Page 1

Celulare (11.11.05 – 21.01.06)

Popa Florentin Petre aka ray’wn

MOTTO: “ Individualitatea e pojghita s ubtire dintre realitatea obiectiva si cea subiectiva, marturisita ca fantasma… ” scrie cu sange de iz feric, usor din poigne, pe peretele spre care, smerit, cu stropi reculesi, ma pis. Revin la izolare. Divinatie, mesianis m, de cand au taiat curentul, sunt menirile mele electrizante. PRE-SCRIPTUM: Va rog rupeti bicicletele, spargeti televizoarele, iradiati rosiile, castravetii, pisa-ti-va pe tablourile cu pesti, sfaramati dulapurile, incendiati bibliotecile. Va rog. ( nu e un gest de revolta. Am un s upe rmarket de unde puteti cumpara altele la preturi rezonabile )

1


Celulara 1 Prin aburii transcedental dulcegi de urina Io, Isi inhaleaza visarea si distro-urile melancolice Descendente, recrudescente, sentimente, Sa fleoascaie palid gilsandu-si covalenta-n straturi Ca parizerul si sfintenia plasticului Asternut peste trupul lui Dumnezeu Imi ridic capul din veceu, uneori, cu ochii sarati Visez framantat si argintiu la grafitul pur, Apostoli, arhangheli, cu halouri patate de ciuma, Din celula, sustras fetal, mi-e frig si-n placenta Si-n cur, Astia ne-au dat bocanci sa ne tina caldura In gura… muma

“Trebuie sa sufar cu decenta maxima. Lichidul seminal e dovada graitoare ca chiar si un penis poate plange. Mda, deci : auliu, inima mea se cutremura, dar lacrimi nu curg pamantul se pravale, dar muntii nu urc sufar doar ca o iapa montata pe murg sau o tarfa strunjita cu iatagane de turc. Trebuie sa sufar. Altfel, n-ar fi lirism. Si sa starnesc emotii de care, evident, nu esti capabil”

Celulara 2 Ziua 3. Sobolanii ma incita pavlovian, uneori Tulbura malos amintiri, vadit albite de oase, Prost tata am, avut si-o mai proasta prostata Aruncand feromoni pe pereti si raboaje Ma strang incet spre mine, afurisit, spre boase… Prin palme, ascendent, shakespearian, ocult, Sau doar shake…s-a rasfirat zenitul, Sau doar shake… Onanismul psihic devine, insuficient, uneori, Irump kantian galaxii casiopeene de sange-n chiuveta Ochii copilarosi, bulbucati batracian de sapun, uneori Urca-n coturi compensatorii, cosmogenze, De limfa, de flegma, de spiri si de bolul deglutitiv Isi gaseste libertatea, urla pe roata ca Horea, Prin alte gratii, Laplace isi urla paternitatea, si-o flutura… …ma dispersez, disperat, dispar lumini din ceturi …si ea sfasia, rochii albe, cununa, dejte frigide innoptate -n vertij… mult prea-nsingurat de maini, pentru laba, muma.

2


Celulara 3 Ziua 30. Luna mestrueaza in seminenisc spre sud Uneori traiectoria ei cumineca hilar asemeni ochilor Scalciati de lacrimi la muchii, m-ascund dupa coltul ochiului Si ma privesc in ochiul de apa, strecurat prohibitiv, acilea Animalul devine pur, salbatic, isi poarta-nfipti setos in gat Coltii, ascutitimile -s sarbatorite-n sange Ca semn de biruinta, iata, Doamne, spre cinstea ta ctitoresc un totem de hartie igienica in mijlocul acestei celule cosmogonice propovaduiesc nevrednicia votiva alinandu-mi evlavios rectul Ma-nchin tie, c-o singura mana, multumescu-ti, ca Lucrurile revin nedemn la normal …si Laocon se caca pe capul serpilor, si pe pronia lui Hefaistos, incremenit in defecatia sa, in metru antic, pupile se contracta, si-orbite, trag apa… de ce ma chinui cu lumina, si cu cuiele trandafirite de rastignirea-n apus? Periuta s-a coborat din dinti in veceu, Cautatura-I ca freza-n ciobul chior, slinoasa si pe mijloc …si frica de ochi gemeni, mugeste contrariat Iminescu, sireacu’… Elefanteii de plus stau straja noaptea anusului meu, Sobolanii dezgherati cu ochi tapeni sclipind a porumbi sfideaza pre Venus din Milo, si io, ca orice detinut de teapa mea Imi permit licente lingvistice, Cum s-a fost asezat in scripturile cele cuminti Atarnand chirilic a postere cu pubisuri in miscare browniana, Atata-I de cald aici, de fapt, hirsut ma ning, a mucegai si perifrastie, inger Cu tonul alb al sopranei de coloratura, Imi permit licente lingvistice, si limba pute -a huma Cu-atat mai mult cu cat de-o luna Vorbesc de unul singur sau mi-ngadui singur sa imi port cuvantul muma… “Pre multi ii supara cuvintele mele. Mai ales cand le proptesc direct in fata eleganta vocabula “ PULA ”. Stiu ca-i foarte nepoliticos, dar… pur si simplu multi interlocutori de buna-credinta, de buna seama, nu-mi inspira altceva.” “Uneori, dar mai ales iarna, in apartamentul meu e atat de frig incat urina vaporizeaza inainte sa atinga bolul de faianta (l-ai vazut cumva pe Zdreanta) al closetului. Ceea ce rezulta sunt aburi dulceag-acrisori, care te impulsioneaza in demersul eroic de a te trezi, in asteptarea desfasurarii previzibile a unei alte zile de rahat ( deci foarte dulce )” “Asemenea, periutele de dinti ieftine, din plastic marca “Elefantelul roz cu ideograme mazgalite”, iti sangereaza pana-n profunzimea tesuturilor epiteliale si inervatiilor gingiile, rezultatul flegmarii fiind hitchcookian. Evident, in acele momente nu te poti gandi decat la teoria cosmogenezei Kant – Laplace” “Funii de apa se pogoara din tavan, pretudindeni, funii sonore de apa, neputincioase insa. Nici una nu-mi poate imbratisa-n stransoare gatul”

3


Celulara 4 Ziua 100. Falangele s-au strunit deja natural, si-n puhoaie de capilare Flexeaza oasele nepricepute si launtric albe catre gratii…hat-hat aproape E deja prea mult conventional in lumea asta, stomacul respinge prin epiglota plouata si flusturateca intreaga Banalitatea sutelor de thanatosi, umbrieli, nathanieli, leviathani, sch’wenni, hibrisi, ibisi, coltuni muscati pe sfert de cainii cu personalitate multipla, azi recunoscuti oficial drept cerber…ce rahat de reprezentare a unei comunitati… Stereotipia ierbii cosite, cu duhori blande si perspirante de Seve stoarse palmelor haite de arsita, de soare, de alte -alea… Si pentru alte alea, cand campul se salbaticeste, in deplina singuratate, fara unghii de umbre, fara muchii de sange, in descantec Noaptea ghiceste oarba-n bobi, si baguie cercetand monezi sterile Cu toate dejtele ei, miriapodice, salivand libertatea…libertatea…si pagina ei 5… Noutate deja in lumea mea, lume de cosite secerate, lume de ariel, lume de crai vechi cu sisu-n vene, lume de zeci de mangaieri, si sute de sapunuri, deci, disproportionata lume a afectiunii mele, Azi am jucat barbut pe tainele lui Onan…insa deschide-se cerul, Maine o sa uit sa trag apa, atunci, cu mainile plastice si aerul Atotcunoscator al unui Matisse, si cu-aceeasi tremurare ilogica Si rastalmacita pasareste-n tuse mici, erectile si ascendente O sa ma aplec peste noua mea lume, priceput ascunsa de Io’mnezeu’ In bolul de portelan duhnind a Huang-He (ce bine ca inca disimulez) Si-o sa revad, cu pofta copilareasca, acrotismanta, Acrostihanta, acra si moarta, curvita soacra, Metafizica, dinamica cinstita a lichidelor, comedia umana, geneza, genesys, si sys…temofadown Zguduind peretii fragili, cu obraz sulemenit si neted de Kabuki Ai veceului, inspre apocalips, si mana mea va fi stalpul de foc Pe care se coboara ingeri negri si balai, cheratinosi in ape Si-n ochii mei vor rezida diavoli heraldici si servili, si FreeBSD Nalte vor fi cutremurarile, si spumant ca un Mumm Potopul, va fi fun dragii mei, exciting chiar, La ultimul chord, senin spre vest Zari-vei Promiscuitatea omului, destin Stramb, recluziune Printr-o incluziune, muma. …caci, nu-I asa, cui ii mai trebuie rahatul asta ieftin? “Din zilele obscure ale copilariei, cand abia puteam rosti “mama, tata, dracu’ “, putine amintiri razbat prin paienjenisul creierului. Totusi, vii raman inca betiile apriorice cu iasomie, cu parfum de iasomie … “si flori mari de insomnie”, si amintirea furtunilor in vechea casa, cand, prin acoperisul ciuruit, ne spanzurau in fulgere palide, clipiri de orb, funii groase de apa, funii groase de apa. Si luminile irizate, de sfera lenesa, ale lanternei proiectate, cu tremur de degete, pe tavan”

4


Celulara 5 Un an. Si, care va sa zica, de ce nu, stimabililor? De ce nu? O sotietate fara printipuri, care va sa zica ca nu le are Care va sa zica ca nu poa’sa emita nici o judecata de valoare Judeca totusi, si-I musata si maiastra foarte Afar’am invatat pe alexandrin ca Pula se suge la un singur capat …si te rog aici iubito, eteree si silfida, fa curvo, chera mu, arhondareasa a cetatii ventriculare, finalmente femeie, finalmente falanga din mana mea stanga, numara silabele pe dejte, constata ca-s unjpe, remarca scrofulos la datorie cvadripodul emistihat, hacuit ca din topor, ocolind cu grija materna falusul, intre doi trohei, gazduind in lichidul amniotic strans de inclestarea-n acum a pumnilor mei , un amibrah si-un peon trei…si spune, plecand usor varful nasului, cam pana cand septul are elevatia Turnului din Pisa “oh, draga, cu cata maiestrie prozodica se suge pula!”…mimeaza starea extatica si priveste, eu defulez erosul, razbind cu pasi usori ai mintii printre carnuri aburinde, pulsandu-si in sange cantecul de betie al mortii, in epitete ample; priveste, cum eu satisfac orice proiectie mentala a ta ratacita in spatiile Barbilian, penetrez in forta cu chi-ul golului prin cezura, masand continuu, dement, nesatios, cu dejte rupte, faramaturi de suflet printre cartilagii emistihuri, dragalesc a mamelon ca pe lacate de pret ale icoanei comorii desfidate tropii, si accentele divergente, apoi ma retrag incet, obosit si lax, si ma dau cu capu’ de pereti in ritm cretic, caci, fa, etere, silfida si cumatra, eu am muscat, cu dinti nepriceputi si salivanzi, eternizat prin extrudare de suflet, din carnea ideii. Tiganii tin isonul pe peoni diamantini, si “vanturile, valurile”…si sparg intre dinti sfarcul tatii rosior. Epopeea se-ncheie. La slit. La ora 5, marturisim: “Relatia asta mi-a lasat un gust amar in gura”, si tai ca van Gogh coltul servetelui care ti-a alinat plansul, “Un atat de bun teoretician nu poate fute decat la creier”, spui tu, iti mijesc inca fermonii printre spatiile intervertebrale, si paracliserii afurisesc si-afuma, tu musti arzand pe buza susa evlavia, Iisusi se-nfioara si coboara…”nu-I loc ba, pe rand, pe rand”, redeschizi televizorul (ce pretext ieftin ca sa schimb registrul liric), si… Nu-I nici un detergent mai bun pentru spalarea constiintelor vinovate Decat sangele racit, coagulat, feliat ghioturos, colcaind in intensitatea ochilor inca ficsi, calzi, intestini si umoratici ai cersetorilor. Caci asa-s toti cei care cer, care vor, care pangaresc cu vointa nimicul inactiv, negat si atotcuprinzator. Ahem, back to you! Savarsitu-sa…ce bine ca-s gratii, ce bine ca aici dorinta se mutileaza, ce bine ca ma trisez la table, si nici ca-mi trebuie mai mult, un campion in spandex cu dungi, care inca prizeaza aurolac cu criptonita, in propriul univers de victorii. Oul palpaie in ou, la 75 de wati becul releva embrionul in formare inca, pojghitele pe rvertite-n pleure, ramasitele baloase ale staduilui morular, ba chiar si entitati pulsatile, ce nu cuteza sa bata grotesc, sa-mpinga cu de-a sila sange, sa trezesca cu de -a sila instinct, sa recluzeze cu-nfierare inexistenta. Numa’ bine. De frig, creierii mei sticlesc, genunchii tremoleaza p-Adi Minune, toracele se retrage prin fumul de coaste si varfuri al luptei, embrionar iarasi, spre umerii bujoratici si sfiosi ai genunchilor. Si-adorm, translucind pupilele sub pleoape, hialin, in cinstea existentei nepangarite de catalizanti, vointa si paduchi spumosi dinnainte de viata. Ce pretentios, si coatele-mi prind coaja. Imi inalt intre pamanturi cripta, deasupra pielii spurcate simplielitate. Miresmatic mumia-mi miasmeaza a miere, miruind matca-n mreje, spre uitare si ciuma…inspre-a ta…arhondareasa, cromozomica, silfida, femeie, finalmente femeie, si totusi curva, Muma… (si ca, ce rahat, ala nici macar nu era alexandrin)

5


Celulara 6 Ziua 366. Rebel si fluturand, trupul marseaza vadit spre descompunere, si mainile amortiten pax vobiscum miros oriental a migdale rancede, Uneori, amintesc de unghii de cadana, zgariind ca pe vinil bietul si insinguratul cortex, insotindu-si cletinatura searbada cu ciclul sangeros al teoriei relativitatii, si e=mc2, si e=mc2, si… Errare humanum est, migdale rancede, presarate trandafiriu, spre trepte, adancuri, rotesc lingura-n gratii a mantre, si senzualitatea degetelor inchircite, sectionate bazal in febra sucidului, calde dincolo de rigor mortis, smulgand bulgari fluizi si sangerosi din spatiul afectiv… Ochii prind deja coaja, si-n iris zace obosit si matriceal embrionul perceptiei, chitic, sfasie cu unghiile roase retina “si ma vad constipat, glucidic, mai mic si rasturat” Prea putine expandari ale spiritualitatii… …uneori imi imaginez creste revolute, rosiatice de spandex brazdat cu impulsuri spinale duhnind a iasomie in volte extenstiile asimptotice ale ideii, ratacite pe scari de fum, ma ling, cautandu-mi in sanul fals de plus, ranile, care, fraticule, nu se iegzista… “I leave the death for those alive, I leave the dreams for those still dead.” Si, in toata mascarada apetitului sexual gonflabil, disimulat ca igrasia-n spuma poliuretanica, si de ursi de satin si plus cu ochii iconici, figurand zborul frant cu ochii de porumbel al blastamatului erou Ho Chi Minh, sensibilitatea ramane doar proprioceptiva, tremuratul pauper al lacrimilor pe luciul stins al pielii-ntinse pe gatul dezdoit de cadere… …genunchii asemenea se odihnesc in proiectii termice, iradiind a vechime neagra ca halourile din fresce votive, in proiectii termice, cu liniste solara, in raze inegale, undeva la trei degete stranse-n amin…ii pipai cu ochii pedepsiti, pe coji de nuca, si-n Guernica…masor in pleoape consistenta aurei lor subiective, palid-galbuie, roasa de astm si palimpsest, de-aceeasi consistenta ca aerul departat, dintre mine si ea… Finalmente, sentimentele se reduc la masuri sufocante de aer, fluturand indiferent intre arce inflacarate, arse martial, intre atlas si axis, si Atlas scapa inutilul glob, framaturi de ochi tristi ponegrira atunci verdele disociat RGB din gradina Hesperidelor, Caci ochii-nchisi, insisi, nu se vad, Muma…

Celulara 7 1 ianuarie. Nu inca. Dâng-dâng, si terenu’ dân Pipera, si sugi pula pe partea economica, ca io o am multilateral dezvoltata… dâng-dâng, slobozeste danganind apocaliptic constiinta mea, si deja imi retrag mainile arse ca de focul negru al ciumei de peste ochi. Acum vad, si-I chiar benga…retina, in vantul sfasietor si gol, adulmeca mirosul crud si sangeratic de pepeni vestezi, iata-I adormiti intr-un spasm muscular sec, amar si amneziat, pe mezii uscati ai glucozei… cu capul plecat, imi caut proiectia ratacita undeva pe strada, pandind cu inima stransa coltul si intunecimea sa, disimularea, iar apa rece inca mi se clatina pe colturile pleoapei…swing, si toata forta aruncarii vine din solduri…iat-o unduindu-se, ascunzand in rotunjime miez de piersica coapta, sangerata pe pridvoare, desfacuta, cu voluptate, pana la mijloc, acolo se taie vulgari irisii, si se scurge miros ul umed de dus, si raceala, sentimentalismul iubirii de aproape in comunitatea grupului sanitar…

6


Sprancenele, in bolta gotica, se ridica deasupra caderii sapunului Aburii sufocanti ai penetrarii, in slow motion Si caninii retractili isi mangaie ascutimea-n teci, strangand pe creste reci, Firimiturile de fursecuri halite promiscuu, in aburii berii In simulacrul verii, si balsamul suferind de complexul damei cu camelii, In antezorii derizorii anului nou acestuia, succedat sintetic de atributul pronominal cu forma derutant genitivala, ca din vechime, cand se cuvenea sa stupesti ascutit in frunte brunetul ce-ti smucea cu lancea vascul da la usa… …poate a hi sămn bun, dado, poate a hi sămn bun, caci dintru pogoratul vremilor preste noi, ranjit-am cu plecata smerenie-n fasole, si belit-am cu cumintenie iscoditoare ochi mari pe ceriu, sa vina americanii, de la mama dracu’, sa ne scoata din rahatul asta monoton…macar de maroul s-ar pleca in degradare valorativa spre muchii, ca peste 400 de ani idiotii ce l-or zari ca atestat arheologic al primogeniturii si etnogenezei primare rumanilor p-acesta tarina sa spuna ca-I greu de modelat pe vertice in 3dsMax, si Photoshop…caci dintotdeauna, palmasi , asa cum suntem, doinind analfabet meleaguri de dor, am propovaduit superioritatea culturala, estetica, si, nu-I asa, dragi culegatori de folclor, frangem in praf uscat granite si-l framantam in lacrimi, fi-ne-ar spiriualitatea mioritica a dracului sa ne fie.. “o fekete kukio” si “ighen” indesat, cu decolteu larg, palatin, pe silaba mediana, si unguroaica de langa mine, in voalul ala cretin, care -I confera scroafei o oarecare inocenta, premonitorie starii ascetice de carcasa totusi, sare in estaze lirice, si io ma trezesc in costum negru, cu floarea amenintator atarnand cu perspective gordiane de pieptul sfrijit, copie palida a surei de stepa, si nu stiu cum sa-I spun naibii “nu” in maghiara… in aceasta inca ultima, neplecata in fata vremii, neclatita in fata genelor, ascultite pervers, noapte a anului, cosmarul asta idiot nu inceteaza sa ma bantuie, uneori, mana intinsa… printre gratii isi pierde molatec incheietura, si se adulmeca pe sine, cu varfurile palide ale degetelor, si sangele, si “cukor” si “viz”, framanta incheietura calda de dincolo, si-mi visez pulsul, fagaduinta vietii, iar apa inca mai curge, pantha rhei, faramaturi de pleoape inca alearga stropii prelinsi, sudoare, cainii infierati si ploaia, si.. Si caninii retractili isi mangaie ascutimea-n teci, strangand pe creste reci, Firimiturile de fursecuri halite promiscuu, in aburii berii Sunt coltii durerii, insfacand fara mila glazura napolitanei, si umarului ei, si venelor ei fragede si copila, bantuind in rasete carotida, curmand-o-n condens, si-n stingerea acordurilor cu gaj, si riff, si alune reci si sarate ca naiba, din “Nothing else matters”, Iata deci promisiunea neatarnarii mele, caci plina de drele, Apucata de iele, Detestand ceea ce numeai in traducere semidocta metale grele …nu ma lasai s-ascult la dracu’ Metallica in timp ce fumez, scrumul scurgandu-se-n aschiile de sticla ale paharului de Jack, asemeni lichidului preseminal spre imbinarea maiestrit-a cracilor ei, punte de carne spre abstract, si nici Chagall, si nici talpile rosite pe jarul de mangal, si nici biscuitii Malin, molateci si dulci, si nici usile deschise iarna, si nici grebla-ntre rosii, si nici.. …si nici macar Lolek si Bolek, caci, vesnicul post asa de -aspru din post-postmodernismul asta enumerativ si independent agresiv iti parea o gluma proasta ce-I drept, dar tot o gluma si idiotul de Miclosz neaga si el, “nem” muma …

7


Celulara 8 Nici ca mai stiu. Timp?Cronos e beat ranga si boraste iahnie. Ceasurile se lichefiaza, asemenea lichefierii I se supun metalele, si totusi gratiile astea, gratiile astea, gratiile astea, inca intepenesc intre ochii mei si ceea ce trebuia sa fie dincolo, si totusi ochiul inchis nu se desteapta inauntru atarna de pleoapa ca un cartilaj afectiv, ni s-au topit si pilele din cozonac, e o glazura nasoala, toti injura de mama, si Montesqieu, si Kierkegaarden, si Nietzsche, si mai ales Cobain, silabisind cu duhoare de grunge “what are you motherfuckers doing in my weed dream?” si Rousseau, si Descartes, in timp ce se-nmulteste cartezian cu Gauss, asta-I mic si-si sulemeneste mustetile teutonice in oglinda, aburita mereu de ceata gaussiana, si patima algoritmului ei de randomizare in curbele Gaussiene patrund ritmic aburii filozofiei sceptice, toti ii scormonesc cu inocenta lacoma rectul, cautand tubul pervers de aluminiu c-o suma de bani, “o suma, o suma colosala” , zise la betie, insa uita sa precizeze care era doar suma lui Gauss, egocentristu’ dracu, ma dor unghiile, e deja alunecos si stramt, candva aveam o casuta cu doua caturi, noaptea ma urcam in odaia stramta de sus, si camasuta de noapte falfaia fantasmagoric, lumanarile isi suflau ceara spre tampla mea, pulsand calda, si varcolacul ala idiot de sub pat imi intindea mana scheletica, visinele si ciresele, subterfugii coapte ale visului sanului descarnat levitau in departarea mainilor mele, si, impreuna, trageam in piept aerul rece, si mugurii cetii, si pedunculii lunari, si glisam incet, in glosse, spre glota ei, “nu ti-s buzele dulci, iubito, in sfintenia pectinei intinse peste rictusul tau scheletic? Nu ma iubesti tu oare trup si suflet, de fapt doar suflet, nu-s odorul oaselor tale? Nu-s tamplele mele, hipertrofiata caisa calda odihnitoare canesilor?” Insa vai, a dracu’ moroaica, ma insela cu prietenul meu imaginar… Da…aveam candva o casuta cu doua caturi, si rataceam in doi metri cubi, arhetip al spatiului tridimensional, trist si vibrant, si-mi plesneau fatidic corzile vioarei, paranoic, cutremuram paduri, si totusi amorul cerbilor, herbul fecioarei si sipotul izvorului nu ma dezlacramau, nici nu posgheau creturile obrajilor, nici racla nu-si scartaia balamaua ruginita, sa zangane a suflet, si-ai mei tipau ingrijati: “da-te ba naibii jos, ca catu’ de sus e rece!” Uneori, visez diavolul, cutit argintiu cu ochi inselatori implantat in ape, aproape ca-I tem soarta, ratacind in hexameri si tritiu, in valurile mole culare cazute-n depresia lichefierii, gonit de chiti si pestii launtrici, ce zbat sub pleoapele mele inchise, si stiu, cand va fi lumina, totul are sa se destrame. Neurotoxinele din ceaiul de tei, substituentul laptelui matern, complexele de inferioritate, cainele care n-a stiut decat sa ma linga, nici macar un nenorocit de aport, nici macar un doggy-style, noroiul crud, armura in desuetitudine a bicisnicelor mele brate, si neputinta inimii, sleite sub povara tristetilor, si imensa ei proiectie in homunculusul girusului senzitiv postcentral, si licentele poetice, si-ntreaga forfota, pederasta, noctambulica, seherezada de copii-regi, repulsie si viata postuma ma face din cel pe care l-ai facut cel ce sunt, muma… “Azi noapte am visat ca dorm. Si am visat ca visez. Si am visat ca traiesc. Noroc ca m-am sculat mort. Asta era azi noapte, in visul pe care am visat ca-l visez. Ma-ntreb mereu ce era in celalat vis. Dar sunt prea ocupat sa-mi curat jegul de sub unghii… cam asa traim. Prea ocupati sa raspundem Marilor Intrebari, ne lingem mediocritatea.“

8


Celulara 9 Trecut-au anii. Multumesc lui Dumnezeu, ca de cand mi-a rapit verticalitatea, si statutul atotcuprinzator de matura rigida al coloanei vertebrale, pot scrie fara ca vitele rare, albite de timp, ale barbii sa-mi vicieze-n vertije vederea, si… Si sceptre neasemuit hermafrodite peceltuia-n blugi Pelicule voalate, si maini stangi, si vene de tarana Umori herpentofile scuipau ingeri granitici, c-o mana Pe linia curului ei, in ochi mici si confuji. Cete salbatice de invatati mofluji puneau lacate spermii Blocurile-si expandau cele sapte maini amortite Asemenea lui Vishnu, cutit zalog lui Shiva, zeitati inchipuite None in elefanti, zbatand pamanturi viermii. Si treptele erau reci si vechi, si noi Noi presaram in sinergii vorbe pe trepte Cacatul nostru launtric macula marmura caii drepte Si ingeri de Murano in sticla si gunoi. Biodegradabili, biodegradabili, sarutul de azi va putrezi in rujul incarnat Incantam cu buzele stranse, aproape, a pleoape Peste ochiul ingurgitat, lingual, ostroave De saliva, taiate -n marmuri drepte, cacat. Doineam scatofilic, si-mi boram sufletu-ntr-insa Ca-n alt recipient cu osaturi si glande, Prin liane conexe si taninuri flamande Caci Doamne, zadarnicia asta, nu-i vesnica, nici plansa? Prelungirea unei apoteme la punctul infim, zaream In sanul muscator, si-n tine, fa, io ma perpetuez spiritual Si mi te-ncredintez, pastrat in aburi putrezi, cu har fetal ma naste pe crucea secundului sfarsit de veac, in Ashram… O sa ma porti spre Sarmis, ma pironeste-n Tyr, Persepolis va zace fecioara desfranata Ninive zgudui-va temelia de melci, umezi pe obraji, linsa si ninsa erai, Ca Sussa cea joasa, pe ruinele altor tigve, nisipuri si grumaji, Lorelai Da-ti aripa-n catarxis, paseste cu sictir, ca in Baicoi e cioara, e babe si e zloata… Iti fagaduiesc ca o sa ne aparam saracia, si nevoile, si neamul Vom sta cuplu primordial la usa haznalei in care a murit de foame bunicul Iti fagaduiesc ca vei fi centrul existentei mele, si-o sa te siluiesc cu forta centripeta, vei fi zidul pe care o sa-mi pis lichidul vital, sa scuip, si tu geniu renascentist Sa-mi nasti pisatul roz in amalgam …pierduta, ea sugea o Fanta grapefruit. Ei, ei e senili, io-s inca tanar, iata, sufletul mi-e tanar Epistemele mele n-au zbarcituri, iata, nu-I tremur indaratnic Si nici potrivnicie in humerus, erectie sau sofisme Cuvintele nu mi-s spectre, ci doar halouri patate de ciuma Placenta calda mi-a fost unica specie de plastic, de la facerea lumii Si drujba mi-a secerat grasimea sufocanta, cordon ombilical Ma leaga, cand gunoiul era tot, acum toate -s gunoaie Organele nu-s sfaramate, doar m-am reincarnat in Knorr Pulverizat in supa primordiala, astept sa mor, te rog tata, ma soarbe cu duhul, te rog tata, ma iarta, te rog tata, prin mainile tale, iar tu, idioato, mai pune smantana, fa Muma…

9


“Din punctul meu de vedere, voi astia cu maini miscatoare si ochi altfel decat ficsi, cu spasme numite zambete si rut animalic numit iubire, cu lanci sangeroase de prostie numite cuvinte si alte unelte pervertite care ticluiesc agitatii neuronale simulacre ale gandirii, sunteti, de fapt, inchisi. Restrans, dragii mei, restrans, va vedeti cei de cealalta parte a gratiilor, dar gratiile inchid si claustreaza de pe ambele parti. Voi doar va proslaviti lantul, dand cu curul de slavi in laude lungimea sa tainica si necunoscuta voua, neptrunsa mintilor voastre, si -o numiti libertate, Mergeti si fugiti-va campii nemarginiti, dar gionatele o sa va tradeze, si-o sa va jeliti ca lumea-I mare. Libertate, ai? Ba, liberatea e doar un ziar prost!”

Celulara 10 Dimineata, dupa aproape cincizeci de ani, Usile celulei se deschisera, iar el, senin, era purtat afara Ca un butoi slinos si greu de plumb, pe bratele lor, pufinind muscular Cu camesile sumese pana la coatele sangerii Palpitatiile-n sudoare ale bicepsilor lor Emulau cu falsitate plansul, iar tonusul Grada progresiv spre bocet, in tremurul vanos si cald… Si, totusi, ochii lui, sticleau inca vii Acoperiti de degete subtiri si reci, sa-I inchida-n tainita pleoapelor. Dupa aproape 50 de ani, peretii se scofalcisera, dizolvati de pisatul coroziv Si-ntregul loc parea mai degraba o chilie, podmolul unde Dumnezeu isi sangerase Candva, intr-o zi de arsita si camp, picioarele si duhul. Doi puradei bateau cu gratiile mancate de rugina-n tuciuri, pe Atwa, Si el nu mai simtea nimic, moartea era anestezicul perfect, dintotdeauna. Curand, pana si moartea se scurse din trupul lui, lasand in urma deplina nimicnicie Si impacarea venelor stoarse de sange. Timpul doar, timpul Se incuibase-n spiralele mantalei de piatra, conservand inca in iluzoriu Amintirea barelor de fier dintre doua lumi, iar seculii lancezeau purulent In gamela napadita de urechelnite naclaite, valurindu-I vederea. Genele aristoforme ii sangerasera pleoapele, cusandu-I-le de pometii Rosi si palizi, iar pumnii, pumnii inca aschiau in scantei metalul inchipuit. “Adanca-I viata, si ascutita ranghila, te rog ma izbaveste mucenita Janghina, fa boanghina, fugi cu descantecul din visele mele, si tu si reminiscente infantile cu moroi si cu iele, si cucurbitica buhatica, si sperioasa, si tu, idila de -orbite, de rictus si oase. Ci lasa-ma-n core, si lasa-ma-n pula mea. Si dintii, ascutiti de molibden si secunde maleabile, incet sfasie carnurile salbatece inseilate pe duh. Si acesta-I core-ul. Visam la esenta imuabila a fiintei umane, statornica si nestramutata, la ceea ce suntem, dincolo de sentimente, ratiune sau contextualism pur. La adevarul obiectiv al existentei noastre. Dar iata-ma, cu plumbii gratiilor implantati in piept. Si pieile zac crude si rosite, si fibrele musculare inca mai palpaie cu sfintenie, cordoane spre sfincter si osatura inca fina a mainilor. Doar ele, doar ele inca mai tin capul hipertrofiat aici, si ochii mari si gemeni. Ce dracu’ sa mai ramana dintrun om, cand insasi dorinta de -a trai dispare? Ma neg, ma neg, ma cresc negru si noduros pe nas. Ca prea I-am dat nas. Existentei. Chestiei aleia finite care cica exista. Infinit. Intimitate, macar in moarte. Singurul rahat care nu-I repetabil, singurul rahat care se intampla o singura data, cel putin pentru mine. Eu mor. Si, ce cacat, n-am sa traiesc ca sa va spun povestea. Singurul act care -mi apartine. Buletinul e doar o matricola sociala. Asa ca-mi aleg moartea. O scurta incizie, pana la hemoragie si finalmente epuizare sangvina, la baza arterelor peniene. Daca tot mor, macar sa ma doara in pula…muma” Dimineata, ochii morti zaceau greoi sub Paienjenisul negru, macinand retina Iar nefiinta se scurgea electric… Vertijul deprivandu-l si de moarte, luand anii, dand danii…

“Sa se stie de catre toti mortii ma-tii, si curva de moarte ca io am iubi t vi ata…”

10

florentin popa - celulare  

Individualitatea e pojghita subtire dintre realitatea obiectiva si cea subiectiva, marturisita ca fantasma… ” scrie cu sange de iz feric, us...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you