BeTUI Nr. 8 (23) / iulie martie / mai 2014 BeTUI Nr. 5(20 - rebranding), / august 2013
MOZAIC / INTERVIU / AGWeinberger
Foto: AGWeinberger / arhiv\ personal\
locul lui. {tiam c\ aud ceva foarte familiar [i cunoscut dintr-o existen]\ precedent\. M\ sim]eam pe drumul meu. Acest chitarist se numea Muddy „Mississippi” Waters. Referitor la a doua parte a întreb\rii dvs, cu siguran]\, la un moment dat, Blues-ul a reprezentat esen]a culturii afro-americane rurale. În anii ’40, când Blues-ul a ajuns în centrele urbane industriale [i comerciale din Nord [i Nord-Estul Statelor Unite, a devenit o form\ de entertainment exotic pentru public [i o form\ de existen]\ pentru practican]ii lui - cei care oricum se sim]eau dezn\d\jdui]i [i frustra]i în mediul urban, dur [i nemilos. Din momentul în care s-a strecurat elementul pecuniar, Blues-ul [i-a schimbat pentru totdeauna rostul [i însemn\tatea original\. Practic, de la a[a-zisa Invazie Britanic\ din anii ’60, nu mai putem vorbi de Blues pur - mai degrab\ avem de-a face cu genul Crossover, în care se reg\sesc amestecate mai multe genuri [i influen]e. Iar în zilele noastre, chiar c\ nu mai putem vorbi de o form\ autentic\ de Blues. Este [i firesc pe undeva; dac\ în]elegem c\ Blues [i Jazz sunt o parte important\ din coloana sonor\ a vie]ii, atunci trebuie s\ accept\m tendin]ele de a reda întocmai paranoia vie]ii de azi cu ritmurile [i cu amestecul multicultural. Când a]i început s\ cânta]i la chitar\? La vârsta de 10 ani, dup\ ce am ie[it din coma de patru zile, indus\ de o meningit\. Când m-am trezit, [tiam exact c\ vreau s\ devin un chitarist de Rock’n Roll. M\ întreb acum, oare ce [tia un pu[ti ca mine dintr-un ora[ de grani]\ într-o ]ar\ comunist\ [i izolat\ despre Rock’n Roll? Iar de atunci îmi reglez fiecare zi în aceast\ direc]ie. Blues-ul [i Jazz-ul m-au cuprins în jurul vârstei de 12 ani. A]i tr\it în business-ul de gen de peste Ocean. V\ sim]i]i „american”, prin muzic\, prin stare, prin adaptarea la acest spa]iu cultural? Eu cred c\ am devenit „american” în mentalitate înca de la vârsta de 7-8 ani, când a[tept\m s\ apar\ submarinul american, stând pe podul central deasupra râului Cri[ul Repede, luni la rând, în fiecare zi la prânz, când mergeam acas\ de la [coal\.
M-am dus în America s\ m\ m\sor pe cea mai grea [i sincer\ pia]a muzical\ din lume. Am c\utat r\spunsuri la întreb\rile mele existen]iale, am c\utat spa]iu unde pot respira liber, unde m\ pot elibera spiritual [i unde pot s\-mi transform visele `n realitate. Acolo, nimeni nu întreab\ pe ce limb\ plângi când te doare ceva. Acolo, nimeni nu este deranjat de faptul c\ ai putea fi diferit de ei. Acolo am în]eles c\ America nu este doar o ]ar\, ci mai degrab\ este un Principiu, care este disponibil oricui. Acest principiu îns\ numai pe acel teritoriu vast func]ioneaz\, nic\ieri altundeva. Acel imens teritoriu nu poart\ constiparea [i frustrarea creat\ de spa]iile mici [i de orgoliile milenare istorice. Sunte]i „condamnat” la o crea]ie continu\. Resim]i]i o anume deta[are fa]\ de lumea din jur? V\ inspir\? Sigur c\ da, dar nu pot tr\i cu indeferen]\. Observ totul, m\ intereseaz\ antropologia [i m\ implic. Nu vreau s\ m\ deta[ez de realitate, de ce a[ vrea s\ fac asta? A[ mai fi autentic, dac\ m-a[ închide într-un turn de filde[? Toate cântecele mele sunt descrierile fidele ale vie]ii mele reale.
67
V\ asuma]i rolul de misionar al blues-ului în lume, a[a cum scria în paginile sale „Big City Blues Magazine” din Detroit? Probabil. Oricum, m\ onoreaz\ aceast\ descriere. Big City Blues este una dintre cele mai prestigioase reviste de specialitate din lume. ~n câte ]\ri a c\l\torit „misiunea” dumneavoastr\ [i care dintre ele v-a inspirat ? Am trait în opt ]\ri, perioade mai mici sau mai mari. Dar, cel mai mult am tr\it în SUA - aproape [apte ani. Cu siguran]\ experien]a traiului în aceste ]\ri [i-a f\cut loc în edificiul meu pe care îl construiesc. Pove[tile de carier\, de dragoste, întâlnirile importante, luptele, concertele, dezam\girile, victoriile tr\ite pe meleagurile str\ine se reg\sesc în piesele [i în scrierile mele. Trebuie men]ionat îns\ c\ eu niciodat\ nu am plecat cu inten]ia de a emigra, cel pu]in pân\ acum.
Exist\ momente, st\ri, întâmpl\ri „de netr\it” în alte conjuncturi, care v-au marcat trecerea printr-un spa]iu cultural? Prea multe, unele chiar epice pentru mine. Nu [tiu dac\ spa]iul desemnat acestui interviu îmi permite enumerarea lor. Cu siguran]\ voi reveni cu ele sub o alt\ form\, poate într-o carte.