clasei muncitoare: Gustul cititorilor, foarte numeroși acum, a evoluat considerabil, sau, mai degrabă, unui mic cerc de cititori de cărți de duzină, i-a luat locul muncitorimea setoasă de carte solidă și substanțială. Lăsând deoparte nuanțele, foarte des, judecata acestei mase e mai justă decât a cronicarului profesionist. Întâlnim în deschiderea tabletei Simfonia dealurilor colorate notată o confesiune care ne luminează și care confirmă o pasiune a scriitoarei pentru frumosul din cărți, dar mai cu seamă, din natură: Întotdeauna, când mă aflu într-un loc necunoscut, gândesc că voi găsi un altceva care să mă bucure. Așa a fost să fie la monumentul Național John Day, un parc enorm, care măsoară 5700 ha de teren, în partea răsăriteană a statului Oregon, împărțit, la rândul său, în trei rezervații cu suprafețe de teren delimitate. Omul de știință nu-și poate stăpâni emoțiile, de absorbit, decât sufletește, ca apoi să-și mărturisească: rămân locului împietrită de uimire. Ca și când i s-ar fi părut că nu și-a exprimat tot ceea ce-ar fi vrut să spună, își ia aliat o rostire a pictorului român N.N. Tonitza. Numaidecât, geologul lasă deoparte covorul floral (în care sălășluiește o înfrățire armonioasă între linie și culoare, surprinzând prin figuri geometrice, vopsite diferit, într-o risipă de culori...) și trece la explicitarea erupțiilor vulcanice, întâmplate cam cu 33 milioane de ani în urmă. Nu pot trece cu vederea, până nu reproduc o frază minunată și chibzuit armonioasă, lirico-științifică și care atrage atenția comentatorului asupra puterii de sinteză a scriitoarei: O orchestră cromatică iradiază, împrejurul meu, sunete limpezi fără asemănare care mă-ncarcă de emoții. Pământul care se află printre stele, ca să ne plimbe prin Univers, alcătuit fiind din materii provenite din cele 92 de elemente chimice, ne hrănește și pe noi, cei care zicem că suntem stăpânii corpurilor noastre fizice. Oricum, în toate locurile americane în care a poposit Doamna Riri Margareta Panduru a reținut informații și a încropit comentarii pertinente, disjunse, unele pe loc, apoi, prin mixaj mental, întregite admirabil la vizionarea (ascultarea) în grup. Cu această carte, scriitoarea și-a mai adăugat – în mod fericit și unic – a treia dimensiune de lucru (bine făcut), lângă cele două deja existente – de prozator și de dramaturg. 20-28 august 2013, Craiova
Această carte este rodul unui gând bun, ajuns pe a doua sa treaptă – Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Ediția a II-a, desfăşurat la Brăila, în perioada 31 mai -1 iunie 2013, în cadrul Școlii „C. Sandu-Aldea”, o ediţie care şi-a propus să pună în balanţa semnificaţiilor sintagmatice două metafore: „rugăciunea poeziei” şi „poezia rugăciunii”, pe suportul a două opere fundamentale din literatura română, semnate „cu colţul inimii”, ca într-o „rugăciune a inimii”, de Vasile Voiculescu şi Ana Blandiana. Manifestările culturale de la Brăila, ingenios puse în portativ de un dascăl de vocaţie şi inspiraţie, dr. Gabriela Vasiliu, s-au bucurat de prezența deosebită, în opinia gazdelor, a invitaților de onoare, scriitorii Ana Blandiana și Nicolae Băciuț, prin care s-a conturat triunghiul unei idei rodnice, de mare audienţă şi impact. Tematica festivalului, Rugăciunea Poeziei, a reunit, la această ediție, 1061 de participanți, din 34 de județe și 77 de localități, ceea ce vorbeşte de la sine despre interesul manifestat pentru acest proiect cultural de excepţie. Mai mult, contribuţiile participanţilor la Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana” au fost materializate în trei lucrări, trei antologii intitulate simbolic: „Pe unde umbli, Poezie?” (poeme), „Orașe de silabe” – silabisirea poeziei (eseu), „Rugăciunea Poeziei” (critică litera-
31
ră), apărute sub atenta și devotata îngrijire a scriitorului Nicolae Băciuț, la Editura Nico, Târgu-Mureș, după cum se consemnează în „jurnalul” „întâmplării” de la Brăila. O componentă importantă a acestui veritabil eveniment cultural a fost Simpozionul Național „Poezia Rugăciunii – Rugăciunea Poeziei”, desfășurat în parteneriat cu Muzeul Brăilei, la Casa Memorială „Panait Istrati”, moderat de conf. univ. dr. Bălan Zamfir, o reuniune culturală la care au participat scriitori, profesori și elevi de la școli și licee din Brăila, Cluj, Galați și Tecuci. Totul sub pavăza a zeci de lucrări de grafică, sub genericul „Portrete în rugăciune”, realizate de Constanța Abălașei-Donosă, artist plastic şi grafician brăilean, care a expus 36 de portrete ale unor nume de marcă ale spiritualităţii şi culturii româneşti, între care părintele Arsenie Boca, monahul Nicolae Steinhardt, Nichifor Crainic, Constantin Noica... Lucrările susţinute la simpozion, precum şi alte texte trimise în contul acestuia sunt materia acestei lucrări, care se constituie în dovada peremptorie a locului şi a rolului poeziei, atât în dimensiunea sa prezentă, cât şi în cea recuperatorie, de restituire. Prin ţinuta întregului complex de acţiuni din cadrul Festivalului Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila intră în biografia Anei Blandiana şi ca o demonstraţie a nevoii de canon literar, inclus fără prejudecăţi în agenda actualităţii literare. Fără falsă modestie, trebuie să recunosc că e un privilegiu, e o şansă pentru mine să fiu parte a unui capitol de istorie literară în patria lui Perpessicius, a lui Panait Istrati, a lui Fănuş Neagu. Prin Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Ana Blandiana este de-acum şi a Brăilei, aşa cum este a atâtor locuri referenţiale pentru destinul unui autor care a marcat fizionomia poeziei româneşti contemporane, fără drept de apel. Lucrarea de faţă va sta cu cinste în dosarul receptării Poeziei rugăciunii şi în cel al Rugăciunii poeziei. NICOLAE BĂCIUŢ