Sidney Sheldon - Printesa de Gheata

— Şi, fiule... să nu-i presezi prea tare pe oameni când vrei ceva de la ei. Nu-i distruge. Doar supune-i. Îl examina puţin pe Oliver.

— Ţie şi lui Jan cum vă merge?

— Grozav, zise Oliver repede. Într-un fel era adevărat. Pentru Oliver era o căsătorie din interes şi avea grijă să nu facă ceva care s-o ducă de râpă. N-o să uite niciodată cât era să-l coste trecuta lipsă de discreţie.

— E bine. Fericirea lui Jan este foarte importantă pentru mine.

Suna ca un avertisment.

— Şi pentru mine la fel.

— Apropo, cum ţi se pare Peter Tager? Oliver răspunse entuziasmat: — Îmi place foarte mult. Mi-a fost de mare ajutor. Senatorul Davis aprobă.

— Mă bucur să aud asta. N-o să găseşti altul mai bun. O să ţi-l împrumut. Poate netezi o mulţime de poteci pentru tine.

Oliver zâmbi.

— Perfect. îţi sunt recunoscător. Senatorul Davis se ridică.

— Trebuie să mă întorc la Washington. Anunţă-mă dacă ai nevoie de ceva.

— Mulţumesc, Todd. Aşa voi face.

După întâlnirea cu senatorul Davis, duminică, Oliver a încercat să-l găsească pe Peter Tager.

— E la biserică, domnule guvernator.

— Aşa e, uitasem. Atunci o să-l văd mâine.

Peter Tager se ducea la biserică în fiecare duminică, cu toată familia, şi participa şi la o slujbă de rugăciune de două ore. de trei ori pe săptămână. într-un fel, Oliver îl invidia. Probabil că e singurul om cu adevărat fericit pe care l-am cunoscut, gândi el.

Luni dimineaţă Tager intră în biroul lui Oliver.

— Voiai să mă vezi, Oliver?

— Vreau să-mi faci o favoare. E ceva personal. Peter aprobă.

— Dacă-mi stă în putere...

— Am nevoie de un apartament.

Tager roti privirea prin imensa încăpere, cu falsă neîncredere.

— Locul acesta este prea mic pentru dumneavoastră, domnule guvernator?

— Nu. Oliver îl privi fix pe Tager.

— Uneori am întâlniri particulare, noaptea. Trebuie să ; discrete. înţelegi ce vreau să spun?

Urmă o pauză stânjenitoare.

— Da. — Vreau un loc departe de centrul oraşului. Poţi să rezolvi asta pentru mine?

— Cred că da.

— Rămâne doar între noi. Peter Tager încuviinţă cu un aer nefericit. O oră mai târziu, Tager îl suna pe senatorul Davis la Washington.

— Oliver m-a rugat să-i închiriez un apartament, domnule senator. Ceva discret.

— Chiar aşa? Ei, văd că învaţă, Peter. învaţă. Fă-o. Numai să te asiguri că Jan n-o să afle niciodată.

Senatorul rămase pe gânduri câteva clipe.

— Găseşte-i un apartament în Indian Hills. Cu intrare separată.

— Dar nu e drept ca să...

— Peter... fă ce spun.

4 Leslie găsise soluţia problemei ei citind două articole disparate în Lexington Herald-Leader. Primul era un editorial amplu, măgulitor, care îl lăuda pe Oliver Russell. Ultima frază spunea: „Nimeni de aici, din Kentucky, dintre cei care îl cunosc pe Oliver Russell, nu va fi surprins dacă acesta va ajunge într-o bună zi preşedintele Statelor Unite".

20