Issuu on Google+

Prof.univ.dr. CONSTANTIN N. PLĂVIŢU

SUMAR AUTOBIOGRAFIC

Editura Victor Bucureşti, 2013 1


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PLĂVIŢU, N.CONSTANTIN

SUMAR AUTOBIOGRAFIC/ Constantin N. Plăviţu – Bucureşti: Editura Victor, 2013 ISBN 978-973-1815-71-8 0000000000

ISBN: 978-973-1815-71-8 2


Cuvânt înainte Încep cu emoţie să schiţez această scurtă introducere sub denumirea de „Cuvânt înainte” pentru a prezenta succint Cartea autobiografică a colegului şi prietenului meu de-o viaţă, Profesorul Universitar dr. C. N. Plăviţu – profesor emerit şi decan onorific al Facultăţii de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti. Am afirmat mai sus că este vorba de un prieten de-o viaţă, deoarece ne cunoaştem şi vieţuim împreună din vremea când aveam doar 15 ani şi venisem pe cărări diferite din satele unde trăisem copilăria şi băteam la porţile noilor şcoli din frumosul oraş Turnu Severin. De atunci destinele noastre s-au împletit şi după terminarea Liceului Teoretic Traian din Turnu Severin am mers împreună pe cărările dificile dar frumoase ale învăţământului şi cercetării în domeniul fizicii şi al cunoaşterii în general. Este greu de cuprins o viaţă de om cu întreaga sa activitate şi sumedenia de întâmplări şi evenimente într-un singur volum de memorii care ar necesita multe sute de pagini şi o perioadă mai lungă de timp pentru elaborarea acestuia. În aşteptarea unui asemenea volum – care după cum ştim se află în faza de elaborare –, profesorul C. N. Plăviţu a pregătit – spre tipărire – pentru prieteni şi pentru publicul interesat, acest excelent „Sumar autobiografic” destul de cuprinzător şi reprezentativ pentru a descrie 3


succint opera şi activitatea sa în domeniile ştiinţei şi învăţământului în general şi în domeniul fizicii în special. După menţionarea principalelor repere biografice legate de studii şi formarea profesională, în lucrare se prezintă evoluţia academică şi profesională a autorului. Astfel Prof. C. N. Plăviţu a absolvit liceul Teoretic Traian (acum Colegiul Naţional Traian) din Turnu Severin în 1953 şi apoi Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Bucureşti secţia de Fizică Teoretică în anul 1958. În acelaşi an a fost încadrat ca asistent la Catedra de Fizică Moleculară şi Căldură din cadrul respectivei facultăţi. A parcurs toate treptele ierarhiei didactice de la asistent (în 1959), la lector universitar (1968) şi apoi la conferenţiar (1974) respectiv la profesor universitar (1981). A obţinut titlul de doctor în fizică la Universitatea din Bucureşti în anul 1971 pe baza unor importante rezultate originale obţinute în domeniul cercetărilor teoretice din fizica semiconductorilor. Din anul 1979, Profesorul C. N. Plăviţu este membru a mai multor societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Începând cu anul 2000 funcţionează ca profesor universitar şi decan la Facultatea de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti. Este conducător de doctorat în fizică începând cu anul 1984. A deţinut şi deţine mai multe funcţii de conducere ca: prodecan şi apoi decan al Facultăţii de Fizică (1978-1989) respectiv de prorector al Universităţii din Bucureşti (1989) şi respectiv funcţia de decan al Facultăţii 4


de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti (în perioada 1990-2012) în prezent fiind decan onorific al respectivei facultăţi. A deţinut funcţii de referent la diferite edituri şi reviste ştiinţifice de specialitate (fizică) şi a coordonat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică. În domeniul învăţământului, profesorul C. N. Plăviţu a susţinut mai multe cursuri şi seminarii, participând totodată la organizarea laboratoarelor aferente acestor cursuri. A publicat un număr de 15 manuale şi tratate universitare, culegeri de probleme şi îndrumare cu lucrări de laborator la disciplinele predate în facultate. Menţionez aici, în mod deosebit tratatele de Termodinamică, Fizica fenomenelor termice, Fizica statistică şi altele deosebit de utile pentru instruirea studenţilor, dar şi a doctoranzilor, profesorilor, inginerilor şi cercetătorilor din domeniul fizicii. Activitatea de cercetare ştiinţifică a profesorului C. N. Plăviţu, preponderent teoretică, este strâns legată de activitatea didactică şi a disciplinelor predate la studenţi. A efectuat cercetări în domeniul fizicii stării solidelor (în special în semiconductorii polari), electronicii în vid cu emisie de electroni în câmp electric intens, precum şi în domeniul fizicii materialelor semiconductoare, oxidice, dielectrice, piezoelectrice etc. A obţinut rezultate originale mai ales în domeniul cercetărilor privind Teoria efectului fononic optic de antrenare a purtătorilor de sarcină electrică în semiconductorii polari punând în evidenţă teoretic, pentru prima dată acest fenomen şi calculând 5


contribuţia lui la fenomenele termoelectrice, termomagnetice şi galvonomagnetice în semiconductorii polari. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate încă din 1965 în reviste ştiinţifice prestigioase, cu factor de impact de tip ISI cum ar fi Physica Status Solidi* sau Revue Roumaine de Physics * şi altele. După cum rezultă şi din lista de lucrări prezentată în carte, profesorul C. N. Plăviţu a elaborat peste 100 de lucrări ştiinţifice în domeniul fizicii, publicate în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate dintre care cca. 20% prezintă factor de impact, fiind cotate in sistem ISI sau echivalent (înainte de apariţia sistemului de cotare ISI). Pentru bogata sa activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică, profesorul C. N. Plăviţu a primit numeroase distincţii printre care mai multe medalii şi ordine a căror enumerare ar ocupa prea mult spaţiu în acest „Cuvânt înainte”. Voi menţiona totuşi aici Premiul pentru fizică al Academiei (acordat în 1974), precum şi cele două Ordine acordate de Preşedenţia României primite în 1974 (de la Preşedenţia R. S. R) şi în 2004 (Preşedenţia României) pentru merite deosebite în activitatea de învăţământ şi cercetare ştiinţifică. *

În anii ’60-'90 şi secolului XX nu exista organizaţia ISI-Thomson pentru acordarea factorilor de impact, iar când aceasta a apărut, respectivele reviste au fot indexate şi cotate ISI cu factori de impact. Înainte de apariţia sistemului de cotare ISI existau alte sisteme de cotare şi indexare a articolelor ştiinţifice.

6


Biografia profesională a Profesorului C. N. Plăviţu este inclusă în mai multe dicţionare biografice de tip Who’s who precum şi în recenta Istorie a Fizicii elaborată de Dima N. Vasile şi Dima V. Mihai în 2011 la Editura Victor din Bucureşti. Pe lângă bogata sa activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică Profesorul C. N. Plăviţu a desfăşurat şi o importantă activitate managerială şi de organizare a învăţământului, în special a celui de fizică, atât ca decan al Facultăţii de Fizică şi Prorector al Universităţii din Bucureşti, după cum am menţionat anterior, cât şi în calitate de Preşedinte al Comisiei de Fizică a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului în perioada 1979-1989. În această calitate (de preşedinte al Comisiei de fizică) a contribuit în mod decisiv la organizarea şi perfecţionarea învăţământului din România la toate nivelurile: preuniversitar, universitar şi respectiv postuniversitar iniţiind şi finalizând mai multe obiective organizatorice care sunt menţionate, pe larg, în lucrarea „Sumar autobiografic” pe care o analizăm aici. În cuprinsul cărţii „Sumar autobiografic”, Profesorul C. N. Plăviţu îşi prezintă şi opiniile precum şi recomandări privind abordarea modului de transmitere a cunoştinţelor, cât şi a organizării şi perfecţionării învăţământului şi cercetării. După cum afirmă în carte „Organizarea procesului de învăţământ trebuie să fie, în primul rând, o sarcină a oamenilor de învăţământ”. Şi mai departe îşi 7


exprimă opiniile privind ştiinţa de carte şi rolul acesteia: „Ştiinţa de carte provine dintr-un învăţământ organizat pe bază de ordine şi disciplină, atribute consfinţite prin reguli ferme care trebuiesc riguros să fie respectate. Modul de organizare trebuie să inducă perceperea învăţăturii de către participanţi, învăţăcei şi dascăli, ca necesitate şi dorinţă”. Acestea au fost principiile pe baza cărora a acţionat întotdeauna Profesorul C. N. Plăviţu, mai ales în perioadele când a deţinut funcţii de conducere şi în special în timpul când a activat în calitate de Preşedinte al Comisiei de Fizică a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului din România (1978-1989). De asemenea, asemenea principii şi percepte le-a aplicat şi le aplică permanent în procesul de predare şi transmitere a cunoştinţelor lucrând permanent cu tinerii săi învăţăcei – studenţii – astfel încât să-şi însuşească riguros dar cu pasiune materia predată la curs sau transmisă prin seminarii sau lucrări de laborator. S-a preocupat mereu ca şi cei care prezentau unele lacune în pregătirea generală din liceu, să-şi completeze cunoştinţele şi în final să termine facultatea cu brio, la nivelul celor care erau iniţial mai bine pregătiţi. De menţionat şi subliniat că Profesorul C. N. Plăviţu a inoculat asemenea concepte şi principii şi în mintea colegilor mai tineri, asistenţi sau alte cadre didactice din catedră şi din facultate, mai ales la Facultatea de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti unde a funcţionat ca profesor şi 8


decan până în 2012 când a devenit decan onorific al respectivei facultăţi. Cartea se încheie cu o Cuvântare ţinută de Profesorul C. N. Plăviţu la Festivitatea de comemorare a împlinirii unei jumătăţi de secol de existenţă a Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti, după separarea acesteia din cadrul Facultăţii de Matematică şi Fizică în anul 1962. Cu aceasta Profesorul C. N. Plăviţu face un scurt istoric al dezvoltării învăţământului şi cercetării ştiinţifice de fizică din România aducând un binemeritat omagiu iluştrilor înaintaşi din domeniu, profesori, academicieni, cercetători şi creatori de şcoală care prin activitatea lor neobosită au adus contribuţii remarcabile la dezvoltarea ştiinţei româneşti cunoscute şi recunoscute în ţară şi în străinătate. Se subliniază rolul important şi faima primului Centru integrat de învăţământ şi cercetare realizat pe Platforma de Fizică de la Măgurele de lângă Bucureşti, unde acum se încearcă revigorarea cercetărilor în fizică prin crearea unui laser de mare putere în colaborare cu alte ţări din Europa. În aceeaşi cuvântare Profesorul C. N. Plăviţu trage şi un semnal de alarmă asupra decăderii învăţământului şi cercetării în general, şi a învăţământului şi cercetării în fizică, în special. După opinia mea, acesta nu-i numai un simplu semnal de alarmă cum afirmă autorul, ci chiar este un strigăt al acestuia marcat poate de-o desnădejde, dar conţinând şi un firicel de speranţă că după un timp ne vom trezi din letargie şi vom încerca să reconstruim ce s-a 9


dărmat în ultimele două decenii şi să reabilităm ce s-a pierdut atât din învăţământul şi cercetarea de fizică, dar şi din învăţământul şi cercetarea ştiinţifică la nivel naţional, din ţara noastră. Cu un asemenea firicel de speranţă care dorim să se amplifice – închei această succintă prezentare a unei cărţi care se cuvine să fie accesată de marea masă a cititorilor şi mai des de către tinerii care acced la activitatea de învăţământ şi cercetare şi nu numai ei * . Prof.Univ.dr. Ion SPÂNULESCU 15. 01. 2013

*

Lucrarea poate fi accesată pe Wikipedia, cât şi pe pagina de internet a Universităţii Hyperion din Bucureşti: www.http/hyperion.ro.

10


Cuprins Cuvânt înainte de Prof.Univ.dr. Ion Spânulescu ......................

3

Biografia Prof.Univ.dr. Constantin N. Plăviţu..................................

13

Evoluţia academică şi profesională ................................................

15

Activitatea profesională: didactică, ştiinţifică şi de organizare........

16

Membru în societăţi ştiinţifice şi academice şi activităţile în cadrul acestora....................................................................................

24

Distincţii şi diplome de onoare........................................................

26

Lista lucrărilor ştiinţifice...................................................................

27

O jumătate de secol de existenţă a Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti. .................................................................

39

11


12


Biografia Prof.univ.dr. CONSTANTIN N. PLĂVIŢU

Data şi locul naşterii: 15.01.1933 în comuna Rudina, jud. Mehedinţi Studii şi carieră profesională • 1949-1953 – Liceul Teoretic „TRAIAN” din Turnu-Severin; • 1953-1958 – Facultatea de Matematică şi Fizică, specializarea Fizică, secţia Fizică teoretică, a Universităţii din Bucureşti; • 1959-1968 – asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 1968-1974 – lector universitar; • 1974-1981 – conferenţiar universitar; • 1981-2003 – profesor universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 2003 – prezent – profesor consultant la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 2000 – prezent – profesor universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti; • 2012 – prezent – profesor emerit; • 1971 – doctor în Fizică, Universitatea din Bucureşti; • 1984 – prezent – conducător de doctorat în Fizică; • 1979 – prezent – membru în 3 societăţi ştiinţifice naţionale şi în 3 societăţi ştiinţifice internaţionale; • 1975-1978 – prodecan al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti; 13


• 1978-1989 – decan al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 1989 – prorector al Universităţii din Bucureşti; • 1990 – membru fondator al Universităţii Hyperion din Bucureşti; • 1990-2012 – decan al Facultăţii de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti; • 1991-1995 – prorector al Universităţii Hyperion din Bucureşti; • 2012 – decan onorific al Facultăţii de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti; • referent la diferite edituri şi reviste ştiinţifice; • 1965 – prezent – autor şi coautor a peste 100 de articole ştiinţifice comunicate şi publicate în reviste naţionale şi internaţionale şi a peste 15 cărţi: manuale, tratate, monografii ştiinţifice; • 1977 – prezent – membru în colective de cercetare a peste 10 contracte de cercetare ştiinţifică şi coautor al unui brevet de invenţie. Limbi străine: rusă, franceză, engleză. Căsătorit, 2 copii Distincţii • Premiul pentru Fizică „Constantin Miculescu” (Academia R.S.R., 1974); • Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (Preşedinţia R.S.R., 1974); • Ordinul „23 august” clasa a 5-a (Preşedinţia R.S.R., 1974); 14


• Medalia „A 40-a aniversare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională”, 1984; • Profesor universitar evidenţiat (M.E.I., 1983); • Diplomă de excelenţă (M.E.I., 2002); • Diplomă de excelenţă (M.E.I., 2012); • Diplomă de onoare (Universitatea Hyperion din Bucureşti, 2002 şi 2005); • Ordinul „Meritul pentru învăţământ” în grad de Cavaler (Preşedinţia României, 2004); • Diploma „Profesor emerit” (Universitatea Hyperion din Bucureşti, 2012). Evoluţia academică şi profesională • 1958 – absolvent al Universităţii din Bucureşti; • 1958-1968 – asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 1968-1974 – lector universitar; • 1974-1981 – conferenţiar universitar; • 1981 – prezent – profesor universitar la Facultatea de Fizică din Universitatea din Bucureşti şi din Universitatea Hyperion din Bucureşti; • 1971 – doctor în Fizică, Universitatea din Bucureşti; • 1984 – prezent – conducător de doctorat în Fizică; • 1975-1978 – prodecan al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 1978-1989 – decan al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti; • 1989 – prorector al Universităţii din Bucureşti; • 1990 – membru fondator al Universităţii Hyperion din Bucureşti; 15


• 1990-2012 – decan al Facultăţii de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti; • 1991-1995 – prorector al Universităţii Hyperion din Bucureşti; • Membru al mai multor structuri şi societăţi academice naţionale şi internaţionale; • 2012 – decan onorific al Facultăţii de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti. Activitatea profesională: didactică, ştiinţifică şi de organizare O personalitate remarcabilă de dascăl, om de ştiinţă şi organizator se face cunoscută şi apreciată printr-o activitate complexă şi eficientă, pusă în slujba progresului societăţii umane, care merită să fie evidenţiată. Cu această convingere supun judecăţii activitatea dintr-o viaţă. • În domeniul învăţământului, îmbrăţişând cariera universitară, ca dascăl, de la finalizarea studiilor universitare în anul 1958 şi până azi, pe parcursul treptelor didactice de la asistent la profesor universitar, am ţinut mai multe cursuri şi seminarii participând, totodată, la organizarea laboratoarelor aferente şi la conducerea efectuării lucrărilor de laborator. Dintre acestea menţionăm: Mecanică fizică şi Acustică; Fizica fenomenelor termice; Termodinamică şi Fizică statistică; Mecanică teoretică; Fizica temperaturilor joase; Fizica semiconductorilor (pentru prima dată într-o Facultate de Fizică din ţara noastră). 16


Pentru a veni în sprijinul pregătirii studenţilor şi aprofundării unor noţiuni de către specialişti în aceste domenii ale fizicii am publicat, ca autor şi coautor, peste 15 cărţi: manuale, culegeri de probleme, lucrări de laborator, tratate etc., în edituri de prestigiu. De la început am ajuns la convingerea că studiul fizicii se simplifică şi devine atractiv dacă se adoptă un anumit mod de prezentare a cunoştinţelor. Ca urmare, pentru predarea cursurilor şi scrierea manualelor şi tratatelor universitare, am adoptat maniera greacă, euclidiană de abordare: prezentarea principiilor de bază ale disciplinei care se verifică experimental, pe cât posibil, în laborator şi explicarea cu ajutorul acestora a legilor fizice, ca teoreme. De asemenea, am pus în evidenţă permanent legăturile coerente dintre diferitele discipline de fizică, arătând că numai împreună asigură cunoaşterea completă a manifestării unitare a naturii. Eficienţa predării sporeşte şi printr-o comunicare permanentă cu studenţii pe parcursul prelegerii, fapt care se asigură dacă predarea este clară, concisă şi riguroasă, atribute ale unui dascăl erudit şi responsabil, cu o ţinută sobră şi de o punctualitate ireproşabilă, reprezentând un model demn de urmat. Având în vedere că învăţământul este o parte formativă a ştiinţei şi culturii, este natural ca un dascăl remarcabil să fie şi un valoros om de ştiinţă. • În activitatea de cercetare ştiinţifică, preponderent teoretică, strâns legată de activitatea didactică, am abordat mai multe direcţii de cercetare, stabilindu-mă la câteva domenii corelate: Fizica stării solide; Electronica în 17


vid cu emisie de electroni în câmp electric intens; Fizica materialelor. În toate cazurile menţionate, preocuparea de bază a fost Teoria fenomenelor de transport, tratate termodinamic şi statistic, domeniu în care am obţinut unele rezultate originale. Remarcăm caracterul de pionierat a cercetărilor privind Teoria efectului fononic optic de antrenare a purtătorilor de sarcină electrică în semiconductori polari, punând în evidenţă teoretic, pentru prima dată, acest fenomen şi calculând contribuţia lui la fenomenele termoelectrice, termomagnetice şi galvanomagnetice. Primul rezultat teoretic obţinut a fost publicat în revista Physica Status Solidi, 12, 265 (1965) şi verificat experimental în anul următor de fizicianul german H. Ritschel după cum rezultă din articolul publicat în revista Wissenschaftliche Zeitschrift der Pädagogischen Hochschule, 10, no. 3, 383, (1966). În continuare, autori ca: S. Kubalkova (Universitatea din Praga) şi A. Sakalus (Universitatea din Vilnius) au justificat unele rezultate experimentale, din tezele lor de doctorat, pe baza rezultatelor teoretice pe care le-am publicat anterior. Lucrările publicate până în 1974 (singur autor) au fost premiate de Academia Română, cu premiul „Constantin Miculescu”. Din anul 1977 şi până în prezent am abordat şi alte domenii de cercetare, în colaborare, printre care cele menţionate înainte. 18


Activitatea de cercetare aplicativă s-a desfăşurat în cadrul a cca. 8 contracte de cercetare şi rezultatele obţinute au fost publicate în reviste de specialitate sau au fost brevetate. Rezultatele obţinute în cadrul activităţii ştiinţifice au fost comunicate la numeroase Conferinţe şi Simpozioane naţionale şi internaţionale şi, conţinute în peste 100 de articole, au fost publicate în reviste de prestigiu naţionale şi internaţionale. Unele din lucrările publicate au fost citate în reviste, de autori români şi străini, iar extrase ale acestora au fost solicitate de cercetători interesaţi. • Organizarea procesului de învăţământ trebuie să fie, în primul rând, o sarcină a oamenilor de învăţământ. De când mă ştiu şi până azi am perceput ştiinţa de carte ca o necesitate a cunoaşterii universale, reflectând starea societăţii umane la un moment dat. La început a fost o dorinţă spontană pentru învăţătură, după care a apărut curiozitatea de a cunoaşte tot ce se ştie despre lume şi care este rostul omului în viaţă, iar azi doresc să înţeleg resorturile evoluţiei în natură, cum a ajuns omul la conştiinţa de sine şi ce se întâmplă când o pierde. Ştiinţa de carte provine dintr-un învăţământ organizat pe bază de ordine şi disciplină, atribute consfinţite prin reguli ferme care trebuie riguros respectate. Modul de organizare trebuie să inducă perceperea învăţăturii de către participanţi, învăţăcei şi dascăli, ca necesitate şi dorinţă. Cerinţele menţionate, privind rolul şi calitatea învăţământului, justifică accentul pus pe activitatea de organizare a acestuia. 19


Astfel, din 1974 şi până în prezent, în calitate de Prodecan, Decan şi Prorector pe care am avut-o la Facultatea de Fizică din Universitatea din Bucureşti şi din Universitatea Hyperion din Bucureşti, iar pe perioada 1979-1989 ca Preşedinte al Comisiei de Fizică a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, am contribuit la organizarea şi perfecţionarea învăţământului de fizică din ţară, la toate nivelele: preuniversitar, universitar şi postuniversitar. În acest scop, am urmărit realizarea următoarelor obiective: Elaborarea planurilor şi programelor de învăţământ cadru pentru fizică, unitare şi corelate între ele şi cu disciplinele ajutătoare şi înrudite, respectiv de matematică şi chimie, pe baza cărora s-au scris manualele şi culegerile de probleme corespunzătoare. Acest obiectiv a fost abordat ţinând seama, pe de o parte, că fizica este în aceeaşi măsură o ştiinţă fundamentală şi aplicativă şi, pe de altă parte, înţelegerea ei este un proces pe cât de fascinant pe atât de dificil. În plus, pregătirea specialiştilor în domeniu, proces anevoios şi costisitor, trebuie să reprezinte o sarcină obligatorie pentru o societate dornică de progres şi prosperitate. Contribuţia unui popor la cunoaşterea universală, la producerea de bunuri materiale şi spirituale, este indisolubil legată de participarea, fiecărei generaţii, la progresul ştiinţelor fundamentale printre care fizica ocupă un loc de frunte. Având în vedere aceste deziderate, pentru ca predarea şi însuşirea fizicii să devină atractive pentru un număr cât mai mare de elevi şi studenţi, am susţinut şi s-a 20


aplicat o perioadă de timp un mod logic şi în concordanţă cu evoluţia intelectuală a tinerilor, în trecerea spre maturitate, de abordare şi cunoaştere a fenomenelor şi legilor fizice. Astfel, gruparea fenomenelor şi succesiunea predării pe ani şi cicluri de studiu să se realizeze pe baza unui criteriu convenit care coincide şi cu cronologia descoperirii lor. Acest criteriu este tipul de mişcare, atribut al materiei, de studiul căreia se ocupă fizica. Ca urmare, succesiunea naturală a predării ar fi: Mecanica – mişcarea mecanică, Fizica fenomenelor termice (Termodinamica şi Teoria cinetico-moleculară) – mişcarea termică, Electricitate şi magnetism şi Optică – mişcarea sarcinilor electrice, Fizică atomică şi Nucleară – mişcarea particulelor constituente ale atomilor şi nucleelor. O astfel de grupare permite ca fiecare disciplină să se constituie pe baza unui număr necesar şi suficient de principii fundamentale, adoptate, care să permită cunoaşterea completă a fenomenelor tratate de aceasta. Practica a dovedit eficienţa unei astfel de abordări, care este atractivă şi mobilizatoare. Cu toate acestea, în ultima vreme s-a adoptat, în mod artificial, criteriul matematic: gruparea fenomenelor de natură fizică diferită după similitudinea exprimării matematice, pe care îl consider confuz şi demobilizator. Elaborarea programelor cadru pentru lucrările de laborator şi scrierea Caietelor de laborator, în concordanţă cu planurile şi programele de învăţământ, pentru toate nivelele: preuniversitar-universitar. Pentru realizarea 21


acestui obiectiv s-a stabilit modul de organizare şi dotare a laboratoarelor de fizică din toate unităţile şcolare din ţară şi s-a dispus organizarea unei mini-fabrici, sub egida M.E.I., pentru confecţionarea aparaturii de laborator. Cele două obiective menţionate au avut menirea să asigure pregătirea de bază coerentă şi unitară în domeniul fizicii, fără a limita diversitatea cerută de diferitele profiluri de învăţământ, premiză a egalităţii de şanse pentru elevii şi studenţii din toată ţara. Organizarea Olimpiadelor de fizică, fazele naţională şi internaţională. În calitate de Preşedinte al Comitetului de organizare, pe perioada 1981-1989, m-a preocupat atingerea scopului acestor concursuri şcolare: stimularea interesului pentru învăţarea fizicii şi evidenţierea talentelor, viitorii specialişti în domeniu. Perfecţionarea permanentă şi periodică a cadrelor didactice. În calitate de Preşedinte al Comisiei de Fizică a M.E.I. am iniţiat acţiuni unitare de perfecţionare. Astfel, pentru cadrele didactice gimnaziale şi liceale s-au întocmit programe adecvate pentru: definitivat, grade didactice II şi I. S-au organizat Conferinţe informative ţinute în cadrul Casei corpului didactic, cu participarea cadrelor didactice universitare şi Simpozioane anuale ţinute pe grupe de judeţe, sub egida Societăţii de Ştiinţe Fizico-Chimice, cu participarea comună a cadrelor didactice preuniversitare şi universitare. În cadrul acestor Simpozioane se efectua schimburi de experienţă privind realizarea obiectivelor comune şi se prezentau lucrări de sinteză şi lucrări ştiinţifice. 22


Pentru cadrele didactice universitare s-au întocmit, de asemenea, programe pentru Cursuri postuniversitare şi Programe de doctorat. Obiectivele propuse au fost realizate, cu o largă colaborare a factorilor implicaţi, în perioada menţionată şi rezultatele obţinute în pregătirea dascălilor şi cercetătorilor fizicieni, care lucrează în învăţământul preuniversitar şi universitar respectiv în Institutele de cercetare fundamentală şi aplicativă, confirmate cu prilejul diverselor concursuri şcolare şi studenţeşti respectiv la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, sunt o dovadă a justeţei măsurilor luate pentru stimularea ridicării nivelului şi creşterii eficienţei învăţământului şi cercetării de fizică din ţara noastră. Remarcăm că, în ultima perioadă (ultimii 20 de ani), în numele unei Reforme perpetue, învăţământul românesc a fost practic dezorganizat, iar în cazul fizicii obiectivele menţionate au fost abandonate nejustificat. Ca urmare, învăţarea fizicii a devenit dezagreabilă şi neinteresantă pentru majoritatea elevilor şi numărul studenţilor fizicieni s-a diminuat treptat, implicând scăderea numărului de specialişti fizicieni, fapt care pune în discuţie pierderea prestigiului comunităţii ştiinţifice româneşti dobândit cu atâta trudă de-a lungul anilor. În anul 1990, din iniţiativa Prof.univ.dr. Ion Spânulescu, împreună cu un număr de colaboratori, a fost înfiinţată universitatea independentă sub denumirea de Universitatea Hyperion din Bucureşti. În cadrul acesteia s-a organizat prima şi unica Facultate de Fizică particulară din ţară. 23


În calitate de Decan al acestei Facultăţi, de la înfiinţare şi până azi, am avut convingerea că o alternativă de organizare, bazată pe iniţiativa liberă şi competiţie corectă, este necesară şi stimulativă pentru ridicarea nivelului şi creşterea eficienţei învăţământului şi cercetării de fizică din ţara noastră. Ca urmare, în noul cadru conceptual prielnic, dar în condiţii economice şi de percepţie precare, am acţionat liber pentru perfecţionarea şi continuarea realizării obiectivelor prezentate mai înainte şi, în primii 10 ani de activitate, s-au obţinut rezultate pozitive vizibile, dovadă că iniţiativa de organizare, adoptată şi pusă în practică, este viabilă şi necesară pentru modernizarea şi progresul învăţământului şi cercetării de fizică din ţara noastră. În ultimii ani, după punerea în acelaşi cadru legal a învăţământului de stat şi particular, se constată că toate măsurile luate în numele modernizării şi creşterii calităţii învăţământului şi cercetării au avut efect invers. Prin lege, atributele învăţământului particular, iniţiativa şi competiţia loială, au fost practic anulate. Aplicând principiul Bologna de organizare, învăţământul universitar, de bază, şi-a pierdut practic calitatea de învăţământ superior, deoarece puţini tineri au acces sau sunt interesaţi de programele masterale şi doctorale. Dacă se adaugă şi lipsa interesului, din partea statului, pentru promovarea ştiinţelor exacte, printre care şi fizica, implicând scăderea drastică a numărului de ore de fizică din liceu şi insuficienţa numărului de studenţi fizicieni, este evident că preocupările nostre de modernizare şi progres ale învăţământului şi cercetării de fizică nu mai au obiect. 24


Toate aspectele semnalate privind starea actuală a învăţământului românesc şi, în particular, a învăţământului de fizică, se constituie într-un semnal de alarmă pentru reprezentanţii unui popor care ţine la fiinţa şi demnitatea sa naţională. Membru în societăţi ştiinţifice şi academice şi activităţile în cadrul acestora Prof.univ.dr. Constantin N. Plăviţu a fost şi este membru al mai multor societăţi ştiinţifice şi academice naţionale şi internaţionale. • Societăţi ştiinţifice naţionale: – Societatea de Ştiinţe Fizico-Chimice (1979-1989); – Comisia de Fizică a M.E.I. (1979-1989); – Societatea Română de Fizica Materialelor. • Societăţi ştiinţifice internaţionale: – Societatea Europeană de Fizică, Secţia Învăţământ şi educaţie; – Societatea Germană de Fizică; – Asociaţia Europeană pentru Cercetare, Manageriat şi Administrare (EARMA). Titluri şi responsabilităţi la Societăţi academice naţionale: – Preşedinte al Comisiei de Fizică a M.E.I. (1974-1989); – Prodecan, Decan şi Prorector în Universitatea din Bucureşti şi în Universitatea Hyperion din Bucureşti; 25


– Membru fondator al Universităţii Hyperion din Bucureşti (1990); – Decan onorific al Facultăţii de Fizică a Universităţii Hyperion din Bucureşti (2012). Distincţii şi diplome de onoare • Premii şi diplome de onoare: – Premiul pentru Fizică „Constantin Miculescu” (Academia R.S.R.) 1974; – Profesor universitar evidenţiat (M.E.I.), 1983; – Diplomă de onoare (Universitatea Hyperion din Bucureşti), 2000; – Diplomă de excelenţă (M.E.I.), 2002; – Diplomă de onoare (Universitatea Hyperion din Bucureşti), 2005; – Diplomă de „Profesor emerit” (Universitatea Hyperion din Bucureşti), 2012; – Diplomă de excelenţă (M.E.I.), 2012. • Ordine şi medalii – Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (Preşedintele R.S.R.), 1974; – Medalia „A 40-a aniversare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională”, 1984; – Ordinul „23 august” clasa a 5-a (Preşedintele R.S.R.), 1979; – Ordinul „Meritul pentru învăţământ” în grad de Cavaler (Preşedintele României), 2004. 26


Prof.univ.dr. Constantin N. Plăviţu

Lista lucrărilor ştiinţifice I. Lucrări, comunicări, articole publicate înainte de anul 2000 Cărţi şi manuale 1. C. N. Plăviţu, A. Hristev, I. Dima. L. Georgescu, D. Borşan, V. Dima, R. Moldovan, Culegere de probleme de Fizică Moleculară, Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1967, 300 pagini. 2. C. N. Plăviţu, Fizică Moleculară, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti, 1971, 400 pagini. 3. A. Hristev, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, D. Borşan, V. Dima, R. Moldovan şi C. Stănescu Culegere de probleme de Mecanică Fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, 400 pagini. 4. A. Hristev, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, D. Borşan, V. Dima, R. Moldovan, C. Stănescu, Lucrări practice de Fizică Moleculară şi Căldură, Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti, 1977 şi ediţiile II-VI, 1989, 389 pagini. 5. A. Hristev, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, D. Borşan, C. Stănescu, L. Ionescu, Lucrări practice de Mecanică Fizică şi Acustică, Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti, 1977 şi ediţiile II-VI, 1989, 372 pagini. 6. C. N. Plăviţu, A. Hristev, L. Georgescu, D. Borşan, V. Dima, I. C. Petrea, Probleme de Fizică Moleculară şi Căldură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, 292 pagini. 7. N. Bărbulescu, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, St. Pătraşcu, St. Lascu, Lecturi, Fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, 194 pagini. 8. A. Hristev, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, D. Borşan, V. Dima, C. Stănescu, L. Ionescu, R. Moldovan, Probleme de Mecanică Fizică şi Acustică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

27


1981, 320 pagini. 9. C. N. Plăviţu, A. Hristev, L. Georgescu, I. C. Petrea, D. Borşan, V. Dima, L. Ionescu, R. Moldovan, Probleme de Fizică Moleculară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, 320 pagini. 10. C. N. Plăviţu, Fizica Fenomenelor Termice I, Editura Hyperion, XXI, 1992. 11. C. N. Plăviţu, Fizica Fenomenelor Termice II, Editura Hyperion, XXI, 1993. 12. C. N. Plăviţu, Fizica Fenomenelor Termice III, Editura Hyperion, XXI, 1994. Articole ştiinţifice 13. C. N. Plăviţu, L. Georgescu, Asupra variaţiei cu presiunea şi masa molară a coeficientului de schimb de căldură solid-fluid, Analele Universităţii Bucureşti, seria Fizică, 93-104(1964). 14. C. N. Plăviţu, Legile statistice în Fizica clasică şi cuantică, Revista Fizica-Chimie (1964). 15. C. N. Plăviţu, The phonon Drag in Ionic Semiconductors, Phys. Stat. Sol. 12, 265, (1965). 16. C. N. Plăviţu, Some Kinetic Phenonema in Impure Semiconductors, Phys. Stat. Sol. 16, 69, (1966). 17. C. N. Plăviţu, On the Phonon Drag Effect Contribution to the Termomagnetic Phenomena, Phys. Stat. Sol. 24, 361 (1967). 18. C. N. Plăviţu, On the Phonon Drag Effect Contribution to the Electrical Conductivity of Semiconductors, Phys. Stat. Sol. 32, 535 (1969). 19. C. N. Plăviţu, On the Symetrical Participation of carriers and phonons to the Transport Phenomena, Revue Roumaine de Physics 2 (1972). 20. C. N. Plăviţu, Contribution of the Phonon Drag Effect to the Galvanomagnelic Coefficients in Polar Semiconductors I, Revue Roumaine de Physics 19, 10 (1974).

28


21. C. N. Plăviţu, Contribution of the Phonon Drag Effect to the Galvanomagnelic Coefficients in Polar Semiconductors 11, Revue Roumaine de Physics 20, 3 (1975). 22. C. N. Plăviţu, Second Order Effects due to the Phonon Drag Effect upon Thermoelectric and Thermomagnetic Coefficients, Revue Roumaine de Physics 21, 5 (1976). 23. C. N. Plăviţu, Contribuţia efectului fononic de antrenare la coeficienţii de transport în semiconductori polari (rezumatul tezei de doctorat), Studii şi Cercetări de Fizică, 28 (1977). 24. I. Dima, I. Licea, C. N. Plăviţu. Răspunsul spectral al celulelor fotovoltaice cu hetero-joncţiune CuxS-CdS, Experimental trends in Physics, 139 (1979). 25. C. N. Plăviţu, V. Filip, On a Method for the Derivation of the Frequency Spectrum of Solids and its Application to ZrH2, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, 31, 31 (1982). 26. H. V. Alexandru, C. N. Plăviţu, Creşterea monocristalelor din soluţii, Studii şi Cercetări de Fizică, 37, 3-16 (1985). 27. C. N. Plăviţu, V. Filip, Phonon – Phonon Relaxation Time in Zinc-Blende Type Crystal Lattice, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, 35,47 (1986). 28. F. Aaron, C. N. Plăviţu, Numerical Solution of Linearized FokkerPlank Ecuation, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, 36, 7 (1987). 29. V. Filip, C. N. Plăviţu, A method for Numerical Evaluation of the Phonon-Phonon Relaxation Time Dependence oh the Wave Vector and on the Temperature, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, 36, 41 (1987). 30. I. Dima, C. N. Plăviţu, The Nucleation During The Growth of Metalic Thin Films, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, 33 (4-6), 529 (1988). 31. V. Filip, C. N. Plăviţu, O metodă de calcul numeric al timpului fononic de relaxare şi al conductivităţii termice, în cazul reţelei cristaline unidimensionale, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, 38, 49-56 (1989).

29


32. D. Iordache, C. N. Plăviţu, Criogenia – domeniul de actualitate al fizicii moleculare, Volumul „Noua revoluţie ştiinţifică-tehnică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, (1989). 33. V. M. Filip and C. N. Plăviţu, Electron velocity-field characteristic computed in the Boltzmann equation formalism with elastronpolar optical phonon as the dominant interaction process, Analele Universităţii Bucureşti, Fizică, XLIII (36-42) (1994). 34. V. M. Filip and C. N. Plăviţu, Possible Generation of Trasicnt THz Electronic Drift Effects in a Semiconductor by a Higt Electric Field, J. Phys. I. France 6, 403-412 (1996). 35. V. M. Filip, D. Nicolaescu, C. N. Plăviţu, F. Okyama, Análisis of microwave generation by field emitted elastrons moving in crossed electric and magnetic field, Applied Surface Science 111, 185-193 (1997). 36. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, A simple transducer using P.T.C. thermistor for oil flow control, Rom. J. Phys. 42 (1997). 37. V. M. Filip, D. Nicolaescu, C. N. Plăviţu, F. Okyama, Transient and stationary field emission curvents from semiconductors computed by a simple semi-clasical method, J. Vac. Sc. Techol. B. 16(2), 8 pagini (1998). 38. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, I. Spânulescu, E. Barna, „Time temperature stability of magnetic properties of ceramic magnetic temperature Transducers”, J. Europ. Cer. Soc, 042 (1998). 39. C. Miclea, C. Tănăsoiu, S. Spânulescu, C. N. Plăviţu, C. F. Miclea, Lead Zirconate-Titanate arid Barium Ceramic Materials, International Ceramic Monographs „RAMM 1999”, Recent Advances in Materials and Mineral Resources, pp. 174-185 (1999). 40. V. Filip, D. Nicolaescu, F. Okuyama, C. N. Plăviţu, J. Itoh, Electron field emission from semiconductors trough oxide layers: possible transport effects, Applied Surface Science, 146, 347-356 (1999).

30


41. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu and C. F. Miclea, Dielectric and Piezoelectric Behaviour of Sintered Barium Titanate Mixed with Soft PZT Type Materials, Rom. J. Phys., 44(9-10), 1009-1015 (1999). Contracte de cercetare ştiinţifică 42. Studiul sistemului de termostatare a structurii de accelerare la acceleratorul liniar cu electroni, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, Contract nr. 125 (1977), Beneficiar – Ministerul sănătăţii. 43. Conversia energiei solare in energie electrică cu ajutorul dispozitivelor semiconductoare, I. Dima, C. N. Plăviţu, I. Licea, I. Secăreanu, V. Ruxandra. I. Căplănuş, Contract nr. 29 (1976-1989), Beneficiar C.N.S.T. 44. Realizarea elementelor electro-optice din KDP deuterat pentru instalaţia de testare a baghetelor YAG in regim declanşat, H. V. Alexandru, C. N. Plăviţu, Cooperare la Contractul 21-79-22 între IFTAR şi CSEN (1979-1989). 45. Cercetarea experimentală a structurilor materialelor polimere de producţie românească în vederea optimizării proprietăţilor fizice implicate în exploatare, C. N. Plăviţu, L. Georgescu, D. Borşan, V. Dima, L. Constantinescu, C. Stănescu, E. Barna, Contract nr. cu C.N.S.T. (1985-1989). Brevet de invenţie Procedeu şi dispozitiv pentru distilarea izotopică a hexaflorurii de uraniu, I. Ioviţ Popescu, C. N. Plăviţu, C. Topliceanu, Roumanian Patent nr. 82514 (1983). Lucrări comunicate în Sesiuni ştiinţifice 46. C. N. Plăviţu, Asupra dependenţei de presiune a vâscozităţii aerului în stare de rarefiere, Sesiunea de Comunicări, Universitatea Bucureşti (1960).

31


47. C. N. Plăviţu, Asupra variaţiei cu presiunea a coeficientului de schimb de căldură solid-fluid, Sesiunea de Comunicări, Universitatea Bucureşti (1962). 48. C. N. Plăviţu, Asupra variaţiei cu masa molară a coeficientului de schimb de căldură solid-fluid, Sesiunea de Comunicări, Universitatea Bucureşti (1963). 49. C. N. Plăviţu, Domenii de temperatură în care domină diferite mecanisme de împrăştiere a purtătorilor de sarcină in semiconductori, Sesiunea de Comunicări, Universitatea Bucureşti (1963). 50. C. N. Plăviţu, Fenomene termoelectrice in semiconductori anizotropi, Sesiunea de Comunicări, Universitatea Bucureşti (1972). 51. C. N. Plăviţu, Efecte de ordinul II datorită efectului fononic de antrenare asupra coeficienţilor termoelectrici şi termomagnetici, Sesiunea de Comunicări, Platforma Măgurele (1974). 52. I. Dima, C. N. Plăviţu, Aspecte noi privind conversia fotovoltaică a energiei solare, Sesiunea de Comunicări, Platforma Măgurele (1979). 53. C. N. Plăviţu, V. Filip, Conceptul de fonon şi necesitatea lui în studiul unor fenomene în stare solidă, Simpozion de Fizica Solidului, Iaşi (1980). 54. C. N. Plăviţu, Gh. Semenescu, Progrese în Fizica Moleculară, Progrese în Fizică, Timişoara (1981). 55. V. Filip, C. N. Plăviţu, Asupra unui procedeu de obţinere a spectrului de frecvenţă al unui solid cristalin, Conferinţa Naţională de Fizică, Bucureşti, 1982. 56. C. N. Plăviţu, Unitatea contrariilor şi ireversibilitatea în natură, Sesiunea de Comunicări, Universitatea Bucureşti (1983). 57. N. Bălţăţeanu, I. Bursuc, C. N. Plăviţu, Asupra unor procese fizice care apar la interacţia electronilor rapizi cu materialele semiconductoare, Colocviu Naţional „Fizica şi tehnologia materialelor cristaline şi amorfe”, Iaşi (1984).

32


58. C. Miclea, C. Tănăsoiu, 1. Spânulescu, C. N. Plăviţu and C. F. Miclea, Piezoelectric and Dielectric Properties of Mixed Lead Zirconate-Titanate and Barium Titanate Ceramic Materials, Intern. Conf. „RAMM' 99” – (Recent Advances in Materials and Mineral Resources), Penang (PARKROYAL Resort), Malaysia, May 2-5 (1999). Referate (lucrări invitate) prezentate în Seminarii şi Sesiuni ştiinţifice 59. C. N. Plăviţu, I. Dima, I. Căplănuş, Învăţământul de Fizică din România, Conferinţa Naţională de Fizică, Bucureşti (1982). 60. C. N. Plăviţu, V. Filip, Metoda cvasiparticulelor în studiul perturbaţiilor colective, Simpozionul de Fizică şi Chimie, Buzău (1983). 61. C. N. Plăviţu, Ireversibilitatea proceselor biologice, Simpozionul de Fizică şi Chimie, Ploieşti (1985). 62. I. Ioviţ Popescu, C. N. Plăviţu, I. Iova, I. Dima, Cercetarea în Fizică în învăţământul superior, Progrese în Fizică, Bucureşti (1987). 63. C. N. Plăviţu, Natura statistică a ireversibilităţii Consfătuirea de Fizică şi Chimie, Buzău (1988). 64. C. N. Plăviţu, Definirea unor noţiuni fundamentale din termodinamică. Simpozionul de Fizică şi Chimie, Galaţi (1989).

II. Lucrări, comunicări, articole publicate după anul 2000 până în prezent Cărţi şi manuale C. N. Plăviţu, Termodinamica, Editura Victor, Bucureşti, 2001, 400 pagini. 66. C. N. Plăviţu, Fizică Statistică, Editura Victor, Bucureşti, 2004, 320 pagini.

65.

33


67.

C. N. Plăviţu, Fizica Fenomenelor Termice, Editura Victor, Bucureşti, 2008, 620 pagini.

Articole ştiinţifice 68. V. Filip, D. Nicolaescu, F. Okuyama, C. N. Plăviţu, Calculation of the field emission current density fron n-Si trough injection in n-doped, J. Vac. Sci. Technol. B. 18(2), 937-940 (2000). 69. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, S. Spânulescu, C. F. Miclea, Fast firing of PZT type Ceramics, Proceedings of International Conference Mass and Charge Transport in Inorganic Materials, Venice, Italy (5 pagini) (2000). 70. C. Miclea, S. Spânulescu, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, C. F. Miclea, Advanced Electroceramic Materials Properties and Applications, The Hyperion Scientific Journal, A series: Mathematics, Physics and Electrical Engineering, 1(1), 46-57 (2000). 71. C. Miclea, S. Spânulescu. C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, C. F. Miclea, Piezoelectric Ultra-sonic Motors and Their Applications, The Hyperion Scientific Journal, A series: Mathematics, Physics and Electrical Engineering, 1(2), 139-145 (2000). 72. C. Tănăsoiu, C. Miclea, C. N. Plăviţu, R. Iorgulescu and C. F. Miclea, Influence of the Initial Forming Pressure and Sample Geometry on the Final Density of PZT Type Sintered Ceramics Samples, Rom. J. Phys., 45(9-10), 751-758 (2000). 73. C. Miclea, C. Tănăsoiu, Anca Gheorghiu, C. N. Plăviţu and C. F. Miclea, Ultrasonic Composite Transducer for Nondestructive Testing of Concrete, International Congress of Acoustic, Roma, Italy, 1-8 sept. (2001). 74. C. Miclea, C. Tănăsoiu, A. Iuga, R. Iorgulescu, C. F. Miclea, V. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, A Piezoelectric Ultrasonic Device for Dogs Repellency, The Hyperion Scientific Journal, A Series: Mathematics, Physics and Electrical Engineering, 2(1), (2001). 75. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu. C. F. Miclea, Piezoelectric, Ultrasonic Transducer for Emision-

34


76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

Reception in Air, The Hyperion Scientific Journal: A Series: Mathematics, Physics and Electrical Engineering, 2(2) (2002). C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, Anca Gheorghiu, C. N. Plăviţu, Mechanical and Electromechanical Nonlinearities of a Piezoelectric Trimorph Type Actuator, IEEE Electon Device, 1, 71-74 (2003). C. Miclea. C. D. Comeaga, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu, L. Amarande, M. Cioangher, Moiré Deflectometry Measuring Method for Nonlinear Deformation Measurement of Piezoelectric Bimorph Type Transducers, Proceedings of International Conference „Material, Technology and Design of Integrated Piezoelectric Devices” Courmayeur, Italy, February 1-4 (2004). C. Miclea, L. Amarande, C. Tanasoiu, C. N. Plăviţu, I. Spânulescu, C. F. Miclea, Piezoelectric Properties of Bismuth Modified Lead Titanate Ceramics, IEEE Electron Device, 2, 271-274 (2005). C. Miclea C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, L. Amarande. Anca Gheorghiu, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, C. T. Miclea, M. Cioangher, L. Trupină. A. Iuga, Effect of lead content on the structure and piezoelectric properties of hard type lead titanatezirconate ceramics, J. Europ. Cer. Soc. (2006). C. Miclea, C. Tănăsoiu, 1. Spânulescu, C. N. Plăviţu, A. Iuga, M. Cioangher, C. T. Miclea, Piezoceramic ultrasonic transducer for preventing the calcarous depositions on the inner walls of heat exchangers, J. N. D. T., vol. 11, november 2006, pp. 862-869 (2006). C. Miclea, C. Tănăsoiu, L. Amarande, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, M. Cioangher, L. Trupină. C. T. Miclea, C. David, Effect of temperature on the main piezoelectric parameters of soft doped PZT ceramic, Romanian Journal of Information Science and Technology, 10(3), 243-250 (2007). C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, L. Amarande, Anca Gheorghiu, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, C. T. Miclea, M. C. Cioangher, L. Trupină, A. Iuga, Effect of lead content on the structure and piezoelectric properties of hard type lead titanate-

35


zirconate ceramics, J. Europ. Cer. Soc. 27(13-15) (2007), 4055-4059. 83. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, L. Amarande. C. N. Plăviţu, M. Cioangher, L. Trupină, C. T. Miclea, C. David, A Study of The Changes Produced by Sintering on The Shape and Densification of Green Compacted Samples, Romanian Journal of Information Science and Technology 11(2), 99-107 (2008). 84. C. Miclea, C. Tănăsoiu, A. Iuga, I. Spânulescu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, L. Amarande, M. Cioangher, L. Trupină, C. T. Miclea, T. Tănăsoiu, A high performance PZT type material used as sensor for an audio high frequency piezoelectric siren, IEEE Electron Device-CAS 1, 185-188 (2008). 85. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, M. Cioangher, L. Trupină, C.T. Miclea and Mădălina Susu, A PZT Based Material for Bimorph Type Transducers and a New Optical Method to Evaluate the Bimorph Performance, Advanced Materials Forum IV 587-588, 253-257 (2008). 86. C. Miclea, C. Tănăsoiu, L. Amarande, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, M. Cioangher, L. Trupină, C. T. Miclea, T. Tănăsoiu, Mădălina Susu, I. Voicu, V. Malczanek, A. Ivanov, C. David, Magnetoelectric properties of multiferroic cobalt ferrite and soft piezoelectric PZT particulate composites, J. Optoel. Adv. Mat., 12(2), 272-276 (2010). 87. C. Miclea, C. Tănăsoiu, I. Spânulescu, C. F. Miclea, L. Amarande, C. N. Plăviţu, L. Trupină, M. Cioangher, A. Iuga, I. S. Ghita, C. T. Miclea, Mădălina Susu, Preparation and properties of lead free alkali niobates doped with Bi and Cu, Applied Surface Science (2010). Lucrări comunicate în Sesiuni ştiinţifice (selecţii) 88. Miclea, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, S. Spânulescu, and C. F. Miclea, Fast Firing of PZT Type Ceramics, International Conference Mass and Charge Transport in Inorganic Materials, Venice, 27 mai-3 iunie (2000).

36


89. Miclea, C. Tănăsoiu, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu C. F. Miclea, Advanced Electro-ceramic Materials for Electrotechnical Applications, ROCAM-2000, Bucharest, Romania (2000). 90. Miclea, C. Tănăsoiu, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu, C. F. Miclea, Ultrasonic Composite Transducer for Nondestructive Testing of Concrete, International Congress of Acoustic, Roma, Italy, 1-8 septembrie, 2001. 91. C. Miclea, S. Spânulescu, Anca Gheorghiu, C. Tănăsoiu, C. N. Plăviţu, C. F. Miclea, Advanced Electroceramic Materials Properties and Applications, Anual Conference on Mathematics, Physics and Electrical Engineering, Hyperion University, Bucharest 5-7 June, Romania, 2002. 92. C. Miclea, V. Tănăsoiu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu and S. Moroianu, A new and versatile sandwich type ultrasonic transducer for NDT of different materials, Internaţional Symposium on Non-Destructive Testing in Civil Engineering (NDT-CE), Berlin, Germany, September 16-19 (2003). 93. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu, Soft ferrite materials for magnetic temperature transducers and applications. International Conference, JEMS'04Joint European Magnetic Symposia, Dresden. Germany, September 02-06 (2004). 94. C. Miclea, C. Tănăsoiu, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, C. F. Miclea, M. Cioangher, Effect of neutron irradiation on some piezoelectric properties of PZT type ceramics, International Conference, Electroactive materials and sustainable growth „EMSG 2005”, Paris, France, 21-27 mai, 2005. 95. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu and M. Cioangher, Structure and magnetic properties of strontium hexaferrite nanopowders prepared by mechanical synthesis CIMTEC 2006 – International Conference on Modern Materials and Technologies, Acireale, Italy, 03-10 June, 2006. 96. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu, M. Cioangher, L. Trupina, Barium

37


titanate nanopowders prepared by mechano-chemical synthesis and the properties of their sintered ceramics. International Workshop „Nonlinear Physics in Periodic Structures and Materials” - Dresden, Germany, March 19-30, 2007. 97. C. Miclea, L. Trupina, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea. I. Spânulescu, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu. A. Iuga, L. Amarande, M. Cioangher, C. T. Miclea., Deposition of Mn-Sr doped PZT thin films by RF magnetron sputtering, .5th International Conference on New Research Trends in Material Science ARM-5, September 5-7, Sibiu. Romania, 2007. 98. C. Miclea, C. Tănăsoiu, A. Iuga, I. Spânulescu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, L. Amarande, M. Cioangher, L. Trupina, C. T. Miclea, T. Tanasoiu, A high performance PZT type material used as sensor for an audio high frequency piezoelectric siren, 31st International Semiconductor Conference 2008 Sinaia. Romania, October 1315, 2008. 99. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, C. N. Plăviţu, Anca Gheorghiu, M. Cioangher, C. T. Miclea, Effect of iron doping of titania based photoelectrodes for water splitting, 2nd International Congress on Ceramics, Verona, Italy, 29 june-04 july 2008. 100. C. Miclea, C. Tănăsoiu, C. F. Miclea, C. Marius, L. Trupina, L. Amarande, C. N. Plăviţu, I. Spânulescu, C. T. Miclea, Structural Changes Produced by the Electric Field for Poling and Temperature for Depoling in a Soft PZT Ceramic, The 6 International Conference on Inorganic Materials, Dresden, Germany, 28-30 September 2008. 101. C. Miclea, C. Tănăsoiu, I. Spânulescu, C. F. Miclea, L. Amarande, C. N. Plăviţu, L. Trupina, M. Cioangher, A. Iuga, I. S. Ghita, C. T. Miclea, Mădălina Susu, Preparation and Properties of lead free alkali niobates doped with Bi and Cu, The 2010 Fall Meeting of the European Materials Research Society (E-MRS 2010 Fall Meeting), Warsaw University of Technology, Poland. 12-18 (2010).

38


O jumătate de secol de existenţă a Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti * Onorat prezidiu, Doamnelor şi Domnilor colegi, Stimaţi invitaţi, Aniversăm azi un eveniment semnificativ din istoria recentă a învăţământului şi cercetării din ţara nostră, crearea acum o jumătate de secol (1962) a cadrului de organizare şi funcţionare autonomă a învăţământului şi cercetării de Fizică, adică Facultatea de Fizică parte componentă a Universităţilor româneşti. Privind retrospectiv constatăm că din păcate, datorită condiţiilor economice, sociale şi politice vitrege în care s-a născut şi evoluat poporul român, cultura, învăţământul şi ştiinţa nu s-au dezvoltat în ritmul şi amploarea din unele ţări europene. Învăţământul românesc a început să fiinţeze cu circa 400 de ani în urmă, când au apărut şi primele structuri organizatorice datorită unor personalităţi ilustre. Pe parcursul celor 400 de ani de istorie, se pot pune în evidenţă perioade şi momente semnificative pentru destinul învăţământului şi ştiinţei din ţara noastră, care *

Cuvântare ţinută la Facultatea de Fizică, de pe Platforma Măgurele în şedinţa de comemorare a împlinirii unei jumătăţi de secol de existenţă a Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti.

39


merită să fie cunoscute împreună cu numele unor mari personalităţi ale culturii româneşti, din acele perioade, de care avem datoria să ne amintim cu respect. Analizând istoria învăţământului şi ştiinţei, parte a istoriei culturii şi civilizaţiei universale, constatăm că preocuparea pentru acest domeniu în ţara noastră a luat avânt abia în secolul XVIII, când conducători luminaţi ai ţării au îndrumat şi ajutat, din punct de vedere material, tineri dornici de învăţătură care, mergând în afara ţării, s-au înrolat în iureşul iluminismului occidental, pregătind făurirea culturii româneşti moderne. Spre lauda lor, organizatorii învăţământului în limba română, ctitorii şcolii româneşti n-au pregetat ca, printre materiile predate, să introducă ştiinţele exacte: matematica, fizica, chimia şi ştiinţele naturale. Printre aceştia merită amintiţi: Gheorghe Lazăr (1779-1823), Gheorghe Asachi (1788-1869), Eufrosin Poteca (1786-1859), Petrache Poenaru (1799-1870) etc. Urmând exemplul lor, după studii strălucite în occident, odată cu înfiinţarea primelor Universităţi româneşti: Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864), se întorc în ţară dornici şi hotărâţi să-şi pună în valoare cunoştinţele însuşite, cei care sunt ctitorii fizicii româneşti reprezentativi: Teodor Stamati (1812-1852), Petru Poni (1841-1925), Ştefan S. Hepites (1851-1922), Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), dar şi Alexe Marin (1814-1895), Emanoil Bacaloglu (1830-1891), Nicolae Teclu (1839-1916), Dimitrie Negreanu (1858-1908), Constantin Miculescu (1863-1937), Nicolae 40


Vasilescu Karpen (1870-1964), Ştefan Micle (1820-1879) etc. Prin strădania şi pasiunea acestor corifei ai fizicii româneşti, urmaţi de străluciţii lor elevi şi colaboratori, învăţământul şi cercetarea de fizică au evoluat de-a lungul timpului, mai întâi în Şcoli şi apoi în Universităţi. Învăţământul real: matematică, fizică, chimie şi ştiinţe naturale a fost totdeauna parte componentă importantă a învăţământului românesc de toate gradele, urmare a Reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret în anul 1898. Învăţământul superior şi cercetarea de fizică s-au organizat şi dezvoltat, la început, în cadrul Facultăţilor de Ştiinţe din Universităţi. Astfel, în perioada 1838-1891 au apărut la Iaşi şi la Bucureşti primele Cabinete de fizică, iar în perioada 1891-1908 s-au organizat Laboratoare de lucrări practice de fizică, precursoare ale Laboratoarelor de cercetare. A urmat organizarea unor laboratoare de cercetare în Universităţi (1908-1924) şi s-a înfiripat prima Şcoală de fizică sub conducerea Prof.univ.dr. Dragomir Hurmuzescu la Iaşi, care a atras în jurul său tineri dornici să cunoască şi să înţeleagă tainele naturii. Ideea s-a propagat cu repeziciune şi din 1924 au apărut Şcoli de Fizică la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi în jurul marilor personalităţi fizicieni: E. Bădărău, St. Procopiu, Constantin Mihul, Augustin Maior, Mircea Drăganu, Teofil Vescan, Th. V. Ionescu, Horia Hulubei, Şerban Ţiţeica, Nicolae Bărbulescu, C. G. Bedreag, Alexandru Proca, Gheorghe 41


Atanasiu, Traian Gheorghiu, Ştefan Vencov, Ion Agârbiceanu, Saaba Ştefănescu, Andrei Popovici etc., în toate domeniile de cercetare de fizică cunoscute, la vremea aceea, în lume. Generaţia mea, elevi ai acestor prestigioase şcoli, a continuat şi dezvoltat cercetările iniţiate, ţinând cont de evoluţia cercetării de fizică pe plan internaţional. Dintre elevii şi colaboratorii Acad. E. Bădărău s-a distins, în domeniile Fizica plasmei şi Spectroscopia cu laseri, Academician Prof.univ.dr. Ioan Ioviţ Popescu, cu contribuţii remarcabile şi recunoscute în ţară şi străinătate. Cercetările sale se disting prin diversitate şi multidisciplinaritate, dovadă preocupările recente în domeniul Statisticii lingvistice, cu colaborare internaţională, în care a obţinut rezultate notabile. De asemenea, Prof.univ.dr. Victor Gheorghe şi Prof.univ.dr. Ion Petrea au iniţiat domenii noi de cercetare, Biofizica respectiv Fizica polimerilor, în Facultatea noastră, fiind consideraţi printre precursorii învăţământului şi cercetării din aceste domenii în ţara nostră. După reforma învăţământului din 1948 s-au înfiinţat în Universităţi, Facultăţi de Matematică şi Fizică în cadrul cărora a continuat să se desfăşoare învăţământul şi cercetarea de fizică până în 1962 când s-au înfiinţat Facultăţile de Fizică desprinse din facultăţile de Matematică şi Fizică. După 1949 activitatea de cercetare ştiinţifică de fizică a început să ia amploare şi s-a extins din Universităţi în Institute de Cercetare ale Academiei Române şi Institute 42


de cercetare de profil cu dublă subordonare. Dintre acestea merită să evidenţiem, Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele şi Institutul de Fizică din Bucureşti organizate şi conduse, o perioadă lungă de timp, de Academicienii Horia Hulubei şi respectiv Eugen Bădărău. După retragerea lor din activitate, la propunerea şi cu spijinul conducerii ţării de atunci, sub conducerea Academicianului Ioan Ursu, s-a construit şi organizat Centrul de învăţământ – cercetare – producţie de pe Platforma de la Măgurele, dat în folosinţă în 1974, cuprinzând Liceul „Horia Hulubei”, Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti şi Institutele de cercetare din domeniul Fizicii existente la acea dată în Bucureşti, situat în aşa numitul „Orăşel al fizicienilor”. În acesta s-au construit spaţii de învăţământ şi cercetare noi: Grădiniţă, Şcoală primară şi gimnazială, Liceu, Facultatea de Fizică, Sala de sport, Institute de cercetare, Fabrica de aparatură pentru laboratoare, Blocul administrativ (9 etaje) în care două etaje sunt ocupate de Bibliotecă, conţinând cărţi şi reviste de fizică, româneşti şi străine, din cele mai vechi timpuri până la zi. De asemenea, pentru asigurarea unor condiţii decente de viaţă celor care lucrează pe Platformă s-au construit locuinţe pentru cadre didactice, cercetători şi personal administrativ, complexe comerciale, cofetărie cu terasă, hotel cu restaurant, cămine pentru elevi şi studenţi, cantină pentru elevi, studenţi, cadre didactice şi cercetători, policlinică, parc etc. Pentru legătura cu capitala urma să se construiască o linie de metrou. 43


Facultăţii de Fizică i s-a acordat o atenţie deosebită. Localul facultăţii, construit potrivit unei concepţii moderne conţine: Aula cu 500 de locuri pentru manifestări ştiinţifice şi culturale, Amfiteatre, Săli de seminar, Laboratoare didactice şi de specializare, Biblioteca cu sală de lectură, Sală de sport, Ateliere mecanic, electric şi de sticlărie pentru construirea şi întreţinerea aparaturii de laborator, Cabinete medical şi stomatologic, toate aceste spaţii fiind dotate la standarde internaţionale. Odată cu construirea Platformei de Fizică de la Măgurele, activitatea de cercetare din România avea dublă subordonare: Academia Română şi Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (C. N. S. T.) avându-l, la înfiinţare, ca preşedinte pe Acad. Ioan Ursu. La Bucureşti, a doua subordonare a învăţământului şi cercetării de fizică s-a realizat în cadrul Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (C. S. E. N.), avându-l ca director pe Prof.univ.dr. Marin Ivaşcu, compus din: Facultatea de Fizică, Liceul „Horia Hulubei” şi Institutele de cercetare: Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN), Institutul de Fizica şi Tehnologia Aparatelor cu Radiaţii (IFTAR), Institutul de Fizica şi Tehnologia Materialelor (IFTM), Institutul de Fizica Pământului (IFP), Staţia Pilot pentru Apă Grea de la Râmnicu Vâlcea etc. Aceasta era ambianţa în care Facultatea de Fizică din Bucureşti, despărţindu-se de Facultatea de Matematică (1962), s-a mutat în 1974 pe Platforma de la Măgurele. Atunci am adus cu noi, studenţi şi cadre didactice, nostalgia vieţii universitare bucureştene, speranţa că ne 44


vor fi asigurate cele mai bune condiţii de realizare în cariera aleasă şi hotărârea de a ne aduce contribuţia la progresul învăţământului şi cercetării fundamentale şi aplicative de fizică, împreună cu colegii noştri cercetători. Acomodarea nu a fost uşoară şi n-au lipsit momente neplăcute, dar îmi amintesc atmosfera de entuziasm şi emulaţie care îi stimula deopotrivă pe studenţi şi cadre didactice, mândri de a fi fizicieni; aveau şi o alee a lor, „Aleea Fizicienilor”. Odată cu integrarea Facultăţii de Fizică în activitatea complexă de pe Platforma Măgurele, urmând unor personalităţi remarcabile ale învăţământului şi cercetării de fizică cu demnităţi universitare de organizare, decani şi prodecani: Prof. Univ. dr. Gh. Brătescu, Acad. Prof.univ.dr. Th. V. Ionescu, Prof.univ.dr. N. Bărbulescu, Prof.univ.dr. Cristian Constantinescu, Acad. Prof.univ.dr. Ioan Ioviţ Popescu, Prof.univ.dr. Iancu Iova, Prof.univ.dr. Constantin Vrejoiu, am avut onoarea să fiu ales pentru continuarea activităţilor menţionate în diferite funcţii ca: Prodecan (1975-1978), Decan (1978-1989), Preşedinte al Comisiei de Fizică a M. E. I. (1979-1989) şi Prorector al Universităţii din Bucureşti (1989), fiind martor şi participant activ, sprijinit cu dăruire şi competenţă de Prodecanul Prof.univ.dr. Ion Licea, pe parcursul desfăşurării acestor activităţi. Am primit aceste demnităţi universitare ca îndatoriri care aveau ca obiect contribuţia la organizarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ şi cercetare în Facultate, corelat cu mersul procesului în toate unităţile de 45


învăţământ din ţară la toate nivelele de studiu: preuniversitar, universitar şi postuniversitar, pentru asigurarea unei unităţi coerente. Pentru realizarea acestui deziderat s-au organizat comisii de specialişti competenţi din învăţământ şi cercetare şi s-au stabilit obiectivele de îndeplinit, după cum urmează: • Elaborarea planurilor şi programelor de învăţământ cadru pentru fizică, unitare şi corelate între ele şi cu disciplinele ajutătoare şi înrudite: matematica, chimia etc., pe baza cărora s-au scris manuale şi culegeri de probleme corespunzătoare. • Elaborarea programelor cadru şi scrierea Îndrumătoarelor de laborator pentru lucrările de laborator fundamentale specifice disciplinelor din planurile de învăţământ. Cele două obiective trebuie să asigure pregătirea de bază, coerentă şi unitară, fără să limiteze diversitatea cerută de diferitele profiluri de învăţămât, premiză a egalităţii de şanse pentru elevii şi studenţii din toată ţara. • Organizarea Olimpiadelor de fizică, fazele naţionale şi internaţionale şi a Concursurilor studenţeşti naţionale, ca mijloace de stimulare a interesului pentru fizică şi evidenţierea talentelor, viitorii specialişti în domeniu. Rezultatele foarte bune obţinute de un număr mare de participanţi, dovadă a realizării primelor două obiective menţionate, au contribuit la creşterea prestigiului învăţământului românesc, în ţară şi în străinătate. • Perfecţionarea permanentă şi periodică a cadrelor didactice este o condiţie obligatorie pentru realizarea 46


obiectivelor menţionate mai înainte. Ca urmare, s-au stabilit acţiuni unitare de perfecţionare: − acordarea gradelor didactice profesorilor de gimnaziu şi de liceu; − conferinţe informative în cadrul Casei corpului didactic, cu participarea cadrelor didactice universitare; − simpozioane anuale, în judeţe, sub egida Societăţii de Fizică-Chimie cu participarea comună a cadrelor didactice preuniversitare şi universitare; − cursuri postuniversitare; − programe doctorale; − colaborări internaţionale, doctorale şi postdoctorale, în cadrul unor Institute de cercetare internaţionale: Institutul Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna (URSS) şi Institutul de Cercetări nucleare (Elveţia). Pentru prestigiul şi competenţa lor au fost aleşi, în etape succesive, în funcţia de Director adjunct al IUCN – Dubna, Acad. S. Ţiţeica, Prof.univ.dr. Alexandru Mihul, Cercetător pr. I Marius Petraşcu şi Cercet. pr. I Aurel Săndulescu. Rezultatele obţinute privind perfecţionarea pregătirii dascălilor şi cercetătorilor fizicieni, care lucrează în învăţământul preuniversitar şi universitar, respectiv în Institutele de cercetare fundamentală şi aplicativă, confirmate cu prilejul diverselor concursuri şcolare şi studenţeşti, respectiv la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, sunt o dovadă a justeţei măsurilor adoptate pentru stimularea 47


ridicării nivelului şi creşterii eficienţei învăţământului şi cercetării de fizică din ţara noastră. Am convingerea că odată cu construirea Platformei de la Măgurele s-a asigurat, la vremea aceea, un cadru model de organizare, perfecţionare şi aplicaţii, pentru învăţământul şi cercetarea de fizică din ţara noastră. Am fost martorul declanşării unor sentimente de entuziasm, dăruire şi responsabilitate, fapt fără precedent, atât în rândurile tineretului studios, sursa viitorilor specialişti, cât şi în rândurile specialiştilor formaţi, dascăli şi cercetători, pentru această ştiinţă fundamentală a naturii care este Fizica. Această atmosferă favorabilă s-a propagat în toate Centrele universitare şi Institutele de cercetare afiliate din ţară: Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova, realizându-se astfel o coordonare unitară a domeniului pentru obţinerea unei eficienţe maxime. În afara cercetării fundamentale, s-a acordat o mare atenţie şi cercetării aplicative. Astfel, în procesul de industrializare a ţării, s-au construit numeroase fabrici şi uzine, de diverse profile, cu scopul perfecţionării şi creşterii randamentului procesului de producţie, având şi Institute de cercetare de profil. Asigurându-se condiţii pentru cursul ascendent al tuturor activităţilor din domeniul fizicii: învăţământ, cercetare şi producţie, s-a ivit ideea necesităţii procesului de integrare învăţământ – cercetare – producţie: progresul învăţământului asigură creşterea, numeric şi calitativ, a corpului profesoral şi a numărului de cercetători ştiinţifici 48


din domeniul fizicii care, activând în învăţământ şi cercetare fundamentală şi aplicativă, asigură în continuare cursul ascendent al procesului care şi acesta pare a fi autoîntreţinut. Pe Platforma de la Măgurele, procesul de integrare a fost coordonat de CSEN şi a constat în faptul că activităţile de practică pedagogică, de cercetare şi producţie a studenţilor şi de cercetare fundamentală şi aplicativă a cadrelor didactice se desfăşurau, preponderent, în unităţile corespunzătoare de pe Platformă: Gimnaziu, Liceu, Institutele de Cercetare, Fabrica de Aparatură Nucleară, iar cercetătorii erau antrenaţi în activităţi didactice. În fond, aceasta a fost şi raţiunea care a stat la baza organizării Platformei de Fizică de la Măgurele: asigurarea condiţiilor în care triada învăţământ – cercetare – producţie să aibă un parcurs evolutiv. Din anul 1990 s-au ivit posibilităţi noi de organizare a învăţământului şi cercetării. Ca urmare, din iniţiativa colegului şi prietenului Prof.univ.dr. Ion Spânulescu, împreună cu un număr de colaboratori dintre care am facut şi eu parte, a fost înfiinţată Universitatea independentă sub denumirea de Universitatea Hyperion din Bucureşti, în cadrul căreia s-a organizat prima şi unica Facultate de Fizică particulară din ţară, care după acreditare a intrat în circuitul învăţământului superior. În calitate de Decan al acestei Facultăţi, de la înfiinţare (1990) şi până la promulgarea noii legi a Învăţământului 49


(2011) am acţionat cu convingerea că o alternativă de organizare bazată pe iniţiativă liberă şi competiţie corectă, este necesară şi stimulativă pentru ridicarea nivelului şi creşterea eficienţei învăţământului şi cercetării de fizică. În consecinţă, acţionând în noul cadru prielnic pentru iniţiative libere, dar în condiţii economice şi de percepţie precare, am continuat realizarea obiectivelor prezentate mai înainte şi, în primii 10 ani de activitate, s-au obţinut rezultate încurajatoare, dovadă că alternativa poate fi viabilă. Experienţa obţinută lucrând în cele două cadre de organizare mi-a întărit convingerea că iniţiativa competentă liberă şi concurenţa pot fi factori de progres suplimentari pentru învăţământ şi cercetare şi nu motiv de dezbinare între instituţiile organizatoare de stat şi particulare. Urmărind istoria culturii noastre, se pun în evidenţă unele aspecte semnificative care merită să fie cunoscute. În primul rând se observă că triada învăţământ – cercetare – producţie a avut un parcurs continuu şi evolutiv, cu unele fluctuaţii în sensul îmbogăţirii organizării şi conţinutului şi s-a bucurat de momente istorice stimulative: 1821, 1848, 1859, 1860-64, 1918, 1948 până în 1989. Analizând obiectiv rezultatele procesului de învăţământ şi cercetare din domeniul fizicii, obţinute de-a lungul timpului, se constată că organizarea acestor activităţi pe Platforma de la Măgurele, a fost un demers principial benefic, pasibil de perfecţionare, care poate fi considerat 50


ca o modalitate de progres. Pe Platformă, calitatea şi nivelul activităţilor menţionate cu crescut accelerat, atingând apogeul în 1989, creîndu-se condiţii de înfăptuire a integrării învăţământ – cercetare – producţie. Ca dascăl, cercetător şi participant direct la organizarea învăţământului şi cercetării de fizică am părerea, stimând toate domeniile culturii, că aportul unui popor la cunoaşterea universală şi la producerea de bunuri materiale şi spirituale necesare societăţii umane, este indisolubil legat de participarea, prin fiecare generaţie, la progresul prioritar al ştiinţelor fundamentale printre care Fizica ocupă un loc de frunte. Fără Ştiinţă în general şi fără Fizică în particular, societatea umană va fi mai săracă material şi spiritual. Iată de ce consider că stimularea de către societate a celor care au chemare pentru învăţământ şi cercetare, preocupare pe cât de fascinantă pe atât de dificilă, este nu numai o datorie morală dar şi o necesitate existenţială. Generaţiile de dascăli şi cercetători au contribuit la tezaurul învăţământului şi cercetării în funcţie de condiţiile economice, sociale şi politice, interne şi externe, în care a evoluat poporul. Fiecare generaţie a preluat zestrea de la generaţiile anterioare încercând să o îmbogăţească şi, având datoria morală să consemneze aportul acestora, s-o transmită generaţiei care urmează. Nicio generaţie nu are dreptul să cadă în păcatul de a crede că odată cu ea a început şi s-a terminat totul. Din păcate remarcăm că în ultimii 22 de ani, în numele unei Reforme perpetue, învăţământul şi cercetarea în 51


general au fost practic dezorganizate, iar în cazul Fizicii obiectivele avute în vedere pe Platforma de la Măgurele au fost, nejustificat, abandonate. Punând în acelaşi cadru legal învăţământul de stat şi particular, se constată că toate măsurile luate după aceea, în numele modernizării învăţământului şi cercetării au avut efect invers. În ultimul deceniu, prin diferite legi neintemeiate, atributele învăţământului particular, iniţiativa şi competiţia loială, au fost practic anulate. La nivel naţional, aplicând principiul Bologna de organizare, învăţământul universitar de bază, cu durata de 3 ani, şi-a pierdut calitatea de învăţământ superior, deoarece puţini tineri au posibilitatea sau sunt interesaţi să urmeze programe masterale şi doctorale. Dacă se adaugă şi lipsa interesului, din partea conducerii ţării, pentru promovarea ştiinţelor exacte printre care şi fizica, este evident că preocupările noastre de modernizare şi progres ale învăţământului şi cercetării de fizică nu mai au obiect. Mai mult prin reducerea drastică a numărului de ore de fizică din învăţământul preuniversitar, învăţarea fizicii a devenit neinteresantă pentru majoritatea elevilor şi numărul studenţilor fizicieni s-a diminuat treptat, implicând scăderea drastică a numărului de specialişti fizicieni veritabili, dascăli şi cercetători, fapt care implică la rândul său pierderea prestigiului comunităţii academice şi ştiinţifice româneşti dobândit cu atâta trudă de-a lungul anilor. 52


Înaintaşii, pomeniţi mai înainte, erau stimulaţi de pasiunea cunoaşterii naturii, asociind-o rosturilor oamenilor şi, în egală măsură, de mândria de a înscrie ţara în rândul ţărilor civilizate. Extinderea cercetării din Universităţi în Institute de cercetare a marcat momentul când cercetarea de fizică s-a desprins, parţial, de procesul de învăţământ cu consecinţe care ar fi bine să fie analizate pe baza rezultatelor generate. Pe măsură ce s-a accentuat latura aplicativă a cercetării, a crescut interesul pentru profit obţinut din ştiinţă cu preţul scăderii interesului pentru progresul acesteia, inclusiv a componentei sale formative care este învăţământul. Iată cum antiteza pasiune – interes material strică echilibrul procesului de integrare învăţământ – cercetare – producţie (lupta contrariilor); devenind un factor de regres pentru acesta. Dezechilibrul s-a accentuat în ultimii 22 de ani când prioritară a devenit cercetarea contractuală şi, în bună parte, neaplicată în practică cum ar trebui, dar generatoare de profit pentru cei interesaţi. În acest context, domeniul învăţământului şi cercetării, vital pentru societatea umană şi onorant pentru truditorii săi, a fost invadat de impostură şi neîncredere în forţele proprii. Astfel, numărul Universităţilor de stat şi particulare, al profesorilor universitari şi al cercetătorilor ştiinţifici a crescut artificial, la început, ca ciupercile după ploaie, urmând să scadă pe măsură ce scade rentabilitatea domeniului. 53


Sub influenţe externe devenim uşor labili în ceea ce priveşte păstrarea şi îmbogăţirea tradiţiilor noastre, preluând fără discernământ tradiţii străine. Nici învăţământul, nici cercetarea nu au scăpat de această meteahnă. În anul 1945 ne-am orientat spre Răsărit: am scurtat perioada învăţământului preuniversitar, am trecut de la note la calificative, bacalaureatul l-am schimbat cu maturitatea etc., revenind după câţiva ani. În anul 1990 ne-am orientat spre Occident şi ne-am reformat învăţământul: se învaţă după curriculă, s-a trecut de la munca efectivă cu elevii şi studenţii la proiecte şi simulare pe calculator, am înlocuit Facultatea cu Domenii de licenţă, Catedra cu Departament, se organizează concursuri de Granturi, MEI a cedat prerogativa calităţii învăţământului şi cercetării unor structuri particulare de tipul ARACIS, Comisiile de atestare a titlurilor universitare şi ştiinţifice se constituie din membrii majoritari străini care îşi dau părerea, despre valoarea viitorilor noştrii specialişti, pe calea undelor, probabil pe bani grei care ies din ţară, în timp ce venerabililor noştrii specialişti, dascăli şi cercetători, trecuţi de o vârstă stabilită nu biologic ci prin lege, li se limitează dreptul, după vârsta de 65 de ani, de a împărtăşi cunoştinţele şi experienţa dobândite cu trudă şi pasiune. Toate aceste forme fără conţinut au efect letal pentru cultura noastră, care trebuie să declanşeze un semnal de alarmă pentru conducătorii unui popor care ţin la fiinţa şi demnitatea sa naţională. 54


Altfel, asistăm neputincioşi la blamarea învăţământului românesc, cândva prestigios, la năvala tinerilor cu părinţi înavuţiţi, în primul rând demnitari, spre ��coli şi universităţi străine, care în bună parte nu se mai întorc în ţară, la pierderea prestigiului Comunităţii academice şi ştiinţifice româneşti, cum am afirmat mai înainte. La întrebarea pusă insistent: de ce fel de specialişti are nevoie azi societatea, un mod de răspuns ar fi: într-o societate organizată, care îşi cunoaşte nevoile, programul de pregătire a specialiştilor necesari îşi are rolul său, iar participanţii la realizarea lui cunosc ce au de făcut, bucurându-se că efortul lor n-a fost în zadar. Dar o societate dezorganizată cum este acum societatea noastră, de ce ar mai putea avea nevoie ca să se redreseze mai întâi, ca mai apoi să-şi pună această întrebare care îşi aşteaptă răspunsul. Organizarea acestui jubileu este un semn încurajator al revenirii la tradiţiile învăţământului românesc şi al preţuirii înaintaşilor. De aceea se cuvine să adresăm cuvinte de apreciere şi mulţumirile noastre organizatorilor, conducerii şi în special Decanului Facultăţii noastre, Prof.univ.dr. Ştefan Antohe, purtătorul speranţei ca activităţile din Facultate să-şi reia cursul ascendent. În încheiere, îmi exprim satisfacţia că am făcut parte dintr-o generaţie care a activat într-o perioadă de progres continuu, ridicând învăţământul şi cercetarea de fizică la nivelul atins de ţările avansate. Mă înclin în faţa panteonului iluştrilor noştrii dascăli şi cercetători care, pentru sacrificiile şi pasiunea închinate 55


iniţierii şi evoluţiei învăţământului şi cercetării de fizică, merită să fie pomeniţi de câte ori este nevoie. Omagiul nostru celor care au avut primul rol în organizarea activităţilor de învăţământ şi cercetare de fizică, pe Platforma Măgurele, Academicienii Horia Hulubei şi Ioan Ursu. Cinste participanţilor la bătălia pentru progresul învăţământului şi cercetării din domeniul fizicii care, preluând rezultatele generaţiilor precedente, au îmbogăţit zestrea primită, lăsând-o generaţiei care urmează. Doresc generaţiei actuale ca, potrivit tradiţiei şi evoluţiei fireşti, să îmbogăţească şi mai mult zestrea primită, spre lauda ei şi binele societăţii româneşti. Generaţiei care şi-a terminat rostul său nu-i rămâne decât să împărtăşească înţelepciunea memorabilelor versuri ale lui Zaharia Stancu: „În bătălie au luptat toţi Victoria e a celor care-au rămas.” Prof.univ.dr. Constantin N. Plăviţu 5 noiembrie 2012

56


Prof.univ.dr. CONSTANTIN N. PLĂVIŢU