Page 1

www.eurolines.ro

Anul 5 • Nr. 15 • aprilie - mai 2012 Se distribuie gratuit `n re]eaua Eurolines

PAŞTELE ÎN EUROPA MARAMUREȘ, CA UN IUREȘ LA CE SĂ NE UITĂM CÂND CUMPĂRĂM O ASIGURARE DE CĂLĂTORIE?

OROLOGIUL DE NISIP

FRAGMENT DE ROMAN CLUB 27

Kurt Cobain PRIN EUROPA

DUBAI SOCOTRAS ISTANBUL

BLUES

AG WEINBERGER

C\l\tor EUROLINES este o publica]ie editat\ de FINMEDIA sub brandul Eurolines. SE DISTRIBUIE GRATUIT ~N RE}EAUA EUROLINES

LOVE STORY DE (PRIMĂ)VARĂ


I

I

I

9 mai 2012 Bucure[ti Rom창nia Sala Palatului UN EVENIMENT ~N PREMIER| MONDIAL|

SIR RICHARD BRANSON & ROBIN SHARMA LIVE IN BUCHAREST

Pune-i o `ntrebare lui Sir Richard Branson. ~ti va r\spunde pe 9 mai. Afl\ cum pe www.sirrichardbranson.ro

PARTENER GOLD

PARTENERI

PARTENERI MEDIA EVENIMENT RECOMANDAT DE:

EVENIMENT SUS}INUT DE:


2

CUPRINS

ACTUALITATE 5 Actualitate - calendar evenimente 6 Club 27 - Kurt Cobain De-acum, ne vom întâlni în Nirvana? 8 Branduri Românești Maramureș, ca un iureș 12 Love story de (primă)vară

LA DRUM PE MAPAMOND

FOCUS EUROLINES

MOZAIC

14 Târgul de turism 2012 Tui Travel Center a avut un stand care a magnetizat vizitatorii

28 Insula fericirii - Socotras

41 O nouă agenţie TUI Travel Center

48 “Me-taxa” pe bună dispoziție

16 Arta e acasă la casa de licitații “Goldart” 18 La ce să ne uităm când cumpărăm o asigurare de călătorie? 20 Omul călător și gnostic, ca muzicianul AG Weinberger 22 Bronz pentru Mercedes pe podiumul mașinilor premium 2011 26 Lucrurile frumoase din viață sau obiectele ce stârnesc pasiuni

30

30 Dubai - un spectacol al luxului și răsfățului 32 Turcia în formulă maximă - Istanbul 37 Paștele în Europa

52 Bulinele din nou la modă 42 Oferte recomandate de TUI Travel Center

54 Orologiul de nisip - fragment de roman - “Litera” A 56 Mozaic Carte - apariții, lansări de carte 58 Polonia deschide balul 60 Marcel Iureș, Leonardo Di Caprio, Enrico Macias 62 Glume / bancuri / poante / șotii Bancuri etnice pentru “naționaliști” 64 Horoscop


Responsabilitatea faţă de turist Cu cât sezonul vacanţelor de vară se apropie, cu atât mai cert este momentul în care trebuie luate deciziile referitoare la concedii, pentru a putea beneficia de oferte bune, la preţuri excelente. Vorbim aici de înscrierile timpurii sau, cum se mai numesc ele, early-booking. O sumedenie de oferte ale touroperatorilor români şi străini invadează piaţa şi ajung la potenţialii turişti prin toate mijloacele posibile. Ce aţi face dumneavoastră în faţa unei astfel de avalanşe de oferte, site-uri, agenţii care transmit permanent mesaje de genul „cea mai bună ofertă“? Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât anul 2011 a adus cu el multe surprize neplăcute pentru turiştii care s-au trezit abandonaţi prin Turcia sau alte ţări pentru că agenţiile la care îşi plătiseră corect şi din timp sejururile au intrat în incapacitate de plată. Îmi propun să vă dau câteva sfaturi pentru a vă ajuta în alegerea agenţiei de turism care să vă poată garanta un concediu fără probleme.

Pachetele turistice de pe site-urile de cupoane Site-urile de cupoane au o evoluţie spectaculoasă, iar unul dintre principalele produse vândute este turismul. Sfatul meu este să nu faceţi plata pachetului către firma care deţine site-ul, iar dacă este vorba despre o agenţie de turism care face oferta printrun astfel de site, atunci analizaţi bine acea agenţie, după cum vă voi explica mai jos. Dacă vă gândiţi să faceţi o rezervare direct la unitatea hotelieră dorită, atunci trebuie să aveţi în vedere că, în mod normal, preţul prin agenţiile de turism mari, cu experienţă recunoscută în piaţă, este mai mic decât la recepţia unităţii de cazare. Dacă este vorba despre un hotel din străinătate, gândiţi-vă că dacă aveţi orice fel de problemă cu el şi ajungeţi la un litigiu, în general va trebui să vă judecaţi în ţara respectivă. Dacă o veţi face în România, aveţi toate şansele să vă recuperaţi greu banii achitaţi, pentru că citarea unei entităţi din străinătate este un proces dificil! Dacă este vorba despre un hotel din România şi acesta intră în insolvenţă, atunci aveţi de asemenea şanse minime să vă recuperaţi banii. Responsabilitatea unei agenţii de turism faţă de client este reglementată prin lege. În plus, o agenţie de turism serioasă vă poate acorda o consultanţă de calitate, care vă ferește să mergeţi într-un loc care în poze arată cu totul altfel decât în realitate!

Sună prea bine ca să fie adevărat... Turiştii sunt tentaţi să compare şi să ia cea mai ieftină soluţie! Vacanţa dumneavoastră este MULT prea importantă ca să merite să o periclitați. Aţi muncit un an întreg pentru ea! Nu numai preţul, ci CALITATEA şi, mai cu seamă, SIGURANŢA sunt criteriile de bază. Evident, raportul calitate/preţ trebuie să fie corect. Iar dacă găsiţi aceeaşi ofertă pe piaţă cu un preţ similar la mai multe agenţii de turism (variaţie 5% în sus sau în jos) şi deodată găsiţi aceeaşi ofertă mult mai ieftină, atunci este cazul să vă puneţi semne de întrebare!

Ştiţi cui daţi banii? Pe net aveţi o sumedenie de variante, de la site-uri străine, la site-uri de agenţii, la portaluri de turism şi până la site-urile unităţilor de cazare. Aveţi grijă cine exact este în spatele acestor site-uri! Aveţi grijă cui daţi banii şi în ce condiţii! Mai ales la bilete de avion au fost anul trecut multe probleme, au existat firme obscure cu oferte de nerefuzat, dar care până la urmă nu au făcut decât rezervări fără emiteri de bilete. Aici sunt cele mai multe capcane!

De multe ori se compară mere cu pere

Intraţi pe forumuri şi Facebook, sunt multe comentarii acolo (probabil că nu există agenţie care să-şi fi mulţumit toţi clienţii, dar cantitatea de critici este importantă). Dacă toată această analiză duce la concluzia că agenţia are drept criteriu principal de funcţionare SIGURANŢA TURIŞTILOR şi CALITATEA PRODUSULUI, atunci puteţi avea încredere. Şansa ca vacanţa să se deruleze fără incidente sau ca o eventuală problemă apărută să fie rezolvată profesionist şi pe loc este mare. Dacă nu, gândiţi-vă de 100 de ori înainte să daţi banii! Există agenţii care intră în insolvenţă şi aceiaşi proprietari deschid imediat o altă agenţie, uneori sub acelaşi nume, cu aceiaşi angajaţi, în aceleaşi sedii. Şi în aceste cazuri, internetul este o resursă ce poate fi accesată pentru căutarea numelor respective. Cu toţii ne dorim vacanţe frumoase şi sigure, este dreptul nostru legitim. Din păcate, paşii pentru deschiderea unei agenţii sau a unui site de turism sunt facili şi, când aceşti paşi sunt făcuţi de persoane fără pregătire de specialitate în domeniu, clienţii şi breasla de turism în general pot avea de suferit. Dumneavoastră, în calitate de clienţi, aveţi dreptul de a fi informaţi şi de a putea astfel alege în cunoştinţă de cauză. Există multe agenţii de turism serioase şi de calitate şi, dacă apelaţi la ele, aveţi toate şansele să nu vă stricaţi vacanţa şi să obţineţi tot ce este mai bun pentru banii investiţi. Nu uitaţi: preţul nu este întotdeauna singurul criteriu la care trebuie să vă uitaţi! SIGURANŢA şi CALITATEA sunt cel puţin la fel de importante. Suntem convinşi că dacă veţi lua în calcul toate cele spuse mai sus, veţi avea întotdeauna o VACANŢĂ PLĂCUTĂ.

Puteţi primi din diverse locuri oferte cu diferenţă mare de preţ pentru produse APARENT similare. Atenţie, varietatea de camere în acelaşi hotel este foarte mare! Sunt diverse tipuri de camere, spre exemplu cu vedere la mare sau cu vedere la... o autostradă! Trebuie comparate mereu aceleaşi lucruri! Sunt mulţi ofertanţi care omit să transmită toate detaliile, în aşa fel încât comparaţia nu mai este corectă. O agenţie serioasă sau un consultant de calitate nu face asta! Dacă ceea ce v-am spus până acum v-a condus către decizia corectă de a cumpăra un pachet turistic de la o agenţie de turism, se pune întrebarea: de la care? Iar răspunsul nu este uşor.

Al dumneavoastră,

Responsabilitatea faţă de turist

Președintele Grupului Eurolines

Este important să mergeţi în agenţia de turism aleasă şi să vedeţi că există, că are angajaţi, că are licenţă de turism, că are asigurare VALABILĂ de insolvenţă. Are agenţia site? Este o agenţie acreditată IATA? Este membră ANAT (Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism)? Este de mulţi ani pe piaţă?

DRAGO{ ANASTASIU


Dacă aţi avea milioane de euro, i-aţi investi în turismul românesc? 4

EDITORIAL

DESTINAŢII 2012

ÎN NUMĂRUL URMĂTOR: CLUB 27

Am plecat spre târgul de turism, primul din acest an, 2012, cu o strângere de inimă. Pentru că, la ediţiile anterioare, se cam diluase „concreteţea” târgurilor. Iată că, însă, în această primăvară, la târgul de la Romexpo, de la mijloc de martie (a căzut chiar „pe muchia” lunii de „resurecţie” a naturii), lucrurile au stat diferit şi mi-au infirmat aşteptările. Se mişcă ceva. Se mişcă lucrurile. Se mişcă lumea. Trebuie să urnim această piatră, iar ea ne va răsplăti. Sigur că, aşa cum se întâmplă cu orice mecanism, turismul – cel românesc – nu se urneşte uşor. E nevoie de opinteli. Dar, iată, am văzut mai multe oferte către destinaţii exotice. Mă refer, mai precis, la cele spre continentul american – şi, cu predilecţie, spre America de Sud. O atracţie indubitabilă pentru români. Preţurile stau (încă) sus, dar dacă oferta se înmulţeşte (şi) mai prodigios, vor deveni mai „affordable”. Mai multe oferte şi pentru ţările limitrofe nouă, cu care ne întâlneam în fiecare an: Grecia, Turcia. Oferta se diversifică. Se circumscriu tot mai mult ofertei pentru România şi ţările care intraseră, deja, în circuit („circuitul de proximitate”), dar, până acum, parcă nu acceleraseră îndeajuns: Croaţia, Slovenia, Muntenegru. La târg şi-a (re)lansat oferta (şi) Ungaria. Au fost vizibile oferta şi „contraofensiva” (riposta în forţă) a Eurolines şi TUI Travel Center. Una peste alta, am avut un târg mai bun, mai promiţător. Şi parcă au început să se mai dezmorţească lucrurile şi pe planul turismului intern, aş putea trage această concluzie din „ecourile” & „feed-back”urile care ajung la mine. Vara aceasta deja o avem într-un „frame” gata schiţat. Următorul târg cu adevărat „major” înţeleg – deocamdată – că va fi abia spre toamnă. Iar acela va fi şi un moment al evaluării.

JANIS JOPLIN

O SOLISTĂ CARE DEJA A URCAT ÎN „MERCEDES BENZ”-UL ISTORIEI „Nu ai vrea, Tu, Doamne, să îmi cumperi un Mercedes Benz?”

Mihail Gălățanu Editor coordonator Călător Eurolines, FINMEDIA

Călător Eurolines Nr. 14 Foto copertă: TUI Publicație editată de

P.O. Box 63-166, 71200, Bucure[ti, Str. Nicolae G. Caramfil nr. 77, sector 1 Tel.: 021.315.79.26, 021.315.79.13 e-mail: calator@finmedia.ro www.finmedia.ro

Editor coordonator Mihail GĂLĂȚANU mgalatanu@finmedia.ro

Colaboratori Horia GÂRBEA Alexandru SĂNDOIU

Creative Director Marcel ȘTEF

Publicitate Cristian Vilcinschi Cătălin Lambă Tel./Fax: 021-310.02.22

Redactori Cristian PAVEL Bogdan POPESCU Dimitrie LUPU George ISCRU Anca CHILOM Paula ALEXANDRESCU

Corectur\ Irina FRĂȚILĂ Produc]ie Aurel PARASCHIV

Direc tor general Mihai S|NDOIU

Director evenimente Alexandru ADRIAN

Director editură Georgeta CLINCA gclinca@finmedia.ro

Director publicitate editur\ Marius ȘTEFAN

Finmedia este membru al Biroului Român pentru Auditarea Tirajelor.

Brand Manager Marcel ȘTEF mstef@finmedia.ro

Copyright: Finmedia SRL Po[ta redac]iei: V\ a[tept\m opiniile, ofertele de colaborare [i orice tip de sugestii pe adresa redac]iei sau prin e-mail.

R\spunderea asupra con]inutului articolelor revine `n exclusivitate autorilor acestora. Reproducerea par]ial\ sau total\ a oric\rui text, fotografie sau imagine grafic\ din con]inutul revistei, f\r\ acordul scris al editorului, constituie infrac]iune [i se pedepse[te conform legilor `n vigoare.

FINMEDIA SRL este editor al publicațiilor „Pia]a Financiar\“, „e-Finance“, „Finmedia Direc tories Series“ ISSN-L 2247 – 9317 Tiparul: ARTPRINT


ACTUALITATE CALENDAR EVENIMENTE

5

ACTUALITATE - CALENDAR EVENIMENTE 25 martie 2012 – 25 mai 2012 Aprilie 2012, TIMIŞOARA VINVEST „DACĂ VIN NU E, NIMIC NU E!” „Dacă vin nu e, nimic nu e!” – este o parafrază la care pot, uşor, să ader. Vinvest, organizat, la a noua ediţie, de neobosita animatoare Lucia Pîrvu, este un „vârf de lance”, un vector al civilizaţiei vinului. Deşi are şi o „versiune” bucureşteană acum, Vinvest, rămâne, totuşi, cu „ediţia-titulară”, cea de la Timişoara, primadona vinurilor româneşti, aici fiind o selecţie extrem de riguroasă – şi o competiţie destul de strânsă. Vinvest a efectuat deja o primă „vizionare” – şi degustare a vinurilor selectate pentru „marea finală”, într-o seară de vis, care a avut loc la mijlocul lunii martie, la Timişoara. Recomandarea noastră este să nu rataţi Vinvest, nici Vintest.

Iunie 2012, BUCUREŞTI OST FEST MANOWAR PREZINTĂ, ÎN PREMIERĂ, NOUL ALBUM Pentru unii, cel puţin, Festivalul Ost Fest este un eveniment major/muzical, iar alţii vorbesc deja de evenimentul „rock” al anului. Totuşi, cine ţine capul de afiş la ediţia Ost Fest din iunie 2012, festival pe care îl aşteptăm, cu toţii, cu nerăbdare? Păi, cei care iubesc trupa Manowar trebuie să ştie că aceştia sunt un „headliner”. Un soi de „marker” al începutului de vară. Dar nume precum Motley Crue, Overkill, Motorhead, Megadeath, W.A.S.P. – sau chiar Lake of Tears ţin „isonul & hangul”. Ostfest este, deci, o manifestare ce se anunţă promiţătoare. Un concert „heavy metal” (cum este cel pe care Manowar ne aşteptăm să-l ofere) este chiar plin de „metale grele”. Sună „plin”.

Aprilie 2012, BUDAPESTA „PALINKA” SHOW În aprilie 2012, în capitala Ungariei, va fi organizată cea de-a treisprezecea ediţie (sperăm să fie cu noroc, iar nu cu ghinion!) a Festivalului, Expoziţiei şi Târgului Internaţional al Palincii – „Kisüsti” – în perioada 20-21-22 aprilie 2012. Putem spune, aşadar, că... palinca este pe cale să ajungă la... Panteon. Ca să alungăm ghinionul, trebuie să... golim toate sticlele, iar mai apoi să le spargem... Păi, da, a' mai bună palincă a Ungariei din anul 2012 va fi atestată ca un produs naţional al statului maghiar (ce-ar fi să se întâmple şi pe la noi aşa cu ţuica, mureşana, turţul, horinca ş.a.m.d...) şi va fi păstrată în Muzeul Naţional al Agriculturii. Această palincă va fi expusă în Muzeul Agriculturii în cadrul celei dea V-a ediţii a Sărbătorii Palincii de „Sfântul Nicolae”, organizată la Budapesta. Să ducem, şi noi, basamacul la muzeu. Muzeul abia aşteaptă.

Mai 2012, VIENA VIRTUOZ AL VIORII Un concert al lui Andre Rieu este prognozat, la Viena, pentru data de 8 mai. Unde anume în Viena? Să amintim locul faptei: Hutteldorfer Strasse 79. Pentru transport este recomandabil avionul, deşi şi autocarele Eurolines sunt îndeajuns de elegante spre a se constitui într-o atracţie. Andre Rieu, virtuozul violonist originar dintr-o localitate cu nume „european” (şi încă anume cu oarecare rezonanţă!), Maastricht, Olanda – este considerat a fi unul dintre cei mai „populari” artişti de gen ai perioadei actuale. În vara lui 2012, el va susţine, la Viena (nu întâmplător a fost invitat aici), cu dedicaţie pentru toţi fanii săi austrieci, un concert extraordinar. Evenimentul îşi propune să „furnizeze” publicului un colaj (bri-colaj?) surprinzător de valsuri vieneze – şi nu numai. Deopotrivă, melodii celebre din filme şi binecunoscutele compoziţii ale lui Brahms, Beethoven şi Giuseppe Verdi. Tariful include: bilet de avion Bucureşti - Viena şi retur – zbor cu compania Austrian Airlines. Cazare: 3 nopţi cu mic dejun – loc în cameră dublă, hotel 3* sau 4*. Bilet la Concert Andre Rieu categoria IV la „Wiener Stadthalle” – pentru data de: 08 Mai 2012. Tur pietonal în Viena. Taxe de aeroport. Nu sunt incluse: transfer aeroport – hotel şi retur; asigurarea medicală de călătorie.

Kalendărilă Kalendărescu Grecescu


6 ACTUALITATE / CLUB 27 CV DE VEDET|

De-acum, ne vom întâlni în Nirvana?

club

Kurt Cobain a rămas o legendă. De referinţă este şi relaţia sa cu Courtney Love. Am văzut, cu câtva timp în urmă, un interviu de referinţă, într-o revistă americană, cu Courtney Love. El reconstituie ceva din ce a fost spiritul acelor ani, precum şi pe cel al relaţiei cu Kurt. Courtney, „supravieţuitoarea” relaţiei, povestea în interviu viaţa ei cu Kurt. Nu era una uşoară. Nici una convenţională. Dar celebritatea, totuşi, se poate spune că datorită acestui lucru i-a fost asigurată. Kurt a avut o viaţă „zbuciumată” – şi asta e puţin spus – ca o sinusoidă. Vărsătorii nu erau, poate, aşa – din fire, dar, uite, Kurt Cobain şi-a rescris viaţa altfel. Nu prea putea să suporte, el, viaţa. Trebuia să dea cu ceva. Cu ceva în el. Şi a ales: droguri. Drogurile. Heroina. În combinaţii fatidice. PRINDE „PODIUMUL”: PRINTRE PRIMII TREI CÂNTĂREŢI ROCK EVER Alături de droguri, a mai apărut şi alcoolul. Până aici, cale bătută. Cică viaţă de artist. Dar viaţa de artist nu e neapărat aşa. Viaţa lui Cobain a însemnat, în primul rând, multe ore pe scenă. Obsesia, chiar, a scenei. Şi, abia apoi, alcool pe gât, în cantităţi industriale – şi droguri. Pe nas ori în venă. Asta nu ar trebui să uităm: opera, atunci când vorbim despre viaţă. Dar cine a fost, până la urmă, Kurt Cobain? A fondat, împreună cu Krist Novoselic, legendara trupă „Nirvana”, în anul 1986. Mulţi îl plasează pe podiumul celor mai influenţi trei cântăreţi rock din toate timpurile. Sigur, problemele cu alcoolul pot fi puse pe seama unei copilării cu capricii şi greutăţi, aşa cum a avut-o Kurt. Nirvana s-a fost fondat în Seattle. Kurt Cobain s-a născut, însă, în Aberdeen. MIROASE A SPIRIT TINERESC Despre NIRVANA, formaţia despre care pomeneam, anterior, că a

„inventat”-o Cobain, se poate afirma că s-a remarcat, întotdeauna, prin versuri incomode, în răspăr. În primii săi doi ani, Nirvana a stat cuminte şi a „gestat” în underground, în Seattle, în cluburile de pe ţărmul Pacificului. A făcut cu adevărat senzaţie lansarea piesei „Smells Like Teen Spirit“. „Miroase” a nou, a proaspăt, a spirit (mai) tânăr... Piesa a fost plasată, încă de la început, în contextul albumului „Nevermore”. Cu pletele sale rebele, acoperindu-i ochii şi fluturând ca o cortină care ascunde sufletul, Cobain a cucerit multe inimi. Formaţia sa de atunci şi acele bucăţi stau, undeva îndepărtat, şi la originea „Linkin Park”-ului dezabuzat ori „Coldplay”-ului de astăzi, cu un protest care, în timp, a devenit mai rece şi întrucâtva mai cabotin. Kurt Cobain a forţat nota profilului clasic al liderului arhetipal al unei trupe rock – şi al idolului scenei, devorat de propria-i muzică şi, nu în ultimă instanţă, de propriul

său mit. El a constituit, deopotrivă, o cotitură în istoria „icon”-urilor rockului. A întors rockerii din drumul spre dance-pop sau metal. GENERAŢIA X – ŞI NEVOIA DE UN „SPEAKER” Se apreciază că şi presa a avut un rol determinant în punerea pe tapet a bucăţii cu „smell like...” ca un imn al unei generaţii, a celor tineri prin „anii nouăzeci”. Generaţia X avea, incontestabil, nevoie de un lider. Pentru o vreme, şi-a găsit idolul în Cobain: el a fost desemnat, ca din oficiu, un „porteparole”. „Vino aşa cum eşti”, ne îndeamnă „nirvanezii” – în Nirvana lor. Printre cele mai ascultate piese ale formaţiei, se numără „Lithium”, care are greutatea pietrei. Nu a fost un secret pentru nimeni că, aşa precum ruşii duc o eternă bătălie cu vodca, Kurt Cobain a dus o

bătăială/răfuială continuă cu drogurile. A ajuns în starea de dependenţă în doar câţiva ani de „praxis”. Presa a devenit, şi ea, la rândul ei, din ce în ce mai agresivă – cu idolul. Cuplul Kurt Cobain – Courtney Love a devenit un subiect de senzaţie „gras” şi vânat, până la saţietate, de presă. Nu încăpea îndoială că K. C. dobândise o ameţitoare notorietate. Pe care o respingea cel puţin formal. Piesele sale purtau toate imaginile „răspărului”, de la aţâţătoare imagini „microscopice” revoltătoare la armele care plutesc prin aer sau prin apă. Recuzită de rock, o să spuneţi. Da, probabil că tânărul Kurt Cobain avea şi o anume violenţă personală/interioară. O COPILĂRIE CARE SE „CHINUIE” SĂ UMPLE GOLURI Revenind, pentru un scurt timp, la copilărie, trebuie spus că puştiul Kurt a îndrăgit, de mic, muzica (sigur, acest fapt poate părea un simplu „clişeu” – dar aşa şi este, e veridic). Totuşi, nu mă pot abţine să spun că, deşi el spunea că „notorietatea este ultimul lucru de pe lume pe care şi l-a dorit”, faptele dovedeau contrariul. Ceea ce se poate cu uşurinţă constata privind ipostazele „star”-ului cu chitara în mână, gata în orice clipă să sfarme coardele ori să rupă griful. Anul de ruptură este 1975, anul divorţului dintre părinţi. Atunci părinţii săi, Wendi şi Donald, au divorţat. De aici porneşte explicaţia „amplă” a întregii sale vieţi. Kurt va duce toată viaţa această tinichea de coadă.


27 „VIAȚA MEA” CU COURTNEY LOVE

KURT COBAIN „IDOL” ŞI „IMN” AL UNEI GENERAŢII

KURT COBAIN

7

Se va face un bărbat frumos, şaten – cu părul vopsit într-un blond auriu. Divorţul părinţilor l-a făcut introvertit. O piesă superbă, introvertită şi ea, este „The Man Who Sold the World”, un soi de baladă care ar putea sta, oricând, alături de o altă baladă a sa, favorită, cântată de „Beatles”, „Hey, Jude!”. Lui Kurt i-ar fi plăcut să cânte o asemenea bucată, alături de cei patru băieţi din Liverpool. De-a lungul copilăriei sale tumultuoase, puştiul Kurt a fost nevoit să trăiască, pe rând, cu fiecare dintre părinţi, deşi el şi-i dorea pe amândoi laolaltă, ceea ce nu mai era posibil. Cobain junior avea o variantă la dispoziţie: să îi urască pe amândoi. Şi i-a urât. LOVE... CU COURTNEY LOVE Pe Courtney Love a cunoscut-o în Portland, statul Oregon. A durat câteva săptămâni până să se înfiripe o poveste de dragoste. Relaţia părea incertă şi din cauza „turbulenţelor” personale ale lui Courtney, care nu era cea mai uşor de stăpânit femeie din lume. Inevitabila căsătorie a avut loc într-un loc exotic: Hawai. Data era una foarte apropiată datei sale de naştere/aniversării: 24 februarie 1992 (el era născut pe 20 ale lunii februarie). La acel moment, Courtney Love purta, deja, în pântec, copilul lui Kurt. Era vorba despre o fiică. Ea a fost numită Frances Bean Cobain, după numele unui membru al trupei muzicale „The Vaselines”. Fanii trupei NIRVANA nu s-au bucurat prea mult de prezenţa şi existenţa „divei” Courtney. Nu puţini au asociat moartea lui Kurt (a fost găsit împuşcat) pe 8 aprilie 1994 cu excesul de droguri din care atât Kurt, cât şi Courtney îşi făcuseră o ocupaţie comună. Courtney Love a fost văzută ca una dintre puţinele persoane care ar fi putut să intervină, în mai multe rânduri, dar nu a făcut-o. Mihail Gălățanu


Amatorii de drumeţii, cei împătimiţi după autenticitatea „itinerariilor româneşti”, au la dispoziţie o întreagă comoară în nord-vestul României, acolo, când urci spre „cuiul hărţii”. 8

ACTUALITATE BRANDURI ROMÅNE{TI

MARAMUREȘ CA UN IUREŞ!

Dacă vrei să te simţi mai primenit interior, ba chiar mai mândru şi mai drept, dacă vrei să-ţi odihneşti sufletul şi credinţa, trebuie să mergi acolo unde se agaţă harta-n cui: în Maramureş, în nord-vestul extrem al ţării. Acolo te întorci în timp şi timpul are răbdare şi apuci să citeşti înseninat un soi de testament al tradiţiei. La un pahar de horincă, în sunet de ceteră şi zongoră, în veşminte de sărbătoare sau de mers la slujbă, între oamenii locului şi minunăţiile munteneşti, simţi Maramureşul năpădindu-te, ca un iureş!

Desigur că Maramureşul e o destinaţie unică în România şi în Europa, dar care destinaţie nu e unică? Păi e unică din perspectivă etnologică, spirituală, religioasă – de care vreţi. Aici, oamenii, uniţi în spirit într-un anume fel, au ştiut să păstreze

cu mare grijă cultura, tradiţiile şi reflexele ţăranului de altădată. Te uiţi în jur aici şi dai, parcă, de o secvenţă romanţată şi simplă, în care valorile morale se văd în mărime naturală, nealterate, în care basmul îşi deschide, parcă, pleoapa în casa

bunicilor. Puţine obiceiuri s-au schimbat de-a lungul secolelor ce au trecut. Familiile rămân în aceleaşi sate ca şi strămoşii lor, chiar dacă Europa unită a deschis larg porţile şi mulţi au dat de gustul călătoriilor sau al lucrului în

străinătate. Meşteşugurile şi tradiţiile sunt transmise din generaţie în generaţie, chiar dacă pasiunea s-a mai stins şi tineretul intră şi aici, măcar până la gleznă, în zona Twitter sau Facebook. Îmbrăcămintea ţesută manual


10 ACTUALITATE BRANDURI ROMÅNE{TI

este încă purtată cu mândrie, chiar dacă moda mai pune pe jar lumea destupată. Cu toate astea, vezi duminica, de Paşte ori Crăciun, un pastel în mişcare, veşmintele dulci la privit şi simplu de arătat cu degetul: pantofii, ciorapii, sumna, sfeterul (cojocul), pânzătura (baticul), alte cele de pe fete, femei, feciori şi bărbaţi ori coconi în bătătură. Biserica, oh, Biserica, este în continuare sufletul satului. Nu întâmplător, maramureşenii o fac din lemn, pe o costişă, o creastă, o înălţime. Sunt multe biserici ortodoxe cu turle zvelte, înalte, inconfundabile. Din strămoşi, de pe vremea când nu aveau voie să-şi facă biserici durabile, din piatră, românii de aici au deprins a le ridica din lemn – uşor de înălţat, de dat jos, de mutat. Apoi, din smerenie şi simplitate, din sărăcie şi bun simţ, au înţeles să facă altare senine, pictate naiv, despovărate de podoabe de preţ, de rame şi ghirlande grele, de foiţe aurite şi argintate, care încarcă de regulă naosul bisericilor noastre din Regat. E uimitor să găseşti lăcaşurile lor de

Cimitirul Vesel (Săpânţa)

Faima localităţii Săpânţa se trage de la renumitul său Cimitir Vesel, care a devenit o importantă atracţie turistică. Legenda spune că atitudinea veselă în faţa morţii este un obicei al Dacilor, care credeau în viaţa veşnică, iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârşit tragic, ci ca pe o şansă de a întâlni zeul suprem, Zamolxe. Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 şi este creaţia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor şi poet în acelaşi timp.

Mănăstirea Săpânţa-Peri

situată în apropierea localităţii Săpânţa, este o mânăstire cu tradiţie, înfiinţată pe vremea voievozilor Dragoşeşti, pe locul unei vechi sihăstrii. Distrusă în 1703, Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost reconstruită la finalul secolului 20, începutul secolului 21 în Parcul Dendrologic Livada, nu departe de locul original – care astăzi se află în Ucraina. Aici a fost construită cea mai înaltă biserică de lemn din lume, biserica ce poarta hramul Sfântul Arhanghel Mihail, înaltă de 78 de metri (mai înaltă decât Statuia Libertăţii din New York!).


ACTUALITATE BRANDURI ROMÅNE{TI

11

Mănăstirea Bârsana Muzeul Satului (Sighetu Marmaţiei) „Secţia etnografică în aer liber”, numită şi Muzeul Satului Maramureşean, este situată pe Dealul Dobăieş, în partea de est a oraşului, la 300 m distanţă de drumul naţional DN18. În jurul bisericii din lemn, adusă din satul Onceşti, se dezvoltă un adevărat sat tipic maramureşean. Gospodăriile acestuia îi permit vizitatorului să sesizeze adevărata esenţă a arhitecturii populare a Ţării Maramureşului, aşa cum a fost aceasta structurată de-a lungul secolelor.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (Sighetu Marmaţiei) Pe malul drept al râului Iza, la o depărtare de 20 de kilometri de Sighetu Marmaţiei, se află străvechea localitate Bârsana, care este datată, conform izvoarelor scrise, de prin anii 1326. Mânăstirea Bârsana a fost reşedinţa Episcopiei

cult atât de iubite, venerate, îngrijite – de la terasamente, felinare, alei pietruite, la flori şi garduri vii, bănci şi scări atent numărate. Acum, chiar şi acum, când statul laic şi disolut a răsucit spre necredinţă tot mai mulţi dintre semeni, maramureşenii încă-şi mai iubesc preotul, încă îi sorb învăţăturile şi-l ascultă smeriţi. E de-a dreptul emoţionant să fii martor cum cântă laolaltă senin zeci de piepturi la o slujbă de duminică, cum se petrece în Maramureşul istoric Viflaimul, de Crăciun! Da, Viflaimul se petrece în biserică, în prezenţa preotului.

Ortodoxe Române a Maramureşului în perioada dintre anii 1735-1740, când aceasta s-a desfiinţat oficial. Ca mai toate mânăstirile din România, şi Bârsana a trecut prin multe greutăţi, în anul 1791 fiind desfiinţată şi călugării alungaţi.

Dar ce e Viflaimul? Viflaimul este doar o piesă de teatru popular cu o temă sacră, care abordează mitul naşterii. Personajele sunt Iosif, Maria, Irod (regele biblic Herodes), vestitorul, hangiul, îngerul, doi păstori, cei trei crai de la răsărit, doi ostaşi, moartea, dracul, moşul şi străjerul. Cei care îi joacă denunţă asuprirea şi exploatarea, satirizând aroganţa, minciuna, ipocrizia, nepăsarea şi lipsa de omenie a celor bogaţi faţă de cei săraci. După Viflaim, în noaptea naşterii Domnului, maramureşenii merg la colindat toată noaptea. E un du-te

Reînfiinţarea mânăstirii, o năzuinţă mai veche a credincioşilor, nu s-a putut concretiza decât după 1989. În anul 1994 mânăstirea a fost sfinţită şi hramul ei este „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”. Acum este o minunată mânăstire de maici.

vino de necrezut. Şirurile de colindători se întretaie într-o forfotă nebună, rudele şi prietenii se adună în grupuri şi se risipesc, se împart colaci, nuci, prăjituri, mere şi mandarine, se numără bănuţi, se cântă în cor şi se răguşeşte, se ciocnesc clondire şi pahare, sărmăluţele aburesc, cozonacii coboară din forme, îmbietori... Nu te îmbolnăveşti de frumuseţea Maramureşului, ci te vindeci. Te faci mai bun, mai tânăr, mai român.

Cristian Pavel

Dedicat celor care au fost încarceraţi, persecutaţi şi chiar omorâţi de regimul comunist din România în perioada 1945-1989. Muzeul este amenajat în fosta închisoare în care, printre alţii, şi-a găsit sfârşitul şi Iuliu Maniu, iar amenajarea acestuia în acest scop a fost realizată începând cu 1993 de către Ana Blandiana şi Alianţa Civică. Mai târziu, Consiliul Europei a luat sub egida sa întregul proiect al muzeului memorial de la Sighet şi l-a consacrat printre cele mai importante locuri de păstrare a memoriei continentului (împreună cu Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia).


12 ACTUALITATE NUMELE IUBIRII

LOVE STORY DE (PRIMĂ)VARĂ Ar mai trebui să adăugăm, la reţetele noastre de dragoste, daruri noi. Nicidecum să le scădem. Iar aici, la capitolul „adăogiri”, ar trebui să „strecurăm” (şi) câte o excursie. Orice prilej este adecvat pentru dragoste.

Neîndoios că un weekend romantic, petrecut în doi, în mijlocul unei mari metropole sau, cine ştie, chiar al naturii, face mai mult decât o sticlă de vin mesmerizant, precum şi o croazieră aduce mai mult frison în cuplu decât o cutie cu bomboane. Dar şi acestea sunt „prevăzute” în „schemă”.

Darurile „clasice” (şi, iarăşi, ne întoarcem la ciocolată), chiar dacă sunt mai „clişeizate”, au şi ele farmecul lor (de categoria „oldies, but goldies”). Şi încă un gând: cuplul nu se opune familiei, nu sunt disjuncte, ba, au contraire, chiar se presupun.

NU POT LIPSI BOMBOANELE/CIOCOLATA/DULCIURILE „Şoco” – sau „choco” – nu poate lipsi din repertoriul general al iubirii. Dar nici din acela al unei seri petrecute în doi, punctual, dacă el,

bărbatul, vrea, totuşi, să sărute fata/fetele. Sunt multe variaţiuni pe aceeaşi temă: cu nucă de cocos (sau de cocoş, depinde cum citeşti), dar şi cu rom, liquer, cognac, cherry, vişinate şi alte minuni.


ÎN NUMELE IUBIRII

O excursie reprezintă, orice s-ar spune, un cadou. ACTUALITATE NUMELE IUBIRII

O SEARĂ „DREASĂ” CU ŞAMPANIE ŞI VIN ROŞU Pentru seara cu pricina, de tetea-tete, ne gândim la un vin roşu, care să îi îmbujoreze în obraji pe ambii termeni ai binomului numit, cu maximă tandreţe, cuplu. Vinul roşu ne ridică sângele în obraji. Şi este, probabil, adjuvantul cel mai adecvat preludiului. Mă gândesc la un „blaufrankiş”. Sau, dimpotrivă, ne putem gândi la o şampanie albă, cu atingeri de caşmir sau cu reflexe aromate de tămâios (busuioacă). Nu în ultimul rând ar fi inspirat să punem pe listă un roze (preferatul meu!), care te poartă pe aripile indubitabile (şi inconfundabile) ale unor petale de trandafiri. Roze-ul are şanse pentru că poate conveni amândurora: şi aici mă gândesc la un Merlot rose. Ar putea fi o opţiune fericită, deoarece femeile ar putea iubi culoarea sa cu accente trandafirii, visătoare, iar bărbaţii ar putea să simtă, pe gât, un vin vânjos, un Merlot care îţi dă puteri în aventura serii.

O EXCURSIE ESTE O AVENTURĂ O excursie reprezintă, orice s-ar spune, un cadou cât de cât mai consistent. Este, cred, în aceeaşi măsură, una dintre primele opţiuni pentru cadourile majore, asta dacă nu luăm în calcul şi autoturismele. În miezul iernii – sau la începutul primăverii, dragostea anunţă vara care va veni, florile umile şi suave ale începutului de martie, ghioceii, lăcrămioarele ori zambilele, care sunt şi bucheţele tare bune de „împletit” cadouri, fac a vreme

bună, ne stârnesc spre vacanţe, visări şi re-creaţie. Iubirea e, neîndoios, un personaj mitologic. Ea presupune un flăcău zdravăn, chipeş, puternic, arhetipal, care face curte unei femei minunate. Da, iubirea este un fel de îngeraş tip Amor/Cupidon/Eros. Un fel de „ofiţer al stării civile” care oficiază „nunta” în natură, pentru flori, animale, dar şi oameni, în egală măsură. Fetele şi băieţii, în tradiţia populară, de zilele sortite iubirii, la sfârşit de februarie şi început de martie, se uită în calendar – iar mai apoi se pun la ţoale festive – şi

pornesc „la pădure”, spre cules de floricele, viorele, tămâioasă/busuioc, pe care le pun să şadă pe la icoane. Fetele fug, atrăgându-şi iubiţii în poienile „cu dor”. Flăcăul care-şi prinde fata, tot aşa, conform tradiţiei iubirii la români, îşi sărută iubita/sortita, sărutul fiind un legământ „cvasioficial” pe un an de zile (la fel cum se oficiază, astăzi, de către primari, faimoasele „căsătorii de probă”). Rău era, însă, de rămâneai fără pereche de la jocurile iubirii din primăvară, asta însemnând că, întregul an, riscai să rămâi singur-

13

singurel şi cuc. Un obicei invocat tot de tradiţiile zilelor de iubire, atribuit mai cu seamă femeilor tinere, era că ele trebuie să strângă omătul netopit, apa de ploaie ori cea de izvor, în seama cărora erau puse atribuţiuni magice: că ele te fac mai frumoasă şi mai drăgăstoasă, de eşti fată tânără şi nemăritată. Primăvara, chit că începe – cu adevărat – în martie sau aprilie, te face mai frumoasă. Ne face, pe toţi, mai frumoşi.

Mihail Gălățanu


14 ACTUALITATE TÅRGUL DE TURISM

LA TÂRGUL DE VACANŢE, GRUPUL EUROLINES A AVUT UN STAND CARE A „MAGNETIZAT” VIZITATORII Târgul de turism de la Romexpo a marcat „deszăpezirea de primăvară”. Târgul ni s-a părut mai mare ca dimensiuni faţă de ediţiile anterioare – şi mai bogat, ca standuri – şi anticipăm că la fel s-a întâmplat şi în privinţa vizitatorilor. Colorat. Imens. Sofisticat. Așa a arătat standul TUI Travel Center prin Eurolines. Echipa FIN Media a fost încântată de stand, de aerul său modern – şi de reducerile, afişate (cu litere de-o şchioapă) la stand: 200 de euro pe care ai fi putut să îi „câştigi”, dacă îţi făceai rezervarea! Bani, nu glumă. O ofertă în stare să atragă pe oricine, ba mai mult chiar, să te scoată din papuci. La stand l-am întâlnit pe domnul Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului Eurolines, în tradiţionala sa stare de spirit, jovială şi plină de tinereţe, care ne-a invitat, cu entuziasmul caracteristic, să vizităm standul, ceea ce am şi făcut, iar mărturie ne stau fotografiile pe care le-am prelevat. Standul s-a remarcat şi printr-o extraordinară poziţie – în centrul lucrurilor, adumbrit de o lumină albastră de cea mai profundă „marcă TUI”. Printre „targeturile” promovate în acest an, un accent aparte îl pune TUI Travel Center pe destinațiile TURCIA si Bulgaria, semn că destinaţiile „limitrofe” vor polariza, încă o dată, atenţia românilor dornici să „lenevească” plăcut în vacanţe. Sigur că, tot la capitolul destinaţii „la îndemână”, trebuie să menţionăm şi Austria, o „ţintă” pentru orice anotimp: fie vară, fie primăvară sau iarnă, ai de ce să asculţi „valsul vienez”, pe pârtie sau pe cărări şi drumeţii de munte. Treptat-treptat, strategia TUI Travel Center începe să-şi arate randamentul – şi roadele – în România. Am stat de vorbă cu mai mulţi vizitatori ai târgului – şi i-am întrebat, în particular, ce îi „mână” spre standul „albastru”. În primul rând, „zâmbetul” – mi-a răspuns un adolescent. De remarcat că aproape toţi cei care se „dirijau” într-acolo erau tineri. Al doilea lucru pe care mi l-a indicat un cuplu este că îi atrage, în mod vădit, „puterea brandului”. Cele două branduri care sau întâlnit – şi îngemănat în această ofertă – sunt, ambele, TUI şi Eurolines, branduri care produc şi furnizează încredere. Chiar dacă nu va „cuceri” pe toată lumea de prima dată, în timp, însă, TUI Travel Center prin Eurolines îşi arată valoarea – de netăgăduit – prin însuşi faptul că afacerile lor „ameninţă” să crească, în viitorul apropiat, de câteva ori. Doar sunt profesionişti – şi fac „paşii” care trebuie făcuţi în algoritm.

Grecia 2012, cu THASSOS ÎN POLE-POSITION

Grecia, alături de Turcia, rămâne vedeta „anului 2012” şi, în special, a „verii 2012”. Pentru Turcia, TUI Travel Center a pregătit un charter – şi o strategie specială pentru vara care urmează. Thassos este numele celei mai mari insule din nordul Greciei. O istorie pe măsură, bi sau tri-milenară: Sfântul Pavel o pomeneşte în „filipicele” sale. Plină de mânăstiri şi obiective turistice, n-ai cum să te plictiseşti, ca turist, în ea. Este (ca) o destinaţie tipică pentru „pensionari”, atât de multă linişte şi pace se „aşează” pe drumurile ei. Am văzut-o prezentă şi la târgul de turism recent încheiat de la „Romexpo”. Este una dintre cele mai atractive oferte, din mai multe motive. Unul ar fi că este foarte aproape de România: s-ar putea spune că este cea mai aproape insulă grecească de România/Bucureşti. Cazarea, în Thassos, este la vile precum şi la hotel, iar vilele au facilităţile obişnuite, cu apartamente dotate cu bucătărie, aer condiţionat, televizor etc. Care ar fi „highlight”-urile unei insule precum Thassos, în al cărei Ghid Turistic regăsim peste două sute cincizeci de hoteluri, bungalow-uri, o bază turistică/hotelieră impresionantă? Păi, în excursia de zece zile, e inclusă – de regulă – şi o vizitare a Kavalei, un oraş superb, pe margini de mare. Bine, asta ar

putea fi un „bonus”; trebuie, însă, neapărat adăugat că oraşul este nevizitabil la vremea prânzului, căci faimoasa siestă grecească îşi spune cuvântul. Portul, însă, foarte vechi, este unul fabulos şi este şi principala regiune de agrement. Dar ce altceva mai poţi face în insula care este supranumită „smaraldină”? În primul rând, poţi să te bucuri de apa care este de o nemaivăzută limpiditate. Insula este plină de magazine de bijuterii, atracţie specială pentru doamne. Preţurile pot urca, în sezon, şi la 150 de euro sau, în full-season, la 175 de euro chiar – dacă perioada aleasă este între 23 iulie şi 28 august (variantele de demipensiune), iar dacă opţiunea este fără masă, chiar în vârf de sezon, preţurile nu trec peste 95 de euro (fără transport), ceea ce, să recunoaştem, sună destul de rezonabil. Vizita în Kavala durează cam două ore. Între Kavala şi Thassos funcţionează o linie de ferry-boat, care circulă cu o ritmicitate orară. Cei mai atraşi de zonă se dovedesc, în general, pretenţioşii turişti germani şi britanici, care vin pentru plajele nisipoase, apele limpezi şi viaţa de noapte tumultoasă. Un sit aparte este cel al cetăţii medievale Kastro, care oferea, odinioară, servicii portuare celorlalte oraşe principale ale insulei. Mihail Gălățanu


ARTA E ACASĂ LA CASA DE LICITAŢII

GOLDART

Interviu cu Prof. Univ. Dr. Alexandru Ghilduş, expert şi consilier în arta contemporană, coordonator al Casei de Licitații Goldart, și Luminița Ghilduș, Manager Goldart Creşte piaţa de artă românească? Depinde din ce punct de vedere este privită piaţa de artă. Creşterea numărului celor interesaţi este un lucru cert, datorat calităţii prezenţei lucrărilor de artă în licitaţii şi în galerii. Creşterea vânzărilor lucrărilor de artă plastică interbelică este constantă încă, la fel şi cea a lucrărilor de artă contemporană, acestui capitol, susţinut în mod deosebit de Goldart, acordându-i-se o atenţie specială, întrucât reprezintă principala sursă pentru investiţii profitabile pe termen lung. Resimţiţi o concurenţă acerbă în vânzările de artă? De când ne-am înfiinţat, în 1997, cu galeria de artă, ne-am dorit să existe concurenţă pe această piaţă, o concurenţă pozitivă care să ridice nivelul profesional. Noutăţile pe care le-am introdus pe piaţa licitaţiilor de artă începând cu anul 2002 au generat o competiţie bazată pe respect şi încredere, care a stimulat creşterea cotaţiei artiştilor şi a atras un număr mare de investitori. Consi-

derăm că o competiţie bazată pe respect şi profesionalism este fundamentul unei construcţii solide pe termen lung, iar transparența şi corectitudinea în relaţiile cu partenerii şi cu ceilalţi jucători de pe piaţă sunt elemente care ar trebui înţelese şi respectate. Termenul „acerb” din întrebare înseamnă pentru noi competiţia în interiorul Casei, care prin rezultate să permită oferirea pe piaţă a serviciilor de calitate, în toate direcţiile de funcţionare, astfel încât să nu aducem prin acţiuni exagerate prejudicii celorlalţi competitori şi să mulţumim atât depunătorii, cât şi investitorii. Se constituie o adevărată bursă a operelor de artă în ţara noastră? Sau credeţi că aceasta este o afirmaţie „prematură”? Discutam despre acest subiect în zilele premergătoare lansării de către Goldart a unui nou concept de promovare a artei şi, sincer, ca artist, vă mărturisesc că termenul utilizat, acela de „bursă”, cred că face parte dintr-o zonă mult prea comercială, în care parametrii sunt volumetrici şi

cantitativi, în timp ce în spaţiul artistic discutăm de unicat. Cotaţia artistică, cea care se formează prin tranzacţionarea operelor de artă în cel mai transparent sistem posibil, licitaţia, este reperul recunoscut ca fiind, metaforic vorbind, „bursa operelor de artă”. Ceea ce este, însă, important, dar acest lucru nu trebuie să aşeze arta sub nivelul de apreciere consacrat, este posibila participare a artei ca garanţie în tranzacţii bancare şi de altă natură, aceasta însemnând recunoaşterea valorii obiectului de artă. Nu cred că includerea formală a valorii artistice în categoria obiectelor care se tranzacţionează prin sistemul bursei rezolvă problema. E un drum greşit, în opinia mea. Important e să avem răbdare, să perseverăm şi să contribuim, onest şi transparent, la asigurarea unui cadru care să ofere publicului imaginea corectă a tranzacţiilor actuale, care, însumate, să constituie baza construcţiei cotaţiilor. E adevărat că acest sistem necesită timp, dar nu e vina noastră că numai din 1990 au apărut case de licitaţii şi, cred, avem datoria de a construi şi nu de a specula, tocmai pentru a oferi

garanţii pe termen lung. Da, în sensul acestei discuţii, arta reprezintă deja o investiţie profitabilă, care poate însemna o garanţie pentru oricine. Noi o afirmăm prin actele financiare de vânzare care stau la baza construcţiei cotaţiilor, iar partenerii ar trebui să ţină cont de ele şi să le utilizeze. Condiţiile tehnice sunt şi ele încadrabile în coordonate, atât comerciale şi bancare, cât şi artistice şi de expertiză, şi ele trebuie să fie asumate de toţi partenerii. Ce înseamnă pentru o femeie îndrăgostită de frumos să coordoneze o casă de licitaţii? E o mare provocare şi un drum care nu are întoarcere şi care te responsabilizează la maximum. Apropierea de artă, odată produsă, creează dependenţă, iar fenomenul se regăseşte atât în categoria celor care lucrează în domeniu, cât şi în cazul iubitorului de artă şi al colecţionarului. Problematica complexă care aduce în sistem depunătorul lucrărilor, artistul, intermediarul şi cumpărătorul, creează relaţii cu totul speciale între


Luminița Ghilduş este manager al Casei de Licitații Goldart.

oameni, oferă ocazia mai bunei cunoaşteri a creaţiei artistice, a artistului şi a omului care se apropie de artă. Se împărtăşesc experienţe şi opinii, se creează adevărate poveşti în jurul circulaţiei valorilor artistice, se dezvoltă alte forme de participare la viaţa culturală şi, cel mai important, poate, se creează legături între oameni, indiferent de politică, business sau preocupări. E marele câştig care te face să treci peste probleme. Vă relaxează călătoriile pe tărâmuri îndepărtate? Mi-ar plăcea să călătoresc, dar presiunea organizării licitaţiilor în ritmul de două pe lună mă ţine departe de traseele pe care mi le doresc. Sudul Franţei sau Ţările Nordice sunt trasee pe care le-am parcurs cu familia şi pe care îmi doresc să le reiau sau să le dezvolt. Îmi place să fiu cu familia şi cu prietenii la Domneşti, în Argeş, acolo unde ne simţim extraordinar, aşezarea situată între Curtea de Argeş şi Câmpulung fiind recunoscută ca zonă de refacere şi ca spaţiu cultural.

Care sunt ultimele iniţiative la Casa de Licitaţii Goldart? Suntem singura Casă de Licitaţii din România care are spaţii expoziţionale şi sală de licitaţii proprii, Galeria Goldart Hilton şi Galeria Dorobanţi 127, ceea ce ne permite să organizăm expoziţii cu artişti contemporani şi cu artă veche, expoziţii de design, prezentări de modă, lansări de carte, spectacole de teatru şi, bineînţeles, licitaţii. Cele mai recente evenimente au fost spectacolele de teatru „Treapta a noua”, „Rendez-vous” şi licitaţia organizată cu ocazia Mărţişorului, unde, în afara creaţiilor de excepţie ale unor artişti precum Grigorescu, Tonitza, Dărăscu, Steurer, Bernea, Biju, Ghiaţă, Brauner, Schweitzer Cumpănă, Jiquidi, Iser, Perahim, Musceleanu, Catargi, Ciucurencu, Bălţatu, au expus şi au vândut bine designeri români. Dărăscu, Ghiaţă, Ciucurencu, Iser, Grigorescu s-au (re)găsit în licitaţii. Constituie aceste nume o carte de vizită? Bineînţeles. Sunt artişti remarcabili, care se situează în primii cotaţi

din România. Horia Bernea, cu lucrările din această licitaţie, e artistul cu cele mai scumpe lucrări vândute, „Interior de biserică”, ulei/pânză din anul 1989 adjudecându-se la Goldart pentru suma de 20.000 de euro. În următoarea licitaţie, din ziua de 15 martie, printre artişti se număra Nicolae Tonitza, Jean Cheller cu un „Vas cu flori”, Corneliu Baba, Horia Bernea, Ştefan Popescu, Rudolf Schweitzer Cumpănă, Petre Iorgiulescu Yor, Octav Băncila, Nicolae Vermont, Marcel Guguianu, cu o lucrare în marmură de mari dimensiuni evaluată la 12.000 de euro, Constantin Piliuţă, Vasile Grigore şi alţii. Care e viitorul pieţei de artă? Va fi aceasta dominată de filosofia „instalaţiilor”, a artei „utilitare” etc.? E greu de spus. Dacă privim numai la ceea ce se întâmplă pe piaţa românească, arta căutată e, preponderent, cea interbelică. Arta contemporană a fost propusă de noi în premieră pieţei, când am apărut cu casa de licitaţii, în anul 2002.

17

De atunci au început să se vândă lucrări pentru ambientarea spaţiilor de locuit şi a spaţiilor publice, fără a le putea defini ca făcând parte din vreuna dintre categoriile enunţate în întrebare. Nume deja cunoscute pe piaţă, sau tineri pe care i-am prezentat în expoziţiile pe care noi le-am organizat în galeriile Goldart şi în Galeria Apollo au reprezentat vânzări, chiar dacă nu la preţuri occidentale, la un nivel apreciabil. Insistenţa prezentării în licitaţii a cel puţin treizeci de lucrări de artă contemporană lunar, din care, dacă vindem 30%, considerăm că ne facem datoria şi suntem îndemnaţi să continuăm, reprezintă constanţa unui demers pe care l-am privit pe termen lung. În perioada interbelică, contemporanii artiştilor de atunci, care astăzi se vând la preţuri de zeci şi sute de mii de euro, se cumpărau la nivelul de 10% din valoarea actuală, iar aceasta reprezintă un exemplu şi un îndemn adresat contemporanilor de a investi în artiştii de astăzi, care, cu siguranţă, vor avea o cotă ridicată peste ani.

Mihail Gălățanu


18 ACTUALITATE ASIGUR|RI

Când călătorești, e bine să fii atent! La asigurarea ta!

LA CE SĂ NE UITĂM CÂND CUMPĂRĂM O ASIGURARE DE CĂLĂTORIE? De cele mai multe ori, pentru a diminua costurile unei vacanţe sau ale unui voiaj în interes de serviciu, cumpărăm cea mai ieftină asigurare de călătorie. Este oare o poliţă ieftină o soluţie bună? În cele ce urmează, ne vom opri asupra acestui tip de asigurări şi asupra aspectelor pe care trebuie să le verificăm atunci când o achiziţionăm pentru ca, în caz de daună, să beneficiem de protecţia asigurării. Ceea ce trebuie precizat şi, mai ales, ştiut de către orice persoană care cumpără o asigurare de călătorie este faptul că un astfel de produs, dacă îl vrem doar ieftin, nu înseamnă că suntem bine protejaţi, în special pentru o problemă de natură medicală pe care o putem avea în afara teritoriului României. O poliţă ieftină poate însemna o poliţă cu multe riscuri neacoperite. Trebuie să ştiţi şi faptul că un asigurător preia anumite riscuri, a căror producere poate costa scump compania de asigurare. În mod normal, asiguratorul preia riscul în schimbul unui preţ corect, care poate să nu fie ieftin, dar pentru a fi corect el trebuie corelat cu ceea ce societatea de asigurare îşi asumă. Pe scurt, cu cât preţul poliţei este mai mic, cu atât asiguratul beneficiază de o protecţie mai mică în faţa riscurilor. Pentru că ieftin nu înseamnă neapărat şi bun, vom semnala în continuare câteva dintre „capcanele” pe care le poate ascunde o asigurare de călătorie ieftină. Există companii care, din dorinţa de a vinde cât mai multe poliţe în vederea

creşterii business-ului, practică aşa-numitele preţuri de „dumping”, adică preţuri mult mai mici decât ar trebui în mod normal, astfel că se ajunge la situaţia în care respectivul asigurător nu poate face faţă despăgubirilor în cazul producerii riscurilor asumate, adică nu-şi onorează promisiunile în faţa asiguratului. Este foarte important de precizat că aceste tarife prea scăzute se reflectă direct în calitatea serviciilor oferite în momentul producerii unui risc asigurat. Ce înseamnă de fapt preţ de dumping? Să luăm ca exemplu o călătorie de plăcere în Austria de 7 zile pentru care plăteşti o sumă de circa 5-6-7 lei. Cu o astfel de poliţă poţi avea surpriza să plăteşti singur cheltuielile medicale, prima fiind mult prea mică pentru a acoperi eventualele cheltuieli cu serviciile şi îngrijirile medicale de care ai putea avea nevoie. O altă „capcană” este aplicarea franşizei la partea de daună de către unii asigurători. Adică, în

momentul în care un risc s-a produs, o anumită cotă parte din cheltuielile înregistrate cu dauna va trebui să o suportaţi din propriul buzunar. În cazul unei asigurări medicale de călătorie simple, riscurile acoperite sunt cele de accident sau îmbolnăvire pe durata călătoriei. Aşadar, la încheierea unei asigurări, clientul trebuie să citească în mod special capitolul excluderi din poliţa de asigurare pentru a vedea care nu sunt riscurile acoperite prin asigurarea încheiată sau, mai simplu, pentru ce fel de evenimente compania nu plăteşte despăgubiri. O măsură în plus pe care trebuie s-o ia un asigurat este verificarea partenerului de asistenţă turistică medicală cu care asigurătorul colaborează. Este un aspect deloc de neglijat şi trebuie aleasă o companie care colaborează cu o firmă care are parteneriate încheiate cu cât mai multe spitale şi clinici, în ţară şi în străinătate, care să vă poată îngriji şi trata în cazul în care păţiţi ceva în timpul voiajului.


ACTUALITATE ASIGUR|RI 19

NOTA BENE: Compania de asistenţă turistică este cea la care trebuie să sunaţi imediat ce evenimentul asigurat se produce, pentru ca aceasta să vă indice cea mai apropiată unitate medicală din zonă sau, daca este nevoie, să se ocupe de serviciile de transport pană la unitate. În plus, se va ocupa de decontarea cheltuielilor cu tratamentele medicale direct cu spitalul. Numărul companiei de asistenţă turistică este menţionat atât pe poliţă, cât şi pe site-ul asigurătorului. Poliţele de călătorie complexe acoperă o gamă mai largă de riscuri, pe lângă cele de accident sau îmbolnăvire. Aceste riscuri pot fi anularea călătoriei (riscul de storno în limbaj specific domeniului asigurărilor n.red.), pierderea, deteriorarea sau furtul bagajelor sau chiar răspunderea civilă privată. Ce înseamnă asigurarea de răspundere civilă privată? De exemplu, dacă mergem cu copilul într-un muzeu şi acesta sparge o vază valoroasă, parte a unei colecţii de artă, daunele vor putea fi plătite prin poliţa de călătorie, dacă aceasta cuprinde şi răspunderea civilă privată. Desigur, preţul poliţelor complexe este mai mare tocmai datorită acestor acoperiri diversificate. Sfatul specialiştilor este ca cei care se confruntă cu o astfel de situaţie să verifice riscurile menţionate în contractul de asigurare, pentru a vedea dacă poliţa are extindere pentru acest tip de riscuri.

Un alt element important la care trebuie să fim atenţi când încheiem o asigurare de călătorie este suma asigurată. Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care o puteţi primi în caz de producere a unui eveniment asigurat. O sumă asigurată corect trebuie să acopere cheltuielile care pot surveni în urma producerii oricărui risc acoperit prin poliţa de asigurare. La acest gen de produse de asigurare de călătorie sumele asigurate pornesc de la 5.000 de euro şi pot ajunge până la 50.000 sau chiar 100.000 de euro, ele însă depind de teritorialitate. Ce înseamnă acest lucru? Dacă vorbim despre o sumă asigurată de 5.000 de euro pentru o călătorie în spaţiul european, este clar că, în cazul unui accident mai grav, aceasta nu poate acoperi eventualele cheltuieli. Suma aceasta ar fi insuficientă pentru a plăti serviciile şi tratamentele unităţii medicale care v-ar acorda îngrijiri în caz de accident sau îmbolnăvire. „Pentru Europa, o astfel de poliţă trebuie să aibă o sumă asigurată de circa 50.000 de euro, deşi există state unde şi o sumă asigurată de 30.000 de euro ar putea fi suficientă”, a explicat Iuliana Hampu, Şef Serviciu Travel în cadrul Generali România. Apoi, trebuie să mai fim atenţi şi la ce fel de urgenţe medicale acoperă acest gen de poliţe. De exemplu, unele produse de pe piaţă acoperă orice fel de urgenţă medicală pe durata călătoriei, dar alte produse nu acoperă şi urgenţele medicale dacă ele survin din cauza unei boli preexistente călătoriei. Pentru a verifica exact acest lucru legat

de afecţiuni şi boli preexistente trebuie să vă uitaţi din noul la capitolul excluderi din contractul de asigurare. Nu în ultimul rând, atunci când cumpăraţi o asigurare de călătorie, exact ca şi în cazul oricărui contract, citiţi cu atenţie tot ceea ce scrie pe poliţă. Asigurarea este un contract încheiat între dumneavoastră şi asigurător, astfel că la semnarea acestuia trebuie să ne informăm bine, să-l citim, să achiziţionăm poliţa în cunoştinţă de cauză, să ştim exact la ce să ne aşteptăm de la produsul respectiv. Chiar dacă aveţi posibilitatea să plătiţi mai întâi cheltuielile medicale şi apoi să cereţi despăgubirea asigurătorului, trebuie totuşi să ştiţi că aveţi obligaţia de a înştiinţa compania de asigurări despre eveniment în maximum 48 de ore de la producerea acestuia. Bineînţeles, acest termen poate fi diferit de la un asigurător la altul şi de la un produs la altul. Pe lângă faptul că trebuie să cumpăraţi asigurarea în deplină cunoştinţă de cauză, citind termenii şi condiţiile de asigurare, toţi specialiştii recomandă ca aceasta să fie achiziţionată de la una dintre sucursalele sau agenţiile asigurătorului sau de la agenţii autorizaţi ai acestora, cum ar fi brokerii sau agenţiile de turism. Peste tot însă preţurile trebuie să fie aceleaşi. Acestea fiind spuse, vă urăm drum bun, fără evenimente neplăcute!

Paula Alexandrescu

19


OMUL CĂLĂTOR ŞI GNOSTIC, CA ŞI MUZICIANUL:

20 ACTUALITATE / BLUES

AG WEINBERGER

A.G. Weinberger este numele unuia dintre cei mai notorii chitarişti din industria bluesului autohton, cel care a însufleţit „maşina de blues”. El are o aventură personală, din/despre care ne-a şi vorbit în interviu. După cum se va vedea şi din firul conversaţiei, avem în faţă un muzician tonic, stenic – şi, în egală măsură, un om înzestrat cu mult umor, care ne vorbeşte – cu nonşalanţă – despre tot ce a însemnat experienţa sa personală, locală şi americană.

Care sunt momentele „decisive” ale muzicianului Weinberger? Probabil trezirea din coma de patru zile indusă de o meningită care s-a întâmplat când aveam doar 10 ani. Consider că atunci am renăscut... aşadar eu sunt cu 10 ani mai tânăr din start... De atunci am ştiut exact ce vreau să devin şi îmi reglez mersul vieţii în această direcţie – aceea de a fi „a rock’n roll guitar player“. Cine este mai important: cântăreţul la chitară, omul de radio, iubitorul de blues, animatorul cultural etc.? Omul „călător“ şi gnostic – restul este doar o iluzie – sau un mod de viaţă. Doar misiunea animată de desăvârşire contează. Care au fost, pentru dumneavoastră, momentele fundamentale ale experienţei americane? Prima aterizare în Memphis, în 1996. Nu pot să uit acel sentiment puternic ancestral care mi-a smuls

lacrimile eliberării, când am trecut pentru prima oară de check-point-ul din aeroport. Atunci am conştientizat globalitatea mea, care a devenit principiul guvernator al existenţei mele. Următorul moment important a fost în ’98, când, după o serie de „inginerii inventive“ de comunicare, am fost acceptat şi invitat să cânt la festivalul „Bluestock“ din Memphis, TN ca singurul artist non-american. Nu a fost uşor, aveam de luptat cu mentalitatea bizară şi cu aroganţa organizatorilor – acceptarea mea acolo era de fapt rezultatul unui efort de 8 luni de convingere şi de intensă activitate de PR. Am făcut totul singur atunci, condus de încrederea de sine şi de curaj. Rezultatele prezenţei mele acolo erau apariţia mea pentru prima dată pe un disc american şi lista consistentă de contacte directe cu oameni puternici – şi de decizie – din music business. În 2000, când am ajuns în Chicago pentru a realiza un documentar şi a scrie o carte împreună cu un prieten din Ungaria, l-am reîntâl-

nit pe Frank „Son“ Seals, care mi-a propus colaborarea pe loc – norocul meu era că mă aflam chiar în casa acestuia când l-a concediat pe chitaristul său... M-a întrebat, mi-a propus şi am acceptat pe loc... Datorită acestui fapt, cele 2 luni pentru care m-am dus de fapt în Chicago s-au transformat în 6 ani. A trebuit să-mi schimb statutul de turist în cel de rezident... şi aşa a început „călătoria“ mea iniţiatică în America. În 2001 am fost angajat de Sandie Brooks, cântăreaţa de country cu care am colindat toată ţara, călătorind aproape 40.000 de mile în lung şi-n lat prin continentul Nord American, în cadrul unui turneu de 310 concerte. În 2002, în Mandalay Bay, Las Vegas, m-am întâlnit pentru prima oară cu BB King. I-am fost prezentat de un ginecolog care o trata pe Laverne Toney, secretara lui BB... the rest is history... În 2004, am reuşit să conving un „venture capitalist” să investească în mine şi l-am întâlnit pe Tom

Hambridge, care a devenit producerul primului meu material american „Nashville Calling“. Cum este, la ora actuală, mişcarea de cluburi în România? Agreează AG Weinberger să cânte în asemenea locuri? Nu consider că mai există mişcarea de cluburi, dacă mă gândesc bine nu sunt sigur că a existat vreodată... Pe undeva, este firesc... Entuziasmul anilor ’90 s-a transformat în business. Cluburile ori s-au desfiinţat, ori s-au transformat în locaţii profitabile, unde oricine poate găsi orice pe gustul său. Un club trebuie să aibă o personalitate, o coerenţă şi o consecvenţă stilistică... Aceste elemente se regăsesc doar în localurile de party şi dance. În privinţa locaţiilor care au capacitatea de a angaja entertaineri cu o logistică mai complicată şi care pot cânta pe viu, am o părere confuză. Sunt foarte puține locaţiile unde mă simt bine şi unde cânt cu plăcere, pentru că am certitudinea că, acolo,


ACTUALITATE / BLUES

Ce muzică nu ascultaţi la radio? Probabil nu sunt cel mai în măsură să răspundă la această întrebare, pentru că eu nu consum ofertele FMului comercial din România. În maşină ascult BBC, Radio Cultural şi Radio Actualităţi, iar acasă ascult o serie de posturi „online“. Cred în potenţialul acestor posturi...

FM – care este un post afiliat NPR (radioul public din Statele Unite) – am realizat, împreună cu excelentul pianist Junior Brentley, emisiunea săptămânală „Local Focus“ – care prezenta talentele locale de jazz şi blues din Las Vegas. Când m-am întors în România, am continuat o lungă perioadă emisiunea „Acadeaua“ la radio ItzyBitzy, unde am găsit braţe deschise şi înţelegere. Afirm cu tărie că viitorul este al radiourilor de nişă şi al posturilor comunitare, care, pe lângă informaţii şi entertainment, mai oferă o componentă esenţială – şi anume apartenenţa şi identitatea la o comunitate care împărtăşeşte aceleaşi gusturi şi afinităţi. Eu însumi lucrez, în pezent, la „Radio Shalom“ – un post comunitar online, unde toţi realizatorii activează pe bază de voluntariat şi necondiţionat, oferind, pe lângă o experienţă absolut unică, şi o sursă de demnitate şi de identitate ascultătorilor săi.

Ştiu că aţi participat la relansarea unor emisiuni radiofonice. Care este relaţia dumneavoastră „personală”/şi pasională cu radioul? Aşa este... încă din 1995, când am început realizarea emisiunilor mele de Blues la Radio 3 (Tineret) şi la Radio Contact, m-am simţit atras de acest mediu. Am continuat şi în Las Vegas. Din anul 2001, la KUNV 91.5

Ce momente ale discografiei dumneavoastră (personale) vi se par a fi cele mai importante, în cadrul carierei? În mod cert, realizarea albumului „Nashville Calling“. A fost exact aşa cum mi-am dorit. S-a înfăptuit în Nashville – unul din cele 4 oraşe din lume unde se întâmplă „record business“ la nivel mondial. Am avut parte de un buget consistent, de muzicieni extraordinari, de un

se respectă înţelegerea făcută. Patronii acestora sunt de „şcoală veche“ şi îşi conduc business-ul după cod. Ei înţeleg cum să trateze un artist de patrimoniu, care, prin simpla lui prezenţă, aduce un capital de imagine locului respectiv. În rest, am reţineri serioase... Ce se mai întâmplă cu evenimentul Efes Blues? Din câte ştiu, Efes a ieşit din România şi, din această cauză, bănuiesc că nu mai există nevoia şi interesul companiei să finanţeze un asemenea festival, într-o ţară unde nu mai este prezentă.

21

producer premiat cu Grammy – şi de un studio de referinţă. Cum v-aţi descurcat cu emisiunea de la TVR2, „Acadeaua“ – cea mai dulce emisiune de blues? Nu trebuia să mă „descurc“, pentru nu am încurcat-o... „Acadeaua“ este o marcă înregistrată din 1998. Şi-a început cariera în radio, iar acum a făcut un pas înainte şi s-a transformat într-o emisiune de succes la televizor. Mă bucură şi mă onorează generozitatea cu care SRTV-ul mi-a primit propunerea – şi cu care găzduieşte formatul propus de Fundaţia BlueSylvania. În curând, intrăm deja în al 3-lea sezon... Da, este cea mai dulce emisiune... Ce le-aţi sfătui pe „tinerele speranţe“ – este vorba despre tinerii care vor să îşi facă un nume în muzică, să „răzbească“ în business-ul acesta. Cum ar fi „înţelept“ din partea lor să procedeze? Să nu cedeze obstacolelor şi să nu-şi piardă încrederea de sine... Este un business dur, cu multe capcane şi cu mute decepţii... Dacă învaţă şi respectă regula jocului, vor ajunge unde se visează... Mult succes!

„În 2002, în Mandalay Bay, Las Vegas, m-am întâlnit pentru prima oară cu BB King. I-am fost prezentat de un ginecolog care o trata pe Laverne Toney, secretara lui BB... the rest is history.”

Mihail Gălăţanu


La nivel mondial, în clasa maşinilor premium, Mercedes Benz ocupă locul al treilea pe podium, după BMW AG şi Volkswagen Group (Audi). Cu toate astea, în Germania, încă din 1993, Mercedes este lider neînfrânt în segmentul premium. 22 ACTUALITATE AUTO MERCEDES

Dieter Zetsche

Bronz pentru Mercedes pe podiumul maşinilor premium în 2011 Divizia Mereceds Benz a concernului Daimler AG poate pune de un chef – a raportat deja pentru 2011 rezultate excepţionale. Vânzările au atins, potrivit şefului Mercedes, Dieter Zetsche, niveluri record, iar creşterea anuală, de ansamblu, a fost de 8%. Dacă în Europa de Vest vânzările s-au contractat nesemnificativ (-1%), în alte zone pur şi simplu au explodat, înregistrând creşteri nesperate – Rusia 47,3%, China 31%, India 22,7%, ba chiar SUA cu 13%. Criza nu merge pe 4 roţi! Nemţii au ciocnit paharele încă din vară: la mijloc de an, Mercedes-Benz anunţa cifre record, producătorul vânzând în primele şase luni 610.500 de autovehicule, în creştere cu 9,7%. Deja din al doilea trimestru din 2011, Mercedes atinsese vânzări record, de aproape 330.000 de maşini, ca rezultat al cererii în creştere din partea economiilor emergente, conduse de grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China), împreună cu o cerere neaşteptată, susţinută în Statele Unite ale Americii şi chiar Canada. Grăbiţi şi exacţi, constructorii din Stuttgart au comunicat la început de an câteva din cifrele cele mai relevante ale anului abia încheiat. Potrivit managerului de vânzări al companiei, Joachim Schmidt, Mercedes-Benz a vândut în 2011 un număr de 1.260.912 de unităţi. Dacă este să socotim laolaltă

şi aportul mărcilor Smart şi Maybach, din clasa de lux, vânzările totale ajung la 1,36 mil. unităţi, cifră impresionantă pentru un an în care economiile lumii au trecut din nou prin mari emoţii. Creşterea strictă pe brandul Mercedes a fost de 7,7%, dar luând în calcul şi Smart & Maybach, procentul urcă la 8%. Toţi specialiştii aşteaptă confirmarea clasamentului final mondial în segmentul premium, după ce BMW şi Volkswagen îşi vor face, la rându-le, anunţate cifrele de vânzări în cadrul evenimentului nord-american de proporţii, Salonul Auto de la Detroit. Privite mai îndeaproape, performanţele din 2011 ale Mercedes-Benz se bazează pe unele „boom”-uri temporale şi regionale. În tot anul, cele 1.362.912 unităţi vândute au însemnat cu 8% mai mult decât recordul istoric de vânzări


ACTUALITATE AUTO MERCEDES 23 stabilit anterior în anul 2007. Cel mai fructuos trimestru al Mercedes din istoria Daimler AG a fost cel de-al patrulea din 2011, când au fost înregistrate vânzări de 341.624 unităţi. Numai în luna decembrie 2011 s-au vândut 124.387 maşini, cu 15,1% mai multe decât în luna similară, bună şi ea, din anul 2010. „Suntem extrem de mulţumiţi de rezultatele înregistrate, mai ales că vorbim despre vânzări fără precedent. Modelele noi din clasa C, C-Coupe, SLK şi CLS au contribuit foarte mult ca pondere în succesul nostru, devenind foarte populare printre clienţi. Rezultate bune am avut şi cu clasele B şi M, recent introduse pe piaţa europeană”, a declarat Dieter

Mercedes C klasse

Zetsche, CEO-ul Daimler AG şi şeful Mercedes Cars. Cele mai bune cifre s-au înregistrat în ţări în plin proces de dezvoltare, precum Brazilia (35,3%), China (31%), Rusia (47,3%) şi India (22,7%). În America de Nord au existat salturi mai puţin prevăzute. Cele trei ţări NAFTA (SUA, Canada şi Mexic) au adus Mercedes un salt general de 12,2%. Alte regiuni extrem de dinamice au fost reprezentate de Taiwan (+31,7%), Coreea de Sud (+18,8%), Danemarca (+15%), Suedia (+12,2%), ba chiar şi Japonia, care şi aşa, lovită de calamităţi, a consemnat un salt de 7,1% al achiziţiilor de Mercedes! Cristian Pavel

Mercedes M klasse

Cea mai recentă lansare în România – a doua generaţie din clasa B În primele zece luni ale anului, în România au fost înmatriculate 1.324 automobile Mercedes, cu 48% mai multe faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Are a face recesiunea şi sărăcia cu vânzările de maşini de top? Sigur nu! Dar ce am consemnat recent pe piaţa autohtonă? În decembrie 2012, MercedesBenz România a lansat a doua generaţie a modelului Clasa B. Acesta este disponibil la dealerii locali, cu preţuri cuprinse între 24.680 euro şi 27.900 euro cu TVA inclus. Noul model este disponibil cu patru variante de motorizări, două Diesel şi două pe benzină, cu puteri cuprinse între 109 şi 156 CP.

În funcţie de versiune, automobilul ajunge de la zero la suta de kilometri între 8,6 secunde şi 10,9 secunde şi are o viteză maximă de 220 de kilometri/oră. A doua generaţie din clasa B are 4,35 metri lungime, 1,78 metri lăţime şi 1,55 metri înălţime. Foarte important este faptul că, la capitolul carburant, consumul maşinii este cu până la 21% mai mic decât cel al fostei generaţii! În premieră în segmentul compact, noul model este echipat cu un sistem de asistenţă/avertizare asupra coliziunilor iminente, pe bază de radar, împreună cu tehnologia adaptivă de frânare.


Vasul care poate sta oriunde: ^n congelator, pe aragaz, ^n cuptorul cu microunde.

f\r\ egal

INTERVIU 24 ACTUALITATE COOKING

PYROFLAM, MINUNEA DIN BUCĂTĂRIE ACUMULEAZĂ PUNCTE ŞI GĂTEŞTE FĂRĂ EGAL ! Vasele Pyroflam® din vitroceramică sunt garantate ca în uzul casnic zilnic să îşi păstreze forma (între -40°C şi +800°C) şi să tolereze

fluctuaţii de temperatură (până la 450°C) timp de 25 de ani de la data achiziţionării. Părţile transparente din sticlă borosilicat au garanţie de

10 ani în condiţiile folosirii zilnice în mediul casnic (între -40°C şi +300°C şi cu puternice fluctuaţii de temperatură până la 220°C).

În perioada 16.02 – 20.06.2012, acumulează puncte la cumpărături, în toate magazinele real,şi poţi cumpăra vasele Pyroflam® din promotie cu 50% reducere. Nu rata ocazia să ai în bucătărie aceste vase recomandate de noi. Garantate 25 de ani www.real-hypermarket.ro/pyroflam/gama-pyroflam

CASEROLA ROTUNDĂ 3L Dimensiuni: 3 Litri

Produsele Pyroflam® reţin căldura Sunt cel mai potrivite pentru reţetele gătite la abur sau tocană şi bazate pe apă sau sos. Sunt ideale pentru timp îndelungat de gătit la temperatură scăzută. Pentru a profita cel mai mult de beneficiile acestor produse, căldura ar trebui micşorată odată ce s-a atins temperatura ideală pentru reţeta de gătit. De asemenea, aragazul ar trebui oprit cu câteva minute mai devreme faţă de prevederile din reţetă, care ţin cont de vasele tradiţionale de gătit, deoarece capacitatea produselor Pyroflam® de a menţine căldura va fi îndeajuns pentru terminarea mâncării.

Datorită rezistenţei termice unice, produsele Pyroflam® pot fi utilizate direct pe o sursă de căldură: Plită cu gaz Plita vitro-ceramică sau cu halogen Plita electrică

De ce nu sunt produsele Pyroflam® potrivite pentru utilizarea pe plite pe inducţie? Doar materialele feroase sunt potrivite pentru inducţie (fontă, aluminiu) Vitro-ceramica este o formă de sticlă supusă unui proces de producţie ceramică din care rezultă rezistenţa şi aspectul caracteristic al produsului, dar din lipsa prezenţei unui agent magnetic adiţional în compoziţia sa, nu este compatibilă cu plitele pe inducţie.


Timp de preparare: Timp de coacere:

15 minute 75 minute ACTUALITATE COOKING

25

O REŢETĂ SĂ TE LINGI PE DEGETE:

PULPĂ DE MIEL CU FRUCTE USCATE INGREDIENTE O pulpă de miel (2 kg) 10 caise uscate şi tocate 10 curmale fără sâmburi 10 smochine tocate 1/2 litru apă fierbinte 3 căţei de usturoi tăiaţi în sferturi 1 ceapă mare, tocată mărunt 2 linguri ulei de măsline sare şi piper proaspăt măcinat 1 pahar cu apă Mai multe retete și recomandări pe

www.real.ro

CUM SE PREPARĂ Preîncălziţi cuptorul la 210°C / gaz - treapta 7. Puneţi fructele uscate şi tocate într-un bol, acoperiţi-le cu apă fierbinte şi lăsaţi-le să se umfle. Între timp, cu un cuţit ascuţit faceţi incizii mici în pulpa de miel şi introduceţi în ele bucăţelele de usturoi. Scurgeţi fructele uscate şi puneţi-le într-un

vas termorezistent alături de ceapa tocată mărunt. Puneţi pulpa de miel peste acest pat de ingrediente şi stropiţi cu ulei de măsline. Asezonaţi cu sare şi piper. Puneţi în cuptorul încins, pentru aproximativ 1 ¼ ore, în funcţie de cât de pătruns vă place să fie

mielul. Cu 10 minute înainte de a-l scoate din cuptor, turnaţi un pahar de apă la baza vasului pentru a dilua sosul. Serviţi cu legume verzi sau cu cartofi gratinaţi.

Mihail G\l\]anu


INTERVIU 26 ACTUALITATE TRAVEL AND MORE

LUCRURILE FRUMOASE DIN VIAŢĂ SAU OBIECTE CE STÂRNESC PASIUNI BIJUTERII FUNCŢIONALE

ELEGANŢĂ NORDICĂ

ACUSTICĂ DE CRISTAL

Îmbinarea perfectă a materialelor naturale, clasice, cu metale şi pietre preţioase este un semn distinctiv al brandului William Henry. Datorită caracterului distinctiv al artei şi „personalităţii” materialelor folosite, fiecare obiect creat sub această marcă este unic. Colecţiile ce poartă azi semnătura William Henry includ instrumente de scris, agrafe pentru bani, instrumente pentru golf etc. Compania care, în prezent, numără 20 de angajaţi, a fost fondată în anul 1997, de către cei doi parteneri, Matthew William Conable şi Michael Henry Honack. William Henry este astăzi unul dintre cele mai admirate şi căutate branduri de lux.

Pentru lumea întreagă, brandul Georg Jensen a fost întotdeauna sinonim cu design-ul remarcabil şi rafinamentul îndemânării daneze în prelucrarea argintului. Estetica curată, atemporală, a produselor ce poartă marca Georg Jensen a caracterizat activitatea acestei companii de peste o sută de ani. Din 1904 şi până în prezent, viziunea creativă a unui singur om s-a transformat într-un fenomen global. Motiv pentru care reprezentanţii firmei şi-au propus să devină lideri mondiali în categoria brandurilor scandinave de lux.

Cu o experienţă de peste 20 de ani în domeniul echipamentelor audio, GA Gold Acoustics îmbină calităţile estetice ale unui design de excepţie cu experienţe acustice uimitoare. În cazul sistemului audio GA Star de lux, datorită design-ului natural, inspirat de structura instrumentelor muzicale, specialiştii au reuşit să recreeze cea mai pură claritate a sunetelor, de aceea utilizarea acestor echipamente oferă o acustică de invidiat. Placat cu aur, format din trei piese, sistemul este cu adevărat un produs de lux.

Anca Chilom


LA DRUM PE MAPAMOND

SOCOTRAS GHID DE ORAȘ: DUBAI 30

ISTANBUL

32

27


28 LA DRUM PE MAPAMOND INSULA SOCOTRAS

V-aţi gândit, vreodată, că puteţi evada – din realitatea cotidiană – într-un context cu totul de... „science-fiction”? Da, dar într-unul care, culmea, chiar să existe cu adevărat – şi să nu fie scornit (doar) de mintea omului, ci, aşa, mai degrabă izvodit de la natură... SOCOTRA este numele lui.

INSULA FERICIRII Un fenomen. Aşa îl denumesc toţi cei care au auzit despre ea, Socotra – şi, mai ales, toţi cei care au văzut-o. Se vorbeşte despre ea ca despre ultima destinaţie, una cu adevărat „de fiţe”.

UN FEL DE SEYCHELLES, DAR CARE ARE ŞI PUŢIN MOZAMBIC Insula face parte dintr-un arhipelag de insule care constituie, la ora actuală, teritoriul Yemen-ului. Localizarea: undeva, spre/în Oceanul Indian, dar nu departe de coasta continentului Africa. Te poate duce cu gândul, în bună măsură, la alte destinaţii „simili”: Seychelles sau Mozambic (Tananarive). În arabă, Suqutra. Se (mai) pronunţă şi Socotra – iar denumirea efectivă vizează grupul de patru insule pierdute în imensitatea caldă şi plină de furtuni a Oceanului Indian.

PATRU INSULE PIERDUTE ÎN OCEANUL INDIAN Socotra propriu-zisă este cea mai mare insulă dintre cele patru. Este, în mod clar, dominanta arhipelagului, căci înseamnă 95% din teritoriul acestuia. Stă la 240 de kilometri (aproximativ 150 de mile) de capul Africii (sau de „cornul somalez”). Deopotrivă, 380 de kilometri (în medie 240 mile) – deci ceva mai mult/cu vreo sută şi ceva de kilometri

– o despart de Peninsula Arabică. Insula are renumele unuia dintre locurile cele mai izolate de pe pământ, bună pentru un „love-story” (dacă ai o amantă ori o iubită „secretă”...), departe de ochii lumii dezlănţuite. Dar, cine ştie, se poate rostui bună şi pentru luna de miere.

De fapt, acei arbuşti pitici ating peste doi sau trei metri înălţime, cu totul altfel decât te aşteptat, ceea ce este... spectaculos!

PESTE 250 DE SPECII BOTANICE UNICE ÎN LUME!

Cum se ajunge acolo? Păi prin intermediul oricărei agenţii care prezintă oferte în Peninsula Arabică/Arabia Saudită, mai precis în Yemen/Emirate. Un bilet de avion până în Yemen, Sanaa, costă de la 620-690 de euro, dar un sejur în Socotra este mai scump, poate urca la peste 800 sau 1.000 de euro, ba chiar mai mult, funcţie de confort şi „comodităţi”. De ce (mai) este numită insula SF? Pentru că are un climat atipic, foarte aspru: temperatura este una ridicată, iar aerul foarte uscat. Sunt şi variaţiuni de temperatură. Şi, cu toate acestea, vegetaţiile înfloresc ciudat și luxuriant. În sanscrită, numele insulei, Socotras, ar putea fi tălmăcit, simplu, drept: Insula Fericirii. Ar putea fi un indiciu pentru prima populaţie care ar fi ajuns pe aceste meleaguri – şi ar fi fost de origine indiană. Dar, cine ştie, nu este exclus nici să fie una dintre insulele mitice, întâlnite de marinarul Sindbad, în clasicele poveşti arabe. Scenariul „erotic” al unei poveşti pe o insulă pustie poate fi „agrementat” de/cu plaje lungi, cu

Dar ce are, anume, atât de particular, Socotra? Un prim răspuns sec, dar la obiect: în Socotra există peste 800 de specii de copaci şi de flori, din care o treime/peste 250 unice în lume! Atenţie: asta se întâmplă pe o singură insulă. Păi cum să nu fie o destinaţie exotică/preferenţială/de lux, oricum aţi dori să îi spuneţi? Nu este romantic? Ar fi îndeajuns să priviţi: sub forma unor arbori maiestuoşi, cu o coroană înfoiată, ale căror dimensiuni nici măcar nu le bănuieşti: sunt înalți doar de vreo câţiva (zece sau douăzeci) de centimetri! Sau arbuşti care par să semene, cumva, cu nişte palmieri, dar au rădăcinile înafară, de forma unor bidoane/butoaie pe care le bănuieşti pline cu apă şi/sau sevă. Desigur, există şi reversul medaliei: arbuşti pe care, poate, în poză, îi presupui liliputani. Dar, în realitate, fotografia te înşeală, abuzează de efectul „trompe l'oeil”.

DESTINAŢIA: PENINSULA ARABICĂ, ARABIA SAUDITĂ SAU YEMEN


LA DRUM PE MAPAMOND INSULA SOCOTRAS 29

SOCOTRAS nisip fin. Şi peşteri lungi de până la şapte kilometri. Munţii, căci există zone muntoase (la fel ca în Yemen), ating cote de 1.525 de metri înălţime. Insula nu are foarte mulţi locuitori – lucru explicabil – şi abia atinge 40.000 de suflete. Este o insulă, s-ar putea spune, cu totul virginală – la această oră – ceea ce, trebuie să recunoaştem – e un lucru rar pe lumea asta.

UNESCO A DECRETAT INSULA DREPT „REZERVAŢIE NATURALĂ” De doar doi sau trei ani de zile s-a început construcţia primelor drumuri, sub coordonarea guvernului yemenit. Au fost necesare negocieri speciale, în

această privinţă, purtate cu reprezentanţii UNESCO. Şi asta pentru că UNESCO a decretat că insula poate fi categorisită drept „Rezervaţie Naturală”. Populaţia are o înfăţişare asemănătoare cu cea a lumii arabe, cu multe „broboade” pe cap – şi este cam „sărăcuţă”. Dar se aşteaptă ca, în viitor, Socotra să bată destinaţiile „apropiate” (oarecum) – precum Insulele Seychelles, care sunt şi mai scumpe (unde un bilet cu o cazare la facilităţi de şase stele pot trece şi de 1.600 de euro).

VACANŢE DE VIITOR Comparativ cu alte destinaţii exclusiviste, unele care ajung chiar la

„scoruri” cuprinse între 2.000 şi 4.000 de euro, nu înseamnă – preţurile de faţă – prea mult. De altfel, întreaga zonă se dezvoltă, dat fiind potenţialul turistic existent – de la Burj al Arab la ofertele din Sri Lanka şi mergând mai departe la casele şi hotelurile de pe atoli de corali, unde preţurile urcă pe o spirală de-a dreptul nebunească (pot atinge şi zece mii de euro pentru un voiaj). Unele agenţii româneşti chiar au început să vândă revelionul 2013 pe atolii de corali. Aşa că este, cumva, de aşteptat ca preţul unei destinaţii de genul Socotra să crească, poate nu vertiginos, dar constant. Mai ales cu cât mai tot multă lume (re)descoperă şi alte destinaţii precum Yemen, Peninsula Arabică, Dubai sau Qatar,

pentru care s-au inaugurat, de curând, noi linii aeriene puse la dispoziţie în scopuri turistice şi de shopping.

SUSCITĂ INTERES ŞI PENTRU COMUNITATEA ŞTIINŢIFICĂ Dar insula suscită tot felul de comentarii şi pe plan ştiinţific: unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi ruşi a vizitat, relativ de curând (în anul 2008), teritoriul Socotrei. Unelte de piatră, aferente unei vechi culturi, au fost descoperite aici de V. A. Zhukov, un membru al unei complexe expediţii pornite din Federaţia Rusă. S-a mai descoperit că insula a fost o bază comercială care a jucat un rol şi în istoria antichităţii. Iar originea descoperirii insulei nu ar fi stat în puterea elinilor/vechii greci, cum s-a presupus iniţial, ci a indienilor, care au considerat-o, la momentul în care au descins pe aceste ţărmuri, o insulă „binecuvântată”, ceea ce se şi tălmăceşte, pe limba lor, prin Sukhadara – de la care a derivat arabul „suqutra”. Marco Polo, celebrul aventurier şi navigator, a trecut chiar prin apropierea insulei, relevând, în raportul său, că la acea vreme acolo se afla deja o populaţie importantă de creştini, alături de arabi şi indieni.

Mihail Gălăţanu


DUBAI

Dubai e un loc unic pe planetă, luxul, mâncarea bună, hotelurile de şase şi de şapte stele, serviciile care te fac să te simţi un prinţ al deşertului şi, nu în ultimul rând, shoppingul, ca sport extrem – sunt aspecte care fac acest emirat să fie o destinaţie atractivă pentru călătorul care caută ceva nou, ceva diferit, ceva exotic, cu un stil de viaţă cosmopolitan.

PUŢINĂ ISTORIE Dubai a fost, la început, o mică aşezare pescărească. În jurul anului 1830, aşezarea a fost preluată de o ramură a tribului Bani Yas din oaza Liwa, condus de familia Maktoum, care se află şi azi la conducerea Emiratelor. Astăzi, Burj al Arab, impresionantul hotel cotat la 7 stele, construit pe o insulă artificială, complexul de lux Jumeirah, cu minunate grădini şi canale artificiale, pe care te poţi plimba cu ambarcaţiuni ecologice, fac din fostul sat pescăresc visul magnaţilor lumii. Dubai este unul dintre cele şapte emirate care formează Emiratele Unite. Are o lungă tradiţie comercială care a atras vizitatori din Orientul Mijlociu şi regiunile învecinate.

ce faci rezervarea la restaurant, conducerea hotelului îţi va trimite o confirmare care conţine şi indicaţii cu vestimentaţia acceptată.

MADINAT JUMEIRAH AL QASR Dacă vrei să te simţi ca un şeic, trebuie să stai la Hotelul Jumeirah Al Qasr, în traducere „Palatul”. Conceput chiar ca Palatul Şeicului, este mult mai luxos şi mai primitor decât Burj al Arab. Madinat Jumeirah Al Qasr a fost proiectat pentru a reflecta imaginea unei reşedinţe de vară a Şeicului. Dispune de o plajă privată de 1 km, cu nisip fin, pe celebra plajă Jumeirah, Palatul-Hotel fiind situat în mijlocul unei lagune şi înconjurat de grădini superbe.

BURJ AL ARAB

WORLD ISLAND

A devenit simbolul oraşului Dubai, simbolul luxului şi al bogăţiei. Inaugurat în 1999, hotelul Burj Al Arab a stabilit standarde foarte înalte în ceea ce priveşte ospitalitatea arăbească. Cu o arhitectură futuristă, hotelul impresionează prin camere luxoase, restaurante cu vederi panoramice şi plaja proprie. E o aventură plăcută să iei cina în restaurantul înconjurat de acvarii uriaşe care îţi dau senzaţia că te afli în adâncul oceanului. Trebuie să ai suficienţi bani şi să te îmbraci decent. De altfel, după

Este un arhipelag de 300 insule artificiale şi un punct de reper pentru proiectele de eco-turism la nivel mondial. Insula poate fi văzută din spaţiu, iar preţul unei insuliţe se situează între 25 şi 30 milioane dolari, în cazul în care vă interesează.

A OPTA MINUNE Palm Jumeirah se află în Golful Persic și este considerată a opta minune a lumii. Este una dintre cele mai mari insule artificiale ale planetei. E construită după modelul frunzelor

de palmier şi a dublat linia ţărmului de 70 km a Dubaiului, dar, conform specialiştilor, a dat peste cap ecosistemul litoralului. Insulele au fost create în aşa fel încât fiecare turist să poată avea acces rapid la plajă, din orice punct al insulei. Hotelul Atlantis este, de asemenea, un paradis al luxului, construit în interior cu alei şi străzi pentru shopping, dar şi cu acvarii uriaşe.

BURJ KHALIFA Cerul este limita în Dubai, atunci când vine vorba de construcţii. Burj Khalifa este cea mai înaltă clădire din lume, cu o înălţime de 828 m şi

valorează 1,5 miliarde dolari. Se poate vizita, iar panorama este unică. Şi pentru că luxul în Dubai nu cunoaşte limite, hotelul conceput după viziunea gurului în materie de stil, Giorgio Armani, are o intrare privată şi ocupă 11 etaje ale emblematicului zgârie-nori Burj Khalifa. Hotelul Armani are un centru SPA de lux şi se află la 5 minute de mers pe jos de Dubai Mall. Camerele, de o eleganţă neasemuită, sunt decorate cu linii curbe, tatami japonez şi materiale textile luxoase. Hotelul Armani Dubai oferă opţiuni sofisticate de luat masa, în fiecare dintre cele 7 restaurante. Armani Hashi serveşte prepa-


Hydropolis , primul hotel de 10 stele, va fi construit, în întregime, sub apă, va avea peste 220 de apartamente, iar costurile sunt estimate la peste 500 de milioane de dolari. Un spectacol al luxului și răsfăţului. LA DRUM PE MAPAMOND DUBAI 31

TOTUL DESPRE SHOPPING

rate din bucătăria japoneză, într-o notă modernă, iar renumitul Armani Privé oferă DJ locali sau aflaţi în turneu. Oaspeţii se pot bucura de o şedinţă de cumpărături haute couture la Armani Galleria.

DUBAI MARINA Este cea mai mare structură plutitoare locuită de oameni şi se află în centrul zonei numită „noul Dubai”. Dubai Marina este dominată de zgârie-nori şi de peste 200 clădiri foarte înalte, dar se construieşte continuu. O promenadă în Dubai Marina nu trebuie ratată.

AVENTURĂ ÎN DEŞERT Safari în deşert. Adrenalină! Te poţi întoarce în timp, poţi lua cina la Al Hadheerah Desert Restaurant, o experienţă de neuitat, cu scene dintr-o legendă arabă, cu program live, cu mâncăruri tradiţionale, de o savoare deosebită – pregătite în cuptoare cu lemne, îngropate în pământ. După deşert... ski. Sporturile de iarnă şi deşertul sunt diametral opuse, însă în Dubai ele pot fi găsite în acelaşi loc. Dacă te plictiseşti de shopping, dacă te-ai săturat de aventură prin deşert, ei bine, ai soluţii. În cadrul mall-ului Emirates

OFERTE SEJUR TUI TRAVEL CENTER PRIN EUROLINES Charter Air Bucharest, transfer aeroport - hotel - aeroport, 7 nopti cazare hotel, mic-dejun, Asistenta turistica in limba romana.

699

Tarif : de la euro/persoana/sejur. Plecari în fiecare zi de miercuri. Mai multe oferte pe

www.tui-travelcenter.ro

se află un resort de ski, cu o suprafaţă de 22.500 metri pătraţi, acoperit cu zăpadă tot anul. Găseşti aici echipamentul necesar şi chiar şi o pârtie de săniuş!

IARĂŞI PUŢINĂ ISTORIE În Dubai există 3 situri arheologice: Al Ghusais, Al Sufooh şi Jumeirah. Primele 2 au o istorie veche de 2000 de ani, iar Jumeirah expune artefacte din secolele 7 – 15. Deşi nu sunt deschise pentru a fi vizitate, turiştii pot obţine permis de acces de la Muzeul Dubai. După atâta shopping prin mallurile – adevărate obiective turistice în sine (cel mai nou este Mall Dubai), Muzeul Dubai, găzduit într-o clădire impunătoare, Al Fahidi Fort, poate fi o atracţie. Construită în 1799, clădirea a fost folosită ca palat, garnizoană şi închisoare. Din 1970, clădirea funcţionează ca muzeu şi prezintă expoziţii de pictură, statuete şi motive tradiţionale arabe, obiecte din alamă, vechi de 4000 de ani, piese militare. Trebuie să vizitezi şi frumoasele moschee ale Dubaiului. Cea mai impresionantă este moscheea Jumeirah, un exemplu unic de arhitectură islamică. Edificiul este, de obicei, admirat din exterior şi este unul dintre cele mai fotografiate atracţii turistice.

Festivalul de Shopping atrage peste două milioane de vizitatori, care vin special pentru acest eveniment. Datorită regimului free of taxes, Dubaiul reprezintă un adevărat paradis fiscal, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru micii sau marii comercianţi. Centrele comerciale se regăsesc într-o paletă largă şi variată: de la bazarurile de tip arab, unde totul se negociază, iar produsele se află grămezi, până la magazinele de lux, întinse pe 10 etaje. Sezonul de reduceri (iunie, iulie) face ca preţurile produselor, fie ele de lux, fie de la producător intern, să scadă cu până la 70%. Aceleaşi reduceri atractive sunt aplicate şi în perioada Festivalului de shopping. Pe tot parcursul anului, preţurile sunt totuşi mai mici decât în Europa datorită regimului de taxe extrem de lejer. Deira City Centre e un loc numai bun unde să vă cheltuiţi banii. Puteţi continua cu centrul comercial Burjuman sau cu Emirates Mall, dar lista continuă cu mall-uri dintre cele mai minunate.

Alina D. Comşa


TURCIA, ÎN FORMULĂ MAXIMĂ

ISTANBUL

Istanbul este un oraş-unicat. Nu seamănă nici cu Cairo, deşi are ceva din viermuiala lui, nu seamănă nici cu Smirna (Izmir) sau Amman (Philadelphia din Biblie). Este tentacular. Fascinant. Un oraş tragic, dar şi vesel, în acelaşi timp, care m-a impresionat până la sânge. Până la sângele imaginaţiei. Aş putea să emit cifre, date, dar pe astea le găsiţi şi pe internet, oricând. Ceea ce nu o să găsiţi acolo sunt notaţiile şi reacţiile vii, cele faţă cu realitatea „crudă”. Şi, aici – cred – stă valoarea observaţiei unui jurnalist. Restul sunt doar note de subsol. Dar să baţi un oraş întreg, cu pasul, este o experienţă culturală. De neînlocuit. În plus, omul e stilul...

Când spui Turcia, poţi să te gândeşti la ea în felurite căi. Am văzut, imediat ce am trecut graniţa, Edirne/Adrianopole, dar abia când am intrat sub zidurile vechiului Bizanţ, am înţeles că am în faţă, cu adevărat, o ofertă turistică de nerefuzat. Istanbul arată ca un sandviş multicultural, de civilizaţii, etnii şi fizio(g)nomii. Asta a fost prima mea impresie despre „carnea” fierbinte a realităţii oraşului. Pitoresc dus până la incandescenţă. Un oraş pe care (poţi să) îl urăşti şi iubeşti pasional,

în acelaşi timp, în care ai parte de puzderie de scene care îţi pun în mână aparatul de fotografiat. Am fost, în Turcia, într-o deplasare cu un grup al Uniunii Scriitorilor, împreună cu Nicolae Prelipceanu, Tudor Octavian, Ioan Groşan, Lucian Chişu, Mihai Sârbulescu, Horea Paştină, Eugen Negrici, Iolanda Malamen, Emil Mladin, Ion Cocora, Geo Şerban, Lucia Negoiţă, Radu Voinescu, Dan Cristea etc. A fost prezent, împreună cu noi, Neculai Onţanu, primarul sectorului doi din capitală,

care derulează, în prezent, importante parteneriate cu oamenii de afaceri turci. Alături de el şi, deopotrivă, de noi – precum şi de toţi ceilalţi scriitori aflaţi în grup, o delegaţie turcă, dintre care s-a remarcat, ca şi conducător al grupului, domnul Muchalit Biner, deputy general manager al „student affairs”, la Universitatea Europei de Sud-Est. Aici, lista ar fi neînchipuit de lungă. În principiu, totul. Adică nu trebuie să pierzi nimic. De la plimbările pe/şi sub cele două

poduri, Galata şi Bosfor, până la Taksim, numele noii/ultimei atracţii & distracţii, cartier delicios dinspre partea asiatică. Oraşul este uriaş, aşa că, oricum, ai să scapi, totuşi, ceva. La cele peste 12 milioane de locuitori (cu tot cu suburbii, turişti, tranzit etc., se ajunge la aproape 20 milioane – adicătelea aproape cât România!), încap vreo 7-8, poate chiar 10 „bucureşti-uri” într-unul singur, ca într-un mare furnicar uman într-o „strâmtoare” de Dardanele şi Bosfori.


3 secole de istorie, într-un singur exemplar, ca 3 coroane, puse una peste alta. Asta ar fi definiţia posibilă, de tezaur şi, deopotrivă, turistică, a Istanbulului. LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ ISTANBUL

33

SFÂNTA SOFIA A fost una dintre cele mai mari biserici ale creştinătăţii şi, deopotrivă, ale Constantinopolelui.

După cucerirea musulmană, Sfânta Sofia a alunecat, lent, în uitare. A devenit, mai întâi, moschee,

iar acum este transformată în muzeu. Un muzeu care se plasează, judecând după afluenţa turistică, pe

primele trei sau patru locuri, în topul vizitatorilor.


34 LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ ISTANBUL

UNDE SĂ IEI MASA Cea mai bună soluţie este să iei masa în zona (de) „market fish”. În port. Sau, oricum, pe malurile de mare (Marmara), în minunatul amurg cântat de Pierre Loti, cel al cornului de aur. Sugestia mea: încercaţi peştii dorada sau babuinii. Delicioase sunt sandvişurile cu peşte – şi au preţuri destul de accesibile. Am mâncat, cu mare plăcere, creveţi jumbo. Cam scumpi, dar merită. Atenţie: vinul nu este deloc ieftin, mai ales la „resto”: undeva între 120 şi 180 tl - lire turceşti (1 euro: 2,33 tl, 1 dolar american: 1,75 tl aproximativ). La prăvăliile speciale, cele care au licenţă de vânzare alcool (să nu uităm că Turcia este o ţară cu populaţie preponderent musulmană), o sticlă de vin turcesc are un preţ care începe de la 15-20 tl şi poate urca rapid peste 30-40 tl.

PIŞMANIE

PALATUL TOPKAPÎ Palatul Topkapî este o minunăţie. Minune de minune. Echivalentul palatelor, din aceeaşi vreme, a regilor Franţei (mă gândesc aici inclusiv la Versailles). Este primul obiectiv care merită, după opinia mea, vizitat. Sfatul meu: alocaţi un buget de timp corespunzător. Am avut doar trei sau patru ore alocate – şi a fost total

insuficient. Este nevoie de cel puţin o jumătate de zi, dacă nu cumva chiar de o zi întreagă. Nu greşiţi nici dacă alocaţi o zi, două sau, poate, trei. Palatul este enorm, împreună cu domeniile sale. De savurat un ceai la bistro-ul cochet de pe chei şi, neapărat, o prăjitură. Dintre exponate, musai este de văzut, pentru

români, sabia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, „pierdută”, pasămite, de Petru Rareş (o copie a sa, fidelă, se găseşte şi la Bucureşti). Remarcabile intarsiile – şi placările cu sidef. De văzut şi tronurile sultanilor, care de care mai chisnovatice. Unele seamănă cu nişte paturi uriaşe. Altele sunt căptuşite cu foiţă de aur.

Sofia/Aia Sofia. Un palat care, ca şi Topkapî, aparţine şirului de sultani care au trecut prin tronul Stambulului. Dar care, spre deosebire de Topkapî (care, în ochii mei, îi este

cumva superior), are o anume patină de kitsch, pentru că imită Europa. Şi, până la urmă, ce ne-am face dacă Orientul ar imita Occidentul?

Este un soi de rahat cu totul special, extrem de delicios. Are aspectul unui uriaş penaj, ca de paradă, al porumbeilor. Şi pufos. Poate fi alb, imaculat, dar şi cafeniu/cu cacao şi ciocolată, cel mai bun fiind acela „mixt”. Este, cu certitudine, cel mai bun din clasa lui.

DE MÂNGÂIAT: PISICI Istanbul, prin oarece tradiţie musulmană, este şi oraşul pisicilor. Ca şi Cairo. Sau ca unele oraşe de prin Orientul Îndepărtat, Birmania, India, Iran, pe unde se plimbă – ca şi prin Stambul – mâţe leneşe, majoritatea cu coadenfoiate. Unele aparţin rasei egiptene, cu bot şi trăsături ascuţite, altele sunt din banala rasă „maidaneză” a Europei – şi nu se pot lăuda cu nici un pedigree, însă ele intră peste tot, îşi bagă botul, cu nonşalanţă, pretutindeni, şi toţi le permit orice, cu religiozitate.

PESCĂRUŞI, PORUMBEI Porumbeii şi pescăruşii, atenţie, sub obezi de-a dreptul. Abia îşi târăsc burţile pe cheiuri. Sunt mai mari decât unele pisici ale locului, aşa încât, într-o înfruntare faţă în faţă, nici nu ştii cine pe cine înghite: pisica pe pasăre – ori pasărea pe pisică. Fac parte, deja, din marca – inconfundabilă – a oraşului.

DOLMABAHCE Dolmabahce este un palat sclipitor. În toate sensurile cuvântului. Şi al doilea obiectiv, în ordinea importanţei şi ca „dimensiune” a sa, deşi eu am optat, pe poziţia a doua, pentru Sfânta


LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ ISTANBUL

Sfânta Sofia

OFERTE TURCIA Hotel Desiree Resort 4*, Side

Hotel Titan Garden 4*, Alanya

15.06 – 22.06.2012 416 euro/pers/sejur

15.06 – 22.06.2012 459 euro/pers/sejur

27.07 – 03.08.2012 522 euro/pers/sejur

27.07 – 03.08.2012 552 euro/pers/sejur

03.08 – 10.08.2012 522 euro/pers/sejur

03.08 – 10.08.2012 522 euro/pers/sejur

Oferta include: cazare 7 nopți, loc în cameră dublă economy, all inclusive, bilete de avion, asistență turistică, taxe de aeroport, transferuri.

Oferta include: cazare 7 nopți, loc în cameră dublă standard, all inclusive, bilete de avion, asistență turistică, taxe de aeroport, transferuri.

15% reducere – Early Booking pentru rezervările efectuate până la data de 30.04.2012.

15% reducere – Early Booking pentru rezervările efectuate până la data de 30.04.2012.

Tariful afișat are aplicată reducerea de early booking.

Hotel Aska Kleopatra Beste 4*, Alanya

Tariful afișat are aplicată reducerea de early booking.

Hotel Antique Roman Palace 4*, Alanya

15.06 – 22.06.2012 451 euro/pers/sejur

15.06 – 22.06.2012 469 euro/pers/sejur

27.07 – 03.08.2012 493 euro/pers/sejur

27.07 – 03.08.2012 576 euro/pers/sejur

03.08 – 10.08.2012 493 euro/pers/sejur

03.08 – 10.08.2012 576 euro/pers/sejur

Oferta include: cazare 7 nopți, loc în cameră dublă standard, all inclusive, bilete de avion, asistență turistică, taxe de aeroport, transferuri.

Oferta include: cazare 7 nopți, loc în cameră dublă standard, all inclusive, bilete de avion, asistență turistică, taxe de aeroport, transferuri.

15% reducere – Early Booking pentru rezervările efectuate până la data de 01.04.2012.

15% reducere – Early Booking pentru rezervările efectuate până la data de 30.04.2012.

Tariful afișat are aplicată reducerea de early booking.

Tariful afișat are aplicată reducerea de early booking.

Mihail Gălăţanu


Paştele în Europa îţi oferă alternativa unor sărbători oricum familiare. Chiar dacă vrei să le (re)iterezi în „variantă catolică”, bunăoară în Italia, la Vatican. LA DRUM PE MAPAMOND PA{TE ÎN EUROPA

37

PAŞTELE ÎN EUROPA

Cel mai important este spiritul Paştelui, chiar dacă îl sărbătoreşti, să zicem, în fostele cetăţi greceşti de pe ţărmul Asiei Mici, în Turcia de astăzi, bunăoară (cred că ar fi – de pildă – o ipostază extrem de pitorească să te bucuri, iată, de Paşte în Tars, acolo unde a văzut lumina zilei Sfântul Pavel). Dar Paştele este oricum o binecuvântare, din Portugalia (Lisabona) în Cipru, din Creta până pe Coasta de Azur.

DESTINAŢII PORTUGALIA LISABONA

FRANŢA PARIS

Lisabona este o destinaţie cu „pregnant” parfum de fado. Dar, alături de capitală, mai sunt câteva oraşe de văzut: Coimbra, Braga, Porto, Setubal, Caiscais. Şi nu sunt singurele. Mai un parc naţional din sudul ţării, mai un pahar de vin de Porto autentic, mai o poveste medievală de dragoste: uite-aşa trece (şi) Portugalia. Dar trece de-a dreptul frumos. Şi „moare” – pentru totdeauna – în inimă.

Parisul, ca şi celelalte capitale „majore” ale Europei, precum este cazul şi cu Roma, ca şi New York, ca şi Londra, Berlin, Madrid sau Moscova (şi lista ar putea continua), este o destinaţie (aproape) ideală pentru orice anotimp. Unora le place până la a face o pasiune pentru el, alţii, sigur, îl refuză – dar este, la urma urmei, întrucâtva firesc să se întâmple astfel. Poate şi din cauză că li se pare un megalopolis prea cosmo-

polit, prea „cu pretenţii”. Paris este şi oraşul în care poţi face de toate, adică (aproape) orice. Un oraş stratificat, supraetajat, în care poţi să supravieţuieşti pe diferite niveluri de buget.

FRANŢA COASTA DE AZUR Coasta de Azur este destinaţia cea mai de top din Europa. Sigur, depinde şi de gusturi. Cea mai accesibilă dintre localităţi – şi pe care v-o recomandăm – este/pare

Antibes, lipsită de epatanţa pe care o poţi întâlni în Nisa, Monte Carlo sau Cannes. Este omologul, să zicem, al Floridei de dincolo de ocean.

CIPRU Cipru este mai accesibil de Paşte – ori chiar de 1 mai (ofertele, oricum, sunt asemănătoare pentru cele două evenimente). La mijloc de vară, pe vipie de iulie, pentru unii poate părea un loc unde aerul se face din ce în ce mai greu


38 LA DRUM PE MAPAMOND PA{TE ÎN EUROPA

respirabil. Dar ai ce vedea – şi chiar poţi alege între: Limassol, Larnaca, Paphos, Famagusta, Livadia. Dacă ai văzut, până acum, doar Larnaca, atunci nu ar fi lipsit de sens să încerci şi celelalte locaţii. M-aş gândi, în primul rând, la Paphos, una dintre cele mai recent amenajate.

ITALIA ROMA/VATICAN Roma este o destinaţie care poate merge de minune „la pachet” cu Vaticanul. Dar îţi poate deschide şi alte „pârtii”, către Nord sau Sud. La Sud, ar fi de văzut Neapole – eu, unul, cel puţin, nu l-aş rata – cu oraşele sale faimoase, îngropate sub zgura erupţiilor, dar şi a timpului: Herculanum şi Pompei, fiecare meritând un (sub)capitol aparte. La Nord, deschisă-i calea către magnifica Toscană, cu perla sa „de coroană”, Florenţa.

CROAŢIA DUBROVNIK Dubrovnikul îşi datorează faima fostului mit al Iugoslaviei. Coasta

Dalmată atrăgea anual puzderie de turişti, care se răsfrângeau, în „jerbe”, şi asupra Dubrovnikului. Croaţia este moştenitoarea celui mai mare imperiu turistic exiugoslav. Slovenia are doar o mică „enclavă”, iar Serbia o plajă de doar vreo douăzeci de kilometri. Singurul dezavantaj, însă unul pregnant, este că nu prea găseşti plaje de nisip, cum suntem noi, românii, învăţaţi – ci, mai degrabă, din piatră.

GRECIA CORFU Corfu, insulă cosmopolită, este o mică Veneţie a Greciei. În orice staţiune ai nimeri, ca şi cum ai pune degetul pe hartă ca din greşeală, nu trebuie să îţi faci probleme că nu te vei simţi ca acasă. Un fel de „acasă” generic, derivat de oriunde, nu neapărat din România. O staţiune extravagantă, în care vin, de obicei, englezii (cu bani la teşcherea) să se „destrăbăleze” şi să se piardă puţin cu firea lor... flegmatică.

GRECIA CRETA Excursiile în interiorul insulei Creta (cea mai mare din bazinul Mării Mediterane) pot fi opţionale. Prima destinaţie ar fi aceea a Palatului Knossos, o excursie în care se poate descoperi impresionanta civilizaţie Minoică. Indicaţia noastră este de a face o incursiune în istorie vizitând ruinele Palatului Regelui Minos din Knossos. După-amiaza se poate petrece în Heraklion, capitala Cretei, unde ai ocazia de a face shopping şi de a vizita oraşul. Imaginează-ţi, de pildă, cum ar fi să fii în Paris şi să nu vizitezi Turnul Eiffel. Similar este să fii în Creta şi să nu vizitezi Knossos. Santorini. Santorini, frumoasa insulă din sudul arhipelagului, cunoscută datorită fenicienilor, a vulcanului care a erupt în secolul al XV-lea î.Hr., cunoscută ca fiind ultimul loc în care a trăit Homer, este o excursie care se organizează din Creta şi pe care nu trebuie să o pierzi. În preţ sunt incluse două mese

pe vasul de croazieră. În Santorini se face turul insulei, oprind în oraşele Oia şi Fira, capitala insulei. Jeep Safari, de luat în consideraţie. Poţi petrece şi o Seară Cretană, în stil cretan, în satul tradiţional Karouzanos, unde vei degusta specialităţi din bucătăria grecească, iar vinul va fi la discreţie. Şi pentru ca seara să fie completă, vei putea asista la un spectacol de muzică şi dansuri greceşti, pe care vei avea chiar ocazia să le exersezi. Alte detalii pe adresa de internet http: //www.europatravel.ro/paste/Creta /Paste-Creta.php. Ai putea să extrapolezi şi pentru următoarele luni acelaşi gen de ofertă, dacă nu ai să poţi de Paşte. Preţurile sunt pertinente, de la 116 euro la 334 euro.

REGIMUL DE EARLY-BOOKING Este de preferat să poţi beneficia de avantajele pe care regimul de early-booking ţi le oferă, în cazul sărbătorilor pascale. De exemplu, pentru Creta poţi beneficia de o reducere de 20%. Atenţie: există variante de reducere semnificativă, de aproximativ 30%, în cazul Bulgariei. Mihail Gălățanu


FOCUS

Ĺžtii de la ce vine acronimul TUI? TUI vine de laTouristik Union International.


Experienţele călătoriilor tale sunt speciale cu noi! Ceea ce promite brandul trebuie livrat într-o formă consistentă. Numai având un mix superior de produse, servicii, distribuţie, preţuri şi comunicare vom reuşi să vă depăşim aşteptările şi să creştem valoarea brandului. INTERVIU EUROLINES / O NOUĂ AGENŢIE TUI TRAVEL CENTER 40 FOCUS

Naşterea zâmbetului TUI Pentru ca o companie să aibă succes, este important să fie uşor de recunoscut pe piaţă şi să se diferenţieze de competiţie. Având în vedere că numele companiei poate să satisfacă aceste criterii doar până într-un anumit punct, o parte semnificativă a strategiei de brand a companiei TUI s-a axat în jurul dezvoltării unui logo puternic. Ţinând cont de aceste considerente, logo-ul trebuia să îndeplinească nenumărate cereri: era important nu numai să fie plăcut, dar şi să trezească interesul şi să atragă atenţia, să fie uşor recognoscibil, memorabil şi, mai mult, să fie diferit

total de logo-urile celorlalţi competitori. Pentru a duce totul la bun sfârşit, o echipă de experţi din interiorul şi din exteriorul companiei a fost însărcinată cu această misiune. Rezultatul acestei cooperări a dus la naşterea logo-ului TUI sub forma unui zâmbet larg! Numele companiei şi logo-ul sunt combinate într-un mod ideal, deoarece literele ce formează cuvântul TUI se regăsesc de asemenea în amprenta grafică a zâmbetului. Avantajul principal este faptul că zâmbetul, ca expresie facială, este recunoscut oriunde în lume; este unic şi are o mare

încărcătură emoţională pozitivă, ceea ce defineşte clar poziţionarea brandului TUI în orice ţară. Astfel, suntem în măsura de a aduce la un loc, sub aceeaşi umbrelă, mai mult de 200 de branduri turistice în peste 25 de ţări. Azi, logo-ul TUI este recunoscut şi asociat corect de peste 90% din populaţia Germaniei; şi această tendinţă este în creştere. În termeni de popularitate, TUI se plasează imediat după branduri ca McDonalds şi Mercedes, ceea ce se traduce printr-o creştere a valorii sale între 2001 şi 2006 de 4 miliarde de dolari.


Ştii de la ce vine acronimul TUI? TUI vine de laTouristik Union International. FOCUS EUROLINES / O NOUĂ AGENŢIE TUI TRAVEL CENTER

41

Despre TUI TUI Travel PLC este cel mai mare jucător din industria turismului, la nivel mondial operând în peste 180 de țări, deservind peste 30 milioane de clienți din 27 piețe-cheie.

Portofoliul de branduri TUI Travel însumează peste 200 de mărci, adresate atât publicului larg cât și segmentului de business. Prin cele patru sectoare ale

activității, TUI Travel urmărește să ofere clientului o gamă largă de experiențe de călătorie – gamă caracterizată de flexibilitate și unicitate

Strategia TUI Viziune

Valori

să facem fiecare călătorie specială

Să adăugăm valoare acțiunilor situându-ne pe prima poziție din piața turismului mondial, oferind clienților cea mai largă paletă de opțiuni în materie de călătorii, perfect adaptată cerințelor și așteptărilor acestora.

Obiectiv strategic Direcții strategice

– pentru a răspunde nevoilor în schimbare. TUI Travel are sediul central în UK și este singura companie de turism listată la Bursa din Londra în topul FTSE 100.

Produse & Conținut

obsedați de client

Distribuție & Branduri

Oameni & Eficiență

conduși de valoare

jucăm pentru a câștiga

Creștere & Alocare de capital

leadership responsabil


42

FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Oferte recomandate de

Ofertele sunt valabile în limita locurilor disponibile și se supun unor termene și condiții.

Paşte în România Hotel Rina Tirol 3*, Poiana Braşov

1 Mai în România Hotel Aurora 2*, Mamaia

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun, masa de prânz în ziua de Paşte, acces saună şi jacuzzi, acces internet wireless

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă

395 LEI

Perioada: 13.04-16.04.2012

138LEI

Perioada: 29.04-02.05.2012

Paşte în Bulgaria Hotel Laguna Beach 4*

1 Mai în Bulgaria Hotel Kaliakra Superior 4*, Albena

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, all inclusive, taxă staţiune

5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, ultra all inclusive, taxă staţiune Ofertă valabila pentru rezervări până la 31.03.2012

96€

Perioada: 13.04-16.04.2012

Paşte în Israel Transport avion, 6 nopţi cazare, de persoană, în cameră tripla, demipensiune la hotel 3*/4*, intrari la obiectivele turistice precizate în program, insotitor roman de grup

665€

Perioada: 14.04-18.04.2012

175€

Perioada: 30.04-05.05.2012

1 Mai în Grecia Hotel Alexander the Great 4* Halkidiki 5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, demipensiune

108€

Perioada: 29.04-04.05.2012

Ofertele nu includ taxele


43 INTERVIU

FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Paşte în România Hotel Crăiasa 3*, Ocna Şugatag

Paşte în România Hotel Eden 3*, Predeal

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, 1 prânz traditional, cina festivă de Paşte, fişă credit 80 lei/persoană

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun şi prânz, gustare specifică în noaptea de Paşte. Bonus: se adaugă 2 nopţi cazare fără masă (în 12.04. şi 16.04.2012)

480LEI

Perioada: 13.04-16.04.2012

499LEI

Perioada: 13.04-16.04.2012

Paşte în România Pensiunea Norica 4* Mărginimea Sibiului

Paşte în România Pensiunea Podul Turcului 3* Moeciu de Jos

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, demipensiune, prânz tradiţional în 15.04.2012

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, pensiune completă

545LEI

Perioada: 13.04-16.04.2012

550LEI

Perioada: 13.04-16.04.2012

Paşte în Bulgaria Hotel Melia Grand Hermitage 5* Nisipurile de Aur

Paşte în Bulgaria Hotel Victoria Palace 3*+ Sunny Beach

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, all inclusive, taxă staţiune

58€

96€

Perioada: 13.04-16.04.2012

Perioada: 13.04-16.04.2012

Paşte în Grecia Hotel Xenia 4*, Halkidiki

Paşte în Grecia Hotel Cavallieri 4*, Insula Corfu

5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, demipensiune

5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun

170€

263€

Perioada: 13.04-18.04.2012

Halkidiki, Atena Circuit de Paşte în Grecia Transport autocar, 7 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun la hotel 3*/4*, excursiile incluse în program, ghid român însoţitor

350€

Perioada: 13.04-20.04.2012

Paşte în Cipru Hotel Napa Plaza 4*, Ayia Napa Transport avion, 5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, demipensiune, transferuri, asistenţă turistică

432€

Perioada: 13.04-18.04.2012

43

Perioada: 13.04.-18.04.2012

Circuit de Paşte la Praga Transport avion, 4 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun la hotel 4*, transferuri, tur panoramic de oraş, însoţitor român de grup.

324€

Perioada: 12.04-16.04.2012

Paşte în Tailanda Hotel Rawai Palm Beach Resort 4* Phuket Transport avion cu plecare din Dusseldorf, 8 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun, transfer, taxe aeroport

909€

Perioada: 12.04-20.04.2012

Ofertele nu includ taxele


44 FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

1 Mai în România Complex Helios Inn 3*, 2 Mai 3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă

115LEI

Perioada: 29.04-02.05.2012

1 Mai în România Hotel Club Mara Dunărea 3* Eforie Nord 3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun

145LEI

Perioada: 30.04-03.05.2012

1 Mai în România Hotel Insula 4*, Neptun

1 Mai în România Hotel Termal 3*, Băile Felix

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun

3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun, 1 cină de 1 Mai

252LEI

360LEI

Perioada: 29.04-02.05.2012

1 Mai în Bulgaria Hotel Royal 3*, Nisipurile de Aur 3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun Ofertă valabilă pentru rezervări până la 30.03.2012

72€

Perioada: 29.04-02.05.2012

1 Mai în Grecia Hotel Kallisti Potos 3*+ Potos- Thassos 5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun

105€

Perioada: 29.04-04.05.2012

1 Mai Croazieră Mediterana de Vest Loc în cabină interioară, 3 nopţi, fullboard extins, acces pe puntile vasului Norwegian Epic şi la facilitatile acestuia, taxe portuare. Plecare din Barcelona. de la

199 €

Perioada: 29.04-02.05.2012

1 Mai Veneţia Hotel Centrale 3*

309 €

1 Mai în Bulgaria Hotel Marvel 4*, Sunny Beach 4 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, demipensiune

92€

Perioada: 29.04-03.05.2012

1 Mai în Grecia Hotel Ammon Zeus 4*, Halkidiki 5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, demipensiune

145€

Perioada: 29.04-04.05.2012

1 Mai Praga Hotel Golf 3* 3 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun, bilet avion, taxe aeroport

214€

Perioada: 30.04-03.05.2012

1 Mai pe Coasta Amalfi

5 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun, bilet avion, taxe aeroport

de la

Perioada: 29.04-02.05.2012

Perioada: 28.04-03.05.2012

4 nopţi cazare, de persoană, în cameră dublă, mic dejun la hotel 3*, bilet avion, excursie pe Coasta Amalfi, însoţitor român de grup

439€

Perioada: 28.04-02.05.2012

Ofertele nu includ taxele.


46 FOCUS EUROLINES

C\l\toria cu autocarele Eurolines Servicii la bordul autocarului

Rezerv\ri online Pe www.eurolines.ro po]i rezerva biletul de autocar on line, rapid, fie de acas\, de la munc\, de la un internet-cafe sau din orice loc `n care ai conexiune de internet. Este foarte u[or [i comod! Pa[ii c\tre rezer vare sunt simpli: alege punctul de plecare, destina]ia [i data când dore[ti s\ c\l\tore[ti. Sistemul `]i afi[eaz\ op]iunile pe care le ai, astfel `ncât s\ po]i alege cursa dorit\ [i data de `ntoarcere. Plata se poate

face online prin card Visa sau MasterCard. Datele cardului t\u sunt procesate `ntr-un mediu securizat, f\r\ posibilitatea de a fi fraudate. Vei primi imediat pe e-mail o confirmare a rezer v\rii efectuate, iar ulterior `]i va fi transmis [i biletul. Ca alternativ\, po]i pl\ti `n oricare agen]ie Eurolines cu numerar, card de credit/debit sau ordin de plat\. Biletul `l po]i ridica pe loc sau po]i s\-l prime[ti la `mbarcarea `n autocar.

Este important s\ cuno[ti facilit\]ile oferite de autocarele noastre `n timpul c\l\toriei: ” Limita de bagaje. Cantitatea bagajelor acceptate gratuit la transport - 45 kg incluse `n pre]ul biletului. ” Serviciul de colet\rie. Po]i trimite colete c\tre rude/prieteni afla]i `n alt\ ]ar\. Pachetele sunt preluate de noi [i expediate cu primul autocar care pleac\ spre destina]ia dorit\. Leg\tura cea mai trainic\ e cu Germania, datorit\ agen]iilor noastre de acolo - re]eaua Intertouring care depoziteaz\ coletele.

~mbarcatorul. La urcarea `n autocar vei fi `ndrumat de un `mbarcator care te va ghida c\tre locul t\u [i te va ajuta cu plasarea bagajului `n cal\. ” Scaunele [i spa]iul necesar unei c\l\torii confortabile. ~n func]ie de tipul [i de marca autocarului, poți regla sp\tarul scaunului. ” P\rerea ta conteaz\! G\se[ti la bordul autocarelor o condic\ de reclama]ii [i sugestii `n care ne po]i scrie opiniile tale. Este important s\ [tim ce-]i dore[ti. ” Opririle. Pe parcursul c\l\toriei, autocarul va opri de ”

mai multe ori pentru nevoi diverse. Respectă timpul de escal\ stabilit de [ofer. ” Mijloacele de divertisment. Toate autocarele sunt dotate cu mijloace audio [i video pentru a-]i face c\l\toria pl\cut\. {tim c\ ai preferin]e `n ceea ce prive[te muzica sau filmul difuzat, dar vei înțelege c\ trebuie s\ ]inem cont de marea majoritate a c\l\torilor. ” Achizi]ii. La bordul autocarelor poți achizi]iona cartele SIM prepaid pentru urm\torii operatori: Vodafone, Orange [i Cosmote.

Responsabilit\]ile [oferilor no[tri sunt urm\toarele: a. {oferii Eurolines trebuie s\ fie mereu `ntr-o form\ fizic\ [i mental\ adecvate profesiei practicate. b. Scaunul [oferului trebuie s\ fie pozi]ionat astfel `ncât s\ asigure un confort sporit, cu toate comenzile la `ndemân\. c. Centura de siguran]\ trebuie purtat\ atât de [ofer cât [i de

co-pilot [i/sau ghidul `nso]itor. d. {oferul trebuie s\ respecte cerin]ele legale privind orele de conducere [i de odihn\. e. Este interzis consumul de b\uturi alcoolice `nainte [i `n timpul condusului, precum [i administrarea de medicamente care pot afecta capacitatea de a conduce.

f. {oferul trebuie s\ fac\ opriri regulate pentru a cobor` din autocar [i a se dezmor]i. g. ~nainte de plecarea `n curs\, [oferul trebuie s\ verifice dac\ frânele, pneurile, lichidul de r\cire [i uleiul func]ioneaz\ normal. De asemenea, trebuie s\ se asigure c\ oglinzile retrovizoare [i geamurile per-

mit o vizibilitate bun\. ~n final, trebuie s\ verifice echipamentele speciale, cum ar fi sting\torul de incendiu sau lan]urile de z\pad\ (dac\ este cazul) [i starea de cur\]enie a autocarului. h. {oferii trebuie s\ se asigure c\: num\rul de pasageri este cel corect pasagerii stau adecvat `n scaun [i au asupra

lor documentele de c\l\torie necesare [tiu unde se afl\ echipamentul de urgen]\ [i ie[irile de siguran]\ bagajele sunt echilibrat dispuse `n cala autocarului, iar cele din interior nu risc\ s\ cad\ [i nu incomodeaz\ trecerea pe culoar.


GLASUL INIMILOR / DIVERTISMENT / HOROSCOP

47

MOZAIC

DIN NOU LA MODĂ

BANCURI ETNICE... PENTRU „NAŢIONALIŞTI” GLUMIȚE PE ROTIȚE 62

BU LI NE LE 61


„ME-TAXA” PE BUNĂ DISPOZIŢIE Cu aproape o lună în urmă, am fost invitat la o degustare specială Metaxa. Să zicem de douăsprezece stele. Aşa aş fi fost tentat să zic, dacă nu cumva ar fi fost vorba, la locul faptei, adică hotelul Howard-Johnson, şi de şapte stele, precum şi de cinci stele. Sala: Diamond, cu un nume la fel de preţios ca şi produsul prezentat, un soi de special greek recipe. Încă din invitaţie, am constatat că reprezentanţi ai unor nobile şi faimoase branduri ne-au invitat la Cognac Club. Să degustăm, într-o seară liniştită, Metaxa. „Invenţia” (de la 1888!) lui Spyros Metaxas îi poartă chiar numele. Deşi

Metaxa nu e (tocmai) un cognac, nu are cum fi – aşa cum, din păcate, multă lume îl consideră. Este, însă, un brandy – din roşcove, dar şi din stafide, „înfrăţit” cu nişte vinuri distilate, muscaturi de Egee & Black Corinthians, Sultana etc. Nume, pen-

tru noi, cu o tentă uşor exotică. Meridională. Mediteraneană. Seara despre care vorbim a prilejuit a cincea întâlnire de la grupul „Cognac Club”. În „Diamond Meeting Room” a păşit Constantinos Raptis, cel ce îndeplineşte funcţia de „vestal” al

Metaxei. Ar fi trebui, nu-i aşa, să spun, corect: Metaxa Master Blender... Expert în „arta unică a selecţiei Metaxa”. Expert în „îmbătrânirea” produselor metaxiene. Şi „cel care dă viaţă unei arome extraordinare a texturii Metaxa”.

ori mai puţine: cu salată de andive, cu „anşoa”-uri şi, mostly, cu scrumbie. Dar şi cu „grill”-uri. Precum şi cu salată de fructe, de portocale (şi tot ce însoţeşte portocala, în ambientul ei). Cu souvlakiuri. Şi „suslaki”-uri. Cu orez garnisit cu scorţişoară. Spicy, nu? Cu ciocolată, să zicem, deocamdată, mousse. Dar ce, cu trufe nu? Ălea de le adulmecă ăia, căţeii cu miros fin. Şi cu

trufe de „cioco”, fireşte... Cu un trabuc... neîndoios... sau cu o ţigară de foi... Alături de... o cafea de înaltă „clasă”... Dar şi cu „bule de carne”, delicioase, merge cu pesmeţi măiastru făcuţi. Şi aş mai putea să bag mâna în foc, ar merge şi cu oarecare vânat nobil, de rasă.

O OCAZIE SPECIALĂ. ÎNTÂLNIRE CU UN MINUNAT BRAND MANAGER „O ocazie specială”, aşa ne-a spus brand manager-ul (pe „Remy Cointreau”) de la grupul BDG. Plină de surprize, ni se promitea – şi aşa s-a şi întâmplat. A fost organizat un concurs, cu doi câştigători, pe tema: „cine recunoaşte un Metaxa de 12 stele”. Definit ca un spirit al ambrei coaptă la soare, spirit smooth/sau smoothest. El vine şi dinspre par-

fumul vinurilor de tip Muscat, din Insulele Mării Egee. Gusturile au fost „acompaniate” de foarte fine creaţii culinare. Şi, ca un sommelier ce mă aflu (apropo, totul a fost prezentat de dragul prietenului şi colegului nostru de somelărie Laurenţiu Achim!), pe bună dreptate, am putut constata, pe proprie piele şi limbă cu ce „merge” Metaxa, cu stele mai multe


MOZAIC GASTRONOMIE

49

CASA PRICOPE, ADICĂ UNDE VINUL E ACASĂ. ALIGOTE, IDEAL PENTRU PEŞTE Pentru amatorii de peşte, o idee ar fi să pună, pe lângă o „saramurică” de iarnă (aşa cum i-ar spune Radu Anton Roman), un vin pe măsură. Una dintre soluţii, nu singura, ar fi un Aligote „cinstit” de la Casa Pricope, un producător mediu spre

mic (aproape minuscul), dar cu o calitate onestă. Sigur că putem lua un Aligote şi de la Sarica Niculiţel, precum şi de pe ieşenele dealuri ale Buciumului (producător: Gramma), ambele de referinţă. Dar lor ar trebui să le mai adăugăm şi o a treia

variantă/referinţă, cea „pricopiană”, din terroir-ul Jariştea-Odobeşti. Este un vin mai „seren” la gust, nu atât de argilos precum omologul aligotian de la Sarica. Recomandarea de mâncare „asociată” poate fi şi spre alte feluri

de/cu „peşte”. De exemplu, scordalea (mâncare din/de „port”, cu origini greceşti) – deşi aici s-ar preta şi un vin mai zdravăn sau un neaoş rasol de peşte, bine tăvălit prin usturoi.

„SOAREAUA” REMY MARTIN Cine n-a visat o seară cu Remy Martin? Pentru el, recunosc, ne-am dus la Howard Johnson, pe o zăpadă înfiorătoare. Gheaţa nu se pune la socoteală. Da, dar viscolul se pune.

Remy Martin. Super-brand. Asociabil cu marii regi ai Franţei. Serile „Clubului de Coniac” devin din ce în ce mai interesante. Soareaua reuşită, deşi fără „sampling”-uri în sticluţe de colecţie, aşa

cum a fost, ehei, data trecută (adică, neîndoios, mai bine). Parcă şi paharele s-au mai subţiat, s-au diluat până au ajuns nişte (mai modeste) „păhăruţe”. „Soarelele” sunt rele, da’ bune.

ANA MARIA STERIAN, AMFITRIOANĂ A SERII În general, lume bună, cu fiţe. Dă pân agenţii de pub, de prin lumea bună a presei, oameni de afaceri, trabucuri, panseuri,

panseluţele doar ce mai lipsesc. Dar situaţiunea. Are stil, precum are şi Ana Maria Sterian, amfitrioana carismă. Este fluentă şi degajată. noastră, este o blondă spumoasă, Altminteri, şi seara a fost la fel. care salvează, în orice circumstanţe,

ÎN „ROBĂ” DE SOMMELIER, LAURENŢIU ACHIM Laurenţiu Achim, sommelier al casei (şi aici mă gândesc la grupul care „importă” băuturile), a turuit tot timpul. Adică şi-a făcut meseria. A sporovăit despre coniacul remymartinian, la ce temperatură se pune pe gât, de ce paharele au acei multipli ochi de pisică/hexagoane de păianjen (ca să vezi mai bine coniacul). Şi despre cum se împrăştie aroma.

Am făcut şi un soi de „studiu comparativ” cu alte produse de acelaşi tip – aşteptăm, pe viitor, Cointreau-ul. Ana Maria a fost mai degajată şi s-a arătat mai puţin protocolară. Între timp, chiar şi atmosfera s-a mai destins. Am bavardat cu Achim şi despre felul în care americanii „consumă” produsele (sus-numite) gen

„cognac”, unele cu gheaţă. Francezii, mai stilaţi îndeobşte, dispreţuiesc un asemenea mod. Cu o excepţie: cea a V.S.O.P.-urilor. Ana Maria Sterian ne-a întrebat cum vrem să fim invitaţi la „serile de cognac”. Prin e-mail sau scrisoare. Şi-şi. Cu gheaţă. Cu ştaif. Cu anturaj şi voie bună. Cu branduri de talie internaţională. Mihail Gălăţanu


Multă lume insistă asupra modului sănătos de a te hrăni. Ar fi îndeajuns, probabil, ca să ne edificăm, o singură informaţie: peste o treime din infarcturile care se întâmplă pe plan mondial derivă din mâncarea cu multă carne, grăsimi, sare. 50

MOZAIC GASTRONOMIE SLOW-FOOD VERSUS FAST-FOOD

SLOW-FOOD De fapt, ce este mişcarea slowfood? O mişcare care a intrat în România doar de vreo cinci-şapte ani. Mişcarea a fost numită „războiul mâncării încete”. Este de intuit că slow-food favorizează digestia. Primele reflexe ale slow-food au pătruns în România după anii 20002004. Au „răsărit”, mai întâi, în zona Dorobanţi. Firesc, pentru că e o noutate. Şi „pionieratul” îşi are perioada lui de „vogă”, de fiţe. A început, pe urmă, să coexiste cu alte mişcări „colaterale”, fibrio dar şi fusion. În curând, curentul de „mâncare înceată” va împlini trei decenii de existenţă. Este considerat fondator al acestei mişcări un italian (de origine), Carlo Petrini. Are drept simbol un melc foarte simpatic, cu o cochilie de trei ori mai mare decât el. Motto-ul ales de „promotorii” mişcării este: „good, clean and fair”. Sunt considerate „cartierele generale” ale mişcării ţări precum Brazilia şi Italia. Firesc, pentru că nu ne putem aştepta să fi început în Rusia ori Norvegia. „Membership”-ul respectivei mişcări este evaluat, de wikipedia.org, la o cifră de ordinul a 100.000 de oameni/adepţi/susţinători. Există şi un site, cu acelaşi nume, care este o „vitrină” a convingerilor celor care se raliază acestui concept: slowfood.com. Foarte puternice/active, în acest sens, sunt organizaţiile (filialele) din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie sau Australia. Mişcarea slow-food are renumele că a început – şi instituţional, nu doar individual – tot în Italia, cu fondatorul (şi înaintemergătorul său), Argiola. Totul a pornit de la ideea de a întemeia o rezistenţă faţă

SLOW-FOOD VER de deschiderea unui lanţ de magazine care practicau fast-foodul ca „religie de consum”, undeva în preajma celor mai celebre locuri din Roma. La trei ani după aceea, a apărut şi un manifest al organizaţiei internaţionale „slow-food”. Documentele mişcării „melcului” au fost semnate chiar la Paris, de delegaţi reuniţi din 15 ţări. Acesta a fost, într-un fel, certificatul de naştere, nu neapărat al unui simplu protest împotriva lanţurilor de fast-food-uri din lumea întreagă, cât al unei noi orientări în nutriţie. Deci, mai degrabă decât a spune doar un nu răspicat, această mişcare intră, cu această fază, în postura de a spune un da cât mai decis unei vieţi sănătoase, articulată pe o altă buclă a evoluţiei umane şi a societăţii de consum care ne-a adus aici. Şi „conceptul” a explodat. A strâns laolaltă oameni şi grupuri de acţiune din peste 150 de ţări ale lumii, ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că s-a „globalizat”. Că mişcarea a ajuns să se atomizeze ulterior şi a pătruns, de exemplu, în fiecare insuliţă din Grecia, o denotă şi deschiderea mai multor restaurante de tip fast-food în celebra insulă („de fiţe”) Santorini. Aproape în fiecare an, după aceea, s-a jalonat o nouă „treaptă” în expansiunea mişcării, care a pătruns, astfel, în 1995 în Elveţia, în 1998 în Germania, în anul 2000 în „centrul” Statelor Unite ale Americii, în New York, dar şi în Franţa, în 2003, iar în 2005 în Japonia.

Modul de nutriţie ne dictează automat starea de sănătate. Lucru care, astăzi, în cercurile medicale, e în afară de orice discuţie. Şi de aceea este binevenită o discuţie despre care sunt virtuţile comparaţiei „slow-food versus fast-food”. Mâncarea devine, din ce în ce mai mult, condiţia dintâi a sănătăţii noastre – şi asta pentru că „sinteticul” ne invadează, tot mai alert, existenţa.


Unii identifică acest lucru cu „religia” fast-food.

SĂ TRĂIŢI SĂNĂTOS! MOZAIC GASTRONOMIE SLOW-FOOD VERSUS FAST-FOOD

RSUS FAST-FOOD Natura devine, din acest punct de vedere, un „tărâm” tot mai îndepărtat. Vă propunem, în cele ce urmează, o paralelă (pe care am dorit-o relativ echilibrată) între două feluri de a înţelege nutriţia: o grijă sensibilă faţă de mâncarea „înceată”/slow-food – şi obiceiurile de consum (alimentar) ale „timpurilor moderne”, fast-food. Sau... fat(s) food...?

În primul rând, faţă de slowfood, este vorba despre o piaţă deja considerabilă („slow-food” este abia la început, deocamdată, chiar dacă are ceva vechime). Ca dimensiune a pieţei, „fast-food” înregistrează o cifră de afaceri de aproximativ 400 de milioane de dolari, în toată lumea. Ritmul anual de creştere a acestei pieţe, pe plan mondial, este de aproximativ cinci procente. De remarcat că, în ţara noastră, piaţa produselor „repezi” se mişcă şi ea cu vioiciune. Expansiunea acestui tip de piaţă este şi teritorială. Dinamismul ei este o consecinţă a nesaturării pieţei. Ea se adresează, în special, unui public tânăr. Ar fi cu totul hazardat să găsim numai hibe unui astfel de „stil de viaţă”. El are, totuşi, şi unele (să le numi aşa!) „avantaje”, datorită cărora a proliferat. În primul rând, este comod. E comod să mănânci totul de-a gata. În al doilea rând, este practic, te opreşti la un fast-food – şi, gata, ai rezolvat problema cu mâncarea pentru o după amiază sau o seară întreagă. În al treilea rând, este ieftin: un prânz luat aici nu te „arde” la portofel la fel de mult cum ar face-o unul luat la un restaurant „cu ştaif” sau la unul „de fiţe”. Acest stil de viaţă ridică totuşi semne de întrebare asupra aplicării lui pe o perioadă îndelungată. El poate fi „împrumutat” mai degrabă unui regim de „single” sau chiar „couple” fără copii, mai ales atunci când soţia nu găteşte (nu are „valenţe speciale”, să zicem, la acest capitol). Am examinat şi un studiu de piaţă, care exprimă opţiunile

51

FAST-FOOD pentru un asemenea stil de viaţă. Segmentul copiilor, cei care se bucură de „steguleţele” şi starea de spirit/voie bună, măsoară un cuantum de 15%. Tinerii sunt cuprinşi, aici, într-un segment de 65%. De la vârsta adultă, graficul fast-food începe să scadă: maturii ocupă doar un procentaj de 15%, ca şi copiii. Vârsta ultimă, cea a senioratului, se dovedeşte şi mai „parcimonioasă” decât toate celelalte segmente de vârstă: este în valoare de doar 5%. Piaţa-ţintă pentru fast-food este definită destul de precis: studenţii şi elevii de liceu. Alt public este constituit din persoanele posesoare de autoturisme, care agreează modalitatea rapidă de „delivery”/livrare expeditivă. Tot localurile de tip fast-food mai trezesc o „audienţă” tentantă în cartierele periferice ale Bucureştiului, unde preţurile minime îşi recrutează, rapid, adepţi. Acolo, targetul este de tip „familie” întreagă, deci acest tip de local poate constitui o opţiune şi pentru sâmbătă-seară sau weekend în genere. Nu este vorba doar de hamburgeri, hot-dogs, ci şi de salate, plăcinte sau shaorme, falafel, kebab etc. Hamburgerii reprezintă cea mai mare „felie” de piaţă din cadrul acestui segment destul de controversat. Datorită accesibilităţii sale, fastfood poate fi şi o soluţie pentru „călător”, dar pe perioade scurte, de o săptămână sau două; deşi alimentaţia „la drum” poate fi atât slow, cât şi... fast.

Mihail Gălăţanu


52 MOZAIC BULINE

Bulinele DIN NOU LA MODĂ ÎN ACEST AN

Indiferent de anotimp, imprimeurile cu buline sunt frumoase, curajoase şi se potrivesc perfect oricărui tip de vestimentaţie, fie că este vorba despre o ţinută sport, fie despre una elegantă. În acest an, creatorii de modă propun acest model şi la încălţăminte, genţi, eşarfe şi alte accesorii, astfel că putem vorbi despre o tendinţă pe care orice femeie o poate lua în considerare.

Pentru prima dată, bulinele au apărut în cadrul colecţiilor lansate în 2009 şi de atunci popularitatea lor a crescut constant de la an la an. De aceea, în 2012, orice femeie poate purta ţinute cu un astfel de model, indiferent de vârstă. În cazul celor

care au o mare pasiune pentru imprimeuri, bulinele reprezintă o opţiune bine-venită în locul modelelor florale omniprezente sau al dungilor orizontale, cu o conotaţie nu tocmai fericită. Bulinele sunt jucăuşe, sunt din nou la modă, astfel

că arată bine şi în cazul unor ţinute în toate culorile curcubeului, care se adresează tinerelor de 20 de ani, dar şi atunci când sunt în culori neutre, mai potrivite pentru femeile în vârstă. Creatorii de modă sunt astfel de părere că oricine poate purta buline,

dacă ştie câteva trucuri astfel încât să obţină cel mai bun efect. Este mai mult decât evident că fetele tinere pot „profita” cu adevărat de pe urma acestei tendinţe, indiferent de culorile imprimeului cu buline. De asemenea, ele pot asocia imprimeurile astfel încât să obţină o ţinută cu un aer voit dezordonat, iar combinarea bulinelor cu dungi poate constitui imaginea perfectă pentru cele cu inima tânără. În cazul celor care doresc ca hainele din garderoba lor să rămână la modă şi după mai mulţi ani, secretul constă în alegerea unui produs vestimentar cu buline în combinaţii de culori clasice, condiţia fiind ca restul ţinutei să rămână obligatoriu simplu. O bluză din şifon, de exemplu, cu un imprimeu cu buline în alb şi negru va arăta minunat combinată cu o fustă neagră cu croiala în stil „creion” sau cu blugi. Femeile ceva mai în vârstă arată şic dacă poartă un imprimeu cu buline în culori neutre: bej, negru, camel, bleumarin, alb şi roşu. Pentru o imagine care să fie şi mai mult în tendinţe, se poate opta pentru una dintre culorile mai tari precum roz fuchsia sau turcoaz, nuanţe ce sunt la modă indiferent de sezon şi pot fi purtate la fel de bine la 20 de ani, ca şi la 70 de ani. Atunci când este vorba de încălţăminte, specialiştii spun că este bine să fie alese culori neutre precum


Spotted fashion MOZAIC BULINE bej, negru sau bleumarin – în ton cu imprimeul sau nu. Pentru primăvara acestui an, imprimeurile cu buline capătă un aer ceva mai „nautic”, iar imprimeurile tradiţionale cu dungi, în stil breton, pot fi înlocuite cu cele cu buline în culori precum roşu, bleumarin sau alb. Concluzia este că orice femeie poate arăta minunat într-o ţinută cu

53

buline, iar 2012 este perfect atunci când se alege un astfel de imprimeu. Fără nicio îndoială, combinaţiile de buline în palete de culori precum bleumarin şi alb, maro şi crem sau bej şi alb vor rămâne la modă şi peste mai mulţi ani.

Anca Chilom

Sudoku Completeaz\ c\su]ele cu cifre de la 1 la 9, f\r\ ca acestea s\ se repete pe aceea[i linie, același rånd [i `n acela[i p\trat de nou\ c\su]e. G\se[ti rezolv\rile `n pag. 64

5

1

8

1

4

2 8

9

7

1

5 4

3 3

9

2

9

5

8

4

6

3

7 2

2

4

7

6

8 7

Fără accesorii complicate Potrivit unei alte reguli ce trebuie respectate, o ţinută vestimentară cu buline nu se completează decât cu accesorii foarte simple, cum ar fi, de exemplu, o brăţară lată din aur sau argint ori un inel simplu, de dimensiuni mari, sau o pereche de cercei simpli, supradimensionaţi.

3

2 2

1

6 1

4

5 9

3

3

4

6

3 7 9

1

9

7

2

5 8 2

5

6 1

3


A  54 MOZAIC

LITERA

OROLOGIUL DE NISIP FRAGMENT DE ROMAN

După moartea soţului, Magda a fost uimită să constate că nimic din ceea ce o înconjura nu se schimbase. Toate blocurile au rămas în continuare de o parte şi de alta a străzilor, străzile erau mai departe pline de maşini în trafic şi de pietonii care-şi târau alene sufletul pe trotuare, toţi păreau că ignoră cu desăvârşire faptul că lumea ei tocmai dispăruse. Ea însă ştia că nu era aşa. Ştia că pentru sufletul ei în momentele acelea oraşul încetase să mai facă zgomot, cerul se îndepărtase dincolo de cele câteva stele vizibile ca şi cum fusese sorbit de o gaură neagră, păsările se ascunseseră în pomişorii din faţa blocului şi nu mai ieşeau din cuiburile lor şi nu mai ciripeau vesele ca altădată, ca şi cum toată suflarea aflase de catastrofa care s-a abătut asupra ei şi din respect îi ocroteau liniştea şi cumpănirea. Ce mult şi-ar fi dorit, doar pentru cinci minute, să mai fie femeia ascunsă de Dragoş în braţele lui, alintată de glasul lui blând! Să retrăiască măcar odată legănarea dulce pe care ar fi vrut s-o ştie prelungită la infinit. Să resimtă fiorul acela ce-i cobora pe şira spinării până în tălpi când soţul ei îi dezmierda obrajii şi-i mângâia părul despletindu-l şi plimbându-şi degetele prin el, împrăştiindu-i-l pe gât, peste obraji şi umeri, iar ea adormea adesea cu capul pe braţul lui, coborându-se într-un somn adânc şi odihnitor! Acum închidea ochii ca să-i poată distinge chipul, surâsul şi pornirile spre alint. Îi era dor până şi de micile persecuţii familiale legate de pierderea vremii, de rătăcirea cu capul în nori, de ţipetele uneori aruncate printre uşi închise repede în spatele lor, de pantofii lui care nu erau descălţaţi niciodată la locul lor, de umbra lui străvezie de la biroul din sufragerie mişcând foile unor cărţi niciodată răsfoite de ea.

Era evident că iubirea şi inteligenţa îi distrugeau senzaţia de timp. Magda ştia că timpul se dezvăluie numai celor incapabili de iubire. Ştia de undeva sau poate propria ei percepţie o determina să admită că, trăind cu intensitate în prezent, memoria nu mai înregistrează liber, nu se mai simte la fel nevoia de refugiere în trecut sau în viitor, în amintiri sau speranţe, şi de aceea timpul nu mai este întipărit cu toate fracţiunile lui în orologiile minţii. Numai clipa de faţă sau ceea ce se petrece acum contează, numai prezentul ne oferă şansa de a scăpa din strânsoarea de menghină a timpului. Poate deloc întâmplător, cuvântul absent este principalul antonim al prezentului. Din punctul ei de vedere, timpul era o boală de care a încercat, cu puţinele ei puteri, să se elibereze. Trecutul şi viitorul o invadau deseori cu sălbăticie şi-i distrugeau ceea ce mai era viu în jurul ei şi în ea. Avea numai amintiri şi speranţe, deci numai trecut şi viitor. Numai prezentul îi lipsea. Din această cauză era şi ea – la fel ca soţul ei – un om mort. Abia acum înţelegea că doar acceptarea prezentului era singura cale de a-şi trăi existenţa, cu ceea ce i se oferea: iubire şi fericire, necaz şi durere, chiar şi moartea. Zilnic ne confruntăm cu orologii, ceasuri, clepsidre, cronometre, toate împărţind lumea în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni şi ani. Şi dacă totuşi timpul este cel care ne dictează ritmul vieţii, gândea, atunci poate ar trebui să ne străduim şi să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o trăim. Timpul devine necruţător numai cu cei care îşi pierd vremea să-l măsoare. Poate ar trebui sparte şi distruse toate orologiile lumii. Ar trebui găsită cumva o soluţie pentru a scăpa de această îngrozitoare povară, gândi Magda. În momentele acelea am simţit că, de atâta lipsă, casa copilăriei mele

nu mai era cea cunoscută. Ştiam asta dintr-o emoţie pe care o retrăiam şi care părea că vine dintr-o zonă a metamorfozelor esenţiale şi din amintirile mele. Casa aceasta nu mai avea gustul şi mirosul unei coji de pâine coaptă pe vatra ţărănească în dimineţile copilăriei mele. Holul de la intrare nu mai mirosea a levănţică, muşeţel şi flori uscate de tei şi nici mirosenia de mere proaspete sau de gutuile toamnei târzii nu se mai simţea dinspre ferestre. Cerdacul nu mai era înţesat de flori ca altădată, indiferent că era primăvară sau vară, toamnă sau iarnă. În seara când m-am strecurat în vechea mea cameră, am avut deodată senzaţia că ceva miraculos s-a petrecut acolo. Era pustiu, măsuţa din antreu lipsea şi nicăieri nu întrezăream locul comutatorului de unde să pot aprinde lumina. Am pătruns înăuntru prin umbra aceea de întuneric, cu inima strânsă. Acolo nu mai era nimic din ceea ce ştiam: nu mai era nici patul, nici şifonierul cu două uşi, lipsea până şi masa scundă cu trei picioare de lângă fereastră, la care îmi făceam lecţiile. Exista numai o oglindă mare, una rotundă şi înaltă pe care o mai văzusem undeva, dar niciodată acolo. Părea a fi oglinda care ocupa pe vremuri o mare parte din cămăruţa îngustă a bunicului meu. Prin ferestrele mici acoperite de perdele albe şi subţiri abia se întrezărea lumina amurgului. Am făcut un pas spre bancheta din faţa oglinzii şi m-am cuibărit în ea cu gândul că dacă închid ochii şi stau aşa câtva timp ceva miraculos se va petrece şi va readuce la loc lucrurile care lipseau. N-am stat cine ştie cât, ori poate că timpul a căpătat altă dimensiune, că la un moment dat am simţit o prezenţă străină în oglinda aceea, ceva alb, neconturat, care se strecura spre mine din străfunduri nebănuite. Deşi nedesluşită, forma aceea căpăta contururi pe măsură ce se apropia.

Am privit printre gene. Mai întâi cu un singur ochi, apoi cu amândoi. M-am mirat că în obiectul acela cu suprafaţă lucioasă care părea din sticlă eu nu existam. Am întins mâna să mă conving că am de-a face cu o oglindă adevărată sau altceva. Dubiile au dispărut când m-am lămurit că mă aflam în faţa unei oglinzi, prea mare şi disproporţionată pentru camera aceea, dar sigur nu era o viziune de-a mea, ci o oglindă adevărată. M-am limpezit repede, mai ales când am descoperit că bancheta de care mă sprijineam era reflectată pe faţa ei lucitoare, ca de altfel şi umbra ferestrei din spatele meu. Ceea ce vedeam în fundul oglinzii se apropia de mine şi părea că în curând îşi va dezvălui conturul. Mai întâi s-a înfiripat ca un chip nedesluşit. Din acest motiv a trebuit să mă uit din nou în spatele meu să văd dacă nu cumva în cămăruţa aceea mai erau şi alte fiinţe. Nu mai era însă nimic mişcător acolo. Eram singura fiinţă din încăpere. Pe măsură ce obiectul acela se apropia, îşi punea în evidenţă câteva torsiuni care dădeau impresia că se desfăşura ca un vârtej împins din spate de o forţă ce-i impregna o mişcare ondulatorie. Am fost cuprinsă de o înfiorare. Conturul căpăta din ce în ce mai multă agitaţie, albeaţa lui era din ce în ce mai evidentă, aşa încât se puteau distinge marginile formate din linii drepte pe care numai vibraţia aceea strălucitoare şi dezordonată reuşea, în timpi scurţi, să le deformeze. În sfârşit, obiectul acela, ajungând mai aproape, se întinse pe luciul oglinzii şi înţepeni câteva momente sub nasul meu. Era straniu. Nu era un chip, cum îmi închipuiam, era o literă. Era litera „a“. Mare şi înfricoşătoare, era expusă acum sub ochii mei, cu margini pliate şi groase, cu contururi perfect drepte şi evidente. Albeaţa din interior era şi


MOZAIC OROLOGIUL DE NISIP 55

ea clară. Litera aceea era înconjurată de jur împrejur de o aură strălucitoare ca şi când ar fi fost luminată din spate de un reflector puternic. Nu înţelegeam de ce mi se înfăţişează tocmai o literă. De-a lungul vieţii aveam să retrăiesc, în clipele de calmă singurătate, detaliile aprehensiunii de atunci, căldura unei potenţiale revelaţii şi teama imensă la gândul că toate speranţele mele se reduceau la imaginea unei litere de înălţimea mea şi fără vreun înţeles strecurată în privirile mele uimite. Cu buricele degetelor am atins-o, vrând să mă conving că încă mă mai aflam în faţa unei oglinzi şi nu altundeva, cumva în văzduh plutind îmbrăţişată cu litera aceea ciudată. Descoperirea mă făcu să zâmbesc. Nicio clipă nu am putut crede că voi fi pusă în faţa unei astfel de dileme. Mă întrebam dacă nu cumva era o reflecţie de-a mea din copilărie când, chiar în această cameră, mama mă pedepsea şi mă tortura să scriu cât mai caligrafic litera „a“ de o mie de ori. Litera aceea dispăru la scurt timp pe deasupra capului meu, se ridică spre tavanul înalt, subţiindu-se şi devenind din ce în ce mai prelungă, apoi transformându-se într-un firicel transparent, într-o umbră care se risipea în spaţiul întunecat al încăperii. I-am povestit maică-mii chiar în ziua aceea închipuirea mea şi am întrebat-o ce ar putea să însemne când vezi litera „a”. - Nu ştiu, fată! mi-a răspuns ea îmbufnată, părând uimită, dar şi deranjată de întrebarea mea. Că pe la noi pe aici lumea nu visează litere!

În lumina jucăuşă a zilelor fierbinţi de vară vorbeam singură cu pomii din grădină – şi eram singura fiinţă omenească a locului, pentru că nu trecea nimeni pe acolo. În spatele casei, gardul îngust dinspre pădure mă trimitea în străfunduri de luminişuri, plină de linişte şi împăcare. Din desişuri apropiate, întrezăream uneori ochii pătrunzători ai unor animale blânde care îmi descopereau curioase ascunzişul meu de-o clipă. Ochii lor mă priveau cu o vie surprindere, apoi dispăreau în adâncimea desişului foşnitor. Într-o zi a apărut, ca din senin, un pui de ciută cu trupul zvelt şi privirea iscoditoare. Părea că întârziase printre lăstarii unui arbust înfipt în nuielele gărduleţului. I-am privit lumina din ochi şi, întinzând mâna spre ea, i-am simţit în vârful degetelor umezeala din nări. Atingerea m-a înfiorat, am surprins adâncimea ochilor ei blânzi în care mi s-a părut că descopăr, în imagini tulburătoare, o altfel de lume, un adânc început de viaţă. Ochii aceia, alungiţi şi scufundaţi într-o umezeală dulce, aduceau limpezimea unui surâs pătruns de uimire şi de tremurul luminos al neaşteptatei întâlniri. I-am atins fruntea răcoroasă, iar ciuta, primind mângâierea, s-a apropiat şi, cu supunere, a trecut gardul şi s-a întins la picioarele mele. Am stat de vorbă cu ea. Mângâierile şi îmbrăţişările mele s-au prelungit până târziu. De fapt, mi s-a părut că suntem împreună de o veşnicie. Când m-am ridicat şi m-am îndepărtat numai câţiva paşi, ciuta s-a ridicat şi ea şi m-a urmat, cu aceeaşi

privire luminoasă în ochi şi cu un mers plin de sfioşenie. Venea în urma mea, iar eu, întorcându-mi când şi când capul, îi urmăream călcătura ei timidă, la numai câţiva paşi în spatele meu. O simţeam aproape şi, de câteva ori, am îndemnat-o să se întoarcă înapoi în pădure. Ea se oprea pentru o clipă, mă privea blând cu ochii ei mari şi limpezi, apoi mă urma din nou. Am ajuns cu ea în faţa casei. Tatăl meu s-a bucurat când a văzut cât e de blândă. Instigat de un vecin, a prins-o de gât cu gând să o sacrifice, pentru că, zicea el, cu aşa ceva nu te trezeşti în fiecare zi în bătătura ta. Când înfipse cuţitul în ea, privirea ciutei era îndreptată spre mine. Nu-mi amintesc să fi ţipat, eram şocată de ceea ce se întâmpla. Ciuta părea că nu se aştepta la nimic rău, iar ochii aceia arătau mai umezi decât toate mările de lacrimi ale lumii. Picioarele lungi i s-au frânt şi a căzut în genunchi. Nu s-a zbătut, nu a scos nici cel mai mic zgomot, de parcă n-ar fi vrut să tulbure clipa aceea unică de eternitate. Şi-a întors doar ochii umezi spre mine şi m-a privit lung, strecurându-mi în suflet toată dragostea lumii. Am căzut şi eu, odată cu ea. Inima îmi zvâcnea cuprinsă de presimţiri nefireşti. Mi-am lăsat capul pe căldura pieptului ei moale care se stingea de viaţă. Lacrimile mele o încălzeau în curgătoare şiroaie subţiri. Un regret amar îmi stăruia în suflet şi nişte doruri neînţelese mă îndemnau să o duc înapoi în pădure. Toată durerea din lume se prăbuşise şi îşi găsise culcuşul în sufletul meu. Amăgirea nu

reuşea să-mi scoată pustiul din inimă, acolo unde mi se aduna tot mai deasă o negură grea, adusă parcă din străfunduri de răutate. Mai târziu, tot mai înstrăinată, precum un trăsnet în urma unui fulger venit din cer, un dor de ciuta ucisă mi-a străbătut deseori fiinţa întreagă. Cuţitul acela mi se părea că s-a înfipt nu în gâtul ucis, ci în toată viaţa mea. Amintirile erau împovărătoare, toată amărăciunea lumii căzuse atunci peste mine, sleindu-mă de vlagă. Nu puteam decât să plâng şi printre sughiţuri îngânam viaţa cu un glas venit din tărâmuri de moarte. Ceea ce a trecut s-a stins deja. Atâtea amintiri nu-şi mai aveau rostul, nu mi le mai permiteam aproape deloc în vâltoarea noii vieţi. Îmi închipuiam că amintirile pe care le aveam în minte în urmă cu câţiva ani nu mai făceau parte aproape deloc din viaţa mea. În schimb, altele, mult mai recente şi mai fierbinţi ar fi trebuit să le ia locul. Dar asta nu se întâmpla. Numai prezentul mai era al meu. Amintirile mureau – trecutul nu exista, speranţa lipsea – viitorul părea absent.

Petre Rău Membru al Uniunii Scriitorilor din România


THE actualitate . c\l\tor SUMMIT ULTIMATE SUCCESS

9 mai 2012, Sala Palatului, Bucure[ti, România

UN EVENIMENT ~N PREMIER| MONDIAL|

56

MOZAIC CARTE Editura DACIA (www.edituradacia.ro) Editura Dacia şi-a făcut un semn de nobleţe din a edita, în „anul Andru”, două volume dintr-o serie de autor care poartă numele prozatorului şi „sapienţialului” Vasile Andru. VASILE ANDRU

Veacul meu este hidra din Lerna. Şi, deopotrivă, leul Nemeii. Veacul meu e cel ce mă devoră. Veacul meu, depravat. Viaţa mea, dar şi lumea mea, în sensul de lumea în care am trăit – şi despre care pot depune mărturie. Excelentă povestea de început, cea despre Lena/Elena din Pind/Tariverde, Dobrogea dintâi/dintotdeauna, pe care am mai citit-o undeva, pare-se. OPT CHIPURI ALE SINGURĂTĂŢII

Anul 2012 este (şi) Anul Andru, deoarece Vasile Andru, cunoscut prozator şaptezecist, autor al unor memorabile cărţi precum Turnul sau Muntele Calvarului, împlineşte o vârstă rotundă, rotundă de tot: şaptezeci de ani. Merită un elogiu/omagiu şi, deopotrivă, un medalion „personal”. VEACUL MEU, FIARA MEA

Singurătatea are multe chipuri. Poate că nu numai opt feţe, dar depinde câte vezi pe moment. Volumul acesta, cel cu „opt chipuri ale singurătăţii”, este, nu întâmplător, „geamăn” cu cel al „veacului meu, fiara mea”. Căci, pesemne, şi “Veacul meu, Fiara mea” este tot unul dintre cele opt capete ale singurătăţii. Capete de acuzare, vreau să zic. Pentru că, până la urmă, toţi suntem acuzaţi, la un moment dat, de singurătate.

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) MIHAI CANTUNIARI – OCARINA DE LUT

În seria Memorii/Jurnale, carte „dotată” cu acelaşi prestigios „premiu Kundera”. Despre cărţile lui Mihai Cantuniari am mai avut, de altfel, prilejul să scriu – şi altădată, în revista Art-Panorama (sau în Flacăra), câteva rânduri, dar cred că ele au trecut neobservate, deşi mi-aş fi dorit să „parvină” la destinatar. În primul rând, trebuie spus că dl. Cantuniari este un excelent traducător. Dar Mihai Cantuniari a debutat ca poet – şi aşa a şi câştigat o recunoaştere indiscutabilă. Totuşi, un prestigiu uriaş i-au adus doi mari autori din lumea latină pe care i-a „transpus” în româneşte: Mario Vargas Llosa şi Cesar Vallejo, poet de geniu.

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) HUMANITAS FICTION ERIC-EMMANUEL SCHMITT – PE CÂND ERAM O OPERĂ DE ARTĂ

Eric-Emmanuel Schmitt chiar are o cotă în Franţa, în ciuda detractorilor şi contestatarilor care abundă. La Humanitas are tratamentul pe care îl „suportă” seriile de autor. Titlul cărţii mi se pare unul dintre cele mai inspirate: şi asta pentru că, în primul rând, autorul poate fi socotit el însuşi prima operă de artă, din care izvorăsc toate celelalte, ca dintr-o pălărie de iluzionist. Creaţiile lui circulă în mai mult de cincizeci de ţări, la standuri şi pe scenă. Printre cele mai cunoscute opere: Evanghelia după Pilat, Secta Egoiştilor, Ulise din Bagdad, Oscar şi Tanti Roz (Ciclul Invizibilului), Viaţa mea cu Mozart.


SIR RICHARD BRANSON & ROBIN SHARMA LIVE IN BUCHAREST www.sirrichardbranson.ro

57

MOZAIC CARTE

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) VLAD MIXICH – FANATICII – POTRETELE A ZECE OAMENI CU VOCAŢIE

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) RAFTUL DENISEI LUDMILA ULIŢKAIA – DANIEL STEIN, TRADUCĂTOR

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) ALAN ALDA – SENSUL VIEŢII ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ

Editura FLACĂRA (www.revistaflacara.ro) LILIANA PETRUŞ, SUPRAVIEŢUIREA PRIN REPORTAJ

O carte care a luat Premiul Kundera. Şi căreia, orice s-ar spune – i s-a făcut reclamă masiv în presa românească (precedent de invidiat, cel puţin pentru un „autor” de cărţi, ca mine). Personajele – contemporane. Fanaticii – şi ei, deci, contemporani. Ce îi uneşte pe Monica Macovei, Raed Arafat, Marcel Iureş, Dan Puric...? Vă răspunde cartea. Fanatici ai profesiunii, ai credinţei, ai unui ideal/arhetip... Dar, aici e aici: sunt ei fanatici/şi cât de fanatici? Sunt ei permutabili; sunt ei de adunat, cu toţii, sub umbrela coperţilor aceleiaşi cărţi? Vlad Mixich trece drept un personaj vizibil în presa românească – iar cartea sa are parte de comentarii încărcate „pozitiv”.

Pe Raftul Denisei (Comănescu, „instituţie” prestigioasă) stă, la loc de cinste, un autor: Ludmila Uliţkaia. Un cotidian – şi nu unul oarecare, ci Le Monde, cu un anume prestigiu indiscutabil în Franţa (să ne gândim doar la Le Monde des Livres) – o descrie ca pe „o operă fascinantă”. Ludmila Uliţkaia este, şi ea, la rândul ei, un autor care a început să beneficieze de o recunoaştere internaţională: până şi faptul că este cooptată, de către editura Humanitas, într-o serie de autor (ca şi Eric Emmanuel Schmitt) este o consecinţă a aceluiaşi lucru. Daniel Stein e un erou atipic, cât se poate de „aţos” şi controversat, în relaţie permanentă cu un Dumnezeu al său, personal. Un erou al timpurilor noastre, care vine, deopotrivă, dintr-o tradiţie rusească şi evreiască.

(şi alte idei năstruşnice, dar poate de folos) Da. Nu Alandala. Alan Alda. Ăla pe care îl ştiţi din filme. În aceeaşi serie „memorabilă”, de Memorii/Jurnale. Din categoria cugetărilor: „Să nu-ţi împăiezi niciodată câinele”. Nu e pasăre cum câinele, îmi vine să adaug. Dar, amintindu-mi de personajul din film, mă gândesc că Alandala/Alan Alda era un blajin, cu un umor sarcastic, mereu dotat cu un zâmbet în colţul gurii (aauuu! Clişeu). Dar fiind un inepuizabil rezervor de umor. Majoritatea poantelor veneau de la el – şi mă gândesc că, dacă omul din spatele rolului este la fel de „spumos” ca şi personajul în sine, păi asta nu poate să fie decât de bun augur...

Liliana Petruş, poate cel mai bun reporter din România de la această oră (mă refer la cei „activi”, nu la cei care îşi hrănesc reputaţia cu... silicon!), a reuşit să îşi strângă cele mai bune reportaje – din Flacăra, mai ales – sub forma unor „simply the best“! Her best. Este o carte care nu stă, doar, în albia jurnalismului, ci lunecă, încetişor & cătinel, în cea a literaturii. Rareori o carte mai bună de literatură/travestită în hainele jurnalismului. Despre ea scriu, pe bună dreptate, elogios, atât Alex Ştefănescu, cât şi George Arion. Nu mă pot împiedica să remarc că majoritatea articolaşelor strânse în carte vin din „epoca” 2004-2009. Dr. Lector & Hector

57


POLONIA DESCHIDE BALUL „Nu e obligatoriu să jucăm la toate turneele finale”, a declarat, cu oarecare nonşalanţă, Mircea Sandu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal(FRF), după ratarea participării la EURO 2012. E, în ultimul deceniu, pentru a cincea oară, când ţara noastră ratează calificarea la un turneu final al unui campionat, european şi/sau mondial, de fotbal. Adrian Mutu, jucător exponenţial al naţionalei, a tratat „amărăciunea” în răspăr: „E mai bine că nu ne-am calificat la EURO 2012 pentru că şi aşa Ucraina este o ţară urâtă”, a glumit Mutu, pe postul de televiziune Kanal D. După care a devenit serios şi a găsit o explicaţie pentru fiasco: „Echipa României trece printr-o perioadă de reconstrucţie“. Gheorghe Hagi, cel mai bun jucător român din toate timpurile şi fost căpitan al echipei naţionale, criticând, în mai multe rânduri, ratarea calificării, a pus degetul pe rană: „Nu sunt de vină jucătorii, nu trebuie să mergem la ei. Trebuie să avem un proiect, să ştim ce să le cerem jucătorilor. Lucrurile mari se fac când lumea e unită. N-am fost uniţi”. Polonia şi Ucraina reprezintă „tandemul” câştigător în privinţa

organizării turneului final al Campionatului European de Fotbal din vara acestui an. Turneul final debutează pe data de 8 iunie a.c., cu două meciuri „captivante” din prima grupă a Campionatului, anume PoloniaGrecia (una dintre ţările organizatoare, precum se vede, deschide „balul”) şi Rusia-Cehia. Este vorba despre cel de-al paisprezecelea Campionat European destinat participării echipelor naţionale de fotbal. Decizia finală în alegerea ţărilor a fost luată pe 18 aprilie 2007, la Cardiff, în Ţara Galilor. Dar, se pune întrebarea, în faţa cui a învins cuplul polonezo-ucrainean sau, cu alte cuvinte, ce alternativă „turistică” am fi putut să primim în loc? Cei care au fost „învinşii” sunt tot un cuplu sau, mai bine zis, un „menage a trois”: Italia plus Croaţia (şi Ungaria). Este, acum, în 2012, pentru a treia oară când două ţări îşi reunesc forţele pentru a găzdui Turneul Final. Momentul ultim, FINALA EURO 2012, se va desfăşura pe Stadionul Olimpic din capitala Ucrainei, Kiev.

POLONIA Este o ţară care măsoară mai puţin de jumătate din teritoriul Ucrainei şi care are o performanţă, în fotbal, superioară ucrainenilor. A cucerit un loc pe podium, cu aproximativ trei decenii în urmă, locul trei/medalie de bronz.

VARŞOVIA Dat fiind că este, totuşi, capitala Poloniei, e de aşteptat să atragă un mare număr de spectatori. Varşovia are, mai ales după al doilea război mondial, faima unui oraş greu de distrus. Dovadă este faptul că localitatea a fost „ştearsă de pe hartă” de mai multe ori, dar, precum spune clişeul, a prins aripi din propria sa cenuşă. De remarcat şi că, începând cu anul 1980, deci de mai bine de trei decenii, Varşovia a intrat pe lista UNESCO. Este considerat un „Loc de Moştenire Mondială”. A fost, de-a lungul vremii, lucru mai puţin ştiut, deopotrivă sub stăpânire prusacă, dar şi suedeză. Stadionul înscris în competiţie este cel naţional. Capacitatea declarată a stadionului este de 58.000 de spectatori.


Anul acesta, Campionatul European (CE) va debuta în prima decadă a lunii iunie. Toată lumea va sta cu sufletul la gură, urmărind „ostilităţile” (fotbalistice), deşi, nici de data aceasta, din păcate, echipa naţională de fotbal a României nu va fi prezentă. MOZAIC CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 59

UCRAINA

KIEV

Este de aşteptat ca, în Ucraina, preţul cazărilor să fie mai redus decât cel similar din Polonia. Ucraina este o super-putere în exportul mondial de cereale şi grâne. Turiştii care ajung aici îşi pot planifica şi câteva zile de plajă, pe care le pot petrece în Peninsula Crimeea, în apropierea oraşului Sevastopol, vestită staţiune estivală la Marea Neagră, unul dintre cele mai nordice porturi ale acestei mări – la care are deschidere şi ţara noastră.

Este, în primul rând, capitala Ucrainei, un centru economic, politic şi cultural de primă seamă. Deopotrivă, un oraş tentacular, cu tradiţie în „lumea hatmanilor”. În româna veche, oraşul era numit Chiu; în prezent are peste trei milioane de locuitori, înregistraţi oficial, plus o masă considerabilă de emigranţi. Infrastructura oraşului, deşi extinsă, este cam uzată, din cauza vechimii aşezării. În anii '90, Kievul a intrat sub eclipsa unui declin economic, ca şi imperiul sovietic pe

ansamblu. Sistemul de transport public – amănunt de notat! – este unul foarte bine dezvoltat, incluzând un metrou fiabil. Prima aşezare de pe aceste locuri datează din anul 482. Capitala este, deci, reprezentată

în programul competiţional prin baza sportivă care se numeşte OLYMPIC NSC. Stadionul de aici, pe care se va desfăşura EURO 2012, este cel mai mare dintre cele din Ucraina. Capacitate: 63.185 spectatori.

POLONIA

UCRAINA

Prin agenţii: în vederea urmăririi unui „sfert de finală”, care se va desfăşura în data de 21 iunie 2012. Oraş: Varşovia. Tarif pentru un pachet turistic la Hotel „Ossa”: *1615 euro/persoană în cameră dublă/pachet * 350 euro/persoană pentru supliment cameră single. Tariful include: 3 nopţi cazare Hotel Ossa, mic dejun în cadrul hotelului, facilitare achiziţionare bilet meci (categoria 2). Nu sunt incluse: bilet de avion, transfer aeroport – hotel – aeroport.

Hotel Rus 3* – Kiev Localizare: situat chiar în centrul Kievului. Acces uşor către orice punct de atracţie, datorită mijloacelor de transport în comun; metrou la 5 minute de mers pe jos. Dotările camerelor: aer condiţionat, TV satelit, telefon internaţional direct, sistem electronic de securitate, mini seif, acces internet wi-fi. Facilităţile hotelului: restaurant, bar, lobby bar, sushi bar, lift, seif, cameră pentru bagaje, magazin suveniruri, servicii spălătorie şi curăţătorie, casă de schimb valutar. Transport: individual/autoturism personal (sau bilete de avion). Masă: mic dejun. Finala – 01 iulie 2012 – Kiev/pachet Hotel Rus 4*: 5.340 euro/persoană în cameră dublă/pachet 1.560 euro/persoană pentru supliment în cameră single. Tariful include: 3 nopţi cazare Hotel Rus, mic dejun în hotel, facilitarea achiziţionării biletului la meci (categoria 2).

Detalii despre cazare: Hotel Ossa 4* – Varşovia Localizare: situat în zona Rawa Mazowiecka, la aproape 70 km de Varşovia, iar distanţa se poate parcurge în aproximativ 40 de minute. Dotări camere: aer condiţionat, TV satelit, telefon. Facilităţile hotelului: centru de SPA, restaurant, bar, cameră pentru bagaje, magazine, teren de tenis, saună, sală de fitness, masaj, piscină interioară, servicii de spălătorie şi curăţătorie.

Mihail Gălăţanu


60 MOZAIC MONDEN

MARCEL IUREŞ

„EUROVISION” NU SE VEDE PREA BINE NONCONFORMISTUL LA ŞAIZECI DE ANI Unul dintre puţinii actori români care chiar sunt recunoscuţi pe scena internaţională. De invidiat. Care primesc roluri în filme pe care le vedem cu toţii, roluri proeminente – la care ar râvni şi alţi actori, mai cu seamă cei tineri. Am fost invitat, împreună cu Marcel Iureş, la o dezbatere despre nonconformism, dovadă că Iureş aşa şi este perceput: ca un neconformist notoriu. De doar câteva luni (nu mai mult de cinci), actorul a împlinit o cifră foarte „rotundă”: şaizeci de ani, greu compatibilă cu „performanţa” de a fi etichetat (în continuare) ca „nonconformist”. Şi, totuşi, prestaţia sa de „protestatar” rămâne: o rezultantă şi în urma rolurilor pe care le-a ales, cu temperamentul său de „leu” (zodiacal). De unde vine o asemenea percepţie? Un prim răspuns – şi, credem, judicios – vine din faptul că actorul a „jucat” şi roluri de Misiune Imposibilă, dar şi Henric al IV-lea, în Interviu cu un Vampir, dar şi în Remember-Mateiu Caragiale, precum şi în Războiul lui Tom Hart, dar şi în Hamlet ori Caligula.

Suntem, la ora când scriu aceste rânduri (aproape de închiderea ediţiei), în plină dezbatere „fierbinte” privind participarea României la „Eurovision”, ba chiar am putea spune că este unul dintre subiectele pe care escaladează febra actualităţii. Discuţiile se învârt, bineînţeles – ca mai întotdeauna – în jurul banilor. Şi suma în jurul căreia gravitează discuţia este cea de 150.000 de euro, care, aşa precum s-a şi

anunţat, ar reprezenta numai înscrierea României la Eurovisionul de la Baku. Preselecţia, a spus Alexandru Lăzescu, preşedintele instituţiei Televiziunii Române (TVR), plus promovarea artistului care va fi ales să reprezinte ţara noastră, ar fi, deja, „başca”. Numai promovarea singură (a artistului român) ar „face”, după estimările altui membru al consiliului de administraţie al TVR, „vreo” 400.000 de euro. Desigur că artiştii români s-au

cam „răsculat” – în masă – în faţa unor socoteli mercantile – şi unii având nişte argumente de o pertinenţă la vedere. De la Baku, galele şi prestaţiile actorilor se văd cu multe distorsiuni. Cam fuge imaginea. Şi rasterul are mulţi purici. Ce ne facem? Renunţăm la artişti? La bani? Spunem, şi pe viitor, la revedere participărilor la Eurovision? O dilemă – dacă nu cumva chiar o „trilemă” din care cu greu se poate ieşi.

LA CAPITOLUL „FILME NOI”: ALBA CA ZĂPADA, DARK! Alba ca Zăpada. Un arhetip al tuturor lucrurilor pure, ingenue, prin excelenţă frumoase. Aşa pare şi în film: cu gulerul ei ridicat, de zână/prinţesă, îmbrăcată în alb, doar cu un ilic roşu (ori negru). Da, dar nu singură, ci (şi) cu „Vânătorul” care este, la rândul său, şi el un fel de Bad Man. Sau Batman, cine ştie. De ce? Pen' că, daaa, Vânătorul vrea să o ucidă. Este un Vânător „dark”.

Evadat din cele mai tari coşmaruri ale noastre. Vânătorul este acela care începe să o iniţieze. În toate lucrurile, în „cele ale pădurii”. Titlul original al peliculei care va apărea în lume în cursul acestui an este „Snow White and the Huntsman“. „Titulară” a rolului principal este o tipă din „Amurg“, pe numele original al peliculei „Saga Twilight”. Kristen Stewart şi-a câştigat, deja, noi – şi mulţi – admiratori: este o frumuseţe

serenă, contrastantă cu rolul „dark”, dar plină de fineţe şi candoare, o blondă ravisantă. Filmul îşi va face loc către noi şi sălile de cinematograf în luna iunie, chiar în prima zi, adică de „ziua copiilor”. De data asta, însă, „Albă ca Zăpada“ seamănă izbitor cu un personaj „gitan”. Asta pentru că am auzit şi că este înconjurată de vreo şapte pitici, fiecare dotat cu un topor... Să fie o Albă ca Zăpada în varianta macră?


MOZAIC VEDETE 61

LEONARDO DI CAPRIO. DI FITZGERALD

Poate că vă place Leonardo. Sau poate că nu... Da, căci de Leonardo DiCaprio este vorba. Artistul pare a fi protagonistul cel mai „harnic” al anului 2012, cel puţin la categoria actori. Marele Gatsby revine, cu noi haine regizorale și interpretări, pe micul ecran. Şi, evident, merită. Nici nu ar avea cum să fie altfel, deoarece este vorba de o operă, cum se spune, „nemuritoare”, semnată de un personaj tragic „himself”, adică Francis Scott Fitzgerald. O carte fundamentală pentru a înţelege perioada „la belle epoque” – cea a anilor 20 din secolul trecut, atunci când este scrisă cartea – şi pe când se întâmplă şi acţiunea (să ne aducem aminte că, în epocă, înainte de a trece Styxul, cărţile lui Fitzgerald rivalizau cu cele ale lui Ernest

OLDIES BUT GOLDIES: ENRICO MACIAS LA BUCUREŞTI

Hemingway, „Fiesta“ sau „Adio Arme“, precum şi „Pentru cine bat clopotele/For Whom the Bell Tolls“, toate comportând ecranizări de excepţie, demne de istoria cinematografiei). Lansarea filmului cel nou/„noul” Gatsby este prognozată pentru finele anului următor, în decembrie (25 decembrie, deci de Crăciunul viitor). De data asta, „drăguţul” gigolo Leonardo DiCaprio este acela care îl va interpreta pe milionarul şi frumosul Jay Gatsby. Baz Luhrmann este regizorul care s-a încumetat să dea o nouă înfăţişare personajelor lui Fitzgerald. Un regizor care, poate vă amintiţi, mai are la activ şi semnarea unei pelicule care a avut îndelungi ecouri – ne referim la Moulin Rouge.

O legendă a părinţilor noştri, dacă nu cumva şi bunicii sunt pe cale să o revendice: Enrico Macias. Vine la Bucureşti, în acea suită de tipul Oldies but Goldies, în care au mai fost, deja, multe nume rezonante. Numără cinci decenii de carieră, pe numele său adevărat Gaston Ghrenassia. Și pentru că vine la Bucureşti, bărbaţii s-ar putea să îl facă cadou pentru doamnele cele mai nostalgice din târg. Fiul unor evrei muzicieni din Algeria, el a încercat, în anul 2007, împreună cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy, să îşi viziteze ţara natală, dar a întâlnit o „rezistenţă” serioasă din partea autorităţilor, care nu i-au iertat

faptul că a susţinut intens un stat precum Israelul. Între bucăţile cele mai fredonate ale lui Enrico Macias se prenumără „Zingarella” sau „La femme De Mon Ami”. Macias a făcut carieră la Paris – iar printre performanţele sale se prenumără şi faptul că, la unul dintre primele sale concerte de anvergură, celebra sală „Carnegie Hall” s-a dovedit... sold out. De pus, de exemplu, lângă Frank Sinatra. Bunicii vor fi înduioşaţi. Părinţii vor plânge sigur. Deci e de bine...

B-iancu Jianu Drăguşanu


GLUME/ŞUŞANELE/BANCURI/BÂRFE/POANTE/ANECDOTE/ŞMENURI/ ŞOTII/DE TOT RÂSUL/HAZ DĂ NĂCAZ/RÂSU-PLÂNSU

MOZAIC DIVERTISMENT / GLUMI}E PE ROTI}E 62 INTERVIU

BANCURI ETNICE... PENTRU „NAŢIONALIŞTI”

NEAMURI, RUDE

ALBANEZI: RADIO TIRANA ÎNTREBARE LA „RADIO TIRANA”:

CUM (ÎŞI) FAC SCOŢIENII O INVITAŢIE LA O BERE

„Dacă, într-o bună zi oarecare, mergând pe malul mării, în Albania, întâlniţi, ca din întâmplare, doi albanezi care ţin ambele mâinile întinse, fiecare cu un băţ în mână, ce reprezintă asta?”

Doi scoţieni se plimbă, tacticoşi, pe aceeaşi stradă din centrul oraşului Glasgow. Se cunosc de ceva mai multă vreme, poate chiar din timpul liceului. Inevitabil, la un moment dat, cei doi bărbaţi se întâlnesc, pe aceeaşi parte a bulevardului, în faţa unei cârciumi. Trecând prin faţa intrării, unul îi spune celuilalt: - Ce faci, bei o bere? - Da... răspunde celălalt, luat oarecum prin surprindere. - Bine, atunci grăbeşte-te! Te-aştept!

„Paza de coastă.” RĂSPUNS LA „RADIO TIRANA”:

SCOŢIENI: O BERE LA HALBĂ Un tânăr bărbat scoţian merge, într-o seară de weekend, la unul dintre barurile din centrul oraşului Glasgow şi, acolo, comandă o bere la halbă. Rezemat de tejghea, aşteaptă să i se aducă berea – şi, după ce i se aduce halba, observă o muscă vie pe spuma din interiorul halbei, care – încă – se mai zbătea, cu ultimele puteri… Şi atunci tânărul scoţian îi spune barmanului: - Barman, în berea asta este o muscă. Barmanul afişează o mutră consternată. Totuşi, găseşte timp spre a-i mai răspunde: - Domnule, da' zgârcit mai eşti, nene, câtă bere poate să bea o muscă?

NAŢIONALITĂŢI... Un american, un francez şi un scoţian se întâlnesc la o nuntă la care au rubedenii comune. Stau la taclale, mai beau şi ei, ca bărbaţii, un pahar. Şi, din vorbă în vorbă, încep să îşi facă destăinuiri. Fiecare începe să povestească despre cadoul de nuntă pe care tocmai l-a cumpărat – şi să se laude în gura mare...

AMERICANUL: „Eu am făcut cadou un serviciu de cafea de 12 persoane.”

FRANCEZUL: „Eu am făcut cadou unul de 24 de persoane.”

SCOŢIANUL: „Eu am făcut cadou un cleşte de zahăr de 300 de persoane.”


VEDETE... DESPRE UMOR: De data asta... Mel Brooks El a spus că: „Umorul este doar o altă formă de apărare împotriva universului”. MOZAIC DIVERTISMENT / GLUMI}E PE ROTI}E

LA MULTE NAŢIONALITĂŢI... CONLOCUITOARE:

ŞI DIALECTE UNGURI: NEVASTA MEA – ŞI ZECE ANI DE MARIAJ!

OLTENI: UN DIALOG LA CASA DE BILETE

În Transilvania, un cuplu de unguri. Soţ şi soţie. Ferencz şi Judith sunt recunoscuţi ca un cuplu foarte unit, cei doi serbau zece ani de căsnicie. Vine, în cele din urmă, şi momentul toastului. La un moment dat, se apucă şi Ferencz să ridice paharul. - Ridic acest pahar pentru cei zece ani de când trăiesc cu nevasta meu! Gheorghe, prietenul său cel mai bun, încearcă să îl corecteze cu delicateţe: - Pssst, băi, Feri, cu nevastă-mea! A mea, băi, nevasta mea, aşa-i corect. Ofensat, Feri răspunde: - Taci, băi Gheorghe, cu a ta trăiesc numai de doi ani!

Un oltean firoscos şi grăbit se îndreaptă la casa de bilete, vede casiera – şi îi cere: - Vreau un bilet! - Unde? - Aici, în palmă! - Dar unde vreţi să mergeţi dumneavoastră, nu vă supăraţi? - La cumnatu' meu. - Bine, bine, dar unde locuieşte cumnatul dumneavoastră? - Lângă nişte prieteni! - Bine, bine, dar în care sat? - În Scorniceşti. - Atunci, luaţi biletul ăsta de aici. Olteanul iese, fluierând, pe peron şi vede că trenul tocmai a ieşit din gară. Se mai uită o dată la tren, după care se mai uită, încă o dată, lung, la bilet şi spune râzând: - Tu poţi să pleci, da' biletu'-i la mine.

ARDELENI: „TIME MANAGEMENT” ÎN VARIANTA TRANSILVANĂ Doi ardeleni, hâtri ca orice ardăleni, se întâlnesc şi ei pă o uliţă din satul lor. „No, servus, măi Ioane!” – îi spune unul la celălaltu'. Îl vede cu o carte în mâini (studios şi preocupat) – şi îl întreabă: „No, da' bag io de samă că tu citeşti. Ia-mi zî-mi mie ce tot citeşti tu pe-acolo? Ălălalt îi răspunde: „No, servus, măi Gheorghe! Apăi, ce să citesc, iaca o carte despre Time Management, măi! Gheorghe: „No, da' şi cum vine asta?” Ion: „Apăi, cum ar fi să-ţi explic io ţie? Îmi planific timpul. De exemplu, în fiecare dimineaţă am ajuns să mă uşurez fix la ora opt.” „Aha! Şi zâci că e bine aşe, Ioane?” „Apăi, nu prea e bine, că eu mă trezesc abia la ora nouă...”

MOLDOVENI: POANTA VINE (ÎNTOTDEAUNA) PRIN CABLU Un oltean se duce şi el în vizită la un prieten din Moldova. Ies ei amândoi, ca bărbaţii, la o bere în oraş, la o terasă, vară fiind, şi, aşa cum stăteau la masă, văd, în faţa lor, doi muncitori: unul săpa un şanţ cam de vreo patruzeci de centimetri lăţime şi vreo şaizeci de centimetri adâncime. La doar câţiva metri în spatele lui, celălalt astupa groapa... Olteanul nu se poate abţine şi-i întreabă pe cei doi: - Care-i treaba, aici, nene? Unul dintre ei răspunde: - Domnule, în mod normal să ştii că echipa noastră este alcătuită din trei oameni. Unul sapă groapa, altul pune cablul, iar cel de-al treilea o astupă, numai că ăla de punea cablu' este în concediu...

63 63

DICŢIONAR CU... (MAI MULT SAU MAI PUŢIN) UMOR: Condescendent – obiect geometric aflat în cădere Văzduh – zeul vederii în mitologia dacă Babaroase – persoane în etate aflate în stare de invidie Cavalcadă – vas mare pentru îmbăiat caii Cuirasă – cui de calitate superioară Piper – inventatorul numărului PI Antiseptic – curent de gândire care militează împotriva jocului de şeptic Manierată – rectificare scrisă de mână Paşaport – locul unde ancorau vasele paşilor Paparudă – persoană din familia papei Iconostas – standard pentru icoane Popotă – cocotă masculină Sexolog – eunuc Decadent – tratament stomatologic în zece şedinţe Maidanez – naţionalist din Danemarca Susan – fiul lui Su Aşadar – cadou corespunzător Canion – plagiat după Liviu Rebreanu Cucută – semn rămas după călcarea hainei Bizar – zar dublu Matador – dor de mamă Panaramă – ramă fotografică cu fulgi Carcasă – rulotă Asasin – cel mai rapid măgar Peren – deasupra renului Parapet – cel mai bun animal de companie Încrengătură – intrigă din poveştile lui Creangă Balansoar – poziţia soarelui faţă de pământ Barbar – tehnică striptease la două bare

Corneliu Florin Paraschiv


Jupiter care vine prin Taur aduce lecţii (existenţiale) despre casa banilor, valori – spirituale, dar şi materiale, posesii personale, talente şi daruri valorificabile (de tot felul). 64

MOZAIC / HOROSCOP / ASTRELE INTERVIU

HOROSCOP APRILIE 2012 Luna invocată este de fapt o „felie” dintr-o perioadă mai amplă, a primului semestru, în care evenimentele astronomice şi, în consecuţie, cele astrologice majore nu sunt foarte multe. Astfel că tot ce se întâmplă va fi tratat ca o fracţiune dintr-o evoluţie globală a anului 2012. BERBEC

Jupiter care vine prin Taur aduce lecţii (existenţiale) despre casa banilor – şi reinterpretează o partitură, cea a valorilor, din toate domeniile: viaţă, materialitate, valori – spirituale, dar şi materiale, posesii personale, talente şi daruri valorificabile (de tot felul). S-ar putea să ai şansa de a câştiga banii mai uşor decât ai făcut-o până acum. Lilith, planeta „lunii negre”, s-ar putea să te „încurajeze” să (îţi) cumperi şi mai mult decât ţi-ai putea permite îndeobşte.

FECIOARĂ

Vei călători mult. Şi vei avea toate şansele de a fi promovat în carieră. Vei putea să-ţi consolidezi, pas cu pas, situaţia materială. Dar eşti în pericol de a înşela şi (mai ales) de a fi înşelat – poate chiar mai uşor decât în alte perioade (cele anterioare). În relaţia de cuplu, ţi-e teamă că tu vei da mai mult decât îţi va da celălalt, partenerul. O temere pe care ar fi bine să ţi-o spulberi. 2012 este anul în care vei fi nevoit să îţi alungi toate aceste temeri.

Primele luni, ca şi prima parte a anului 2012, vor fi „rezervate” investiţiilor, proprietăţilor imobiliare în speţă (deci veţi „guverna” şi gospodări mai bine casa, grădina, spaţiile imobiliare). Acelaşi regim îl vor cunoaşte bunurile de patrimoniu – şi preocupările pentru regimul creditelor, recuperărilor de creanţe, moştenirilor şi sponsorizărilor, fondurilor nerambursabile. În materie de călătorii, favorizate sunt cele romantice, de pe urma cărora să rezulte un „love-romance”.

TAUR

Taurii sunt persoane cu „renume” pragmatic. Şi atavic. Verbul „tău”, cel care te vertebrează, „a avea”, ar putea fi alimentat cu noi motivaţii specifice. Trebuie să fii (ceva) mai atent în privinţa noilor prieteni, ai putea fi „păcălit” de către unii dintre ei. La capitolul călătorii, casele tale vor fi bine aspectate. Felul tău de a vedea lucrurile pe viitor va fi într-o nouă şi continuă aspectare datorită relaţiilor cu străinătatea.

BALANŢĂ

PEŞTI

GEMENI

SCORPION

De la Planeta Jupiter poţi spera un ajutor efectiv, care îţi va aduce noroc în căsătorie. 2012 este anul care îţi va preschimba, în mod considerabil, modul de a gândi în lume, de a-ţi (re)gândi viaţa, poate chiar în detaliu. Ai şi ocazia, ca scorpion, în această perioadă, de a fi sincer cu tine însuţi, de a-ţi evalua capacităţile şi puterile, de a şti exact cine eşti, ce poţi şi ce ştii să faci. Şi s-ar putea să îţi schimbi şi look-ul.

Până în iunie s-ar putea să ai ocazia să „zburzi” prin călătorii. Te descătuşezi. Ţi se deblochează ceva din potenţialul ascuns. Te vei putea ruga, vei putea medita pe îndelete. Vei arăta mult mai multă compasiune faţă de cei din jur. Îţi vei face curăţenie în viaţă, asta ca să poţi merge mai departe – şi să îţi (re)orânduieşti lucrurile şi proiectele.

Săgetătorii, da, ehei, aceştia vor fi harnici. „Vor munci mai mult”, precum şi spune calul Boxer din „Ferma animalelor”. Ai şanse să te îngraşi, dar astea nu-s veşti bune decât dacă eşti, cu adevărat, slabţâr. Vei învăţa să fii mai cooperant – şi să îţi armonizezi idealurile cu idealurile celorlalţi. Nativii „săgetători” sunt plini de idei. Problema e că va trebui să ţi le îmbini cu ale celorlalţi.

LEU

CAPRICORN

RAC

Un an greu, în care leul va avea multiple realizări, dar şi tot felul de provocări, presiuni. Saturn îi va cere să dobândească mult mai multă maturitate. Pluto(n) îi va cere, de asemenea, atitudine. Va avea nevoie de multă intimitate. Iar cea mai bună ştire pe care o putem transmite leilor este că planeta Jupiter îi va susţine şi în anul acesta, 2012, mai cu seamă în primele sale luni. Tot la capitolul „veşti bune”, îl anunţăm pe „domnul/doamna leu” că are mari şanse de a fi apreciat(ă).

Trebuie să te grăbeşti să acţionezi. Planul carierei tale este unul auspicios. Atenţie, însă, la unele probleme de sănătate care ar putea surveni. Munceşti mult: surmenajul poate fi o consecinţă a acestui regim de muncă şi de viaţă. Ritmul acumulărilor în contul tău va fi unul susţinut. Să nu îţi faci, însă, iluzia că te-ai putea îmbogăţi – fiindcă aşa ceva este, încă, destul de departe de tine. Totuşi, poţi lucra şi croi planuri, din „cuţite şi pahară”, în acest sens... Sănătatea, însă, trebuie să rămână pe primul plan. Mercuria (Hermesina)

SĂGETĂTOR

Jupiter intră în casa creativităţii, deci vei fi mai creativ decât înainte. Ai putea să ai noroc în dragoste. Planeta „jupiteriană”, despre care tocmai pomeneam, te poate face să repurtezi succes în plan personal. Totuşi, eşti prea realist, prea cu picioarele pe pământ, s-ar putea spune chiar prea „rigid”. Nu prea dai dovadă de curaj; te arăţi foarte şovăielnic. Zodiacul te îndeamnă să joci la LOTO, s-ar putea să ai noroc. Ai putea să ai, totuşi, şi o perioadă în care să resimţi frustrări.

Rezolv\rile problemelor de Sudoku din pag. 53

Se află la începutul unui nou ciclu de dezvoltare personală. Este vorba despre o perioadă cu o durată de 12 ani (ciclurile respective mai sunt numite şi „jupiteriene”, după numele planetei cu pricina). Ai posibilitatea (din nou) să ajungi la o relaţie pasională cu partenerul tău de viaţă. Locul tău de muncă îţi va aduce, însă, multe restricţii. Ele pot fi atât relaţionale cât şi băneşti.

O perioadă foarte interesantă pentru a privi, la orizont, către oportunităţile care ţi se înfăţişează. Planeta Jupiter te va ajuta să te înţelegi mai bine pe tine însuţi. Ai posibilitatea de a te apropia mai mult de oamenii din jur faţă de care, înainte, nutreai un sentiment vecin cu frica (de a nu te răni, mai cu seamă). Şi balanţele au şanse la călătorii pe distanţe lungi, dar acest lucru pare de înfăptuit cu preponderenţă în a doua parte a anului.

VĂRSĂTOR

9

7

5

1

2

3

8

4

6

1

3

6

4

8

5

2

7

9

4

8

2

6

7

9

3

1

5

5

1

8

7

6

4

9

2

3

7

4

9

3

5

2

1

6

8

2

6

3

9

1

8

7

5

4

8

9

1

2

4

6

5

3

7

6

5

7

8

3

1

4

9

2

3

2

4

5

9

7

6

8

1

9

4

8

3

6

7

5

2

1

6

7

1

5

2

4

9

3

8

5

3

2

9

8

1

4

7

6

4

2

6

8

3

5

1

9

7

8

1

9

4

7

2

6

5

3

3

5

7

1

9

6

8

4

2

1

8

5

7

4

3

2

6

9

2

9

3

6

5

8

7

1

4

7

6

5

2

1

9

3

8

5


www.eurolines.ro

Anul 5 • Nr. 15 • aprilie - mai 2012 Se distribuie gratuit `n re]eaua Eurolines

PAŞTELE ÎN EUROPA MARAMUREȘ, CA UN IUREȘ LA CE SĂ NE UITĂM CÂND CUMPĂRĂM O ASIGURARE DE CĂLĂTORIE?

OROLOGIUL DE NISIP

FRAGMENT DE ROMAN CLUB 27

Kurt Cobain PRIN EUROPA

DUBAI SOCOTRAS ISTANBUL

BLUES

AG WEINBERGER

C\l\tor EUROLINES este o publica]ie editat\ de FINMEDIA sub brandul Eurolines. SE DISTRIBUIE GRATUIT ~N RE}EAUA EUROLINES

LOVE STORY DE (PRIMĂ)VARĂ


Revista Calator, nr. 6 (2012)  

Publicatie gratuita cu sfaturi de vacanta si nu numai.

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you