 5. Douglas R. Groothuis, Unmasking the New Age, InterVarsity Press, 1986

Noua spiritualitate pe ușa din dos a Bisericii: „Isus Își cunoștea propr pria valoare, succesul Lui I-a I- hrănit stima de Sine... El E a suferit crucea ca să-Și sfințească sf stima de Sine. Și Ș El a purtat crucea ca să s sfințească stima ta de sine.“ s R Robert Schuller, pastor și telee evanghelist american

„Aceasta nu este teorie, este o realitate. Este o lege spirituală. Este eficientă de fiecare dată când este aplicată corect... Tu pui în mișcare aceste legi spirituale prin cuvintele gurii tale... Tot ceea ce vei rosti se va îndeplini.“ Charles Capps, predicator, unul dintre liderii mișcării Mărturisirea Pozitivă (Positive Confession Movement).

iluminări interioare, deoarece spiritualitatea care cade în subiectivism6 nu este decât o simplă reverie – frumoasă, dar ireală. Societatea face paşi repezi spre o nouă etapă, în care omul devine propriul său dumnezeu şi standard după care judecă binele şi răul. Noua spiritualitate îi creează cadrul potrivit şi îi oferă argumentele necesare pentru liniştirea propriei conştiinţe. Creştinul ştie însă, din Biblie, că omul nu este Dumnezeu, ci o făptură creată de mâinile Lui, şi că spiritualitatea care aduce linişte sufletească şi echilibru interior se naşte dintr-o cunoaştere personală a Creatorului. O societate cu oameni-dumnezei este sortită distrugerii. Am învăţat-o din mitica istorie a zeilor olimpieni, învrăjbiţi de propriile patimi şi visuri egoiste. O societate cu oameni care se închină singurului Dumnezeu adevărat este unica opţiune de supravieţuire… veşnică.

14 08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 14

9/28/10 10:57 PM


08-14 Seductia noii spiritualitati.indd 15

9/28/10 10:57 PM


Semnele timpului | Economie

de Cristina Modoran 16 16-19 Miracolul economic chinez.indd 16

9/28/10 11:24 PM


octombrie 2010

Aproximativ 30 de ani – atât i-au trebuit Chinei ca să se transforme dintr-o țară izolată și sărăcită de comunism într-o mare putere economică. În al doilea trimestru al anului curent, China a devenit a doua putere economică a lumii, după Statele Unite, devansând Japonia și Germania. u o populaţie care depăşeşte 1,3 miliarde (o cincime din populaţia mondială), China reprezintă economia care, cu o rată medie anuală de 10%, a cunoscut creşterea cea mai puternică la nivel global, în ultimul sfert de secol. China a reuşit o dublă performanţă: a depăşit stadiul de ţară în curs de dezvoltare, devenind o importantă putere economică mondială şi, în acelaşi timp, a parcurs un proces de tranziţie de la o economie comunistă către una de piaţă. Această performanţă i-a adus Chinei mulţi admiratori, în special în ţările în curs de dezvoltare. Din ce în ce mai mult se vorbeşte de un model de dezvoltare chinez, model denumit de consultantul american Joshua Cooper Ramo „consensul de la Beijing“1.

C

Consensul de la Beijing – un model alternativ de dezvoltare? Termenul de „consens de la Beijing“ este folosit pentru a desemna o paradigmă alternativă de dezvoltare economică faţă de paradigma clasică, „consensul de la Washington“, promovată de instituţiile financiare din Washington D.C. – Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Departamentul Trezoreriei Americane. Dacă paradigma clasică are la bază privatizarea, liberalizarea, lupta împotriva corupţiei, promovarea democraţiei şi a drepturilor omului, modelul chinez pune accentul pe dezvoltarea structurală (căi ferate, porturi, baraje etc.) şi economică (industrie, mine, petrol), statul deţinând un rol productiv fundamental.

Conform modelului chinez, guvernul este cel care gestionează tranziţia, prin menţinerea controlului asupra proprietăţii şi a finanţelor. Sectorul privat se dezvoltă ca rezultat al creşterii economice, fiind rezultatul, şi nu premisa acesteia. Astfel, China este adesea percepută ca o ţară care a crescut economic fără să se bazeze în mod substanţial pe antreprenoriatul privat şi pe proprietatea privată, pe liberalizarea sistemului financiar sau pe adoptarea instituţiilor financiare specifice ţărilor dezvoltate. Rezistenţa Chinei în faţa crizei economice actuale pare a fi un argument în plus pentru a susţine superioritatea acestui sistem autoritar de control asupra economiei faţă de democraţiile supuse mecanismelor pieţei.

O percepție nuanțată În ciuda percepţiei amintite mai sus şi dincolo de discursul oficial al partidului, o analiză mai atentă, în special a reformelor din anii ’80, care au fost baza creşterii economice spectaculoase a Chinei, arată că aceste măsuri au fost mai convenţionale decât par la prima vedere. China a evoluat pe calea reformei tocmai ca urmare a implementării unor schimbări politice foarte importante. După ani întregi marcaţi de Revoluţia culturală, de sistemul fermelor colective şi de controlul strict al statului asupra producţiei, Deng Xiaoping, care a ajuns în fruntea guvernului chinez în 1978, a început un amplu program de reforme economice. La nivel declarativ, strategia chineză de reformă a lui Deng era descrisă prin metafora „traversării râului pipăind cu piciorul pietrele pe care să calci“, 1. Joshua Cooper Ramo, „The Beijing metaforă ce sugera o tranziţie extrem Consensus“, Foreign de prudentă şi lentă spre economia de Policy, http://fpc. piaţă. În practică însă, au fost adoptate o org.uk, mai 2004 serie de măsuri îndrăzneţe. Economistul 2. Yasheng Huang, Yasheng Huang, în cartea Capitalism cu Capitalism with Chinese trăsături chineze2, argumentează că sucCharacteristics, Cambridge cesul chinez a avut ca ingrediente de University Press, bază tocmai antreprenoriatul privat, 2008 17

16-19 Miracolul economic chinez.indd 17

9/28/10 11:24 PM


Semnele timpului | Economie

proprietatea privată, reformele financiare şi chiar politice, deşi nu întotdeauna evidente la prima vedere.

Succes rural Spre deosebire de multe ţări, în China antreprenorii cei mai dinamici, cei mai înclinaţi să-şi asume riscuri şi mai talentaţi sunt în mediul rural. Una dintre inovaţiile economice interesante care au caracterizat relansarea economiei chineze în anii ’80 a fost reprezentată de aşanumitele „întreprinderi orăşeneşti şi săteşti“ (township and village enterprises, denumite pe scurt TVE3). Există un consens aproape general că aceste entităţi, considerate succesoarele fermelor colective comuniste, au fost motorul economiei chineze până la mijlocul anilor ’90. Deşi întreprinderile erau legate mai mult sau mai puţin de administraţia de stat locală, în practică, proprietatea era în majoritatea cazurilor privată. Yasheng Huang analizează statisticile Ministerului Agriculturii potrivit cărora, în 1985, la câţiva ani de la lansarea reformelor, 10 milioane de TVE din cele 12 milioane existente erau în întregime private. La începutul anilor ’80 asistăm astfel, în fapt, la o privatizare masivă şi rapidă a cooperativelor comuniste, într-o perioadă în care termenul însuşi de privatizare era considerat a fi „subversiv“. Masca autorităţilor de stat locale salva ideologia comunistă şi îi oferea mijloacele financiare pentru a supravieţui. Companiile de tip TVE au absorbit rapid o proporţie importantă a forţei de muncă din mediul rural, ceea ce a avut efecte semnificative de reducere a 3. Întreprinderi mici și sărăciei. În aceeaşi perioadă, instituţiile mijlocii, întemeiate de grupuri de antre- financiare de stat au fost încurajate să prenori pentru a crediteze activitatea privată din zonele diversifica activitatea în zonele rurale. rurale, iar instituţiile financiare private

erau încurajate de către banca centrală a Chinei să concureze alături de cele de stat pentru a reduce costul accesului la finanţare. Este interesant şi faptul că majoritatea TVE private erau situate în zonele cele mai sărace din China.

Extinderea inițiativei private Succesul iniţiativei private din China nu s-a limitat însă numai la mediul rural. Stimulaţi de dinamica rurală şi de cea a micilor oraşe, o serie de antreprenori privaţi au căutat oportunităţi de afaceri şi în marile oraşe, unde însă nu era permisă înfiinţarea companiilor private. Astfel, au fost lansate o serie de companii „de stat“, în spatele lor aflându-se, de fapt, antreprenori privaţi care au investit propriul capital şi care conduceau aceste întreprinderi după principiile cele mai pure ale economiei de piaţă. Un exemplu este oferit de istoria creării Lenovo, gigantul chinez care a cumpărat divizia de PC a IBM. Compania a fost înfiinţată în anul 1984 de către un grup de cercetători din cadrul Academiei Chineze de Știinţe (ACS). Aceştia au luat în nume propriu împrumuturi de la bănci, în total aproximativ 25.000 de dolari, bani pe care i-au împrumutat apoi ACS pentru a pune bazele a ceea ce mai târziu avea să fie compania Lenovo. ACS, instituţie de stat, era de fapt un paravan pentru o investiţie

Reducerea sărăciei: veritabilul miracol chinez Adevăratul miracol chinez este cel al reducerii sărăciei: China a reușit să reducă sărăcia într-un mod probabil unic în istorie. Între 1981 și 2004, procentul populației cu un consum de mai puțin de un dolar pe zi a scăzut de la 65% la 10%. În această perioadă, peste 500 de milioane de chinezi au fost scoși din sărăcie. Și există semne că această evoluție se menține, estimările Băncii Mondiale indicând în 2007a un procent de 4% în dreptul chinezilor care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Reducerea sărăciei la nivel mondial, primul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, stabilite acum zece ani de statele membre ale Națiunilor Unite, pare posibilă de atins până în 2015, în mare parte tocmai scăderii acestei rate în Chinab. Totuși, concomitent cu această remarcabilă reducere a sărăciei, disparitățile dintre veniturile populației din zonele rurale și cele ale populației din zonele urbane ale Chinei s-au accentuat. a. Banca Mondială, From poor areas to poor people: China’s evolving poverty reduction agenda, http://siteresources.worldbank.org, 2009 b. Națiunile Unite, The Millenium Development Goals Report, www.un.org/millenniumgoals/pdf, 2010

18 16-19 Miracolul economic chinez.indd 18

9/28/10 11:24 PM


octombrie 2010

Profilurile zgârie-norilor din Shanghai, la asfinit

Nici politica de susţinere a exporturilor cu orice preţ nu a contribuit la dezvoltarea consumului local, iar progresul înregistrat în lupta împotriva sărăciei a slăbit în intensitate. Aceste politici au asigurat totuşi menţinerea dinamicii creşterii economice, fiind benefice mai degrabă consumatorilor din ţările dezvoltate, care s-au bucurat de o reducere a preţurilor ca urmare a concurenţei chineze. Reîntoarcerea către reforme s-a făcut treptat, începând cu anii 2000, care au fost marcaţi de aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului şi de privatizarea treptată a unor importante companii de stat în sectoare rezervate mult timp monopolului statului (sectorul bancar, petrolier, telecomunicaţii).

China capitalistă versus China comunistă

privată, care nu putea fi înscrisă ca atare în mediul urban al anilor ’80.

Inversarea tendinței Dinamica privată a anilor ’80 a început însă să fie considerată o ameninţare pentru menţinerea status-quo-ului politic. Aşa că anii ’90 au marcat o revenire la mai mult control, o inversare a trendului reformator care a animat anii ’80 şi care stă la baza miracolului chinez. Mediul rural a început să fie neglijat în favoarea celui urban. Administraţia locală din mediul rural a fost din ce în ce mai centralizată, iar accesul la finanţare a fost restrâns în mod drastic. Aparatul de stat s-a extins puternic în anii ’90, iar măsurile politice liberale din anii ’80 au fost întrerupte şi înlocuite prin măsuri opuse. Politica de dezvoltare în această perioadă s-a bazat pe stimularea investiţiilor străine şi a exporturilor. Obsesia atragerii capitalului străin s-a manifestat adesea în defavoarea populaţiilor locale, în principal a celor din zonele rurale, care erau dislocate fără niciun fel de compensaţie, pentru a face loc instalării noilor corporaţii.

O analiză a realităţii chineze ne pune de fapt în faţa a două Chine: China predominant rurală, antreprenorială, caracterizată de un capitalism mai pur chiar decât în multe ţări europene, şi China oligarhică şi coruptă a marilor oraşe. Capitalismul chinez este, de fapt, un echilibru între cele două. China are o economie de succes nu datorită, ci în ciuda modelului său caracterizat de un partid unic şi un rol important al statului în economie. Marii susţinători ai „consensului de la Beijing“ sunt probabil mai degrabă fascinaţi de un sistem dictatorial, în care interesele proprii sunt mai uşor de apărat, decât de modelul economic în sine. Şi le este drag mai ales faptul că ajutorul primit din partea Chinei este caracterizat de lipsa condiţionalităţilor ideologice (democraţie, drepturi civice, drepturile omului) şi asortat cu o politică de neingerinţă în afacerile lor. The Economist4 sublinia în luna mai că, în ciuda dezbaterii aprinse pe care aşa-zisul „model Chinez“ a declanşat-o, oamenii de ştiinţă şi responsabilii politici din China sunt divizaţi cu privire la existenţa acestuia, iar cei care cred în existenţa acestui model nu au o viziune clară cu privire la caracteristicile sale şi nici nu ştiu dacă este înţelept să vorbească despre el. Însuşi Partidul Comunist chinez este extrem de rezervat în a pretinde existenţa unui model de dezvoltare pe care alte ţări l-ar putea copia. China model: Între cele două Chine, viitorul va de- 4. „The The Beijing consemna învingătorul. Între timp, naşterea sensus is to quiet“, The unui veritabil model alternativ de creştere keep Economist, 6 mai economică încă se lasă aşteptată. 2010 Miracolul economic chinez

16-19 Miracolul economic chinez.indd 19

19

9/28/10 11:24 PM


Semnele timpului | Politic

Barack Obama, preedintele SUA Johanna Sigurdardottir, prim-ministrul Islandei

Kim JongIl, liderul Coreei de Nord

ȘI

de Christian Sălcianu

Când cer votul electoratului, pentru a accede la putere, liderii dovedesc o dispoziie nebănuită spre ascultare i supunere. Când primesc i împart puterea, cuvintele lor sunt literă de lege i, prin deciziile luate, influenează națiuni întregi. Este resortul rugăciunii sau al credinei, în viaa unui preedinte, semnul puterii sau al slăbiciunii lui? n data de 28 iulie a.c., Rusia a sărbătorit pentru prima oară, prin recunoaştere oficială, evenimentul din anul 988 d.Ch., când convertirea conducătorului Vladimir a dus la creştinarea întregii ţări. Nu e un secret că Vladimir, ca şi Constantin cel Mare, s-a aplecat în apa botezului creştin din raţiuni politice. Premierul Putin, prezent la aniversarea organizată în cea mai veche catedrală a Rusiei, a declarat că adoptarea creştinismului de către conducător şi popor a dus Rusia mai aproape de Europa. „Acesta a fost un eveniment de o importanţă colosală. Rusia a făcut o alegere istorică.“ Convertirea sau aderarea împăratului la o ideologie religioasă, fie că e vorba de creştinism, păgânism sau ateism, a dus deseori în istorie la schimbarea orientării religioase a întregii sale naţiuni. Actualitatea

Î

demonstrează că modelul nu mai funcţionează, nici dinspre politicieni spre popor, nici invers.

Religia preedintelui i religia poporului, azi Preşedintele american Barack Obama s-a declarat credincios creștin şi merge la biserică. Totuşi, conform unui sondaj, unu din cinci americani îl consideră musulman, mai ales din pricina ultimelor luări de poziție în ceea ce privește drepturile la închinare ale musulmanilor. Discursurile preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad la ONU încep

20 20-25 Si presedintii ingenuncheaza.indd 20

9/28/10 11:00 PM


octombrie 2010

Dmitri Medvedev, preedintele Rusiei

Julia Gillard, prim-ministrul Australiei

PREȘEDINȚII ÎNGENUNCHEAZĂ şi se termină cu invocări ale Divinităţii. Cu toate acestea, lumea civilizată acuză Iranul şi pe preşedintele său de grave încălcări ale drepturilor omului, lucruri care anulează sau pun sub semnul întrebării relaţia liderului cu Dumnezeu. Un fenomen care a atras atenţia anul acesta a fost situaţia ţărilor majoritar catolice (Spania, Portugalia, Argentina, Mexic) în care aleşii neamului au adoptat sau confirmat legislaţia prohomosexualitate. Şi biserica, şi politicienii pretind că reprezintă populaţia. În Islanda, prim-ministrul Johanna Sigurdardottir este adeptă a religiei statului, evanghelic-luterană. A fost însă primul şef de guvern care s-a declarat lesbiană şi care s-a căsătorit oficial cu o femeie. În Australia, Julia Gillard, prim-ministru, s-a declarat atee, fără interes şi fără amestec în treburile bisericii. A câștigat alegerile în ciuda faptului că predecesorul ei fusese protestant, iar contracandidatul era catolic.

Un alt ateu, Kim Jong-Il, liderul Coreei de Nord, a vizitat în luna septembrie a.c., pentru cinci minute, o biserică catolică în cadrul vizitei în China. A făcut-o însă în memoria tatălui său, care a trecut pe acolo în timpul războiului cu Japonia. Este evidentă prăpastia dintre religia conducătorilor şi religia celor conduşi de ei. Ca şi între cuvintele liderilor şi faptele lor. La aceeaşi depărtare se află declaraţia de credinţă a unei naţiuni şi practicile efective din popor. În aceste condiții, credința proprie a unui președinte nu mai rezonează automat cu cea a poporului său. Ea devine mai degrabă o dimensiune discretă a vieții lui private sau, cel mult, este expusă doar atât cât să nu creeze probleme.

Credință discretă sau secretă? Când l-a numit pe Gromyko1 în funcţia de ambasador sovietic în SUA, Stalin i-a spus să meargă la biserică în fiecare duminică. 1. Anatoly Dobrynin, Confidence: Era sfatul unui dictator sovietic, un ateu InMoscow’s convins. De fapt, Stalin i-a atras atenţia Ambassador to America’s lui Gromyko că, ascultându-i pe prediSix Cold War Presidents, 1962– catorii americani, va putea înţelege mai , New York, bine gândirea şi sistemul de valori ameri- 1986 RandomHouse, 1995, p. 22 cane. Nu avea cum să ştie că, în Rusia 21

20-25 Si presedintii ingenuncheaza.indd 21

9/28/10 11:00 PM


Semnele timpului | Politic

mileniului al III-lea, chiar preşedintele şi prim-ministrul vor sta unul lângă altul 3. Președintele Rusiei în catedrale, ascultând predicile patriarDmitri Medvedev hului moscovit. despre credința creștină, atracÎn anul 2007, publicaţia Time îl ția după muzica rock occidentală și numea pe Vladimir Putin „omul anuascensiunea sa la lui“. Interviul de final de an2 nu a ocoputere, www.urbanchristiannews.com, lit chestiunile religioase. Putin a declarat 14 aprilie 2010 că a citit Biblia, că o are cu el în avion şi citeşte adesea din ea. Întrebat cum şi-ar caracteriza credinţa, Putin a afirmat: „Este convingerea mea profundă că valorile morale fără de care omenirea nu ar putea supravieţui nu pot fi altele decât valorile religioase.“ Întrebat în amănunt cu privire la caracteristicile credinţei sale în Dumnezeu, el a afirmat: „Sunt lucruri pe care le cred şi care, din poziţia pe care o am, cel puţin, nu pot fi împărtăşite cu publicul larg, pentru că ar părea reclamă de sine sau striptease politic.“ Cu totul diferit de alţi predecesori ai săi, Medvedev şi-a declarat public credinţa. A fost botezat în Biserica Ortodoxă Rusă la vârsta de 23 de ani. Întrebat de ce a ales religia din moment ce a fost crescut într-o naţiune Vladimir seculară, Medvedev a replicat că i-a „simţit nevoia“. „De ce merg oamenii Putin la biserică? Pentru că simt o nevoie, 2. Person of the Year 2007, www.time.com

în special dacă au ochii deschişi. La 23 de ani am simţit că aveam nevoie de asta. Cred că mi-a prins bine, pentru că după aceea viaţa mea s-a schimbat“, a susţinut preşedintele. În ceea ce priveşte etalarea publică, Medvedev a continuat: „Nu vorbeşti în gura mare despre aşa ceva, pentru că sentimentele religioase sunt undeva înăuntrul tău. Dacă cineva face caz de ele, nu e un om tocmai onest. E ca şi cum ţi-ai face singur reclamă. Cred totuşi că religia este importantă pentru fiecare persoană.“3

Religia președinților americani – publică sau privată Fiind ţara în care 90% dintre locuitori cred în(tr-o) Divinitate, Statele Unite reprezintă un caz aparte. În cartea Dumnezeu la Casa Albă – o istorie, Robert Balmer îi descoperă cititorului modul în care America a reuşit, pe parcursul a 40 de ani, să schimbe complet registrul. În anii ’60, candidatul la preşedinţie Kennedy (catolic) le cerea alegătorilor să pună p în paranteză, p ca absolut

„God bless America“ ■ „Cred „C că președintele Kennedy va fi om omul pentru care se vor înălța cele m mai multe rugăciuni din lume.“ (B (Billy Graham) ■ „Am suferit o pierrde dere [moartea lui F. John Ke Kennedy] ce nu poaKennedy te fi m măsurată. Voi face tot ceea ce îmi va sta în putință. Vă cer ajutorul – și lui Dumnezeu.““ Lyndon B. Johnson (Lyndon B. Johnson) ■ „Întotdeauna am simțit o apropiere op piere de e Dumnezeu și m-am îndreptat spre o ființă superioară pentru călăuzire și sprijin.“ (Gerald Ford) ■ „Mi-am stabilit o relație mult mai intimă cu

Christos. Iar de atunci, pot spuune că am avut o nouă viață.““ (Jimmy Carter) ■ „Am primit multe de la m mama, dar nimic atât de imp portant precum cunoașterea Jimmy fe fericirii și a mângâierii câștigate te Carter p prin dialogul cu Domnul.“ „Putem utem m în începe cruciada noastră [campania prezidențial ală], unindu-ne într-un moment de rugăciune în ta taină?“ (Ronald Reagan) ■ „Pe lumea asta, nu am găsit o pace mai mare decât cea care vine prin rugăciune și nicio altă relaționare mai bună decât aceea de a te uni în rugăciune cu alții. Nu voi încerca

22 20-25 Si presedintii ingenuncheaza.indd 22

9/28/10 11:00 PM


octombrie 2010

Nicolae Ceauescu

Gheorghe GheorghiuDej

opţională, religia candidatului. Pentru o Americă majoritar protestantă, în acei ani catolicismul era perceput la fel de periculos ca ateismul sau comunismul, iar un preşedinte catolic însemna un infiltrat şi o marionetă a Vaticanului. După un deceniu, Jimmy Carter, despre care puţini ştiu că a activat şi ca misionar creştin şi agent de vânzare de cărţi creştine (colportor), a devenit primul preşedinte care s-a declarat „născut din nou“4. Fusese convertit în urma unei predici cu titlul „Dacă ai fi arestat sub acuzaţia că eşti creştin, s-ar găsi suficiente dovezi în sensul acesta?“. Apogeul anilor 2000 a fost dat de preşedintele Bush Jr., bineînţeles „născut din nou“, care le-a confirmat celor ce tânjeau după acest aviz, că Iisus Christos este filosoful său preferat. La instalarea actualului preşedinte, Barack Obama, un pastor evanghelic a

făcut rugăciunea de începere a ceremo- 4. Expresie clasică în evanniilor, un pastor metodist a rostit rugăciu- creștinismul ghelic prin care este desemnat un nea de binecuvântare, iar discursul preconvertit, pocăit şedintelui a conţinut o serie de referiri la om (vezi Ev. după Ioan cap. 3) Biblie. Practic, religia a fost la ea acasă. Religia a fost o armă nedisimulată şi 5. După cum afirmă foarte importantă a preşedinţilor ameri- autorii David Domke și Kevin Coe în carcani în dialogul cu publicul alegător5. tea Strategia divină – Cum a devenit reliSimţind că poate fi uşor folosită ca o gia o armă politică în momeală pentru mase, ziariştii seculari America sau creştini au fost de-a lungul timpueste lui foarte reticenţi faţă de declaraţiile pe 6. „Dumnezeu român sau, dacă nu teme spirituale ale candidaţilor. După ce e, sunt împotriva Lui.“ (Petre uea) atât Al Gore, cât şi Bush Jr. au declarat că sunt „născuţi din nou“, Maureen Dowd, de la New York Times, a afirmat în cadrul emisiunii 60 Minutes că „atunci când iei ceva personal şi faci paradă pentru un câştig politic, eşti vinovat fie de cinism, fie de exhibiţionism.“ Cu acelaşi simţ, presa a exploatat orice gafă a preşedinţilor, de la citarea eronată a Bibliei la abaterile de la morala creştină, în viaţa personală sau în activitatea publică. Totuşi, mărturiile publice personale sau ale apropiaţilor lor ne descoperă preşedinţi americani cărora rugăciunea nu le era nici necunoscută şi nici neplăcută, ci constituia un ajutor unic în momentele când primul om al statului se simţea depăşit de situaţie.

„Dumnezeu este român.“6 Dar președintele este credincios? Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu au fost atei. După Revoluţie, acuzat de multe ori că și el este ateu, Iliescu a răspuns public, în 2001: „Nu am

Dumnezeu, America și președinții ei să-mi îndeplinesc responsabilitățile pe care le fi trebuit ca acum să fiu într-un bar din Texas, nu am acum fără rugăciune și fără o credință puter- în Biroul Oval. Este un singur motiv pentru care nică în Dumnezeu.“ (George Bush) sunt în Biroul Oval, și nu într-un bar. Am desco■ „Nu cred că mi-aș putea face slujba de preșe- perit credința. L-am descoperit pe Dumnezeu. dinte, și cu atât mai puțin să mă dezvolt volt ca Sunt ai aici datorită puterii rugăciunii.“ (George W. persoană, în absența credinței mele în Bush) Bus Dumnezeu și a încercării de a învăța maii ■ „Doamne, apără-mi familia și pe mine. mult cu privire la ce înseamnă credinIartă-mi păcatele și ajută-mă să rezist în Ia ța și cum poate crește. Ea oferă mânfața fa mândriei și a deznădejdii. Dă-mi înțegâiere și sprijin în fața tuturor acestor lepciunea le de a face ce e drept și corect. Făprobleme pe care nu sunt suficient de mă un instrument al voinței Tale.“ (Barack m Barack deștept să le rezolv singur.“ (Bill Clinton) Obama, rugăciune reprodusă de publican) Ob Obama ■ „Când îți predai inima și viața lui Christos, stos, ția ț is israeliană Maariv, dintr-un bilețel inserat când îl accepți pe Christos ca Mântuitor, ți se în timpul campaniei electorale de senatorul schimbă inima. Și asta s-a întâmplat cu mine. Ar Obama în zidul Templului, de la Ierusalim)

Și președinții îngenunchează

20-25 Si presedintii ingenuncheaza.indd 23

23

9/28/10 11:00 PM


Semnele timpului | Politic

fost niciodată ateu. Prin ateu, se înţelege un militant împotriva religiei. Eu nu am pledat împotriva religiei niciodată.“7 Recent însă, într-un interviu, Ion Iliescu a reafirmat, la 80 de ani: „Nu cred în Dumnezeu, eu cred în forţa omului.“8

alegeri electorale în care politicienii să nu calce pragul bisericilor, nu sunt sfinţiri de biserici fără prezenţa politicienilor. În acelaşi timp, România nu pare a se duce curând după un candidat ateu sau, dimpotrivă, după România nu pare a se duce curând după un can- unul care se crede alelui Dumnezeu. Şi didat ateu sau, dimpotrivă, după unul care se cre- sul nici nu se amăgeşte că de alesul lui Dumnezeu. Și nici nu se amăgește că un jurământ pe Biblie candidatului ar un jurământ pe Biblie al candidatului ar garanta algaranta pocăința acespocăința acestuia sau imunitatea sa la corupție. tuia sau imunitatea sa la corupţie. Întrebarea „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?“ a Se vorbește cumva pe aceste plaiuri de fost un punct forte al disputei electorale din 1996, între Dumnezeu, dar fără Dumnezeu sau fără Emil Constantinescu şi Ion Iliescu. BBC9 a subliniat religie? Aşa pare, după o lectură a blogucă acel moment a fost unul în care „asumarea credinţei lui principelui Radu Duda, în care explică a devenit într-un fel obligatorie pe piaţa politică dictonul casei regale, Nihil Sine Deo: [românească].“ „«Nimic fără Dumnezeu» nu înseamnă 7. www.presidency.ro Autodenunțat ca fost comunist, în dis- «niciun pas al zilei fără rugăciuni». 8. Ion Iliescu: „Iisus a puta electorală pentru prezidenţiale cu Nimic fără Dumnezeu înseamnă spirit fost un rebel“, www. de răspundere, loialitate, credinţa în bine, kamikazeonline.ro, Adrian Năstase, actualul preşedinte, 4 iunie 2010 Traian Băsescu, nu face caz de religie. omenie, viziune, respect faţă de lege şi faţă de semeni.“10 Fără îndoială că discur9. Roxana Lăzărescu, Însă a fost şi este o prezenţă obişnuită „Religia ca instrusul acesta ar putea fi preluat de orice ateu la diverse evenimente religioase, de la ment de propamănăstirile din nordul Moldovei până în cumsecade. gandă politică“, www.bbc.co.uk, 24 sud, la Muntele Athos. decembrie 2007 Cine și în fața cui În România, religia conducătorilor ei 10. „Prezentul se este asemănătoare celei a conducătorilor îngenunchează? separă de viitor nu La naşterea lui Iisus, regele Irod cel prin ruptură, ci prin din Rusia, un amestec între prezenţa construcție“, www. Mare le-a spus magilor veniţi din Răsărit nedisimulată la biserică şi aspectul princeradublog.ro, în căutarea Pruncului: „Când Îl veţi găsi, privat al credinţei. Practic, nu există 23 ianuarie 2009 24 20-25 Si presedintii ingenuncheaza.indd 24

9/28/10 11:00 PM


octombrie 2010

daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.“ Cu josnică viclenie şi într-o pervertire a ideii de închinare, liderul se prefăcea că adoptă religia poporului său, că dă un exemplu de închinare înaintea lui Dumnezeu. Îngenuncheaţi la Betleem au ajuns părinţii copiilor ucişi de soldaţii regelui care voia să-şi înlăture potențialul rival. La moartea lui Iisus, Pilat şi celălalt Irod s-au văzut puşi în faţa lui Iisus Christos, împăratul despre care credeau că le ameninţă propriile tronuri. L-au îngenuncheat ei, când soldații i-au dat lui Iisus o haină de împărat şi s-au închinat în batjocură înaintea Lui. În schimb, Apocalipsa biblică vorbeşte despre o zi în care toţi conducătorii pământului vor sta în faţa lui Iisus Christos, care va veni pe norii cerului. „S-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr,

11. Hitler a fost găsit luna s-a făcut toată ca sângele, şi steîmpucat în cap. „Nu mai tiu dacă lele au căzut din cer pe pământ, cum pe canacad smochinele verzi din pom, când este stătea peaua sau pe fotoliul de lângă masă, scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a tot ceea ce tiu strâns ca o carte de piele pe care o faci sigur e că avea capul plecat pe sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele masa din faa lui“, s-au mutat din locurile lor. Împăraţii Rochus Misch, pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, martor ocular, ultimul supravieuitor cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi dintre cei care au fost în buncătoţi oamenii slobozi s-au ascuns în rul lui Hitler. „I was peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau in Hitler’s suicide bunker“, BBC, www. munţilor şi stâncilor: «Cădeţi peste noi, bbc.co.uk, 3 sepşi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe tembrie 2009 scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?»“ (Apocalipsa 6:12-17) Scena nu este una incredibilă, nici una fantastică, rod al imaginației vizionarului Ioan. Fiind un text biblic, frazele citate au aceeași autoritate ca și cuvintele „să nu ucizi“ sau „să nu ai alți dumnezei“. Ca atare, pentru cercetătorii Bibliei problema nu se pune dacă, ci când va avea loc acest eveniment. Întrebarea împăraților lumii, „cine poate sta în picioare?“, dovedeşte cel puţin două lucruri. În primul rând, în faţa slavei lui Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, nu poţi sta, ca om – chiar dacă ai fi preşedinte –, decât în genunchi. În al doilea rând, la acel moment al venirii Lui, pentru mai-marii lumii, alternativa îngenuncherii în faţa lui Dumnezeu îşi va fi pierdut orice valabilitate. Fără îndoială, și preşedinţii îngenunchează, mai devreme sau mai târziu – fie ei ruşi sau americani, creştini sau musulmani, atei sau liber-cugetători. Unii o fac în rugăciune, în faţa lui Dumnezeu, alţii, neputincioşi și „fără niciun dumnezeu“, în faţa falimentului11. Biblia vorbeşte deschis despre doi lideri ai lumii antice care dau spectrul relaţiei unui conducător suprem cu Dumnezeu, sursa puterii sau slăbiciunii lui. Faraonul Egiptului din vremea exodului poporului Israel a spus răspicat: „Nu-L cunosc pe Dumnezeu.“ Calamităţile venite asupra ţării, o superputere a vremii, au subliniat încăpățânarea și incapacitatea liderului (vezi Exodul cap. 7-14). Alta a fost situația lui Nabucodonosor al II-lea, monarhul Babilonului, ce stăpânea asupra unui vast imperiu. După ce şi-a pierdut minţile în idolatria închinării la sine, după ce a îngenuncheat între animale, împăratul şi-a venit în fire (vezi Daniel cap. 4). Iar ca urmare, cu adevărat „născut din nou“, a mărturisit şi a promovat credinţa lui în „Dumnezeul cerurilor“.

Și președinții îngenunchează

20-25 Si presedintii ingenuncheaza.indd 25

25

9/28/10 11:00 PM


Planul B „Nu ne-am născut în locul potrivit“ este refrenul unei generații care se simte trădată de contextul mediocrității și corupției care o sufocă. E cântecul unei generații căreia îi lipsește convingerea că ar fi util să își manifeste și altfel decât verbal dezaprobarea față de acest context.

esimismul românului este recunoscut deopotrivă de cei care s-au născut aici, cât şi de străini. Chiar preşedintele ţării observa că „există o furie de autoflagelare publică atunci când vorbim de valorile noastre şi foarte mulţi, mai ales tineri, care probabil au învăţat foarte puţin la şcoală despre ţara lor, propagă dispreţul pentru valorile româneşti.“1 Din afara ţării, lucrurile par a căpăta o altă nuanţă. Jan Koneffke, scriitor şi eseist german care trăieşte la Viena şi la Bucureşti, denunţa într-un articol „fatalismul unui popor fără drepturi în faţa clasei politice.“2 Indiferent care dintre cele două declaraţii ar reclama veridic vinovatul, ele se opresc doar la nivelul constatării, fără să furnizeze şi soluţiile de aşteptat din partea unui conducător de ţară sau a unui reputat formator de opinie.

P

Reperele în presă, un amestec de repetiții și omisiuni Imaginea negativă a României este un laitmotiv al peisajului mediatic. Un exemplu recent este declaraţia, devenită deja virală, a unui tânăr participant la un conflict stradal care a apărut la televizor 1. „Băsescu: Foarte îndreptăţindu-se: „ori suntem golani, mulți români proori nu mai suntem...“. Mesajul sublimipagă disprețul pentru valorile nal, cu iz de generalizare, este că româromânești“, www. mediafax.ro, 21 sep- nii sunt mulţumiţi sau chiar fac un titlu tembrie 2009 de glorie din a fi golani. Presa expune constant astfel de 2. „Un ziar elvețian scrie despre corupcazuri, familiarizând publicul cu nonția generalizată din valorile şi promovându-le prin acoperiRomânia“, www. semneletimpului. rea mediatică pe care le-o oferă. Despre ro, 10 septembrie mass-media, mai ales despre televiziune, 2010

„Am fost acolo, doamnă. Doi indivizi dintre ei m-au apostat cu o bâtă. Mi-a dat cu bâta în antebraț. Io m-am chinuit foarte mult să-mi fac antebrațu’ ăsta; ei mi-a dat de m-a julit... și-acuma tot ei cheamă Poliția! Ce înseamnă asta?! Ori suntem golani, ori nu mai suntem...“ – un tânăr rom, implicat într-o bătaie de clan în cartierul Rahova (prezentat în cadrul unui reportaj difuzat de ProTV la sfâritul lunii iulie)

se spune că fixează reperele care pot influenţa semnificativ priorităţile indivizilor. În mod special, două mecanisme fac din televiziune un magnet social, capabil să convingă publicul să adopte conştient/inconştient unele atitudini, credinţe şi valori.

26 26-29 Planul B.indd 26

9/28/10 11:06 PM


octombrie 2010

Tineri și nefericiți ■ Peste 29% dintre românii tineri, cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, consumă excesiv alcool în fiecare săptămână, se arată într-un Eurobarometru privind consumul de alcool și politicile publice menite să reducă afecțiunile provocate de acesta, scrie Mediafax.

29%

■ O treime dintre adolescenții români sunt fumători, potrivit unui studiu al Centrului pentru Politici și Servicii de Sănătate, citat de Mediafax. Cea mai mare incidenă a fumatului se întâlnește la grupa 1524 de ani.

pentru cei care nu s-au născut în locul potrivit de Alina Kartman

Repetiţia – Chiar şi la o privire superficială asupra grilelor de program ale televiziunilor, se observă că acestea mizează pe un număr limitat de ingrediente similare, reluate cu diverse intensităţi, dat fiind potenţialul lor de atragere a audienţei. Mondenităţile şi picanteriile sunt două astfel de ingrediente. Specialiştii spun că repetiţia este percepută de public drept o confirmare a valorii celor prezentate3.

■ Elevii români au cele mai scăzute performanțe în materie de citit din întreaga Uniune Europeană, iar rata tinerilor care își întrerup studiile după terminarea gimnaziului plasează România între primele cinci state europene ce se confruntă cu abandonul școlar timpuriu, informează Gândul. ■ România s-a clasat pe locul al 26-lea într-un clasament cu privire la bunăstarea tinerilor din 29 de țări europene, realizat de cercetători de la Universitatea din York, pentru Child Poverty Action Group, relatează BBC News Online.

3. M. E. McCombs, M.E. și D.L. Shaw, „The Agenda-Setting Function of Mass Media“, Public Opinion Quarterly, Vol. 36, 1972, p. 176-187

27 26-29 Planul B.indd 27

9/28/10 11:06 PM


Semnele timpului | Social

Omisiunea – În acelaşi timp, televiziunea influenţează şi prin ceea ce ignoră. Programele de televiziune neagă importanţa unor valori, prin faptul că omit să le prezinte, ca şi cum anumite aspecte ale vieţii nu ar exista sau nu ar conta. Negate sau respinse de media, ele sunt ignorate şi de tinerii telespectatori.

De la cine să înveți? Alături de o selecţie a evenimentelor, mass-media vine şi cu o selecţie de personalităţi, pe care promovarea le transformă în vedete, cu potențialul de a deveni modele pentru tineri. Un sondaj realizat cu doi ani în urmă de asociaţia Euro<26 sugera că, deşi o bună parte a românilor tineri nu și-au luat ca modele vedetele, când au fost întrebaţi „care sunt modelele şi persoanele publice pe care le stimează“, 7,3% dintre cei care au precizat un nume au spus „Mihaela Rădulescu“. La mică distanţă în topul preferinţelor se afla Mircea Badea (6,5%), urmat de preşedintele Traian Băsescu (4%). Alte nume amintite au fost Silviu Prigoană, Dan Diaconescu, Elena Udrea şi Oana Zăvoranu. Deşi autorii studiului au recunoscut că eşantionul a fost format în majoritate din tinere femei, ceea ce ar limita generalizarea concluziei, totuşi Bruno Ştefan, preşedintele Biroului de Cercetări Sociale (BCS), concluziona astfel în cadrul unei conferințe de presă: „Dacă s-au adunat atâtea nume, înseamnă că tinerii nu găsesc un singur model care să le întruchipeze valorile şi au, de fapt, o constelaţie de modele.“

Mai mult, sociologul nota că există un numitor comun al membrilor acestei constelaţii, şi anume personalitatea „războinică“. Tinerii români „preferă persoane care adoptă un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor. Modelele de care tinerii se agaţă sunt oameni care par să vină din popor, dar care s-au descurcat şi fără să pună studiile în prim-plan“ – spunea preşedintele BCS.

O perspectivă lărgită Dispreţul afişat de tinerii despre care amintea preşedintele Traian Băsescu ar putea fi o formă de autoprotecţie, iar fatalismul condamnat de Jan Koneffke ar putea fi văzut ca o reconfirmare a faptului că românii simt acut cum lipsa unor modele şi a unor lideri de încredere le încetineşte dezvoltarea. Este o lege naturală ca omul, fiind o fiinţă socială, să înveţe din experienţa interacţiunilor cu semenii. Psihologul Albert Bandura a inovat gândirea specialiștilor în domeniu când a introdus teoria învăţării sociale, prin care arăta că dezvoltarea personală nu este exclusiv rezultatul influenţelor mediului asupra individului, ci este mai degrabă rezultatul

28 26-29 Planul B.indd 28

9/28/10 11:06 PM


octombrie 2010

unei interacţiuni dintre individ şi contextul în care acesta se află. Potrivit teoriei sale, învăţarea este un rezultat al observării şi are trei faze: reţinerea (atenţia omului este captată de ceea ce vede şi ţine minte informaţia), reproducerea (persoana acţionează imitând comportamentul observat) şi motivarea (individul trebuie să fie motivat pentru a repeta acţiunea). La nivelul discuţiei despre identitatea tinerilor români, această teorie s-ar putea traduce prin responsabilizarea tinerilor pentru modelele pe care le adoptă. Massmedia şi liderii de opinie pot influenţa modul în care o valoare este reţinută, prin promovarea ei, însă reproducerea ei în comportamentul persoanei ţine de motivaţia şi alegerea acesteia din urmă. Pe de o parte, este perfect adevărat că influența asupra tinerilor exercitată de modelele cu valoare îndoielnică, promovate intens în media şi în societate, rotunjește statisticile cu privire la viciu şi eşec. Pe de altă parte, planul A, care presupune condamnarea unilaterală a societății pentru produşii finali mutanţi, reprezintă o strategie incompletă, pentru că ignoră că indivizii au o conştiinţă aflată sub influenţa atât a unor motivaţii proprii, cât și a Divinităţii, interesate de reabilitarea şi restaurarea perfecţiunii în om. Devine evident că este nevoie și de un plan B, care, pe lângă demersurile planului A de corectare a proastelor cutume ale mediei și ale societății în general, trebuie să adauge soluții pentru încurajarea alegerilor și deciziilor personale mature și responsabile din partea tinerilor.

gândirii voastre“ (Romani 12:2). Eliberarea gândirii de tirania conformismului este primul punct în planul B. Apoi, tinerii nu pot fi manipulaţi să adopte un model sau altul, decât dacă acesta răspunde unei nevoi interioare nesatisfăcute. Împlinirea nevoilor este dependentă de înţelepciunea alegerii mijloacelor prin care se răspunde nevoilor. Dumnezeu întreabă şi sfătuieşte prin vocea profetului Isaia: „De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată!“ (Isaia 55:2). Încrederea în principiile de viață promovate de Dumnezeu, care nu rămâne nerecompensată, este al doilea punct în planul B. Dacă uneori ascultarea de Dumnezeu pare imposibilă, tinerii pot învăţa curajul direct de la modelul Christos. Apostolul Petru explică deschis: „Christos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). Chemarea de a imita modelul lui Christos este al treilea punct în planul B. Biblia abundă în exemple de viaţă tocmai „pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“(2 Timotei 3:16). Viaţa fiecărui tânăr ar putea să devină, la rândul ei, un exemplu viu, pozitiv, care să îi inspire pe ceilalţi. Asumarea misiunii de a deveni un exemplu este al patrulea punct în planul B. Mai accesibil astăzi decât oricând, mai necesar poate ca niciodată, planul B este stocat pe un dispozitiv cu memorie milenară: Biblia.

Planul B Societatea va exercita constant presiune asupra membrilor ei. Îi va dori modelaţi după tipare care nu vor fi neapărat constructive. Este o realitate universală, nu doar românească, pe care Biblia o surprinde proactiv în cuvintele apostolului Pavel: „Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea Planul B pentru cei care nu s-au născut în locul potrivit

26-29 Planul B.indd 29

29

9/28/10 11:06 PM


Semnele timpului | Sănătate

Lectură eustresantă cu Robinson Dr. Valentin Nădăşan, promotor consecvent al educaţiei pentru sănătate, ne propune o călătorie pe una dintre cele mai umblate, dar şi cele mai temute mări ale contemporaneităţii: stresul.

de Clarisa Gîdea

comportamentale ale stresului ar putea fi o pagină citită în diagonală. Apariţia unor ticuri, consumul abuziv de alcool sau tendinţa de izolare socială sunt asociate în mod tradiţional stresului, însă nu sunt neapărat informaţii noi. Totuşi, curiozitatea pentru identificarea acestor elemente în viaţa eroului lui Defoe menţine atenţia cititorului: „Nu-şi mai permitea să bată un cui sau să cioplească o scândură, ca să nu facă zgomot. Din aceleaşi motive evita să folosească armele de foc sau să aprindă focul, ca nu cumva fumul vizibil de la mare distanţă să-i trădeze prezenţa.“

aţă în faţă cu stresul a apărut la editura Viaţă şi Sănătate, de sub tiparul căreia au ieşit multe alte lucrări de instruire practică în domeniul sănătăţii. Tonul prietenos al celor 268 de pagini, grupate în 13 capitole, ajută ca sinteza propusă de doctorul Valentin Nădăşan să fie accesibilă publicului dornic să afle mai multe despre controlul eficient al stresului. Cunoaște stresul Cartea are cu atât mai multă credibilitate cu cât cel din trei mișcări care a scris-o are o activitate editorială ce însumează Autorul subliniază încă din prefaţă publicarea a opt cărţi, peste 150 de articole populare importanţa conştientizării impactului pe de medicină şi peste 30 de broşuri având ca tematică care stresul îl are asupra vieţii cotidiene sănătatea. Dr. Valentin Nădăşan este implicat de zece ani în coordonarea regională a Asociaţiei pentru Sănătate, Educaţie şi Familie, o organizaţie neguvernamentală a cărei misiune asumată este să transmită cunoştinţe privind recuperarea şi menţinerea sănătăţii fizice, emoţionale şi spirituale.

F

Despre stres sau despre sens? Chiar dacă aparent e vorba de o croazieră lejeră, în care cititorul se informează asupra demersurilor ştiinţifice din domeniu, cartea Faţă în faţă cu stresul. O aventură în lumea stresului cu Robinson Crusoe prilejuieşte dese scufundări la mare adâncime, prin abordarea vidului existenţial ca factor stresor, a religiozităţii bolnăvicioase sau a efectului paralizant provocat de zgomotul ambiental. Importanţa sensului devine laitmotivul cărţii. Mai mult decât un ghid de relaxare în faţa stresului, demersul doctorului Nădăşan urmăreşte să evidenţieze întâi în societatea contemporană. El citează necesitatea unei orientări sănătoase în viaţă şi apoi a un studiu paneuropean1 realizat în 2006 de Institutul pentru Muncă, Sănătate unui comportament în consecință. şi Organizaţie, al Universităţii din Cititorul, un Robin Crusoe urban Nottingam (Marea Britanie), care arată Grila de lectură propusă de autor vizează altercă românii sunt printre cei mai stresaţi narea exemplelor din romanul Robinson Crusoe şi ale europeni: 70% dintre ei se simt stresaţi corespondentelor din viaţa reală. Ritmul constant de la serviciu, fiind întrecuţi, la acest capitol, lectură este impus de această paralelă. doar de lituanieni. Nevoia de soluţii de 1. http://ec.europa.eu De exemplu, enumerarea indiciilor 30 30-31 Recenzie Fata in fata cu stresul.indd 30

9/28/10 11:13 PM


octombrie 2010

Crusoe management al stresului, care să răspundă situaţiilor particulare ale românilor, este evidentă. Însă faptul că până şi Hans Selye – cercetătorul care a popularizat conceptul de „stres“ – s-a arătat nemulţumit de faptul că definiţia pe care o propusese fenomenului nu surprinde întreaga lui complexitate i-a determinat pe mulţi oameni de ştiinţă să se întrebe cât de multe se ştiu, de fapt, despre acest concept menţionat la tot pasul. Cartea dezvoltă subiectul în trei direcţii: definirea conceptelor asociate stresului, tipologia stresului şi metodele de combatere a acestuia. Însăşi lectura cărţii reprezintă o primă redută câştigată în faţa adversarului-stres: informarea. 1. Definiţia Dr. Valentin Nădăşan îşi propune, în prima parte a cărţii, să revizuiască definiţia stresului, demontând totodată miturile sau prejudecăţile legate de acesta. Ca un exemplu, autorul subliniază că stresul nu este în mod necesar patologic. Mai mult, apariţia lui este cauzată în egală măsură de evenimentele negative (distres), cât şi de cele pozitive (eustres). Doctorul Nădăşan notează şi că stresul poate mobiliza organismul pentru atingerea obiectivelor cotidiene şi, practic, este o componentă esenţială a vieţii omului. Însă ca orice exces, stresul intens şi susţinut poate fi foarte periculos pentru sănătate, de aceea cartea invită la o aplicare a principiilor de control al stresului. 2. Manifestarea O a doua direcţie a cărţii este prezentarea sistematică a fazelor stresului, cu scopul de a ajuta la evaluarea corectă a situaţiei în care se poate afla o persoană: faza de alertă, de rezistenţă sau de epuizare. Eroziunea sănătăţii poate fi produsă de stresorii fizici (accidente, boli organice, aglomeraţie urbană, poluare atmosferică), senzoriali (zgomot, stimuli luminoşi excesivi), informaţionali (media, telefonie

mobilă), decizionali şi relaţionali. Ultimii factori constituie cea mai importantă sursă de stres. Concluzia medicului este că tensiunile din cadrul relaţiilor şi absenţa interacţiunilor sociale au adesea urmări profunde asupra echilibrului psihic şi social. O atenţie deosebită este dedicată stresului existenţial. Problemele acute şi grave îi întorc, adeseori, pe oameni spre Dumnezeu şi spre biserică, indiferent de contextul social sau istoric. Fără extazul mistic al omului prea religios, autorul sapă în spatele acestei atitudini, separând religiozitatea sănătoasă de cea bolnăvicioasă. Întrebarea nu este dacă religia are efecte pozitive sau negative, ci mai degrabă care aspecte ale religiei sunt favorabile dezvoltării şi echilibrului uman şi care sunt neutre sau defavorabile. 3. Contraatacul Ca direcţie finală, autorul prezintă o colecţie de sfaturi practice, detaliat alcătuită, variind de la programele de gimnastică de înviorare la muzicoterapie şi de la testele de evaluare a stresului la organizarea unui jurnal antistres. Nicio metodă care ar putea funcţiona nu este desconsiderată.

O carte despre stres care nu stresează Cartea nu se adresează unui public specializat, ci tuturor celor care sunt dispuşi să se lase educaţi pentru o viaţă armonioasă, trăită în cunoştinţă de cauză. Structurarea matematică a informaţiei, dar şi dinamismul prezentării transformă cartea într-o sesiune plăcută de autoinstruire, o exemplificare benefică a relaxării direcţionate – unul dintre principiile explicate amănunţit în carte. Atent la detalii, dr. Valentin Nădăşan îmbie la un optimism calculat, prin evaluarea lucrurilor mici care schimbă viaţa. Faţă în faţă cu stresul nu cheamă la o confruntare cu oglinda, în care cititorul să se vadă clar şi să-şi zâmbească (ne)ruşinat „ăsta sunt eu“, ci vine cu instrumente valoroase, testate şi eficiente împotriva factorilor stresori – de la măsuri simple, de bun-simţ, la sfaturi privind alegerile majore din viaţa unui om. La capătul unui studiu uşor de parcurs, cititorul va fi cu siguranţă dotat cu un arsenal bogat de contracarare a stresului.

O recenzie a cării Față în față cu stresul, de dr. Valentin Nădășan

31 3 30-31 Recenzie Fata in fata cu stresul.indd 31

9/28/10 11:13 PM


Semnele timpului | Interviu

„Îmi amintesc c r oo M tar k ri F h ut R cu u i rv te n i un „În data de 5 martie 1986, viața m-a părăsit! Eram în curs de mutare și, în seara aceea, mă simțeam teribil de obosită și de înfrigurată...“ Ruth FrikartMoor

32 32-37 Interviu Ruth Moor-ad.indd 32

9/28/10 11:13 PM


octombrie 2010

ând am murit“ de Adrian Bocăneanu Cu 25 de ani în C urmă, u în prima mea călătorie în America, am descoperit un ddo om meeni niu fascinant şi tulburător – studiul domeniu sstărilor st stăr tăr ărilloorr ccare ăril a preced moartea, pregătirea ppe ennttru ru îîncheierea n pentru vieţii şi conduita faţă d cei de cei ei care car are vor muri. Între autorii pe are ccare ca aree ii-am -am descoperit atunci a fost şi -a ddr.r. Elisabeth dr Ellis E isabb Kübler-Ross, mereu în avanga ardda acestor ace ace ac garda preocupări. Aşa-numitele eex xppeerriieennţ din preajma morţii au căpătat experienţe m ma ai târziu ai târz tâ rziuu o popularitate extraordinară. mai ÎÎn nttrrree tti im am aflat că soţia unui Între timp, bbuun prieten prie pr iet a trecut ea însăşi printr-o bun expe ex expe perien rieennţ de acest fel şi am avut ocazia ri experienţă de a-i a--ii citi citi itti cartea cu sugestivul nume Între de para pa rant rant ntez ezee Marea surpriză a venit când paranteze. am afl aflat at că c doamna Ruth Frikart-Moor am iinnniţ iţia iţ ţiaassee o corespondenţă intensă cu iniţiase dr. Kübler-Ross. dr Kübl Kü übblle dr. Aşa s-a născut ideea acestu ac estu es tui in n acestui interviu. Sunt Su nteţ eţi pprintre puţinele persoane care Sunteţi au parcurs paarrcur ccuur un drum cu totul neobişnuit: au ajuunngâ aj gândd la un pas de moarte, v-aţi ajungând înntors torrss llaa vviaţă! Cum priviţi această to întors expe ex perriien enţ experienţă? Ruth Frik Frikart-Moor: Nu trebuie să privim un asemenea ase seme me parcurs ca fiind ceva ieşit un ddiiinn comun. ccoom muu Există mai mulţi oameni din ddeeccâât ssee crede c decât care au fost aproape de moarte mo arttee îînn urma unor accidente. Potrivit ar moarte uunnui ui sondaj son o d Gallup din 1982, în jur de unui 40% dintre 40 dinttr persoanele care au trişat di 40% moar mo arte tea îîşi amintesc de experienţa din tea moartea pprreeaajm jma morţii. m preajma La data respectivă, acest prooccen pr ent în îînsemna n procent circa opt milioane de aam mer eric ican caanni Surprinzător este că victimele americani!

acestor traumatisme, pentru că despre asta vorbim, sunt destul de reticente să discute deschis despre ele. Motivul ar fi acela că, adesea, aceste persoane nu ştiu prea bine ce s-a întâmplat cu ele. De asemenea, există şi teama de a nu se expune ridiculizării şi acuzaţiilor că fabulează – cu privire la o parte foarte delicată a vieţii lor. În ce mă priveşte, totul s-a petrecut cu cea mai mare seninătate. Fiind cardiacă, avusesem mai multe episoade de pierdere a cunoştinţei şi chiar comă superficială, adică de gradul unu, ceea ce este cu totul altceva decât stopul cardiac sau moartea subită, despre care vom vorbi. În data de 5 martie 1986, viaţa m-a părăsit! Eram în curs de mutare şi, în seara aceea, mă simţeam teribil de obosită şi de înfrigurată. Pentru câteva clipe, am aruncat o privire la televizor – destul ca să recunosc o scenă cu celebrul comisar Maigret şi nelipsita lui pipă. M-am îmbrăcat mai gros şi m-am tras lângă soţul meu, care era pe jumătate adormit. Deschizând ochii pe jumătate, el m-a întrebat ce-i cu mine de arăt ca un eschimos. Nu am nicio idee cât a trecut, dar, după un timp, soţul meu şi-a adus aminte că uitase să îmi spună ceva important. Mi-a atins mâna, dar nu a primit niciun răspuns. Mi-a atins faţa şi, din nou, niciun răspuns – nicio reacţie. Aprinzând lumina, m-a întrebat în glumă: „Hei, eschimosule, ai şi adormit?“ Dar când mi-a văzut faţa, a înţeles imediat că se întâmplase ceva grav. Fără să stea pe gânduri, a alergat la medicul care locuia sub noi. Acesta a chemat imediat ambulanţa şi a început să îmi facă, împreună cu soţul meu, masaj cardiac şi respiraţie artificială. Au trecut nu mai puţin de două săptămâni. Era în data de 19 martie şi, când nimeni nu se mai aştepta, am deschis ochii. Soţul meu era aşezat pe scaun, lângă patul meu. Ciudat, m-am gândit, când şi-a luat costumul? În ultima mea amintire, el era în pijama. „Draga mea, mă recunoşti?“ Aveam senzaţia că, după ziua aceea obositoare şi după ce dormisem puţin, m-am trezit, aşa că întrebarea mi s-a părut insolită. Mi-am zis că asta este în ton cu spiritul vesel al soţului meu, aşa că i-am răspuns zâmbind: „Normal că te recunosc! Bună ziua, domnule comisar Maigret! Dar unde v-aţi lăsat pipa!?“ 33

32-37 Interviu Ruth Moor-ad.indd 33

9/28/10 11:14 PM


Semnele timpului | Interviu

Şi din toată perioada aceasta nu aveţi niciun fel de amintiri? Ruth Frikart-Moor: Nimic... cu excepţia unui vis, ceva care se poate numi foarte bine experienţă din preajma morţii, ceva ce eu plasez în ambulanţa care mă ducea în mare viteză spre spital.

pentru mine. Pentru cei din jur, au fost cele mai intense două săptămâni care s-ar putea imagina, iar eu eram în centrul grijii, discuţiilor, deciziilor, acţiunilor şi rugăciunilor lor.

Aveţi amintiri şi despre ce s-a întâmplat De unde aveţi această siguranţă? înainte de a vă trezi din această comă Ruth Frikart-Moor: Percepeam foarte clar vocea perprelungită? soanelor care mă înconjurau, precum şi zguduiturile Ruth Frikart-Moor: Da, când a venit timmaşinii. Vocile erau ale soţului şi ale medicului care îmi pul să-i întorc spatele morţii şi să revin la făcea masaj cardiac. În plus, în vis mai apărea familia starea conştientă, am avut din nou o mea şi familia doctorului. Cele două familii tocmai îşi experienţă oarecum asemănătoare, doar dăduseră întâlnire într-un loc foarte ciudat, capitonat cu că a fost mai frumoasă, mai luminoasă, catifele care treceau de la verde-smarald la roşu-purpumai „cla-sică“. Din nou mă aflam în riu. În acest scrin, un spaacel spaţiu de iubire, ţiu unde te simţeai bine, cunoscând o stare de bine Nu am nicio idee cât a singura noastră activitate trecut, dar, după un timp, fără egal. Şi de data aceasta era să urcăm şi să coborâm, am văzut lumina, o lumină soțul meu și-a adus deşi scările lipseau. Suscirculară care dădea imprejos... şi jos-sus... Eram ca sia de tunel. O lumină vie aminte că uitase să îmi nişte îngeri – uşori ca un şi foarte puternică, nici spună ceva important. fulg, îmbrăcaţi ca nişte caldă, nici rece, nici orbiprinţi. Marie, soţia medicu- Mi-a atins mâna, dar nu a toare (în niciun caz glolui, era absolut superbă cu ria care Îl înconjoară pe primit niciun răspuns. părul ei lung fosforescent, Dumnezeu şi despre care într-o tunică verde-marin. Mi-a atins fața și, din nou, Biblia spune că nimeni nu Bernard, doctorul, era o poate privi). niciun răspuns – nicio într-o bluză albă, cu o Pe scurt, am traversat reacție. eşarfă de mătase moale, acea lumină, acel tunel, înnodată lejer la gât. Copiii în cea mai mare viteză. lor, Catherine şi Gregoire, participau şi ei la întâlnire, ca Nu pot să explic mai bine ce s-a petreşi ştrengarii noştri, Laurent şi Dominik. cut în creierul meu, pentru că nu sunt nici Totul era aşa de uşor, aşa de uşor... şi toţi păreau de medic, nici psihiatru şi nici măcar soră o mie de ori mai fericiţi în acest scrin colorat şi neveromedicală. simil de luminos. Luminos, fără să fie orbitor... Atâtea şi Acţiunea – în vis, iluzie sau halucinaţie, atâtea culori, mereu în schimbare, asemenea micilor cine poate şti? – se desfăşura de data curcubeie care se formează în picăturile de apă de pe aceasta în Africa, mai precis la Lambamarginea şoselei după ce a trecut un camion care pierde rene. Pe malul unui râu împodobit cu carburant. Totul părea suprarealist, magic, sublim, iar arbori exotici înfloriţi, Marie şi Bernard starea de bine colectiv ar fi sugerat foarte bine Paradisul, (bineînţeles, tot ei, din moment ce vocea dacă, deodată, ca prin farmec, nu ne-am fi regăsit într-un medicului fusese printre ultimele sunete loc cât se poate de pământesc, şi anume pizzeria L’age care penetraseră inconştientul meu) se d’or din Geneva. pregăteau să deschidă acolo un dispensar. Dar, după acest vis încântător, cele două săptămâni Câteva colibe acoperite cu stuf, un sistem care au urmat nu au lăsat absolut niciun fel de amintiri de irigaţie arhaic şi un hangar uriaş – pentru că nu s-a întâmplat absolut nimic. Au fost deschis în toate părţile. Pentru cine nu două săptămâni de gol total, ca şi inexistente. Asta, identifică locul, ceea ce am descris este o 34 32-37 Interviu Ruth Moor-ad.indd 34

9/28/10 11:14 PM


octombrie 2010

copie autentică a imaginilor care descriu activitatea muzicianului şi medicului misionar Albert Schweitzer, pe care le colecţionasem cu mare grijă încă de pe când eram foarte mică. Bolnavii vin din toate părţile. Doctorul şi soţia sa operează abdomene şi taie picioare, în timp ce copiii lor, Catherine şi Gregoire, umblă cu un furtun uriaş de udat grădina. Şi, în acel moment, o fermecătoare soră medicală canadiană mă trezeşte în timp ce îmi strecoară termometrul la subraţ. Dezamăgirea a fost enormă. Eram aşa de nerăbdătoare să urmăresc continuarea acestui episod în trei dimensiuni – ba nu, în patru! Cum interpretaţi senzaţiile colorate şi mişcările pe care le-aţi trăit în acele vise? Ruth Frikart-Moor: Ştiu că nu mă înşel când spun că această experienţă din

preajma morţii era determinată de ceea ce se întâmpla în mediul meu imediat – ambulanţa şi mişcările ei, conversaţiile dintre medic şi soţul meu şi, mai ales, „pachetele“ de oxigen pe care le primeam cu fiecare manevră disperată, efectuată de medic asupra toracelui meu. Şi senzaţia de sus-jos şi jos-sus avea acelaşi punct de plecare. Toate aceste semnale erau procesate de un creier a cărui activitate era alterată de lipsa de oxigen şi de substanţele toxice care se acumulau fără să poată fi eliminate destul de rapid. Eu nu pot decât să plasez în capul meu acele viziuni, halucinaţii etc., ceea ce eu numesc simplu „deranjamente psihice temporare provocate de un traumatism“ – în cazul meu, de stopul cardiac. Acestea sunt funcţii ale creierului care se activează parţial, mai mult sau mai puţin dezordonat şi în anumite momente imprevizibile – dar în niciun caz în clipele morţii. Unii dintre cei care vorbesc despre experienţa lor din preajma morţii pretind că au părăsit pentru câteva momente viaţa terestră pentru a evada în ceea ce este dincolo – dar ei se înşală şi aş putea spune că se înşală în mod periculos.

„Îmi amintesc când am murit“

32-37 Interviu Ruth Moor-ad.indd 35

35

9/28/10 11:14 PM


Semnele timpului | Interviu

Atunci când aţi parcurs aceste experienţe tulburătoare, eraţi la curent cu lucrările lui Raymond Moody şi ale compatrioatei dumneavoastră, Elisabeth Kübler-Ross? Ruth Frikart-Moor: Da, desigur, chiar cu mult înainte. Am fost întotdeauna interesată de cărţi, iar atunci când media atrăgea atenţia asupra unei cărţi, eram foarte doritoare să o cunosc, să o trăiesc. Dar deja înţelesesem că cei doi erau pe o pistă greşită în cercetările lor. Citirea cărţilor scrise de ei nu mi-a schimbat percepţia asupra subiectului vieţii şi morţii. Eram familiarizată cu modul în care Biblia vorbeşte despre natura vieţii şi despre evenimentul morţii. Vorbisem adesea cu părinţii, în modul cel mai deschis. Am fost întotdeauna cu picioarele pe pământ, nu am fost niciodată tentată să evadez, să caut o experienţă

mistică, în sensul uzual al cuvântului. După cele întâmplate în martie 1986, când am început să vorbesc despre experienţa mea şi despre modul în care o înţeleg, mi-am dat seama într-un mod dureros că ascultătorii mei erau extrem de dezamăgiţi. Ei veneau să discute cu mine sperând din tot sufletul că voi povesti ceva care să le confirme ceea ce citiseră la Raymond Moody. Sunt foarte apăsată în suflet când văd masacrul pe care Moody l-a produs în sufletele oamenilor, începând cu prima lui carte, apărută în 1975, bestsellerul Viaţa de după moarte. Gândirea a milioane de oameni a pornit într-o

direcţie cu totul greşită. Când spun asta, sunt conştientă de faptul că atât Moody, dar mai ales Kübler-Ross au pornit cu un ţel lăudabil. Ei au fost cercetători perseverenţi şi chemarea lor de a-i lua în serios pe cei care vor muri a influenţat într-o măsură extraordinară atât practica spitalicească şi activitatea din instituţiile pentru persoanele în vârstă, cât şi relaţiile din familiile în care moartea se pregăteşte să răpească pe cineva iubit. În ce vă priveşte, ne puteţi spune dacă aceste lecturi v-au tulburat sau v-au derutat? Ruth Frikart-Moor: Eu citesc foarte mult şi sunt foarte conştientă de faptul că, pentru o persoană care nu are un fundament biblic pentru ceea ce crede despre viaţă, moarte şi lumea de dincolo, unele lecturi pot să fie derutante şi chiar periculoase. Dar pentru un creştin care este bine înrădăcinat în credinţa în Iisus Christos, este cu totul altceva. Pentru discuţiile pe care le am, este nevoie să ştiu ce se scrie şi ce influenţează gândirea oamenilor. În urmă cu mai mulţi ani, aţi reuşit să intraţi într-o corespondenţă susţinută cu dr. Elisabeth Kübler-Ross şi chiar aţi publicat scrisorile adresate ei… Ruth Frikart-Moor: Da, a fost una dintre cele mai copleşitoare experienţe ale vieţii mele. După ce a avut mai multe accidente vasculare cerebrale, ea nu mai putea să scrie. Dar se exprima cu o uşurinţă deconcertantă, aşa că, după ce îi scriam, vorbeam mult la telefon. Ea a locuit mulţi ani în Scottsdale, Arizona, unde am avut şi privilegiul să o vizitez de câteva ori. Elisabeth era o doamnă foarte capabilă, cultivată, autoritară şi conştientă de rangul său, aşa că a fost nevoie de multă răbdare ca să mă apropii de ea, să îi câştig încrederea fără să îi creez impresia că vreau să-i dau lecţii. În lungile mele scrisori am inclus adesea mici studii de teologie biblică cu privire la natura omului,

36 32-37 Interviu Ruth Moor-ad.indd 36

9/28/10 11:14 PM


Elisabeth Kübler-Ross S-a născut în 1926 la Zürich, unde a și absolvit Medicina, în 1957. În anul următor a plecat în Statele Unite, unde și-a continuat studiile în psihiatrie și psihanaliză. În urma unor experiențe intense cu persoane de diferite vârste care aveau să moară, a publicat în 1969 prima sa carte, Despre moarte și a muri, în care a propus și o teorie revoluționară despre cele cinci stadii psihologice premergătoare morții pentru cei care își cunosc starea. A încurajat o atitudine onestă și iubitoare față de muribunzi și a organizat așezăminte în care să se asigure condiții demne și umane pentru cei aflați pe patul de moarte (Hospice Movement). A ajuns tot mai preocupată de experiențe extracorporale, comunicarea cu spiritele și reîncarnare. Studiile și activitățile ei au deschis teritorii noi, dar au generat și controverse foarte vii. A încetat din viață în 2004, la reedința ei din Scottsdale, Arizona.

Raymond Moody Raymond Moody, născut în 1944, este un cunoscut medic, psiholog, profesor și autor american. Cea mai răspândită carte a lui, Viață după viață, adună un mare număr de așa-numite experiențe din preajma morții, pe baza cărora formulează, în termeni care se vor științifici, convingerea că există după moarte fenomene de percepție, conștiență și creativitate. Moody crede că a trăit alte nouă vieți înaintea celei actuale.

octombrie 2010

creaţie, moarte şi înviere. Abia la a treia vizită pe care i-am făcut-o i-am oferit o Biblie în limba germană. Nu pot decât să am încredere în felul în care Dumnezeu a dus mai departe ceea ce am încercat eu să fac pentru ea. Am cultivat o relaţie apropiată şi cu familia ei din America şi din Elveţia. Ce efect a avut asupra dumneavoastră şansa pe care v-a dat-o Dumnezeu să trăiţi după ce aţi fost atât de aproape de moarte? Ruth Frikart-Moor: Viaţa mea spirituală a căpătat o nouă perspectivă, în sensul unei urgenţe, o obligaţie de a lua viaţa în serios. Când treci printr-o situaţie neaşteptată, înţelegi mai bine valoarea timpului care ne este încredinţat şi nu ne mai vine să-l risipim fără rost. Şi, în plus, m-a cuprins o recunoştinţă fără limite, care mă împinge irezistibil către cei din jur. Treptat, am început să fiu tot mai cunoscută şi căutată de tot felul de oameni – surori medicale, psihologi, oameni religioşi şi nereligioşi. Am încercat să-i răspund fiecăruia – fie în scris, fie telefonic sau într-o întâlnire personală. Dar, aşa cum am spus, oamenii erau teribil de dezamăgiţi. Ei nu voiau decât să mai audă şi de la mine lucrurile cu care se obişnuiseră din cărţile, conferinţele şi emisiunile televizate ale lui Raymond Moody şi Elisabeth Kübler-Ross. În cel mai bun caz, îşi explicau lipsa completă a acelor relatări prin faptul că starea mea prelungită de comă profundă mă lăsase fără anumite facultăţi. Este foarte greu să lupţi împotriva prejudecăţilor, mai ales într-un domeniu atât de încărcat de emoţii puternice. Dar nu am de gând să abandonez. Cineva trebuie să meargă împotriva curentului şi cred că experienţa prin care am trecut şi privilegiul de a fi cunoscut îndeaproape mesajul clar al Bibliei îmi creează o obligaţie să vorbesc, să scriu, să demolez erorile şi să-i invit pe oameni să Îl creadă pe Dumnezeu. Vă mulţumesc foarte mult pentru deschiderea şi curajul cu care ne-aţi vorbit despre o parte atât de personală a vieţii dumneavoastră. Vă doresc succes în efortul de a da la o parte prejudecăţile, pentru ca adevărul atât de simplu şi clar al Bibliei să poată să fie înţeles şi acceptat. [Textul de mai sus este extras dintr-un interviu filmat la Gland, Elveţia, în 5 mai 2010. Interviul în două părţi va putea fi urmărit în 30 octombrie şi 6 noiembrie 2010, în emisiunea „Punctul de plecare“, la SperanţaTV (sâmbăta, ora 18)] „Îmi amintesc când am murit“

32-37 Interviu Ruth Moor-ad.indd 37

37

9/28/10 11:14 PM


Semnele timpului | Biblie

A doua venire a lui

Iisus larvăzătorul irlandez Joe Coleman susţinea, în primăvara acestui an, că erupţia vulcanului islandez care a acoperit cu cenuşă cerul Europei şi a paralizat traficul aerian are directă legătură cu a doua venire a lui Iisus Christos. Ceea ce nu a luat în calcul irlandezul este faptul că Iisus ar fi revenit deja, în Florida, în persoana lui José Luis de Jesús Miranda. Acesta1 este liderul unei secte cu 100.000 de adepţi în întreaga lume, din Argentina până în Australia. După ce a fost convins, pentru o vreme, că este apostolul Pavel, José Miranda şi-a dat seama că el este de fapt Iisus. Surprinzător este impactul pe care îl are asupra oamenilor. Discipolii săi îi spun „Doamne“, iar când apare la întâlnirile publice ale grupării 1. „Puerto Rican pe care o conduce, se strigă: „Să-l Minister Claims He is Second Coming of întâmpinăm pe Iisus Christos Omul!“ Christ α More“, www. Iisus-Miranda conduce maşini de lux, digitaljournal.com, poartă costume scumpe, e „tapetat“ cu 28 ianuarie 2007

C

bijuterii din cap până în picioare şi este însoţit permanent de bodyguarzi (mai mult sau mai puţin „atotputernici“ decât el). Conturile lui bancare trezesc invidii. Nu este însă unicul personaj de acest fel. Sunt şi alţi Mesia care au reuşit să câştige adeziunea mulţimilor, iar numărul lor denotă interesul neştirbit pentru vechea promisiune a lui Iisus: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi“ (Ioan 14:2, 3).

2050 – anul revenirii lui Christos? În România sau peste hotare, Iisus Christos şi a doua Sa venire se regăsesc periodic în cuprinsul publicaţiilor, pe

38 38-43 A doua venire a lui Iisus.indd 38

9/28/10 11:14 PM


octombrie 2010

Asociat adesea unor scenarii horror, sfârșitul lumii este legat, în Biblie, de a doua venire a lui Christos, un eveniment luminos, care va marca debutul unei noi istorii. De la nașterea și răstignirea lui Christos au trecut însă două milenii. „Întârzierea“ lui Iisus este izvor de ironie pentru atei și naște frământări în sufletul creștinilor devotați. de Florin Bică

AL TREILEA MILENIU DE ATEPTARE rafturile librăriilor şi pe buzele comentatorilor. Opiniile sunt însă împărţite. Un sondaj realizat de Pew Research Center2, ale cărui rezultate au fost publicate în iunie a.c., arăta că 41% dintre americani cred că Iisus va reveni pe Pământ până în anul 2050. Dintre aceştia, 18% cred că revenirea Lui este „probabilă“, în timp ce 23% susţin că Iisus va reveni în mod „sigur“. Pe de altă parte, 46% dintre respondenţi au declarat că revenirea lui Iisus nu va avea loc în următoarele patru decade. Conform studiului, se pare că americanii cu un nivel mai scăzut de educaţie sunt mai dispuşi să creadă în posibilitatea revenirii, în timp ce aceia care au beneficiat de o pregătire de lungă durată în sistemul educaţional sunt mai neîncrezători în acest sens. Faptul

alimentează, desigur, discuţiile purtate pe marginea ideii că religia ar fi apanajul oamenilor mai puţin educaţi, dar şi teza că educaţia modernă setează fiinţa umană în parametrii ateismului şi raţionalismului antireligios.

Târziu! Dar după ceasul cui? Prăbuşiţi de multe ori în faţa problemelor vieţii, la fel ca şi aceia care nu cred, creştinii sunt presaţi să răspundă unei crize acute – „întârzierea“ lui Iisus. „Unde este Christos pe care Îl aşteptaţi?“, întreabă reprezentanţii noului ateism. „Cum puteţi aştepta, după două mii de ani, împlinirea profeţiei despre a doua Lui venire?“ Căutând răspunsuri la aceste întrebări, unii au încercat să găsească în textul Bibliei indicii care să-i ajute la stabilirea datei când Iisus va reveni. Istoria creştinismului este presărată cu numeroase date la 2. „Public Sees a care se presupunea că va avea loc a doua Future Full of and Peril“, venire a lui Iisus, şi cu tot atâtea predicţii Promise http://pewresearch. eşuate. Fiecare eşec a fost urmat de clipe org, 22 iunie 2010 39

38-43 A doua venire a lui Iisus.indd 39

9/28/10 11:14 PM


Semnele timpului | Biblie

3. Sakae Kubo, God Meets Man, Nashville, Tennessee, Southern Publishing Association, 1978, p. 100

de dezamăgire. Totuşi, promisiunea lui Iisus Christos că va reveni este scrisă în Biblie şi nu poate fi trecută cu vederea. Fiecare criză economică sau politică, fiecare cutremur sau rachetă lansată spre teritoriul inamic renasc discuţiile, speranţele şi predicţiile despre sfârşitul lumii şi a doua venire a lui Iisus. Chiar şi publicaţiile serioase încearcă să câştige atenţia cititorilor cu titluri de genul „Zece scenarii pentru sfârşitul lumii“, cu articole doldora de meteoriţi, cataclisme, războaie nucleare şi explozii solare. La fel ca în povestea cu Ionică şi lupul, anunţarea repetată a sfârşitului – fără ca predicţiile să se împlinească – determină reacţii opuse celor așteptate. Apar incertitudinile, iar iminentul sfârşit pare tot mai neverosimil. Totuşi, neîncrederea în realitatea celei de-a doua veniri nu este o noutate, ci a reprezentat o problemă încă din timpul primilor creștini. Apostolul Petru scria că „în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor şi vor zice: «Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!» (…) Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. Ziua Domnului va veni ca un hoţ. (…) Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea“ (2 Petru 3:3-14). „Sentimentul întârzierii se naşte dintr-o reacţie pur umană faţă de aşteptările omeneşti“ – scrie profesorul de teologie Sakae Kubo. „Facem planuri pentru revenirea lui Christos, iar apoi devenim depresivi şi descurajaţi atunci când El nu respectă termenul-limită pe care I l-am stabilit.“3 Lecturarea atentă a Bibliei îi relevă însă cititorului faptul că

40 38-43 A doua venire a lui Iisus.indd 40

9/28/10 11:14 PM


octombrie 2010

Dumnezeu nu a anunţat data venirii lui Iisus şi a Împărăţiei Sale şi, în acest caz, nici nu se poate vorbi despre o întârziere. Înainte de înălţarea lui Iisus, apostolii L-au întrebat despre timpul când va instaura Împărăţia. Iisus le-a spus că datoria lor nu este să ştie timpurile sau perioadele hotărâte de Dumnezeu, ci să vestească lumii Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 1:6-8). O declaraţie şi mai surprinzătoare a lui Iisus, anterioară morţii Sale pe cruce, este următoarea: „despre ziua sau ora aceea [a revenirii] nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Marcu 13:32).

Dimensiuni socio-politice și etice ale revenirii lui Iisus „Deşi curiozitatea umană este de la Dumnezeu“, scrie teologul Jon Paulien, „scopul central al profeţiei nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la viitor, ci a ne învăţa cum să trăim astăzi.“4

Fără a insista prea mult asupra momentului celei de-a doua veniri, Iisus S-a referit în repetate rânduri la modul în care creștinul se pregătește pentru acest eveniment.

Detalii biblice despre a doua venire a lui Christos ■ A doua venire a lui Christos va avea un caracter personal. El a spus: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine“ (Ioan 14:3). Iar apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor că „Domnul Însuși… Se va coborî din cer“ (1 Tesaloniceni 4:16). Faptul a fost confirmat și de îngerii care li s-au arătat apostolilor imediat după înălțarea Domnului. „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Iisus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în același fel în care L-ați văzut mergând spre cer“ (Faptele apostolilor 1:11). Prin urmare, revenirea Sa va fi la fel de personală ca înălțarea. ■ A doua venire a lui Christos va avea un caracter fizic. Este adevărat că El a zis „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28:20). Pornind de la acest verset, unii susțin că Iisus este deja prezent în mijlocul oamenilor, într-un sens spiritual. Cu ocazia Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a revărsat peste membrii Bisericii primare (Faptele apostolilor 2), dar El este un înlocuitor al lui Iisus (Ioan 14:16). Nu trebuie confundată persoana Duhului Sfânt cu persoana Fiului. Christos a promis că revine El Însuși. Martorii lui Iehova susțin că Iisus este pe Pământ, într-o formă invizibilă, încă din 1914. Dar, conform Bibliei, oamenii Îl „vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare slavă“ (Matei 24:30). Iisus le-a spus chiar și judecătorilor Săi nedrepți că Îl vor vedea pe Fiul Omului „venind pe norii cerului“ (Matei 26:64). ■ A doua venire a lui Christos va avea un caracter neașteptat. Îi va surprinde nu doar pe necredincioși, ci chiar și pe așteptători. „Cât despre vremuri și date, fraților, nu aveți nevoie să vi se scrie, pentru că voi înșivă știți bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea“, scrie Pavel (1 Tesaloniceni 5:1, 2).

Fără a insista prea mult asupra momentului celei de-a doua veniri, Iisus S-a referit în repetate rânduri la modul în care creştinul se pregăteşte pentru acest eveniment, creionând totodată o schiţă a conjuncturilor socio-politice care vor preceda revenirea Lui. Războaiele, cutremurele, foametea şi ura dintre oameni sunt câteva piese din puzzle-ul escatologic. Lista e completată de

■ În contrast evident cu primul advent, a doua venire va fi triumfătoare. Christos nu mai vine ca un prunc umil, ferit de ochii lumii, ci ca Împărat victorios. „Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toți îngerii, atunci El Se va așeza pe tronul slavei Sale“, scrie evanghelistul (Matei 25:31). El va veni ca Judecător. „Ironia acestei situații este că El, Cel ce a fost judecat la sfârșitul șederii Sale pe Pământ, va fi judecătorul tuturor cu ocazia celei de-a doua veniri a Sa.“

4. Citat de Dave Edgar, „Predicting the Second Coming“, www.signsofthetimes.org.au, noiembrie 2004

Mai multe detalii în Millard J. Erickson, Teologie creștină, Oradea, Cartea Creștină, 2004, p. 1022-1024

A doua venire a lui Iisus - al treilea mileniu de așteptare

38-43 A doua venire a lui Iisus.indd 41

41

9/28/10 11:14 PM


Semnele timpului | Biblie

apostolul Pavel, care scrie că în zilele din urmă „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea“ (2 Timotei 3:2-5). Totuşi, Christos explică faptul că sfârşitul vine nu odată cu acestea, ci atunci când Evanghelia va fi prezentată „întregii omeniri“ (Matei 24:14). În consecinţă, aşteptarea revenirii lui Iisus ar impune mai degrabă intensificarea activităţilor misionare, decât desenarea unor hărţi profetice ale sfârşitului lumii. Prezenţa pseudochristoşilor este un alt semn care marchează perioada de dinaintea revenirii, Iisus fiind foarte clar în această privinţă: „Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Acela!» şi «Vremea se apropie!»“ (Luca 21:8). De la latino-americanul Jesús Miranda şi până la Serghei Anatolievici Torop, din îndepărtata Siberie, omenirea beneficiază de o generoasă ofertă de pretinşi Mesia. Mai semnificativ decât perceperea faptului că revenirea lui Iisus se apropie este modul în care creştinii trebuie să-L aştepte pe Domnul lor. În Evanghelia după Matei este notată „Pilda celor zece fecioare“ care

aşteptau venirea mirelui. Cinci dintre ele, neglijând pregătirea pentru întâmpinarea mirelui, au rămas pe dinafară (Matei 25:1-12). Concluzia vine ca de la sine, sub forma avertismentului lui Iisus: „Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)“ (Matei 25:13). Mesajul este similar cu acela dintr-o altă istorioară cu tâlc, povestită de Iisus, în care un sclav necinstit profită de absenţa stăpânului său pentru a-şi face poftele, gândind că stăpânul întârzie (Matei 24:45-51). Îndemnurile la vigilenţă se regăsesc frecvent în paginile Evangheliilor. Creştinul care trăieşte cu speranţa revenirii lui Iisus îşi stabileşte priorităţile şi înţelege că aşteptările escatologice îi încurajează interesul pentru etică, pentru a trăi o viaţă plăcută Dumnezeului său.

Istoria, – locul de muncă al lui Dumnezeu Promisiunile şi textele biblice despre venirea lui Iisus şi a Împărăţiei Sale tind să fie considerate de unii, chiar şi dintre cei născuţi într-o tradiţie creştină sau alta,

42 38-43 A doua venire a lui Iisus.indd 42

9/28/10 11:14 PM


octombrie 2010

mai degrabă realităţi spirituale, ce n-ar Iisus va reveni în timpul vieţii lui (1 Tesaloniceni 4:16, trebui interpretate literal. Teologul 17). Totuşi, la final, şi-a acceptat moartea nu resemGeorge Eldon Ladd contrazice această nat, ci liniştit, convins că Iisus va reveni în „ziua aceea“, perspectivă, convins de faptul că ca să îi dea „cununa dreptăţii“, lui şi „celor care vor fi iubit Dumnezeu acţionează în istorie. „Dacă arătarea Lui“ (2 Timotei 4:8). „Împărăţia lui Dumnezeu Dumnezeu a acţionat în istorie în această încă nu a venit în deplinătatea sa. Tocmai de aceea Împărăţie, El va aduce istoria la Împărăţia privim către viitor, către Dumnezeul care va veni“, scria Sa.“5 Trebuie să existe o victorie finală teologul Emil Brunner. „Ceea ce avem deja nu reprezintă şi deplină a Binelui împotriva Răului, a decât un zălog pentru ceea ce urmează să vină. Însă lui Christos împotriva lui Satana. Altfel, ceea ce va veni nu reprezintă «ceva», ci este Dumnezeu moartea Sa pe cruce ar fi absurdă, un gest Însuşi.“7 Christos nu este un simplu connobil, dar fără rezultate, iar istoria omenirii s-ar Trebuie să existe o silier psihologic care ne ajută să depăşim momentele dificile ale limita la eterna căutare a victorie finală și vieţii, ci este Fiul lui Dumnezeu, unui ideal utopic. Biblia întrupat şi intrat în istoria lumii, confirmă finalizarea planudeplină a Binelui Cel care va interveni din nou, conlui de salvare a omeniîmpotriva Răului, form unui plan gândit să elibereze rii prin a doua venire a lui a lui Christos Pământul de prezenţa malignă a Iisus. Mărturia Bisericii despre victoria viitoare a împotriva lui Satana. Răului. Creştinii nu ar trebui să uite că ei trăiesc „între veacuri“, lui Christos, concretizată în venirea Sa vizibilă, Altfel, moartea Sa pe între istorie şi escatologie, într-un „se bazează pe o victorie cruce ar fi absurdă. timp marcat de spectrul Răului, dar aşteptând încrezători venirepurtată deja în istorie.“6 De la primele sale pagini şi până la rea lui Iisus Christos şi a Împărăţiei Sale, eveniment ultimele versete, Biblia abundă de promi- pentru care se roagă fervent: „Tatăl nostru Care eşti în siunile lui Dumnezeu privind instauraceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta…“ rea Împărăţiei Sale. Autorii Noului (Matei 6:9, 10). Anunţat, la prima Lui venire, ca Miel Testament – evangheliştii, apostolii Petru al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), şi Pavel, dar şi Iacov şi Iuda – se referă Iisus Christos va reveni ca Leul biruitor din seminţia la acest eveniment aşteptat fără ca vreului Iuda (Apocalipsa 5:5) şi va inaugura Împărăţia Sa. nul dintre ei să exprime vreo îndoială în Fără credinţa în această revenire, idenEldon Ladd, privinţa revenirii (pe care Pavel o numeşte titatea creştină rămâne o simplă ancoră 5. George Prezenţa viitoru„fericita nădejde“ – Tit 2:13). culturală, o reflexie a unei filosofii de lui, Oradea, Cartea Creștină, 1997, Ironici, criticii Bibliei şi ai creştinilor viaţă care ne ajută să fim, eventual, mai p. 290 se referă adeseori la cele două milenii de buni. În schimb, credinţa în Iisus care Se aşteptare rămase fără răspuns. Realitatea întoarce poate fi pentru creştini o ancoră 6. Ibidem., p. 295 este că niciun creştin nu a aşteptat atât. înfiptă nu în adâncul mării, ci în cerul 7. Emil Brunner, Temeiurile credinţei Viaţa omului este de scurtă durată. unde Christos Se va arăta pe nori, la creștine, București, Apostolul Pavel trăia cu speranţa că împlinirea vremii. Herald, 2009, p. 167 „A sosit timpul ca Tu să Te arăți iarăși nouă tuturor și să oferi acestei generații un semn categoric și mai presus de orice îndoială. Tu vezi, Iisus, nevoia noastră. Tu cunoști cât de mare este ea. Nu poți să nu recunoști cât de urgentă este trebuința noastră, cât de reale și de apăsătoare sunt suferința noastră, lipsurile noastre, disperarea noastră. Tu știi cât de mult avem nevoie de intervenția Ta, cât de necesară este revenirea Ta.“ Fragment din rugăciunea lui Giovanni Papini, publicată în Time (5 noiembrie 1923)

A doua venire a lui Iisus - al treilea mileniu de așteptare

38-43 A doua venire a lui Iisus.indd 43

43

9/28/10 11:14 PM


Semnele timpului | Religie

„ aniel în groapa criticilor este titlul unei cărţi a lui Sir Robert Anderson, publicată şi reeditată de trei ori între 1900 şi 1909, apoi retipărită de foarte multe ori până în 2010. Autorul, fost comisar al Poliţiei Metropolitane din Londra şi ofiţer de informaţii, are la activ o singură carte de criminalistică şi 19 titluri teologice. Este fascinant cum un detectiv-şef răstoarnă criticile teologilor sceptici, apărând istoricitatea cărţii lui Daniel. Pe exemplul lui Anderson, articolul de faţă evaluează principalele concluzii cu privire la cartea lui Daniel ale istorico-criticilor, numiţi popular „teologi liberali“.

D

Istoria atacurilor împotriva profețiilor lui Daniel Din partea păgânilor

Daniel a fost tratat cu ostilitate încă din timpurile biblice, aşa cum li se întâmplă tuturor oamenilor cu adevărat mari. Faima lui de înţelept evreu la curtea Babilonului a stârnit opoziţia şi invidia colegilor caldeeni, precum şi antagonismul unor prinţi străini aciuaţi la Divina Poartă1.La începutul perioadei supremaţiei persane în Orientul Antic (538 î.Ch.), 1. Numele „Babilon“ Daniel, în vârstă de peste 80 de ani, (Bab-ili) înseamnă „Poarta lui invidiat de înalţii satrapi din cauza Dumnezeu“ (Poarta zvonului că avea să fie numit mare-vizir, Divină). Termenul „poartă“ este foloa devenit victima unei conspiraţii politisit aici, ca peste tot în Orientul Apropiat, co-religioase şi a fost aruncat în faimoasa cu sensul cunosgroapă cu lei. Dumnezeu l-a scos de cut până în timpul Imperiului Otoman. acolo nevătămat şi i-a dat încă două mari 44 44-C3 Daniel in groapa criticilor.indd 44

9/28/10 11:20 PM


octombrie 2010

Dacă ar răspunde în fața unor instanțe care să pedepsească acuzațiile neîntemeiate, criticii Bibliei ar cerceta probabil mai atent și ar publica mai puțină maculatură academică. Biblia ar avea cel puțin dreptul unui om, i anume de a fi apărată din oficiu. de Florin Lăiu descoperiri despre viitor. Ulterior, Daniel şi-a aşezat memoriile şi profeţiile într-o carte formată din 10 părţi, care îi poartă numele. Din partea iudeilor sceptici sau apostați

2. Cf. Socrates, Historia Ecclesiastica, i.9.30-31; Gelasius, Historia Ecclesiastica, II.36. Porphyry Against the Christians; R. M. Berchman, trans., Ancient Mediterranean and Medieval Texts and Contexts 1, Leiden, Brill, 2005

În epoca elenistică (323-30 î.Ch.), Daniel a fost preţuit de evreii credincioşi (hasidimi), inclusiv de cei de la Qumran (esenieni etc.), dar au existat şi unii care nu i-au agreat scrierile. Cărturarul naţionalist Ben Sira (c. 180 î.Ch.) este mai mult decât sceptic în privinţa „viselor şi vedeniilor profetice“ ale lui Daniel (Sir 34/31:1-8), confundându-le cu semnele prevestitoare şi ghicirea. De aceea, când citează textul din cartea biblică a lui Ezechiel (14:14, 20), pentru a-l menţiona pe Iov printre marii înaintaşi, Ben Sira îl ignoră complet pe Daniel (Sira-ebr. 49:8-9 / 9-10). Pornind de la acest fapt, criticii moderni conchid că profeţiile lui Daniel încă nu fuseseră „confecţionate“ la data aceea. În epoca romană (primele secole ale erei creştine), când şi iudaismul, şi creştinismul se preocupau de pprofeţiile lui Daniel, unii cu speranţe m mesianice, alţii având convingeri cristolo logice, a apărut un mare critic al acestor pprofeţii. Este vorba de sofistul Malchu d Tir (†305), supranumit Porphyrius, din fo creştin, cărturar ilustru şi autor al fost m multor studii. Porfiriu a scris Contra mai 2 cr , un tratat în multe volume, creştinilor dintre di care volumele 13 şi 17 atacau

în groapa criticilor“ 45 44-C3 Daniel in groapa criticilor.indd 45

9/28/10 11:20 PM


Semnele timpului | Religie

cartea lui Daniel. Pentru prima dată în istoria interpretării cărţii lui Daniel, Porfíriu a afirmat că profeţiile lui Daniel au fost scrise după ce s-au „împlinit“, fiind lucrarea unui autor evreu contemporan cu Antioh „Strălucitul“. Faptul se petrecea în timpul celei mai cumplite persecuţii anticreştine din Imperiu. Scrierile lui Porfiriu nu mai există astăzi. În anii 435 şi 448, din ordinul împăraţilor creştini Theodosius al II-lea şi Valentinianus al III-lea, au fost arse toate copiile operei sale. Fragmente din acestea se găsesc însă în scrierile cărturarilor creştini care l-au combătut, în special în comentariul lui Ieronim la profeţiile lui Daniel (407), care dovedeşte că Daniel prevăzuse apariţia Imperiului Roman, a anticristului şi apoi a revenirii lui Iisus, dincolo de timpul lui Antioh3. Ironic, în secolul al XX-lea, teza lui Porfiriu a devenit larg acceptată printre învăţaţii evrei, care au acceptat critica istorică, asemenea teologilor creştini moderni. După multe secole de relativ întuneric, dar şi de credinţă, atacul criticilor asupra cărţii lui Daniel a fost 3. Alți teologi care îl combătuseră pe Porfiriu au fost episcopii Metodiu de Olimp (†311), Eusebiu de Cezarea (†339), Apolinaris de Laodiceea (†390), Macarie de Magnezia (sec. V).

Gian Lorenzo Bernini, „Profetul Daniel“, Capela Chigi

Porfíriu

Statuia lui Theodosius al II-lea de la Muzeul Luvru

Primele împliniri ale prezicerilor Pe la anii 585 î.Ch., când avea lloc o depunerea jurământului tuturor t tu supușilor Babilonului în în câmpia Dura (Dan. 3:1-3), regele g iudeu Zedechia și suita lui Profetul s-au s dus să presteze omagiul Ieremia cerut c (Ier. 51:59). Neascultător de d Dumnezeu și plecând urechea h la oracolele falșilor profeți, Zedechia spera că intrarea într-o coaliție antibabiloniană, cu Egiptul, cu Tirul și cu statele vecine, va salva Ierusalimul (Ier. 27). Profetul

evreu Ieremia anunța că toți membrii coaliției vor cădea în mâinile lui Nabucodonosor. Cu mai mulți ani înainte, Daniel arătase că Dumnezeu i-a pus sub sceptrul Babilonului pe toți oamenii și a făcut din Poarta Eufratului capul de aur al lumii și al istoriei imperiilor (Dan. 2:37, 38). În același timp (585-84 î.Ch.), un alt profet evreu, Ezechiel, îl denunța pe regele Tirului, Eșbaal al III-lea, craiul mărilor, drept un individ „cu ifose divine“, care Profetul Ezechiel

46 44-C3 Daniel in groapa criticilor.indd 46

9/28/10 11:20 PM


octombrie 2010

reluat în a doua jumătate a mileniului al II-lea d.Ch. Gabriel Uriel da Costa, sau Acosta (1585-1640), evreu de origine portugheză refugiat în Amsterdam, a afirmat că Daniel ar fi o scriere a fariseilor, deoarece vorbeşte despre înviere. Pentru ideile sale sceptice, care au sfârşit într-un raţionalism antireligios, a fost de două ori exclus din sinagogă, dar de fiecare dată a retractat şi a revenit, încercând să trăiască, aşa cum spunea el, „ca o maimuţă între maimuţe“. Pedepsit printr-o izolare completă, împăcarea a venit, bineînţeles, cu preţul unei amenzi, pe lângă biciuirea publică (39 de lovituri) şi călcarea în picioare, în sens fizic. Acest tratament inuman din partea sinagogii, combinat cu propria necredinţă, l-a condus la sinucidere.

4. A. Hertzberg, The îndrăgostit de raţionalism, susţinea că French Enlightenevreii erau un popor „incult, barbar şi ment and the ridicol“4 şi că profeţiile ar fi fost manipu- Jews, Columbia 1968, p. late de creştini ca să se aplice la Christos, University, 38, 39 iar cartea lui Daniel ar fi fost „ticluită“ în timpul lui Antioh Epifanul. Vechea teză a lui Porfiriu a fost reluată. Timpurile noastre însă au făcut din aceste opinii izolate o dogmă. Argumentele lui Collins au fost reluate şi dezvoltate în secolul al XIX-lea de teologi protestanţi (mai puţin de catolici), germani şi englezi, adepţi ai şcolii istorico-critice. În secolul al XX-lea,

Hugo Grotius

Din partea creștinilor sceptici sau apostați

Învăţatul reformat olandez Hugo Grotius (†1645) este considerat, de unii, pionierul criticii istorice moderne. Aflat sub influenţa unor iezuiţi spanioli, el a scris un comentariu la cartea lui Daniel la fel de miop ca cel al criticilor moderni care nu văd nimic dincolo de aplicarea profeţiilor lui Daniel la Antioh Epifanul. Filosoful englez Anthony Collins (†1729), un protestant

lui Daniel

(continuare în pag. 48)

se credea atotștiutorul tainelor și superior lui Daniel prin abilitățile lui de armator și negustor (Ezech. 28:2-6). Regele tirian era descris ca o întruchipare a heruvimului devenit Satana, care de asemenea își dă ifose de zeu, dar în fapt este liderul unui mult mai sinistru comerț cu sclavi, pe valurile lumii (Ezech. 28:12-19). Profeția evreilor s-a dovedit mai tare decât înțelepciunea Tirului. Coaliția antibabiloniană a fost înfrântă (Ezech. 29:20), Tirul a fost îngenuncheat (573 î.Ch.), iar regele lui a fost dus la Babilon, ca și cum ar fi trebuit să dea ochii cu Daniel.

După ce a zdrobit rezistența Tirului (332 î.Ch.), împlinind mai apăsat profeția despre distrugerea acelei cetăți (Ezech. 26:2-6), Alexandru Alexandru Macedon a trecut prin Ierusalim, Macedon unde, după spusele istoricului Josephus, a aflat la Templu profețiaa lui Daniel, care îl desemnase pe meteorul macedonean, pentru o clipă, stăpânul lumii. Macedoneanul s-a închinat, a satisfăcut câteva cereri politico-religioase ale evreilor, dar, sosind în Egipt, s-a grăbit să se proclame fiu al

„Daniel în groapa criticilor“

44-C3 Daniel in groapa criticilor.indd 47

47

9/28/10 11:20 PM


Semnele timpului | Religie

faimoşi teologi occidentali, catolici şi protestanţi de diferite confesiuni, au continuat această critică distructivă, îndreptată împotriva întregii Biblii, nu doar împotriva cărţii lui Daniel. Din fericire, autenticitatea cărţii lui Daniel a fost apărată de o lungă serie de învăţaţi, încă de la apariţia provocărilor moderne. Criticii au fost la rândul lor întâmpinaţi cu proteste şi critici de către alte zeci de învăţaţi5, în special protestanţi (germani, englezi, americani, francezi). Astfel, cele mai multe obiecţii ale criticilor şi-au găsit soluţia, iar altele sunt pe cale de rezolvare. Tăcerea arheologică sau documentară nu este argumentul opoziţiei mai mult decât al apărării. Spaţiul limitat al articolului împiedică întocmirea unei liste complete a obiecţiilor şi argumentelor criticii istorice, iar înţelepciunea sugerează că ar fi suficiente câteva exemple majore. Argumentele criticilor se pot clasifica drept istorice, lingvistice, structurale, documentare (externe), teologice, filosofice. În numerele viitoare, vom analiza şi evalua toate aceste tipuri de argumente. 5. Deocamdată nu cunoaștem vreun teolog catolic proeminent care să fi apărat autenticitatea lui Daniel, cu excepția lui Ernest Renan (†1892), care a protestat față de critica distructivă a lui Daniel. Cert este că vechii comentatori catolici ai lui Daniel sunt conservatori: iezuitul Cornelius à Lapide (1621), J. Fabre d’Envieu (†1891), F. X. Knabenbauer (1981), J. Linder.

Primele împliniri ale prezicerilor lui Daniel (continuare din pag. 47) zeului-soare (Ra). Mai târziu, după fulminanta campanie de cucerire a Orientului și după ce a început și el să-și descopere veleități de zeu, Alexandru și-a pus în aplicare proiectul de a face din Cetatea Blestemată capitala lumii întregi, din Europa până în India. Delegații de la celți și de la cartaginezi au venit să-i aducă omagii, dar era prea târziu: temerarul june a trebuit să-și ia rămas bun de la lumea aceasta, care mai avea și altele de văzut. Daniel și

48 44-C3 Daniel in groapa criticilor.indd 48

profețiile sale ieșeau încă o dată învingători. Între 168 și 165 î.Ch., marele persecutor Antioh „Strălucitul“, cu ajutorul evreilor apostați, a instituit un regim de teroare în Iudeea, ca să determ mine rămășița credincioșilor să renunțe l religia Bibliei, decretând între altele la și distrugerea Scripturilor. Dar Antioh a pierit p în ticăloșia lui, iar Daniel a învinsa d din nou. aa.. 1 Macabei 1 etc.; Jos. Ant. XII.

Antioh Epifanul

9/28/10 11:20 PM


44-C3 Daniel in groapa criticilor.indd 49

9/28/10 11:20 PM


Covers-flip.indd C4

9/28/10 11:17 PM

Mag_Semnele Timpului 52  

S EMNELE S EMNELE P l a n u l Seducßia noii spiritualităßi Miracolul economic chinez ¯i pre¿edinßii îngenunchează p e n t r u c e i c a r e...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you