Issuu on Google+


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XX iunie 2009, nr. 6 (234) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Liviu Criºmaru, Florin Jitaru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Catedrala romano-catolicã „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal. Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica

Apostolul neamurilor (XXII) „Acum însã, dupã ce aþi fost eliberaþi de pãcat ºi aþi devenit slujitori ai lui Dumnezeu, aveþi rodul vostru spre sfinþire, iar scopul este viaþa veºnicã” (Rom 6,22).

În versetul citat, sfântul apostol Paul rezumã întreaga viaþã a creºtinului: eliberarea din sclavia pãcatului, intrarea pe fãgaºul normal al copiilor lui Dumnezeu, în toate ascultând de glasul Duhului sãu Sfânt, susþinãtor în opera de desãvârºire sufleteascã, având drept scop final fericirea adevãratã, fãrã de sfârºit. Prin sfântul Botez, creºtinul este iertat de pãcatul originar (strãmoºesc) ºi de pãcatele personale (când cel care se boteazã este în vârstã adultã), ieºind din robia Satanei. An de an, în ajunul Învierii Domnului, reînnoim aceastã lepãdare de pãcat, dupã strãdania convertirii, în Postul Mare, în lumina evangheliei. Înviaþi împreunã cu Isus Cristos, ne reangajãm de fiecare datã, tot mai conºtienþi, sã împlinim voinþa sfântã a lui Dumnezeu, prin trãirea efectivã

a credinþei, cu speranþa propãºirii, în iubirea din toatã inima, faþã de Dumnezeu ºi faþã de toþi semenii noºtri. Fãrã îndoialã, dificultãþile în viaþa creºtinã nu lipsesc, din contra, cu cât decizia creºtinului este mai radicalã, cu atât duhul cel rãu dã asalt mai puternic. Cu toate acestea, luciditatea creºtinã, bazatã pe harul dumnezeiesc, ne dã asigurarea, aºa cum i-a dat-o ºi marelui apostol Paul: „Toate le pot, în acela care mã întãreºte!” Oricât de mare ºi grea ar fi crucea, ea este împodobitã (deseori invizibil, dar realmente) cu aureola luminii cãlãuzitoare a tuturor ucenicilor care îl au în fruntea lor pe Isus cel Rãstignit. El, înviat din morþi ºi înãlþat la cer, pregãteºte locul fiecãruia care îl urmeazã în ataºarea iubirii. Dumnezeule, stãpânul ºi pãzitorul seceriºului ºi al viei, care împarþi fiecãruia lucrarea sa ºi dreaptã rãsplatã dupã fapte, dã-ne harul sã purtãm povara zilelor împlinind cu seninãtate voinþa ta! Prin Cristos, Domnul nostru.

Mesaj terezian Intenþia generalã: Pentru ca preocuparea internaþionalã faþã de þãrile mai sãrace sã trezeascã un ajutor mai concret, mai ales pentru a le uºura de povara zdrobitoare a datoriei externe. „Sunt suflete care vor sã fie rãsplãtite dupã Intenþia misionarã: mãsurã. Eu însã joc la banca iubirii… pentru Pentru ca Bisericile particulare care câºtigul cel mare. Dacã pierd, am sã vãd. lucreazã în regiunile marcate de Nu-mi pasã de surprizele bursei; Isus le ºtie mai bine decât violenþã sã fie susþinute de iubirea mine pe toate. Nu ºtiu dacã sunt bogatã sau sãracã; voi vedea ºi de apropierea concretã a tuturor mai târziu” (CSG 71). catolicilor din lume. P.A.D.

Îndrãzneala iubirii


scrisoare pastoralã

Un nou popas istoric Întru pioasã aducere aminte Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, n arhiva Episcopiei de Iaºi existã un volum cu actele pastorale ale Preasfinþiei sale episcopul Nicolae-Iosif Camilli. Acest volum începe cu un document de o deosebitã importanþã, o scrisoare circularã cu vestea despre întemeierea Eparhiei de Iaºi ºi despre numirea noului ei episcop, purtând chiar nr. 1 ºi data de 10/22 iulie 1884. „Preasfântul nostru Pãrinte Leon al XIII-lea prin pronia dumnezeiascã, prin scrisoarea sa în formã de breve, datã din Roma, lângã «Sfântul Petru», în ziua de 27 iunie a.c. ºi care începe: Quae in christiani nominis incrementum, a binevoit sã desfiinþeze Vicariatul Apostolic din Moldova ºi, cu autoritatea sa, sã înalþe ºi sã întocmeascã provincia aceasta la rangul de eparhie propriu-zisã,

Î

ºi sã desemneze ca reºedinþã pentru aceastã eparhie oraºul Iaºi. Tot acelaºi Sfânt Pãrinte, prin altã scrisoare, datã, de asemenea, în formã de breve, care începe: Apostolatus officium, a binevoit, cu autoritatea-i apostolicã, sã se îngrijeascã de Biserica episcopalã de Iaºi în persoana noastrã, deºi fãrã merite, sã ne facã episcopul ºi pãstorul ei”. Rememorând acest moment, retrãim cu bucurie intervenþia fericitã ºi curajoasã a Sfântului Pãrinte Leon al XIII-lea, care a apreciat munca misionarilor ºi, mai ales, strãduinþa lãudabilã a vrednicului pãstor al acestei circumscripþii ecleziastice, conferindu-i calitatea de Bisericã localã de sine stãtãtoare, pe care a înscris-o astfel între episcopiile din regiune, aºezându-i în frunte un pãstor învrednicit cu misiunea de episcop, alãturi de ceilalþi episcopi din colegiul

apostolic, care sã pãstoreascã un popor dornic sã creascã în viaþa spiritualã. Popasul pe care-l facem la împlinirea celor 125 de ani de existenþã a episcopiei noastre ne oferã, pe lângã o analizã a dezvoltãrii ei istorice în conjunctura ºi fizionomia Bisericii Universale, o adevãratã contemplare a lucrãrii providenþiale pe care Domnul istoriei a realizat-o cu pãstorii ºi cu turma acestei noi circumscripþii bisericeºti. Admirãm, aºadar, în ¾

Bula de înfiinþare a Diecezei de Iaºi (27 iunie 1884)

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 3


Program (27 iunie 2009)

125 de ani de la înfiinþarea Episcopiei de Iaºi, 220 de ani de la sfinþirea catedralei 1. Sfânta Liturghie pontificalã (ora 10.00-11.30) 2. Simpozion ºtiinþific (ora 11.30-13.00) Aula sinodalã a catedralei „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” Moderator: pr. ªtefan Lupu Luãri de cuvânt: – PS Petru Gherghel – Cuvânt de salut – dr. Dãnuþ Doboº – Din istoria catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi – pr. dr. Anton Despinescu – Omagierea episcopului Nicolae Iosif Camilli – pr. dr. Fabian Doboº – Omagierea episcopului Dominic Jaquet – pr. drd. Alois Moraru – Omagierea episcopului Mihai Robu – PS Aurel Percã – Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi astãzi – lansarea volumului Istoria Diecezei Romano-Catolice de Iaºi (pr. Alois Moraru) ¾ aceºti ani, pentru unii poate pu-

þini, pentru noi mulþi ºi importanþi, o adevãratã revãrsare de binecuvântãri, pe care Dumnezeu le-a îndreptat spre poporul sãu, cu toate încercãrile ºi evenimentele istorice, uneori grele ºi de neînþeles din partea oamenilor, dar permise ºi orânduite de Pãstorul nostru ceresc, spre un bine mai mare pe care noi astãzi nu mai contenim sã-l admirãm ºi sã-l preþuim. Vrednicii pãstori, care i-au urmat primului episcop, spre care istoricii noºtri s-au îndreptat în lucrãrile lor de specialitate, ne obligã sã-i considerãm adevãraþi eroi în munca ºi în sacrificiile lor. Toþi, în munca pe care au împlinit-o, precum episcopul Dominique Jacquet, administratorii apostolici Caetan Liverotti, Iosif Malinovski, Ulderic Cipolloni, Alexandru Theodor Cisar, ºi mai ales vrednicul ºi primul episcop indigen Mihai Robu, ca ºi martirul ºi mãrturisitorul Anton Durcovici, cu vicarul sãu general Marcu Glaser, ca ºi ordinarii substituþi

Petru Pleºca, învrednicit între timp cu demnitatea de episcop, Gheorghe Peþ, Wilhelm Clofanda ºi Andrei Gherguþ, au reuºit sã conducã cu înþelepciune ºi curaj barca Bisericii locale, Episcopia de Iaºi, pânã în zilele noastre, încredinþându-ne nouã, celor de azi, o adevãratã moºtenire spiritualã ce a continuat, din darul Domnului ºi în ciuda tuturor dificultãþilor ºi vitregiilor istorice, sã creascã ºi sã producã roade. Munca, rugãciunile ºi jertfele înaintaºilor noºtri s-au transformat în binecuvântãri, pe care din timp în timp le admirãm ºi le evidenþiem, simþindu-ne obligaþi la o pioasã aducere aminte ºi la un gând recunoscãtor ºi angajant pentru continuarea exemplului ºi mãrturiei lor. Cu aceste sentimente, ºi anul acesta, când celebrãm 125 de ani de la întemeierea Eparhiei de Iaºi, vã adresãm invitaþia de a retrãi împreunã clipele istorice ale Bisericii noastre locale, înãlþând rugãciuni speciale cãtre Dumnezeul istoriei, prin mijlocirea Maicii Domnului, patroana

4 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

Ep. Nicolae-Iosif Camilli

Dieceza de Iaºi astãzi Suprafaþã: 46.378 km2 Populaþie totalã: 4.359.762 locuitori Familii: 77.429 Credincioºi: 240.746 Parohii: 136 Lãcaºuri de cult: 242 Preoþi diecezani în teritoriu: 256 Preoþi cãlugãri: 131 - preoþi franciscani: 85; - preoþi din alte congregaþii: 46 Preoþi diecezani în afara diecezei: 79 - în þarã: 5 - în strãinãtate: 74 Congregaþii: 58 - masculine: 15 - feminine: 43 Case ale congregaþiilor: 106 Persoane consacrate: - bãrbaþi: 128 (fãrã preoþii cãlugãri) - femei: 776 Seminariºti: 478

noastrã, ºi a sfântului Iosif, ocrotitorul familiei ºi al diecezei, în ziua de 27 iunie. Dumnezeu sã-i rãsplãteascã pe înaintaºii noºtri ºi sã binecuvânteze poporul nostru credincios, iar nouã sã ne dea harul ºi forþa de a le continua exemplul ºi munca. ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


Actualitatea

Sfinþiri de noi lãcaºuri Luna mai, dedicatã Maicii Domnului, a adus cu sine ºi sfinþirea unei biserici, a unei mãnãstiri, precum ºi a unei case parohiale ºi a douã centre pastorale.

P

entru credincioºii din Valea Micã, duminicã, 24 mai, a fost o zi de sãrbãtoare. În cadrul Liturghiei, PS Petru Gherghel, însoþit de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureºti, ºi de PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, a consacrat altarul ºi a sfinþit biserica

spaþiului de 750 de persoane. Satul Valea Micã este situat în comuna Cleja, pe valea dreaptã a Siretului, la 20 de km de oraºul Bacãu. Comunitatea a fost filialã, mai întâi a Parohiei Cleja, apoi a Parohiei Gheorghe Doja, pânã la 1 august 2004, când a fost înfiinþatã actuala parohie, având în administraþie filiala Rãcãciuni. În prezent Parohia Valea Micã are 202 familii, cu 845 de credincioºi. ‰ Parohia Roman „Isus, Bunul Pãstor” a trãit momente deosebite, prilejuite de sfinþirea casei parohiale ºi a centrului pastoral parohial. În ziua de 2 mai,

parohial dedicat papei Ioan Paul al II-lea. În cuvântul de învãþãturã, Preasfinþitul a evocat figura lui Cristos, pãstorul cel bun, care ºi-a dat viaþa pentru oile sale, invitându-i pe toþi cei prezenþi sã se apropie tot mai mult de el. La sfârºitul celebrãrii au avut loc tãierea panglicii ºi inaugurarea parohiei ºi a centrului pastoral. Sãrbãtoarea a continuat ºi în ziua urmãtoare, când s-a celebrat hramul bisericii. ‰ În aceeaºi zi de 2 mai, a avut loc la Paºcani inaugurarea sediului Mãnãstirii „Cavanis” ºi a

Centrului pentru Tineret „Sfântul Iosif ”, din cadrul Congregaþiei ªcolilor de Caritate, precum ºi celebrarea împlinirii a 207 ani de la începerea activitãþii publice a celor doi fraþi,

PS Petru Gherghel a sosit în parohia romaºcanã, fiind întâmpinat de pr. paroh Francisc Fãrcãºel ºi de credincioºii adunaþi nou-construitã cu hramul „Feri- în numãr mare. Începând cu citul Ieremia Valahul”. Dupã ce ora 17.30, episcopul, însoþit de Marco ºi Antonio Cavanis, întemeietorii congregaþiei. Liturde-a lungul timpului au existat ghia a fost prezidatã de pr. Alois mai multe încercãri de a conFechet, vicar episcopal penstrui un lãcaº de cult (de exemtru viaþa consacratã, însoþit de plu, eforturile pr. Ioan Ciuraru, pr. Giuseppe Moni, superiorul fiu al satului), în anul 1990 a provincial al Congregaþiei „Caînceput construirea bisericii, vanis” din Italia, pr. Anton Visub coordonarea pr. Mihai Culasboa, consilier provincial ºi cuteanu. Lucrãrile au fost finaalþi 30 de preoþi. Au mai fost lizate în acest an sub conducerea pr. paroh Daniel Cimpu. mai mulþi preoþi, în prezenþa prezenþi credincioºi, persoane Biserica are 32 m înãlþime, 15 m credincioºilor din parohie ºi consacrate, reprezentanþi ai lãþime, 33 m lungime ºi o capa- din alte localitãþi, a sfinþit casa Bisericii Ortodoxe din localicitate din punct de vedere al parohialã ºi centrul pastoral tate, precum ºi autoritãþi locale. iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 5


Benedict al XVI-lea

Pe urmele lui Isus, la locurile sfinte S

-a încheiat pelerinajul lui Benedict al XVI-lea la locurile sfinte. În perioada 8-15 mai, papa a vizitat, aºa cum a spus chiar el, locurile sfinþite de trecerea pãmânteascã a lui Isus, pentru a cere de la Dumnezeu „darul preþios al unitãþii ºi pãcii pentru Orientul Mijlociu ºi pentru întreaga omenire”. Pelerinajul papei Benedict al XVI-lea în Þara Sfântã, a douãsprezecea cãlãtorie apostolicã internaþionalã, a cuprins etape la Amman, în Iordania (8-10 mai), ºi la Ierusalim, Betleem ºi Nazaret, în Israel ºi în Teritoriile Palestiniene (11-15 mai), cu alte cuvinte, de la Muntele Nebo la Sfântul Mormânt. Dupã papa Paul al VI-lea în anul 1964 ºi papa Ioan Paul al II-lea în anul 2000, papa Benedict al XVI-lea a fost al treilea pontif roman care a mers în pelerinaj acolo unde Dumnezeu, în Isus din Nazaret, a coborât la noi ºi unde a luat naºtere prima Bisericã. În Regatul Iordaniei sunt 5,8 milioane de locuitori, majoritatea musulmani. Creºtinii reprezintã 4%; ultimele cifre aratã cã sunt circa 700.000 de refugiaþi irakieni, din care 70.000 sunt creºtini. Suveranul pontif a vizitat muntele Nebo, de unde Moise a privit Þara Promisã, ºi moscheea Al-Hussein Bin Talal (a doua dupã cea din Istanbul), unde a rostit un discurs

despre dialogul interreligios ºi intercultural. La Betania, „dincolo de Iordan”, a binecuvântat primele pietre ale bisericilor care vor fi construite pe locul tradiþional al Botezului Domnului. „Posibilitatea pe care o are comunitatea catolicã din Iordania de a ridica lãcaºuri publice de cult este un semn de respect pentru religie în aceastã þarã”, a spus episcopul Romei. Într-o þarã majoritar musulmanã, papa a vorbit despre demnitatea femeilor, referindu-se la „carisma lor profeticã” ºi lãudându-le ca „purtãtoare de iubire, învãþãtoare de milostivire ºi constructoare de pace”. A vorbit, de asemenea, despre libertatea religioasã ca drept fundamental, despre promovarea unei pãci durabile ºi despre o adevãratã dreptate în Orientul Mijlociu, despre alianþa de civilizaþii între lumea occidentalã ºi cea musulmanã, dezminþind profeþiile care susþin caracterul inevitabil al conflictului dintre culturi. Sosind în Israel, luni, 11 mai, Benedict al XVI-lea a spus: „Vin sã mã rog la locurile sfinte, sã mã rog în special pentru pace, pentru pace aici în Þara Sfântã ºi pentru pace în întreaga lume”. Cuvinte cu o semnificaþie deosebitã, într-o þarã zbuciumatã de tensiuni, în care pacea este ameninþatã la tot pasul, în ciuda armistiþiului impus dupã conflictul din Fâºia Gaza (conflict care a lãsat în urmã 1.300 de morþi).

6 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

La Betleem

Am venit sã vizitez aceastã þarã ca prieten al israelienilor ºi al poporului palestinian. De aceea lansez acest apel: Sã nu mai aibã loc niciodatã vãrsare de sânge! Niciodatã sã nu mai fie ciocniri armate! Niciodatã sã nu mai fie terorism! Niciodatã sã nu mai fie rãzboi! Sã rupem cercul vicios al violenþei, ca astfel sã se poatã instaura o pace durabilã bazatã pe dreptate, sã fie adevãratã reconciliere ºi vindecare (Benedict al XVI-lea, Discursul de la ceremonia de rãmas bun).

Încã de la început, în discursul de la aeroportul din Tel Aviv, papa a voit sã risipeascã orice îndoialã cu privire la poziþia faþã de Holocaust ºi antisemitism: „Este drept ºi potrivit ca, în timpul rãmânerii mele în Israel, sã am oportunitatea de a cinsti memoria celor ºase milioane de evrei victime ale Shoah, ºi sã mã rog pentru ca omenirea sã nu mai fie niciodatã martorã a unei crime de o asemenea enormitate… Trebuie depuse toate eforturile pentru a lupta împotriva antisemitismului, oriunde s-ar afla el”. Vizita la Memorialul Holocaustului de la Yad Vashem a oferit o confirmare ulterioarã a angajãrii sale pentru a promova relaþiile dintre evrei ºi creºtini, subliniind consecinþele ideologiilor care l-au eliminat pe Dumnezeu din orizontul lor, din viaþa publicã ºi personalã.


Marþi, 12 mai, la Ierusalim, pe Esplanada Moscheilor, la Zidul Plângerii ºi în Cenacolul Cinei de Tainã, papa a invocat pacea pentru Þara Sfântã: raþiunea, libertatea ºi dragostea elibereazã omul de urã ºi de rãzbunare. Referindu-se la Ierusalim, la sfânta Liturghie oficiatã în Valea lui Iosafat, el ºi-a exprimat speranþa ca, în Oraºul Sfânt, „toþi pelerinii la locurile sfinte ale celor trei mari religii monoteiste, sã poatã veni liber ºi fãrã restricþii ca sã ia parte la ceremoniile religioase”. Miercuri, 13 mai, în Teritoriile Palestiniene, papa ºi-a arãtat apropierea faþã de suferinþele poporului palestinian. „Betleem, locul naºterii lui Isus – a spus el – invitã la a mãrturisi triumful iubirii asupra urii”. Apoi a exprimat solidaritatea sa cu pelerinii sosiþi din Gaza, cerând ridicarea embargoului. Creºtinii la Betleem reprezentau 80% din populaþie, acum sunt cu puþin peste 15-20% ºi emigreazã din cauza lipsei locurilor de muncã ºi a situaþiei politice instabile în regiune. Benedict al XVI-lea a invitat creºtinii „sã fie punte de dialog Dumnezeul tuturor timpurilor, în vizita mea la Ierusalim, „Oraºul Pãcii”, locuinþã spiritualã pentru evrei, creºtini ºi musulmani, port înaintea ta bucuriile, speranþele ºi aspiraþiile, neliniºtile, suferinþele ºi chinurile întregului tãu popor rãspândit în lume. Dumnezeul lui Abraham, Isaac ºi Iacob, ascultã strigãtul celor mâhniþi, al celor înfricoºaþi, al celor deznãdãjduiþi, trimite pacea ta peste aceastã Þarã Sfântã, peste Orientul Mijlociu, peste întreaga familie umanã; trezeºte inimile tuturor celor care invocã numele tãu ca sã poatã pãºi cu umilinþã pe drumul dreptãþii ºi al îndurãrii. „Bun este Domnul cu cine nãdãjduieºte în el, cu sufletul care îl cautã” (Lam 3,25). (Benedict al XVI-lea, Mesajul lãsat în Zidul Plângerii)

Pe Calvar

ºi de colaborare constructivã în edificarea unei culturi de pace care sã depãºeascã momentul actual de fricã, de agresiune ºi de frustrare”. I-a întâlnit pe refugiaþii din Tabãra de la Aida, care din anul 1948 trãiesc în condiþii de extremã sãrãcie. S-a întâlnit cu preºedintele Autoritãþii Naþionale Palestiniene. Sfântul Scaun, a spus papa, sprijinã drepturile palestinienilor de a avea o patrie, iar pe tineri i-a îndemnat sã reziste ispitei de a recurge la terorism. Joi, 14 mai, în Galileea, la Nazaret, locul copilãriei lui Isus, papa a evidenþiat rolul familiei creºtine. Sfânta Liturghie a însemnat ºi încheierea Anului Familiei. Pe creºtini i-a invitat sã rãmânã în Þara Sfântã pentru a-l mãrturisi pe Isus în locurile în care el a trãit. Impresionantã a fost invocaþia pentru pace cu toþi liderii religioºi, evrei creºtini, musulmani ºi druzi care se þin de mânã cântând „shalom, salam, peace, pace”. Vineri, 15 mai, înainte de plecarea spre Roma, la sediul Patriarhiei Greco-Ortodoxe din Ierusalim a avut loc o întâlnire ecumenicã; a vizitat Sfântul Mormânt ºi Biserica patriarhalã armeanã apostolicã „Sfântul Iacob”.

A fost o cãlãtorie care a dorit sã contribuie la convieþuirea paºnicã între creºtini, evrei ºi musulmani. În pelerinajul sãu, papa i-a întâlnit ºi pe creºtini, care sunt puþini ºi trãiesc în condiþii dificile. Le-a redat speranþa ºi i-a îndemnat la curaj. Deºi sunt observatori care trec sub tãcere conþinutul pozitiv al celor 30 de discursuri din acest pelerinaj (aici se înscrie ºi o mare parte a presei din România), nu se poate sã nu impresioneze cuvinte precum acelea rostite la Betleem, la ceremonia luãrii de rãmas bun: „Am vãzut zidul care introduce în teritoriile voastre, separând vecini ºi despãrþind familiile, înconjurând câmpul vecin ºi ascunzând o mare parte din oraºul Betleem. Chiar dacã zidurile pot fi uºor construite, ºtim toþi cã nu dureazã o veºnicie. Pot fi dãrâmate. Dar înainte de toate e necesarã îndepãrtarea zidurilor pe care le construim în jurul inimilor noastre, barierele pe care le ridicãm împotriva aproapelui nostru. „Iatã de ce – a spus papa –, luându-mi rãmas bun de la voi, vreau sã reînnoiesc apelul meu la deschidere ºi generozitate, la a se pune capãt intoleranþei ºi excluderii”. Pr. Cornel Cadar

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Indulgenþe speciale

iunie 2009 – iunie 2010

Anul Sfintei Preoþii apa Benedict al XVI-lea a P anunþat la 16 martie un an dedicat special rolului ºi misiunii preotului în viaþa Bisericii ºi în societatea epocii contemporane. Anul Sfintei Preoþii, care va avea ca temã „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”, va începe la 19 iunie, solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus ºi Ziua de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor, ºi se va încheia la 19 iunie 2010. În decursul acestui an se va celebra cea de-a 150-a aniversare a morþii sfântului Ioan Maria Vianney, paroh de Ars (4 august), adevãrat exemplu de pãstor în slujba turmei lui Cristos, care va fi proclamat de Sfântul Pãrinte „patronul tuturor preoþilor din lume”. Într-adevãr, multe trãsãturi umane ºi spirituale ale acestui sfânt pot fi un stimulent pentru preoþii de azi: orele lungi petrecute în faþa Euharistiei sau în confesional, rugãciunile aprinse pentru convertirea parohienilor sãi etc. Toate aceste exemple ale vieþii parohului de Ars descriu figura preotului aºa cum îl vor timpurile în care trãim: un preot mijlocitor, misionar, om al comuniunii, în care oamenii doresc sã gãseascã o singurã bogãþie: pe Dumnezeu. În Dieceza de Iaºi, PS Petru Gherghel a stabilit pentru anul pastoral 2009-2010 aprofundarea misterului familiei ºi al cãsãtoriei creºtine. Convocarea de cãtre Sfântul Pãrinte a unui An al Sfintei Preoþii pentru toatã Biserica nu împiedicã acest plan

pastoral, ci dimpotrivã. Preoþia ºi Cãsãtoria sunt legate între ele. Stau sau cad împreunã; la fel ca în principiul vaselor comunicante: dacã o instituþie merge bine, va merge bine ºi cealaltã; dacã una prezintã disfuncþionalitãþi, le va resimþi ºi cealaltã. Vocaþiile la preoþie sunt semnul unor cãsãtorii sãnãtoase; dispreþuirea preoþiei va conduce la nerecunoaºterea valorilor creºtine ale cãsãtoriei. Criza preoþiei se însoþeºte cu o crizã profundã a cãsãtoriei, ºi invers. Anul Sfintei Preoþii este o chemare adresatã Bisericii de a da valoare preoþiei ministeriale, care este atât de importantã pentru evanghelizare, mulþumindu-i lui Isus pentru acest dar ºi cerându-i sã sporeascã vocaþiile ºi sfinþenia celor deja consacraþi. Este important sã se dea valoare unei paternitãþi spirituale, care devine spirit de slujire.

8 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

Pr. Cristinel Fodor

Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la trecerea la cele veºnice a sfântului Ioan Maria Vianney, se acordã darul sfintelor indulgenþe pe toatã durata Anului Sfintei Preoþii: A. Preoþilor Indulgenþa plenarã: în orice zi vor recita cu evlavie cel puþin Laudele sau Vesperele în faþa preasfântului sacrament ºi se vor oferi pentru celebrarea sacramentelor, mai ales a Spovezii. Indulgenþa parþialã: ori de câte ori vor recita cu evlavie rugãciuni aprobate pentru a duce o viaþã sfântã ºi pentru a îndeplini cu sfinþenie funcþiile încredinþate lor. B. Tuturor credincioºilor Indulgenþa plenarã: în zilele în care se deschide ºi se încheie Anul Sfintei Preoþii, în ziua împlinirii a 150 de ani de la moartea sfântului Ioan Maria Vianney, în prima joi din lunã sau în altã zi stabilitã de ordinarii locurilor, participând la sfânta Liturghie ºi oferind, pentru preoþii Bisericii, rugãciuni ºi orice faptã bunã fãcutã în ziua aceea. Celor care din motive legitime nu pot sã iasã din casã dacã, în zilele menþionate, vor recita rugãciuni pentru sfinþirea preoþilor ºi vor oferi lui Dumnezeu bolile ºi necazurile din viaþa lor. Indulgenþa parþialã: când vor recita cu evlavie de cinci ori Tatãl nostru, Bucurã-te, Marie ºi Slavã Tatãlui, sau o altã rugãciune aprobatã, în cinstea preasfintei inimi a lui Isus, pentru ca preoþii sã se pãstreze în curãþia ºi sfinþenia vieþii. „


Ziua Comunicaþiilor Sociale

„Fericiþi cei care scriu…” P

entru a marca la nivel diecezan Cea de-a XLIII-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale , în ziua de 23 mai, în Parohia Roman „Fericitul Ieremia Valahul”, a avut loc, sub motoul „Fericiþi cei care scriu…”, întâlnirea lucrãtorilor ºi simpatizanþilor mass-media din diecezã. Au fost prezenþi reprezentanþi ai revistelor „Paºi spre fericire” (Roman „Fericitul Ieremia Valahul”) „Raze de speranþã” (Roman „Isus, Bunul Pãstor”), „Drum spre luminã” (Mãrgineni) etc. precum ºi reprezentanþi de la Editura „Presa Bunã”, parohiile Bacãu „Fericitul Ieremia Valahul”, Buruieneºti, Butea ºi Pildeºti. Prima parte a întâlnirii (orele 10.30-12.30) a cuprins diferite prezentãri, expuneri, conferinþe ºi intervenþii pe marginea diverselor aspecte ale presei locale. Tonul manifestãrii a fost dat de pr. Alois Moraru, gazda ºi moderatorul întâlnirii, care a amintit de mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondialã

Bilanþul Zilei Reducerilor

Printre iniþiativele întreprinse în Dieceza de Iaºi cu ocazia Zilei Comunicaþiilor Sociale, s-aa numãrat ºi Ziua Reducerilor de la Editura „Presa Bunã”. Oferta de cãrþi cu reducere de 25% a cuprins 224 de titluri, printre care ºi colecþii. Au fost 21 de comenzi, numãrul cãrþilor vândute ridicându-sse la 611, cele mai comandate cãrþi fiind Micul catehism ºi Bernadeta, fetiþa de la Lourdes, iar dintre colecþii, seriile „Tihamér Toth” ºi „Documente”.

a Comunicaþiilor Sociale, dedicat noilor tehnologii. Pãrintele a evidenþiat faptul cã Biserica este chematã sã reflecteze asupra impactului pe care mijloacele mass-media îl au în viaþa ei. În final a fãcut o scurtã prezentare a revistei „Paºi spre fericire”, revista parohiei gazdã, ajunsã la numãrul 50, ºi a evocat faptul cã anul acesta se împlinesc 85 de ani de la înfiinþarea Editurii „Presa Bunã”, „vioara întâi în cadrul peisajului publicistic din diecezã”. În cadrul primei expuneri, pr. Cornel Cadar a vorbit despre implicaþiile noilor tehnologii în viaþa tinerilor, despre laturile pozitive, dar ºi negative ale tehnologiilor actuale, lucru reliefat ºi de Sfântul Pãrinte în mesajul dedicat Celei de-a XLIII-a Zile Mondiale a Comunicaþiilor Sociale. Vorbind despre tehnologiile moderne de comunicare (SMS, e-mail, Messenger etc.) pr. Cadar a evidenþiat faptul cã ele reprezintã un potenþial extraordinar în special pentru tineri, pentru a proclama mesajul evanghelic, pentru a-l face cunoscut pe Dumnezeu lumii de astãzi. Folosite în mod inadecvat, aceste mijloace pot conduce însã la o aplatizare, la pierderea timpului, la deformarea valorilor. Expunerea a continuat cu detalii de naturã tehnicã privind etapele pentru realizarea unei reviste. În cadrul celei de-a doua expuneri, pr. Cristian Chinez a vorbit despre „sacramentalitatea” mijloacelor de comunicare socialã, evidenþiind faptul

cã vestirea evangheliei prin mijloacele moderne este o acþiune eclezialã, este mãrturie datã despre adevãrul evangheliei în contextul istoriei actuale. Pentru ca mesajul creºtin sã fie cât mai bine înþeles de lumea actualã este nevoie de un proiect bine conturat, de o anumitã familiaritate cu realitatea existentã. Este necesar ca în special tinerii sã dea dovadã de un discernãmânt corect ºi matur în tot ceea ce þine de mass-media, fiind educaþi la media ºi nu prin media, care de multe ori poate fi ºi manipulatoare. Este nevoie, a spus pãrintele, ca aceia care lucreazã în mass-media eclezialã sã dea mãrturie prin tot ceea ce scriu, astfel încât mesajul lor sã devinã familiar cititorilor. Emilian Pal, jurnalist de la „Ziarul de Roman”, a vorbit despre bucuriile profesiei de ziarist, despre latura ei uneori ingratã, evocând momente din experienþa personalã, dupã care a încheiat spunând cã „dacã þi-ai pierdut sufletul n-ai ce cãuta în presã”. Dupã-amiazã au urmat concluziile acestui prim moment al întâlnirii. S-au alcãtuit ateliere de lucru, formate din copii ºi adulþi, care au avut de prezentat un reportaj ºi modul de realizare a unei reviste. Cei care au rãmas la manifestare, au participat la sfânta Liturghie a comunitãþii parohiale, dupã care manifestarea de la Roman a continuat cu diferite concursuri ºi jocuri. Liviu Criºmaru

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 9


Cacica

Pelerinajul bolnavilor

u ocazia Celei de-a XVII-a Zile Mondiale a BolnaC vului, celebratã la nivel diecezan la 13 mai, când Biserica o cinsteºte pe sfânta Fecioarã Maria de la Fatima, la sanctuarul marian de la Cacica a avut loc un pelerinaj special al bolnavilor ºi al personalului medical. Au fost prezenþi la Cacica aproape 500 de bolnavi din toatã Moldova, însoþiþi de preoþii din comunitãþile lor parohiale, precum ºi din ordinele cãlugãreºti. Liturghia a fost prezidatã de PS Petru Gherghel. Au concelebrat pr. Romuald Bulai, paroh al sanctuarului, pr. Mihai Budãu, responsabil cu Oficiul pentru Pastoraþia Sanitarã, ºi alþi aproximativ 30 de preoþi. Îndemnul pe care episcopul l-a adresat în cadrul sfintei Liturghii a fost de a o invoca adesea de pe patul de suferinþã pe Fecioara Maria, model de rãbdare ºi de încredere în Dumnezeu în timpul oricãrei încercãri sau suferinþe. Oferindu-i lui Isus Cristos toate jertfele ºi suferinþele personale ca participare la jertfa ºi suferinþa lui pentru mântuirea fiecãruia, bolnavii vor avea garanþia unor prieteni fideli care mijlocesc de la Dumnezeu harul mântuirii. Pelerinii prezenþi la adoraþia euharisticã de la ora 14.00 au

avut ocazia sã facã acest lucru prin rugãciunile îndreptate cãtre Isus din preasfântul sacrament. Astfel, bolnavii au cerut de la Dumnezeu harul ºi îndurarea sa, atât pentru ei, cât ºi pentru toþi cei care, prin jertfa lor, îi alinã ºi-i ajutã sã-ºi ducã crucea suferinþei. Pelerinajul bolnavilor a însemnat începutul pelerinajelor de la Cacica din acest an. PS Petru Gherghel recomandã, printr-o scrisoare trimisã la 15 mai parohiilor ºi comunitãþilor cãlugãreºti din Dieceza de Iaºi, continuarea pelerinajelor la sanctuarul de la Cacica. Organizarea acestora se face în colaborare cu pr. Romuald Bulai, paroh ºi rector al sanctuarului. În fiecare zi de sâmbãtã din perioada mai-octombrie, pelerinajele se organizeazã dupã urmãtorul program: 09.00 – primirea pelerinilor; 10.00 – celebrare penitenþialã (posibilitate de spovezi); 10.30 – rozariu; 11.00 – sfânta Liturghie; 13.00 – Calea sfintei cruci; 13.45 – Adoraþie euharisticã ºi binecuvântarea pelerinilor cu preasfântul sacrament. Din Advent, icoana Maicii Domnului de la Cacica va fi purtatã în pelerinaj prin diferite centre parohiale.

10 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

E bine de ºtiut Creºtini persecutaþi La ora actualã creºtinismul este cea mai persecutatã religie din lume, fiind supus unora dintre cele mai mari atacuri. Conform Radio Vatican, creºtinii sunt grupul religios cel mai discriminat din lume, peste 200 de milioane de creºtini de o confesiune sau alta fiind victime ale structurilor locale. Statisticile aratã cã un creºtin din zece este supus persecuþiei pe criterii religioase, cei mai expuºi fiind cei care trãiesc în lumea musulmanã, unde simpla convertire la creºtinism este pedepsitã cu moartea. Creºtinii sunt bãtuþi, torturaþi, închiºi ºi chiar uciºi pentru credinþa lor. S-a realizat ºi un clasament al þãrilor în care persecuþia este foarte accentuatã. Dintre acestea, Coreea de Nord, Arabia Sauditã ºi Iran figureazã în fruntea clasamentului, urmate fiind de India, Afghanistan, Laos, China, Irak etc. În unele dintre aceste þãri doar simpla posesie a unei Scripturi este consideratã ilegalã, iar lãcaºurile de cult, ºcolile ºi alte obiective ale diferitelor comunitãþi creºtine sunt deseori þinta atacurilor cu bombã. Din cauza unor astfel de situaþii care încep sã se generalizeze, creºtinii pãrãsesc în numãr mare comunitãþile locale, dând naºtere la un adevãrat exod.

ªtiaþi cã?

‰ În anul 2008 au fost uciºi 20 de lucrãtori pastorali (un episcop, 16 preoþi, o persoanã conMarius Adam sacratã ºi doi voluntari laici).


Istorie

Episcopia de Iaºi: 125 de ani V

om sãrbãtori, la 27 iunie, 125 de ani de la înfiinþarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi, moment cu profunde semnificaþii în istoria Bisericii noastre locale. Evenimentul a avut loc la 27 iunie 1884, datã la care Sfântul Pãrinte papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea apostolicã Que in christiani nominis incrementum, a hotãrât ca Vicariatul Apostolic al Moldovei sã fie ridicat la rangul de episcopie. Prin documentul apostolic Apostolatus officium, Sfântul Pãrinte l-a dezlegat pe Mons. Nicolae-Iosif Camilli de titlul de episcop de Mosynopolis, numindu-l episcop titular de Iaºi. Problema creãrii ierarhiei catolice, ºi indirect aceea a fondãrii Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi, data încã din perioada primelor tratative dintre România ºi Sfântul Scaun pentru încheierea unui concordat, desfãºurate în timpul domniei lui Al.I. Cuza, fiind readusã în discuþie în cadrul unor dezbateri interne ºi externe dupã marile momente din istoria þãrii: proclamarea independenþei de stat (9 mai 1877) ºi a Regatului României (10 mai 1881). Este cunoscut faptul cã formarea unei ierarhii catolice româneºti fusese totodatã dorinþa guvernelor României, dar ºi a regelui Carol I, toþi conºtienþi de importanþa acesteia în procesul de consolidare ºi modernizare a statului român. Meritul principal în înfãptuirea actului de la 27 iunie 1884 revine papei Leon al XIII-lea, care, prin numirea Mons. Nicolae-Iosif Camilli ca episcop

de Iaºi, oferise un cadru normal ºi legal stãrii de fapt existente în Moldova. Totodatã, actul papei Leon corespundea unor necesitãþi canonice, punând astfel capãt unor îndelungate controverse, care veneau din afara Bisericii, cu privire la dreptul de rezidenþã la Iaºi al vicarilor apostolici din Moldova, ºi rezolvând astfel problema pãstoririi credincioºilor catolici din Moldova, care doriserã cu toþii, alãturi de misionari ºi episcopi, un teritoriu unitar ºi naþional în limitele provinciei istorice Moldova. Episcopul Nicolae-Iosif Camilli a fost o personalitate centralã a evenimentului petrecut cu 125 de ani în urmã, iar dupã instalarea sa ca pãstor al Diecezei de Iaºi s-a strãduit sã onoreze misiunea cu care fusese investit, devenind în scurt timp o personalitate importantã a vieþii culturale ºi religioase din România. A reuºit totodatã sã punã bazele structurilor ecleziastice ale Diecezei de Iaºi, pe care succesorii sãi aveau sã le conducã spre deplina maturitate: reorganizarea parohiilor ºi decanatelor, înfiinþarea Seminarului ºi a ºcolilor catolice, crearea presei catolice, construirea de imobile bisericeºti, fondarea de asociaþii religioase ºi laice etc. Aflându-ne în faþa unui bilanþ istoric, se cuvine sã-i amintim ºi pe succesorii episcopului N.I. Camilli la conducerea diecezei: administratorii apostolici Caetan Liverotti, Iosif Malinovski ºi Ulderico Cipolloni, episcopii Alexandru Theodor Cisar, Mihai Robu, Marcu Glaser, Anton Durcovici, Petru Pleºca ºi ordinarii substituþi Gheorghe

Petz, Wilhelm Clofanda ºi Andrei Gherguþ, alãturi de contemporanii noºtri, episcopii Petru Gherghel ºi Aurel Percã. Toþi au fost ºi sunt personalitãþi ecleziastice exemplare, perfect adaptate epocilor istorice, fiind catalizatorii unor evenimente importante din istoria Diecezei de Iaºi, la a cãrei propãºire spiritualã ºi materialã au contribuit substanþial. PS Petru Gherghel vorbea, în anul 1978, despre însemnãtatea acestui eveniment, prin care, „cu harul lui Dumnezeu, aceastã binecuvântatã provincie româneascã a fost învrednicitã cu acest titlu nobil”. Înfiinþarea cu 125 de ani în urmã a Episcopiei de Iaºi reprezintã un moment crucial în istoria Bisericii locale, care a deschis o nouã etapã în dezvoltarea comunitãþilor parohiale, în conservarea practicii religioase ºi a identitãþii catolice, deschizând totodatã calea spre convieþuirea creatoare ºi paºnicã a credincioºilor catolici ºi ortodocºi din aceastã parte a þãrii. Dr. Dãnuþ Doboº

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 11


Mesajul sfinþilor

Fericitul fr. Rafael Rafiringa B

olta Bisericii nu este ceva imuabil, fix pentru totdeauna. Pe zi ce trece se înfrumuseþeazã cu noi aºtri. Bolta Bisericii poate fi consideratã sfinþenia ºi stelele cerului sfinþii. „Observatorul” Vaticanului (Congregaþia pentru Cauzele Sfinþilor) a anunþat cã a apãrut o nouã stea ºi cã lumina ei va ajunge la noi în ziua de 7 iunie. Nu cu mult timp în urmã, mai exact la 17 ianuarie, Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea a autorizat promulgarea Decretului cu privire la minunea obþinutã prin mijlocirea venerabilului fr. Rafael Alois Rafiringa. Viaþa lui Rafael este una plinã de învãþãturi pentru lumea de astãzi. Nãscut la Tananarivo la 1 mai 1856, dintr-o familie pãgânã, la vârsta de zece ani frecventa prima ºcoalã a Fraþilor ªcolilor Creºtine din insula Madagascar, deschisã la vremea aceea. Rafael va cere Botezul, prin care va deveni fiu al lui Dumnezeu ºi îi va deschide orizontul spre o nouã viziune a vieþii. Viaþa exemplarã a primilor fraþi a fost pentru el ca o chemare de la Dumnezeu pentru

o nobilã misiune, aceea de consacrat, educator, catehet, dar ºi apãrãtor al Bisericii. La vârsta de 20 de ani Rafael cere sã intre în Congregaþia Fraþilor ªcolilor Creºtine ºi trei ani mai târziu, în anul 1879, depune pentru prima oarã voturile cãlugãreºti. Situaþia politicã din Madagascar se înrãutãþeºte pânã la punctul în care Biserica Catolicã este persecutatã. Toþi misionarii strãini, francezi în cea mai mare parte, sunt expulzaþi din teritoriu. Fr. Rafael, fiind unicul cãlugãr autohton, rãmâne în þarã. Turma credincioºilor nu poate rãmâne fãrã pãstor ºi fr. Rafael este ales responsabil pentru catolicii din Madagascar. Este anul 1883. Anii care urmeazã vor fi foarte dificili, dar ºi rodnici. În ajunul Crãciunului din anul 1915, fr. Rafael este condamnat, fiind acuzat de guvern de înaltã trãdare. Timpul petrecut la închisoare va avea consecinþe asupra sãnãtãþii fratelui pentru tot restul vieþii. Nevinovãþia sa fiind descoperitã ºi recunoscutã din partea justiþiei, fr. Rafael va fi eliberat la 18 februarie 1916.

Congregaþia Fraþii ªcolilor Creºtine a fost înfiinþatã în anul 1680 la Reims, Franþa, de sfântul Ioan Baptist de la Salle (1651-1719). La moartea fondatorului sãu, congregaþia numãra 27 de case ºi 274 de fraþi, care se ocupau cu educarea a peste 9.000 de elevi. Astãzi, Fraþii ªcolilor Creºtine au peste o mie de ºcoli pe toate continentele, iar cei 5.200 de fraþi se ocupã de educarea a peste 900.000 de elevi, ajutaþi fiind de peste 72.000 de cadre didactice. Scopul congregaþiei este de a da celor mai sãraci o educaþie de calitate la nivel profesional ºi o formare integralã dupã valorile umane ºi evanghelice. Fraþii ªcolilor Creºtine au venit pentru prima datã în România în anul 1861. În Dieceza de Iaºi existã în prezent douã comunitãþi, la Iaºi ºi la Pildeºti. 12 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

Persoanã integrã ºi valoroasã, ca puþini din vremea lui în Madagascar, fr. Rafael a fost decorat cu Medalia Meritului Civil. Autoritãþile franceze i-au acordat Medalia Meritului Malgaº ºi l-au numit membru al Academiei din Madagascar. Viaþa sa de dãruire va mai continua trei ani, pânã când, la 19 mai 1919, la Fianarantsoa (Madagascar), este chemat de Dumnezeu pentru a primi rãsplata celor care îl urmeazã, aceea de „a strãluci ca o stea în veºnicie pentru cã a îndrumat pe mulþi pe calea dreptãþii” (Dan 12,3). Fr. Rafael a fost un om al lui Dumnezeu. S-a convertit la creºtinism din religia lui nativã, ajungând sã fie un frate care a muncit cu ardoare, învãþând, lucrând cu sãracii, scriind cãrþi ºi compunând poezii ºi muzicã. Fericitul Rafael Alois Rafiringa este un model nu numai pentru Madagascar, ci ºi pentru întreaga Bisericã. Fr. Jesus Sagredo


Anul Sfântului Paul

Prin reducere la... iubire D

acã existã în Noul Testament o paginã dedicatã în totalitate iubirii în sens creºtin (ºi ea existã cu adevãrat), i-o datorãm sfântului Paul. Este vorba de „imnul iubirii” (1Cor 13), în care, matematic vorbind, totul este redus la... iubire. ªi aceasta, tocmai pentru a nu duce la rezultatul 0 (zero). Numai cã o astfel de reducere nu permite refugierea spre o concluzie menitã sã mulþumeascã pe toatã lumea sau sã evite eºecul, ci imprimã dinamism. Identificarea iubirii (caritas, în latinã) ca fiind de absolutã importanþã depãºeºte simplitatea unui elogiu adus vreunei virtuþi, fie ea ºi de prim rang, ca ºi limitele unui rãspuns la nemulþumirile sau insatisfacþia celor care nu se regãseau în vreo anumitã poziþie din Bisericã (prezentatã câteva versete mai sus de cãtre apostol ca fiind trupul lui Cristos alcãtuit din mai multe mãdulare). Interesant este ceea ce trebuie înþeles cu privire la aceastã iubire. Ea nu este ceva adãugat

Sfântul Paul scriindu-ºi epistolele, de Valentin de Boulogne (aprox. 1620)

ca sarea în bucate. Nici nu dã, într-un sens sau altul, culoare vieþii ºi activitãþii creºtine. Ea este, de la bun început, împreunã cu credinþa – în absenþa ei, aceasta din urmã sigur cã ar fi searbãdã –, dând impuls la tot ceea ce este bun, frumos, nobil ºi chiar eroic. Este de-a lungul vieþii numaidecât active (chiar ºi în sens de contemplaþie) înflãcãrând, îndurând ºi umplând de curaj. Nu poate fi consideratã ca fiind ceva subînþeles de la sine ºi nici nu poate fi eliminatã dupã bunul plac pe motiv de adiacenþã conjuncturalã. Este pur ºi simplu sufletul, motorul ºi motivaþia în acelaºi timp: fãrã ea se instaleazã nonsensul sau absurditatea. Cât despre dãinuire, coordonatele iubirii rãmân singurele în stare sã rãzbatã dincolo de moarte fãrã sã necesite vreo transformare spectaculoasã. Toate aceste aspecte sunt ca faþetele unui diamant. Numai cã, în sine, iubirea, fie ea ºi prezentatã în toatã splendoarea ºi mãreþia sa, poate sã rãmânã o

piesã de muzeu, dacã nu este concretizatã în trãire ºi activitate. Iatã de ce sfântul Paul, acuzând dezastrul ce poate fi provocat de lipsa ei, vorbeºte la persoana întâi. Nu pentru cã ar fi fost înclinat spre lirism, dar pentru cã a trãit din plin ºi a activat mai mult decât oricine altcineva, miºcat tocmai de o astfel de iubire. ªi nu titlurile sau poziþia sa în Bisericã l-au preocupat, ci dãruirea ºi implicarea totalã numai ºi numai din iubire. Este vorba, în ceea ce-l priveºte, înainte de toate, despre iubirea pentru Cristos ºi pentru Biserica sa. Pe de altã parte, fãrã sã încerce vreo personificare, prezintã iubirea ca fiind subiectul activ, cu trimitere la atitudinea faþã de aproapele. Or, acesta este sfântul Paul: gânditorul activ care, prin metoda reducerii, ºtie sã identifice acel nucleu din care pornesc ca niºte raze toate desfãºurãrile de forþe – în cazul unora poate cã nici mãcar bãnuite – capabile sã „rãstoarne lumea” pentru a o mântui prin Cristos. ªi tocmai prin personalitatea sa complexã rãmâne o provocare permanentã în special pentru lumea de astãzi, capabilã sã se disperseze „la infinit”, dar fãrã a reveni vreodatã (prin metoda reducerii la ceva concret) pentru a-ºi identifica forþa creatoare, sãditã ºi mereu întreþinutã de ceva cu mult mai mult decât o simplã scânteie divinã. Iar dacã însuºi Anul Paulin a fost sau nu o astfel de „reducere” sau revenire spre esenþial, cu ajutorul marelui apostol, rãmâne de vãzut în continuare. Cãci nimic din ceea ce înseamnã valoare paulinã nu poate sã fie epuizat ºi, cu atât mai puþin, abandonat uitãrii. Pr. Cristian Chinez

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 13


pentru familii

O, binecuvântate zgârieturi! C

ine nu-ºi aminteºte cu haz de loviturile ºi zgârieturile de pe coate ºi de pe genunchi, sau de capul spart, ori de vazele sparte ºi de toate gogomãniile fãcute în copilãrie! Cât de mult ne strãduiam sã fim atenþi la pregãtirea pentru prima Împãrtãºanie sau la Mir, iar la examinare spuneam cu totul altceva decât eram întrebaþi! Chiar dacã în acel moment ne-au costat durere, plânset sau anumite atenþionãri din partea pãrinþilor, astãzi, privindu-le retroactiv, ne dãm seama cã fiecare dintre acestea au avut rolul lor. De fapt, erau primele contacte cu viaþa realã, viaþã care este presãratã ºi cu momente de bucurie, dar ºi de suferinþã. Însã de unde era sã ºtim noi atunci de toate acestea! Într-o zi am fost invitat de un coleg de serviciu la el acasã. M-am mirat când am vãzut cã cei doi copii ai sãi aveau cotiere, respectiv genunchere, pentru a nu se lovi. Era motivaþia pe care chiar colegul de serviciu, tatãl lor, mi-a dat-o. Sunt atâtea pericole astãzi, spunea el; cu gresia aceasta, cu scãrile acestea, cu rotilele, la un fotbal etc. E mai bine sã se protejeze. Da, mi-am zis, e bine sã se protejeze, dar mã înspãimântã un lucru, când vor lua contact cu viaþa realã? Vãd astãzi din ce în ce mai multe familii care oferã „totul” copiilor. Expresii precum: „Destul cã nu am avut eu, sã aibã mãcar ei!” „Ce, nu-i de ajuns unul sau doi? Sã fiu eu capabil sã le asigur tot ceea ce au nevoie!” „Lasã, o sã vinã ºi vremea lor;

atunci o sã înveþe, o sã munceascã! Acum lasã-i sã se joace cum vor ºi cât vor!” „Lasã-i sã se distreze acum, o sã se sature ei când o sã fie mari de greutãþile vieþii!” E bine cã mare parte din generaþiile de pãrinþi de astãzi sunt grijulii, dar unii pãrinþi sunt prea grijulii, ceea ce nu este în folosul copiilor. Mi se pare normal ca un copil sã înveþe încã de mic ce înseamnã respectul faþã de viaþã, faþã de pãrinþi ºi de semeni. Sã înveþe de mic cã viaþa are ºi partea ei dificilã. Sã ºtie cã suferinþa este parte din viaþã ºi cã trebuie sã-i respecte pe cei care suferã, inclusiv pe pãrinþi, care, de multe ori fac eforturi deosebit de mari pentru a le asigura cele necesare. Aº vrea sã vã împãrtãºesc din experienþa mea de tatã a ºase copii. I-am luat pe copii încã de mici cu mine când am mers sã cumpãr pâine. Ba, mai mult, le-am dat lor banii ºi i-am lãsat s-o plãteascã. I-am luat la magazin ºi fiecãruia i-am dat sã care câte ceva spre casã, fiecãruia dupã puterile sale. I-am luat pe copii cu mine la spital, în vizitã la bolnavi ºi le-am arãtat ce înseamnã suferinþa. I-am dus într-un orfelinat ºi le-am arãtat ce înseamnã viaþa fãrã pãrinþi. Am vizitat împreunã cu ei familii nevoiaºe ºi i-am fãcut sã înþeleagã cât trebuie sã preþuiascã ceea ce au. Ne rugãm des în familie ºi participãm împreunã la Liturghiile de duminica, ajutându-i astfel sã creadã cã tot ceea ce suntem ºi avem provine de la Dumnezeu în care

14 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

trebuie sã credem. În familia mea fiecare are partea lui de fãcut ºi nimeni nu întreabã: „De ce?”. Nu ºtiu dacã este soluþia cea mai bunã. Poate cã da, poate cã nu! Aº vrea ca toþi copiii sã fie oameni realiºti ºi maturi. Sã ºtie chiar cã ºi cea mai micã zgârieturã are rolul ei. Poate cã e o micã pregãtire pentru alte suferinþe ale vieþii; pentru o boalã, pentru moartea cuiva drag, pentru greutatea muncii de la serviciu etc. Însã cel mai mult mã îngrijoreazã un fapt: dacã acestor copii li se asigurã „totul”, fãrã ca ei sã facã vreun efort sã aibã ceea ce au, când nu vor mai fi pãrinþii sau când pãrinþii, din diverse motive, nu le vor mai putea asigura nimic, ce vor face aceºti copii? O, binecuvântate zgârieturi! Lãsaþi-i pe copii sã-ºi trãiascã normal copilãria, dar fiþi realiºti cu ei! (Robert) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba


pentru copii Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

Hussein s-a îndepãrtat furios ºi era decis sã punã în aplicare ordinul stãpânului, când deodatã, omul din cafasul catargului strigã: – Se vede o corabie în partea de nord-est! – Merge în direcþia vântului? strigã Ahmed. – Cu toate pânzele întinse, precum vãd eu, a fost rãspunsul. – Hussein, înapoi! – a ordonat cãpitanul – în direcþia cealaltã înoatã o pradã mai bogatã: sus cu pânzele, miºcaþi mâinile! Deodatã a început sã miºune pe puntea corabiei o mulþime de bãrbaþi sãlbatici, pârliþi de soare. Cei mai mulþi dintre ei nici n-aveau îmbrãcãminte cumsecade. La picioare ºi genunchi erau aproape toþi goi; în jurul capului purtau un turban murdar; la brâu strãluceau niºte pumnale, iar într-o parte le

atârnau niºte sãbii încovoiate ºi bine ascuþite. – Flãcãi, strigã mai marele lor, în partea de dincolo e muncã ºi pradã; fiecare sã-ºi facã datoria, altfel îi trimit un glonþ în cap; cine ascunde ceva, moare; care din corabia aceea nu vrea sã se predea, sã fie trântit jos, celorlalþi sã li se punã cãluº ºi sã fie aduºi încoace. De ne merge rãu, atunci omorâþi-i pe creºtinii din fundul corabiei. Urletul sãlbatic al corsarilor s-a rãspândit prin aer, ochii piraþilor strãluceau de poftã dupã pradã ºi omor. Între timp, de pe cruciºãtorul San José au fost observate miºcãrile corsarilor. Vesel, cãpitanul ºi-a frecat mâinile ºi s-a adresat primului locotenent: – Don Henriquez, de data aceasta sã nu ne mai scape. Pregãtiþi cele necesare. Eu cred

cã vreo câteva gloanþe în semn de salut n-ar strica. – De nu ar scãpa însã, cãpitane, la venirea întunericului; flãcãul acela este tare ºiret, a rãspuns locotenentul. Corsarul ºi-a pãstrat cursul, dar ºi-a observat greºeala ºi a recunoscut cã nu este o corabie de comerþ, cum credea la început, ci chiar cruciºãtorul atât de periculos care de multe ori îi nimicise planurile de pradã. De data aceasta, Ahmed nu prea avea poftã sã facã cunoºtinþã cu tunurile de 18 funzi ºi calibru mare ale lui San José. – Pe barba tatãlui meu, a scrâºnit el, iar mi-a ieºit acel ºarpe în drum. Hussein, îl vezi acolo pe spaniol? Alah sã-l scufunde în fundul mãrii! Pe profet, câinele necredincios se îndreaptã spre noi; dar aºteaptã numai, Ahmed ºtie sã se rãzbune, de data aceasta n-o sã-mi scape. Hussein, sã se întindã fiecare bucãþicã de pânzã, pregãtiþi fitilurile ºi, la prima ghiulea ce ar mãtura bordul nostru, trimiteþi pe prizonierii noºtri în lumea cealaltã. Tãiaþi-i cu sabia ºi aruncaþi-i în mare; nu vrem sã pierdem pentru ei nici mãcar o încãrcãturã de praf de puºcã. Când au auzit prizonierii din fundul corabiei alergãturile ºi gãlãgia corsarilor de pe puntea corabiei, i-a cuprins o nespusã groazã. Sã fi luat foc corabia? Nici nu cutezau sã se gândeascã la aºa ceva. Legaþi de mâini ºi de picioare, în neputinþa de a-ºi da vreun ajutor, ei ar fi fost lãsaþi la voia întâmplãrii, care le-ar fi adus o moarte înceatã, plinã de chinuri. Sau poate chiar era în apropiere vreo scãpare? Nu, acest gând ar fi fost prea frumos. Tot atât de iute cum a apãrut aceastã razã de speranþã ea ºi ¾

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Aºa rãspund copiii despre Sfânta Treime ‰ „Dumnezeu Tatãl l-a trimis în lume pe Fiul sãu, Isus, pentru a ne mântui. El a stat o perioadã cu noi. Dar pentru cã Tatãlui îi era tare dor de Fiul sãu l-a chemat la el ca sã-l ajute în planurile lui” (Ionuþ, 12 ani). ‰ „Din cer a coborât, pe pãmânt, Duhul Sfânt sub formã de porumbel. El a venit ca noi sã nu fim singuri. Fiind mesagerul lui Dumnezeu, el purta în cioc cea mai frumoasã scrisoare de iubire care s-a scris vreodatã: Sã vã iubiþi unii pe alþii aºa cum v-am iubit eu... Uneori, când ne certãm cu ceilalþi, porumbelul ne aduce ºi nouã aceastã scrisoare ca sã nu uitãm sã ne iubim” (Ana-Maria, 13 ani). ¾ pieri, cãci le era cunoscut cât de

neomenoºi se purtau piraþii faþã de prada lor în cazul unui atac din partea inamicului. Moartea le era sigurã. Cu groazã se gândeau cã vor trebui sã moarã în flãcãri sau prin cuþitul piraþilor turbaþi. Minutele treceau în aceastã nesiguranþã chinuitoare tot atât de încet ca ºi cum ar fi fost ore întregi; fiecare dintre ele putea aduce moartea ºi nici unul dintre ele nu o aducea.

3. Reîntoarcerea tatãlui Ahmed stãtea nemiºcat, rezemându-se de catargul principal al corabiei sale ºi privea fix la cruciºãtorul spaniol. Un nor întunecos de mânie s-a lãsat deasupra feþei lui sãlbatice ºi pârlite, iar ici-colo pãreau a ieºi fulgere din sprâncenele lui stufoase.

‰

„Sunt un copil orfan, dar de când surorile care mã cresc ºi mã educã mi-au vorbit despre un Dumnezeu care mã iubeºte ºi pe mine, nu mã mai simt singur pe lume. Eu ºtiu cã el vegheazã asupra mea ºi cã este mereu alãturi de mine. M-a adoptat ºi m-a fãcut fericit ºi cred cã de acolo, din cer, ºi pãrinþii mei care au murit sunt fericiþi împreunã cu mine” (Lucian, 12 ani). ‰ „Când spunem Dumnezeu nu ne referim numai la o persoanã, ci la trei: Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh – încearcã sã-mi explice mama astfel încât eu sã pot înþelege, întrebându-mã la sfârºit dacã am priceput ceva. Eu îi rãspund: «Cred cã aºa este ºi la noi, ne numim o familie, În acest moment critic, conducãtorul corsarilor pãrea a nu ºti ce decizie sã ia; cãci între timp s-a îndreptat cãtre Hussein, care se afla în apropierea sa, ca ºi cum ar fi voit sã-i dea ordine; dar din nou nu putea sã se hotãrascã ºi, apãsând buzele, bãtea ca un turbat cu picioarele. La catargul din faþã ºi la cârmã se îmbulzea cea mai mare parte a piraþilor, cam 30 de figuri sãlbatice ºi pârlite de soare. Printre cele patru tunuri de pe corabia corsarilor, de-a lungul parapetului a îngenuncheat restul echipajului, o duzinã de flãcãi îndrãzneþi. Þeava puºtilor grele era aºezatã pe balustrada vasului, iar în dreapta þineau fitilul aprins. O liniºte profundã ºi înspãimântãtoare plutea deasupra

16 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

dar suntem trei: tu, tata ºi eu, fiul vostru. Aceastã familie, ca ºi cea din cer, are multe rude»” (Aurel, 10 ani). ‰ „Toþi îl picteazã pe Dumnezeu Tatãl ca pe un bãtrân cu barba albã ºi lungã. Eu astãzi l-am desenat sub formã de lacrimã, o lacrimã uriaºã care uneori plânge de bucurie, alteori de durere...” (Mariana, 12 ani). Prelucrare de Mariana Ghergu

corabiei, ca înainte de a izbucni o furtunã mare. Era ca ºi cum în fiecare clipã ar trebui sã aparã primul fulger ºi sã dea semnul pentru lupta crâncenã. Lumina zilei devenea din ce în ce mai palidã; la prora ºi flancurile corabiei valurile spumegau producând mare zgomot. Spuma albã se putea bine deosebi de lumina cenuºie a serii, care se lãsa peste mare. – Toþi sã fie pregãtiþi pentru luptã! – acesta a fost ordinul lui Don Henriquez de pe cruciºãtorul spaniol. – Hei, Don Carlos, sã se trimitã flãcãilor mai întâi niºte ghiulele; a venit timpul ca aceºti câini marini sã mai latre ceva, cãci altfel îºi pot pierde vocile. (va urma)


Pentru tineri

Necurãþia Relaþia deformatã cu sexualitatea

T

ema afectivitãþii ºi a sexualitãþii umane este foarte complexã ºi de aceea este dificil sã fie concentratã într-un spaþiu limitat. Vom încerca sã ne oprim asupra unor afirmaþii esenþiale, fãrã pretenþia de a epuiza subiectul. Sexualitatea este darul lui Dumnezeu, este o componentã fundamentalã a omului, una dintre modalitãþile sale de a exista, de a se manifesta, de a comunica cu alþii, de a simþi, de a se exprima ºi de a trãi dragostea umanã. A fi bãrbat sau a fi femeie este un dar din partea lui Dumnezeu, iar un dar, în sine, este expresie a dragostei. Aºadar, sexualitatea umanã este un bine, dacã este trãitã dupã planul lui Dumnezeu. Sexualitatea gãseºte împlinirea sa în iubire. Biblia ne spune cã Dumnezeu, dupã ce l-a creat pe Adam, a spus: „Nu este bine ca omul sã fie singur. Îi vom da pe cineva asemenea lui ca sã-l ajute” (Gen 2,18). Aceastã expresie vrea sã spunã cã nu este bine ca omul sã fie doar pentru sine însuºi, ci este chemat sã se deschidã spre cineva asemenea lui ºi totuºi diferit. Dumnezeu creeazã femeia pentru a înlocui egoismul (eu) cu relaþia (eu ºi tu) bazatã pe egalitate, comuniune ºi deschidere spre un al treilea (copilul). Bãrbatul ºi femeia sunt atraºi unul de celãlalt tocmai pentru a crea aceastã comuniune care evitã închiderea în sine, egoismul, propriul interes. Aceastã comuniune se realizeazã în mod

deplin în cãsãtoria creºtinã. Aºadar, scopul sexualitãþii nu este plãcerea, ci iubirea. „Iubirea adevãratã începe atunci când nu se aºteaptã nimic în schimb”, spunea Antoine de Saint-Exupéry. Necurãþia este negarea iubirii. Tot ceea ce se împotriveºte acestui plan minunat al lui Dumnezeu este un refuz al unui dar primit de la el, dar ºi o negare a iubirii, a capacitãþii personale de a iubi ºi de a fi iubit. Cãutarea împlinirii în iubire, printr-o iubire doar de sine duce la efectul contrar: permanenta neîmplinire ºi tristeþea vieþii. Sexul, înþeles doar ca rãspuns la dorinþã ºi cãutare a plãcerii, reduce persoana la „obiect” de consum, la „instrument de plãcere”. Faptul cã douã persoane se pun de acord sã trãiascã o anumitã experienþã nu schimbã nimic din riscul ca o persoanã sã devinã un instrument. „Iubirea este atât de mare în comparaþie cu sexul, pe cât e incendiul faþã de scânteia care l-a aprins”, spunea Alexis Carrel, un medic francez convertit dupã ce a constatat o minune la Lourdes. Mentalitatea rãspânditã considerã libertatea sexualã ca fiind semn de deschidere ºi descãtuºare de prejudecãþi. „Totul ºi imediat” pare sã fie singura logicã în vigoare. Saltul peste etape face sã se trãiascã experienþe lipsite de sens care dezgolesc persoanele de demnitatea lor. Mass-media este erotizatã la maxim ºi rãspândeºte false modele care pun în mare

Hieronymus Bosch – Cele ºapte pãcate capitale ºi cele patru lucruri din urmã (Luxuria)

încurcãturã identitatea persoanelor care consumã producþiile respective. Cei care invocã valori precum virginitatea, castitatea, curãþia sunt luaþi în râs, consideraþi înapoiaþi, bigoþi sau fanatici. Tot acest cadru pune serioase probleme tinerilor care au curajul sã îºi trãiascã viaþa fãrã a renunþa la valorile umane ºi creºtine. Viaþa curatã este posibilã! „Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu”, spune Cristos. Lupta împotriva necurãþiei trece prin purificarea inimii, de unde vin toate relele. Celor care îºi pãstreazã inima curatã, Cristos le promite cã îl vor vedea pe Dumnezeu. În lupta pentru puritate, creºtinul este ajutat de harul lui Dumnezeu ºi de: trãirea virtuþii curãþiei (a iubi cu o inimã sincerã respectând planul lui Dumnezeu), puritatea intenþiei (a iubi pe cineva pentru ceea ce este ºi nu pentru ceea ce „oferã”), puritatea privirii exterioare ºi interioare (a iubi cu adevãrat presupune disciplina sentimentelor ºi a imaginaþiei), rugãciune (a iubi înseamnã a încredinþa lui Dumnezeu iubirea ºi persoanele iubite). Pr. Felix Roca

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Ziua Tineretului

Speranþa în Dumnezeul cel viu Întâlnirea tinerilor de duminicã, 3 mai, de la Nisiporeºti, gazda Zilei Tineretului la nivel diecezan, a fost un real prilej de meditare ºi trãire în comuniune cu ceilalþi ºi cu Domnul.

M

esajul propus în acest an pentru a-i cãlãuzi pe tineri a fost „Ne-am pus speranþa în Dumnezeul cel viu” (1Tim 4,10). Au participat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã, pr. Emilian Cãtãlin, provincial al OFMConv., aproximativ 90 de preoþi, autoritãþi locale... La îndemnul adresat de cãtre episcop tinerilor de a-ºi pune speranþa numai în Dumnezeu ºi la invitaþia de a veni la Nisiporeºti, peste 4.300 de tineri din 113 parohii au sfidat vremea instabilã, rãspunzând afirmativ. Acestor tineri înscriºi la centrul de primire li se adaugã cei din parohia gazdã, precum ºi cei din cadrul diferitelor asociaþii (Acþiunea Catolicã, Scout,

Kolping), care au fost implicaþi în organizarea sãrbãtorii. Pentru o pregãtire adecvatã, tinerii gazdã, împreunã cu cei din parohiile învecinate, s-au adunat încã de sâmbãtã, 2 mai, ºi au participat la o Liturghie ºi la o orã de rugãciune în stil Taizé. Duminicã dimineaþã, începând cu ora 9.00, tinerii au sosit în grupuri, fiind conduºi la locul de întâlnire, unde au fost salutaþi de pr. Felix Roca, responsabilul Oficiului pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor. A urmat un scurt program care a cuprins repetarea Imnului 2009, evocarea precedentei Zile a Tineretului, o scurtã catehezã asupra mesajului papei Benedict dedicat Zilei Mondiale a Tineretului, prezentarea câtorva asociaþii din diecezã, repetiþii la cântãri. Liturghia, prezidatã de episcopul Petru Gherghel, a început la ora 11.00, fiind precedatã de o procesiune solemnã,

18 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

în cântãrile înãlþãtoare care se ridicau din biserica devenitã neîncãpãtoare. Impunãtoarea bisericã, ziditã pe o fostã temelie dãrâmatã din ordinul regimului comunist, era împodobitã de sãrbãtoare, îndemnând parcã pe cei prezenþi sã-ºi ridice inima ºi mintea spre Dumnezeu. Dupã ritualul de început, episcopul i-a chemat pe tineri sã vinã alãturi de crucea lui Cristos, manifestându-ºi plini de curaj speranþa în Fiul lui Dumnezeu, prezent mereu în istorie. În cadrul predicii, pãstorul diecezei a evocat personalitatea apostolului Paul, al cãrui mesaj convingãtor, propus ºi de Sfântul Pãrinte, lumineazã ºi transformã viaþa tinerilor. „Ziua aceasta aratã cine este acel Dumnezeu în care sfântul Paul ºi-a pus speranþa, iar pe lângã el atâþia alþi ¾


Tablete spirituale

Nerãbdarea stricã treaba

¾

creºtini care s-au lãsat cuprinºi de lumina speranþei sale”, a spus episcopul. Adresându-se în continuare tinerilor, Preasfinþitul l-a evocat pe papa Ioan Paul al II-lea, prietenul tinerilor, cel care în ciuda vârstei ºi a suferinþei a exercitat o uluitoare fascinaþie asupra lor. Propunându-l pe Cristos ºi nu farmecul unei vieþi uºoare, hedoniste, papa a reuºit sã adune milioane de tineri în jurul sãu. La sfârºitul predicii, episcopul le-a cerut tinerilor sã fie slujitori, instrumente ºi mesageri ai lui Cristos, asemenea lui Simon din Cirene, a Veronicãi cea pioasã, a sfântului apostol Ioan ºi a atâtor alþi sfinþi care de-a lungul timpului au sprijinit cu umerii lor crucea Domnului, ºi sã ducã cu ei acasã bucuria alegerii lor, bucuria speranþei lor. Finalul Liturghiei animate de tinerii prezenþi, prin cântãrile ºi rugãciunile lor, a fost marcat de o atmosferã incandescentã, imagine a exuberanþei tinereºti, expresie a sentimentului de a fi împreunã cu ceilalþi. Crucea a fost preluatã de cãtre tinerii din Parohia „Sfântul Marcu” din Cleja. Dupã-amiazã, tinerii au avut ocazia sã viziteze cimitirul de lângã bisericã, unde se aflã mormântul Veronicãi Antal,

Un tânãr a gãsit coconul unui fluture. L-a luat ºi zilnic îl privea poate va surprinde momentul în care fluturaºul va ieºi la lumina zilei. Dupã un timp, tânãrului i s-a fãcut milã când a vãzut efortul fluturaºului ºi s-a decis sã îi vinã în fiicã a satului, adevãrat model ajutor. A luat o foarfecã ºi a pentru ei prin viaþa trãitã în tãiat partea care a mai rãmas credinþã ºi curãþie, dar mai ales din cocon. prin martiriul suferit pentru apãrarea fecioriei. „Festivalul Tinerilor” a cuprins: momente artistice de destindere prezentate de tineri din Nisiporeºti, Bacãu, Moineºti (prezentarea celui mai profund mesaj cu referire la speranþã), Sãbãoani, Hãlãuceºti, Galaþi, Oituz (moment coregrafic), Iaºi „Sfântul Anton (recital al „Trupei fãrã public”). Imnul 2009 Dar corpul fluturaºului era a fost interpretat de tinerii din Iaºi „Sfânta Tereza”. A fost, de umflat ºi aripile îi erau mici ºi asemenea, ºi mãrturia pr. Isidor scorojite, astfel a fost nevoit Mîrþ despre Africa. sã îºi petreacã restul zilelor tâZiua Tineretului la nivel die- rându-se de ici colo. Niciodatã cezan are loc anual, în prima nu a fost în stare sã zboare. duminicã din luna mai. Printre Tânãrul, în bunãtatea ºi mila simbolurile zilei sunt o cruce lui, nu a înþeles cã acel chin al mare de lemn ºi o icoanã cu coconului îi era vital fluturelui. Maica Domnului, care sunt Era modalitatea prin care fluidul transmise de tinerii parohiei din corp era forþat sã ajungã în gazdã din anul respectiv celor aripi pentru ca acestea sã fie care vor organiza anul urmãtor pregãtite pentru zbor imediat evenimentul. Întâlnirea de la Nisiporeºti a ce va reuºi sã se elibereze din fost ºi o bunã pregãtire pentru cocon. De multe ori ºi noi dorim sã Întâlnirea Naþionalã a Tinerilor Catolici (22-26 iulie). La Baia grãbim lucrurile pentru a scãpa Mare tineri catolici de ambele de suferinþe ºi greutãþi, dar ne rituri, împreunã cu tineri de alte este greu sã înþelegem cã fieconfesiuni se vor aduna pentru a care încercare care are loc în se ruga ºi a se bucura împreunã. viaþa noastrã face parte din plaLiviu Criºmaru nul divin. iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 19


MISIUNI

Vai mie dacã nu vestesc evanghelia! L

una aceasta vom încheia anul dedicat Sfântului Paul, primul misionar, care ne-a lãsat aceste cuvinte cutremurãtoare: „Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16). Evanghelia este învãþãtura lui Isus, este vestea cea bunã pentru cã a fost deschisã calea mântuirii pentru toþi oamenii, iar predicarea ei este o datorie, deoarece este ultima poruncã lãsatã nouã de Isus: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura” (Mt 16,15). Aceasta poruncã a lui Isus este actualã ºi astãzi, când din cei peste 6.700.000.000 de locuitori ai Pãmântului, doar 1.700.000.000 sunt creºtini ºi au primit vestea cea bunã. Sfântul Francisc Xaveriu, patronul misiunilor, care a fost timp de zece ani misionar în India ºi Japonia, unde a întemeiat o comunitate creºtinã foarte puternicã, spunea cã foarte mulþi oameni nu sunt creºtini pentru cã nu este cine sã-i ajute sã devinã creºtini. Din acest motiv, Dieceza de Iaºi are, de aproape zece ani, trei misiuni: Maikona în Kenya; Djebonoua în Coasta de Fildeº ºi Palestina în Ecuador, în care preoþii români au botezat pânã acum peste trei mii de persoane ºi continuã sã pregãteascã mai mult de patru sute de catehumeni pentru Botez. De asemenea, în foarte multe parohii din Dieceza de Iaºi, pãrinþii parohi ºi vicari, împreunã cu fraþii cãlugãri, surorile, tinerii, copiii ºi adulþii au participat ºi continuã sã participe la diferite activitãþi misionare, cum ar fi de exemplu: oferirea

rugãciunii Rozariului pentru misionari ºi pentru convertirea oamenilor; „O pâine pentru Africa”; „O cãrãmidã pentru Africa”; „Un zâmbet pentru un copil ca noi”; „Sã dãruim iubire”; „Adoptã la distanþã un copil din Africa”; naº de la distanþã pentru un copil, tânãr, adult, din Africa; buchete spirituale (rugãciuni, suferinþe ºi fapte bune ale celor din asociaþia misionarã „Inimã de Mamã”) pentru Africa etc. Nu voi putea sã uit niciodatã bucuria pe care am vãzut-o emanând pe feþele celor 1.312 persoane (copii, tineri ºi adulþi) din misiunea românã din Maikona, pe care le-am botezat în timpul celor ºase ani cât am fost misionar acolo. Ca amintire a Botezului, cu ajutorul credincioºilor din Dieceza de Iaºi, care s-au oferit ca naºi de la distanþã, le-am dãruit câte un rozariu pe care se roagã ºi îl poartã zilnic cu ei la gât, precum ºi dulciuri ca sã-ºi aminteascã cu bucurie de ziua Botezului. Chiar dacã ei sunt foarte sãraci din punct de vedere material, din cauza zonei de deºert în care trãiesc, atunci când le vezi sãrãcia spiritualã îþi dau

20 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

lacrimile. Însã deschiderea lor pentru a asculta evanghelia este o mare încurajare ºi speranþã pentru noi. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la ei este fericirea lor atunci când îl primesc pe Isus în sfânta Împãrtãºanie. Cei mai mulþi dintre ei, fiind la vârsta cunoaºterii, odatã cu Botezul primesc ºi prima sfântã Împãrtãºanie. Cei mari primesc ºi sfântul Mir, încheind astfel iniþierea lor creºtinã pentru care s-au pregãtit timp de trei ani. Odatã a trebuit ca în aceeaºi zi sã botez doi miri, sã-i miruiesc, sã-i cunun ºi sã le dau prima sfântã Împãrtãºanie, patru sacramente în timpul aceleaºi sfintei Liturghii. M-am bucurat foarte mult vãzând cum Dumnezeu oferã harurile sale oamenilor folosindu-se de sãrmanele noastre mâini. Am toatã încrederea cã rugãciunea, oferirea suferinþelor ºi a sacrificiilor noastre îi vor ajuta pe toþi oamenii din misiunile noastre sã-ºi deschidã sufletele lui Dumnezeu, sã primeascã ºi sã trãiascã marele dar al credinþei prin sacramentul sfântului Botez. Pr. Isidor Mîrþ


ªtiri • ªtiri • ªtiri Scrisoare A fost publicatã, la 27 mai, Scrisoarea cãtre preoþi a card. Claudio Hummes, prefectul Congregaþiei pentru Cler, în vederea Anului Sfintei Preoþii (19 iunie 2009 – 19 iunie 2010), care trebuie sã fie „un an de rugãciune al preoþilor, cu preoþii ºi pentru preoþi”. Cu o lunã înainte de începerea Anului Sfintei Preoþii, card. Claudio Hummes a invitat diecezele ºi comunitãþile locale sã marcheze în mod solemn începutul acestui timp special pentru a sprijini pe tot parcursul anului creºterea preoþilor în identitatea sacerdotalã ºi promovarea vocaþiilor. La 19 iunie, ziua inaugurãrii Anului Sfintei Preoþiei, va fi deschis ºi un nou sit internet al Congregaþiei pentru Cler la adresa www.annussacerdotalis.org. Simpozion paulin Benedict al XVI-lea va încheia, la 29 iunie, Anul Sfântului Paul printr-o celebrare în bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor” din Roma. Pânã atunci au avut loc ºi vor mai fi încã diferite manifestãri. Astfel, o parte dintre cei mai cunoscuþi cercetãtori evrei ºi creºtini s-au întrunit, în perioada 20-22 mai, la Institutul Biblic Pontifical din Roma, la reuniunea de studiu pe tema „Paul în matricea sa iudaicã”. Pentru prima datã Universitatea Ebraicã din Ierusalim, prin aceastã participare, a colaborat cu instituþii catolice în realizarea de comunicãri ºtiinþifice despre un autor al Noului Testament: Paul, evreu ºi apostol al neamurilor. S-a discutat despre întâlnirea în gândirea paulinã a lumii greceºti cu cea ebraicã ºi raportul dintre creºtinism ºi ebraism de la naºterea Bisericii pânã în prezent.

Vizitã Dupã 30 de ani de la vizita lui Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea a efectuat o vizitã pastoralã, la 24 mai, la Montecassino (Italia), prilej cu care a celebrat Vesperele în bazilica abaþiei, întemeiatã de sfântul Benedict, la care au participat abaþi ºi abatese din toatã lumea.

Papa este legat de sfântul Benedict din Norcia, patronul Europei ºi pãrintele monahismului occidental, atât prin desele referiri la învãþãturile acestui sfânt, cât ºi prin numele ales ca pontif. Dupã Vespere, a vizitat Cimitirul Polonez, cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la bãtãlia de la Montecassino din mai 1944. Papa a aprins o candelã la crucea înaltã de 16 metri, apoi a recitat o rugãciune implorând de la Dumnezeu pentru întreaga lume darul pãcii. Al 187-lea capitul La Porþiuncula, în Assisi (Italia), se desfãºoarã în perioada 24 mai – 20 iunie, cel de-a 187-lea capitul general al Ordinului Fraþilor Minori, cu participarea a 181 de fraþi, 152 de delegaþi ºi 29 din cadrul secretariatului, traducãtori, interpreþi ºi asistenþi din toatã lumea ai provinciilor minorite din întreaga lume. Capitulul este convocat o datã la ºase ani cu scopul de a verifica ºi programa viaþa ordinului ºi a alege conducerea institutului care în prezent numãrã circa 15.000 de fraþi, activi în 113 naþiuni, inclusiv în România. Ministrul general al

ordinului va fi ales la 4 iunie, sub preºedinþia cardinalului José Saraiva Martins, trimis special al Sfântului Pãrinte. Pastoraþia turismului La Palatul „San Calisto” din Roma s-a desfãºurat în perioada 29-30 aprilie reuniunea europeanã „Pastoraþia turismului astãzi, la 40 de ani de la documentul director Peregrinans in terra”, promovatã de Consiliul Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor. Printre cei 40 de reprezentanþi din 21 de þãri europene, din România a participat pr. Iosif Dorcu, iar din Republica Moldova PS Anton Coºa. Doi diaconi În bazilica „Sfântul Paul în afara Zidurilor” din Roma, în ziua de 8 mai, au fost consacraþi diaconi Ciprian Bejan Piser din Parohia „Sfânta Cruce” din Braºov, pentru Dieceza de Iaºi, ºi Laurenþiu Ferãstãuaru din Parohia Dofteana (Bogata), pentru Arhidieceza de Bucureºti, prin impunerea mâinilor ºi rugãciunea de consacrare a Mons. Piergiuseppe Vacchelli, secretar adjunct al Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, în prezenþa PS Aurel Percã. Rugãciune ºi vizitã În Austria, la Bad Deutsch-Altenburg, cu prilejul aniversãrii zilei de naºtere a episcopului martir dr. Anton Durcovici (17 mai 1888), s-a celebrat o sfântã Liturghie, în ziua de 16 mai, ºi s-au înãlþat rugãciuni la piatra comemorativã care marcheazã locul unde a fost casa pãrinteascã pentru declararea lui ca fericit. La 24 mai a ajuns ºi PS Aurel Percã, însoþit de pr. Claudiu Iºtoc. Josef Gittel, primarul localitãþii, s-a alãturat grupului care s-a rugat la monumentul

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 21


comemorativ al martirului Durcovici pe drumul care-i poartã numele, „Bischof DurkowitschWeg”, ºi i-a dãruit episcopului Aurel macheta cu stema localitãþii, ca un semn de legãturã cu Dieceza de Iaºi. Sesiune CER La Centrul „Manresa” din Cluj-Napoca s-a desfãºurat, în perioada 25-27 mai, sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România, cu participarea episcopilor grecocatolici ºi romano-catolici. Ca invitaþi au fost ES FranciscoJavier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, ºi PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu. A fost prezentat Peter Rettig, noul responsabil pentru Europa de Est al Kirche in Not, ºi pr. Claudiu Iºtoc, noul director naþional al Operelor Misionare Pontificale.

S-au analizat probleme referitoare la constituirea comisiilor CER pentru pastoraþia migranþilor ºi pentru vocaþii (responsabil: PS Petru Gherghel), aspecte liturgice, sugestii legate de Anul Sfintei Preoþii, învãþãmântul religios în ºcoli ºi viaþa consacratã în România, îndemnul adresat credincioºilor de a participa la alegerile europarlamentare etc. Episcopii catolici sunt alãturi de comunitatea greco-catolicã din Sãpânþa, cerând organelor abilitate sã intervinã pentru reglementarea situaþiei. Urmãtoarea sesiune va fi la Satu Mare în perioada 5-7 octombrie.

Primul capitul Primul capitul obiºnuit al surorilor franciscane misionare din Provincia „Sfântul Francisc de Assisi” din România a avut loc în comunitatea „Sfânta Rita” din Hãlãuceºti, în perioada 4-14 mai. A fost prezentã ºi superioara generalã,

sr. Juliana Malama. Liturghiile de deschidere ºi de încheiere au fost celebrate de pr. Cãtãlin Emilian, ministrul provincial. Primele cinci zile au fost dedicate aprofundãrii ºi verificãrii vieþii provinciei. La 12 mai, prin vot secret, a fost aleasã superioara provincialã, în persoana sr. Regina Birou, iar la 13 mai au fost alese consilierele provinciale: sr. Cristina Bulai, sr. Iacinta Roca, sr. Veronica Balint ºi sr. Maria Dîscã. Olimpiadã Liceul Teologic Franciscan ºi Institutul Teologic Franciscan din Roman au gãzduit un eveniment în premierã pentru elevii ºi profesorii catolici din România: organizarea, la nivel interjudeþean (naþional), a Olimpiadei de religie catolicã, în perioada 1-3 mai, pentru 55 de concurenþi, greco-catolici ºi romano-catolici. Olimpiada s-a derulat sub egida Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii, a Episcopiei de Iaºi, a Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli ºi a Inspectoratului Judeþean Neamþ. Au fost douã secþiuni: religie, pentru clasele VII-XII, ºi catehism ºi studiu biblic, pentru

22 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

clasele IX-XII din liceele teologice. La deschidere a participat ºi conf. univ. dr. Vasile Timiº, în prezent ministru secretar de stat. Liturghia de încheiere a fost celebratã de PS Aurel Percã. O nouã parohie PS Petru Gherghel a hotãrât înfiinþarea Parohiei „Sfinþii Petru ºi Paul” din Târgu Neamþ, fãcând parte din Decanatul de Piatra, începând cu 1 februarie. Reºedinþa noii parohii este în Str. Tudor Vladimirescu, nr. 17. Pr. Iulian Butnaru (Casa „Sfântul Iosif” din Barticeºti, com. Boteºti, jud. Neamþ, cod 617091, tel. 0233/781073, 0765/689050; e-mail: iulianfam@libero.it.) a fost numit administrator parohial. Comunitatea este formatã din 40 de familii, totalizând 80 de credincioºi. Cu aceastã nouã parohie, numãrul parohiilor din diecezã se ridicã la 136. Nunþiu în vizitã La invitaþia episcopului Petru Gherghel, în contextul împlinirii a zece ani de la vizita papei Ioan Paul al II-lea în România, Excelenþa sa Mons. Józef Kowalczyk, nunþiu apostolic în Polonia, a vizitat, în perioada 29-31 mai, comunitãþile catolice din Suceava, Poiana Micului, Cacica, Soloneþu Nou ºi Moara. Arhiep. Kowalczyk a fost însoþit de pr. Tadeusz Gerlach, colaborator al Nunþiaturii din Polonia, ºi pr. Ionuþ Paul Strejac, secretar al Nunþiaturii. Arhiep. Kowalczyk s-a nãscut în Polonia, la 28 august 1938. A fost sfinþit preot la 14 ianuarie 1962. A fost numit nunþiu apostolic pentru Polonia la 26 august 1989 de papa Ioan Paul al II-lea, ºi i-a fost conferitã consacrarea episcopalã, cu titlul personal de arhiepiscop de Heraclea, la 20 octombrie 1989.


Profesiune perpetuã La Mãnãstirea Benedictinã „Maica Unitãþii” din Viiºoara (Neamþ), duminicã, 3 mai, a avut loc o Liturghie solemnã celebratã de PS Petru Gherghel ºi ºase preoþi, în cadrul cãreia trei surori din ordinul benedictin, surorile gemene Mihaela

ºi Gabriela Laslãu din Cleja ºi sora Iosefina Lungu din Sagna, au spus da lui Dumnezeu pentru toatã viaþa. Sora Mihaela ºi sora Gabriela îºi vor desfãºura activitatea în cadrul Mãnãstirii „Maica Unitãþii”, iar sora Iosefina se va întoarce în Italia. Hirotoniri În catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, în ziua de 24 iunie, se va celebra hirotonirea întru Preoþie a ºapte diaconi de la Institutul Teologic din Iaºi, a zece diaconi de la Institutul Franciscan din Roman ºi a patru diaconi de la Institutul Capucin din Oneºti. Episcop consacrator va fi PS Petru Gherghel, celebrarea fiind prezidatã ÎPS Javier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova. A fost invitat ºi PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu. Sãrbãtoarea Copiilor La Gherãeºti se va celebra la 6 iunie Sãrbãtoarea Copiilor, cu tema „Isus este speranþa noastrã!”, rãspunzând astfel îndemnului papei Benedict al XVI-lea de a educa tinerele generaþii la descoperirea ºi trãirea speranþei creºtine. Pentru

aceastã sãrbãtoare, PS Petru Gherghel a scris un mesaj. Va fi organizat ºi un gest de solidaritate cu copiii din misiunea Maikona (Kenya). Admiteri ‰ Înscrierile la admiterea la Seminarul Liceal „Sfântul Iosif” din Bacãu se vor face în zilele de 12 ºi 13 iunie. Susþinerea probelor de aptitudini va fi la 16 iunie. A fost aprobatã o clasã – 28 de locuri. Informaþii la tel. 0334/401662 ºi 0334/401663 sau www.seminarbacau.cnet.ro ‰ Admiterea la Colegiul Naþional Catolic „Sfântul Iosif” din Bacãu se va desfãºura în etape: 18-25 iunie – prezentarea specificului ºcolii, 3 iulie – repartiþia computerizatã, 6-16 iulie – depunerea dosarelor. La colegiu, planul de ºcolarizare include trei clase cu 84 de locuri. Informaþii la tel. 0234/574513 sau www.liceulcatolicbacau.cnet.ro. ‰ Tinerii care sunt deja în clasa a IX-a sau a X-a ºi doresc sã intre în Seminarul Capucin (printr-un eventual transfer), pot lua legãtura cu pr. Lucian Iosif la tel. 0234/315039, 0767/570626. ‰ Înscrierile pentru admiterea la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti se vor desfãºura în perioada 10-15 iunie, examenele între 17 ºi 18 iunie. Sunt disponibile 28 de locuri la profil teologic ºi 28 de locuri la profil teologie – limba englezã intensiv. Informaþii la tel. 0234/321630; 0234/321100, www.licfrieremia.com. ‰ Înscrierile pentru admiterea la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din Iaºi se vor desfãºura în perioada 6-11 iulie, iar examenul de admitere va fi în perioada 15-16 iulie. Informaþii suplimentare la tel. 0232/225228, 0232/216509, 0232/224482.

Pe scurt

„ 1 mai: Primirea primei sfinte Împãrtã-

ºanii de cãtre 56 de copii din comunitatea catolicilor români din Torino „ 1 mai: Vizitã a PS Petru Gherghel în comunitatea din Buruieneºti, cu ocazia hramului „ 3 mai: Hramul comunitãþii româneºti din Zaragoza (Spania), cu prezentarea mantiei care va împodobi statuia Maicii Domnului la 31 mai, în bazilica „Del Pilar” „ 8-9 mai: Pelerinaj în memoria episcopului martir Anton Durcovici, la Sighetu Marmaþiei, efectuat de un grup de credincioºi din Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, însoþiþi de pr. Iosif Dorcu ºi pr. Petru Sescu „ 10 mai: Inaugurarea ºi sfinþirea, de cãtre PS Petru Gherghel, a noilor mozaicuri din catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, reprezentându-i pe cei patru evangheliºti „ 10 mai: Administrarea Mirului la zece adolescenþi ºi o tânãrã din comunitatea catolicã românã „Sfântul Mihail Arhanghelul”, din Ladispoli (Italia), apoi la 45 de copii din comunitatea catolicã românã din Roma, de cãtre PS Aurel Perc㠄 14 mai: Orã de rugãciune Taizé la subsolul catedralei noi din Iaºi, în prezenþa fr. Kilian, participant fiind ºi PS Petru Gherghel „ 17 mai: Sfinþirea statuii ºi a piaþetei dedicate papei Ioan Paul al II-lea la Suceava, în prezenþa PS Petru Gherghel „ 17 mai: Primirea lectoratului (10 studenþi) ºi a acolitatului (13 studenþi) la Institutul Teologic Franciscan din Roman „ 17 mai: Sãrbãtoarea popoarelor, ediþia a XVIII-a, la Roma, cu tema „Roma cu alþi ochii”, cu participarea activã a reprezentanþilor comunitãþii române „ 18 mai: Conferinþa „Italienii în România ºi românii în Italia: promovarea persoanei ºi integrarea socialã”, organizatã de Episcopia de Iaºi, Opera Migrantes Italia ºi Congregaþia „Don Orione” din Iaºi la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi „ 22-24 mai: Campus vocaþional pentru elevii din clasele a VII-a ºi a VIII-a care doresc sã rãspundã la chemarea lui Isus la sfânta Preoþie, organizat la Bacãu de Oficiul pentru Vocaþii ºi Seminarul liceal „Sfântul Iosif” din Bacãu „ 24 mai: Împlinirea a 80 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii din Hãlãuceºti ºi a 250 de ani de la construirea primei biserici din aceastã comunitate.

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 23


Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic I. Bacoºcã (Piatra Neamþ). „Sunt nãscut în anul 1950, în luna aprilie. Am stagiul total de cotizare 39 de ani din care în grupa I: 2 ani ºi 9 luni ºi în grupa II: 22 de ani ºi 5 luni. Pot solicita înscrierea pentru ieºirea la pensie pentru limitã de vârstã parþialã, anticipatã sau altã formã de pensionare?” Pensia pentru limitã de vârstã se acordã asiguraþilor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionãrii condiþiile privind vârsta standard de pensionare ºi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei ºi 65 de ani pentru bãrbaþi. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât ºi pentru bãrbaþi este de 15 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei ºi 35 de ani pentru bãrbaþi. Persoanele care au desfãºurat activitãþi încadrate în gr. I ºi II de muncã beneficiazã de Stagiul de cotizare Reducerea vârsîn condiþii deose- telor standard bite de muncã de pensionare (ani împliniþi) (ani împliniþi)

6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 35

1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8

reducerea vârstei standard de pensionare, astfel: – fie se cumuleazã perioadele lucrate în gr. I ºi II de muncã ºi se face reducerea conform prevederilor legale corespunzãtoare locurilor de muncã, în condiþii deosebite, potrivit tabelului alãturat; – fie se face reducerea vârstei pe fiecare grupã de muncã, alegându-se reducerea cea mai avantajoasã; Dupã datele furnizate de dv., fãrã a avea în vedere acte din care sã rezulte locul de muncã în care aþi lucrat în gr. I ºi II de muncã, rezultã cã, prin cumularea anilor lucraþi în cele douã grupe, aveþi un stagiu de cotizare de 25 de ani ºi 3 luni, la care se aplicã o reducere de 5,5 ani, conform tabelului prezentat, ceea ce înseamnã cã veþi putea formula o cerere de ieºire la pensie la împlinirea vârstei de 59 de ani ºi 7 luni. Asiguraþii care au depãºit stagiul complet de cotizare cu cel puþin 10 ani pot solicita pensia anticipatã cu cel mult 5 ani înaintea vârstei standard de pensionare. Asiguraþii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum ºi cei care au depãºit stagiul complet de cotizare cu pânã la 10 ani pot solicita pensie anticipatã parþialã cu reducerea vârstei standard de pensionare cu cel mult 5 ani. Conform celor precizate mai sus, stagiul complet de cotizare este de 35 de ani pentru bãrbaþi, ori dv. aveþi stagiul de cotizare de 25 de ani ºi 2 luni, ceea ce nu vã îndreptãþeºte sã solicitaþi pensie anticipatã.

24 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

C.C. (Gârleni, jud. Bacãu). Din ceea ce ne-aþi comunicat dv. am înþeles cã v-aþi judecat cu o persoanã în legãturã cu o moºtenire rãmasã de la pãrinþii dv. ºi, deºi la instanþa de fond aþi avut câºtig de cauzã, în urma exercitãrii cãii de atac a recursului de cãtre persoana cu care v-aþi judecat, aceasta a câºtigat procesul ºi are în prezent o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã. Aºa cum am mai precizat ºi altãdatã, pentru înþelegerea corectã din punct de vedere juridic a cauzei dv. ar fi fost util sã ne comunicaþi ºi xerocopii de pe hotãrârile menþionate, întrucât datele furnizate de dv. nu sunt complete. Astfel, deºi spuneþi cã aþi câºtigat procesul ºi aveþi ºi dv. o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã, trebuie sã vã precizez cã în urma soluþionãrii recursului declarat de partea adversã, soluþia datã de prima instanþã unde aþi câºtigat dv. a fost desfiinþatã (soluþia datã de instanþele de fond sunt supuse cãilor de atac), iar decizia civilã pronunþatã în recurs este definitivã ºi irevocabilã. În dosarul în care v-aþi judecat (nu aþi precizat ce anume aþi solicitat), nu mai aveþi dreptul sã exercitaþi alte cãi obiºnuite de atac, instanþa de recurs fiind ultima instanþã care a putut sã soluþioneze dosarul la care vã referiþi. Va trebui sã verificaþi dacã nu vã puteþi fructifica drepturile cuvenite dv. în cadrul unui alt proces.

Av. Mihaela Ciobanu


Poºta redacþiei Crescenþia (Iaºi). „Sunt botezatã ºi crescutã în religia catolicã, religie care o transmit ºi copiilor mei. Deþin un nume de botez «Crescenþia» de care sunt tare mândrã ºi în acelaºi timp ºi tristã cã nu mai apare în calendarul creºtin catolic de foarte mulþi ani. Dupã câte ºtiu fiecare nume din calendar deþine un sfânt, am intrat pe internet ºi cu bucurie am aflat cã sfânta al cãrui nume îl port a existat undeva în Germania, a fost martirã ºi s-a nãscut în anul 1862. Vin ºi vã întreb care este procedura dupã care apar în calendar aceste denumiri de sfinþi. ªi aº vrea sã mai ºtiu din ce an calendaristic nu mai existã numele de Crescenþia, data era în 15 iunie, lunã în care eu m-am nãscut. Citesc cu mare plãcere revista «Lumina creºtinului» ºi în special articolele adresate tinerilor ºi copiilor. În aceastã idee vin în ajutorul redacþiei cu o propunere de apariþie a unui articol sub denumirea «Apa – izvor de viaþã ºi sãnãtate». Aº fi foarte bucuroasã dacã în numãrul urmãtor, iunie, când e ºi ziua mea de naºtere ºi nume, sã pot reciti acest articol în paginile revistei cu gândul cã am avut un aport în educaþia celor tineri care unii refuzã cele mai elementare noþiuni de a trãi sãnãtos. Vã mulþumesc ºi Dumnezeu sã vã întãreascã în tot ceea ce faceþi!”. Sfinþii nu se pot numãra. Sfântul Ioan ne spune în Apocalips cã a vãzut „o mulþime imensã, pe care nimeni nu putea sã o numere, din toate naþiunile ºi rasele, popoarele ºi limbile. Ei stãteau în faþa tronului ºi în faþa Mielului, îmbrãcaþi în veºminte albe ºi cu ramuri de palmier în mânã” (Ap 7,9). Trebuie

ºtiut cã existã un calendar general în care sunt toþi sfinþii cunoscuþi. Cartea care cuprinde numele ºi o scurtã biografie a sfinþilor se cheamã „Martirologiul roman”. Din acest calendar fiecare þarã alege sfinþii care sunt mai aproape de zona respectivã sau care sunt mai cunoscuþi. Trebuie sã recunoaºteþi cã numele Crescenþia, deºi este un nume frumos, este mai rar la noi. În „Martirologiul roman” fericita Crescenþia Valls Espi, fecioarã ºi martirã, este amintitã la 26 septembrie. S-a nãscut în anul 1863 la Onteniente (Valencia, Spania) ºi a fost botezatã la 10 iunie 1863. A fost o persoanã foarte pioasã participând zilnic la sacramente. A aderat la Acþiunea Catolicã ºi ºi-a dedicat timpul pentru aproapele, în special pentru îngrijirea bolnavilor ºi a celor sãraci. A fost închisã împreunã cu alte trei surori. Dupã 12 ore, la închisoare, la 26 septembrie 1936, la Puerto di Canals, au suferit martiriul strigând: „Murim pentru Dumnezeu. Trãiascã regele Cristos!”. A fost beatificatã de papa Ioan Paul al II-lea la 11 martie 2001. Cu privire la articolul la care faceþi referinþã, din pricina unor probleme tehnice, încã nu a ajuns la noi. Trimiteþi-l dv. personal pentru a vedea despre ce este vorba. Ion Criºu (Mãrgineni). Scrisoarea dv. este o adevãratã odã de mulþumire adresatã Mântuitorului nostru care a luat pãcatele noastre purtându-le pe crucea mântuirii. Ne bucurã cã aþi amintit în scrisoare ºi despre importanþa martirilor precum sfântul ªtefan ºi sfântul Paul. În ceea ce priveºte îndemnul fãcut celor care acordã o mai mare importanþã hranei trupului decât celei sufleteºti, redãm un

fragment din scrisoarea dv.: „Sã urcãm ºi noi pe drumul Golgotei ºi sã fim alãturi de Mântuitorul nostru Isus Cristos ºi sã punem umãrul alãturi de Simon din Cirene la ridicarea crucii grele pe care Isus nu o mai poate duce. Sã-l plângem alãturi de Veronica, poate cã aºa Isus îºi va întipãri chipul în inimile noastre ºi sã-i zicem: «Isuse, fã inima noastrã asemenea cu inima ta!»”. Irina Imbrea (Gârleni, BC). Ne bucurã nespus de mult cã sunteþi o cititoare împãtimitã a revistei ºi în special a rubricii „Aºa rãspund copiii despre...”. Într-adevãr, în multe dintre rãspunsurile lor ne regãsim noi înºine ºi ne reamintim cu drag de anii propriei noastre copilãrii. Vã mulþumim pentru mãrturisirile fãcute privind trãirile dv. intense din perioada când eraþi copil atunci când mergeaþi la bisericã ºi ascultaþi cuvântul Domnului. Vã dorim din inimã sã pãstraþi nealterat de vicisitudinile vieþii acest dialog pe care-l aveþi cu Dumnezeu, sã ascultaþi chemarea lui ºi sã încercaþi sã-l slujiþi pe Dumnezeu într-o lume în care nu este uºor sã fii nu numai preot sau persoanã consacratã, ci ºi simplu creºtin. Nu uitaþi cã a fi cu adevãrat creºtin, aºa cum Dumnezeu ne vrea, este o vocaþie ºi atâta timp cât trãiþi cu intensitate credinþa puteþi dv. înºivã sã fiþi un model ºi un punct de reper pentru cei din jur. Petru Blaj (Sãbãoani). „În Evanghelia dupã sfântul Matei la capitolul 23 citim: «Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreunã cu toþi îngerii, se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cum desparte pãstorul oile de capre,

iunie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 25


ºi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. Atunci împãratul va spune celor de la dreapta sa: „Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, primiþi ca moºtenire împãrãþia pregãtitã pentru voi de la întemeierea lumii; cãci am fost flãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc; am fost însetat ºi voi mi-aþi dat sã beau; am fost strãin ºi voi m-aþi primit...”. „Vã spun adevãrul: ori de câte ori aþi fãcut acestea unuia dintre aceºtia mici, care sunt fraþii mei, mie mi-aþi fãcut”. Apoi va spune celor din stânga: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic, pregãtit diavolului ºi îngerilor sãi! Cãci am fost flãmând ºi voi nu mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi voi nu mi-aþi dat sã beau; am fost strãin ºi voi nu m-aþi primit...”; ªi vor merge aceºtia în osânda veºnicã, iar drepþii în viaþa veºnicã». Apoi am auzit la multe predici despre Valea lui Iosafat. Unde este aceastã vale?”. Este adevãrat cã Isus Cristos în timpul vieþii sale a dat porunca iubirii, în special faþã de cei mici, neiubiþi, singuri, izolaþi de lume, cerându-ne sã-l vedem în toþi aceºti fraþi ai noºtri pe el, care ni s-a oferit într-un mod plenar pânã la jertfa pe cruce. Ne cere iubire, compasiune ºi solidaritate faþã de toþi cei flãmânzi, însetaþi ºi singuri cãrora încã li se mai închid uºile, care încã mai sunt respinºi. Despre Valea lui Iosafat, redãm câteva informaþii din „Dicþionarul biblic”, Ed. „Cartea Creºtinã”, Oradea, p. 600: „Numele dat de Ioel locului judecãþii finale din Ioel 4,2-12. În aceste versete numele «Josafat» (care înseamnã «Iahve a judecat») este asociat cu faptul cã Dumnezeu va judeca. Prin urmare, este probabil cã «valea lui Iosafat», la

fel ca ºi «valea hotãrârii», în Ioel 4,14, este un termen simbolic despre judecatã, nu un nume geografic curent... Tradiþia iudaicã, creºtinã ºi musulmanã identificã locul judecãþii finale cu valea Cedron, între Ierusalim ºi Muntele Mãslinilor. Din aceastã cauzã aici au fost îngropaþi mulþi oameni – musulmanii mai ales pe coasta de vest, iar evreii în special pe coasta de est a vãii”. În ceea ce-i priveºte pe oamenii „stãpâniþi de diavol, ºi anume cã ei ar fi existat numai în timpul lui Cristos”, aveþi perfectã dreptate sã afirmaþi cã ei existã ºi în timpurile noastre. Este de ajuns sã observaþi lumea în care trãim ºi tot rãul care o devoreazã din cauza celor care, îndepãrtându-se de Dumnezeu, au preferat sã aibã ca stãpân banul a cãrui strãlucire efemerã le-a orbit minþile ºi le-a întunecat sufletul. Exemplul dat de dv. în acest sens este edificator. Sã ne rugãm ca noi înºine sã-l slujim mereu pe Dumnezeu, prin fapte bune ºi printr-o viaþã de creºtini adevãraþi. A. (Roman). Unde este chivotul despre care vorbeºte Vechiul Testament? Vã rãspundem ºi dv. tot din cartea „Dicþionar biblic”, Ed. „Cartea Creºtinã”, Oradea, p. 229, unde am gãsit scris: „Chivotul legãmântului, numit de asemenea «chivotul Domnului», «chivotul lui Dumnezeu», «chivotul legãmântului Domnului» (Dt 10,8) ºi «chivotul mãrturiei». Chivotul a fost o cutie dreptunghiularã fãcutã din lemn de salcâm, care avea dimensiunile de 2,5 x 1,5 x 1,5 coþi (adicã, 1,22 m x 76 cm x 76 cm). Era acoperit în întregime cu aur ºi era purtat cu patru drugi trecuþi prin niºte inele aflate la cele

26 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2009

patru colþuri de jos... Chivotul a servit: 1) ca loc de depozitare a celor douã table ale Decalogului (Ex 25,16-21; 40,20; Dt 10,1-5), pentru un vas cu manã ºi pentru toiagul lui Aaron (Evr 9,4-5); 2) ca loc de întâlnire din sanctuarul interior, unde Domnul ºi-a revelat voia sa slujitorilor sãi (Moise: Ex 25,22; 30,36; Aaron: Lev 16,2; Iosua: Ios 7,6)... De la Ghilgal chivotul a fost mutat la Betel (Jud 2,1; 20,27), iar apoi a fost dus la Silo pe vremea Judecãtorilor (1Sam 1,3; 3,3) ºi a rãmas acolo pânã când a fost capturat de filisteni pe câmpul de luptã de la Eben-Ezer (1Sam 4). Deoarece prezenþa chivotului a cauzat ºapte luni de plãgi, filistenii l-au înapoiat la Chiriat–Iearim, unde a rãmas timp de 20 de ani (1Sam 5,1-7,2), cu excepþia posibilã a unei mutãri temporare în tabãra lui Saul din apropiere de Bet Aven (1Sam 14,18)... David a instalat chivotul într-un cort în Ierusalim (2Sam 6) ºi nu l-a luat de acolo în timpul rãscoalei lui Absalom (2Sam 15,24-29). A fost pus în templu în timpul domniei lui Solomon, cu o ceremonie impresionantã (1Rg 8,1 º.u.) ºi a rãmas în sanctuar în timpul reformelor lui Iosua (2Cr 35,3) când Ieremia a anticipat o vreme lipsitã de chivot (3,16). Probabil cã a fost pierdut în timpul distrugerii Ierusalimului de cãtre babilonieni, în anul 587 î.C. În al doilea templu nu a existat un chivot”. Dupã cum vedeþi, nu ºtie nimeni unde este chivotul legãmântului. În tradiþia iudaicã se spune cã atunci când a fost invazia Ierusalimului, Ieremia împreunã cu câþiva oameni, au ascuns chivotul cu tablele Legii. De atunci nu a mai fost descoperit, chiar dacã unii, fãrã dovezi, susþin cã l-au descoperit.


Pe urmele sfântului Paul Orizontal: 1) Patria lui Saul, cunoscut cu numele sãu roman de Paul – Spre acest oraº se îndrepta sfântul Paul pentru a-i persecuta pe creºtini, când l-a întâlnit pe Cristos cel înviat. 2) Batjocurã de care a avut parte sfântul Paul – Al doilea fiu al lui Adam ºi al Evei, icoanã a credinþei ºi a omului drept. 3) Transmis prin viu grai – Loc de pelerinaj în Dieceza de Iaºi. 4) Irod Antipa – Întocmai – Fiul lui Set. 5) Petru Dumitru – În plen! 6) Oraº din Macedonia ºi port al oraºului Filipi, prin care sfântul Paul a trecut în a doua cãlãtorie misionarã. 7) Aur (pop.) – „Philippines News Agency” (abr.). 8) Pãcat capital ce ruineazã sãnãtatea omului ºi dãuneazã bunelor relaþii dintre oameni (neart.) – „Profitul brut estimat” (abr.). 9) Perioada iunie 2008 – iunie 2009, dedicatã apostolului neamurilor – Lucrare cu caracter special, în care sunt expuse problemele fundamentale ale unei discipline. 10) Inima lui Paul! – La fel ca sfântul apostol Paul – În scoarþã! 11) În acest oraº, sfântul Paul a dat mãrturie în faþa iudeilor despre Cristos cel

rãstignit ºi înviat, apelând la texte din Legea lui Moise ºi din Profeþi – Locuinþã a Duhului Sfânt, aºa cum este fiecare creºtin care a fost rãscumpãrat cu sângele preþios al lui Cristos (cf. 1Cor 6,19-20). Vertical: 1) Veche cetate-port de la Marea Egee, unde apostolul Paul a avut o viziune – Masa Domnului sau locul sacru pe care, sub semnele sacramentale, este fãcutã prezentã jertfa crucii; el este ºi centrul aducerii de mulþumire care se sãvârºeºte prin Euharistie. 2) Cerc luminos asociat în iconografie imaginilor care îi reprezintã pe sfinþi – Localitate în Uganda – Urban Oprea. 3) ªtearsã în cele din urmã! – Episcopul auxiliar al Diecezei de Iaºi (Aurel...). 4) Cel care l-a însoþit pe sfântul Paul în vizita desfãºuratã în Macedonia, fiind martor la minunea eliberãrii celor întemniþaþi – Derivat de la numele „Ioan”. 5) „Secþia Parchetelor Militare” (abr.). 6) Modul în care a fost martirizat apostolul Paul. 7) Mãrgãritare.

Prin mijlocirea ta...

8) Una dintre cele mai importante personalitãþi ale antichitãþii, întemeietor a peste 70 de oraºe care îi poartã numele, renumit pentru proiectele ºi ambiþiile sale de a cuceri lumea, ºi a cãrui domnie (356-323 î.C.) a marcat începutul perioadei eleniste (Alexandru…). 9) Oraº în Rusia – Microcalculator personal portabil. 10) Veacuri – Nume generic sau personificare localã a unei zeitãþi semite din sfera cultului naturii, veneratã ca simbol al energiei dãtãtoare de viaþã. 11) Ierarhie (pl.) – Vicarul lui Cristos ºi primul dintre apostoli, autor a douã scrisori incluse în Noul Testament. Dicþionar: ENOS, AOR, NOA, ONEA, ABIN, BAAL. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Femei sfinte” din numãrul trecut: 1) MA-

RIA – LUCIA; 2) ECATERINA – N; 3) DANA – OTILIA; 4) IRINUCA – AN; 5) TITANI – D – AP; 6) A – A – D – LAURA; 7) C – Criptografie (6,7,7-2,8,9-2,8,12-2,7,2,6) GINA – TIP; 8) SAVETA – VE – A; 9) ALINA – MIRA; 10) RITA – Galina P. Pajura MONICA; 11) ENA – EUGENIA.

Rezolvarea criptografiei „Doamne al puterilor...” din numãrul trecut: DE – LA – C – ARE – V – IN – E – D -AR – UL – DE – SAV – AR – SI – T – SA – DE – S – TE – IN – I – NI – MIL – EN – O – AS – TREI – U – BI – RE – A – FA – TA – DE – NU – ME – LE – T – AU.


Campus vocaþional pentru elevi (Roman, 15-17 aprilie)

Curs de formare pentru responsabilii sectorului copii din AC (Traian, 17-19 aprilie)

Exerciþii spirituale pentru membrii Scout (Valea Lupului - IS, 17-20 aprilie)

Sfinþirea pietrei de temelie a noii biserici (Iugani, 26 aprilie)

Sãrbãtorirea a 10 ani de la vizita papei Ioan Paul al II-lea în România (Iaºi, 10 mai)

Pelerinajul bolnavilor la sanctuarul marian de la Cacica (13 mai)

Sãrbãtorirea a 90 de ani de prezenþã a Surorilor Franciscane Misionare de Assisi în România (Hãlãuceºti, 16 mai)

Sfinþirea statuii ºi a piaþetei dedicate papei Ioan Paul al II-lea (Suceava, 17 mai)


Lumina creştinului, nr. 6/2009