Page 1


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX septembrie 2008, nr. 9 (225) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http://lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Locul unde a murit Veronica Antal ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal. Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală: Pentru ca aceia care, din cauza războaielor sau a regimurilor opresive, sunt constrânşi să-şi lase casa şi patria, să fie susţinuţi de creştini în apărarea şi în tutelarea drepturilor lor. Intenţia misionară: Pentru ca fiecare familie creştină, fidelă sacramentului Căsătoriei, să cultive valorile iubirii şi ale comuniunii, încât să fie o comunitate evanghelizatoare, deschisă şi sensibilă la nevoile materiale şi spirituale ale fraţilor.

Apostolul neamurilor (XIII) „Acum însã, dupã ce aþi fost eliberaþi de pãcat ºi aþi devenit slujitori ai lui Dumnezeu, aveþi rodul vostru spre sfinþire, iar scopul este viaþa veºnicã” (Rom 6,22).

n versetul citat, sfântul aposÎa creştinului: tol Paul rezumă întreaga viaţă eliberarea din scla-

via păcatului, intrarea pe făgaşul normal al copiilor lui Dumnezeu, în toate ascultând de glasul Duhului său Sfânt, susţinător în opera de desăvârşire sufletească, având drept scop final fericirea adevărată, fără de sfârşit. Prin sfântul Botez, creştinul este iertat de păcatul originar (strămoşesc) şi de păcatele personale (când cel botezat este la vârsta adultă), ieşind din robia Satanei. An de an, în ajunul Învierii Domnului, reînnoim această lepădare de păcat, după strădania convertirii, în Postul Mare, în lumina evangheliei. Înviaţi împreună cu Isus Cristos, ne reangajăm de fiecare dată, tot mai conştienţi, să împlinim voinţa sfântă a lui Dumnezeu, prin trăirea efectivă a

credinţei, cu speranţa propăşirii, în iubirea din toată inima, faţă de Dumnezeu şi faţă de toţi semenii noştri. Fără îndoială, dificultăţile, în viaţa creştină nu lipsesc, din contra, cu cât decizia creştinului este mai radicală, cu atât duhul cel rău dă asalt mai puternic. Cu toate acestea, luciditatea creştină, bazată pe harul dumnezeiesc, ne dă asigurarea, aşa cum i-a dat-o şi marelui apostol Paul: „Toate le pot, în acela care mă întăreşte!” Oricât de mare şi grea ar fi crucea, ea este împodobită (deseori invizibil, dar realmente) cu aureola luminii călăuzitoare a tuturor ucenicilor care îl au în fruntea lor pe Isus cel Răstignit. El, înviat din morţi şi înălţat la cer, pregăteşte locul fiecăruia care îl urmează în ataşarea iubirii. Dumnezeule, stăpânul şi păzitorul secerişului şi al viei, care împarţi fiecăruia lucrarea sa şi dreaptă răsplată după fapte, dă-ne harul să purtăm povara zilelor împlinind cu seninătate voinţa ta! Prin Cristos Domnul nostru.

Mesaj terezian

Îndrãzneala iubirii „Sunt suflete care vor să fie răsplătite după măsură. Eu însă joc la banca iubirii… pentru câştigul cel mare. Dacă pierd, am să văd. Nu-mi pasă de surprizele bursei; Isus le ştie mai bine decât mine pe toate. Nu ştiu dacă sunt bogată sau săracă; voi vedea mai târziu” (CSG 71). P.A.D.


Scrisoare pastoralã

Veronica Antal

50 de ani de la moarte „Iubirea creºte prin iubire” Tuturor cititorilor pace şi bucurie de la Domnul! n enciclica Deus caritas est, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, vorbind despre iubire, afirmă că „iubirea creşte prin iubire” şi continuă: „Sfinţii – să ne gândim, de exemplu, la fericita Tereza de Calcutta – au luat din întâlnirea cu Domnul, în Euharistie, puterea lor de a-l iubi pe aproapele într-un fel mereu proaspăt şi, în mod reciproc, această întâlnire a devenit realistă şi profundă tocmai datorită faptului că i-au slujit pe ceilalţi. Iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui sunt inseparabile, sunt o singură poruncă. Dar ambele trăiesc din iubirea prevenitoare a lui Dumnezeu care ne-a iubit mai întâi” (I,18).

Î

Avem şi noi ocazia, anul acesta, de a o comemora pe slujitoarea lui Dumnezeu, Veronica Antal, o tânără creştină a diecezei noastre care a trăit în timpuri recente (1935-1958), şi care nu numai că a experimentat în viaţa ei iubirea lui Dumnezeu, ci a şi ştiut s-o pună în practică, iubindu-i pe Dumnezeu şi pe aproapele, ajungând până la jertfa supremă a vieţii datorită acestei iubiri. În ziua de 24 august 1958, în timp ce se întorcea de la celebrarea sfintei Liturghii din Parohia Hălăuceşti, la care s-a acordat sacramentul Mirului, a fost atacată mişeleşte de un tânăr care a încercat să-i fure darul curăţiei, lucru pe care nu l-a reuşit datorită curajului şi credinţei, care au făcut-o să se opună cu toate puterile intenţiei

Veronica Antal (1935-1958) s-a nãscut în Nisiporeºti (com. Boteºti), la 7 decembrie 1935, din pãrinþii Gheorghe ºi Eva. Botezul l-a primit în biserica parohialã din Hãlãuceºti la 8 decembrie 1935. A urmat cursurile ºcolii primare din localitate. Dupã vârsta de 16 ani a vrut sã intre în mãnãstire pentru a-ºi consacra viaþa Domnului. Se trezea în fiecare dimineaþã la ora 4.00 ºi mergea pe jos circa 8 km pânã la Hãlãuceºti pentru a participa la Liturghie ºi a se împãrtãºi. Iubea mult copiii ºi bolnavii, pe care îi vizita des. Îi învãþa pe copii rugãciunile ºi-i ajuta la pregãtirea lor cateheticã. κi alimenta viaþa spiritualã cu citirea cãrþilor sfinte ºi deseori, în faþa prietenelor ei, îºi manifesta dorul dupã cer. „Îngerilor, scrieþi în cartea vieþii: Isus este al meu, iar eu sunt a lui Isus”. Sunt puþinele cuvinte rãmase în scris de la ea. În dupã-amiaza zilei de 24 august 1958, în timp ce se întorcea de la Hãlãuceºti, în mijlocul câmpului, a fost atacatã de un tânãr care voia sã-i pãteze viaþa feciorelnicã. Pentru cã nu i-a cedat, a ucis-o cu 42 de lovituri de cuþit. A fost gãsitã a doua zi de niºte sãteni care mergeau la câmp: era cu faþa în jos, fãrã suflare ºi plinã de sânge, cu Rozariul strâns în palma mâinii drepte ºi cu o cruce pe spate fãcutã din strujeni de porumb.

necurate a agresorului. A plătit curajul ei murind răpusă în urma celor mai bine de 42 de lovituri de cuţit. Unii ar putea spune că jertfa acestei tinere a fost inutilă, noi însă afirmăm că a fost şi este deosebit de rodnică pentru Biserica Universală şi, mai ales, pentru dieceza noastră. Rodnică pentru că, prin moartea ei martirică, ea s-a adăugat atâtor alţi martiri ai aceloraşi vremuri, care, la rândul lor, au ştiut să dea mărturie despre credinţă şi iubire. Merită să-l amintim aici pe Preasfinţitul episcop dr. Anton Durcovici. Într-adevăr, „iubirea creşte prin iubire” şi în mijlocul poporului nostru, pentru că slujitoarea lui Dumnezeu, Veronica Antal a ştiut să iubească fără măsură, şi pentru că această iubire nu a încetat să crească şi să se răspândească în cei 50 de ani care s-au scurs de la moartea ei, o iubire care atrage sute de pelerini la mormântul ei pentru a cere mijlocire şi tărie în mijlocul primejdiilor pe care le întâmpină pe calea credinţei. „Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3


casă” (Mt 5,15), spune Mântuitorul. Jertfa vieţii slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal nu poate fi nici ea ascunsă, mai ales în timpul şi societatea în care trăim, când tinerele şi tinerii nu mai sunt ajutaţi să preţuiască darul curăţiei, când totul devine relativ în viaţa credincioşilor, când valorile tind să fie înlocuite cu pseudovalori. În ziua de 24 august vom comemora, împreună cu întreaga dieceză, cei 50 de ani de la trecerea în veşnicie a slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal, ocazie cu care vom avea posibilitatea să ne întărim în credinţă, să cerem mijlocirea acestei tinere şi să ne rugăm, mai ales pentru tinerii şi tinerele noastre, ca să preţuiască darul neasemuit al curăţiei, „poarta binecuvântată a cerului”. De asemenea, ne vom ruga ca Domnul să o învrednicească de aureola sfinţeniei şi de cinstea altarelor. În acest sens, în ziua de 24 august, la ora 11.00, se va celebra o sfântă Liturghie solemnă în biserica Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Nisiporeşti, urmând ca, în după-amiaza

Monumentul de la locul unde a fost ucisã Veronica Antal

Mormântul Veronicãi Antal din cimitirul din Nisiporeºti

aceleiaşi zile, să se meargă în procesiune la mormântul ei din cimitirul satului şi la locul stropit de sângele acestei slujitoare a lui Dumnezeu. Încrezători în lucrarea iubirii lui Dumnezeu printre oamenii timpului nostru, având siguranţa ocrotirii şi încurajării pe acest drum din partea sfintei Fecioare Maria şi a sfinţilor noştri protectori, ne exprimăm bucuria unei speranţe ca toate procedurile în procesul de beatificare a slujitoarei lui Dumnezeu Veronica, să înainteze cât mai repede, iar exemplul şi mijlocirea ei să umple inimile tinerilor noştri de stimă şi preţuire faţă de valorile frumuseţii credinţei, a iubirii şi a curăţiei. Ne bucurăm că figura ei luminoasă şi curajoasă trezeşte multă admiraţie şi atrage lumea spre Dumnezeu, lume care are nevoie de astfel de acte de curaj şi mărturie de credinţă. În pelerinajul nostru spre Lourdes, pentru celebrarea celor 150 de ani de la apariţiile sfintei Fecioare în grota Massabielle, vom avea un gând special de comuniune şi rugăciune cu cei care, la 50 de ani de la chemarea ei la ceruri, se vor afla în biserica din Nisiporeşti şi o vor

4 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

comemora cu vie afecţiune şi bucurie sufletească pe slujitoarea Domnului Veronica Antal. Recomandăm cu bucurie rugăciunea propusă de noi pentru obţinerea darului recunoaşterii sfinţeniei sale: „Dumnezeule, Părinte atotputernic, noi te lăudăm şi îţi mulţumim pentru că ai dat slujitoarei tale Veronica Antal tăria de a-şi păstra curăţia cu preţul vărsării sângelui, devenind un exemplu de trăire autentică a credinţei. Cu multă bucurie, ea şi-a oferit viaţa slujirii lui Isus prin votul de curăţie şi prin rugăciune continuă a căutat să aibă mereu candela aprinsă pentru a întâmpina pe mirele său divin. Te rugăm, Părinte veşnic, să învredniceşti pe Veronica, slujitoarea ta, cu aureola sfinţeniei pentru a deveni o adevărată pildă vie de tărie creştină şi a susţine tinerii şi tinerele noastre pe drumul desăvârşirii şi al fericirii adevărate. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”. Cu îmbrăţişarea şi binecuvântarea noastră arhierească.

Iaşi, 15 august 2008 Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


Actualitatea Pelerinaj la Cacica

Medalia cereascã În sãrbãtoarea Adormirea Maicii Domnului, ce aminteºte medalia vieþii veºnice primitã la capãtul cursei pãmânteºti de umila Fecioarã din Nazaret, peste 15.000 de credincioºi, din þarã ºi din strãinãtate, s-au aflat în pelerinaj în zilele de 14 ºi 15 august, la basilica minor din Cacica.

P

elerinii veniţi din parohiile diecezei moldave, dar şi din Ardeal, Transilvania, Ucraina, Polonia, Republica Moldova, Italia, Spania şi Germania au ascultat la sfânta Liturghie de încheiere a pelerinajului predica arhiepiscopului de Berlin, card. Georg Maximilian Sterzinsky, care a subliniat: „Dacă o admirăm pe slujitoarea şi fecioara umilă din Nazaret, dacă ne edificăm în faţa neprihănirii sale, când o cinstim ca mamă a Mântuitorului şi mamă a lui Dumnezeu, cum am putea tăcea când aflăm că ea a ajuns în gloria lui Dumnezeu?”. „Oricine câştigă o medalie, ridică mulţimile în picioare de bucurie. Dar ce este o medalie de aur în comparaţie cu gloria cerească? Una este trecătoare, cealaltă este veşnică. Prin alegere şi har, Maria ne întrece nespus de mult, dar cu toate acestea ea rămâne una dintre noi”. Pornind de la lecturile sfinte, card. Sterzinsky a precizat că sărbătoarea este o ocazie potrivită „să privim de sus drumul vieţii noastre şi să ne întrebăm cu privire la sensul ultim al vieţii. Ce va rămâne la sfârşitul vieţii noastre, aceea este determinant, iar răspunsul credinţei

este acesta: la sfârşit se află împlinirea în Dumnezeu, o viaţă trăită în gloria sa. Cristos a ajuns primul acolo, Mama sa l-a urmat. Şi noi suntem chemaţi să ajungem acolo”. Bucuria adevărată şi pocăinţa creştină, având în vedere destinaţia noastră cerească, au fost şi firul unitar al predicilor oferite la slujbele precedente, de pr. Cristian Vacaru, începând de joi, 14 august, ora 10.00, când s-a organizat o celebrare penitenţială. Predicatorul a contextualizat reflecţiile sale în cadrul Anului Sfântului Paul şi al anului jubiliar de la Lourdes. Părintele predicator a vorbit despre taina Spovezii şi necesitatea de a ne întoarce la Domnul, despre apariţiile Maicii Domnului, mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria şi semnificaţia Adormirii Maicii Domnului, păşind în mod ideal prin locurile de pelerinaj din Ţara Sfântă, unde pr. Vacaru şi-a desfăşurat ani buni apostolatul în mijlocul muncitorilor români. Au mai fost celebrate sfinte Liturghii în ritul greco-catolic, dar şi în limbile polonă, germană şi maghiară. Un moment la fel de intens pentru pelerini a fost Liturghia de început a pelerinajului, joi, 14 august, la ora 12.00, prezidată de pr. Emilian Cătălin, noul ministru al Provinciei Franciscane „Sfântul Iosif”.

La ora 18.00, episcopul auxiliar Aurel Percă a celebrat o Liturghie cu participarea specială a tinerilor şi seminariştilor, după ce au parcurs împreună pe jos câţiva kilometri înainte de a ajunge la sanctuar. Au urmat adoraţia euharistică şi, începând cu ora 22.00, procesiunea în jurul bisericii cu lumânările aprinse şi privegherea mariană nocturnă prezidate de PS Petru Gherghel, rugăciune la care s-au alăturat card. Sterzinsky, PS Tamas Josef, episcop auxiliar de Alba-Iulia, şi PS Aurel Percă. Părintele franciscan Romuald Bulai, rectorul sanctuarului, a remarcat faptul că foarte multă lume s-a spovedit în cele două zile de pelerinaj. Cu un apel adresat autorităţilor civile locale pentru realizarea Pieţei „Ioan Paul al II-lea” în spaţiul din faţa sanctuarului şi cu mulţumirea adresată credincioşilor prezenţi, mai ales faţă de cei care au avut de suferit de pe urma încercărilor naturii din ultimele săptămâni, episcopul Petru Gherghel a încheiat, la 15 august, pelerinajul de două zile la sanctuarul marian din Cacica. Dupã corespondenþa pr. Adrian Dancã pentru Radio Vatican

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5


Solidaritate cu cei în suferintã,

Î

ncepând cu 25 iulie, inundaţiile provocate de râurile Suceava, Siret şi Prut au afectat 150 de localităţi şi au dus la distrugerea parţială sau totală a 8.941 de case. Acum au de suferit 21.190 de persoane, apa afectându-le gospodăriile într-o proporţie mai mică sau mai mare. Râul Siret a atins cote istorice, ajungând pe 28 iulie la 2.600 m3/sec. În aceeaşi zi, apele Siretului, care au pătruns prin digul de la Mirceşti, au măturat tot ce le-a stat în cale. Au fost inundate localităţile Răchiteni şi Izvoarele din judeţul Iaşi, precum şi Rotunda, Buruieneşti, Adjudeni şi Tămăşeni, din judeţul Neamţ. Siretul însă nu s-a oprit aici, apele sale învolburate au continuat să facă daune zilele următoare inundând şi satele Săuceşti, Schineni şi Şerbeşti din judeţul Bacău. Echipele de intervenţie ale Centrului Diecezan Caritas Iaşi au monitorizat situaţia şi după o primă evaluare au distribuit încă din primele zile ajutoare sinistraţilor. Primele 3.000 de

pachete cu alimente şi pături au fost distribuite în Buruieneşti şi Rotunda. Mergând pe străzile satelor am văzut că oamenii au pierdut tot ce aveau, şi am descoperit nevoile lor. Astfel am continuat să distribuim ajutoarele în funcţie de necesităţile lor. Cele mai multe ajutoare au fost distribuite în satul Buruieneşti, deoarece acest sat nu a fost mediatizat şi sinistraţii de aici nu au primit alte ajutoare. Caritas Iaşi şi Roman a distribuit aici produse de igienă personală, produse de curăţenie pentru casă, lenjerie de corp, veselă, saltele, pături, haine şi alimente. De asemenea, şi în localităţile Adjudeni, Tămăşeni şi Răchiteni au fost distribuite alimente, produse de igienă personală, haine noi şi dulciuri. În localităţile Schineni şi Şerbeşti au fost alături de sinistraţi Asociaţia Caritas Bacău şi Cercetaşii României, împărţind haine, alimente şi produse de curăţat. Vorbind cu oamenii greu încercaţi, am văzut disperare, tristeţe şi resemnare. Erau bătrâni care spuneau că Dumnezeu i-a

Schineni

6 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

lovit prea greu şi nu mai au speranţă în viitor. Se uitau neputincioşi la grămada de dărâmături care o dată era căsuţa lor, mai veche, dar duceau un trai liniştit acolo. Am văzut, în acelaşi timp, oameni cu demnitate, care se ruşinau să ia un pachet cu ajutoare, spunând că aveau în grădină tot ce le era necesar. Însă apa a distrus tot. Case, grădini, bunuri... Oamenilor le e greu să descrie ce simt, dar se vede că nu le e uşor să-şi revină. Sunt conştienţi că trebuie s-o ia de la zero, e parcă un nou început, însă mai anevoios, având trecutul care îi urmăreşte. Mesajele de solidaritate nu au întârziat să apară, şi i-au încurajat pe aceşti oameni care cu greu reuşesc să găsească curajul de a merge înainte. Prin scrisoarea nr. 1752 din 29 iulie 2008, PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă au adresat preoţilor parohi şi superiorilor institutelor de viaţă consacrată un apel la strângerea unei colecte în ziua de 10 august. „Durerea care s-a abătut asupra multor localităţi din dieceza noastră în urma inundaţiilor de la sfârşitul lunii iulie este şi durerea noastră şi din motive de credinţă nu putem rămâne indiferenţi în faţa acestei situaţii”, se spunea în scrisoare. În zilele de 9 şi 10 august, PS Petru Gherghel a vizitat satele catolice afectate de inundaţii (Răchiteni, Adjudeni, Tămăşeni, Rotunda, Buruieneşti şi Schineni). Episcopul a mers să constate direct pagubele materiale şi, mai ales, să încurajeze ¾


Comemorare

La 20 de ani

¾ pe credincioşii acestor parohii,

să vestească îndurarea Domnului. Acelaşi gând l-a avut şi PS Aurel Percă vizitând în ziua de 30 iulie satele Tămăşeni, Adjudeni şi Răchiteni, iar în ziua de 3 august satul Schineni. Episcopia de Iaşi a donat primii bani pentru a cumpăra alimentele atât de necesare sinistraţilor. Urmând acest exemplu, partenerii Caritas Iaşi nu au întârziat să-şi arate solidaritatea. Alături de oameni simpli care au răspuns apelului nostru, au trimis donaţii Caritas Münster (Germania), Caritas Trieste (Italia), Asociaţia „Lotta per la Vita” (Italia), Caritas Germania şi Asociaţia Hope International (Irlanda). În acelaşi timp, s-au mobilizat şi celelalte dieceze, precum şi Centrele Caritas din ţară şi au organizat colecte pentru sinistraţii din Moldova. Sunt solidari cu cei în suferinţă: Asociaţia Caritas Arhidiecezan Alba-Iulia, Asociaţia Caritas Bucureşti, Asociaţia Caritas Mitropolitan Greco-Catolic Blaj, Caritas Eparhial Greco-Catolic Cluj, Asociaţia Diecezană Caritas Greco-Catolic Maramureş şi Asociaţia Caritas Eparhial Oradea. Cu fondurile adunate, Centrul Diecezan Caritas Iaşi va implementa proiecte pe termen mediu şi lung, prin care sinistraţii

vor fi ajutaţi să treacă iarna care vine. Se vor distribui în continuare în această toamnă şi iarnă alimente, deoarece apa a distrus recoltele oamenilor, acestea fiind pentru mulţi singura sursă de hrană. De asemenea, vor fi distribuite produse de igienă personală şi pături pentru iarnă. Tot pentru a avea condiţii decente de trai, se vor distribui lemne de foc şi sobe familiilor care vor avea nevoie. Pentru ca oamenii să revină la o viaţă normală şi independentă, se va implementa un program agricol, şi se vor distribui unelte agricole, seminţe de legume, fertilizator pentru pământ, pui vii şi furaje. Prin acest program vor fi date mijloacele prin care oamenii se pot ajuta singuri să devină iar familii independente. Pentru toate aceste programe sunt necesare în continuare resurse financiare şi materiale pe care cu ajutorul bunului Dumnezeu sperăm să le obţinem din donaţii, sponsorizări şi colecte. Sunt mulţi care au contribuit deja la binele acestor oameni care acum nu aşteaptă milă, ci doar o mână de ajutor pentru a se putea redresa din această situaţie care se poate întâmpla oricăruia dintre noi. Mihaela Condac

S-au împlinit 20 de ani de la accidentul care a avut loc pe Valea Uzului. Mai multe persoane din Faraoani (19), Valea Mare (4), Orbeni (4) şi-au găsit sfârşitul în seara duminicii de 21 august 1988 în timp ce se îndreptau cu un camion şi cu o remorcă spre jud. Harghita la recoltatul cartofilor. După trecerea unui pod, pe la ora 19.10, pe drumul forestier Dărmăneşti – Covasna, malul râului s-a surpat, remorca cu bagaje a derapat, apoi s-a răsturnat şi a antrenat în căderea ei prăbuşirea întregii maşini în albia râului. Din cele 63 de persoane, 27 au murit. Majoritatea erau adolescenţi şi tineri: 14-16 ani. Era în timpul comunismului. Mergeau să câştige o bucată de pâine. O cruce din metal cu o tăbliţă pe care sunt înscrise numele celor decedaţi aminteşte locul unde a avut loc accidentul. O Liturghie de comemorare a victimelor accidentului a fost oficiată de PS Aurel Percă joi, 21 august, la ora 18.00, în cimitirul din Faraoani-Valea Mare. La Liturghie au participat 16 preoţi, rude ale celor decedaţi, persoane care au fost salvate, precum şi credincioşi din Faraoani, Valea Mare şi satele învecinate. Printre aceştia era şi Augustin Bărbuţ, preot carmelit, supravieţuitor al accidentului. Avea 15 ani când s-a întâmplat tragedia. La finalul Liturghiei a mulţumit lui Dumnezeu pentru că i-a dat şansa de a rămâne în viaţă şi pentru că l-a chemat să devină preot şi să le vorbească oamenilor despre adevărata viaţă care se găseşte în Cristos. (CC)

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Pelerinaj jubiliar la Lourdes Un grup de 50 de pelerini din România a plecat cu un autocar, marþi, 19 august, cãtre Lourdes, într-un pelerinaj jubiliar diecezan organizat de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje, în colaborare cu „Ad Astra Pilgrims”. Sosirea în þarã a fost prevãzutã pentru 4 septembrie.

P

elerinajul a fost prilejuit de împlinirea anul acesta a 150 de ani de la apariţiile sfintei Fecioarei Maria în grota Massabielle (Lourdes). Grupul de pelerini a fost condus de PS Petru Gherghel, alături de care sunt trei preoţi, mai multe persoane consacrate, familii, oameni în vârstă, tineri, în total 50 de pelerini din toată România. Punctele de plecare pentru pelerini au fost oraşele Iaşi, Bacău şi Roman. Traseul include obiective turistice şi religioase din Germania (Altötting – important sanctuar marian), Austria (Mariazell – un important sanctuar marian, Viena), Franţa (Lisieux, Lourdes, Avignon), Italia (Padova, Mondovì, sanctuarul de la Vicoforte, Padova). Grupuri individuale de pelerini din Dieceza de Iaşi au mers sau vor merge anul acesta la Lourdes, pentru a-şi manifesta devoţiunea faţă de Maica Domnului care s-a arătat tinerei Bernadeta în grota Massabielle începând cu 11 februarie 1858, de 18 ori, prezentându-se, în ziua de 25 martie 1858, prin cuvintele: „Eu sunt Neprihănita Zămislire!”. Papa Benedict al XVI-lea va vizita Lourdes-ul în zilele

de 13 şi 14 septembrie, în cadrul vizitei apostolice în Franţa programată pentru perioada 12-15 septembrie. La Lourdes, papa va vizita sâmbătă, 13 septembrie, biserica „Sfânta Inimă” şi Cachot (casa familiei Soubirous), apoi va merge la grotă. La ora 21.30 va încheia procesiunea mariană cu torţe pe esplanada sanctuarului de la Lourdes. Duminică, 14 septembrie, papa va celebra Liturghia pentru cea de-a 150-a aniversare a apariţiilor, apoi se va ruga Angelus. La ora 15.15 se va întâlni cu episcopii francezi şi, o oră mai târziu, se va adresa participanţilor la o procesiune euharistică. La ora 8.45, luni, 15 septembrie, papa va vizita oratoriul Spitalului din Lourdes, apoi va celebra o Liturghie pentru bolnavi în bazilica „Fecioara Rozariului”. La 11 februarie, la Lourdes a fost celebrată Liturghia pentru cea de-a 150-a aniversare a primei apariţii a Fecioarei Maria. Ultima apariţie a Mariei în faţa Bernadetei Soubiroux a fost la

8 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

16 iulie 1858. Jubileul apariţiilor a fost marcat şi în Dieceza de Iaşi, printr-un pelerinaj special la Cacica pentru un grup din Dieceza de Iaşi alcătuit din bolnavi însoţiţi de personal medical, organizat la 13 mai de Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Episcopiei de Iaşi. Celebrări speciale dedicate acestei aniversări mariane au fost făcute la diferite date, mai ales în lunile februarie şi august, în mai multe localităţi din dieceză. Anul jubiliar a debutat la 8 decembrie 2007 şi va dura până la 8 decembrie 2008. Programul jubileului cuprinde celebrarea celor 18 apariţii ale Fecioarei, marcarea în mod excepţional a tuturor sărbătorilor religioase din acest an şi susţinerea de congrese şi colocvii având teme diferite, dar cu precădere mariologice. Programul detaliat al acestui eveniment se găseşte pe situl special conceput pentru acest eveniment: www.lourdes2008.com. Ovidiu Biºog


Horgeºti

O nouã bisericã Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Horgeºti au avut loc sâmbãtã, 16 august, a doua zi de hram.

L

iturghia, a fost prezidată de PS Petru Gherghel. A asistat la Liturghie cardinalul Georg Maximilian Sterzinsky, arhiepiscop de Berlin. Au concelebrat 41 de preoţi. Printre credincioşii veniţi din diferite localităţi, cei din Văleni au venit pe jos, în procesiune, în frunte cu parohul lor. Ceremoniile sfinţirii noii biserici au început la ora 10.45, când pr. Emil Lucaci, parohul comunităţii, un grup de preoţi, oficialităţile locale şi o mare mulţime de credincioşi, i-au întâmpinat pe PS Petru Gherghel şi pe ES Georg Sterzinsky. Doi tineri în costum naţional le-au oferit înalţilor oaspeţi pâine, sare şi flori. Fanfara şi corul de la Bacău „Sfânta Cruce” au însoţit procesiunea şi Liturghia cu cântarea. Cei 110 naşi ai bisericii, cu eşarfe, tineri în costume naţionale şi copii îmbrăcaţi în alb au intrat în procesiunea care a pornit spre biserică. La ora 11.00 a început celebrarea sfinţirii noului locaş. După cuvântul de salut al PS Petru Gherghel, parohul le-a urat înalţilor oaspeţi „bun venit” şi a oferit câteva date despre biserică. A fost nevoie de un nou lăcaş, a explicat parohul, deoarece vechea biserică devenise neîncăpătoare pentru cei aproximativ 900 de credincioşi câţi numără Horgeştiul. În plus ea fusese

grav avariată de ultimele cutremure de pământ. Noua biserică a fost construită între anii 2003 şi 2008. A fost proiectată de răposatul arhitect Alexandru Frunză, având înălţimea până la cruce 44.40 m, lungimea 43.40 m şi lăţimea 16 m. Sub coordonarea parohului de atunci, pr. Vincenţiu Burlacu, biserica a fost ridicată. La 16 septembrie 2006 a avut loc inaugurarea lăcaşului prin Liturghia prezidată de PS Aurel Percă. Din septembrie 2006, s-au făcut altarul, pupitrul şi baptisteriul; s-au pus tabernacolul, icoana votivă, icoanele pe sticlă, statuile, calea sfintei cruci... A urmat binecuvântarea apei şi a sării cu care au fost stropiţi poporul şi pereţii bisericii. Naşii, cu o pânză albă, au înconjurat lăcaşul sfânt. După ritul deschiderii uşii s-a tăiat panglica şi s-a intrat în biserică. După preoţi, în bănci s-a aşezat o parte dintre binefăcătorii bisericii: 14 oaspeţi din Italia şi trei din Germania. Alături de episcopul diecezei, la altar au stat actualul paroh şi pr. Vincenţiu Burlacu. La omilie, Preasfinţitul Petru Gherghel a arătat în lumina lecturilor sfinte că Dumnezeu s-a îndreptat mereu spre pământ şi oamenii i-au ieşit în întâmpinare. Consacrarea altarului şi a bisericii din Horgeşti înseamnă un răspuns dat de comunitate. Au urmat cinci momente care au constituit partea principală a consacrării: litania tuturor sfinţilor, rugăciunea de consacrare, ungerea cu sfânta crismă

a altarului şi a pereţilor bisericii, tămâierea altarului şi a bisericii, împodobirea altarului şi iluminarea bisericii. În cuvântul de la final, cardinalul Georg Sterzinsky a vorbit despre creştinii care trebuie să fie pietre vii în Biserică. A felicitat comunitatea din Horgeşti pentru noua biserică şi i-a îndemnat pe credincioşi să se întâlnească tot mai des pentru rugăciune şi pentru sfânta Liturghie. Parohul a adus mulţumiri Domnului că a binecuvântat comunitatea cu harul de a avea un nou lăcaş. A mulţumit apoi oaspeţilor şi tuturor celor care, de-a lungul anilor, s-au implicat pentru a duce la sfârşit construcţia bisericii. În semn de preţuire pentru eforturile depuse, după ce pr. Petru Sescu a dat citire decretului de consacrare a altarului şi sfinţire a bisericii din Horgeşti, PS Petru Gherghel a înmânat pr. Vincenţiu Burlacu, pr. Emil Lucaci, precum şi pr. Alexandru Cobzaru şi binefăcătorilor din Asociaţia „Fratello Mio” din Italia crucea sinodală şi medalia comemorativă „Martir Anton Durcovici”. Pr. Cornel Cadar

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9


Un nou cãmin de bãtrâni a Butea s-a consumat al doilea mare eveniment al L istoriei acestei comunităţi din

ultimii 50 de ani: sfinţirea şi inaugurarea, la 9 august, a noului cămin pentru bătrâni şi bolnavi „Papa Ioan Paul al II-lea” (cel mai mare eveniment fiind sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului în anul 2000). Celebrările au început cu sfânta Liturghie celebrată la grota din curtea bisericii. Liturghia a fost celebrată de PS Petru Gherghel, însoţit de Luciano Pacomio, episcop de Mondovì (Italia), de PS Virgil Bercea, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, şi de 30 de preoţi, din parohiile vecine sau originari din Butea. În predica sa, episcopul de Mondovì (locul de provenienţă al congregaţiei prezente la Butea) a arătat ce mult înseamnă ca un creştin să fie alături de cei care suferă, iar cei care suferă să ştie să sufere împreună cu Cristos. Înainte de binecuvântare a rostit un cuvânt de învăţătură PS Virgil Bercea, iar pr. Lucian Păuleţ a dat citire la două documente. Primul document, sosit de la Vatican, arăta că papa Benedict al XVI-lea binecuvântează noua operă de la Butea; al doilea, emis de episcopie, lua

act de evenimentul important al binecuvântării noului edificiu şi a capelei acestuia. La sfârşitul Liturghiei, episcopii, preoţii prezenţi şi surorile s-au îndreptat spre capela căminului. Aici, după ce PS Petru Gherghel a tăiat panglica inaugurală, s-a procedat la binecuvântarea noii capele şi a tuturor încăperilor căminului. Bolnavii vieţuitori aici au fost transportaţi cu cărucioarele speciale pentru a participa la sfânta Liturghie. După terminarea ceremoniilor, copiii şi tinerii din Butea au susţinut un program artistic religios. Au fost prezentaţi, sub o formă teatrală, diferiţi sfinţi ai Bisericii Catolice, precum şi un imn închinat papei Ioan Paul al II-lea, compus de Matilda Andrici. Noul cămin de bătrâni a fost construit lângă mănăstire la iniţiativa şi prin grija sorei Elisabetta Barolo, superioara Congregaţiei „Misionarele Patimii lui Isus”. La umbra acestui cămin, şi prin grija plină de afecţiune a surorilor şi a voluntarilor, sperăm să-şi găsească alinare mulţi dintre cei săraci, bolnavi şi neputincioşi.

E bine de ºtiut Pãstrarea alimentelor

În lipsa unei cămări răcoroase, mâncarea gătită sau alimentele care trebuie conservate pot fi puse într-o cameră neîncălzită iarna sau îndreptată spre nord. Salata, castraveţii în oţet sau legumele puse în borcane de metal sau de sticlă şi din care s-a luat o parte trebuie acoperite cu o pânză îmbibată cu puţin alcool, ceea ce împiedică formarea mucegaiului sau acrirea. Dacă s-a folosit din borcanul de bulion, peste ceea ce rămâne se poate pune puţină untură de porc, care se sleieşte treptat şi nu lasă să pătrundă aerul, împiedicând alterarea. Acelaşi lucru se poate face şi folosind untdelemn, cu care se poate acoperi şi restul de legume conservate în borcane de sticlă, după care se recomandă să fie închise ermetic. Cele mai expuse a se strica sunt vinurile. Alterarea vinului poate fi împiedicată punând sticlele începute şi bine astupate cu dop într-o ladă cu nisip în pivniţă sau într-o cameră răcoroasă cu gâtul în jos. Prin acest procedeu se elimină aerul din sticlă şi vinul rămâne curat şi bun.

ªtiaþi cã?

‰ Nu este bine să aruncaţi la gunoi bateriile consumate din aparatele electronice sau telefoanele mobile? O baterie poate otrăvi 900 litri de apă sau 1 m2 de pământ pentru 50 de ani! În multe magazine de electronice sunt containere speciale pentru Pr. Iosif Dorcu colectarea bateriilor uzate.

10 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008


Monografii Bogdãneºti (Râpa Iepei)

Sfinþirea bisericii ºi a grotei Noua bisericã din Bogdãneºti (Râpa Iepei) închinatã sfintei Fecioare Maria a fost sfinþitã duminicã, 17 august (ora 16.00). Celebrarea a fost prezidatã de PS Aurel Percã, cu participarea PS Petru Gherghel ºi a ES card. Georg Sterzinsky din Berlin.

M

inunea minunilor... acest lucru s-a întâmplat în localitatea Bogdăneşti (Râpa Iepei), un sat uitat de lume, dar nu şi de Dumnezeu, în ziua de 17 august, când s-a sfinţit noua biserică şi grota închinată sfintei Fecioare Maria. Cu ani în urmă, am slujit aici ca preot, am cunoscut îndeaproape greutăţile şi suferinţele acestei comunităţi... Era greu din cauza lipsei curentului electric, a apei potabile, a unui drum de acces, dar şi a unei biserici, deoarece clădirea veche era într-o avansată stare de degradare. În urma vizitei pastorale făcută la 23 decembrie 2007, PS Petru Gherghel a avut iniţiativa ridicării unui nou lăcaş de cult.

Păstorul diecezei mi-a cerut implicarea directă în realizarea acestui proiect. Deşi pentru oameni părea imposibil de realizat, pentru Dumnezeu a fost posibil. Atunci când încercam să prezint acest proiect unor organizaţii de binefacere pentru susţinerea financiară, unii încercau să găsească pe hartă această localitate, însă, din păcate, nu poate fi găsită. Dacă acum câteva luni, localitatea era total necunoscută, în ultimul timp a început să se vorbească despre ea prin implicarea unor oameni cu inimă mare şi generoasă care au grăbit realizarea noului lăcaş de cult. Rugăciunile şi credinţa oamenilor au făcut ca într-un timp record, de doar două luni şi jumătate, sub coordonarea directă a pr. Toma Encuţă, împreună cu un grup de oameni sufletişti şi pricepuţi din Săbăoani, să ducă la împlinire ridicarea unei noi biserici şi a unei grote. Miracolul a fost posibil datorită intervenţiei deosebite a

Pr. Iosif Gabor în Dicþionarul comunitãþilor catolice din Moldova noteazã cã Bogdãneºti (Râpa Iepei) este o aºezare componentã a comunei Scorþeni, jud. Bacãu, situatã pe o colinã, la rãsãrit de dealul Grigorenilor, pe stânga cursului superior al pârâului Trebeº. Pânã la ultima împãrþire administrativã a teritoriului, aºezarea a purtat numele de Râpa Iepei, denumire popularã, care evidenþiazã relieful de teren, dar socotindu-se a fi un nume rebarbativ, i s-a dat, arbitrar, denumirea de Bogdãneºti. Se pare cã aºezarea existã în prima jumãtate a sec. al XIX-lea ºi harta comandamentului rusesc din Moldova 1835 o noteazã ca pe o localitate în curs de formare. Status animarum 1840 al Parohiei Pustiana menþioneazã cã la „Kabalo hagojo” = Râpa Iepei este o colonie micã în pãdurile lui Secarã, de lângã drumul Bacãului, având 9 familii cu 30 de credincioºi. Bisericuþa veche s-a construit din paiantã, în anul 1935 fiind afiliatã mai întâi la Pustiana ºi apoi din anul 2000 la Tãrâþa. Actualmente în Bogdãneºti sunt 17 familii, cu 36 de credincioºi.

Fecioarei Maria sub patronajul căreia a fost pusă această lucrare, ştiut fiind faptul că anul acesta se împlinesc 150 de ani de la o altă mare minune, apariţia Mariei la Lourdes. Cu siguranţă că nu mulţi din Bogdăneşti vor putea ajunge la Lourdes din cauza situaţiei materiale, aşadar ei sunt bucuroşi să o aibă aproape pe Maria, patroana acestei noi biserici, care mijloceşte la Isus. Minunea a continuat şi prin ivirea unui drum de acces spre acest frumos „sanctuar”, drum care s-a realizat în doar trei zile înainte de evenimentul de duminică; mulţi nu dădeau nici o şansă de reuşită acestui proiect de care depindea accesul oaspeţilor spre localitate, dar speranţa învinge toate. Surpriza pentru toţi participanţii la eveniment a constituit-o prezenţa cardinalului Georg Sterzinsky din Berlin însoţit de păstorul diecezei şi de episcopul său auxiliar. Alături de ei au participat un număr considerabil de preoţi atât din ţară, cât şi din străinătate, ca şi un mare număr de credincioşi, inclusiv fraţi ortodocşi din comunităţile învecinate. Pr. Iosif Antoci

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11


MESAJUL SFINÞILOR

Ioan al XXIII-lea

F

ericitul Ioan al XXIII-lea, Papa cel Bun, cum era supranumit, pe numele său Angelo Giuseppe Roncalli, al treilea din cei 13 copii ai familiei, s-a născut la 25 noiembrie 1881 în localitatea Sotto il Monte – Bergamo, Italia, într-o familie de agricultori. A urmat şcoala primară în oraş, a fost instruit de un preot din Carvico, iar la vârsta de 12 ani a intrat în Seminarul din Bergamo. În anul 1901, o bursă a Fundaţiei Cerasoli i-a permis să studieze istoria Bisericii cu renumitul profesor Umberto Benigni la Roma. A fost sfinţit preot în anul 1904. Continuându-şi studiile în dreptul canonic este numit secretar al noului episcop din Bergamo, Giacomo Radini-Tedeschi. Angelo îl slujeşte timp de nouă ani pe acest prelat însărcinat cu problemele sociale, dobândind o experienţă deosebită şi o mare înţelegere a problemelor clasei muncitoare. A predat apologetica, istoria Bisericii şi patrologia la Seminarul din Bergamo. O dată cu intrarea Italiei în Primul Război Mondial, în anul 1915, este rechemat în serviciul militar în calitate de capelan. La terminarea serviciului, în anul 1918 este numit director spiritual la Seminarul din Bergamo, înfiinţând totodată şi un cămin pentru studenţii din acest oraş. În anul 1921 este chemat la Roma pentru a reorganiza Congregaţia „De Propaganda Fide” (Congregaţia pentru Răspândirea Credinţei). Fiind numit episcop titular de Areopolis şi

vizitator apostolic în Bulgaria în anul 1925, se îngrijeşte imediat de problemele bisericilor orientale. Este transferat în anul 1934 în Turcia şi Grecia ca delegat apostolic şi înfiinţează la Istanbul un birou pentru ajutorarea prizonierilor de război. În anul 1944 este numit, de papa Pius al XII-lea, nunţiu la Paris pentru a sprijini eforturile postbelice ale Bisericii din Franţa, şi devine primul observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă UNESCO, luând cuvântul în cea de-a şasea şi a şaptea adunare generală a organizaţiei, în anii 1951 şi 1952. În anul 1953 devine cardinal-patriarh al Veneţiei şi speră să-şi petreacă ultimii ani din viaţă în această misiune pastorală. Pregătea actele sinodale ale primului său sinod diecezan, care a avut loc în anul 1958, când a fost chemat la Roma pentru a participa la conclavul care l-a ales papă. În primul său discurs public, papa Ioan al XXIII-lea şi-a exprimat preocuparea pentru reunirea cu creştinii separaţi şi pentru pacea în lume. Una dintre primele sale acţiuni a fost aceea de a anula reglementarea lui Sixt al IV-lea care limita numărul membrilor Colegiului Cardinalilor la 70; în următorii patru ani măreşte numărul lor la 87, cu cea mai mare reprezentare internaţională din istorie. La mai puţin de trei luni de la alegere a anunţat că va ţine un sinod diecezan la Roma, va convoca un conciliu ecumenic şi va revizui Codul de drept canonic. Sinodul, primul din istoria

12 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

Romei, s-a ţinut în anul 1960; Conciliul Vatican II a fost convocat în anul 1962, iar Comisia Pontificală pentru Revizuirea Codului a fost numită în anul 1963. A apărat libertatea şi demnitatea omului în enciclica Pacem in terris, care a fost promulgată în anul 1963. A ridicat Comisia Pontificală pentru Cinema, Radio şi Televiziune la statut curial, a aprobat un nou cod al rubricilor pentru Liturghier şi Breviar, a făcut progrese evidente în relaţiile ecumenice creând un nou Secretariat pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi a numit primul reprezentant la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor ţinut în New Delhi, în anul 1961. Fundaţia Internaţională „Balzan” i-a acordat Premiul pentru Pace în anul 1962. De la moartea sa, din 3 iunie 1963, s-au scris şi s-au spus multe despre căldura şi sfinţenia papei Ioan al XXIII-lea, supranumit încă din timpul vieţii „Papa cel Bun”. Probabil că mărturia lumii a fost exprimată cel mai bine de desenul dintr-un ziar care reprezenta pământul învăluit în doliu şi cu titlul simplu: „Un deces în familie”. A fost declarat fericit de papa Ioan Paul al II-lea la 3 septembrie 2000. Andrei Dumitrescu


ANUL sfântului Paul

Biblia ºi cunoaºterea paulinã F

aptul că Biblia este suport pentru Cristos, este orientată din toate direcţiile spre Cristos, este absorbită şi luminată de Cristos, dar şi purtată de el la adevărata sa strălucire mântuitoare, nu poate fi negat. În acest sens însă, nuanţele din Scripturi sunt diferite, iar scrisorile pauline deţin un loc aparte tocmai datorită relaţiei de cunoaştere. Este vorba de o cunoaştere reciprocă, bazată pe raportul personal, dar, în acelaşi timp, progresivă şi deschisă spre perspectiva escatologică: „Toate sunt o pierdere în comparaţie cu superioritatea cunoaşterii lui Cristos” (Fil 3,8); „Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui şi să fiu cu el în moarte” (Fil 3,10); „Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin” (1Cor 13,12b). Iar motorul unei astfel de cunoaşteri este iubirea, căci „dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa..., dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic” (1Cor 13,2). În plus, contrar cunoaşterii gnostice (la modă chiar şi în acele timpuri), este orientată spre şi hrănită de Duhul Sfânt: „Nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu” (1Cor 2,10). Fără să se împotrivească din cine ştie ce motiv Legii (iar Legea era baza Scripturilor vetero-testamentare), tocmai datorită unei astfel de cunoaşteri, sfântul Paul

rezolvă până şi o problemă mereu nerezolvată, aceea a împlinirii Legii. O rezolvă în şi prin Cristos. Şi cum? Pornind de la soluţie, de la rezultat. Iar această soluţie i-a fost revelată odată cu Cristos. De unde rezultă acest lucru? Ei bine, din faptul că dă impresia că el, care era „fără cusur” în ceea „ce priveşte justificarea care vine din Lege” (cf. Fil 3,6), nici măcar nu simţise necesitatea unui mântuitor universal mai înainte de a fi fost convins (printr-o astfel de cunoaştere) că Isus era tocmai aşa ceva. Iar odată cu această convingere se explică şi misiunea sa specială (de care era conştientă până şi tradiţia paulină): „Mi-a fost dat acest har: ...să le pun tuturor în lumină care este înfăptuirea misterului ascuns..., făcut cunoscută acum..., prin Biserică, înţelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri, după planul veşnic pe care l-a stabilit în Cristos Isus, Domnul nostru. În el avem curajul să ne apropiem cu încredere, prin credinţa în el” (Ef 3,8-12). De altfel, cheia de lectură pentru întreaga gândire paulină este credinţa. Prin ea intră în sfera mântuirii cei care cred şi cărora le este predicată înfăptuirea: „Pentru că lumea, prin înţelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia predicării” lui „Cristos cel răstignit..., scandal..., nebunie...”, dar „nebunia lui Dumnezeu”, care „este

mai înţeleaptă decât oamenii” (cf. 1Cor 1,21.23.25). Iată de ce, chiar dacă ne-a fost transmis „la a doua mână” (pentru unele din scrisorile pauline existând suspiciunea de pseudo-epigrafie), este binevenit un avertisment (fie el şi specific tocmai pentru tradiţia şi „şcoala paulină”): „Aveţi grijă să nu vă subjuge cineva prin filozofie şi speculaţii fără sens, după datina oamenilor, după principiile elementare ale lumii, şi nu după Cristos” (Col 2,8). Căci, la urma urmei, importantă este „ascultarea credinţei” în legătură cu ceea ce „a fost făcut cunoscut tuturor naţiunilor” (cf. Rom 16,26). Iar în acest sens chiar şi Scriptura este înainte de toate proclamare şi abia pe urmă consemnare în scris. Totul însă spre cunoaştere. O cunoaştere axată în Cristos. Pr. Cristian Chinez

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13


PENTRU FAMILII

Apele mi-au lãsat un semn

P

entru mine, ori de câte ori am ocazia să particip la prima sfântă Împărtăşanie, indiferent a cui, este un moment special. Nu ştiu dacă îmi amintesc prea multe de când eram copil, dar prima sfântă Împărtăşanie mi-o amintesc în detalii. Ştiu cum a decurs pregătirea, cum am făcut prima Spovadă, cum m-am comportat după ea şi, mai ales, câtă atenţie am dat rochiei mele care, trebuie să recunosc, era prima mea rochie nouă. Până atunci purtam doar rochiile de la sora mea mai mare. Bineînţeles, când vorbesc de acest mare eveniment, nu pot să nu-i amintesc şi pe părinţi, mai ales pe mama, care, mai mult decât părintele care ne pregătea, dorea să ştiu catehismul şi rugăciunile fără greşeală. În acelaşi timp îmi spunea mereu: „Tu trebuie să te fereşti de orice păcat!” Mi-o spunea cu atâta naturaleţe şi seriozitate încât şi astăzi încă îmi sună în urechi această dorinţă a ei. Atât de serios am trăit momentul că, după Liturghia primei sfinte

Împărtăşanii, întorcându-mă acasă, eram atât de cuminte şi tăcută încât părinţii au crezut că m-am îmbolnăvit. Eu însă încercam să conştientizez, atât cât o permitea vârsta, ce însemna să-l primeşti pe Isus în suflet pentru prima dată. Cum se obişnuieşte, la sfârşitul Liturghiei primei Împărtăşanii, preotul ne-a oferit o amintire, o imagine alb-negru, aşa cum erau atunci, în care este reprezentat Isus care împărtăşeşte o copilă îmbrăcată în haină de mireasă. Sub această imagine era scris numele meu, numele preotului care ne-a pregătit şi data. Este o amintire pe care a primit-o, cred, fiecare copil, la timpul potrivit. Pentru că mi-a plăcut atât de mult acest eveniment, la câteva zile am pus această amintire într-o ramă, iar atunci când m-am căsătorit am ţinut s-o iau cu mine, alături de alte lucruri pe care mama mi le-a oferit conform obiceiului. Mulţi s-au mirat de-a lungul timpului văzând-o, mai ales că era alb-negru. Unii îşi mai aminteau de preotul care mă pregătise,

Schineni

14 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

alţii nu. O pusesem pe unul dintre pereţii din spate ai holului casei. Într-o zi, aşa cum se ştie deja, a venit o mare viitură. Am fost anunţaţi să părăsim imediat locuinţele şi să ne refugiem pe un deal alăturat. În stresul care a urmat numai de tablourile din casă nu mi-am amintit. De fapt, nici nu mă gândeam că apa poate fi atât de mare încât să ajungă până la ele. Am strâns imediat ce aveam la îndemână, am pus aparatura electrică pe pat şi am plecat. În curând aveam să asist neputincioasă alături de restul familiei la modul în care, apa, încet-încet, punea stăpânire pe ceea ce, până atunci, credeam că stăpânim doar noi, pe casă. Până în ultimul moment m-am rugat lui Dumnezeu să nu cadă, dar inevitabilul s-a produs. M-am rugat apoi să-mi dea tărie să pot merge mai departe. Ştiam că nu sunt singura căreia i se întâmplase o astfel de nenorocire. Poate că aşa a voit Dumnezeu! Nu ştiam dacă trebuie să o iau ca pe o pedeapsă sau pur şi simplu ca pe o întâmplare. Aşa a fost să fie! Poate că, în dorinţa de a avea şi nu de a fi, aşa cum se întâmplă astăzi, Dumnezeu a voit să ne dea un semn. Nu ştiu! Poate că un semn e şi faptul că, deşi căzut, peretele pe care era amintirea mea de la prima sfântă Împărtăşanie, încă mai plutea la capătul curţii, iar deasupra, încă în cuiul pe care o prinsesem, era amintirea mea, acea imagine la care ţineam atât de mult. (Maria) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba


PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

79. Ucenicul Iuda îºi trãdeazã stãpânul

Cu două zile înainte de sărbătoarea Paştelui, s-au adunat marii preoţi şi cărturarii. Ei căutau un prilej de a-l prinde prin vicleşug pe Isus, de a-l aresta şi de a-l omorî. Ei şi-au spus unul altuia: „Nu trebuie să se întâmple la sărbătoare, căci atunci s-ar putea răscula oamenii”. Unul dintre cei 12 apostoli, Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţi şi le-a spus: „Eu sunt gata să-l dau pe Isus pe mâna voastră”. Le-a plăcut să audă aceasta şi i-au promis o răsplată: 30 de arginţi. De atunci Iuda căuta o ocazie prielnică pentru a-l vinde pe Isus (Marcu 14,1-2.10-11).

80. Cina de pe urmã sau Cina cea de Tainã

În ziua în care iudeii tăiau mielul de Paşti, Isus le-a spus lui Petru şi lui Ioan: „Mergeţi în

oraş. Acolo veţi întâlni un bărbat care duce un urcior cu apă. Urmaţi-l până intră într-o casă. întrebaţi-l pe stăpânul acelei case în numele meu: «Unde este o încăpere în care aş putea să cinez cu ucenicii mei?». El vă va arăta o cameră”. Cei doi s-au dus şi au găsit toate aşa cum le le-a spus Isus. Au pregătit ospăţul pascal. Seara, Isus s-a aşezat cu apostolii săi la masă. El a zis: „Mi-a fost foarte dor ca înaintea pătimirii mele să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşti. Vă spun: nu-l voi mai mânca, până când nu va veni împărăţia lui Dumnezeu”. El a luat pâinea, a mulţumit, a frânt-o, a întins-o ucenicilor şi a spus: „Luaţi şi mâncaţi din aceasta toţi: acesta este trupul meu, care va fi dat pentru voi”. Tot astfel, după masă, a luat potirul, a mulţumit iarăşi, l-a întins ucenicilor săi şi a spus:

„Luaţi şi beţi din acesta toţi! Acesta este potirul noului şi veşnicului legământ, sângele meu, care va fi vărsat pentru voi toţi întru iertarea păcatelor. Faceţi aceasta în amintirea mea” (Luca 22,7-20).

81. Semnul distinctiv al ucenicilor lui Isus

După cină, Isus le-a arătat ucenicilor săi cum îi iubeşte el şi cum trebuie să se iubească ei unii pe alţii. Isus s-a ridicat şi şi-a legat un ştergar la brâu. Apoi a umplut un vas cu apă şi a început să spele picioarele ucenicilor săi. Simon Petru nu a voit să primească acest serviciu. El a protestat: „Tu, Doamne, vrei să-mi speli mie picioarele?”. Isus i-a răspuns: „Vei înţelege mai târziu ce îţi fac eu astăzi”. Petru s-a împotrivit: „Niciodată nu îmi vei spăla tu picioarele!”. Dar Isus a zis: „Dacă eu nu-ţi fac acest serviciu, tu nu eşti al meu”. Atunci Petru a spus: „Doamne, atunci nu-mi spăla numai picioarele, ci şi mâinile şi capul!”. Mai târziu, când Isus s-a aşezat din nou la masă, a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut eu? Voi mă numiţi învăţător şi domn, şi aveţi dreptate. Eu sunt domnul şi învăţătorul vostru. Aşa cum eu v-am spălat picioarele, aşa să slujiţi şi voi unul altuia şi să vă spălaţi unii altora picioarele. Eu v-am dat un exemplu. Iubiţi-vă unul pe altul. Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Acesta să fie semnul vostru distinctiv: dacă vă iubiţi astfel unul pe altul, oricine va vedea că voi sunteţi ucenicii mei. Cea mai mare dragoste o are acela care moare pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei. Faceţi ceea ¾ ce vă poruncesc”.

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Aºa rãspund copiii despre personajele din Biblie

¾

‰ „Iuda l-a trădat pe Isus pentru că nu-l iubea mai mult decât iubea banii. Lăcomia ucide iubirea şi duce la moarte pe vecie” (Cătălina, 13 ani). ‰ „Iuda l-a trădat pe Isus pentru că era bolnav la cap, deoarece mintea lui era condusă de bani uitând că Isus era prietenul său cel mai bun” (Mirela, 12 ani). ‰ „Isus a fost trădat şi de alţi discipoli, dar trădările lor au fost mai mici decât trădarea lui Iuda. Ei au plâns şi Dumnezeu i-a iertat pentru că nu au dat dovadă de lăcomie, ci de slăbiciune şi frică” (Ionela, 13 ani). ‰ „La început Iuda l-a trădat pe Isus, iar astăzi cei care-l trădează pe Isus sunt copiii lui Iuda. De aceea, nimeni nu-i

mai iubeşte şi se feresc toţi de ei” (Elisabeta, 13 ani). ‰ „Isus, înainte de a pleca la Tatăl său care-l aştepta în cer a mai mâncat o dată împreună cu apostolii săi. Astăzi îl aşteptăm din nou să vină şi în casele noastre să mănânce împreună cu noi. Părinţii mei spun că el este alături de noi mereu, dar eu tare aş vrea să-l mângâi şi să-i mulţumesc personal că mă iubeşte atât de mult şi aş mai vrea să-i spun că nu-l voi trăda niciodată” (Nelu, 12 ani). ‰ „Am un prieten foarte sărac care vine la şcoală în haine rupte şi cu nişte pantofi foarte uzaţi. Într-o zi l-am adus acasă şi l-am spălat pe picioare aşa cum a făcut Isus. Apoi l-am îmbrăcat cu

Isus a mai zis: „Nu voi mai fi mult timp cu voi. Dar nu vă fie teamă. Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine. Eu mă duc la Tatăl. Vă pregătesc un loc la el. Apoi mă voi întoarce şi vă voi lua la mine. Veţi fi pentru totdeauna cu mine. Îl voi ruga pe Tatăl să vă trimită un ajutor puternic, pe Duhul Sfânt. El este Duhul Adevărului. El vă va aduce aminte de toate câte vi le-am spus” (Ioan 13-15). 82. Isus se roagã pe Muntele Mãslinilor După cină, Isus s-a dus într-o grădină pe Muntele Măslinilor. Ucenicii săi au mers cu el. Când au ajuns acolo, Isus le-a spus: „Rugaţi-vă ca să rămâneţi tari în ispită!”. Apoi Isus a intrat în

grădină, el singur. Acolo a îngenuncheat şi s-a rugat: „Tată, dacă tu vrei, poţi să mă cruţi de suferinţă şi moarte. Dar voinţa ta să se împlinească, nu a mea”. În frica sa de moarte, Isus s-a rugat atât de stăruitor, încât sudoarea sa era ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. În sfârşit, s-a ridicat şi s-a întors la ucenicii săi. Ei dormeau, căci frica şi îngrijorarea îi copleşiseră. Isus le-a zis: „Cum puteţi să dormiţi? Treziţi-vă şi rugaţi-vă ca să vă puteţi împotrivi încercărilor ce vor veni!”. Pe când Isus mai vorbea cu ucenicii, nişte oameni au pătruns în grădină. Iuda Iscarioteanul era în fruntea lor. El s-a dus la Isus şi a voit să-i dea o sărutare în semn de salut. Isus a

16 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

haine de-ale mele, l-am hrănit şi l-am condus acasă. Mama m-a sărutat şi mi-a spus: Ai făcut o faptă bună care-i place foarte mult lui Dumnezeu. Fiecare faptă bună este o treaptă către cer! Oare câte trepte mai am până să ajung la cer?” (Marian, 13 ani). ‰ „Trebuie să ne rugăm mereu pentru ca Isus să ştie că noi nu dormim, ci ne pregătim pentru întâlnirea cu el. Rugăciunea ne ajută să creştem în credinţă şi să învingem răul – spun bunicii mei. În suflet se face lumină atunci când ne rugăm, iar întunericul dispare pentru totdeauna” (Alex, 12 ani). Prelucrare de Mariana Ghergu

întrebat: „Iuda, vrei să mă trădezi cu această sărutare?”. Când ucenicii au înţeles că oamenii aceia voiau să-l aresteze şi să-l ia cu ei pe Isus, au întrebat: „Doamne, să te apărăm?”. Unul dintre ei şi-a scos sabia şi i-a tăiat unui servitor al marelui preot urechea dreaptă. Isus însă i-a oprit: „Încetaţi!”. El a atins urechea celui rănit şi l-a vindecat. Apoi a spus oamenilor înarmaţi: „Aţi adus cu voi săbii şi ciomege ca să mă prindeţi. Nu am fost zi de zi la voi în templu? De ce nu aţi îndrăznit să faceţi acolo ceva împotriva mea? Dar acum a sosit ceasul vostru; acum întunericul are puterea” (Luca 22,39-53). (va urma)


Pentru tineri

Întrecere în trecere n fiecare an asistăm la tot felul de întreceri sportive. Milioane şi milioane de oameni le privesc, le admiră, le comentează. Însă până la performanţă drumul e lung. Cuvintele din evanghelie: „Mulţi chemaţi, puţini aleşi” sunt valabile şi aici. Câţi părăsesc idealul propus doar după câteva antrenamente! O muncă grea, istovitoare, care apare la orizont, îi face pe mulţi să abandoneze drumul pe care au făcut primii paşi. Apare ispita unei munci zadarnice. „Dacă nu voi urca niciodată pe podium? Dacă medaliile vor fi întotdeauna ale altora?” Aceste gânduri taie elanul primordial şi pentru unii întoarcerea din drum este inevitabilă. Antrenorul nu dă doi bani pe cei care se lasă învinşi de astfel de gânduri. El îi ocheşte pe cei care au voinţă puternică şi merge la drum cu ei până la capăt. Le şopteşte din când în când: „Veţi fi cei mai buni!”.

Î

Voinţa în viaţa omului joacă un rol foarte important. Ea ne dirijează în viaţă. Ne îndreaptă spre un lucru sau altul. Prin ea devenim buni sau răi. Secretul performanţelor de tot felul stă în voinţa omului. Şi secretul sfinţeniei tot aici stă. Întrebat fiind un sfânt de cineva: „Ce trebuie să fac ca să ajung sfânt?”, a dat răspunsul: „Trebuie numai să vrei”. Sfântul Augustin, privind la cei care au urcat pe culmile sfinţeniei, îşi repeta: „Dacă alţii au putut, eu de ce nu aş putea?”. Trecând pe acest pământ nu putem uita că suntem într-o întrecere. Nu neapărat cu alţii, ci cu noi înşine. Trebuie să învingem omul vechi din noi pentru ca să apară acea fiinţă care nu mai face rău nimănui, acea fiinţă care rămâne mereu în iubire, adică în Dumnezeu. Şi această victorie asupra omului vechi din noi este mult mai importantă decât cea de la 100 metri garduri.

Creştinismul e numit religia iubirii. Şi fiind aşa ar trebui ca el să pătrundă peste tot în lume. Ar trebui ca iubirea să domine viaţa oamenilor. Din păcate mai sunt ţări care se tem de creştinism. George Bush, preşedintele Americii, ieşind de la o slujbă religioasă în China, în perioada jocurilor olimpice, le-a spus chinezilor: „Nu vă temeţi de iubire, nu vă temeţi de Dumnezeu”. Dintr-un miliard trei sute de milioane de chinezi, doar 14 milioane au primit creştinismul şi acesta nu fără prigoană. Se ştie foarte bine că regimul comunist nu a promovat iubirea, ci lupta de clasă. Nu a promovat niciodată libertatea religioasă. Dincolo de Marele Zid Chinezesc făcut din piatră, există şi un alt zid construit împotriva voinţei oamenilor şi apărat cu puterea armelor. E zidul care închide calea omului spre Dumnezeu, e zidul care închide calea spre religia iubirii. Unii au regretat că jocurile olimpice au fost încredinţate Chinei pentru că nu e o ţară în care oamenii se bucură de drepturi depline. Dar poate că această întrecere în trecere pe la acest popor să fi deschis o poartă în zidul chinezesc ca să apară o lume nouă. Poporul chinez cu o vechime de 5.000 de ani a inventat şi ne-a dat hârtia de scris. Ea s-a răspândit în lume pentru că oamenii şi-au dat seama de necesitatea ei. Ea se află acum la orice popor. Noi, creştinii, trebuie să dăm poporului chinez şi tuturor popoarelor iubirea. Cei care încep să trăiască din iubire îşi dau seama îndată de necesitatea ei. Iubirea e mai necesară decât hârtia de scris. Pr. Eugen Budãu

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Misiunea de a aprinde o flacãrã

V

acanţele trec mereu foarte repede! Pentru unii elevi acest lucru este o salvare, pentru alţii însă este o „tragedie”. În această vacanţă mulţi elevi mi-au spus: „Părinte, de abia aştept să înceapă şcoala, deoarece acasă mă plictisesc”. Mai trist era când mi se spunea: „Vreau să înceapă şcoala, pentru că stau tot timpul singur acasă… mama şi tata nu au venit din Italia (Spania, Irlanda etc.)”. Bine-meritata vacanţă este ocazie de odihnă pentru trup şi pentru spirit, relaxare a întregii persoane în urma unei perioade de efort şi întărire pentru ceea ce urmează să vină! Exact, deoarece după vacanţă, vrem nu vrem, vine din nou şcoala! În luna septembrie şcoala revine din nou în atenţia tuturor. Încep pregătirile intense, emoţiile, temerile, planurile şi … se porneşte din nou la drum! Dar cum se începe acest drum? Depinde de fiecare persoană în parte: elev, părinte şi profesor. Şcoala este din ce în ce mai

mult subiect de polemici, de acuze şi de reproşuri şi poate se uită foarte uşor care este menirea ei: să educe! A educa, după cum spunea Plutarh, nu înseamnă a umple un sac, ci a aprinde o flacără. E mult mai uşor să predai o materie decât să educi, deoarece pentru a preda este de ajuns să ştii, dar pentru a educa trebuie să fii! Tinerii au nevoie de modele mai mult decât de teorii, îşi astupă urechile la „sfaturi” şi deschid ochii în faţa exemplelor. Tocmai de aceea cei care au misiunea de a educa trebuie să înveţe de la soare: asupra a tot ceea ce creşte pe pământ el revarsă mereu lumină şi căldură, deseori ploaie, rareori fulgere şi trăsnete. Opera de educaţie este un dialog între cel care doreşte să plăsmuiască o viaţă şi cel care doreşte să îşi făurească viitorul, cu ajutorul „maestrului”. Mai direct, educaţia are nevoie de un dialog între elev şi profesor, sub permanenta atenţie a părinţilor. Tocmai de aceea şi din partea elevului se aşteaptă unele

atitudini care să contribuie la stabilirea acestui dialog. Înainte de toate şcoala are nevoie de respect! E adevărat, respectul se câştigă, nu se pretinde, dar în principiu profesorii încearcă să fie de folos elevilor, să îi pregătească pentru viaţă, să îi conducă pe drumuri pe care ei deja le-au străbătut. În al doilea rând este nevoie să se înţeleagă că pregătirea din timpul şcolii este pregătirea pentru viitor. Viitorul începe astăzi, ba mai mult, chiar ieri! Pregătirea pentru viaţă nu constă doar în a acumula cunoştinţe, ci în exerciţiul responsabilităţii, al corectitudinii, al respectului faţă de aproapele, al descoperirii şi punerii în valoare a propriilor daruri etc. Se aude des fraza: „La ce folos să mă chinui în şcoală? Unii au ajuns mari şi cu bani chiar dacă nu au făcut şcoală!” Aceasta nu ascunde decât o frică de a lua în serios propria viaţă, nu voi putea să trăiesc aşa cum trăiesc alţii, cu atât mai mult cu cât respectivele cazuri de vieţi sunt excepţii şi, în nici un caz, nu sunt exemple. În al treilea rând, ţine de fiecare în parte, elev, părinte şi profesor, să facă în aşa fel încât flacăra din viaţa elevilor să ardă în linişte la şcoală! Şcoala ar trebui să fie un loc în care elevii să se simtă bine. Dar fiecare poate să contribuie ca şcoala să nu fie doar o „parcare”, ci un loc în care se creşte cu adevărat, într-un climat de seninătate şi mulţumire, dincolo de eforturi, stres şi nemulţumiri! Pr. Felix Roca

18 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008


A trãi ºi mãrturisi în viaþa zilnicã puterea Duhului Sfânt Papa Benedict al XVI-lea, începând cu 28 iulie, a fost timp de douã sãptãmâni în localitatea italianã Bressanone, din regiunea Trentino-Alto Adige pentru o perioadã de odihnã. În ultimele zile a rãspuns la câteva întrebãri printre care ºi la întrebarea unui seminarist: Cum se poate trãi ºi mãrturisi în viaþa zilnicã puterea Duhului Sfânt trãitã în timpul Zilei Mondiale a Tineretului 2008?

ără îndoială, singuri nu suntem în stare. La sfârşit, F este Domnul cel care ne ajută,

dar noi trebuie să fim instrumente disponibile. Aş spune simplu: nimeni nu poate da, ceea ce nu are personal, adică nu putem transmite Duhul Sfânt în mod eficient, făcându-l perceptibil, dacă noi înşine nu-i suntem aproape. Iată de ce mă gândesc că lucrul cel mai important este ca noi înşine să rămânem, pentru a spune astfel, în raza suflului Duhului Sfânt, în contact cu el. Numai dacă vom fi continuu pătrunşi lăuntric de Duhul Sfânt, dacă rămâne prezent în noi, numai atunci putem să-l transmitem altora, atunci el ne dă fantezia şi ideile creative despre cum trebuie să facem; idei ce nu pot fi programate, dar care se nasc în situaţia dată, deoarece acolo Duhul Sfânt lucrează. De fapt, credinţa nu are numai un aspect supranatural, ea rezideşte omul readucându-l la umanitatea sa, cum arată

acel paralelism dintre Geneză şi Evanghelia după Ioan (cap. 20) unde Isus, după învierea din morţi, suflă asupra apostolilor dăruindu-l pe Duhul Sfânt; ea se bazează tocmai pe virtuţile naturale: cinstea, bucuria, disponibilitatea de a-l asculta pe aproapele, capacitatea de a ierta, generozitatea, bunătatea, cordialitatea între persoane. Aceste virtuţi umane indică prezenţa reală a credinţei, că noi suntem într-adevăr cu Cristos. Cred că ar trebui să acordăm mai multă atenţie acestui lucru şi în ceea ce ne priveşte pe noi înşine: efortul de a face să se maturizeze în noi adevărata umanitate, deoarece credinţa comportă deplina realizare a fiinţei umane, a umanităţii. Ar trebui să fim atenţi să facem bine, în mod just, lucrurile umane şi în profesia noastră, în respectarea aproapelui, fiind atenţi la el, şi acesta este modul cel mai bun de a ne ocupa de noi înşine”.

Tablete spirituale

Adevãr sau minciunã Un tânăr l-a întrebat pe du-

hovnic: – Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi, dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel, ce să mai cred? – Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de idei frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca o persoană să-ţi dăruiască un măr tare frumos, dar când vrei să-l mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul de idei, dar nu hrănesc şi sufletul.

Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi culeg doar nectarul. Culege şi tu, la rândul tău, nectarul cărţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei şti să găseşti adevărul în cărţi, vei şti să-l găseşti şi în viaţă. Păgânii spun că religia, credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i în stare să le cuprindă. Nu căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, Dupã Radio Vatican dacă nu trăieşti în credinţă!

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19


MISIUNI

Misionar în Ecuador Pentru a aprofunda unele aspecte ale misiunii din Ecuador, America Latinã, þarã mai puþin cunoscutã nouã, celor din România, pãrintele Bartolomeu Blaj, misionar în aceastã þarã, ne-a împãrtãºit despre oamenii de acolo ºi despre situaþiile cu care se confruntã în aceastã misiune.

V

icariatul Daule, sudul Ecuadorului, care numără 500.000 de catolici, are doar 20 de parohii (o parohie având sub administrare între 20 şi 80 de sate). Daule este zona cea mai puţin evanghelizată. Întrucât în timpul iernii plouă mult şi apele depăşesc un metru înălţime, localităţile devin greu accesibile pentru preoţi. Lumea este deschisă, amabilă, dar puţin pregătită din punct de vedere spiritual. Mulţi nu ştiu să facă semnul crucii. Practicanţi sunt sub 10%. Problema cea mai mare cu care se confruntă societatea şi Biserica în această zonă este familia. Un procentaj de 10% sunt familiile căsătorite religios, multe trăiesc în

concubinaj. Din acest motiv, ne-am gândit să înfiinţăm o mişcare familială în parohie, cu programe de formare pentru familiile căsătorite religios, cu o trăire morală bună. Ulterior, aceste familii vor căuta şi se vor aduna cu alte familii pentru a citi şi celebra cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe ceilalţi să-şi întemeieze familia în spiritul credinţei creştine. O altă dificultate este sărăcia şi şomajul. Cei care nu au un loc stabil de muncă în Ecuador depăşesc 60%. Două-trei milioane de ecuadorieni lucrează în Spania, Italia sau SUA. În Spania, de pildă, se spune că pe primul loc printre emigranţi sunt ecuadorienii, urmaţi de marocani şi de români. Destul de mulţi ecuadorieni din zonele rurale locuiesc în case construite din bambus, aşezate pe şase, opt sau 12 piloni, aceasta din cauza apelor din timpul iernii. Mai mult de 70% dintre oameni se ocupă cu agricultura (plantează orez) sau creşterea animalelor. Cei de la

oraşe se ocupă, în general, cu negoţurile. Femeile, în mare parte, sunt fie vânzătoare, fie profesoare, însă majoritatea sunt casnice. Misiunea mea de paroh a început în luna noiembrie 2005 într-un canton care se numeşte Palestina. Parohia, un orăşel înconjurat de 40 de sate cu circa 15 mii de credincioşi catolici, se întinde pe o suprafaţă de 600 km2. Iniţial mi-am propus să vizitez toate satele care fac parte din canton. Locurile de întâlnire erau la capelă. Opt dintre cele 40 de comunităţi aveau capelă. Unde nu era capelă era şcoala. În mare parte oamenii erau anunţaţi că voi veni la ei. Am început să mergem din comunitate în comunitate, le-am spus cine sunt şi că am venit pentru ei ca să-i ajut, însă ei se uitau ciudat la mine. Atunci am fost cu totul dezamăgit. După o lună de muncă, vizitând jumătate dintre case, nu ştiam care o să fie planurile de viitor, de unde şi cum să încep. În momentul în care mergeam să mă întâlnesc cu oamenii, luam întotdeauna cu mine Biblia. Am mers doi câte doi, misionari şi cateheţi, la fiecare casă, pentru a ne ruga, apoi îi invitam la sfânta Liturghie seara. De multe ori se întâmpla ca biserica să fie plină, însă alteori nu veneau decât doi, trei. După un an de muncă cu oamenii, prin vizite la ei acasă, prin rugăciune, am văzut primele rezultate. Dacă la început, duminica la Liturghie erau vreo 200 de persoane, acum biserica este plină, neîncăpătoare. Şi mă bucură mult satisfacţia pe care o văd pe chipul oamenilor când trec pe la ei. Aceasta îmi dă curaj şi încredere. Centrul Misionar Diecezan Iaºi

20 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008


ªtiri • ªtiri • ªtiri Situaþia de pe strãzi Mons. Agostino Marchetto, secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, a anunţat planurile de organizare a unei conferinţe continentale în luna octombrie, la Bogota, Columbia, pentru discutarea pastoraţiei străzilor în contextul creşterii accidentelor de circulaţie. Deoarece „sute de persoane mor din diferite cauze” în accidente rutiere, „este nevoie de o intervenţie imediată pentru reducerea numărului de victime”. „Fiecare zi din conferinţă va fi dedicată unui sector pentru care este nevoie de asistenţă. Prima zi va fi dedicată pietonilor, şoferilor, pasagerilor din trenuri şi tuturor celor implicaţi în transport; a doua zi, femeilor de pe străzi; a treia zi, copiilor de pe străzi; iar a patra, celor fără locuinţă”. Întâlnirea se va încheia cu un document care va oferi îndrumări pastorale privind siguranţa pe şosea şi va promova respectul pentru viaţă. Tineri mai religioºi Fundaţia germană de cercetări Bertelsmann raportează la 9 iulie că, în ciuda convingerii răspândite, adolescenţii şi tinerii sunt interesaţi de religie: 85% dintre tinerii cu vârsta între 18 şi 29 de ani sunt religioşi şi 44% sunt profund religioşi. Doar 13% nu ţin deloc la Dumnezeu sau la credinţă. Studiul a cuprins 21.000 de persoane din 21 de naţiuni şi a remarcat diferenţe importante între culturi. Majoritatea tinerilor din Europa de Est şi din Rusia nu au fost botezaţi şi majoritatea tinerilor nu au nici o legătură cu credinţa şi cu Biserica, doar 13% sunt profund religioşi. Prin contrast, rugăciunea zilnică nu mai este o practică des întâlnită în rândul

tinerilor europeni, dar în Statele Unite, 57% dintre tineri au declarat că se roagă zilnic. A murit Sir Templeton Sir John Templeton, binecunoscut filantrop, a murit de pneumonie într-un spital din Bahamas, la 96 de ani, la 8 iulie. El a fondat în anul 1972 Fundaţia Templeton, cu sediul în Pennsylvania (SUA), care sprijină cercetarea şi descoperirile privitoare la realităţile spirituale. Premiul Templeton se acordă persoanelor în viaţă care se consideră că au avut o contribuţie de excepţie la afirmarea dimensiunii spirituale a vieţii, prin reflecţie, descoperiri sau lucrări practice. Valoarea premiului a depăşit-o mereu pe cea a Premiului Nobel. Prima persoană care a primit Premiul Templeton a fost Maica Tereza de Calcutta, în anul 1973; au urmat, printre alţii, fr. Roger, card. Leo Jozef Suenens, arhiepiscop de Malines-Brussels şi Chiara Lubich. În anul 2008 premiul a fost acordat Mons. Michael Heller, profesor de fizică teoretică, filozofia ştiinţei şi cosmologie, de la Academia Pontificală de Teologie. Preot ucis Pr. Thomas Pandippallyil, carmelit al Fecioarei Neprihănite, în vârstă de 37 de ani, a fost torturat şi ucis în noaptea de sâmbătă, 16 august, la Mosalikunta, în India. Trupul părintelui, cu răni pe faţă, pe mâini, cu picioarele strivite şi cu ochii scoşi din orbite, a fost găsit de un grup de călugăriţe care se îndreptau spre Liturghia pe care el urma să o celebreze la centrul din Yellareddy, al cărui director era. Carmelitul

se alăturase misiunii din Chanda a ordinului său în 1987. A fost hirotonit preot în 2002. Congres dedicat þiganilor În Germania, la Freissing, lângă München, se va desfăşura, în perioada 1-4 septembrie, Cel de-al VI-lea Congres Mondial al Pastoraţiei Ţiganilor, organizat de Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, tema fiind „Tinerii ţigani în Biserică şi în societate”. Cei aproape 20 de arhiepiscopi şi episcopi, precum şi cei 150 de preoţi şi colaboratori pastorali vor analiza tema şi vor lucra la o actualizare a pastoraţiei universale în baza evoluţiilor actuale. Din Dieceza de Iaşi vor participa PS Petru Gherghel, responsabil cu pastoraţia migranţilor în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România, pr. Iosif Dorcu, responsabil cu Oficiul pentru Ecumenism şi Dialog Interreligios din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi patru reprezentanţi ai ţiganilor: Vasile Burtea, Mădălina Burtea, Nicolae Gheorghe şi Elena Motas. Congresul anterior a fost organizat în anul 2003 la Budapesta, în perioada 30 iunie – 7 iulie, tema fiind: „Biserica şi ţiganii: pentru o spiritualitate de comuniune”. Tabãrã interculturalã La Suceviţa s-a desfăşurat, în perioada 15-26 iulie, o tabără interculturală organizată de Centrul Diecezan Caritas Iaşi, acţiune ce face parte din proiectul „Franţa-România: concurs între două culturi”, proiect finanţat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul de Tineret al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului din România. Proiectul este realizat în parteneriat cu Asociaţia franceză „Fondation d’Auteuil”,

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21


partener al Centrului Diecezan Caritas Iaşi încă din anul 2000. Împreună cu această fundaţie, s-au mai realizat trei astfel de schimburi de experienţă în anii 2003, 2006 şi 2007. În acest an, beneficiarii au fost 11 tineri francezi din Maison Saint Martin – Fondation d’Auteuil şi 12 tineri români din două centre de plasament din Iaşi: Centrul de Plasament „Sfântul Iosif” al Centrului Diecezan Caritas Iaşi şi Centrul de Plasament „Cămin «La Salle»” al Congregaţiei „Fraţii Şcolilor Creştine”. Campus unitar Sub motoul „Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune” (Rom 12,12), membrii Acţiunii Catolice din România s-au reunit la Mănăstirea Carmelită de la Snagov, în perioada 27 iulie – 1 august, pentru primul

Campus Unitar Naţional cu tema: Acţiunea Catolică – o mare familie în slujba Bisericii. Au participat 110 reprezentanţi ai celor trei sectoare de vârstă din cele cinci asociaţii membre (Asociaţia Tineretului Român Unit, filiale Blaj, Cluj şi Oradea, AGRU mitropolitan şi Acţiunea Catolică „Sfântul Iosif” din Dieceza de Iaşi) şi din ASTRU Lugoj, asociaţie în curs de aderare la federaţie. Programul campusului a inclus momente de formare, vizionări de filme, discuţii, rugăciuni, drumeţii, meditaţii, laboratoare tematice.

S-a organizat şi o colectă de sprijinire a unor credincioşi din comunităţile catolice din satele Răchiteni, Tămăşeni şi Adjudeni, din Dieceza de Iaşi, afectate de inundaţiile de la sfârşitul lunii iulie. Nou custode Pr. Leon Budău a fost ales miercuri, 30 iulie, noul custode al Custodiei Ordinului Fraţilor Minori Capucini din România în cadrul capitulului electiv al custodiei care s-a desfăşurat în perioada 28-31 iulie la Oneşti, în sala „Sfântul Padre Pio” a Conventului „Fericitul Ieremia” din Oneşti. La alegerea noului custode au participat 23 de fraţi cu profesiune solemnă, adică toţi fraţii cu drept de vot. Pr. Leon Budău este originar din Galbeni (BC) şi s-a născut la 15 august 1971 la Bacău. La 15 decembrie 2001 a fost sfinţit preot la Oneşti, de ep. Aurel Percă. Din anul 2004 până în momentul alegerii a fost guardian şi formator al comunităţii studenţilor din Roman. Profesiuni În Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Piatra Neamţ a avut loc, miercuri, 6 august, profesiunea perpetuă a două surori din Congregaţia „Surorile Slujitoarele Săracilor”: sora Andreea Anti şi sora Monica Gabor, născute în Butea. În filiala Iazu Vechi a Parohiei Săveni, sr. Dorina Balan, din aceiaşi congregaţie, a făcut profesiunea solemnă, duminică, 24 august. În biserica „Fer. Ieremia” din Bacău, trei tinere – Ana Horvat, Felicia Barticel, Lucia Bulai – au făcut profesiunea perpetuă

22 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

în cadrul Congregaţiei Slujitoarele Maestre Pie Venerini în ziua de duminică, 24 august. Reculegere Mănăstirea Carmelită din Luncani, jud. Bacău, în perioada 1-4 august, a găzduit exerciţiile spirituale la care au luat parte 55 de membre ale Institutului

Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, din Dieceza de Iaşi, dar şi din alte zone ale ţării. Asistenţa spirituală (meditaţii, colocvii şi sfintele Liturghii) a fost oferită de pr. Iosif Dorcu şi de pr. Anton Despinescu. Primul şi-a axat temele meditaţiilor pe texte din Sfânta Scriptură şi euharistie, al doilea, pe texte pauline (Rom 8 şi 1Cor 11-15) şi pe spiritualitatea tereziană (simfonia iubirii divine în creaţie). Admitere Admiterea la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, Facultatea de Teologie Pastorală, se va desfăşura în perioada 15-21 septembrie, susţinerea interviului (probă eliminatorie) va fi la 22 septembrie, susţinerea probelor va fi în zilele de 23 şi 24 septembrie; iar rezultatele se vor afişa la 25 septembrie. Detalii suplimentare despre actele necesare, materiile de examene şi bibliografie pot fi solicitate de la secretariatul institutului: Str. Ştefan cel Mare, 268/B, 611040-Roman, jud. Neamţ; tel. 0233/743955; fax 0233/743847; e-mail: secretar.itrcf@itrcf-roman.ro; www.itrcf.ofmconv.ro.


Promotor al cãrþii A trecut la cele veşnice Gheorghe Bulai din Nicolae Bălcescu, la 17 august, un om care, înainte de evenimentele din 1989, riscându-şi libertatea, a ajutat la tipărirea la Bacău a calendarelor catolice pentru toată ţara, iar împreună cu pr. Ioan Ciuraru, a lucrat la tipărirea cărţilor religioase. În tipografia de la Buzău, s-a implicat în tipărirea unor cărţi, precum Carte de rugăciune, Catehismul şi colecţia de cântece religioase Extras. De asemenea, a ajutat mult la punerea pe picioare a Tipografiei „Presa Bună” din Iaşi. S-a născut la 1 septembrie 1951. Deşi îşi dorea mult să fie preot, nu a reuşit din cauza timpurilor de atunci. S-a căsătorit în anul 1975 şi a avut nouă copii. Înmormântarea a avut loc marţi, 19 august, la Nicolae Bălcescu, cu participarea unui număr mare de credincioşi, colegi de serviciu, prieteni şi cunoscuţi. Liturghia a fost prezidată de pr. Iosif Comoraşu, alături de care au concelebrat preoţii Cazimir Budău, Pavel Butnariu, Ciprian Budău şi pr. paroh Gheorghe Cojocaru. Una dintre fiicele sale, Ana-Maria, îi va continua munca de răspândire a cărţilor bune, fiind călugăriţă la Fundaţia „Fiicele Sfântului Paul” din Bucureşti. Pe scurt „ 3 august: Concert de orgã susþinut de

Julian Bewig din Germania în catedrala nouã din Iaºi „ 13 august: Impresii misionare din viaþa copiilor din Kenya prezentate de pãrintele misionar Isidor Mârþ la Tomeºti în cadrul întâlnirii membrilor Asociaþiei Misionare „Inimã de Mamã” „ 23 august: Sfinþirea noului clopot al bisericii din Târgu Trotuº, de cãtre PS Aurel Percã.

Porto-Santa Rufina, pr. Claudiu Transferãri ºi numiri Prin decret episcopal, începând Ianuş – Dieceza de Padova, cu 1 septembrie, PS Petru Gher- pr. Pavel Antăluţe – Dieceza de Prato, pr. Laurenţiu Ignat – ghel a stabilit: – transferări de parohi: pr. Io- Dieceza de Torino, pr. Claudiu sif Demeter – Cleja „Sf. Fran- Bereş – Dieceza de Agrigento, cisc din Assisi” , pr. Ioan Pă- pr. Valentin Aenoaei – Dieceza curici – Văleni, pr. Iosif Măr- de Gorizia, pr. Ioan Bişog – Dieceza de L’Aquila, pr. Iosif tinaş – Vizantea; – numiri de parohi: pr. Cris- Lucaci – Dieceza de Vicenza, tian Chinez – Luncaşi, pr. Iu- pr. Ciprian Ghiurcă – Dieceza de lian Ceobanu – Moara, pr. Petru Concordia-Pordenone, pr. MaAntonică – Focuri, pr. Petrică rius Catrinţaşu – pregătire misionară; în Ungaria: pr. Felix Butnariu – Roznov; – numiri speciale: pr. Mihai Măriuţ – studii şi pastoraţie – Budău jr. – director al Spita- Budapesta, pr. Andrei Varga – lului din Barticeşti, pr. Marius studii şi pastoraţie – BudapesAdam – director adjunct Cen- ta; în Germania: pr. Victor Sotrul Diecezan Caritas Iaşi, pr. Io- lomon – Arhidieceza de Köln. sif Tiba – formator la Institutul Pr. Lucian Adam notat în revista din numărul trecut la RoTeologic Iaşi; – misiuni în străinătate: în Ita- man „Isus, Bunul Păstor” este lia: pr. Adrian Chili – Dieceza vicar la Gioseni. A trecut la Domnul Pr. Petru Dâncă, OFMConv., cel mai în vârstă preot din dieceză, a trecut la cele veşnice la Hălăuceşti joi, 21 august. S-a născut la 11 ianuarie 1916 la Pildeşti, jud. Neamţ. A absolvit Şcoala Primară de cinci clase în anul 1929 la Pildeşti, Şcoala de Cantori în anul 1934 la Hălăuceşti şi Institutul Teologic din Luizi-Călugăra în anul 1941. A fost sfinţit preot la 11 mai 1941 de ep. Mihai Robu. A activat ca vicar la Luizi-Călugăra (11 mai 1941 – 29 septembrie 1943), paroh la Dicăneşti – Bihor (29 septembrie 1943 – 24 decembrie 1944), Faraoani (24 decembrie 1944 – 12 noiembrie 1946), vicar la Oradea, Sanislău şi Bilbor (12 noiembrie 1946 – 15 octombrie 1948). Între anii 1949 şi 1955 a fost deţinut. La 13 martie 1949, împreună cu alţi preoţi care erau la Faraoani, a fost ridicat de Securitate sub învinuirea: „reacţionar la securitatea statului”. A fost condamnat la şase ani de închisoare pentru ataşarea faţă de Biserică, fiind închis la Canal, Gherla şi Baia Mare. A fost vicar la Luizi-Călugăra, Galaţi, Gherăeşti (11 martie 1955 – 1 iulie 1956), paroh la Iugani (1 iulie 1956 – 4 decembrie 1956), Pustiana (4 decembrie 1956 – 1 ianuarie 1959), vicar la Bucureşti „Sfântul Iosif” (1 ianuarie 1959 – 16 decembrie 1961). A fost deţinut între anii 1961 şi 1964, apoi a fost vicar la Cleja (8 august 1964 – 1 decembrie 1972), paroh la Poiana (1 decembrie 1972 – 1 decembrie 1978), Cleja (1 decembrie 1978 – 1 august 1982). La 1 ianuarie 1985 s-a pensionat. Apoi a ajutat în pastoraţia din parohiile Slănic Moldova şi Vatra Dornei. Începând cu 5 februarie 1991 a lucrat în Parohia Hălăuceşti. Înmormântarea a avut loc la Pildeşti sâmbătă, 23 august, Liturghia fiind prezidată de ÎPS Ioan Robu. Să se odihnească în pace! septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23


îN APÃRAREA SÃNÃTÃÞII

Sindromul metabolic (III) Limitaţi consumul de ouă. Cum putem trata sindromul Evitaţi slănina, jumările şi carmetabolic?

Sindromul metabolic este o afecţiune ce necesită tratament de lungă durată. Alimentaţia inadecvată şi lipsa exerciţiului fizic sunt elementele de bază ale factorilor de risc. S-a demonstrat că schimbarea stilului de viaţă şi tratamentul medicamentos scad semnificativ riscul apariţiei complicaţiilor sindromului metabolic. Monitorizarea constantă a tensiunii arteriale, a colesterolului, a trigliceridelor şi a glicemiei sunt esenţiale pentru depistarea sindromului metabolic. Chiar dacă vă simţiţi bine aţi putea avea un risc crescut de evoluţie către sindromul metabolic. Este important să mergeţi la medic şi să urmaţi sfaturile acestuia.

Ce înseamnã schimbarea stilului de viaþã?

– să aveţi grijă ce şi cum mâncaţi – să faceţi exerciţiu fizic – să renunţaţi la fumat – să reduceţi aportul de alcool 1. Dieta Cercetătorii au ajuns la concluzia că o dietă echilibrată, bogată în legume şi fructe şi cu un conţinut redus de grăsimi (maxim 30% din aportul caloric zilnic) reduce semnificativ riscul cardiovascular. Carnea, peştele şi ouăle Carnea, ouăle şi peştele conţin proteine, elemente fundamentale, indispensabile întreţinerii organismului nostru. Acestea conţin însă şi grăsimi ascunse, greu de măsurat, ceea ce îngreunează controlul cantităţii.

nea prăjită. Evitaţi, de asemenea, măruntaiele de vită: sunt alimentele cele mai bogate în colesterol. Evitaţi alimentele tip „fast food”: ele sunt bogate în grăsimi saturate. Preferaţi carnea de pasăre fără piele. Preferaţi peştele pregătit la cuptor sau ciorbă de peşte. Lactatele Consumaţi lactate (brânză, lapte, iaurt) cu conţinut redus de grăsimi. Legumele Alimentaţia dv. trebuie să conţină cât mai multe legume (roşii, salată, varză, morcovi, gulie, ţelină, conopidă, sfeclă etc.). Surse de fibre şi vitamine, ele conţin, de asemenea, şi minerale (calciu, magneziu, potasiu) indispensabile formei dv. fizice. Începeţi mesele cu o supă de crudităţi. Mâncaţi cel puţin o legumă la fiecare masă. Produsele de panificaţie sau din cereale Aceasta înseamnă pâinea, pastele făinoase, preparatele din cereale, mămăliga, porumbul fiert, cartofii fierţi sau copţi, ovăzul fiert, orezul şi toate legumele uscate (fasole, linte etc.). Pe acestea le puteţi consuma, dar cu măsură. Controlaţi garniturile şi modul de preparare: evitaţi cartofii prăjiţi, untul pe pâine, uleiul peste orez. Zahărul şi produsele zaharoase Nivelul trigliceridelor sangvine este foarte sensibil la conţinutul de zahăr al alimentaţiei. Fiţi atenţi la consumul de dulciuri. Evitaţi produsele de patiserie,

24 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

îngheţata, prăjiturile, ciocolata, fructele uscate. Preferaţi fructele proaspete (până la 3/zi) şi băuturile dietetice (fără zahăr sau alţi îndulcitori). Băuturile Toate băuturile alcoolice cresc nivelul trigliceridelor. Se poate accepta o consumaţie foarte redusă (de exemplu: un pahar de vin pe zi). Evitaţi băuturile şi sucurile de fructe bogate în zahăr sau băuturile carbogazoase. Câteva „trucuri” suplimentare Mâncaţi încet, nu vă grăbiţi. Nu mâncaţi mai mult decât este necesar. Nu faceţi cură de slăbire bruscă. Adresaţi-vă medicului pentru a stabili cât trebuie să slăbiţi şi în cât timp. Atunci când faceţi cumpărături, citiţi cu atenţie etichetele produselor. Ingredientele sunt menţionate, cu cantitatea corespunzătoare conţinută. Dacă mai multe ingrediente bogate în grăsimi (cum ar fi uleiul, untul sau carnea) sunt în capul listei, evitaţi aceste produse. Gătiţi fără a folosi grăsimi şi evitaţi toate alimentele prăjite. Pentru a da gust alimentelor dv., folosiţi suc de lămâie, muştar, piper, usturoi, ceapă, condimente, ierburi aromatice. Reduceţi pe cât posibil consumul de sare. 2. Exerciþiul fizic Mersul pe jos zilnic (30-45 minute) este extrem de important pentru reducerea riscului cardiovascular şi pentru reducerea greutăţii corporale. 3. Tratamentul medicamentos Stilul de viaţă este foarte important, dar, de asemenea, este important să luaţi toate medicamentele prescrise de medic, în fiecare zi, pe durata de timp indicată de medicul dv. Dr. Lucia Amza


POªTA REDACÞIEI Ioan Cojan (Săbăoani). „De fiecare dată citesc cu multă emoţie articolele din revista «Lumina creştinului» în care se fac relatări despre martirajul ep. Anton Durcovici. În continuare aş dori să mă adresez celor de la redacţie ca să reproducă în paginile acestei reviste o fotografie a plăcii comemorative a ep. Anton Durcovici care este în catedrala «Adormirea Maicii Domnului» din Iaşi. Ar fi bine ca această fotografie să fie cu dimensiuni mai mari, în aşa fel ca înscrisurile omagiale de pe placă să fie cât mai vizibile... Am observat că este o mare deosebire între împărăţia lui Dumnezeu din ceruri şi împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ prin aceea că în cer nu sunt diavoli, pe când, din nefericire, pe pământ sunt şi diavoli care sunt de o răutate neînchipuită, sunt foarte vicleni dacă au îndrăznit să-l ispitească chiar pe Isus...”. Vă mulţumim pentru aprecierile făcute la adresa revistei pe care o citiţi „de fiecare dată cu multă emoţie”, dar şi pentru cuvintele la adresa Mons. Anton Durcovici despre al cărui martiriu s-a scris şi în paginile revistei. În ceea ce priveşte fotografia plăcii comemorative, o să ţinem cont de propunere. Reflecţiile dv. referitoare la amploarea răului pe pământ şi la ispitele cu care cel rău ne încearcă sunt foarte realiste. Isus, el însuşi ispitit de diavol, ne spune să nu ne temem, căci el este mereu cu noi. Atât timp cât el este prezent în viaţa noastră nu avem de ce ne teme, căci el ne va fi călăuză până la sfârşitul

vieţii şi ne va da puterea de a învinge orice ispită. Ana Matieş (Horgeşti). Ne-au bucurat rândurile trimise de dv. şi vă împărtăşim bucuria pe care aţi trăit-o la botezul nepoţelului. Bunul Dumnezeu să vă ajute să rezolvaţi şi problema soţului dv., aceea de a-i pune proteză şi de a primi un cărucior pentru a se putea deplasa. Vă mulţumim şi pentru numărul de telefon pe care ni l-aţi trimis şi vă asigurăm că îl vom folosi atunci când va fi nevoie. Cezar Puşcaşu. „A apărut pe situl episcopiei, la rubrica «Album foto»: 15 august: Iaşi: Hramul catedralei «Adormirea Maicii Domnului», o fotografie «care mi se pare» că nu este la locul ei. Spun acest lucru deoarece nu am văzut ţigani în bisericile catolice şi personajele respective par mai curate şi îngrijite decât de obicei... Sunt cumva depăşit de timpuri şi ţiganii respectivi sunt chiar catolici? Sau e o poză pentru imagine? Sunt mulţumit doar dacă aţi citit acest mesaj, dacă veţi considera că merit un răspuns accept orice. Am crescut 20 de ani cu termenul de ţigan care nu mi se pare jignitor şi nu mă pot obişnui deloc cu noua denumire «rrom»”. Din Biserica Catolică fac parte şi români, şi unguri, şi ţigani, şi italieni şi orice altă naţie. Însuşi numele catolică, adică universală, arată acest lucru. Prin urmare, nu cred că trebuie să fie o mirare faptul că înaintea lui Dumnezeu nu contează naţia, ci dacă ne-am întors sau nu la el, dacă am părăsit viaţa de păcat şi ne-am îndreptat spre cer. Duminică, 17 august, s-a citit în

biserici Evanghelia în care Isus vindeca fiica unei păgâne care nu face parte din poporul ales. Acesteia îi apreciază credinţa: „Femeie, mare este credinţa ta”. În mod sigur, în Biserică există şi ţigani catolici. Există, de asemenea, preoţi catolici ţigani şi călugări catolici ţigani. În România sunt ţigani catolici, mai ales în Ardeal. Imaginea din Iaşi arată că sunt câţiva simpatizanţi cu catolicii care frecventează biserica. Nu uitaţi apoi că la 17 decembrie 1996, papa Ioan Paul al II-lea a iscălit şi parafat „decretul de beatificare” a lui Zefferino Jiménez Malla şi a stabilit ziua de 4 mai 1997 ca dată a proclamării oficiale a acestui document şi a acestui mare eveniment. Este vorba de un laic, un adevărat „kaló”, cum obişnuiesc să se numească ei înşişi ţiganii din Spania, un reprezentant al etniei romilor, un catolic fervent şi exemplar care a căzut răpus de gloanţele miliţiilor revoluţionare în timpul războiului civil care s-a abătut asupra Spaniei în anii ’30. S-a născut în anul 1861 la Benavènt de Segrià, o localitate din Catalonia şi a fost împuşcat la 9 august 1936 pentru motive religioase, împreună cu un alt grup de călugări şi laici. Zefferino Jiménez Malla a avut o viaţă dedicată rugăciunii şi a murit pentru că nu a renunţat la credinţă, având în ultima clipă a vieţii rozariul în mâini. Anton Coşa (Faraoani). Am primit scrisoarea dv., dar, din păcate, fotografia trimisă nu este clară şi nu putem să o descifrăm pentru a vă oferi explicaţiile cerute. „

septembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25


nOUTÃÞI EDITORIALE Mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bună”, 2008, 10x15 cm, 12 p., 0,5 lei Preasfânta Treime mântuitoare Eduard Ferenţ, Ed. „Sapientia”, 2008, vol. I, ISBN 978973-8980-35-8, 510 p., 17x24 cm, 35 lei; vol. II, ISBN 978-973-8980-36-5, 17x24 cm, 470 p., 35 lei Marie, aratã-ne calea Albert Holenstein, Ed. „Sapientia”, 2008, 14x20 cm, 52 p., 2 lei

Les catholique de Moldavie. Histoire d’une minorité religieuse de Roumanie Jean Nouzille, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978973-8980-31-0, 17x24 cm, 434 p., 35 lei Creºtini ºi evrei între trecut ºi viitor Michel Remaud, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978973-8980-37-2, 14x20 cm, 199 p., 12 lei Istoria unei miºcãri religioase. Martorii lui Iehova Claudiu Dumea, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978973-8980-27-3, 14x20, 80 p., 5 lei

Cãi ale luminii: scrieri spirituale Chiara Lubich, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, 2008, ISBN 978-9731891-00-2, 536 p., 14x21 cm, 45 lei Termeni creºtini de origine latinã, Iosif Gherghel, Ed. „PIM”, 2008, ISBN 978-973716-949-5, 88 p., 14x20 cm, 8 lei Îngerii pãzitori. Însoþitorii noºtri cereºti Ed. „Serafica”, 2008, 10x14 cm, 118 p., 2 lei Novenã pentru sufletele din purgator Ed. „Serafica”, 2008, 9x13 cm, 46 p., 1,2 lei

Sfinþii pãrinþi despre moartea ºi învierea Domnului Ioan Gură de Aur, Ed. „Sophia”, 2008, ISBN 973-136054-6, 16x23 cm, 342 p., 32 lei Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale. Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · septembrie 2008

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

dată la două luni aveţi poO sibilitatea de a câştiga o carte. Trebuie doar să răspun-

deţi corect la întrebarea de mai jos. Răspunsul poate fi găsit în articolele din numărul trecut al revistei. Se acordă două premii prin tragere la sorţi. Trimiteţi prin poştă pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro răspunsul, adresa dv. completă şi, eventual, numărul de telefon la care puteţi fi contactat. Participă la concurs răspunsurile care vor ajunge la redacţie până la 15 octombrie. Numele câştigătorilor se vor anunţa în revista din luna noiembrie. Întrebarea Care a fost destinaţia celei de-a noua călătorii apostolice a papei Benedict al XVI-lea şi în ce perioadă s-a desfăşurat?

Cartea 9 argumente creºtine împotriva codului lui da Vinci Ed. „Presa Bunã”, 2006, 218 p., 3,5 lei

Această carte este o demitizare a celor mai importante idei din controversata carte „Codul lui da Vinci”, scrisă de Dan Brown, idei care creează o imagine defavorabilă asupra creştinismului şi asupra lui Isus Cristos.

Câºtigãtorii din luna iulie Au fost primite şase răspunsuri corecte şi patru răspunsuri greşite. În urma tragerii la sorţi, au câştigat: Maricica Mihoc (Rotunda) şi Elena Luca (Piatra Neamţ), care vor primi cartea „Catehismul Bisericii Catolice. Compendiu”.


Scrisorile pauline Orizontal: 1) Colaborator al sfântului Paul, „cinstitor de Dumnezeu” şi „slujitor bun al lui Cristos”, destinatar a două scrisori în care apostolul îl încurajează la începutul misiunii sale pastorale în Efes – Feţe! 2) Perioadă de timp (28 iunie 2008 – 29 iunie 2009) dedicată apostolului Paul, cu ocazia bimilenarului naşterii sale – Loc de scăpare (pl.). 3) Comunitate din Asia Mică, situată în apropiere de oraşele Laodiceea şi Hierapolis, a cărei situaţie îi era cunoscută sfântului Paul prin intermediul lui Epafras, Onesim şi Tihic, cărora le scrie pentru a-şi exprima bucuria că au rămas statornici în credinţă şi pentru a le atrage atenţia asupra pericolului celor care răspândeau învăţături greşite – Primele altercaţii! 4) Operaţiuni de înlăturare a buruienilor. 5) Teşite! – În silă! – Miros respingător. 6) Primele epistole! – Om uriaş (reg.). 7) Oraş situat la extremitatea de vest a istmului dintre Grecia centrală şi Peloponez, unde exista o înfloritoare comunitate creştină, căreia apostolul Paul îi adresează două scrisori – Înlăturat din start! 8) European Organ Index (abr.) – Mesaje esenţiale! 9) Aprofundat – Fundament apostolic! 10) Oraşul considerat caput mundi, în care exista o importantă comunitate creştină, căreia sfântul Paul îi adresează o scrisoare, exprimându-şi dorinţa de a o vizita în cadrul călătoriei spre Spania – „Pentru cei chemaţi, fie iudei, fie…, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor 1,24).

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Vertical: 1) Subînţeles – Evident. 2) În plin sinod! – Element „divin” – Notă muzicală. 3) Lucian Popescu – Luntre cu care se trec oile şi vitele peste o apă (reg.). 4) Grozăvii – Profetul care a stat trei zile în pântecele balenei. 5) Vechea capitală a provinciei romane Macedonia, unde sfântul Paul, împreună cu Sila şi Timotei, a întemeiat o comunitate creştină, căreia i-au fost adresate două scrisori în care apostolul îşi exprimă bucuria că ei au rămas statornici în încercări. 6) Cel mai important oraş al provinciei romane Asia, unde sfântul Paul a întemeiat o comunitate creştină, căreia îi scrie din închisoare pentru a-i atrage atenţia asupra pericolului recăderii în mentalitatea păgână – Mihai Teodorescu – În Frigia! 7) Martiriu încheiat! – Stridente în sine! – Stradă (abr.). 8) Provincie romană situată în podişul interior al Asiei Mici, ai cărei locuitori au fost convertiţi la creştinism probabil de însuşi sfântul Paul, care le trimite o scrisoare în care îşi susţine autoritatea de apostol şi autenticitatea evangheliei sale. 9) Creştin influent în comunitatea din Colose, căruia sfântul Paul îi trimite o scrisoare, cerându-i să-l primească înapoi pe sclavul Onesim „ca pe un frate iubit” – Acceptat de la bun început! 10) Colaborator al sfântului Paul în cea de-a treia călătorie misionară, având un rol deosebit în restabilirea înţelegerii în comunitatea din Corint, căruia apostolul îi adresează o

scrisoare pentru a-l îndruma în împlinirea misiunii sale pastorale în Creta – Prima comunitate creştină întemeiată de sfântul Paul în Europa, în timpul celei de-a doua călătorii misionare, căreia apostolul îi trimite o scrisoare în care îi încurajează pe creştini în suferinţele şi persecuţiile venite din partea păgânilor. Dicţionar: DAMF, OMETOI, TEO, PREAM. Pr. Emanuel Imbrea Răspuns la rebusul „Regina universului” din numărul trecut: 1) REGINA – PREASF; 2) FECIORELNICA; 3) RENOVATA – TARN; 4) OMENI – V – IESIT; 5) AEZI – A – AN – MBU; 6) GRATITUDINE – L; 7) AA – EVLAVIE – PU; 8) T – M – IE – E – ALAI; 9) EFIR – TIRANIC; 10) ISUS – ASIT – IR; 11) PET – PILAT – MIO; 12 EREZIE – RUGA – Z; 13) NTRU – NOI – UIRA.

Rezolvarea criptografiei „Sfântă Marie...” din numărul trecut: RE – V – AR – S – AC – U – IM – BE – L – SU – G – ARE – D – IN – H – AR – UR – IL – ETA – L – E – A – SUPRA – CE – L – OR – C – RE – D – IN – C – IO – SI. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” a mai contribuit comunitatea catolicilor din Irlanda: 3.150 lei.


Campus vocaþional pentru tineri (Luncani, 26-31 iulie)

Capitulul electiv al Fraþilor Capucini (28-31 iulie, Oneºti)

Profesiune perpetuã în cadrul Congregaþiei „Surorile Slujitoarele Sãracilor” (Piatra Neamþ, 6 august)

Binecuvântarea casei de bãtrâni ºi bolnavi „Ioan Paul al II-lea” (Butea, 9 august)

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii din Bijghir (10 august)

Pelerinaj diecezan la sanctuarul marian din Cacica (14-15 august)

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii din Horgeºti (16 august)

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii din Bogdãneºti (17 august)


Lumina crestinului, nr. 9/2008  

Publicatie lunara a Episcopiei Romano-Catolice de Iasi

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you