Issuu on Google+

Serie nouã – anul XIX – 3(219) – martie 2008


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX martie 2008, nr. 3 (219) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Maricel Bulai, Marcelin Blaj Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: „Noli Me Tangere” (1441) de Fra Angelico, frescã din conventul „San Marco”, Florenþa ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal. Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală: Pentru a se înţelege importanţa iertării şi a reconcilierii dintre oameni şi popoare, iar Biserica, prin mărturia ei, să răspândească iubirea lui Cristos, izvor al noii omeniri. Intenţia misionară: Pentru ca acei creştini, care în atâtea părţi ale lumii şi în diferite moduri sunt persecutaţi din cauza evangheliei, fiind susţinuţi de puterea Duhului Sfânt, să continue să dea mărturie cu mult curaj şi sinceritate despre cuvântul lui Dumnezeu.

Apostolul neamurilor (VII) „Râvniţi la cele de sus unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Col 3,1).

rimele patru versete din P capitolul al treilea al Scrisorii sfântului Paul către Co-

loseni, pe care sfânta liturgie a cuvântului din ziua de Paşti le propune ca a doua lectură, constituie îndemnul la trăirea vieţii în Cristos, ca urmare a învierii spirituale. Apostolul, care se afla în închisoare, la Roma, este informat de către ucenicii săi, Epafras, Onesim şi Tihic, cu privire la pericolele care îi pândesc pe creştinii din comunitatea colosenă, din partea unor eretici. Pentru a-i pune în gardă şi a-i conştientiza, apostolul le trimite scrisoarea amintită. Îmbrăţişarea religiei creştine înseamnă renunţarea la păcat – „a muri pentru păcat” –, la cele dezordonate întâlnite deseori pe pământ şi ataşarea totală de Cristos care a învins păcatul, iadul, moartea.

Ridicat în slava cerească, Isus arată tuturor oamenilor sensul adevărat al existenţei lor, căutarea celor de sus, evidenţiate în programul evanghelic al fericirilor, proclamate în predica de pe munte. O trăire conştientă a acestui program are ca efect identificarea cu Cristos, care este viaţa noastră. Cât timp Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat, a vieţuit între oameni, mereu a îndreptat atenţia acestora spre Tatăl. Continuă să cheme la el, de-a lungul veacurilor, pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, să-şi însuşească blândeţea şi smerenia sa, pentru a dobândi pacea inimii. Aflat în gloria cerească, la dreapta Tatălui, Isus îi atrage la sine, cu magnetul iubirii Duhului Sfânt, pe toţi cei care îl urmează cu fidelitate, pentru ca „atunci când Cristos se va arăta, şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie” (Col 3,4). Cristos a înviat, aleluia!

Mesaj terezian

Sfânta Scripturã: miere ºi ulei „De multă vreme, mă hrăneam cu făina curată conţinută în imitaţiunea lui Cristos; era singura carte care îmi făcea bine, pentru că nu aflasem încă bogăţia cuprinsă în evanghelie. La 14 ani, cu dorinţa mea de a şti, bunul Dumnezeu a găsit cu cale că trebuie să adauge la făina cea curată miere şi ulei din belşug”. P.A.D.


Întru mulþi ani, Preasfinþite! B

iserica locală de Iaşi îşi sărbătoreşte păstorul: 30 de ani de când providenţa divină a dispus ca în fruntea ei să fie Preasfinţitul episcop Petru, chemat şi rânduit să conducă această porţiune a poporului lui Dumnezeu în comuniune cu urmaşul sfântului Petru. Treizeci de ani de păstorire şi de slujire exemplară, printr-o profundă angajare plină de iubire şi credinţă a păstorului nostru, printr-o slujire evanghelică demnă de recunoştinţă, care a făcut ca întreaga dieceză să crească şi să fie o „Biserică dinamică”. Treizeci de ani de angajare pastorală marcaţi de momente grele, mai ales în timpul dictaturii de tristă amintire, dar şi de momente fericite, relevante nu numai pentru viaţa religioasă şi pentru comunitatea eclezială, ci şi pentru viaţa civilă şi pentru poporul nostru credincios. Continua chemare a păstorului nostru în aceşti 30 de ani la fidelitate faţă de adevărata credinţă şi faţă de Biserică, creşterea şi drumul urmat de Biserica locală în deschiderea ei spre societate şi spre necesităţile Bisericii Universale sunt motive de recunoştinţă. La distanţă de 30 de ani de la numirea Preasfinţitului nostru episcop ca păstor al Diecezei de Iaşi, trebuie să-i mulţumim încă o dată lui Dumnezeu pentru că ne-a rânduit păstor în Biserica noastră locală. Privind la tot ceea ce au însemnat cei 30 de ani de păstorire

a episcopului nostru, trebuie să spunem că au fost multe momente de bucurie şi de realizări. Toate s-au realizat pentru că păstorul suprem, Cristos Domnul, le-a făcut posibile, chiar în ciuda multor împotriviri manifestate direct sau indirect. Mă gândesc la nenumăratele drumuri parcurse de Preasfinţitul, la miile de kilometri, în dorinţa de a ajunge în fiecare parohie, în fiecare comunitate, la toate realităţile ecleziale. Mă gândesc la întâlnirile cu zecile de mii de oameni din toate categoriile sociale, bărbaţi şi femei, copii, tineri, adulţi, bătrâni, familii mari şi mici… Este vorba de zeci de mii de feţe în care Preasfinţitul a văzut reflexul iubirii şi luminii lui Dumnezeu, a contemplat aşteptările lor. Întâlnirea cu atâtea persoane care sunt chemate să poarte cu demnitate povara grea a vieţii, în special bolnavii, suferinzii... Mă gândesc la nenumăratele Liturghii celebrate în catedrală, în parohii şi în diferite comunităţi, ceea ce i-a dat ocazia să contemple Biserica noastră îmbrăcată în lumină, dar şi cu multe aspecte de reformat şi îndreptat. Şi pentru aceasta a fost celebrat un sinod diecezan. Mă gândesc la nenumăraţii preoţi care au primit hirotonirea în aceşti ani. La preoţii care au simţit că trebuie să vestească evanghelia dincolo de hotarele diecezei... Mă gândesc la nenumăratele exemple minunate de credinţă, de iubire, de rugăciune pe care

La Mulþi Ani! le-a primit de la persoane care s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui şi care au venit în dieceza noastră pentru a da mărturie. Mă gândesc la atâtea contacte şi participări la nivelul Bisericii Universale, la întâlnirile cu caracter ecumenic şi la dorinţa „ca toţi să fie una”. Mă gândesc la preocuparea pentru ca peste tot să existe case demne de Dumnezeu pentru celebrările sfinte, ca slujirea pastorală a preoţilor să fie cât mai eficientă… Orice întâlnire, orice persoană, fiecare credincios cu siguranţă l-au ajutat, pe episcopul nostru, să simtă mereu slujirea sa în relaţie cu Biserica şi pentru Biserică, pentru a se consuma pentru Biserică, pentru primatul lui Dumnezeu şi al evangheliei, pentru primatul harului şi al Duhului. Măsura vieţii păstorului unei dieceze este dăruirea de sine ¾

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3


Actualitatea Interviu cu PS Petru Gherghel

Un popas de reflecþie ºi rugãciune S-au împlinit, la 21 februarie, 30 de ani de când PS Petru Gherghel a fost numit pãstor al Diecezei de Iaºi. Excelenþa sa a celebrat la ora 11.00 o Liturghie solemnã de mulþumire în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi. Au participat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti (cel care a þinut ºi omilia), PS Aurel Percã ºi 171 de preoþi: membri ai consiliului prezbiteral, colaboratori ai episcopului în pãstorirea diecezei, prelatul Albert Holenstein, oaspeþi sosiþi din alte dieceze, printre care Mons. Benone Farcaº, reprezentant al PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, persoane consacrate ºi credincioºi. Din partea Bisericii Ortodoxe a fost prezent pr. arhimandrit Varlaam Merticariu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaºilor, reprezentant al PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La ceas aniversar pãstorul diecezei a avut bunãvoinþa sã rãspundã la câteva întrebãri.

¾

‰ Ce înseamnă pentru Excelenţa voastră 30 de ani de păstorire? Ziua de 21 februarie a însemnat un popas de reflecţie şi rugăciune. Treizeci de ani nu reprezintă un jubileu obişnuit, 25 sau 50 de ani, dar poate constitui pentru un păstor un moment de analiză, care se îndreaptă spre trecut, dar mai ales o ocazie fericită ca, împreună cu ceilalţi confraţi preoţi şi cu poporul creştin, să privească spre viitor. Am considerat că e bine să nu

o fac singur, şi m-am bucurat să-i am alături pe preoţii, consilierii, colaboratorii şi responsabilii cu mine la binele poporului credincios. Celebrarea sfintei Liturghii chiar în ziua primei mele numiri de către Sfântul Părinte Paul al VI-lea, de acum 30 de ani, şi retrăirea confirmării mele ca episcop de către papa Ioan Paul al II-lea în anul 1990 au constituit un moment de comuniune în timp cu cei care au avut de suferit şi s-au jertfit pentru credinţă şi

pentru Cristos şi pentru slujirea Bisericii, pentru slujirea poporului lui Dumnezeu. Şi cred că avem parte de un asemenea păstor. Păstorul este chemat să aibă grijă de turma încredinţată, avându-l mereu înaintea ochilor pe păstorul mare al turmei care are grijă şi de oaia pierdută ca şi de cea rănită, de cea bolnavă ca şi de cea puternică. Este o grijă gingaşă şi o preocupare pentru întreaga turmă care i-a fost încredinţată ca har şi angajare prin numirea ca păstor

al diecezei şi apoi prin consacrarea episcopală. Această aniversare uneşte întreaga noastră Biserică locală, preoţi, călugări şi călugăriţe, seminarişti, laici, într-un cor de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru darul făcut diecezei, dar vrea să exprime afecţiunea şi recunoştinţa directă faţă de păstorul şi părintele nostru. O vie recunoştinţă nu numai pentru toate realizările şi toate îndemnurile oferite, dar şi pentru ceea ce a stat în spatele lor:

4 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Biserică şi o fundamentare nouă a unei munci şi responsabilităţi prezente pentru o continuitate rodnică. La moştenirea ce am primit-o, pe care ne-am străduit în acele timpuri grele să o păstrăm, s-a impus o ofertă generoasă nu numai din partea episcopului, ci şi a tuturor preoţilor, călugărilor şi a credincioşilor laici. Biserica este o familie a tuturor şi toţi trebuie să o îngrijească şi să o facă vie. M-am bucurat, aşadar, să trăiesc această zi împreună cu toţi fraţii şi surorile mele în Domnul. ‰ Ştim puţin despre 21 februarie 1978. Cum a avut loc numirea ca ordinarius? Oferiţi-ne câteva amănunte. După moartea PS Petru Pleşca, ordinarius substitutus, care s-a întâmplat la 19 martie 1977, Sfântul Scaun a iniţiat un proces de amplă analiză şi a căutat o soluţie viabilă pentru reglementarea jurisdicţiei canonice pentru Dieceza de Iaşi, chiar dacă în acel timp autorităţile ¾ iubirea faţă de Biserică şi faţă de Cristos, inima de păstor puternic ancorată în credinţă. La acest moment aniversar, îi dorim pe mai departe o slujire pastorală îmbelşugată şi binecuvântată de Cristos, păstorul cel bun, dorind ca Biserica locală să crească în credinţă şi iubire. Încredinţăm Tatălui ceresc Biserica locală, pentru ca adunată în Cristos în jurul păstorului să crească mereu în comuniunea Duhului. Aurel Percã, episcop auxiliar


statale nu o recunoşteau oficial, ea fiind inclusă în cadrul Arhiepiscopiei de Bucureşti. După multe căutări, discuţii cu preoţii şi cu responsabilii din cadrul Departamentului Cultelor, organismul responsabil cu raporturile statului cu cultele din România, s-a convenit să se găsească o formulă canonică pentru o numire a unui administrator apostolic, cu un termen folosit în astfel de situaţii ordinarius ad nutum Sanctae Sedis („ordinarius la dispoziţia Sfântului Scaun”), legat direct de Sfântul Scaun în ceea ce priveşte administrarea canonică şi jurisdicţia bisericească. În acelaşi timp, se impunea obligaţia de a respecta formalităţile civile care admiteau pentru Iaşi titlul de provicar general al Arhiepiscopiei de Bucureşti. Bucureştiul nu avea la acea dată un episcop, ci un Monsenior cu titulatura de vicar general care, obişnuia să se intituleze şi să fie recunoscut drept conducătorul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Soluţia cu un provicar de Bucureşti, numit de Scaunul Apostolic ordinarius cu jurisdicţie canonică pentru

Iaşi, îi mulţumea pe toţi şi s-a trecut la desemnarea şi numirea mea într-o asemenea funcţie, fără a primi sfinţirea de episcop. În momentul numirii aveam 38 de ani, nu făcusem vreo pregătire specială, nu aveam nici o experienţă în domeniu, nu trecusem prin închisorile comuniste. Cu multă bunăvoinţă şi cu intenţie dreaptă, eram dispus la coordonarea mai întâi a problemelor spirituale ce priveau pastoraţia obişnuită şi jurisdicţia, mereu în colaborare cu Mons. Francisc Augustin, vicar general al Arhiepiscopiei de Bucureşti. O dată cu numirea am primit şi un mandat special:

să nu împiedic şi să nu obstaculez sub nici o formă bunul mers al relaţiilor între Guvernul României şi Sfântul Scaun. Deci prudenţă, tăcere, discreţie şi multă muncă şi răbdare. Cred că în mare parte am reuşit, deşi nu a fost deloc uşor. Dar nu cu forţa şi priceperea mea, ci cu ajutorul tuturor preoţilor din Seminar şi parohii şi, mai ales, cu puterea lui Dumnezeu, care cred că a lucrat din plin, folosindu-se de mine şi de noi ca de nişte instrumente slabe şi neputincioase, în acelaşi timp pline de bunăvoinţă şi curaj, făcând astfel să strălucească lucrarea miraculoasă a lui Dumnezeu. Cel care mi-a adus la cunoştinţă şi mi-a cerut asentimentul scris, la alegerea Sfântului Părinte Paul al VI-lea prin Congregaţia pentru Episcopi, a fost Mons. John Bukowski, secretarul nunţiului interimar din acele vremuri grele, arhiepiscopul Luigi Poggi. El mi-a încredinţat documentul de numire şi în faţa lui am depus mărturisirea de credinţă şi jurământul de fidelitate. Totul s-a desfăşurat în capela din palatul arhiepiscopal din Bucureşti, într-un fel de taină, de faţă fiind pr. Andrei Gherguţ, cel ce deţinea jurisdicţia ca ordinarius

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5


substitutus din încredinţarea episcopului Petru Pleşca, potrivit cu normele speciale din perioada instaurării dictaturii ateo-comuniste în ţara noastră, pr. prof. dr. Ioan Robu, actualul arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, pr. Eduard Sechel, rectorul Seminarului din Iaşi, şi pr. prefect Grigore Duma. A lipsit Mons. Francisc Augustin. Totul trebuia săvârşit în taină pentru a nu agita spiritele şi a nu se vesti că Biserica începe să intre pe un oarecare drum al normalizării. Au mai trebuit să treacă 12 ani până la împlinirea aşteptărilor şi la reobţinerea libertăţii Bisericii, cu alte cuvinte până la o adevărată normalizare, prin revolta şi schimbările din anul 1989. ‰ Treizeci de ani de păstorire au însemnat greutăţi şi bucurii, împliniri şi neîmpliniri. Ce ne puteţi spune în această privinţă? Care sunt două dintre cele mai mari bucurii? Încep cu greutăţile care au fost nenumărate: lipsa libertăţii, supraveghere continuă, ameninţări repetate să nu ies din cadru legal, atenţionări că nu suntem în Polonia, acuze că preoţii nu respectă legile, că sunt prea dinamici, că nu sunt supuşi, control riguros în Seminar, cu tot felul

de inspecţii şi presiuni, şantaj din partea poliţiei secrete şi urmărire, de multe ori diabolică etc. Pe lângă toate acestea, bucuriile au fost multe şi mari, aşa cum spunea şi ÎPS Ioan Robu la Liturghia aniversară. Au fost adevărate minuni şi, ca atare, era firesc să prindem curaj pentru că Domnul era cu noi. Cele câteva bucurii despre care mă întrebaţi şi doriţi să vi le prezint sunt următoarele: prima se referă la Seminar, seminariştii şi noii preoţi din acele timpuri grele; reclădirea seminarului după cutremurul din anul 1977 (între anii 1979 şi 1981, în plină eră dictatorială) a fost o adevărată minune; a doua bucurie se referă la activitatea curajoasă şi împlinirea programului liturgic şi catehetic, operă susţinută cu mult zel de către preoţii noştri, care au înţeles că nu trebuie să fie nicidecum întrerupt şi abandonat, cu toate presiunile ce se făceau împotrivă. Angajamentul preoţilor era pentru mine şi cred că pentru toţi o mare şi adevărată bucurie. Mijloacele erau simple, iar bisericile în interiorul cărora se desfăşura toată activitatea pastorală deveniseră şcoli, centre sociale şi caritative şi focare de rezistenţă. Trebuie să

6 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

recunosc că acest fapt era impresionant şi a adus atâtea roade în rândul copiilor, la Liturghiile lor, la catehezele de pregătire pentru prima Împărtăşanie, Mir şi celelalte sacramente, ca şi în rândul tinerilor, care aveau slujbele lor, fără a uita de familii şi părinţi care frecventau biserica şi sacramentele în procent de 80-90%. Mi-aş mai permite să amintesc o altă bucurie: grija pentru biserici, pentru reparaţiile ce se impuneau şi pentru noi construcţii. Numărul acestor iniţiative a fost impresionant, chiar dacă ele au cerut sacrificii enorme şi jertfe din partea preoţilor; mă gândesc la pr. Dumitru Adămuţ, ctitorul bisericii din Adjudeni, simbol al curajului şi al rezistenţei credincioşilor, conduşi de păstorii lor, în timpul de teroare ateo-comunistă. ‰ Ce vă doriţi la acest ceas aniversar? Am avut şi am în continuare o singură dorinţă: să-i aduc laudă lui Dumnezeu, să le mulţumesc confraţilor preoţi din toate structurile bisericeşti, celor din Seminarul din Iaşi şi din celelalte seminarii deschise după anul 1989 şi să înalţ o rugă de binecuvântare către Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Sfinte şi a purtătorului de grijă al lui Isus şi al Bisericii, sfântul Iosif. Mă bucur să le spun tuturor preoţilor că merită să te dăruieşti cauzei lui Dumnezeu şi a Bisericii în orice timp, mai ales atunci când e mai greu. Poporul nostru credincios merită multă binecuvântare şi un viitor mai bun. Tuturor le amintesc îndemnul nostru sinodal: Înaintaţi cu curaj în larg! Domnul este mereu cu noi! A consemnat pr. Cornel Cadar


Martori ai credinþei C

omentând rugăciunea lui Isus din Grădina Măslinilor, sfântul Augustin subliniază: „În timp ce se ruga, din tot trupul său ieşeau picături de sânge, aşa cum găsim în Evanghelie (...). Ce înseamnă această revărsare de sânge dacă nu pătimirea pe care Biserica întreagă continuă s-o îndure în martirii săi?”. Cei care sunt ucişi dând mărturie despre credinţa lor nu au fost doar în primele secole. Statisticile spun că în secolul trecut persecuţiile religioase au fost mai aprige ca în primele secole, iar numărul celor care au fost ucişi pentru credinţa lor l-a depăşit de mult timp pe acela al martirilor din primele veacuri. În fiecare an, Agenţia Fides a Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor de la Vatican oferă un raport cu privire la cei care au fost ucişi în timp ce îşi îndeplineau lucrarea misionară. În anul 2007, 21 de slujitori ai Bisericii Catolice şi-au pierdut viaţa pe câmpul de misiune. Raportul include preoţi, călugări şi seminarişti şi nu-i are în vedere pe credincioşi. Pentru comparaţie, raportul arată că în anul 2006 au fost ucise 24 de persoane, iar în anul 2005 cu o persoană mai mult. Şi-au pierdut viaţa în mod violent, mărturisind astfel credinţa lor, 15 preoţi, trei diaconi, un călugăr, o călugăriţă şi un seminarist. În Asia au murit opt misionari: patru preoţi, trei diaconi şi un seminarist (patru în Irak, trei în Filipine şi unul în

Sri Lanka). În America Latină au fost şapte morţi: şase preoţi şi un călugăr (trei în Mexic, doi în Columbia, unul în Brazilia şi unul în Guatemala). Patru au murit în Africa (doi în Africa de Sud, unul în Kenya şi unul în Rwanda). Doi preoţi au fost ucişi în casele lor în Spania. Împrejurările morţii câtorva dintre cei care şi-au pierdut viaţa pe câmpul de misiune sunt redate în cele ce urmează. Tocmai celebraseră Liturghia duminicală. Era 3 iunie 2007. La ieşirea din biserica „Sfântul Duh” din Mosul (Irak) au fost împuşcaţi parohul pr. Raghiid Ganni şi trei diaconi: Basman Yousef Daoud, Ghasan Bidawid şi Wahid Hanna. Sora Anne Thole, născută în Elveţia, a murit la Santa Maria Ratschitz (Africa de Sud). Era 1 aprilie, Duminica Floriilor. A murit în timp ce încerca să salveze câţiva bolnavi de Sida dintr-un incendiu care distrugea clădirea în care aceştia erau adăpostiţi. Infirmierii au reuşit să salveze cinci dintre cei opt bolnavi. Sora s-a întors după alţi trei, însă tavanul s-a prăbuşit ucigând-i pe ea şi pe cei trei bolnavi. Avea 35 de ani şi lucra în acel spital de doi ani. Părintele Mario Bianco era italian. A murit la Manizales (Columbia) la 15 februarie 2007 în urma unei agresiuni. La 4 februarie 2007 fusese legat şi maltratat în locuinţa în care stătea. A murit la spital. Avea 90 de ani. Ştrangulat, după ce fusese torturat, pr. Ricardo Junious,

originar din SUA, a fost găsit la 29 iunie 2007 în sediul unei parohii din Ciudad de Mexico legat la mâini şi la picioare: luptase împotriva traficului cu droguri şi vânzării de alcool minorilor. Avea 70 de ani. În ziua de 26 septembrie 2007, pr. Nicholaspillai Packiyarajith, coordonatorul Asociaţiei Jesuit Refugee Service, a fost ucis de o bombă plasată pe drumul pe care îl parcurgea pentru a-i asista pe refugiaţii şi orfanii din Vidathalvu (Sri Lanka). Pr. Fransiskus Madhu, 30 de ani, originar din Indonezia, a fost ucis în ziua de 1 aprilie 2007, în Filipine, în timp ce mergea spre capela din satul unde era paroh pentru a celebra sfânta Liturghie de seară. Câţiva oameni s-au apropiat de el şi au deschis focul. A murit în drum spre spital. Fără îndoială, subliniază raportul, fiecare dintre cele 21 de persoane care au murit anul trecut, slujindu-l pe Domnul, a luat o decizie radicală: „să mărturisească iubirea lui Dumnezeu, adesea în situaţii de violenţă, degradare, sărăcie materială, totală lipsă de respect faţă de demnitatea şi drepturile persoanei”. Pr. Cornel Cadar

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Un film care lasã un gust amar

U

MAFILMFEST este un Festival Internaţional de Film despre Drepturile Copilului. În perioada 14-19 noiembrie 2007 la Bucureşti a avut loc cea de-a doua ediţie a festivalului cu titlul „Privind copiii”. Au fost prezentate documentare şocante şi filme de ficţiune despre copii. Într-una dintre seri a fost vizionat şi filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Cristian Mungiu. Filmul a primit numeroase premii, inclusiv premiul Palme d`Or la Festivalul de la Cannes. Este vorba de povestea unei studente care vrea să facă un avort clandestin în România, în perioada comunistă. Aceasta împreună cu o prietenă aranjează cu un personaj necunoscut rezolvarea problemei, în secret, într-o cameră de hotel. Se stă mereu sub teama puşcăriei. Cele două prietene se lasă violate numai ca studenta însărcinată să scape. Copilul din sânul studentei este tratat ca un obiect care încurcă, trebuie scăpat de el cu orice preţ. Atmosfera, chiar şi în discuţiile ce au loc între diferitele personaje, este împotriva vieţii şi a familiei. Copilul ucis este arătat pe pardoseala unei băi de hotel, iar aruncarea lui la tomberon aduce adevărata eliberare. În final ritmul vieţii este reluat şi revine la normal, probabil până la o următoare sarcină. Dincolo de laudele şi aprecierile aduse, reacţiile nu au întârziat să apară. A fost mai întâi comentariul din partea Vaticanului în

L’Osservatore romano. În ediţia din 25 august 2007 se notează: „De vreme ce recurgerea excesivă la scene de sex a epuizat potenţialul de atragere (a publicului), demnitatea spectatorului primeşte o nouă lovitură sub centură, cu acest film recompensat cu Palme d`Or: un semnal dramatic al întoarcerii la barbarismul, individual sau colectiv, al conştiinţelor noastre”. Reacţii au apărut în Franţa şi în Italia unde au protestat numeroase instituţii. Ministrul Educaţiei Naţionale din Franţa, Xavier Darcos, nu a fost de acord ca filmul să fie difuzat în reţeaua şcolară. În România, Provita Media Bucureşti subliniază că „trupul atacat chimic al unui copil nenăscut, înfăţişat ca un caz secundar, mai mult, ca un reziduu sanitar, deschide un drum către o lume infinit mai neagră decât cea a lumii comuniste zugrăvită de autorii filmului”. La fel ca mulţi alţii, participanţii la festivalul de la Bucureşti au fost de acord că e important să ne gândim la mesajul filmului şi la soluţiile pe care le ia în calcul. Conform filmului, nu constituie o problemă dacă se trăieşte fără nici un reper moral, nu ridică nici un semn de întrebare compromisul sau viaţa imorală. Acestea sunt normale. Anormal este încurcătura cu sarcina şi faptul că nu se poate scăpa de ea în mod liber. Ni se sugerează de la un capăt la altul că este încălcat dreptul femeii de a fi stăpână pe propriul

8 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

ei trup şi de a elimina sarcina nedorită. Sistemul comunist, se arată în film, interzicea avortul şi nu oferea libertate; singura cale de ieşire din această lipsă de libertate este avortul clandestin. Ce dă totuşi demnitate existenţei umane? Fără îndoială, revenirea la valorile tradiţionale: respectarea vieţii umane în fiecare etapă a existenţei, iubirea vieţii, familia, castitatea prematrimonială. „Am afirmat deseori, spunea odinioară Maica Tereza de Calcutta, şi sunt sigură de aceasta: cel mai mare distrugător al păcii în lumea de azi e avortul. Dacă o mamă îşi poate ucide propriul fiu ce ar putea să ne oprească, pe tine şi pe mine, să nu ne ucidem reciproc?”. Tot ea oferea şi soluţia: „Nu ucideţi copilaşii! Vreau să propun alternativa adopţiunii în locul avortului. Le rog pe toate mamele din lume: Dacă nu doriţi un copil, daţi-mi-l mie... Eu doresc copilul vostru! Aşa am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta”. Participanţii la festivalul de la Bucureşti după vizionarea filmului au rămas cu un gust amar. Ca şi în cazul piesei de teatru „Evangheliştii” de Alina Mungiu-Pippidi de acum câţiva ani şi acum, în cazul filmului, întrebarea care s-a ridicat a fost legată de criteriile de premiere. În mod sigur sunt mulţi care premiază ceea ce le aparţine, scot în evidenţă şi rămân extaziaţi în faţa scrierilor şi a filmelor în care se recunosc şi se regăsesc. (C.C.)


Concert Gen Rosso

rupul internaţional de artă interpretativă Gen Roso va G concerta la Bacău la 25 martie

ca răspuns la invitaţia PS Petru Gherghel care, la 18 februarie, a semnat o scrisoare circulară trimisă părinţilor parohi cu scopul de a face cunoscut acest eveniment. Responsabili de organizarea spectacolului de la Bacău (Sala Sporturilor, ora 19.30) sunt pr. Eduard Mihai Coşa şi pr. Felix Roca; ei vor colabora cu părinţii decani şi cu părinţii parohi şi vicari angajaţi în pastoraţia tinerilor. Gen Rosso va mai concerta la Sibiu (16-19 martie) şi la Bucureşti (28-29 martie). Grupul a luat fiinţă la Loppiano, Florenţa, în anul 1966, dintr-o idee a Chiarei Lubich (a primit premiul UNESCO pentru Educaţie la Pace). Ea a făcut cadou o baterie roşie unui grup de tineri cu scopul de a comunica şi transmite prin muzică valori precum pacea şi fraternitatea universală şi a contribui la realizarea unei lumi mai unite. Formaţia a interpretat în diferite contexte sociale, rasiale, religioase şi culturale şi în momente din afara orarului programat al concertelor, pentru proiecte de solidaritate, asociaţii umanitare şi prizonieri. Gen Rosso realizează proiecte didactice şi educaţionale în lumea şcolii. Acestea au titluri diferite: „Mâini pentru pace”, „Rock împotriva violenţei”, „Daţi o mână de ajutor păcii”, „Sport pentru pace”, „Puternici fără violenţă” etc.

Formaţia a susţinut muzicalul „Streetlight” (cu care a debutat în anul 2000) în Germania în anul 2002. După primele experienţe cu tinerii germani, a luat naştere ideea de prevenire a violenţei între tineri. Formaţia a primit cu entuziasm ideea de a întrerupe şirul concertelor clasice şi de a începe astfel un dialog cu tinerii. Muzicalul prezintă o istorie adevărată, a lui Charles Moats, un tânăr care a fost ucis pentru că nu a acceptat violenţa cartierului său din Chicago. Formaţia intenţionează să poarte astfel, mai ales către tineri, un mesaj puternic şi mobilizator la adevărata bucurie ce provine din credinţă şi iubire. Muzicalul, realizat în cadrul proiectului „Puternici fără violenţă”, ajută prin diferite implicaţii practice (muzică, implicare emoţională, participarea activă a tinerilor în muzical) la atingerea scopului pedagogic: a fi puternic promovând binele, respectul pentru orice persoană, solidaritatea, înţelegerea între oameni, colaborarea. Grupul format din 18 membri provenind din 10 ţări (Brazilia, R.D. Congo, Kenya, Tanzania, Argentina, Spania, Italia, Elveţia, Filipine şi Polonia), interpretează cântece în 24 de limbi, a întreprins 220 de turnee în 43 de naţiuni, are 54 de albume, 60 de evenimente şi 250 de ateliere; a publicat 320 de cântece şi a realizat 2.500 de concerte. (Dupã www.genrosso.ro)

Ziua Tineretului

Ziua Mondială a Tineretului are loc în Duminica Floriilor. Acest lucru a fost dorit de papa Ioan Paul al II-lea, un papă al tinerilor. În anul 1986 a avut loc prima Zi Mondială a Tineretului.

Ziua Mondială a Tineretului poate fi sărbătorită la nivel parohial prin celebrarea unei Liturghii animate de tineri, cateheze legate de tema Zilei şi de Mesajul Sfântul Părinte dat cu această ocazie etc. Tema de anul acesta este: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8) evidenţiind legătura dintre Duhul Sfânt şi misiune. În fiecare an, în prima duminică din luna mai, se celebrează la nivel diecezan Ziua Tineretului cu tinerii din toate parohiile, în mijlocul cărora este prezent şi păstorul diecezei. Această sărbătoare va avea loc anul acesta la Bacău, Parohia „Sf. Nicolae”, în ziua de 4 mai. Pentru detalii sau propuneri: ziuatineretului@gmail.com pr.felixroca@gmail.com sau 0741/501481, 0232/262156. Pr. Felix Roca

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9


A trecut la cele veºnice

PS Sebastian Kräuter Excelenþa sa Sebastian Kräuter, episcop emerit de Timiºoara, în al 86-lea an al vieþii, al 62-lea an al preoþiei sale ºi al 18-lea an al episcopatului sãu, dupã o grea ºi lungã suferinþã, întãrit cu sfintele sacramente, a adormit în Domnul în ziua de 29 ianuarie.

N

ăscut la 22 decembrie 1922, în localitatea Niţchidorf, judeţul Timiş, PS Kräuter a absolvit studiile de filozofie şi teologie la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timişoara, unde, la 2 iunie 1946, a fost sfinţit preot de episcopul Augustin Pacha. În perioada 1946-1964 a fost capelan în Parohia Giarmata, după care Konrad Kernweisz, ordinarius de Timişoara de atunci, l-a numit paroh al aceleiaşi parohii. Ca decan de Timiş şi ca examinator prosinodal s-a aflat timp de mai mulţi ani în serviciul ordinariatului şi al confraţilor săi districtuali. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit „ordinarius ad nutum Sanctae Sedis” la 7 octombrie 1983, ulterior, la 14 martie 1990, numindu-l în scaunul episcopal al Timişoarei. Consacrarea ca episcop a avut loc la 28 aprilie 1990, în catedrala romano-catolică din Timişoara. La 28 august 1999, atingând limita de vârstă, papa Ioan Paul al II-lea i-a acceptat cererea de renunţare la conducerea pastorală a diecezei. Alăturându-se celor care şi-au exprimat regretul faţă de

decesul ES Sebastian Kräuter, PS Petru Gherghel împreună cu PS Aurel Percă au transmis un mesaj de condoleanţe ES Martin Roos, episcop de Timişoara, în ziua de 31 ianuarie, în care au arătat durerea şi sentimentele de regret pentru pierderea suferită. Înmormântarea a avut loc la 1 februarie, la Timişoara. Liturghia pontificală „Requiem” a fost celebrată în catedrala „Sfântul Gheorghe”, fiind prezidată de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti. După Liturghie a urmat ritul înmormântării în cripta catedralei. În România, actualmente, sunt 18 episcopi catolici (zece romano-catolici şi opt greco-catolici).

10 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Marcelin Blaj

E bine de ºtiut

Vacanþã După o vacanţă intersemestrială de o săptămână, la 11 februarie a început cel de-al doilea semestru al anului şcolar 2007-2008. Următoarea vacanţă va fi la Paştele ortodox, între 26 aprilie şi 4 mai. Elevii catolici vor avea două zile libere la Paştele catolic, 21 şi 24 martie. Cursurile continuă între 5 mai şi 13 iunie, iar vacanţa de vară va începe la 14 iunie şi va dura până la 14 septembrie. Romtelecom Compania Romtelecom continuă promoţia „Alege cea mai bună ofertă” pentru noi instalări de linii telefonice până la 31 martie. Astfel, persoanele fizice care doresc să se aboneze în această perioadă beneficiază de instalare gratuită a liniei telefonice plus, în primul an, de: 50% reducere la abonament, o opţiune de voce gratuită, factură detaliată gratuită. Cei care aleg contractul pe doi ani primesc şi un telefon Dect Siemens cadou. ªtiaþi cã? • În anul 2007 populaţia a crescut cu 80 de milioane de oameni, creşterea demografică cea mai importantă înregistrându-se în ţările sărace. • La nivel global, în fiecare zi se publică mai mult de 3.000 de cărţi. • Se pare că cele mai lungi cuvinte anagramate au 15 litere şi sunt: dactilografiere şi radiotelegrafic. • Un om face într-un an aproximativ 2,5 milioane de paşi. • Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.C. Găsit în Mesopotamia, e scris în akadiană, limba folosită de asirieni şi de babilonieni.


ISTORIE Figuri ilustre

Mons. Dumitru Romila

S

-a născut la 13 mai 1897 la Huşi-Corni, părinţii săi fiind Ilie şi Elisabeta. A urmat cursurile Seminarului din Iaşi şi pe cele ale Colegiului Urbaniana din Roma. A fost sfinţit preot la Roma în anul 1922, iar după revenirea în ţară a activat în administraţia centrală a Episcopiei de Iaşi, ocupând funcţiile de administrator al bunurilor episcopiei, paroh al catedralei „Adormirea Maicii Domnului”, decan districtual de Iaşi, membru în Consiliul de Administraţie al Institutului „Presa Bună” ş.a. O mărturie a episcopului martir Anton Durcovici, datând din august 1948, confirmă faptul că la acea dată Mons. Dumitru Romila era arestat: „Mons. Dumitru Romila de la Episcopia de Iaşi, care este arestat sub acuzaţia falsă de a fi sabotor economic, primeşte zilnic propuneri de a trece la ortodoxism în schimbul libertăţii sale, dar acesta se menţine pe poziţie”. Se cuvine menţionat faptul că arestarea Mons. Dumitru Romila a survenit ca urmare a controlului efectuat la 28 iunie 1948 la sediul episcopiei de inspectori de la Controlul Economic Iaşi, care constataseră existenţa în pivniţele palatului a unei cantităţi de vin vechi nobil, producţia anului 1945. Inspectorul Anton Heleşteanu l-a declarat pe Mons. D. Romila vinovat de încălcarea Legii 351/1945 (Legea sabotajului) prin „nedeclararea la stoc” a vinului respectiv, confiscat ulterior de autorităţile comuniste. Ca urmare a acestor acuzaţii, Mons. D. Romila a fost

arestat, iar la 26 august 1948 ziarul „Scânteia” a publicat un articol denigrator la adresa sa şi a rectorului Seminarului diecezan, A. Trifaş. Sesizat de apariţia acestui articol, Ministerul Cultelor a suspendat salariul celor doi preoţi. Episcopul Anton Durcovici l-a disculpat însă pe Mons. D. Romila, arătând că în calitatea sa de administrator al bunurilor episcopiei, cel în cauză nu era obligat să declare „la stoc” existenţa vinului respectiv. În timpul procesului, unul dintre judecători, Ioan Coţovanu, a exprimat o opinie separată, declarând că Mons. D. Romila nu putea fi acuzat de încălcarea Legii sabotajului deoarece vinul provenea din recolta proprie şi că nu fusese destinat comercializării, ci deservirii parohiilor din Dieceza de Iaşi. La 21 aprilie 1949, Monseniorul a fost condamnat la închisoare, amânând un timp executarea pedepsei din motive medicale. Astfel, în august şi decembrie 1948, respectiv mai 1949, mai multe comisii medico-legale constataseră faptul că Mons. D. Romila, grav bolnav la acea dată, nu putea suporta regimul penitenciar şi că avea nevoie de tratament spitalicesc. Într-adevăr, momentele dramatice ale arestului preventiv i-au agravat suferinţa, iar în perioada decembrie 1948 – iunie 1949 Mons. D. Romila s-a aflat internat la Spitalul nr. 1 Iaşi, unde a fost consultat de medicii V. Buţureanu, Gh. Chipail şi V. Hurghişiu.

În pofida investigaţiilor efectuate timp de mai mulţi ani în arhivele judecătoreşti ieşene nu am descoperit dosarul penal şi cel penitenciar al Mons. D. Romila. Potrivit propriei sale declaraţii, Mons. D. Romila a fost condamnat la şase luni de închisoare corecţională, pe care a executat-o în perioada iunie – decembrie 1949. A activat ulterior la Butea (1951-1956) şi apoi la Tămăşeni, ca preot extrabugetar, dovedindu-se duhovnic râvnic şi plin de zel în îndeplinirea misiunii sacerdotale. A murit la 23 ianuarie 1965, fiind înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi. La 19 februarie 1949, ep. Anton Durcovici a ţinut să-l omagieze pe Mons. D. Romila, scriindu-i următoarele: „După 26 de ani de muncă încordată, depusă fără preget pentru binele parohiei şi al eparhiei întregi, am fi voit cu toţii (...) să aveţi răsplata bine meritată. Dumnezeu însă a dispus altfel în pronia sa nepătrunsă; a voit ca el singur să vă fie mângâierea şi «merces magna nimis» (răsplată mai mare n.n.). Cu cât o anumită lume a căutat pe nedrept să vă coboare, cu atât cel preadrept vă va înălţa şi copleşi cu darurile sale (...)”. Dr. Dãnuþ Doboº

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11


MESAJUL SFINÞILOR Fericitul Ieremia

Pelerinul iubirii Aducerea rãmãºiþelor pãmânteºti ale fericitului Ieremia în România constituie un eveniment important pentru Dieceza de Iaºi ºi nu numai. Vor avea loc diferite celebrãri ºi manifestãri legate de acest eveniment în perioada 15-31 mai. Despre fericitul Ieremia s-a mai scris în aceastã revistã. Despre descoperirea fratelui Ieremia ºi procesul îndelungat care a dus la cercetarea mormântului sãu se referã articolul din acest numãr.

F

ericitul Ieremia este un frate simplu şi modest care a înţeles că în urmarea lui Cristos orice graniţă şi frontieră dispare. Astfel, însufleţit de o dorinţă arzătoare, de a fi sfânt, ajunge în Italia după un timp îndelungat de peripeţii. Pentru el era mult mai importantă patria celor vii şi patria Ierusalimului ceresc, luptând o viaţă întreagă pentru a dobândi meritul de a fi cetăţean al cerului. De aici începe drumul spre maturizarea credinţei. O dată plecat de pe meleagurile Moldovei, el nu va mai pune piciorul pe pământ românesc, fapt pentru care nu va fi cunoscut nici de conaţionalii săi din acele timpuri, nici după aceea până spre anul 1905. Imediat după înmormântarea fratelui Ieremia, invocând numele său şi trecând pe la mormânt, mulţi credincioşi au avut parte de minuni, motiv pentru care se găsesc 146 de documente cu mărturii directe, de aceea la 25 septembrie 1627,

papa Urban al VIII-lea a semnat începerea cauzei şi numirea comisiei pentru desfăşurarea procesului apostolic. În anul 1631 Sfântul Scaun a reluat cauza şi a iniţiat o nouă fază, apoi procesul de beatificare a fratelui Ieremia a avut o pauză vreme de câţiva ani buni, până în anul 1672. La 29 decembrie 1674 este prezentată cauza la Congregaţia pentru Rituri şi papa Clement al X-lea dispune deschiderea cazului. La 3 martie 1677 papa Inocenţiu al XI-lea semna decretul de reîncepere a cauzei. La 26 septembrie 1687 papa Inocenţiu al XI-lea acceptă să vorbească despre eroicitatea virtuţilor slujitorului lui Dumnezeu, Ieremia. În anul 1905 românul Gheorghe Sion, cercetător pasionat de cărţi care priveau România, găseşte într-un anticariat din Roma, o carte veche: Vita di Fra Geremia Valacco (Viaţa fratelui Ieremia Valahul). Acestui cercetător i-a atras atenţia adjectivul „Valahul” şi a cumpărat cartea fără ezitare. În anul 1914 această carte, care este şi prima biografie a fratelui Ieremia, scrisă de pr. Francesco Severini de Napoli, a ajuns în mâinile lui Nicolae Iorga. Însă, din cauza războiului, figura românului virtuos nu a mai reprezentat un interes de maximă atenţie. Interesul pentru fratele Ieremia a luat avânt atunci când Gheorghe Sion a donat cartea luată de la Roma, bibliotecii Universităţii din Cluj.

12 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Cartea a trecut prin mâinile pr. Ilie Daianu, care, după ce a citit-o, în anul 1926 a scris un articol pentru o revistă. După 10 ani, în anul 1936, a mers în Italia şi a vizitat locurile pe unde a trăit fratele Ieremia, luând multe notiţe, pe care, din păcate, nu le-a publicat. Profesorul ortodox Grigore Manoilescu, în anul 1946, se duce în Italia unde găseşte o biografie modernă despre fratele Ieremia realizată de Severini sub îngrijirea filozofului Francesco Orestano, Un eroe romeno in terra italiana (Un erou român pe pământ italian). Manoilescu, după multe cercetări, ajutat de prof. Giulio Cremona, descoperă locul exact al mormântului, iar la 16 iunie 1947 obţine autorizaţiile civile şi bisericeşti necesare pentru a putea efectua cercetări la mormântul fratelui Ieremia. Spre marea lor bucurie găsesc un sarcofag de marmură unde, într-un sicriu de lemn, zăceau rămăşiţele lui pământeşti. Lângă acest sicriu a fost descoperită şi o placă de marmură pe care erau scrise următoarele cuvinte: „Hic iacet Fr. Ieremia a Valacchia. Q. Obyt di V Marty MDXXV”. Fr. Eugen Murariu, OFMCap.


ANUL SFINTEI SCRIPTURI

Biblia ºi deprinderile bune C

itind unele cărţi din această „bibliotecă a lui Dumnezeu” care este Scriptura, poţi avea impresia că se relatează mai mult despre istoria unui popor. Asta dacă urmăreşti doar aspectul strict uman: un om, mai mulţi oameni, o familie, un clan, mai multe triburi, un popor. Din punct de vedere antropologic, în ciuda tuturor suişurilor şi coborâşurilor subliniate în textul sacru, observabilă este chiar şi un fel de evoluţie. Din punct de vedere sociologic, evidentă este mai curând civilizarea prin legi şi prescrieri, formarea unei culturi, ca şi organizarea spre care se tinde politic şi religios. Însă dincolo de toate acestea rămâne, nu doar de întrezărit, prezenţa constantă şi activă a lui Dumnezeu: de la iniţiativă, chemare, alianţă, impuneri, admonestări, intervenţii şi aşa mai departe, până la identificare şi istorie comună. Căci, la urma urmei, este vorba de istoria lui Dumnezeu cu oamenii. Teologii vorbesc despre o aşa-zisă lege a întrupării. Nu cu referire strictă la evenimentul întrupării Fiului lui Dumnezeu (punct culminant şi mântuitor), întrucât îl precedă şi continuă (fie şi încorporată în Cristos) de-a lungul istoriei. Potrivit acestei legi, impusă în primul rând sieşi, Dumnezeu lucrează („Tatăl meu lucrează mereu; la fel şi eu lucrez” – cf. In 5,17) în mod omenesc, cu categorii omeneşti, în şi prin

oameni. Nu este vorba de asistenţă, nici de implicare întâmplătoare sau conformă unor capricii (aşa cum, de exemplu, îşi imagina Homer în mitologia greacă). Chiar şi intervenţiile, uneori surprinzătoare şi miraculoase, sunt conforme cu planul mântuitor aflat în desfăşurare. Căci Dumnezeu, în ciuda tuturor aparenţelor, nu se joacă de-a v-aţi-ascunselea cu oamenii. Nici măcar în felul în care o fac părinţii cu proprii copii pentru a-i determina să meargă în picioare. Revelaţia sa – totală în Cristos – revendică o relaţie matură cu oamenii. Lucrarea sa de mântuire, care atinge punctul culminant în misterul pascal (al pătimirii, morţii şi învierii lui Isus) constituie infinit mai mult decât o simplă reprezentare, fie ea şi în domeniul cultului instituit. Dar poate că nouă ne prind bine unele deprinderi din familie, din comunitate şi aşa mai departe. Deprinderi care să se imprime în viaţa noastră până la a face parte din ea sau a deveni a doua natură. Nu este vorba de deprinderi rele, dimpotrivă. În acest sens de mare ajutor ne este tocmai cultul, iar Biblia vine cu ceva mai mult decât o sugestie. „Timp de şapte zile să mănânci pâine azimă... Şi să transmiţi fiului tău spre învăţătură: «Aceasta o facem ca memorial a ceea ce a realizat Domnul pentru noi»... Să consacri Domnului pe orice întâi născut... Şi când te va întreba

fiul tău într-o zi: «Ce înseamnă aceasta?», tu să-i răspunzi: «Cu braţ puternic ne-a eliberat Domnul din Egipt»” (cf. Ex 13,7-14). Sunt „deprinderi pascale” bazate pe cult. O liturgie „domestică” în care se face memorial şi prin care se devine contemporani cu Dumnezeu care lucrează (eliberează şi cruţă), se intră în comuniune cu el. Pe lângă reprezentare şi intrare în semnificaţie („Ce înseamnă aceasta?”) avem de-a face, într-o astfel de „practică”, şi cu o autoverificare permanentă. Căci altfel, se poate întâmpla să răzbată, dincolo de „obişnuitul” nostru, întrebări de tipul: „Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu?” (Mt 8,29). Tocmai pentru a avea cu noi, a avea în noi, a reînnoi în noi această comuniune cu Isus, în comunitatea de credinţă, dar şi în familie, trebuie să se lucreze împreună cu „Dumnezeu care lucrează mereu”. Şi trebuie să se crească în comuniune. „Căci comuniunea noastră este cu Tatăl...”. Pr. Cristian Chinez

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13


PENTRU FAMILII

Astãzi e altceva!

S

unt o mamă care, în tinereţe, am făcut parte dintr-un grup organizat din parohie. Am învăţat la acea vreme multe lucruri noi şi interesante, am legat prietenii noi, acolo m-am împrietenit şi cu viitorul soţ şi pot să spun că împreună cu acel grup am putut să vedem adevărata realitate a vieţii multor oameni. Desele acte de binefacere pe care le organizam mai ales în timpul Adventului şi al Postului Mare m-au determinat să leg prietenii pe care şi acum le menţin. Sunt bătrânii la care încă mai merg cu drag, care se bucură chiar şi de o simplă prezenţă, ca să nu mai spun de un mic ajutor în privinţa unei găleţi cu apă sau a unui braţ de lemne. În grup am învăţat ce înseamnă respectul faţă de sine şi faţă de alţii, faţă de viaţa proprie, dar şi de a altora, a celor care, poate fără voia lor, trec prin atâtea încercări. Acolo am învăţat ce înseamnă cu adevărat iubirea. Acum, eu însumi am copii. Şi ca fostă membră a unui grup parohial, formată la şcoala şi în umbra Bisericii, încerc să pun ��n practică teoria învăţată atunci prin intermediul a zeci şi zeci de cateheze, propuse de preoţii care ne-au însoţit la acea vreme. Astăzi însă e altfel! E altfel! Nu mai e ca atunci! Mă întreb deseori, dacă nu cumva eu sunt cea care nu vrea să se schimbe după vremurile de astăzi sau vremurile de astăzi au luat-o atât de tare înainte încât, alături de soţul meu, nu mai putem

ţine pasul cu ele. E altceva! Astăzi e altceva! Au apărut între timp telefoanele mobile. Computerele şi ceea ce ţine de ele au luat o amploare nebănuită. Televiziunea s-a dezvoltat atât de mult încât parcă te simţi obligat să accepţi tot ceea ce ţi se propune. Chiar şi produsele alimentare şi nealimentare se găsesc într-o gamă atât de variată încât îţi este greu să alegi. Şi mai este şi mania „E-urilor”, ceva ce acum câţiva ani nu era! O dată cu aceste schimbări rapide s-au schimbat şi oamenii. Unii au luat-o prea înainte din punct de vedere al traiului zilnic, iar alţii sunt prea în urmă. Bine însă poţi să faci oricând! Este singurul care nu s-a schimbat, ba, mai mult, s-a diversificat! Noutatea zilelor noastre este că greu mai face cineva un bine. S-a materializat atât de mult viaţa de zi cu zi încât, ca să ţi se facă un bine, trebuie să-l răsplăteşti imediat. Am experimentat aceasta alături de copiii mei! Cu greu îi determinam să mă ajute la micile treburi ale casei! Trebuia să le promit multe, din care să pun în practică măcar câteva, altfel... Cât priveşte violenţa, împreună cu soţul ne-am hotărât să nu ne batem copiii, ci să-i ajutăm să facă totul din convingere. Am încercat mereu să-i determinăm să facă totul din iubire faţă de noi şi nu de frica noastră, considerând că frica formează oameni duplicitari, în timp ce iubirea îi formează sinceri.

14 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Copiii însă sunt copii! Influenţaţi de colegii de joacă şi de şcoală, au început să aibă un alt comportament decât cel pe care încercam noi să li-l formăm. Astfel ne-am trezit cu diverse surprize, care porneau de la mici năzbâtii până la notele mici de la şcoală şi un număr mare de absenţe. În acest caz, era imperios necesar să ne schimbăm stilul de a-i educa. Secretul? Din nou grupul din parohie! În colaborare cu preotul care se ocupa de adolescenţi şi tineri, am convenit să-i solicite la diverse activităţi caritative. Astfel, în Postul Mare din anul trecut fiul meu, alături de alţi adolescenţi, au vizitat mai mulţi bătrâni şi câteva familii nevoiaşe. Ceea ce a văzut l-a impresionat atât de mult încât şi-a spus: „Ce bine e la noi acasă!” Şi-a dat seama câtă lume trăieşte altfel: în lipsuri, în mizerie, fără o educaţie elementară, departe de Dumnezeu şi de oameni, în egoism, în beţii şi injurii. Acum, el este cel care coordonează grupul de tineri, iar eu nu pot decât să fiu mândră. Şi vreau să spun că o face bine! (Eugenia) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba


PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

49. El este regele iudeilor În vremea când s-a născut Isus, domnea Irod ca rege în Ierusalim. Pe atunci au venit bărbaţi înţelepţi de la răsărit la Ierusalim. Ei au întrebat: „Unde este regele nou născut al iudeilor? Noi am văzut cum a răsărit steaua sa. Acum am venit să ne închinăm lui”. Când regele Irod a auzit aceasta s-a speriat. Cu el s-au speriat toţi cei care trăiau în Ierusalim. Irod a chemat preoţii şi învăţătorii care cunoşteau Sfintele Scripturi. I-a întrebat: „Unde se va naşte Mesia, Mântuitorul?”. Ei i-au răspuns: „El se va naşte în Betleem. Aşa spune profetul Mihea: «Tu, Betleeme din ţara lui Iuda, eşti un oraş însemnat, un oraş regesc, căci în tine se va naşte acela care trebuie să călăuzească şi să conducă poporul lui Israel»”. Irod i-a trimis pe înţelepţi la Betleem: „Mergeţi, căutaţi copilul. Când îl găsiţi, daţi-mi de

ştire, ca să merg şi eu acolo şi să mă închin lui”. Când magii au pornit la drum, steaua pe care ei o văzuseră la răsărit a mers înaintea lor. Deasupra casei în care se afla Isus s-a oprit. Atunci ei s-au bucurat din toată inima. Au intrat în casă, au găsit-o pe Maria şi copilul, s-au înclinat adânc în faţa lui şi l-au adorat. Apoi i-au dat darurile lor: aur, tămâie şi smirnă. Noaptea însă Dumnezeu le-a poruncit să nu se mai întoarcă la Irod. De aceea ei au pornit spre patria lor pe un alt drum (Matei 2,1-12). 50. Este prigonit Noaptea Dumnezeu i-a poruncit lui Iosif în vis: „Scoală-te! Ia copilul şi pe mama lui. Pleacă în Egipt şi rămâi acolo până când îţi voi spune eu. Irod vrea să pună să fie căutat copilul şi să-l omoare”. Imediat atunci, noaptea, Iosif s-a sculat şi a fugit cu Maria şi cu copilul Isus în Egipt. Irod însă a observat că magii nu s-au mai întors la

Ierusalim. S-a mâniat şi a poruncit: „În Betleem şi în împrejurimile oraşului să fie ucişi toţi băieţii care încă nu au împlinit doi ani”. După ce Irod a murit, un înger al lui Dumnezeu i-a spus lui Iosif în vis: „Scoală-te! Ia copilul şi pe mama lui! Întoarceţi-vă în ţara lui Israel”. Iosif s-a sculat. El s-a întors cu Maria şi cu copilul Isus în ţara lui Israel. S-au stabilit la Nazaret (Matei 2,13-23). 51. El aparþine lui Dumnezeu Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an în pelerinaj la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. Când Isus avea 12 ani, l-au luat cu ei. După zilele de sărbătoare au pornit la drum către casă. Isus însă a rămas în Ierusalim. Părinţii lui nu au observat. Seara l-au căutat la rude şi la prieteni. Pentru că nu l-au găsit, s-au întors la Ierusalim. L-au căutat pe fiul lor în tot oraşul. Abia a treia zi l-au găsit în templu. Isus stătea cu învăţătorii Sfintei Scripturi, îi asculta şi le punea întrebări. Toţi se minunau de modul în care el întreba şi răspundea. Când părinţii lui l-au văzut, au fost surprinşi. Mama lui i-a spus: „Copile, de ce ai făcut aceasta? Tatăl tău şi eu te-am căutat plini de nelinişte”. Isus le-a răspuns: „De ce m-aţi căutat? Voi nu ştiaţi că locul meu este în casa tatălui meu?”. Apoi Isus s-a întors cu ei la Nazaret şi era ascultător faţă de ei (Luca 2,41-52). 52. Mãrturia Botezãtorului Ioan, fiul preotului Zaharia şi al soţiei sale Elisabeta, trăia în pustiu. Când Dumnezeu l-a chemat să-i fie mesager s-a dus în ţinutul Iordanului şi a spus oamenilor: „Convertiţi-vă! Schimbaţi-vă viaţa! Botezaţi-vă în Iordan pentru ca Dumnezeu să vă ¾

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Aºa rãspund copiii despre sãrbãtoarea Paºtelui ‰ „Duminica Floriilor se numeşte aşa pentru că Isus a primit o coroană din toate florile pământului care a înlocuit-o pe cea de spini” (Emanuela, 10 ani). ‰ „Paştele este sărbătoarea în care toată lumea plânge şi râde în acelaşi timp. Plânge pentru cât a suferit Isus pentru noi şi râde pentru că totul s-a terminat cu bine, iar Isus a înviat” (Crina, 12 ani). ‰ „După ce a înviat, Isus s-a dus la locuinţa lui cea veche, adică în cer, dar se va întoarce într-o bună zi din nou pe pământ

ierte vina!”. Era aşa cum stă scris în cartea profetului Isaia: „Un glas strigă în pustiu: «Pregătiţi Domnului o cale, faceţi un drum neted pentru Dumnezeu! Orice vale să se ridice, orice munte şi deal să se coboare. Ce e strâmb să se îndrepte şi ce este colţuros să se netezească. Şi toate

ca să vadă dacă am fost cuminţi şi l-am ascultat. Iar pentru cei care nu l-au ascultat va fi vai de capul lor” (Augustina, 12 ani). ‰ „Dacă Isus nu învia, toţi morţii ar fi rămas morţi pentru totdeauna” (George, 8 ani). ‰ „De Paşte toţi oamenii se bucură pentru că moartea a fost în sfârşit învinsă, iar viaţa s-a îmbrăcat cu haine noi şi curate” (Ionela, 7 ani). ‰ „Paştele este o sărbătoare pe care Isus a sfinţit-o cu trupul, cu sângele şi cu lacrimile lui care s-au transformat în pâine şi vin.

făpturile vor vedea mântuirea pe care o dăruieşte Dumnezeu»” (Isaia 40,3-5). Mulţi oameni au venit la Ioan, la Iordan. Ei cereau botezul şi întrebau: „Ce să facem?”. Ioan spunea: „Cine are două haine să dea una celui care nu are nici una. Cine are de mâncare să

16 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Aşa vom avea toţi ce mânca şi nu vom muri de foame niciodată” (Irina, 11 ani). ‰ „Când a înviat Isus, diavolul a fost înfrânt şi a căzut în prăpastie, ca să se înveţe minte şi să nu ne mai ispitească” (Robert, 9 ani). Prelucrare de Mariana Ghergu

împartă cu cel flămând”. Vameşilor le zicea: „Nu luaţi mai mult decât este stabilit!” Iar soldaţilor: „Nu jefuiţi, nu profitaţi de puterea voastră, fiţi mulţumiţi cu solda”. Mulţi erau de părere că Ioan era Mesia, Mântuitorul. Dar Ioan le-a spus: „Eu vă botez numai cu apă. Dar după mine vine unul care este mai puternic decât mine. Eu nu sunt vrednic să-i dezleg sandalele. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu focul judecăţii” (Luca 3,1-18). 53. Mãrturia Tatãlui Când Isus avea aproximativ treizeci de ani, a venit la Ioan, la Iordan. El a cerut botezul ca şi ceilalţi. Apoi s-a rugat. Atunci cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui Isus, aşa cum coboară, plutind în aer, un porumbel. Din cer a vorbit un glas: „Tu eşti Fiul meu iubit, în tine mi-am găsit desfătarea” (Luca 3,21-23). (va urma)


Paºti 2008

Speranþa învierii A înviat Cristos, speranþa noastrã! Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi, iaţa creştină este legată fundamental de misterul lui Cristos, născut pe pământ, mort şi înviat. El este raţiunea noastră de a fi, bucuria şi speranţa noastră. De aceea, celebrarea naşterii, morţii şi mai ales a învierii sale ne angajează plenar şi ne umple inima de bucurie şi de speranţă, pentru că drumul şi victoria sa înseamnă drumul şi victoria noastră. Cristos, înviind din morţi, nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui, iar cei care cred în el şi-l urmează sunt plini de viaţă şi trăiesc o mare mângâiere şi speranţă: bucuria victoriei şi a învierii (cf. Rom 6,8-11). În zorii zilei învierii, când femeile sfinte au ajuns la mormânt, un înger le-a întâmpinat zicând: „Nu vă temeţi!”. Când dădeau să iasă din grădină, notează evanghelistul Matei, le-a ieşit în întâmpinare însuşi Isus şi le-a spus: „Bucuraţi-vă!... Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea” (Mt 28,9-10). Teama s-a schimbat în bucurie. Învăţătorul lor e viu. După zilele negre ale judecăţii, ale suferinţelor de tot felul, după condamnarea la moarte şi răstignirea pe cruce, după cele trei zile în mormânt, Isus, maestrul şi învăţătorul, împlineşte promisiunea făcută şi iese biruitor din mormânt, fapt care

V

dă ucenicilor o nouă speranţă şi un nou curaj. Învierea, nucleul întregii vieþi creºtine Marele predicator al casei pontificale, într-o reflecţie despre misterul învierii Domnului, ţinută la televiziunea italiană în anul 1988, spunea că învierea lui Cristos este pentru universul spiritual asemenea „marii explozii” iniţiale din univers. Conform acestei teorii, un atom din nucleul materiei a început să se transforme în energie, declanşând o mişcare ce a cuprins tot universul. Tot o asemenea explozie, s-ar putea spune, s-a declanşat prin învierea ce a cuprins întreaga viaţă spirituală a oamenilor. De fapt, tot ceea ce există, tot ce se desfăşoară în Biserică – sacramente, cuvinte, instituţii, opere caritative – îşi au propria lor forţă şi energie în învierea lui Cristos. Învierea este momentul în care moartea s-a transformat în viaţă, iar timpul în veşnicie. În acest adevăr suntem cuprinşi şi noi, astfel încât viaţa întreagă este legată de Cristos, maestrul şi învăţătorul nostru, care a fost trimis de Tatăl să ne introducă în misterul mântuirii şi al învierii. Astfel ne face să ne bucurăm şi noi de iubirea veşnică a Părintelui ceresc, cel care vrea să avem acelaşi drum şi aceeaşi soartă cu Fiul său. Toată această lucrare continuă în noi prin Duhului Sfânt pe

care Tatăl ni l-a dăruit să ne transforme şi astfel să schimbe faţa pământului. Învierea Domnului, un gest de supremã iubire Învierea lui Cristos, anunţată de marii profeţi ai Vechiului Testament, prorocită de însuşi Isus Cristos în mai multe împrejurări, este mai întâi de toate un act de iubire infinită din partea Tatălui care, după marea tragedie a condamnării şi suferinţei din partea răufăcătorilor, intervine şi-l readuce la viaţă pe Fiul său prin Duhul Sfânt, aşezându-l Domn peste toate. Este, aşadar, lucrarea întregii Sfintei Treimi. Învierea este răspunsul Tatălui la ascultarea lui Isus (cf. Fil 2), ascultare ce l-a dus până la moarte şi încă moartea pe cruce; este „strigătul” prin care el, în cele din urmă, rupe tăcerea mormântului şi a morţii şi ne face părtaşi şi pe noi de viaţa şi triumful său prin puterea şi lucrarea aceluiaşi Duh Sfânt. În Faptele Apostolilor descoperim tocmai această lucrare, când apostolul Petru le spune iudeilor în ziua de Rusalii: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi aceste cuvinte: Pe Isus Nazarineanul...

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii... Pe acest Isus Dumnezeu l-a înviat şi noi suntem martorii acestui fapt” (cf. Fap 2,22.24.32). Dumnezeu Tatăl, aşadar, l-a ridicat din mormânt şi din moarte pe Fiul său printr-o intervenţie dumnezeiască şi l-a înălţat la dreapta sa făcându-l să stea alături de tronul său ceresc. Învierea lui Cristos pentru învierea noastrã Dar acest act nu a fost săvârşit doar în favoarea lui, pentru el, ci a fost o intervenţie pentru noi toţi, pentru că pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din cer ca astfel noi să avem viaţa şi s-o avem din belşug (cf. In 10,10). Învierea lui Isus, prin care firea noastră omenească, fire pe care o luase asupra sa, a fost ridicată în slavă, înseamnă declanşarea acelui act şi proces definitiv de eliberare de păcat şi de moarte, care se aplică fiecărei făpturi pe care el a răscumpărat-o. Ca să înţelegem bine, apostolul Paul ne spune clar: „Cristos înviind din morţi este începutul (primul rod) învierii celor adormiţi. Căci după cum printr-un om (primul Adam) a venit moartea, tot printr-un om (noul Adam) vine şi învierea din morţi. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi sunt readuşi la viaţă” (1Cor 15,20-22). Acesta este misterul ce s-a realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, care nu a murit şi nu a înviat pentru sine, ci pentru noi, pentru răscumpărarea şi învierea noastră. La acest lucru făcea referinţă predicatorul casei pontificale, care vorbea despre „marea explozie”, care a început şi continuă să opereze în lume până când toţi cei care cred şi

mor în Cristos vor ajunge să se bucure de viaţa cea nouă, adusă şi transmisă nouă prin învierea sa. Învierea lui Cristos, speranþa noastrã În virtutea lucrării dumnezeieşti, pe care a hotărât-o şi a desăvârşit-o Dumnezeu Tatăl prin trimiterea Fiului său, mort şi înviat din morţi, şi prin lucrarea Duhului Sfânt, toţi cei care cred în Cristos şi-l urmează trăiesc o adevărată speranţă, pentru că ei se vor bucura într-o zi de aceeaşi intervenţie a iubirii părinteşti. Când recităm crezul spunem aceste cuvinte: „Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul”. Tocmai acest Duh a fost degetul lui Dumnezeu, care s-a coborât asupra lui Isus şi, prin lucrarea lui, el a fost ridicat din mormânt şi readus la viaţă. Bucurându-ne de acelaşi Duh Sfânt, care locuieşte în noi, trăim marea speranţă că şi cu noi se va realiza acelaşi lucru, vom învia şi noi şi ne vom învrednici de darul vieţii veşnice. Trupul nostru muritor va prinde viaţă aşa cum s-a întâmplat cu oasele uscate şi fără viaţă din profeţia lui Ezechiel (cf. Ez 37,12). Acest adevăr confirmat de învierea lui Cristos, care s-a bucurat să primească viaţa de la Dumnezeu Tatăl prin degetul său, Duhul Sfânt, este proclamat de apostolul neamurilor în scrierile sale, când vorbeşte despre lucrarea Duhului în lupta cu pornirile trupului. Iată cuvintele prin care ne asigură cu privire la viitorul şi învierea noastră: „Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom 8,11).

18 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Ce mister şi ce adevăr mângâietor şi generator de speranţă! Noi nu suntem sortiţi pieirii şi morţii veşnice, ci avem un destin al vieţii şi fericirii fără de sfârşit. Însufleţiţi de acest adevăr şi de această dragoste divină ce s-a revărsat asupra pământului şi a oamenilor prin opera lui Cristos şi lucrarea Duhului Sfânt, apostolii, martirii, sfinţii şi mărturisitorii au continuat să vestească învierea Domnului şi să întreţină între oameni şi creştini speranţa vieţii veşnice şi a învierii. În lumina acestui adevăr întunericul nu mai înspăimântă, el trece şi după el vine lumina, suferinţele prezente nu distrug viaţa, ci fac ca aşteptarea eliberării să fie mai vie, iadul care uneori îşi face loc pe pământ nu este veşnic, ci este trecător pentru că a fost învins, iar moartea nu e ultimul cuvânt al vieţii, ci viaţa şi învierea deschid porţile veşniciei. Cristos e viu şi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Bucuraţi-vă toţi cei care credeţi în înviere! În mijlocul tuturor momentelor vieţii omeneşti a intrat însuşi Dumnezeu, prin iubirea sa aducătoare de viaţă şi speranţă, prin victoria sa glorioasă. Celebrând Învierea Domnului, de care suntem cu adevărat legaţi, sufletul nostru este plin de bucurie, de viaţă şi de speranţă. Mă bucur să vă salut acum de sfânta Înviere împreună cu PS Aurel Percă şi vă încurajez pe drumul credinţei, îndreptându-mă spre fiecare în parte cu salutul sfântului Serafim din Sarov: Cristos, bucuria mea, a înviat! El este curajul şi speranţa credinţei noastre. Cristos a înviat! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


Isus e viu! Miºcat de forþa vieþii-n el aprinsã, Pãmântul s-a cutremurat în zori Iar garda din armata neînvinsã, Cuprinsã e de spaimã ºi fiori.

Aleluia, Domnul sã fie lãudat! „Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi sã ne veselim în ea”. (Ps 117,24)

P

entru ce ne bucurăm? Ne bucurăm deoarece credinţa noastră în Cristos a fost confirmată, adevărul a triumfat asupra minciunii, dreptatea asupra nedreptăţii şi tragedia s-a transformat în bucurie. Relatarea suferinţei şi morţii lui Isus în Vinerea Mare este povestea victoriei minciunii asupra adevărului, a nedreptăţii asupra dreptăţii, a răului asupra binelui. Isus a fost condamnat pe nedrept la o moarte pe care nu o merita. A fost trădat, tovarăşii săi de încredere l-au părăsit şi Petru a negat că îl cunoaşte. Oamenii pe care i-a iubit au cerut răstignirea lui şi au ales în schimb eliberarea tâlharului Baraba. Toate acestea îşi au punctul culminant în Vinerea Mare, în care îl vedem pe Isus biciuit, batjocorit, dus la moarte, pironit pe cruce, unde moare după câteva ore şi este aşezat în grabă în mormânt. Moartea nu este sfârşitul. În ultimul capitol al relatării despre Isus îl vedem ridicându-se din morţi în toată gloria şi măreţia. Isus îşi recâştigă gloria eternă cu Tatăl. El este Domnul care va stăpâni asupra întregii omeniri, inclusiv asupra duşmanilor săi.

Este o veste bună să ştim că adevărul este nemuritor. Putem înăbuşi adevărul, să îl acuzăm că este o minciună, să îl condamnăm, să îl torturăm, să îl ucidem, să îl îngropăm în mormânt, dar a treia zi adevărul va învia. Să nu renunţăm la adevăr chiar şi atunci când toţi par să renunţe la el. Să nu renunţăm la a face ceea ce este bine. Ceea ce este adevărat va fi întotdeauna adevărat. Ceea ce este drept va fi întotdeauna drept. Ceea ce este corect va fi întotdeauna corect, chiar şi atunci când lumea din jurul nostru ar dori să fie altfel. Trebuie să învăţăm să credem în soare chiar şi atunci când nu străluceşte, ştiind că odată şi odată va străluci din nou. Acesta este sfârşitul care contează. De aceea astăzi Biserica ne cere să ne bucurăm şi să ne veselim. Chiar şi atunci când trecem prin momente foarte dificile: trădare, discriminare nedreaptă, minciuni, neînţelegeri; chiar şi atunci când duşmanul pare să câştige bătălia din vieţile noastre. Astăzi Cristos a câştigat. Şi noi ştim că în Cristos vom învinge. Pr. Ernest Munachi Ezeogu

Sfãrmând obezi ºi lanþuri milenare, Frângându-i morþii braþele ei reci, Biruitor în lupta cea mai mare, Isus e viu ºi viu va fi în veci! ªi nu vor fi pe lume strãji romane Nici pietre ca sã-l þinã în mormânt, Cãci biruind oºtirile duºmane, Isus e-n cer ºi-n inimi, nu-n pãmânt. Triumfãtor, s-a ridicat din glie Isus cel viu nu poate sta ascuns; Iar când pe nori, cu slavã o sã vie, Îl vor vedea ºi cei ce l-au strãpuns. Cântaþi-i imnuri, plini de bucurie, Voi toþi care-aþi gemut încãtuºaþi; Sfârºitu-s-a azi timpul de robie, Isus e viu, iar voi eliberaþi! Din crucea lui curg valuri de iubire, Ducând viaþa, pace-n unda lor... Tresaltã azi ºi cântã, omenire! Isus e viu - tu ai Mântuitor! Voi toþi care zaceþi fãrã putere ªi vã târâþi viaþa prin noroi Isus a biruit prin înviere, Isus trãieºte azi ºi pentru voi. ªi-n ziua glorioasã a revederii Când vom zbura spre patria de sus, Noi vom cânta în corul învierii, Cântarea biruinþei lui Isus! Petru Dugulescu

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19


Cuvânt la Înviere

m lepădat povara postului, A dar n-am lepădat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem.

A trecut oboseala nevoinţelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămână evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decât acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. (...) „Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi”, a zis Domnul (Luca 22,15). Iar dacă a dorit să prăznuiască Paştele împreună cu noi, atunci negreşit că a dorit să prăznuiască şi Învierea. Aşadar, când îngerii şi arhanghelii se bucură, iar stăpânul tuturor puterilor cereşti prăznuieşte el însuşi împreună cu noi, ce pricină de întristare mai rămâne? Să prăznuim sărbătoarea aceasta atât de mare şi de luminată a Învierii Domnului nu numai cu prisos de bucurie, ci şi cu prisos de evlavie. Căci Domnul a înviat şi a înviat şi lumea dimpreună cu el şi legăturile morţii s-au rupt prin înviere. Adam a păcătuit şi a murit. Dar Cristos n-a păcătuit şi a murit. O, lucru nou şi minunat: acela a păcătuit şi a murit, acesta n-a păcătuit şi a murit! Pentru ce? Pentru ca acela ce-a păcătuit şi a murit să poată scăpa de legăturile morţii prin cel care n-a păcătuit, dar a murit. Aşa se petrece şi în afacerile băneşti: cineva, de multe ori, rămâne dator şi, pentru că nu are cu ce să plătească, este ţinut în lanţuri. Altul nu e datornic

nimănui, dar, pentru că poate să plătească, plăteşte şi îl slobozeşte pe cel vinovat. Astfel s-a întâmplat şi cu Adam: era dator şi stăpânit de diavol, dar nu putea să plătească. Cristos nu era dator, nici nu era stăpânit de diavol, dar putea să plătească datoria. Şi iată că, venind, a plătit cu moartea sa pentru acela care era stăpânit de diavol, ca pe acela să-l slobozească. Ai văzut isprăvile Învierii? Ai văzut iubirea de oameni a stăpânului? Ai văzut măreţia purtării lui de grijă? Să nu fim, aşadar, nerecunoscători faţă de un astfel de binefăcător, nici să nu ne lenevim sub cuvânt că a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decât înainte, să avem mare grijă de suflet, ca nu cumva, îngrăşându-ne trupul, să rămână sufletul mai neputincios, sau nu cumva, îngrijindu-ne de rob, să neglijăm stăpânul! Căci care este folosul dacă, sub pretextul sărbătorii, mănânci peste trebuinţă şi depăşeşti în toate măsura? Acest lucru şi trupul îl pângăreşte, şi puterea sufletului o micşorează. Să păzim deci măsura şi trebuinţa, împlinind cu sufletul şi cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva să vărsăm deodată toate cele adunate prin post. Vă opresc eu oare de la a vă desfăta de hrană şi de odihnă? Nicidecum. Vă îndemn însă ca, împlinindu-vă cele de trebuinţă, să nu depăşiţi măsura în desfătări, încât sănătatea sufletelor voastre să nu cunoască vătămare. Sf. Ioan Gurã de Aur

20 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Imn al învierii Vã cheamã Domnul slavei la luminã, Vã cheamã mucenicii-n veºnicii, Fortificaþi Biserica creºtinã Cu pietre vii zidite-n temelii. Sã creascã-n inimile voastre Un om nãscut din nou armonios, Pe sufletele voastre sã se-mplânte Pecetea Domnului Isus Cristos. Un clopot tainic miezul nopþii bate Isus coboarã pe pãmânt; Din piepturile noastre-nsângerate Rãsunã imnul de înviere sfânt. Veniþi, creºtini, luaþi luminã Cu sufletul smerit, purificat; Veniþi, flãmânzi, gustaþi din cinã, E nunta fiului de împãrat. Valeriu Gafencu


ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în SUA Vaticanul a confirmat planurile pentru o vizită papală în Statele Unite, ce va cuprinde opriri în Washington şi New York, în perioada 15-21 aprilie. Planurile papei de a vizita SUA s-au conturat după o invitaţie primită de a se adresa Naţiunilor Unite la sediul din New York, unde va vorbi la 18 aprilie. La Washington îl va întâlni pe preşedintele George W. Bush, la Casa Albă, la 16 aprilie. În ziua următoare, va vizita Universitatea Catolică şi Centrul Cultural „Papa Ioan Paul al II-lea”. La 20 aprilie va fi la „nivelul zero” (locul unde Turnurile Gemene se înălţau înainte să fie distruse de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001). Programul include şi Liturghii pe diferite stadioane din localităţile vizitate. Zi europeanã În aula „Paul al VI-lea” din Vatican, papa Benedict al XVI-lea va prezida, la 1 martie, privegherea mariană cu recitarea Rozariului, pentru Cea de-a VI-a Zi Europeană a Studenţilor Universitari. Întâlnirea va fi urmărită via satelit prin stabilirea legăturii cu bazilici şi catedrale din Brazilia, Franţa, Bucureşti, Ciudad de Mexico (Mexic), Havana (Cuba), Loja (Ecuador), Minsk (Belarus), Napoli (Italia), Washington şi Toledo (Spania). Este prima dată când studenţi catolici din Bucureşti participă la acest eveniment. La Bucureşti, la ora 18.00, în catedrala „Sf. Iosif”, cei prezenţi se vor putea ruga Rozariul împreună cu papa prin satelit, apoi va urma o Liturghie celebrată de ÎPS Ioan Robu. În acest an, icoana patroanei universitarilor, Maria Sedes Sapientiae, se află la Bucureşti.

Vizitã în Cuba Cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului, a vizitat Cuba în perioada 21-26 februarie, pentru a celebra a X-a aniversare a călătoriei apostolice a papei Ioan Paul al II-lea în această insulă din Caraibe. Cardinalul Bertone

a mai vizitat Cuba în octombrie 2005 şi a fost primit de Fidel Castro: „Am fost impresionat de felul în care Fidel Castro a vorbit despre papa Benedict al XVI-lea, a declarat atunci cardinalul: «Este un papă care îmi place – mi-a spus –, este un om bun, mi-am dat seama de îndată de acest lucru privind chipul lui, chipul unui înger». Fidel Castro mi-a cerut apoi să îl invit şi pe papa să viziteze Cuba”. Între timp, la 18 februarie, Fidel Castro a demisionat de la conducerea Cubei, locul său fiind preluat de fratele său, Raul. Vizitã ecumenicã Papa Benedict al XVI-lea îl va primi în audienţă pe patriarhul ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I la 6 martie. Patriarhul va vizita Cetatea Eternă pentru celebrarea a 90 de ani de la înfiinţarea Institutului Pontifical Oriental din Roma, încredinţat Societăţii lui Isus şi creat de papa Benedict al XV-lea. Însuşi patriarhul Bartolomeu I şi-a obţinut doctoratul la acest institut. Episcopul Romei l-a

vizitat pe patriarh în Turcia în anul 2006 cu ocazia sărbătorii patronului scaunului ecumenic, Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Întâlnirea familiilor Au început pregătirile pentru celebrarea Celei de-a VI-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, care se va desfăşura în Centrul de Convenţii „Banamex” din Ciudad de Mexico (Mexic) în perioada 13-18 ianuarie 2009. Motoul va fi „Familia, formatoare în valorile umane şi creştine”. Întâlnirea va avea trei faze principale: un congres teologico-pastoral, un festival al mărturiilor şi o Liturghie pentru a celebra binele pe care familia creştină îl reprezintă pentru societate. Întâlnirea, care se desfăşoară o dată la trei ani, se doreşte a fi un moment în care familiile se întâlnesc pentru a se ruga, a dialoga şi a aprofunda teme de actualitate. Astfel de întâlniri au mai avut loc la Roma (1994), Rio de Janeiro, Brazilia (1997), Roma (2000), Manila, Filipine (2003), Valencia, Spania (2006). Preot ucis în Kenya Un preot catolic, Michael Kamau Ithondeka, în vârstă de 41 de ani, din Dieceza de Nakuru din vestul Kenyei a fost ucis în dimineaţa zilei de 26 ianuarie, în cadrul unui blocaj rutier ilegal făcut de tineri înarmaţi. Părintele era vicerector al Seminarului Major „Sf. Mathias Mulumba” din Tindinyo. Pr. Michael Kamau Ithondeka s-a născut în Kiambu, lângă Nairobi, în anul 1966, şi a fost hirotonit preot al Diecezei de Nakuru în anul 1993. Între anii 1998 şi 2002, pr. Kamau a studiat Sfânta Scriptură la Institutul Pontifical pentru Studii Biblice din Roma.

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21


Dupã „Mulieris dignitatem” Un congres „Femeie şi bărbat, «humanum» în totalitatea sa” s-a desfăşurat în perioada 7-9 februarie în Roma pentru a celebra a 20-a aniversare a scrisorii apostolice a papei Ioan Paul al II-lea despre demnitatea femeii. Congresul a analizat teme mergând de la istoria femeilor în Biserică, începând de la interacţiunile lui Cristos cu femeile, la ideologia sexelor, la importanţa căsătoriei, a familiei şi a maternităţii. Congresul a analizat contribuţiile pe care anumite femei le-au oferit Bisericii şi lumii, precum şi contribuţia creştinismului la promovarea femeii. Poziþie antiprostituþie În clădirea Parlamentului – Senatul României a avut loc, la 12 februarie, o conferinţă de presă cu titlul: „Provocare la adresa legalizării industriei sexului în România. Lansarea scrisorii deschise – Consecinţele legalizării prostituţiei în România”. Scrisoarea deschisă adresată Senatului României are scopul de a împiedica votarea legalizării prostituţiei în România. Au participat reprezentanţi ai Senatului României, Asociaţia Caritas Bucureşti, ai asociaţiilor civile de protecţie a femeilor, ai AIDROM (Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România) şi ai Patriarhiei Române – Asociaţia Diaconia. Din partea Bisericii Romano-Catolice a participat pr. Emil Moraru. Mark Lagon, consilier al secretarului de stat Condoleezza Rice, a reprezentat SUA în cadrul întâlnirii. Proiect multimedia Situl www.pastoratie.ro propune pentru Postul Mare din acest an lecturarea unui capitol din Evanghelia după sfântul

Marcu şi apoi din Evanghelia după sfântul Matei. Fiecare capitol este prezentat în format Powerpoint, însoţit de imagini şi coloană sonoră. Tot în această perioadă a Postului Mare, situl oferă cititorilor în fiecare zi profilul biblic al unui personaj din Vechiul Testament. Pelerinaj marian Pelerinii care au dorit să beneficieze de indulgenţa plenară, acordată de papa Benedict al XVI-lea, la 21 noiembrie 2007, pentru pelerinaje în sărbătoarea Apariţiile Sfintei Fecioare Maria la Lourdes, au vizitat sanctuarul

marian din Cacica în perioada 2-11 februarie. La 10 februarie, PS Aurel Percă a prezidat la Cacica o Liturghie solemnă, unindu-se în rugăciune cu credincioşi din parohiile Soloneţu Nou, Poiana Micului, Suceava, Rădăuţi, Gura Humorului, Păltinoasa, Luncaşi, Buruieneşti, Piatra Neamţ, Butea şi Oţeleni. La 11 februarie a fost prezent şi PS Petru Gherghel care a cerut ocrotirea Preacuratei pentru dieceză, pentru toţi credincioşii şi în mod deosebit pentru cei bolnavi care oferă suferinţa lor lui Isus. Manifestări mariane au mai avut loc şi în alte localităţi din dieceză. Pentru religie Tentativa de a scoate Religia ca disciplină şcolară din liceu, aşa cum o arată Proiectul Legii învăţământului preuniversitar, obligă la o profundă reflecţie şi

22 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

la o reacţie neîntârziată. Până la 17 februarie a fost în dezbatere publică proiectul legii învăţământului preuniversitar. În forma propusă, acest proiect legislativ ar elimina Religia dintre disciplinele din liceu. La adresa de internet www.petitiononline.com/PRCDOLL/petition.html a fost publicat un document care prezintă argumente ce justifică rolul acestei discipline în şcoala de stat şi solicită, cu sprijinul semnatarilor, o educaţie ce respectă elevul ca persoană. A fost creată o petiţie on-line, în sprijinul păstrării Religiei ca disciplină de trunchi comun (obligatorie) pentru clasele de liceu, vezi: www.petitiononline.com/PRCDOLL/petition-sign.html. Educaþie Peste 100 de cadre didactice din 45 de unităţi şcolare din România au participat la 5 februarie, la întâlnirea organizată la Grădiniţa cu Program Normal „Sfânta Ana” din Săbăoani, în colaborare cu surorile Congregaţiei „Notre Dame de Sion”. Printre participanţi au fost PS Aurel Percă şi Carmen Nedelcu – expert pentru probleme preşcolare al Oficiului pentru Pastoraţie Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli de la Episcopia Romano-Catolică de Iaşi. S-a discutat despre „abordarea creatoare a procesului instructiv-educativ” în grădiniţe şi şcoli. Dupã ºapte ani Aproximativ 40 de tineri au sărbătorit, la 13 februarie, şapte ani de la înfiinţarea grupului Taizé la Iaşi. Acest grup se întâlneşte săptămânal la Centrul Cultural „Xaverianum” pentru a se ruga împreună rugăciunea Taizé. Aniversarea a început cu


o Liturghie celebrată de pr. Marius Taloş, SJ, moment precedat de Calea sfintei cruci, condusă de tineri. Tinerii au fost vizitaţi de PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă. La sărbătoare a participat fr. James din Taizé, care a anunţat vizita în România a fr. Alois, superiorul Comunităţii din Taizé, la sfârşitul lunii mai, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, fiind în desfăşurare demersuri pentru o întâlnire cu PF Daniel, patriarhul României. Curs Equalskills Surorile Campostrini de la Fundaţia „Teodora Campostrini” din Gherăeşti, prin centrul de testare acreditat, în cadrul activităţilor sale de formare, de educare şi instruire, pun la dispoziţia copiilor programul ECDL, oferindu-le certificarea equalskills recunoscută la nivel internaţional. Equalskills este un program nou oferit de Fundaţia ECDL România adresat începătorilor, cu obiectivul de a-i învăţa cum să utilizeze computerul şi internetul. Primul curs Equalskills a început la 2 februarie cu o grupă de 14 copii, îndrumaţi de surorile Andreea şi Loredana. Pelerinaj în Þara Sfântã Misiunea Catolică de Pelerinaje „Ad astra pilgrims” în colaborare cu Oficiul pentru Pelerinaje al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi organizează un pelerinaj diecezan la locurile sfinte din ţara lui Isus în perioada 28 aprilie – 03 mai. Programul şi detalii de organizare au fost publicate pe www.ercis.ro (secţiunea Cateheză -> Pelerinaje). Ghidul acestui pelerinaj va fi pr. Cristian Vacaru. Pentru program, informaţii suplimentare şi înscrieri: pr. Iulian-Eugen Kropp (tel./fax 0232/711476, 0744/306309; 0767/167799, e-mail: prk_iuliu@yahoo.it).

Administrarea Mirului în 2008 În anul 2008, în Dieceza de Iaşi, sacramentul Mirului se va administra după următorul program: 25 mai – Bacău „Sf. Nicolae”, 21 iunie – Roman „Isus Bunul Păstor”, 22 iunie – Roman „Sf. Tereza”, 28 iunie – Iaşi „Sf. Anton”, 29 iunie – Focşani, 5 iulie – Nicolae Bălcescu, 6 iulie – Sagna, 12 iulie – Câmpulung Moldovenesc, 13 iulie – Vatra Dornei, 19 iulie – Cleja „Sf. Francisc”, 20 iulie – Gherăeşti, 26 iulie – Vladnic, 27 iulie – Poiana (Bc), 2 august – Dărmăneşti, 3 august – Comăneşti, 6 august – Văleni, 9 august – Nicoreşti, 10 august – Pralea, 16 august – Horgeşti, 17 august – Frumoasa, 23 august – Slănic Moldova, 24 august – Târgu Trotuş, 30 august – Traian (Nt), 31 august – Ciugheş, 6 septembrie – Mogoşeşti-Siret, 7 septembrie – Iugani, 13 septembrie – Tecuci şi Sascut, 14 septembrie – Târgu Frumos şi Podu Iloaiei, 20 septembrie – Piatra Neamţ „Sf. Tereza”, 21 septembrie – Piatra Neamţ „Sf. Iosif”, 27 septembrie – Cacica, 28 septembrie – Suceava. Pe scurt

Ecumenicã” din Oneºti „ 9 februarie: „ 19-20 ianuarie: Vizitã pastoralã a Zi de reculegere cu tema „Generozita-

PS John Arnold, episcopul auxiliar de Westminster, la credincioºii englezi ºi români din Parohia „Ss. Sebastian and Pancras” din Kingsbury, Londra „ 27 ianuarie: Celebrare ecumenicã la biserica din Borzeºti cu participarea reprezentanþilor comunitãþii Fraþilor Capucini din Borzeºti ºi preotul ortodox Albu „ 27 ianuarie: Pelerinaj la Roma al unui grup de 29 de români ai comunitãþii de credincioºi catolici ºi ortodocºi din Pescara (Italia) „ 27 ianuarie: Primirea în rândul ministranþilor a 16 bãieþi din Faraoani „ 28 ianuarie: Academia Sfântul Toma la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaºi „ 3 februarie: Concert în capela Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi susþinut de corul „Credo” „ 3 februarie: Schimb de experienþã la Sãbãoani între tineri din Parohia „Sf. Mihail Arhanghelul” din localitate ºi tineri din Parohia „Isus, Bunul Pãstor” din Roman „ 4 februarie: Binecuvântarea Cãii sfintei cruci din biserica „Sf. Iosif Muncitorul” Barticeºti, de cãtre PS Aurel Perc㠄 4 februarie: Zi de reculegere ºi formare pentru 47 de tineri din Rãducãneni „ 8-10 februarie: Curs de formare pentru responsabilii laturii formative din AC la Casa de Reculegere din Traian, cu participarea a 55 de persoane din 41 de parohii ale diecezei „ 8-10 februarie: Întâlnire lunarã de rugãciune ºi formare ecumenicã a credincioºilor catolici ºi ortodocºi la „Casa

tea – izvor de bucurie!” pentru tinerii din Bacãu, la Mãnãstirea Carmelitã din Luncani „ 10 februarie: Vizitã pastoralã în Parohia Trebeº „ 10 februarie: Procesiune cu statuia sfintei Fecioare Maria de la Lourdes la Oneºti „ 12 februarie: Lansarea cãrþilor „Catolicii din Moldova în izvoarele Sfântului Scaun (sec. XVII-XVIII)” (Ed. „Sapientia”, Iaºi) ºi „Comunitãþile catolice din judeþul Bacãu” (Ed. „Magic Print”, Oneºti) scrise de Anton Coºa, la Complexul Muzeal de Istorie „Iulian Antonescu” din Bacãu, fiind prezent ºi PS Petru Gherghel „ 16 februarie: Concurs de volei pentru tinerii din AC, zona Roman, la sala de sport din Sãbãoani, cu participanþi din 10 parohii „ 16 februarie: Întâlnire formativã pentru tineri din Tãmãºeni în casa surorilor Campostrini, pe tema cunoaºterii (In 8,31-33) „ 16-17 februarie: Vizitã pastoralã în Parohia Tuta „ 17 februarie: Întâlnire pentru familii organizatã de Asociaþia „Familia ºi Viaþa” ºi fraþii verbiþi la Traian, cu tema: „Probleme de bioeticã” „ 18 februarie: ªedinþã decanalã a preoþilor din Decanatul de Traian la Horgeºti „ 23-24 februarie: Vizitã pastoralã în Parohia Valea Mare „ 1-2 martie: Vizitã pastoralã în Parohia Valea Seac㠄 20 martie: Liturghia crismei în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi „ 29 martie: Hirotoniri de preoþi la Nisiporeºti, prin impunerea mâinilor ºi rugãciunea PS Petru Gherghel.

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23


îN APÃRAREA SÃNÃTÃÞII

Colesterolul ridicat Tratament Respectarea unui regim alimentar strict. Acesta este recomandat de medic şi constă în principal în reducerea alimentelor care conţin colesterol. Este vorba în primul rând de produsele animale. Două plante folosite mult drept condimente au proprietatea de a scădea semnificativ colesterolul: usturoiul şi cimbrul. Dintre fructe, cel mai mult merele au această proprietate (Un proverb englez spune: „An apple a day keeps the doctor away” / Un măr pe zi ţine doctorul deoparte). În cazul în care regimul singur, respectat timp de trei luni, nu este suficient pentru menţinerea sub control a valorilor colesterolului este necesară prezentarea la medic pentru un consult. Dintre metodele naturiste, cel mai mare succes îl are fitoterapia în această privinţă. O problemă neaşteptat de complicată o constituie noţiunea de „colesterol normal”. Potrivit concepţiei clasice, limita maximă admisă a colesterolului în sânge este de 280 mg /100 ml,

cu menţiunea că între valorile de 260 şi 280 este „intervalul de atenţie”: chiar dacă încă nu putem vorbi de hipercolesterolemie, persoana respectivă ar face bine să ţină o dietă sănătoasă şi să repete dozarea o dată la 6 luni. În ultimii ani, ca urmare a presiunii unor firme de medicamente (care vând medicamente care scad colesterolul, de regulă scumpe şi cu numeroase reacţii adverse) s-a ajuns să se coboare valoarea colesterolului considerată normală, astfel încât un mai mare număr de persoane să fie invitate să cumpere aceste pastile. Poate cel mai important aliment care scade riscul apariţiei plăcilor de aterom, mai important chiar decât regimul vegetarian, este peştele. În România se mănâncă mult prea puţin peşte faţă de cât ar trebui şi faţă de alte ţări cu care facem mereu comparaţie. Nimic nu este mai important decât consumul regulat de peşte (minimum 2 kg pe săptămână) pentru menţinerea unor valori adecvate ale colesterolului. Aceasta deoarece peştele conţine „colesterol bun”,

Alimente care nu conþin colesterol: Cereale, fructe, verdeþuri ºi legume, leguminoase – boabe (mazãre, linte, soia, fasole, nãut), nuci ºi seminþe, uleiuri vegetale. Alimente care conþin colesterol (în mg/100 g): Creier de vacã (fiert) 3.100, creier de miel 2.135, gãlbenuº de ou 1.234, ou de raþã 884, ficat de pasãre (prãjit) 564, ou de gâscã 852, icre 479, ou fiert tare 424, ficat de vitã (fiert) 396, pate de ficat de pui 391, omletã 356, ficat de porc 355, tort 260, pate 255, unt 250, piftie 220, cârnat subþire uscat 212, chec 152, crap 143, friºcã 136, caltaboº 125, carne grasã de porc 125, cârnaþi 120, carne de miel 114, carne de viþel 114, smântânã 111, lapte de vacã 110, brânzã de caprã 105, iepure 100, slãninã 93, ºvaiþer 92, brânzã grasã 90, carne de vitã (tocatã, prãjitã) 88, biban 87, carne de porc 86, gâscã 80, raþã 76, pãstrãv 74, somon 71, pui 70, curcan 68, caºcaval 64, cod 55, ºtiucã 50, cremwurºti 50, brânzã topitã 45, îngheþatã 45, supã de pui 30, iaurt 30, ton 32, ton (conservã în ulei) 18, lapte nedegresat 16, iaurt degresat 2, lapte degresat 2. 24 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

care se opune asimilării „colesterolului rău”. De aceea în materie de colesterol avem paradoxul peştelui: cu cât este mai gras (somn, somon etc.) cu atât este mai sănătos. Rar am întâlnit persoane cărora, cu adevărat, să nu le placă peştele. De obicei, principala obiecţie este legată de cantitatea mare de manopera necesară preparării. Eu îmi sfătuiesc pacienţii ca, de câte ori ies la un restaurant, să deschidă meniul la capitolul „preparate din peşte”. Alimente recomandate Alimente cu conţinut scăzut în grăsimi saturate: uleiuri vegetale, fructe, legume, cereale, produse lactate cu conţinut scăzut în grăsimi. Alimente cu grăsimi nesaturate: ulei de măsline, ulei de soia şi de floarea soarelui. Alimente cu cantitate scăzută de colesterol: orice alimente de origine vegetală. Alimente nerecomandate Carne roşie, organe, mezeluri, ouă, maioneze, creme, dulciuri rafinate. Alimente cu conţinut crescut de grăsimi saturate: unt, grăsime, frişcă, smântână, slănină. Se recomandă, de asemenea: susţinerea unei activităţi fizice regulate, dar nu una care să ducă la epuizare fizică. S-ar putea face în fiecare zi o plimbare de jumătate de oră. Reducerea greutăţii corporale atunci când colesterolul crescut este însoţit şi de o greutate mai mare decât cea normală. Se poate obţine prin exerciţii fizice şi printr-o alimentaţie săracă în calorii. Controlarea altor factori care cresc riscul cardiovascular, cum ar fi fumatul. În concluzie, un regim bazat pe cât mai multe vegetale este binevenit. (Dr. Mihnea Dragomir) Paginã realizatã de dr. Lucia Amza


POªTA REDACÞIEI Ioan Cojan (Traian). „În Almanahul «Presa Bună» sunt publicate datele când se sărbătoreşte Paştele pe o perioadă de 10 ani, atât pentru catolici cât şi pentru ortodocşi. Datele publicate arată clar că sărbătoarea Paştelui nu coincide în totalitate având în continuare, în unele cazuri, date diferite între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. În acest caz se pare că sugestia regretatului pontif papa Ioan Paul al II-lea nu a găsit ecou favorabil ca toate religiile creştine să sărbătorească Paştele la aceeaşi dată; se pare că făcuse propunerea ca data cea mai rezonabilă să fie a doua duminică din luna aprilie a fiecărui an. Faţă de situaţia dată apare întrebarea de ce propunerea Sfântului Părinte nu a găsit înţelegere în mod deosebit la Biserica soră Ortodoxă cu care Biserica Catolică are cele mai apropiate deosebiri doctrinare şi tradiţionale?” Înţelegem durerea dv. cu privire la ceea ce ne-aţi scris, dar în anul 2007, în numărul din luna iunie v-am răspuns la aceeaşi întrebare. Redăm încă o dată răspunsul cu speranţa că peste câteva luni nu ne veţi mai pune aceeaşi întrebare. Despre diferenţa datei Paştelui s-a scris un articol amplu în Almanahul „Presa Bună” din 1995 şi s-a răspuns de mai multe ori în paginile acestei reviste celor care ne-au scris. Diferenţele apar în general din cauza folosirii de calendare diferite: catolicii – calendarul gregorian; ortodocşii – calendarul iulian (care este în urmă cu 13 zile). Conciliul Vatican II a afirmat că „nu se opune ca sărbătoarea Paştelui să fie fixată într-o duminică anume în calendarul gregorian, cu asentimentul celor interesaţi, mai ales al fraţilor despărţiţi de comuniunea cu Scaunul Apostolic”. În anul 1975, papa Paul al VI-lea

a sugerat Consiliului Ecumenic al Bisericilor ca Paştele să fie fixat definitiv în duminica din intervalul 9-16 aprilie. Mai târziu Secretariatul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor a propus celorlalte Biserici creştine ca Paştele să se celebreze la o dată fixă, şi anume în a doua duminică din luna aprilie. Această dată ar fi putut intra în vigoare în anul 1977 când data Paştelui a fost identică la toate confesiunile creştine. Bisericile ortodoxe au cercetat problema cu seriozitate şi şi-au exprimat public dorinţa ca toţi creştinii să sărbătorească împreună Paştele. Totuşi din cauza unor dificultăţi pastorale existente în sânul unora dintre Bisericile locale, erau necesare alte studii şi reflecţii înainte de a lua o hotărâre definitivă. Probabil hotărârea se va lua într-un viitor sinod panortodox. Cristina Koch Smeu (Piatra Neamţ). Vă mulţumim mult pentru versurile frumoase pe care ni le-aţi trimis al căror titlu este foarte sugestiv pentru timpul Postului Mare şi pentru rugăciune. Redăm o strofă din poezia dv.: „Înaintea timpului / Adunat în căuşul lumină / Cu închinare la poartă / Deschisă pe filă, / Din cuvânt întrupat! / Umilinţa acum... / Este şi iubire / Speranţă, credinţă... / Mai presus de orice făptură / La răspântii de braţe / Purtătoare de Amin!”. Jeni Farcaş (Bacău) Vă mulţumim pentru scrisoare şi pentru poezia trimisă. Vă dorim să aveţi numai bucurii şi împliniri în ţara unde veţi pleca să munciţi. Fie ca sentimentele profunde, de dăruire şi iubire pentru cel care prin moartea şi învierea sa ne-a dăruit viaţa veşnică să vă însufleţească în viaţa dv. trăită departe de cei dragi. Am ales câteva versuri

din poezia trimisă: „Dă-mi chipul tău să-l văd – nu pe-o maramă / Ci sufletul ţi-l dau ca să-l pictezi / Dă-mi ochii tăi să pot vedea printr-înşii / Durerea unei lumi / Şi cu un strop din a ta dragoste / Să pot iubi aşa cum tu iubeşti”. Ion Crişu (Pădureni). Este adevărat că Dumnezeu a revărsat asupra noastră ploaie de haruri şi de binecuvântări. Ni l-a trimis pe Fiul său ca semn al iubirii lui nemărginite faţă de întreaga lume. În orice clipă a vieţii noastre simţim iubirea sa care ne dă tărie în credinţă şi ne ajută să învingem răul care ne împresoară din toate părţile. În faţa păcatelor noastre pe care le facem zi de zi, el, cu o infinită iubire, deşi aflat în agonia morţii, cere iertare pentru noi de la Tatăl său: „Iartă-i Doamne, căci nu ştiu ce fac”. Aşa cum ne scrieţi şi dv. noi toţi „trebuie să-l rugăm ca acum, în timpul Postului Mare, să ne binecuvânteze Dumnezeu şi să ne întărească pentru a putea duce şi noi crucea de fiecare zi cu răbdare alături de Isus pentru a putea muri şi învia o dată cu el”. Elena Percă (Traian, NT). Timpul Postului Mare este şi un timp al convertirii, al iertării, şi poate că acum, mai mult ca oricând trebuie să reflectăm adânc asupra modului în care ne trăim propria viaţă. Ne bucură să ştim că vizita păstorului nostru în comunitatea dv. în luna ianuarie a fost pentru credincioşi prilej de sărbătoare, de bucurie şi reflecţie. Cuvintele care v-au fost adresate aşa cum ne mărturisiţi şi dv. au dat rod în sufletul şi în viaţa dv. cotidiană făcându-vă să trăiţi „sentimente de pace şi bucurie”. Păstraţi ca pe o comoară de preţ astfel de momente şi continuaţi să participaţi activ la viaţa Bisericii din comunitatea dv.

martie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25


nOUTÃÞI EDITORIALE Notã doctrinarã despre câteva aspecte ale evanghelizãrii Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Ed. „Presa Bună”, 2008, ISBN 9738191-88-4, 32 p., 10x14 cm, 1,5 lei

Catolicii din Moldova Concurs în izvoarele Sfântului Scaun (sec. XVII-XVIII) Anton Coşa, ncepând cu acest număr o Ed. „Sapientia”, dată la două luni aveţi posi2007, ISBN 973bilitatea de a câştiga o carte. 8980-14-3, 574 p., Trebuie doar să răspundeţi co17x24 cm, 35 lei

Citeºti ºi câºtigi Î

rect la întrebarea de mai jos. Răspunsul poate fi găsit în arComunitãþile catolice ticolele din numărul trecut al din judeþul Bacãu revistei. Se acordă două premii Anton Coşa, prin tragere la sorţi. Trimiteţi Ed. „Magic Print”, prin poştă pe adresa de la 2007, ISBN 9731732-09-1, 231 p., pag. 2, prin fax: 0232/211527 17x24 cm, 15 lei sau prin e-mail: editor@ercis.ro răspunsul, adresa dv. completă Catolicii din Faraoani şi, eventual, numărul de teleAnton Coşa, fon la care puteţi fi contactat. Mesajele cu ocazia Celei de-a XLII-a Ed. „Magic Print”, Participă la concurs răspunsuZilei Mondiale a Comunicaþiilor 2007, ISBN 973rile care vor ajunge la redacţie Sociale, Celei de-a XVI-a Zilei 1732-07-7, 219 p., până la 15 aprilie. Numele câşMondiale a Bolnavului ºi 17x24 cm, 15 lei tigătorilor se vor anunţa în rePostului Mare 2008 vista din luna mai. Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bună”, 2008, Martor al Speranþei. Întrebarea 10x14 cm, 0,5 lei / buc Biografia papei Care este textul din Sfânta ScripIoan Paul al II-lea tură de la care porneşte mesa(1920–2005) Evangelium Vitae jul papei Benedict al XVI-lea George Weigel, Ioan Paul al II-lea, pentru Postul Mare 2008? Ed. „Galaxia Ed. Arhiepiscopiei Gutenberg”, 2007, Cartea Romano-Catolice

de Bucureşti, 2007, ISBN 973-938696-8, 12x19 cm, 144 p., 7 lei

Compendiu de doctrinã socialã a Bisericii Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace, Ed. „Sapientia”, 2007, ISBN 973-898010-5, 15x20 cm, 670 p., 40 lei A ieºit semãnãtorul... Predici. Vol. 2: Postul Mare ºi Timpul Pascal Claudiu Dumea, Ed. „Sapientia”, 2008, 14x20 cm, 720 p., 35 lei

ISBN 973-141006-7, 16x23 cm, 1132 p., 100 lei

Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 67: – luni, miercuri ºi joi, orele 08.00-16.00; – marþi ºi vineri, orele 10.00-18.00; • prin e-mail: editor@ercis.ro; • prin Internet: www.ercis.ro; www.catholica.ro. În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale. Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2008

Simboluri liturgice, pr. Claudiu Dumea, Ed. „Presa Bunã”, 2007

În cele 200 de pagini cuprinde teme privind simbolurile liturgice: timpul ca semn, locuri sfinte, vase sfinte, simboluri sonore, acţiuni şi gesturi liturgice, simboluri materiale, semne religioase creştine. În carte sunt şi date din istoria Bisericii cu privire la semnificaţia şi evoluţia semnelor liturgice, precum şi referinţe la Sfânta Scriptură. La finalul cărţii sunt 15 pagini cu imagini color ilustrând simbolurile explicate în paginile anterioare.


Este Paºtele!

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1 2 3 4

Orizontal: 1) Cea mai veche şi mai importantă sărbătoare din anul liturgic, când celebrăm învierea din morţi a Domnului nostru Isus Cristos – Sfânta Fecioară Maria pentru Isus (pl.). 2) Locul unde intră sufletele celor drepţi – Primele vocale. 3) Salut prescurtat – Nuanţă a unei culori – Măreţ în sine! 4) Succesor al sfântului apostol Petru şi păstor al Bisericii Universale – Sus inimile! – Trup de miel! 5) În opaiţ! – Noroi (reg.) – „Sisteme de acţionare electrică” (abr.). 6) Cu acest document nu se intră în cer! 7) „… vouă!”, aşa cum li se adresează Isus apostolilor după înviere – Inimă de rebel! 8) Primele păcate! – Crai descoperit! – Profetul care aduce ploaia. 9) Bâtă, ciomag –

Iertate la scaunul de 5 spovadă. 10) Cozonac tradiţional de Paşti – 6 Compoziţie muzicală 7 instrumentală. 8 Vertical: 1) Paşti! 2 ) Asta! 3) Sere! – 9 Înălţimea Muntelui 10 Calvar – Curs! 4) „..., în mâinile tale îmi încredinţez sufletul!” (Lc 23,46) – Vital pentru viaţă. 5) În Sidon! – Ion Popescu – Transformată în vin la nunta din Cana Galileii. 6) Mărinimos, generos. 7) Mese! – Diminutiv de la Florica. 8) Privitor la stele. 9) Mama lui Isus – Unitate de măsură a cantităţii de formare. 10) E peste tot! Dicţionar: ARE, SAE, EBE, IDO.

Isus Cristos...

Magda Coºa (Valea Mare)

Răspuns la rebusul „Ispitirea lui Isus” din numărul trecut:

1) ISPITE – APA; 2) DEUTERONOM; 3) E – SIMON – SB; 4) EDA – PREOTI; 5) I – OLI – BUT; 6) MARCU – MOLI; 7) UVEE – BASME; 8) NO – LS – RIA; 9) TLE – PIETRE; 10) E – FOAME – ER.

Rezolvarea criptografiei „Iartă-ne, Doamne!” din numărul trecut: PE – NTR – UCA – D – AC – ATE – AIU – ITA – LA – F – AR – A – DE – LE – G – IL – EN – O – AS – T – RE – DO – A – M – NEC – IN – E – AR – M -AI – FI – IN – V – I – ATA.

Criptografie (11,4,8,2,9,14,12,8,7) Galina P. Pajura

Erată: Dintr-o regretabilă eroare, în numărul trecut al revistei (2/2008), la pagina 4, la articolul „Rugăciunea jubi-

leului” au apărut câteva cuvinte în plus care schimbă înţelesul. La paragraful 7, în loc de „Inspiră Biserica pe care Fiul tău Isus Cristos...”, corect este: „Inspiră Biserica pe care Isus Cristos...” (Ovidiu Bişog).


Vizitã pastoralã în Parohia Traian – „Sf. Iosif Muncitorul” (20 ianuarie)

Curs de formare pentru responsabilii liturgici AC (Traian, 25-28 ianuarie)

Vizitã pastoralã în Parohia Traian – „Ss. Apostoli Petru ºi Paul” (26-27 ianuarie)

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate (Iaºi, 2 februarie)

Vizitã pastoralã în Parohia Târgu Trotuº (2-3 februarie)

Întâlnirea persoanelor consacrate din zona Oneºti (Târgu Ocna, 3 februarie)

Vizitã pastoralã în Parohia Trebeº (10 februarie)

Pelerinaj la Cacica (9-11 februarie)


Lumina crestinului, nr. 3/2008