Page 8

ŞI TOTUŞI ... EDUCAŢIA

Anul I, Nr. 1-2

2013

PLEDOARIE PENTRU „ŞI TOTUŞI... EDUCAŢIA” Profesor MARIA-MARGARETA COMAN Şcoala Gimnazială Specială „Sf. Nicolae”, Bucureşti ŞI TOTUŞI... EDUCAŢIA. Pentru noi e o revistă dar, mai presus de orice, O PROVOCARE. Încercăm, prin această revistă, să avem un comportament proactiv. Dorim să propunem şi nu neapărat să criticăm; e mai simplu şi eficient să pui ceva în locul a ceea ce nu merge; propunerea în sine e o negare/contestare a ceva. Şi ce-am avea de contestat? Multe, prea multe, pornind chiar de la denumirea instituţiilor care ne patronează. Ne învârtim mereu în jurul unor iniţiale (MEN, MEC, MECTS, CIEvC, CIEC, CMBRAIE, CJBRAIE şi cine ştie ce va mai apărea). Am ajuns să schimbăm denumirile şi ştampilele unor instituţii mai des decât şosetele. Cată deci (cuvânt la modă) să fii în pas (normal nu, ci alert, pe fază cum s-ar zice) cu tot ce apare nou. Noroc cu presa, vigilentă şi în slujba noastră – cum s-ar zice – că mai aflăm şi noi, dascălii, nu ce ni se pregăteşte, ci ceea ce e deja aprobat/parafat/bătut în cuie pentru cel mult o lună/două. E de bine, zic eu, îngăduitoare; teamă mi-e însă că nu apuc să termin de scris acest articol şi că trebuie să-l modific (alte denumiri, iniţiale adică, mai multe oricum – pe principiul de ce simplu când se poate şi complicat –). Coane Iorgule, dreptate ai avut: suntem tot mai mulţi în situaţia cetăţeanului turmentat. E vina noastră însă. Ne lamentăm, acceptăm orice (chiar dacă nu ne place/nu e corect), dăm mereu vina pe alţii, nu ne asumăm o opinie fermă şi nu acţionăm pentru a ne impune punctul de vedere. Nu ştiu chiar ce mai aşteptăm de la multele sindicate ce ne apără, chipurile, drepturile. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Am crezut şi cred în mişcarea sindicală; problema este însă cine şi cum ne slujeşte, pe cine punem noi să lupte pentru drepturile noastre – aici nu ştim deocamdată cum să acţionăm. Prea multe dezamăgiri şi oportunişti. Chiar aşa, dacă tot am ajuns aici, avem şi noi o propunere pentru COR – aprobarea de jure, că de facto e deja – funcţiei/postului de oportunist. Ce ziceţi? Ne-am spăla cu toţii pe mâini (precum Pilat) şi am merge laolaltă la Înalta Poartă (CEDO) să ne zică ce şi cum. Trai neneacă după aia sau, cum s-ar zice, pe româneşte, VENI, VIDI, VALEA. Fie-mi iertate aceste digresiuni. Revista noastră vrea să ofere ceva: studii, cercetări, aplicaţii, puncte de vedere, posibile modele de acţiune, recenzii, traduceri, proiecte de programe şcolare din segmentul CDŞ. Mai presus de orice vrem ca, prin această revistă, să adunăm laolaltă opiniile diferiţilor specialişti în domeniul educaţiei copilului şi să găsim împreună un modus vivendi. Este în interesul tuturor să ne constituim ca o echipă responsabilă ce va decide şi va acţiona, pentru fiecare caz în parte, dar şi pentru toţi, UNDE VREM ŞI PUTEM SĂ AJUNGEM. Mi-am propus să scriu doar trei paragrafe. Sunt însă prea multe de spus. Nu avem, dar ne dorim, obsedant aş zice, o EDUCAŢIE DURABILĂ. O educaţie care să-ţi propună ideal, finalităţi, scopuri valabile pentru mulţi ani de aici încolo (mai ales să te lase să faci asta). Nu -7-

Revista şi totuşi educaţia  
Revista şi totuşi educaţia  
Advertisement