Issuu on Google+

>> REVISTA PRESEI INTERNAŢIONALE

>> NOUTĂŢI pansamente

Văzul în lumea animală Medicii veterinari se confruntă deseori cu întrebări ca “De ce pisicile văd mai bine noaptea?” sau “Cât de bine vede câinele meu?” Văzul este un simţ complex dependent de o varietate de factori, dar s-au găsit răspunsurile la unele dintre aceste întrebări. Animalul meu de companie pare dezinteresat de emisiunile TV; de ce? Acomodarea la stimul luminos pâlpâitor este realizată de celulele cu conuri. Între aceste impulsuri celulele au o scurtă perioadă de recuperare, care le permite acomodarea la următorul stimul. Atunci când licărirea se face cu frecvenţă crescută, nu mai este posibilă refacerea celulelor, acomodarea se realizează din ce în ce mai puţin, iar fenomenul de licărire scade, apare fenomenul de fuziune şi stimulii sunt percepuţi ca o undă luminoasă continuă. Intervalul de care ochiul are nevoie pentru a percepe pâlpâirea se numeşte frecvenţă de licărire. Celulele cu bastonaşe din retina omului au o frecvenţă de licărire de 45 Hz, deci percepem stimuli luminoşi de la televizor sau monitor cu frecvenţă între 50 şi 60 Hz, ca undă continuă. Oricum, câinii şi pisicile au o frecvenţă de licărire de 70-80 Hz; prin urmare, pentru ei imaginea televizată pâlpâie continuu. Acest aspect are semnificaţie clinică deoarece ştim că pisicile şi câinii disting pâlpâirea luminilor fluorescente, ceea ce trebuie avut în vedere atunci când realizaţi sistemul de iluminare al clinicii. Având în vedere cele de mai sus, trebuie menţionat că televizoarele cu definiţie mare (HD) au o frecvenţă de licărire de 100 Hz, deci proprietarii grijulii pot sa îşi achiziţioneze astfel de televizoare pentru a putea urmări serialul preferat fără să incomodeze animalul de companie.

Animalul de companie are vedere în culori? Majoritatea medicilor veterinari ştiu că percepţia cum că animalele de companie nu au vedere în culori este greşită. Majoritatea animalelor de companie au un oarecare nivel de vedere în culori. Acest nivel se determină în funcţie de lungimile de undă ale stimulilor luminoşi care generează răspuns din partea celulelor cu conuri: Şobolani: numai galben Câini, cai şi bovine: albastru şi galben Pisici: albastru, verde şi galben Vedere nocturnă Acuitatea vizuală nocturnă a unui animal este determinată de trei factori: 1. densitatea celulelor cu bastonaşe, fotoreceptorii responsabili de absorbţia unei cantităţi reduse de radiaţie luminoasă, 2. diametrul pupilei pe timp de noapte, întrucât o pupilă mai mare va permite pătrunderea către retină a unui fascicul luminos mai mare şi 3. tapetum lucidum, existent la toate mamiferele mai puţin la primate, ce reflectă fotonii, dublând astfel şansa de a impresiona un fotoreceptor. Atât câinii cât şi pisicile au vederea nocturnă superioară omului datorită existenţei tapetum lucidum, dar pisicile sunt învingătoare, având atât diametrul pupilar maxim raporat la dimensiunea retinei cât şi cea mai mare densitate a celulelor cu bastonaşe. Celulele cu bastonaşe au capacitatea să îşi schimbe structura biochimică la stimuli luminoşi de intensitate mică, devenind chiar şi mai sensibile după aproximativ 20 minute în întuneric.

Cu cât celulele cu bastonaşe sunt mai numeroase, cu atât mai mare devine capacitatea ochiului a se acomoda în întuneric. Cât de bine vede animalul meu de companie? Acuitatea vizuală este influenţată de mai mulţi factori, dar cei trei mai importanţi care afectează animalele de companie sunt focalizarea, existenţa tapetum lucidum şi densitatea celulelor cu conuri în retină. Focalizarea Animalele de companie focalizează diferit faţă de oameni. În timp ce cristalinul uman îşi modifică forma pentru a realiza acomodarea, respectiv alungire pentru distanţă şi bombare pentru apropiere, animalele de companie acomodează numai prin apropierea sau depărtarea cristalinului de retină. Aceasta înseamnă o focalizare mai puţin eficientă şi implicit o acuitate vizuală inferioară. Ceea ce este fascinant este faptul că animalele de companie par să aibă abilitatea de a-şi corela capacitatea de focalizare cu modul de viaţă. Pisicile care trăiesc afară au tendinţă spre a vedea mai bine la apropiere (miopie), în timp ce pisicile care trăiesc în casă au mai degrabă o vedere bună la distanţă (hipermetropie). În acelaşi mod câinii din rase de talie mică au tendinţă spre miopie, iar cei din rase de talie mare spre hipermetropie. Efectul lui tapetum lucidum Prezenţa tapetum lucidum asigură animalelor de companie o vedere nocturnă superioară celei

umane, dar totodată vederea diurnă este neclară datorită faptului că fotonii se reflectă şi impresionează fotoreceptorii pe o distanţă mică faţă de calea originală parcursă în interiorul ochiului. Influenţa densităţii celulelor cu conuri Cu cât densitatea celulelor cu conuri de la nivelul retinei este mai mare, cu atât radiaţia luminoasă poate fi captată mai precis. Oamenii au o densitate de până la 199000 celule cu conuri pe mm2 în porţiunea centrală a retinei, în timp ce pisicile au numai 27000, nici la câini nefiind depăşită această valoare. Rezultă că oamenii au o vedere diurnă mai bună decât caii, câinii sau pisicile - dintre care vederea cailor este cea mai apropiată de cea a omului, iar la polul opus este cea a pisicilor. Conform optotipului Snellen: dacă oamenii au o acuitate vizuală 20/20, iar caii 20/32, înseamnă că un om stând la o distanţă de 32 ft de un obiect îl va vedea la fel de bine ca un cal de la o distanţă de 20 ft. Câinii au o acuitate vizuală de 20/75 iar pisicile “impresionanta” valoare de 20/150. Deci nu mustraţi pisica pentru că stă prea aproape de radiator, nu este egoistă, vrea doar să fie suficient de aproape ca sa vadă ce e! >> Văzul în lumea animală a fost prezentat la Congresul WSAVA 2008, din Dublin - Irlanda, de Ron Ofri, DVM, PhD, DECVO. Koret School of Veterinary Medicine, Hebrew University of Jerusalem, PO Box 12, Rehovot 76100, Israel. O variantă completă a prezentării se poate găsi în notele Congresului WSAVA 2008.

Pansamentele compresive sunt unele dintre cele mai frecvente folosite în medicina veterinară. În plus faţă de utilizarea standard, medicii veterinari şi asistentele folosesc pansamentele colorate şi în alte situaţii: fixarea unui cateter, imobilizarea înaintea tratamentului chirurgical a unui membru fracturat, fixarea endoscopului sau în orice alt caz. Însă pacienţii noştri nu au chiar aşa de mare “pacienţă”! Cu mare plăcere vor roade pansamentul făcut cu mare atenţie şi pricepere de către medic. Sunt binecunoscute substanţele cu gust neplăcut sau spray-urile folosite pentru a împiedica astfel de obiceiuri. Andover Healthcare are în ofertă pansamente gata impregnate anti-ros. Merită încercate!

>>Agenda evenimentelor viitoare Congresul BSAVA Birmingham - UK 2-5 aprilie 2009 >>www.bsava.com

Forumul NAVD

Savannah Georgia - USA 15-19 aprilie 2009 >>www.navdf.org

Congresul WSAVA Sao Paulo - Brazilia 21-24 iulie 2009 >>www.wsava.org

Congresul ECVIM Porto - Portugalia 10-12 septembrie 2009 >>www.ecvim-ca.org

Congresul ESVD

Bled - Slovenia 17-19 septembrie 2009 >>www.esvd.org

FASAVA

Bangkok - Thailanda 3-5 noiembrie 2009 >>www.fasava2009.com

>> ARTICOLUL LUNII

Educarea proprietarilor de animale! Dr. Ionuţ Alexandru Ciupercă, VetCenter Otopeni Literatura anglo - saxonă dedică zeci, chiar sute de tomuri unor termeni puţin spectaculoşi în special pentru noi, medicii veterinari. “Nursing” şi “care” nu au nici pe departe rezonanţa şi faima chirurgiei ortopedice, a medicinii interne în 5 minute, a dermatologiei, endocrinologiei, neurologiei şi hematologiei veterinare, toate discipline cu arii de interes mult mai largi decât banalele “Îngrijirea geriatrică”, “Creşterea puilor” sau “Cum să asigurăm o viaţă sănătoasă animalelor noastre”. “Măreţia unei naţiuni şi progresul ei spiritual se recunosc în modul în care îşi respectă animalele”. Parafrazându-l pe Mahatma Ghandi dar mai ales păstrând proporţiile, consider că respectul reciproc şi mai apoi, deşi nu cred că ar trebui stabilită o relaţie de inferioritate, respectul faţă de animale trebuie, în special în România, să plece în primul rând de la medicul veterinar, adică de la noi. “We can judge the heart of a man by his treatment of animals”. Nu au spus-o Ettinger sau Slater, ci Immanuel Kant (cred, totuşi, că ştie el de ce a spus-o, fără să-i judecam afirmaţia). Cum însă va învăţa un proprietar de animale, dedicat şi iubitor în cele din urmă, să ştie să aibă grijă într-adevăr de companionul lui, dacă nu-l obligăm noi, cei care pentru asta ne-am pregătit întreaga viaţă, deci dacă nu-l obligăm noi să înveţe?

deci dacă nu sunt suficiente toate astea, măcar pentru că orice vaccin stimulează până la urmă, măcar şi nespecific, un organism viu! • ... trebuie să fac deparazitările interne?” şi chiar varianta “de ce să nu le fac doar o dată pe an, înainte de vaccin?”. Ca să nu stăm să explicăm evidentul disconfort al unei parazitoze pentru un animal, modificările digestive şi metabolice induse, pentru a evita discuţii academice despre taxonomie, gazde intermediare şi cicluri biologice, putem doar să sugerăm că trebuie făcute de 3 - 4 ori pe an pentru a avea o familie sănătoasă, pentru a nu exista riscul unei infertilităţi feminine şi chiar să evităm anumite stări alergice şi anafilactoide, toate induse de micii viermişori din burtica câinelui sau a pisicii. • ... trebuie să fac aşa de des deparazitările externe?” Ok!, aici e simplu pentru că am ajuns ca până şi în decembrie şi ianuarie să avem zeci de pacienţi diagnosticaţi cu babesioză si bartoneloză, fără să mai vorbim de insidioasa şi inaparenta dirofilarioză care de abia acum începe să facă ravagii pe la noi prin ţară. Şi acum toţi ajung la vorba mea: oare ce e mai ieftin, o doză de dirofilariicid, că ştim toţi cât de greu se obţine şi cât de scumpă e, sau câte o pipetă spot-on pe lună? Şi dacă nici asta nu convinge, în mod sigur proprietarii vor ţine minte dacă le spun că paraziţii externi transmit boli extrem de grave şi la oameni! • ... trebuie să hrănesc animalul?” Aici apare mai degrabă întrebarea “cum?”, precum şi dacă proprietarul are timp să-i gătească o hrană echilibrată, completă şi sănătoasă acasă, evitând, oare

Acum, ca să revin cu picioarele pe pământ după ce am orbitat precum un porumbel voiajor printre filozofii iubitori de animale, închei citatele semnalând un dicton - clişeu mult prea bine cunoscut: “să previi e mult mai uşor decât să tratezi” (ca o paranteză, eu le spun tuturor proprietarilor de animăluţe că să previi e mult mai ieftin decât să tratezi). Ca să închei firul logic către, totuşi, subiectul şi concluzia celor scrise, pentru mine “nursing” şi “care” se traduc, trecând mai degrabă prin filtrele prevenirii unor afecţiuni decât prin sita tratamentelor, în practica clinică obişnuită prin << educarea si formarea unei conduite obligatorii a proprietarilor de animale >>. Aşadar, pentru mine, conduita unei vieţi sănătoase a animalelor trebuie să conţină 5 paşi mici, simpli, dar obligatorii, iar eu trebuie să dau răspunsurile proprietarilor la întrebările: “de ce, când şi cum .... • ... trebuie să fac vaccinurile?” Lăsând la o parte schemele de vaccinare din primul an, pe care cât de cât le cam respectă toată lumea, şi neintrând în discuţii de genul când să facem primul vaccin, în ce condiţii şi cât protejează anticorpii maternali circulanţi din sângele puilor, multă lume uită de vaccinul anual şi nu prea înţelege de ce mai trebuie făcut. De ce? Dacă nu pentru că am diagnosticat Carré, hepatită infecţioasă şi tuse de canisă (cu toate componentele ei virale şi bacteriene) în orice an din viaţa câinilor, nemaivorbind de rinotraheita infecţioasă şi caliciviroza felinelor, ubicvitare, ajungând la leptospiroză căreia îi sunt suficiente doar câteva condiţii minime de climat (vezi vacanţe, ieşiri la aer, pădure, la pescuit sau vânătoare),

VETS TODAY - BP 4 - 650 avenue de la Petite Camargue - 30470 Aimargues - France www.royal-canin.com - Telephone: + 33 4 66 73 03 00 - Fax: + 33 4 66 73 06 04 - Email: vetstoday@royal-canin.org Editor: Dr. Fabienne Dethioux, MRCVS - Deputy editors: Dr. Marianne De Vries (BVSc Hons) & Dr. Michelle Coles BVSc BSc (Hons)

pentru cât timp mai trebuie menţionat, oasele, mezelurile, rântaşurile, gulaşurile, papricaşurile, adică tot ce “se împrumută” din vest, are sufixul “-aş” şi ne este şi nouă greu digerabil fără Metoclopramid şi Triferment. Încă o luptă, majoră din punctul meu de vedere, este aceea de a convinge proprietarul să încerce să nu mai cumpere mâncare pentru animale din magazinele mari de retail, din supermarket-uri; adică, să înceapă să înţeleagă că nimic din ceea ce este mult, ieftin, colorat, fie el cât de palatabil, în formă de lăbuţe sau de oase, umed sau uscat, deci nimic din magazinele nespecializate nu este bun. Eu le spun aşa: să-şi închipuie că îşi hrănesc copiii, de 2 ori pe zi, timp de 15 ani numai cu conserve, pufuleţi, cremwursti şi fast-food! • ... trebuie să fac analizele şi consultaţiile la doctor?”. Ca principiu general, după vârsta de 6 - 7 ani trebuie făcut măcar un profil biochimic şi hematologic în fiecare an, căci până la urmă, noi, oamenii, după 60 de ani, mergem lunar să stăm la cozi la medicul de familie şi la farmacie (deşi aici intervine şi o componentă socială şi de informare gerontologică pe care o practicăm de la o vârstă), deci hai să-i oferim şi animăluţului nostru ocazia din când în când să stea de vorbă cu bătrânei de vârsta lui despre durerile de şold, despre scăpatul prin casă deşi stăpânul nu înţelege acest lucru, despre urcatul mai greu pe fotoliu sau căderea dinţilor în castroanele de mancare. Dacă am descreţit măcar o frunte şi am produs un lătrat sau mieunat mai fericit, mă declar mulţumit şi aştept reacţii şi păreri la ionut@vetcenter.ro.

n°3

• 2009

Acel prurit sâcâitor!

Editorial O relaţie controversată. Chiar dacă acestea reprezintă o parte importantă a cazuisticii, consulturile dermatologice nu sunt dintre cele mai populare printre medici. Este mult mai interesant (cel puţin în ochiii clientului) un medic care face o cezariană sau reduce o fractură! Oamenii îşi aleg câinele sau pisica după cum arată, iar atunci când apare o problemă dermatologică este foarte evident. Ce vor crede vecinii? Un câine cu prurit este sâcâitor nu numai pentru că se scarpină zgomotos în timpul emisiunii preferate de la televizor, dar şi pentru că afecţiunea tinde să recidiveze la nesfârşit. Această situaţie conduce la o serie de vizite repetate şi neplăcute la clinică, la frustrarea medicului veterinar şi bineînţeles la nefericirea animalului. Nu există un tratament magic pentru câinii cu prurit. Este importantă abordarea în profunzime a problemei, precum şi evitarea administrării de steroizi. Cu siguranţă că dumneavoastră veţi aprecia provocarea iar clienţii rezultatele!

Abordarea câinelui cu prurit.

Este cunoscut scenariul în cazul câinilor cu prurit. In general se prezintă la clincă la sfârşitul unei zile aglomerate, când sala de aşteptare este plină şi o femelă cu piometru trebuie operată urgent. Cea mai comodă rezolvare este să trimteţi câinele acasă cu un tratament cu antiobiotice şi să îi administraţi un steroid retard. Această abordare nu este cea corectă! Pentru a evita această capcană, urmaţi protocolul standard pentru stabilirea diagnosticului corect şi instituirea tratamentului potrivit.

Un consult dermatologic corect durează cel puţin jumătate de oră, întrucât este necesar un examen clinic complet înaintea examinării leziunilor cutanate (chiar şi atunci când proprietarul insistă să vă arate unde se scarpină câinele, “Uitaţi aici, domnule doctor!”).

>> CLASIFICAREA AFECŢIUNILOR ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ (după Foil, 2003)

Timpul acordat pentru această etapă este o “investiţie” bună. Puteţi folosi un chestionar-tip, astfel încât să nu omiteţi apecte importante. Rasa, originea, sexul, vârsta, condiţiile de adăpostire şi hrana administrată câinelui vă pot orienta: de exemplu, primele semne ale dermatitei atopice apar la vârste între 6 luni şi 3 ani. Pe de altă parte, neoplaziile sau afecţiunile endocrine sunt mai frecvente la câinii vârstnici.

Alergiile alimentare: adio prurit!

NU TOATE SUNT PRURIGINOASE Până la vârsta de 6 luni • • • • • •

Demodicoză Dermatofitoză Impetigo Cutis hiperelastozic Hipotricoză congenitală Displazie foliculară de păr negru • Ihtioză • Chist dermoid • Acrodermatita letală a câinilor Bull terrier

Înainte de vârsta de 3 ani • • • •

ALERGIE Displazie foliculară Defect de cheratinizare Alopecia cu depigmentarea robei • Histiocitom

Managementul pruritului la câine a fost dintotdeauna un puzzle. Ca urmare a etiologiei complexe şi variate sunt necesare mai multe tipuri de diete. Noile diete Royal Canin Hypoallergenic simplifică situaţia, fiind cea mai bună alegere pentru pacienţi.

NOU

După vârsta de 6 ani • Hipotiroidism • Hiperadrenocorticism • Neoplazie

Dr. Fabienne Dethioux, MRCVS Identificaţi momentul debutului precum şi dacă există sezonalitate. Leziunile au apărut înainte ca animalul să înceapă să se scarpine sau ulterior? Sunt afectate şi celelalte animale de companie din casă sau membrii familiei? S-a folosit deparazitant extern? Dacă da, ce produs? S-a mai încercat vreun tratament? Care a fost rezultatul?

O dietă completă hipoalergenică ce asigură necesarul specific al raselor de talie mică

O nouă soluţie pentru câinii alergici cu tendinţă de îngrăşare

Dieta cu eficacitate clinică dovedită

DIETÃ VETERINARÃ

DIETÃ VETERINARÃ

4

Importanţa unei anamneze corecte

În primul rând veţi avea nevoie de timp. Dacă nu aveţi disponibilitate este mai bine să reprogramaţi cazul, explicând necesitatea unui examen complex.

1


>> ÎMPLINIRE SPIRITUALĂ

Nu uita că eşti medic veterinar! Terapia afecţiunilor dermatologice nu presupune focalizarea atenţiei numai asupra pielii. Pentru proprietar, aceasta poate fi puţin dificil de înţeles, dar explicaţi-le cu răbdare că doriţi să realizaţi un examen aprofundat şi că până la urmă pentru acest serviciu plătesc!

Medicii veterinari şi HIV Să ajutăm clienţii şi totodată să ne protejăm! Proprietarii animalelor pot avea o deficienţă imunitară din mai multe motive: >>Vârstă: deseori, copiii şi persoanele vârstnice au sistemul imunitar mai slab >>Chimioterapie >>Boli autoimune (tratamentul acestora determină în general imunosupresie) >>Artrită reumatoidă (multe dintre terapii determină imunosupresie) >>Tratamentul imunosupresiv efectuat în urma transplantului de organ >>Orice afecţiune generalizată gravă, deoarece determină scăderea capacităţii de răspuns a sistemului imunitar

Sunt importante cordul, temperatura, pulmonii, limfonodurile, palpaţia abdominală, examinarea aparatului genital, motilitatea intestinală şi obiceiul de urinare. Sfatul meu este să începeţi de la cap şi să terminaţi la coadă (anus şi saci perianali). Urmând acest protocol este mai puţin probabil să pierdeţi vreun indiciu. Acordaţi atenţie ochilor şi deschideţi cavitatea bucală: cheratita sicca sau afecţiunile gingivale sunt motive non-dermatologice care determină scărpinarea capului. Bineînţeles, nu uitaţi urechile! Automutilarea este o manifestare frecventă a pruritului

© F. Dethioux

Cu ce începem? Cu ceea ce este evident! Priviţi pacientul de la distanţă: există un tipar al leziunilor? Imaginaţi-vă că puneţi o curea câinelui. Orice este sub această curea trebuie să fie un semnal: “purici”! Puteţi să vă apropiaţi şi să începeţi examenul dermatologic efectiv. Căutaţi paraziţi: unii dintre ei pot literalmente să sară pe dumneavoastră. Examinaţi leziunile şi clasificaţi-le: sunt primare sau secundare?

Leziuni primare

Leziuni secundare

Maculă

Eritem

Papulă

Scvamă

Leziune descuamatorie

Leziune prepustuloasă

Pustulă

Crustă

Veziculă

Eroziune

Bulă

Ulceraţie

Chist

Lichenificare

Nodul

Fistulă

Tumoare

Cicatrice

Vibice

Hiper/ hipopigmentare

Alopecie

Comedon, chisturi foliculare

Dr. Patrick Sullivan, medic veterinar în cadrul US Centre for Disease Control, a relevat în anul 2000 într-o discuţie cu Medical Care Providers, o serie de boli pe care animalele de companie le pot purta şi modul în care se poate evita contaminarea. A glumit spunând că mesajul lui poate fi sintetizat în trei sfaturi: “Spălaţi-vă pe mâini, trataţi termic mâncarea şi nu vă jucaţi cu fecale.” Un alt aspect punctat în această discuţie a fost importanţa îngrijirii prompte şi eficiente a animalelor de companie, mai ales atunci când sunt bolnave.

Atât cazul cât şi testele numeroase care sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului pot fi copleşitoare. Păstraţi profunzimea şi nu vă pripiţi; o alopecie circulară este rar tricofiţie, în ciuda a ce susţine internetul! Scopul este stabilirea cauzei pruritului şi care este cel mai bun tratament. Examenul direct, pieptănarea şi popularul test cu hârtie umedă permite excluderea dermatitei de hipersensibilitate la înţepăturile de purici. Pentru siguranţă, dacă în zonă paraziţii sunt endemici (sau dacă în casă trăieşte şi o pisică), se poate presupune că pruritul este ca urmare a infestaţiei cu purici, fiind recomandat să prescrieţi un tratament eficient şi complet împotriva acestora.

Trebuie avuţi în vedere şi alţi paraziţi, nu uitaţi raclarea pielii pentru acarieni. Dacă se confirmă (sau dacă există suspiciune) aplicaţi tratamentul corespunzător. Examenul citologic al pielii (scotch-testul sau altă metodă) va indica dacă există o componentă infecţioasă. În acest caz trebuie aplicată terapia corespunzătoare, deseori este necesară combinarea tratamentului topic cu cel pe cale orală, pentru obţinerea celui mai bun şi rapid rezultat, evitând în acelaşi timp dezvoltarea rezistenţei bacteriene. Durata de la aceşti primi paşi până la obţinerea unui rezultat poate fi de până la câteva săptămâni. Avertizaţi proprietarul! În dermatologie nu există “tratament rapid”.

Pruritul Purici?

Alţi paraziţi: Demodex Sarcoptes Otodectes

ial sau

te parţ

ul es spuns

Dacă ră

ul este

spuns

Dacă ră

tent

exis l sau in

parţia

Infecţii: Bacterii Fungi arţial

ste p nsul e

spu

Dacă ră

l este

Dac

t

n existe

sau in

Alergie alimentară unsu ă răsp

t

ten inexis

t xisten au ine

ls

parţia

Dermatită atopică arţial

ste p nsul e

spu

Alergie de contact

Dacă ră

ul este

spuns

Dacă ră

t xisten au ine

ls

parţia

t

n existe

sau in

Examinare directă Pieptănare Răspuns la măsurile de control Teste intradermice Trataţi dacă există suspiciune sau confirmare (râia sarcoptică)

Citologie, cultură Tratament topic şi/sau sistemic

Dieta prin eliminare Revenire la hrana obişnuită

Piodermită superficială © F. Dethioux

După excluderea etiologiei parazitare şi infecţioase totuşi la unii câini încă va fi prezent pruritul. În acest caz prima potenţială cauză care trebuie eliminată sau confirmată este alergia alimentară. Singura metodă pentru îndeplinirea acestui deziderat este dieta prin eliminare, urmată de revenirea la hrana anterioară. Testele sanguine existente în acest moment pe piaţă nu sunt sigure, în ciuda publicităţii. Din nou, comunicarea dintre medicul veterinar şi proprietar este foarte importantă. Următoarea afecţiune alergică faţă de care se face diagnostic diferenţial este atopia. Acesta este un diagnostic clinic. După excluderea toate afecţiunilor de mai sus, trebuie verificat dacă sunt îndeplinite cel puţin 3 dintre cele 5 criterii enumerate mai jos. Criteriile lui Prélaud (1998) >>Primele simptome apar între 6 luni şi 3 ani >>Prurit corticosensibil >>Pododermatita eritematoasă interdigitală (membrele anterioare) >>Eritemul conchiei auriculare

Monitorizarea microclimatului Patch-test

În general, medicii veterinari nu au de-a face cu bolile umane, exceptând cazul zoonozelor şi atunci rolul lor este limitat la tratarea bolii animalului de companie. Datorită restricţiilor de ordin profesional, medicii veterinari evită să abordeze acest subiect. Creşterea prevalenţei infecţiei cu virusul HIV aduce patologia umană în lumea veterinară, datorită acestei infecţii care poate fi prezentă la clienţi sau colegi. Cunoaşterea riscurilor şi abilitatea de a sfătui verbal pot fi mult mai importante decât ne imaginăm.

>>Depăşirea prejudecăţilor: infecţia cu HIV este doar o altă formă de imunodeficienţă Există niste prejudecăţi clare în ceea ce priveşte infecţia cu HIV datorită legăturii cu promiscuitatea sexuală. Din fericire, medicii veterinari nu trebuie să abordeze imunodeficienţa proprietarului atunci când îi trateză animalul de companie.

Privind deficienţa imunitară din acest punct de vedere, se poate concluziona că aproape tuturor clienţilor le pot fi de folos informaţii privind deţinerea unui animal de companie în preajma unei persoane cu imunodeficienţă; astfel, medicii pot comunica cu clienţii mai uşor în această privinţă.

Toxoplasmoza este o boală, asemenea altor infecţii oportuniste, care este prezentă la majoritatea populaţiei. De fapt, 70% din populaţie are simptome de “toxo”. Cele mai multe cazuri de toxoplasmoză cerebrală care apar la persoanele HIV pozitive sunt probabil recidive ale unor infecţii anterioare şi nu se datorează unei expuneri noi la animale.

>>Clienţii cu imunodeficienţă: care sunt riscurile reale pentru ei? Proprietarii cu imunodeficienţă sunt expuşi riscului de contractare a tuturor bolilor infecţioase, inclusiv al acelora potenţial zoonotice. Pentru minimizarea acestui risc, unii oameni sunt gata să abandoneze animalul de companie pentru a evita propria infectare. Însă, suntem în măsură să le oferim alternativă, menţinând animalele sănătoase sau minimizând riscul contaminării de la animalul infectat.

>> Protejează în clinică atât personalul cât şi pe tine însuţi de infecţia cu HIV Întrucât HIV se transmite numai prin lichide interne, riscul contaminării de la un client sau coleg este foarte mic. Riscul de

Atât timp cât se face dezinfecţie atât înainte cât şi după curăţire şi se evită contactul pielii neprotejate sau rănite cu sângele nu ar trebui să existe un risc de contaminare în timpul muncii mai mare decât în cazul profesorilor sau contabililor.

>>Ce risc profesional are un medic veterinar cu imunodeficienţă? Cu toate că nu s-au făcut studii clare pentru a cuantifica riscurile, se ştie că persoanele cu imunodeficienţă care lucrează cu animale de companie cu o stare de sănătate incertă au un risc crescut de a contracta zoonoze mai mult sau mai puţin grave. Din acest motiv unele lucrări recomandă ca indivizii cu deficienţă imunitară să evite munca în grădinile zoologice, magazine pentru animale sau clinici veterinare. Oricum, pe plan local, legislaţia muncii reglementează toate aceste aspecte. De exemplu, în Africa de Sud angajatorii nu au voie să forţeze angajatul să se testeze pentru HIV sau să concedieze persoane datorită unei infecţii cu HIV suspicionate sau confirmate. Dacă vă îngrijoraţi de sănătatea unui coleg sau a unui angajat ar fi recomandat să consultaţi un specialist în legislaţia muncii înainte de a dezvolta subiectul cu persoana în cauză.

>>O ultimă cugetare: merită? Răspunsul este un răsunător DA. Persoanele bolnave, cele vârstnice, tinere sau debile sunt izolate din varii motive fapt ce conduce la singurătate şi depresie. Mai curând clienţii noştri au beneficii mari de pe urma animalelor de companie mai mult decât oricine. Îngrijindu-le animalele de companie putem să îmbunătăţim calitatea vieţii clienţilor noştri.

Sfaturi pentru clienţii cu imunodeficienţă Diagnosticul poate fi confirmat prin identificarea alergenului, fie prin intradermoreacţie fie prin tastare serologică. Această identificare este necesară dacă proprietarul doreşte să evite alergenul sau să aplice o imunoterapie specifică. Alergia de contact este foarte rară la câini: învelişul pilos reprezintă o barieră excelentă.

Criterii clinice Intradermoreacţie Dozare IgE

Verificarea complianţei Rezistenţa la tratament Doze? Durată? Biopsie Specialist

Nici un diagnostic

Ar putea fi alergie?

Bolile amintite ca fiind transmise în mod uzual de la animalul de companie sunt bartoneloza, campilobacterioza, criptosporidioza, micobacterioza, salmoneloza şi toxoplasmoza. Dr. Sullivan a menţionat că totuşi nu animalul de companie este sursa de infecţie pentru cea mai mare parte a acestor boli. De exemplu, în cazul micobacteriozei expunerea se face mai mult pe calea aerogenă (în mediu), decât de la animale. Doar 3% din cazurile de expunere la Salmonella implică animale de companie infectate. Marea majoritate a cazurilor apar ca urmare a contactului cu carne crudă sau tratată termic insuficient.

contaminare de la un client este cel mai mare atunci când acesta s-a zgâriat sau a fost muşcat şi a curs sânge pe o suprafaţă. Aplicarea unui înălbitor pe pata de sânge va distruge virusul în câteva minute şi aceeaşi acţiune o vor avea şi majoritatea dezinfectantelor pentru suprafeţe cu acţiune antivirală.

Şi dacă totuşi câinele încă se scarpină? Singura mea recomandare: reluaţi etapele; probabil că aţi omis ceva. Deci...succes!

După Hill, 2002

>>Alegerea unui animal de companie >>Evitaţi reptilele. La reptile incidenţa infecţiilor cu Salmonella este crescută. >>Căutaţi câini şi pisici mai în vârstă. Puii sunt predispuşi la infecţii sau pot zgâria/ muşca oamenii. >>Fiţi precauţi atunci când adoptaţi animale de companie din medii aglomerate sau stresante. >>Luaţi în calcul existenţa unui prieten cu sistem imunitar bun la care animalul de companie să stea un timp înainte să îl aduceţi acasă. >>Căutaţi animale sănătoase. Pisicile cu FIV sau alte boli sistemice cronice pot fi mai susceptibile la infecţii şi mai contagioase atunci când sunt bolnave.

>>Îngrijire pentru animale sănătoase

>>Ce este de făcut atunci când un animal de companie este bolnav

>>Spălaţi-vă pe mâini după mângâierea animalelor sau după joaca cu acestea. >>Evitaţi contactul cu materiile fecale. Delegaţi pe altcineva (atunci când este posibil) să golească zilnic litiera. >>Aveţi grijă ce mănâncă animalele. Nu trebuie să consume carne crudă, şoareci, fecale. >>Înlăturaţi puricii. O serie de infecţii pot fi transmise de purici. >> Curăţirea acvariilor trebuie făcută cu precautţie şi purtând mănuşi, sau de către o persoană cu sistem imunitar puternic. >> Aveţi în vedere întreţinerea animalelor de companie în casă pentru a limita expunerea acestora la alte animale sau fecale care sunt purtătoare de infecţii. >> Faceţi controale veterinare de rutină şi teste de screening pentru diverse boli, mai ales atunci când aveţi un animal nou.

>> Din nou, evitaţi contactul cu materiile fecale şi spălaţi-vă mâinile frecvent. >> Identificaţi membri ai familiei, prieteni şi canise care să vă ajute cu îngrijirea animalului de companie atunci când este bolnav acut. >>Toate animalele de companie bolnave ar trebui duse la medicul veterinar cât mai repede. >>Este important ca medicii veterinari să realizeze un examen al fecalelor pentru a determina dacă există infecţii.

BIBLIOGRAFIE: 1. Seattle Treatment Education Programme: “Living safely with HIV and pets” Disponibil online la: http://www.thebody.com/content/art2094.html

2. US Centre for Disease Control and Prevention: “Preventing Infections from Pets” Disponibil online la: http://www.cdc.gov/hiv/pubs/brochure/oi_pets.htm

3. South African Government: “Labour Relations Act: Act 66 of 1995 with amendments” Disponibil online la: http://www.workinfo.com/free/Sub_for_legres/data/lra/LRA2002Complete.htm

Bibliografie şi informaţii suplimentare: • Foster A, Foil C – BSAVA Manual of Small Animal Dermatology, 2003 BSAVA UK • Patel A, Forsythe P – Small Animal Dermatology, 2008 Saunders.• Hill P – Small Animal Dermatology, 2002 Elsevier. • Guaguère E, Prélaud P – Guide pratique de dermatologie canine, 2006 Merial. • Scott DW, Miller WH, Griffin CE – Small Animal Dermatology – 6th Edition 2001 Saunders.

2

3


>> ÎMPLINIRE SPIRITUALĂ

Nu uita că eşti medic veterinar! Terapia afecţiunilor dermatologice nu presupune focalizarea atenţiei numai asupra pielii. Pentru proprietar, aceasta poate fi puţin dificil de înţeles, dar explicaţi-le cu răbdare că doriţi să realizaţi un examen aprofundat şi că până la urmă pentru acest serviciu plătesc!

Medicii veterinari şi HIV Să ajutăm clienţii şi totodată să ne protejăm! Proprietarii animalelor pot avea o deficienţă imunitară din mai multe motive: >>Vârstă: deseori, copiii şi persoanele vârstnice au sistemul imunitar mai slab >>Chimioterapie >>Boli autoimune (tratamentul acestora determină în general imunosupresie) >>Artrită reumatoidă (multe dintre terapii determină imunosupresie) >>Tratamentul imunosupresiv efectuat în urma transplantului de organ >>Orice afecţiune generalizată gravă, deoarece determină scăderea capacităţii de răspuns a sistemului imunitar

Sunt importante cordul, temperatura, pulmonii, limfonodurile, palpaţia abdominală, examinarea aparatului genital, motilitatea intestinală şi obiceiul de urinare. Sfatul meu este să începeţi de la cap şi să terminaţi la coadă (anus şi saci perianali). Urmând acest protocol este mai puţin probabil să pierdeţi vreun indiciu. Acordaţi atenţie ochilor şi deschideţi cavitatea bucală: cheratita sicca sau afecţiunile gingivale sunt motive non-dermatologice care determină scărpinarea capului. Bineînţeles, nu uitaţi urechile! Automutilarea este o manifestare frecventă a pruritului

© F. Dethioux

Cu ce începem? Cu ceea ce este evident! Priviţi pacientul de la distanţă: există un tipar al leziunilor? Imaginaţi-vă că puneţi o curea câinelui. Orice este sub această curea trebuie să fie un semnal: “purici”! Puteţi să vă apropiaţi şi să începeţi examenul dermatologic efectiv. Căutaţi paraziţi: unii dintre ei pot literalmente să sară pe dumneavoastră. Examinaţi leziunile şi clasificaţi-le: sunt primare sau secundare?

Leziuni primare

Leziuni secundare

Maculă

Eritem

Papulă

Scvamă

Leziune descuamatorie

Leziune prepustuloasă

Pustulă

Crustă

Veziculă

Eroziune

Bulă

Ulceraţie

Chist

Lichenificare

Nodul

Fistulă

Tumoare

Cicatrice

Vibice

Hiper/ hipopigmentare

Alopecie

Comedon, chisturi foliculare

Dr. Patrick Sullivan, medic veterinar în cadrul US Centre for Disease Control, a relevat în anul 2000 într-o discuţie cu Medical Care Providers, o serie de boli pe care animalele de companie le pot purta şi modul în care se poate evita contaminarea. A glumit spunând că mesajul lui poate fi sintetizat în trei sfaturi: “Spălaţi-vă pe mâini, trataţi termic mâncarea şi nu vă jucaţi cu fecale.” Un alt aspect punctat în această discuţie a fost importanţa îngrijirii prompte şi eficiente a animalelor de companie, mai ales atunci când sunt bolnave.

Atât cazul cât şi testele numeroase care sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului pot fi copleşitoare. Păstraţi profunzimea şi nu vă pripiţi; o alopecie circulară este rar tricofiţie, în ciuda a ce susţine internetul! Scopul este stabilirea cauzei pruritului şi care este cel mai bun tratament. Examenul direct, pieptănarea şi popularul test cu hârtie umedă permite excluderea dermatitei de hipersensibilitate la înţepăturile de purici. Pentru siguranţă, dacă în zonă paraziţii sunt endemici (sau dacă în casă trăieşte şi o pisică), se poate presupune că pruritul este ca urmare a infestaţiei cu purici, fiind recomandat să prescrieţi un tratament eficient şi complet împotriva acestora.

Trebuie avuţi în vedere şi alţi paraziţi, nu uitaţi raclarea pielii pentru acarieni. Dacă se confirmă (sau dacă există suspiciune) aplicaţi tratamentul corespunzător. Examenul citologic al pielii (scotch-testul sau altă metodă) va indica dacă există o componentă infecţioasă. În acest caz trebuie aplicată terapia corespunzătoare, deseori este necesară combinarea tratamentului topic cu cel pe cale orală, pentru obţinerea celui mai bun şi rapid rezultat, evitând în acelaşi timp dezvoltarea rezistenţei bacteriene. Durata de la aceşti primi paşi până la obţinerea unui rezultat poate fi de până la câteva săptămâni. Avertizaţi proprietarul! În dermatologie nu există “tratament rapid”.

Pruritul Purici?

Alţi paraziţi: Demodex Sarcoptes Otodectes

ial sau

te parţ

ul es spuns

Dacă ră

ul este

spuns

Dacă ră

tent

exis l sau in

parţia

Infecţii: Bacterii Fungi arţial

ste p nsul e

spu

Dacă ră

l este

Dac

t

n existe

sau in

Alergie alimentară unsu ă răsp

t

ten inexis

t xisten au ine

ls

parţia

Dermatită atopică arţial

ste p nsul e

spu

Alergie de contact

Dacă ră

ul este

spuns

Dacă ră

t xisten au ine

ls

parţia

t

n existe

sau in

Examinare directă Pieptănare Răspuns la măsurile de control Teste intradermice Trataţi dacă există suspiciune sau confirmare (râia sarcoptică)

Citologie, cultură Tratament topic şi/sau sistemic

Dieta prin eliminare Revenire la hrana obişnuită

Piodermită superficială © F. Dethioux

După excluderea etiologiei parazitare şi infecţioase totuşi la unii câini încă va fi prezent pruritul. În acest caz prima potenţială cauză care trebuie eliminată sau confirmată este alergia alimentară. Singura metodă pentru îndeplinirea acestui deziderat este dieta prin eliminare, urmată de revenirea la hrana anterioară. Testele sanguine existente în acest moment pe piaţă nu sunt sigure, în ciuda publicităţii. Din nou, comunicarea dintre medicul veterinar şi proprietar este foarte importantă. Următoarea afecţiune alergică faţă de care se face diagnostic diferenţial este atopia. Acesta este un diagnostic clinic. După excluderea toate afecţiunilor de mai sus, trebuie verificat dacă sunt îndeplinite cel puţin 3 dintre cele 5 criterii enumerate mai jos. Criteriile lui Prélaud (1998) >>Primele simptome apar între 6 luni şi 3 ani >>Prurit corticosensibil >>Pododermatita eritematoasă interdigitală (membrele anterioare) >>Eritemul conchiei auriculare

Monitorizarea microclimatului Patch-test

În general, medicii veterinari nu au de-a face cu bolile umane, exceptând cazul zoonozelor şi atunci rolul lor este limitat la tratarea bolii animalului de companie. Datorită restricţiilor de ordin profesional, medicii veterinari evită să abordeze acest subiect. Creşterea prevalenţei infecţiei cu virusul HIV aduce patologia umană în lumea veterinară, datorită acestei infecţii care poate fi prezentă la clienţi sau colegi. Cunoaşterea riscurilor şi abilitatea de a sfătui verbal pot fi mult mai importante decât ne imaginăm.

>>Depăşirea prejudecăţilor: infecţia cu HIV este doar o altă formă de imunodeficienţă Există niste prejudecăţi clare în ceea ce priveşte infecţia cu HIV datorită legăturii cu promiscuitatea sexuală. Din fericire, medicii veterinari nu trebuie să abordeze imunodeficienţa proprietarului atunci când îi trateză animalul de companie.

Privind deficienţa imunitară din acest punct de vedere, se poate concluziona că aproape tuturor clienţilor le pot fi de folos informaţii privind deţinerea unui animal de companie în preajma unei persoane cu imunodeficienţă; astfel, medicii pot comunica cu clienţii mai uşor în această privinţă.

Toxoplasmoza este o boală, asemenea altor infecţii oportuniste, care este prezentă la majoritatea populaţiei. De fapt, 70% din populaţie are simptome de “toxo”. Cele mai multe cazuri de toxoplasmoză cerebrală care apar la persoanele HIV pozitive sunt probabil recidive ale unor infecţii anterioare şi nu se datorează unei expuneri noi la animale.

>>Clienţii cu imunodeficienţă: care sunt riscurile reale pentru ei? Proprietarii cu imunodeficienţă sunt expuşi riscului de contractare a tuturor bolilor infecţioase, inclusiv al acelora potenţial zoonotice. Pentru minimizarea acestui risc, unii oameni sunt gata să abandoneze animalul de companie pentru a evita propria infectare. Însă, suntem în măsură să le oferim alternativă, menţinând animalele sănătoase sau minimizând riscul contaminării de la animalul infectat.

>> Protejează în clinică atât personalul cât şi pe tine însuţi de infecţia cu HIV Întrucât HIV se transmite numai prin lichide interne, riscul contaminării de la un client sau coleg este foarte mic. Riscul de

Atât timp cât se face dezinfecţie atât înainte cât şi după curăţire şi se evită contactul pielii neprotejate sau rănite cu sângele nu ar trebui să existe un risc de contaminare în timpul muncii mai mare decât în cazul profesorilor sau contabililor.

>>Ce risc profesional are un medic veterinar cu imunodeficienţă? Cu toate că nu s-au făcut studii clare pentru a cuantifica riscurile, se ştie că persoanele cu imunodeficienţă care lucrează cu animale de companie cu o stare de sănătate incertă au un risc crescut de a contracta zoonoze mai mult sau mai puţin grave. Din acest motiv unele lucrări recomandă ca indivizii cu deficienţă imunitară să evite munca în grădinile zoologice, magazine pentru animale sau clinici veterinare. Oricum, pe plan local, legislaţia muncii reglementează toate aceste aspecte. De exemplu, în Africa de Sud angajatorii nu au voie să forţeze angajatul să se testeze pentru HIV sau să concedieze persoane datorită unei infecţii cu HIV suspicionate sau confirmate. Dacă vă îngrijoraţi de sănătatea unui coleg sau a unui angajat ar fi recomandat să consultaţi un specialist în legislaţia muncii înainte de a dezvolta subiectul cu persoana în cauză.

>>O ultimă cugetare: merită? Răspunsul este un răsunător DA. Persoanele bolnave, cele vârstnice, tinere sau debile sunt izolate din varii motive fapt ce conduce la singurătate şi depresie. Mai curând clienţii noştri au beneficii mari de pe urma animalelor de companie mai mult decât oricine. Îngrijindu-le animalele de companie putem să îmbunătăţim calitatea vieţii clienţilor noştri.

Sfaturi pentru clienţii cu imunodeficienţă Diagnosticul poate fi confirmat prin identificarea alergenului, fie prin intradermoreacţie fie prin tastare serologică. Această identificare este necesară dacă proprietarul doreşte să evite alergenul sau să aplice o imunoterapie specifică. Alergia de contact este foarte rară la câini: învelişul pilos reprezintă o barieră excelentă.

Criterii clinice Intradermoreacţie Dozare IgE

Verificarea complianţei Rezistenţa la tratament Doze? Durată? Biopsie Specialist

Nici un diagnostic

Ar putea fi alergie?

Bolile amintite ca fiind transmise în mod uzual de la animalul de companie sunt bartoneloza, campilobacterioza, criptosporidioza, micobacterioza, salmoneloza şi toxoplasmoza. Dr. Sullivan a menţionat că totuşi nu animalul de companie este sursa de infecţie pentru cea mai mare parte a acestor boli. De exemplu, în cazul micobacteriozei expunerea se face mai mult pe calea aerogenă (în mediu), decât de la animale. Doar 3% din cazurile de expunere la Salmonella implică animale de companie infectate. Marea majoritate a cazurilor apar ca urmare a contactului cu carne crudă sau tratată termic insuficient.

contaminare de la un client este cel mai mare atunci când acesta s-a zgâriat sau a fost muşcat şi a curs sânge pe o suprafaţă. Aplicarea unui înălbitor pe pata de sânge va distruge virusul în câteva minute şi aceeaşi acţiune o vor avea şi majoritatea dezinfectantelor pentru suprafeţe cu acţiune antivirală.

Şi dacă totuşi câinele încă se scarpină? Singura mea recomandare: reluaţi etapele; probabil că aţi omis ceva. Deci...succes!

După Hill, 2002

>>Alegerea unui animal de companie >>Evitaţi reptilele. La reptile incidenţa infecţiilor cu Salmonella este crescută. >>Căutaţi câini şi pisici mai în vârstă. Puii sunt predispuşi la infecţii sau pot zgâria/ muşca oamenii. >>Fiţi precauţi atunci când adoptaţi animale de companie din medii aglomerate sau stresante. >>Luaţi în calcul existenţa unui prieten cu sistem imunitar bun la care animalul de companie să stea un timp înainte să îl aduceţi acasă. >>Căutaţi animale sănătoase. Pisicile cu FIV sau alte boli sistemice cronice pot fi mai susceptibile la infecţii şi mai contagioase atunci când sunt bolnave.

>>Îngrijire pentru animale sănătoase

>>Ce este de făcut atunci când un animal de companie este bolnav

>>Spălaţi-vă pe mâini după mângâierea animalelor sau după joaca cu acestea. >>Evitaţi contactul cu materiile fecale. Delegaţi pe altcineva (atunci când este posibil) să golească zilnic litiera. >>Aveţi grijă ce mănâncă animalele. Nu trebuie să consume carne crudă, şoareci, fecale. >>Înlăturaţi puricii. O serie de infecţii pot fi transmise de purici. >> Curăţirea acvariilor trebuie făcută cu precautţie şi purtând mănuşi, sau de către o persoană cu sistem imunitar puternic. >> Aveţi în vedere întreţinerea animalelor de companie în casă pentru a limita expunerea acestora la alte animale sau fecale care sunt purtătoare de infecţii. >> Faceţi controale veterinare de rutină şi teste de screening pentru diverse boli, mai ales atunci când aveţi un animal nou.

>> Din nou, evitaţi contactul cu materiile fecale şi spălaţi-vă mâinile frecvent. >> Identificaţi membri ai familiei, prieteni şi canise care să vă ajute cu îngrijirea animalului de companie atunci când este bolnav acut. >>Toate animalele de companie bolnave ar trebui duse la medicul veterinar cât mai repede. >>Este important ca medicii veterinari să realizeze un examen al fecalelor pentru a determina dacă există infecţii.

BIBLIOGRAFIE: 1. Seattle Treatment Education Programme: “Living safely with HIV and pets” Disponibil online la: http://www.thebody.com/content/art2094.html

2. US Centre for Disease Control and Prevention: “Preventing Infections from Pets” Disponibil online la: http://www.cdc.gov/hiv/pubs/brochure/oi_pets.htm

3. South African Government: “Labour Relations Act: Act 66 of 1995 with amendments” Disponibil online la: http://www.workinfo.com/free/Sub_for_legres/data/lra/LRA2002Complete.htm

Bibliografie şi informaţii suplimentare: • Foster A, Foil C – BSAVA Manual of Small Animal Dermatology, 2003 BSAVA UK • Patel A, Forsythe P – Small Animal Dermatology, 2008 Saunders.• Hill P – Small Animal Dermatology, 2002 Elsevier. • Guaguère E, Prélaud P – Guide pratique de dermatologie canine, 2006 Merial. • Scott DW, Miller WH, Griffin CE – Small Animal Dermatology – 6th Edition 2001 Saunders.

2

3


>> REVISTA PRESEI INTERNAŢIONALE

>> NOUTĂŢI pansamente

Văzul în lumea animală Medicii veterinari se confruntă deseori cu întrebări ca “De ce pisicile văd mai bine noaptea?” sau “Cât de bine vede câinele meu?” Văzul este un simţ complex dependent de o varietate de factori, dar s-au găsit răspunsurile la unele dintre aceste întrebări. Animalul meu de companie pare dezinteresat de emisiunile TV; de ce? Acomodarea la stimul luminos pâlpâitor este realizată de celulele cu conuri. Între aceste impulsuri celulele au o scurtă perioadă de recuperare, care le permite acomodarea la următorul stimul. Atunci când licărirea se face cu frecvenţă crescută, nu mai este posibilă refacerea celulelor, acomodarea se realizează din ce în ce mai puţin, iar fenomenul de licărire scade, apare fenomenul de fuziune şi stimulii sunt percepuţi ca o undă luminoasă continuă. Intervalul de care ochiul are nevoie pentru a percepe pâlpâirea se numeşte frecvenţă de licărire. Celulele cu bastonaşe din retina omului au o frecvenţă de licărire de 45 Hz, deci percepem stimuli luminoşi de la televizor sau monitor cu frecvenţă între 50 şi 60 Hz, ca undă continuă. Oricum, câinii şi pisicile au o frecvenţă de licărire de 70-80 Hz; prin urmare, pentru ei imaginea televizată pâlpâie continuu. Acest aspect are semnificaţie clinică deoarece ştim că pisicile şi câinii disting pâlpâirea luminilor fluorescente, ceea ce trebuie avut în vedere atunci când realizaţi sistemul de iluminare al clinicii. Având în vedere cele de mai sus, trebuie menţionat că televizoarele cu definiţie mare (HD) au o frecvenţă de licărire de 100 Hz, deci proprietarii grijulii pot sa îşi achiziţioneze astfel de televizoare pentru a putea urmări serialul preferat fără să incomodeze animalul de companie.

Animalul de companie are vedere în culori? Majoritatea medicilor veterinari ştiu că percepţia cum că animalele de companie nu au vedere în culori este greşită. Majoritatea animalelor de companie au un oarecare nivel de vedere în culori. Acest nivel se determină în funcţie de lungimile de undă ale stimulilor luminoşi care generează răspuns din partea celulelor cu conuri: Şobolani: numai galben Câini, cai şi bovine: albastru şi galben Pisici: albastru, verde şi galben Vedere nocturnă Acuitatea vizuală nocturnă a unui animal este determinată de trei factori: 1. densitatea celulelor cu bastonaşe, fotoreceptorii responsabili de absorbţia unei cantităţi reduse de radiaţie luminoasă, 2. diametrul pupilei pe timp de noapte, întrucât o pupilă mai mare va permite pătrunderea către retină a unui fascicul luminos mai mare şi 3. tapetum lucidum, existent la toate mamiferele mai puţin la primate, ce reflectă fotonii, dublând astfel şansa de a impresiona un fotoreceptor. Atât câinii cât şi pisicile au vederea nocturnă superioară omului datorită existenţei tapetum lucidum, dar pisicile sunt învingătoare, având atât diametrul pupilar maxim raporat la dimensiunea retinei cât şi cea mai mare densitate a celulelor cu bastonaşe. Celulele cu bastonaşe au capacitatea să îşi schimbe structura biochimică la stimuli luminoşi de intensitate mică, devenind chiar şi mai sensibile după aproximativ 20 minute în întuneric.

Cu cât celulele cu bastonaşe sunt mai numeroase, cu atât mai mare devine capacitatea ochiului a se acomoda în întuneric. Cât de bine vede animalul meu de companie? Acuitatea vizuală este influenţată de mai mulţi factori, dar cei trei mai importanţi care afectează animalele de companie sunt focalizarea, existenţa tapetum lucidum şi densitatea celulelor cu conuri în retină. Focalizarea Animalele de companie focalizează diferit faţă de oameni. În timp ce cristalinul uman îşi modifică forma pentru a realiza acomodarea, respectiv alungire pentru distanţă şi bombare pentru apropiere, animalele de companie acomodează numai prin apropierea sau depărtarea cristalinului de retină. Aceasta înseamnă o focalizare mai puţin eficientă şi implicit o acuitate vizuală inferioară. Ceea ce este fascinant este faptul că animalele de companie par să aibă abilitatea de a-şi corela capacitatea de focalizare cu modul de viaţă. Pisicile care trăiesc afară au tendinţă spre a vedea mai bine la apropiere (miopie), în timp ce pisicile care trăiesc în casă au mai degrabă o vedere bună la distanţă (hipermetropie). În acelaşi mod câinii din rase de talie mică au tendinţă spre miopie, iar cei din rase de talie mare spre hipermetropie. Efectul lui tapetum lucidum Prezenţa tapetum lucidum asigură animalelor de companie o vedere nocturnă superioară celei

umane, dar totodată vederea diurnă este neclară datorită faptului că fotonii se reflectă şi impresionează fotoreceptorii pe o distanţă mică faţă de calea originală parcursă în interiorul ochiului. Influenţa densităţii celulelor cu conuri Cu cât densitatea celulelor cu conuri de la nivelul retinei este mai mare, cu atât radiaţia luminoasă poate fi captată mai precis. Oamenii au o densitate de până la 199000 celule cu conuri pe mm2 în porţiunea centrală a retinei, în timp ce pisicile au numai 27000, nici la câini nefiind depăşită această valoare. Rezultă că oamenii au o vedere diurnă mai bună decât caii, câinii sau pisicile - dintre care vederea cailor este cea mai apropiată de cea a omului, iar la polul opus este cea a pisicilor. Conform optotipului Snellen: dacă oamenii au o acuitate vizuală 20/20, iar caii 20/32, înseamnă că un om stând la o distanţă de 32 ft de un obiect îl va vedea la fel de bine ca un cal de la o distanţă de 20 ft. Câinii au o acuitate vizuală de 20/75 iar pisicile “impresionanta” valoare de 20/150. Deci nu mustraţi pisica pentru că stă prea aproape de radiator, nu este egoistă, vrea doar să fie suficient de aproape ca sa vadă ce e! >> Văzul în lumea animală a fost prezentat la Congresul WSAVA 2008, din Dublin - Irlanda, de Ron Ofri, DVM, PhD, DECVO. Koret School of Veterinary Medicine, Hebrew University of Jerusalem, PO Box 12, Rehovot 76100, Israel. O variantă completă a prezentării se poate găsi în notele Congresului WSAVA 2008.

Pansamentele compresive sunt unele dintre cele mai frecvente folosite în medicina veterinară. În plus faţă de utilizarea standard, medicii veterinari şi asistentele folosesc pansamentele colorate şi în alte situaţii: fixarea unui cateter, imobilizarea înaintea tratamentului chirurgical a unui membru fracturat, fixarea endoscopului sau în orice alt caz. Însă pacienţii noştri nu au chiar aşa de mare “pacienţă”! Cu mare plăcere vor roade pansamentul făcut cu mare atenţie şi pricepere de către medic. Sunt binecunoscute substanţele cu gust neplăcut sau spray-urile folosite pentru a împiedica astfel de obiceiuri. Andover Healthcare are în ofertă pansamente gata impregnate anti-ros. Merită încercate!

>>Agenda evenimentelor viitoare Congresul BSAVA Birmingham - UK 2-5 aprilie 2009 >>www.bsava.com

Forumul NAVD

Savannah Georgia - USA 15-19 aprilie 2009 >>www.navdf.org

Congresul WSAVA Sao Paulo - Brazilia 21-24 iulie 2009 >>www.wsava.org

Congresul ECVIM Porto - Portugalia 10-12 septembrie 2009 >>www.ecvim-ca.org

Congresul ESVD

Bled - Slovenia 17-19 septembrie 2009 >>www.esvd.org

FASAVA

Bangkok - Thailanda 3-5 noiembrie 2009 >>www.fasava2009.com

>> ARTICOLUL LUNII

Educarea proprietarilor de animale! Dr. Ionuţ Alexandru Ciupercă, VetCenter Otopeni Literatura anglo - saxonă dedică zeci, chiar sute de tomuri unor termeni puţin spectaculoşi în special pentru noi, medicii veterinari. “Nursing” şi “care” nu au nici pe departe rezonanţa şi faima chirurgiei ortopedice, a medicinii interne în 5 minute, a dermatologiei, endocrinologiei, neurologiei şi hematologiei veterinare, toate discipline cu arii de interes mult mai largi decât banalele “Îngrijirea geriatrică”, “Creşterea puilor” sau “Cum să asigurăm o viaţă sănătoasă animalelor noastre”. “Măreţia unei naţiuni şi progresul ei spiritual se recunosc în modul în care îşi respectă animalele”. Parafrazându-l pe Mahatma Ghandi dar mai ales păstrând proporţiile, consider că respectul reciproc şi mai apoi, deşi nu cred că ar trebui stabilită o relaţie de inferioritate, respectul faţă de animale trebuie, în special în România, să plece în primul rând de la medicul veterinar, adică de la noi. “We can judge the heart of a man by his treatment of animals”. Nu au spus-o Ettinger sau Slater, ci Immanuel Kant (cred, totuşi, că ştie el de ce a spus-o, fără să-i judecam afirmaţia). Cum însă va învăţa un proprietar de animale, dedicat şi iubitor în cele din urmă, să ştie să aibă grijă într-adevăr de companionul lui, dacă nu-l obligăm noi, cei care pentru asta ne-am pregătit întreaga viaţă, deci dacă nu-l obligăm noi să înveţe?

deci dacă nu sunt suficiente toate astea, măcar pentru că orice vaccin stimulează până la urmă, măcar şi nespecific, un organism viu! • ... trebuie să fac deparazitările interne?” şi chiar varianta “de ce să nu le fac doar o dată pe an, înainte de vaccin?”. Ca să nu stăm să explicăm evidentul disconfort al unei parazitoze pentru un animal, modificările digestive şi metabolice induse, pentru a evita discuţii academice despre taxonomie, gazde intermediare şi cicluri biologice, putem doar să sugerăm că trebuie făcute de 3 - 4 ori pe an pentru a avea o familie sănătoasă, pentru a nu exista riscul unei infertilităţi feminine şi chiar să evităm anumite stări alergice şi anafilactoide, toate induse de micii viermişori din burtica câinelui sau a pisicii. • ... trebuie să fac aşa de des deparazitările externe?” Ok!, aici e simplu pentru că am ajuns ca până şi în decembrie şi ianuarie să avem zeci de pacienţi diagnosticaţi cu babesioză si bartoneloză, fără să mai vorbim de insidioasa şi inaparenta dirofilarioză care de abia acum începe să facă ravagii pe la noi prin ţară. Şi acum toţi ajung la vorba mea: oare ce e mai ieftin, o doză de dirofilariicid, că ştim toţi cât de greu se obţine şi cât de scumpă e, sau câte o pipetă spot-on pe lună? Şi dacă nici asta nu convinge, în mod sigur proprietarii vor ţine minte dacă le spun că paraziţii externi transmit boli extrem de grave şi la oameni! • ... trebuie să hrănesc animalul?” Aici apare mai degrabă întrebarea “cum?”, precum şi dacă proprietarul are timp să-i gătească o hrană echilibrată, completă şi sănătoasă acasă, evitând, oare

Acum, ca să revin cu picioarele pe pământ după ce am orbitat precum un porumbel voiajor printre filozofii iubitori de animale, închei citatele semnalând un dicton - clişeu mult prea bine cunoscut: “să previi e mult mai uşor decât să tratezi” (ca o paranteză, eu le spun tuturor proprietarilor de animăluţe că să previi e mult mai ieftin decât să tratezi). Ca să închei firul logic către, totuşi, subiectul şi concluzia celor scrise, pentru mine “nursing” şi “care” se traduc, trecând mai degrabă prin filtrele prevenirii unor afecţiuni decât prin sita tratamentelor, în practica clinică obişnuită prin << educarea si formarea unei conduite obligatorii a proprietarilor de animale >>. Aşadar, pentru mine, conduita unei vieţi sănătoase a animalelor trebuie să conţină 5 paşi mici, simpli, dar obligatorii, iar eu trebuie să dau răspunsurile proprietarilor la întrebările: “de ce, când şi cum .... • ... trebuie să fac vaccinurile?” Lăsând la o parte schemele de vaccinare din primul an, pe care cât de cât le cam respectă toată lumea, şi neintrând în discuţii de genul când să facem primul vaccin, în ce condiţii şi cât protejează anticorpii maternali circulanţi din sângele puilor, multă lume uită de vaccinul anual şi nu prea înţelege de ce mai trebuie făcut. De ce? Dacă nu pentru că am diagnosticat Carré, hepatită infecţioasă şi tuse de canisă (cu toate componentele ei virale şi bacteriene) în orice an din viaţa câinilor, nemaivorbind de rinotraheita infecţioasă şi caliciviroza felinelor, ubicvitare, ajungând la leptospiroză căreia îi sunt suficiente doar câteva condiţii minime de climat (vezi vacanţe, ieşiri la aer, pădure, la pescuit sau vânătoare),

VETS TODAY - BP 4 - 650 avenue de la Petite Camargue - 30470 Aimargues - France www.royal-canin.com - Telephone: + 33 4 66 73 03 00 - Fax: + 33 4 66 73 06 04 - Email: vetstoday@royal-canin.org Editor: Dr. Fabienne Dethioux, MRCVS - Deputy editors: Dr. Marianne De Vries (BVSc Hons) & Dr. Michelle Coles BVSc BSc (Hons)

pentru cât timp mai trebuie menţionat, oasele, mezelurile, rântaşurile, gulaşurile, papricaşurile, adică tot ce “se împrumută” din vest, are sufixul “-aş” şi ne este şi nouă greu digerabil fără Metoclopramid şi Triferment. Încă o luptă, majoră din punctul meu de vedere, este aceea de a convinge proprietarul să încerce să nu mai cumpere mâncare pentru animale din magazinele mari de retail, din supermarket-uri; adică, să înceapă să înţeleagă că nimic din ceea ce este mult, ieftin, colorat, fie el cât de palatabil, în formă de lăbuţe sau de oase, umed sau uscat, deci nimic din magazinele nespecializate nu este bun. Eu le spun aşa: să-şi închipuie că îşi hrănesc copiii, de 2 ori pe zi, timp de 15 ani numai cu conserve, pufuleţi, cremwursti şi fast-food! • ... trebuie să fac analizele şi consultaţiile la doctor?”. Ca principiu general, după vârsta de 6 - 7 ani trebuie făcut măcar un profil biochimic şi hematologic în fiecare an, căci până la urmă, noi, oamenii, după 60 de ani, mergem lunar să stăm la cozi la medicul de familie şi la farmacie (deşi aici intervine şi o componentă socială şi de informare gerontologică pe care o practicăm de la o vârstă), deci hai să-i oferim şi animăluţului nostru ocazia din când în când să stea de vorbă cu bătrânei de vârsta lui despre durerile de şold, despre scăpatul prin casă deşi stăpânul nu înţelege acest lucru, despre urcatul mai greu pe fotoliu sau căderea dinţilor în castroanele de mancare. Dacă am descreţit măcar o frunte şi am produs un lătrat sau mieunat mai fericit, mă declar mulţumit şi aştept reacţii şi păreri la ionut@vetcenter.ro.

n°3

• 2009

Acel prurit sâcâitor!

Editorial O relaţie controversată. Chiar dacă acestea reprezintă o parte importantă a cazuisticii, consulturile dermatologice nu sunt dintre cele mai populare printre medici. Este mult mai interesant (cel puţin în ochiii clientului) un medic care face o cezariană sau reduce o fractură! Oamenii îşi aleg câinele sau pisica după cum arată, iar atunci când apare o problemă dermatologică este foarte evident. Ce vor crede vecinii? Un câine cu prurit este sâcâitor nu numai pentru că se scarpină zgomotos în timpul emisiunii preferate de la televizor, dar şi pentru că afecţiunea tinde să recidiveze la nesfârşit. Această situaţie conduce la o serie de vizite repetate şi neplăcute la clinică, la frustrarea medicului veterinar şi bineînţeles la nefericirea animalului. Nu există un tratament magic pentru câinii cu prurit. Este importantă abordarea în profunzime a problemei, precum şi evitarea administrării de steroizi. Cu siguranţă că dumneavoastră veţi aprecia provocarea iar clienţii rezultatele!

Abordarea câinelui cu prurit.

Este cunoscut scenariul în cazul câinilor cu prurit. In general se prezintă la clincă la sfârşitul unei zile aglomerate, când sala de aşteptare este plină şi o femelă cu piometru trebuie operată urgent. Cea mai comodă rezolvare este să trimteţi câinele acasă cu un tratament cu antiobiotice şi să îi administraţi un steroid retard. Această abordare nu este cea corectă! Pentru a evita această capcană, urmaţi protocolul standard pentru stabilirea diagnosticului corect şi instituirea tratamentului potrivit.

Un consult dermatologic corect durează cel puţin jumătate de oră, întrucât este necesar un examen clinic complet înaintea examinării leziunilor cutanate (chiar şi atunci când proprietarul insistă să vă arate unde se scarpină câinele, “Uitaţi aici, domnule doctor!”).

>> CLASIFICAREA AFECŢIUNILOR ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ (după Foil, 2003)

Timpul acordat pentru această etapă este o “investiţie” bună. Puteţi folosi un chestionar-tip, astfel încât să nu omiteţi apecte importante. Rasa, originea, sexul, vârsta, condiţiile de adăpostire şi hrana administrată câinelui vă pot orienta: de exemplu, primele semne ale dermatitei atopice apar la vârste între 6 luni şi 3 ani. Pe de altă parte, neoplaziile sau afecţiunile endocrine sunt mai frecvente la câinii vârstnici.

Alergiile alimentare: adio prurit!

NU TOATE SUNT PRURIGINOASE Până la vârsta de 6 luni • • • • • •

Demodicoză Dermatofitoză Impetigo Cutis hiperelastozic Hipotricoză congenitală Displazie foliculară de păr negru • Ihtioză • Chist dermoid • Acrodermatita letală a câinilor Bull terrier

Înainte de vârsta de 3 ani • • • •

ALERGIE Displazie foliculară Defect de cheratinizare Alopecia cu depigmentarea robei • Histiocitom

Managementul pruritului la câine a fost dintotdeauna un puzzle. Ca urmare a etiologiei complexe şi variate sunt necesare mai multe tipuri de diete. Noile diete Royal Canin Hypoallergenic simplifică situaţia, fiind cea mai bună alegere pentru pacienţi.

NOU

După vârsta de 6 ani • Hipotiroidism • Hiperadrenocorticism • Neoplazie

Dr. Fabienne Dethioux, MRCVS Identificaţi momentul debutului precum şi dacă există sezonalitate. Leziunile au apărut înainte ca animalul să înceapă să se scarpine sau ulterior? Sunt afectate şi celelalte animale de companie din casă sau membrii familiei? S-a folosit deparazitant extern? Dacă da, ce produs? S-a mai încercat vreun tratament? Care a fost rezultatul?

O dietă completă hipoalergenică ce asigură necesarul specific al raselor de talie mică

O nouă soluţie pentru câinii alergici cu tendinţă de îngrăşare

Dieta cu eficacitate clinică dovedită

DIETÃ VETERINARÃ

DIETÃ VETERINARÃ

4

Importanţa unei anamneze corecte

În primul rând veţi avea nevoie de timp. Dacă nu aveţi disponibilitate este mai bine să reprogramaţi cazul, explicând necesitatea unui examen complex.

1


vet today 3