Page 33

ŞI TOTUŞI ... EDUCAŢIA

Anul I, Nr. 1-2

2013

6. K.P. Torshen – competenţa e o sumă de capacităţi alcătuite din mai multe abilităţi:  se referă la potenţialitatea generică a spiritului uman (potenţialul şi probabilitatea de a dobândi o anumită abilitate);  nu apare spontan prin maturizarea sistemului nervos  potenţialităţile se transformă în competenţe pe măsura învăţării/exersării;  construirea unei competenţe înseamnă identificarea şi regăsirea cunoştinţelor pertinente pentru situaţia dată, adică formarea unui comportament inteligent;  etimologic, cuvântul “interlegare” semnifică faptul că ceea ce e mai inteligibil are şi cele mai multe legături, este ceea ce se întâlneşte cel mai des în reţelele gândirii. Esenţial pentru formarea competenţelor: procesul de transfer al cunoştinţelor asigurat de abordarea interdisciplinară.

 

 

Precizări: Curriculum tradiţional – e conceput nondisciplinar Didactica tradiţională – e focalizată pe cunoştinţe Didactica modernă – e focalizată pe competenţe Competenţele – presupun nu doar a şti pentru a şti, ci şi a şti pentru a face

Referitor la transfer, achiziţiile copilului cu CES sunt rigide şi se aplică greu la situaţii noi, îngreunând conexiunile interdisciplinare Modalităţi de facilitare a transferului: 

Acelaşi conţinut prezentat în situaţii diferite de învăţare

Mai multe conţinuturi focalizate prin analogie către acelaşi conţinut

Mai multe conţinuturi cu elemente parţial asemănătoare, dar care se pot integra într-o nouă sinteză

Transferul e însăţit de: verificare (control de întărire), reînvăţare (în cazul cunoştinţelor uitate), corectare (în cazul cunoştinţelor însuţite superficial, parţial sau greşit)

- 32 -

Revista şi totuşi educaţia  
Revista şi totuşi educaţia  
Advertisement