Issuu on Google+

0


! "# & '( $

$ $ $

$

1

%


-Al. Florin ENE – CURRICULUM VITAE

ENE Florinel Sandu (Al. Florin ENE), n scut în ora ul Dr g ani, jude ul Vâlcea, la 13 iunie 1942. P rin ii Ion i Ecaterina. În 1964 se c s tore te cu poeta Titina Nica- ene. Are doi b ie i: Florin, specialist în imagine de televiziune i Ionu , doctor în istorie i master în drept, istoric, poet i scriitor, fondatorul ziarului „Napoca News”, cu 16 c r i publicate. . Este membru al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România.

2


Este membru corespondent al Academiei American Român (A.R.A ), din anul 2011. Este membru al Asocia iei Scriitorilor Români din Canada. În anul 2011 a primit DIPLOMA DE EXCELEN din partea Senatului Universit ii de Vest „Vasile i Goldi i “, din Arad, pentru întreaga oper activitatea sa în promovarea literaturii române. Liga Scriitorilor Români îi acord în anul 2012 MEDALIA ”VIRTUTEA LITERAR “, pentru str lucita sa crea ie literar i pentru promovarea culturii române în ar i str in tate. În ianuarie 2012 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza “,Facultatea de Filologie i Funda ia “Vasile Pogor“ din Ia i îi acord DIPLOMA la Festivalul Interna ional Eminescu pentru lucrarea “Norocul limbii române, Eminescu “. Urmare faptului c Al.Florin ene a oglindit în opera sa i via a i activitatea oamenilor de pe Valea Jiului Sindicatul Liber al E.M. Paro eni i-a oferit cel mai înalt ORDIN MINERESC „ SFÂNTA VARVARA“, în luna mai 2012. Folose te pseudonimele: Al.Ro ianu, Florin Ro ianu, Florin Dr g enescu.

3


În 1997 prime te o burs de studii la Bruxelles, în structurile Uniunii Europene, unde i se ofer diploma de „Jurnalist European”. În septembrie 2006, a înfiin at „Liga Scriitorilor din România”, devenind pre edintele executiv al acestei organiza ii profesionale care are 30 de filiale în ar i 12 în str in tate i care editeaz 15 reviste în care se promoveaz literatura român autentic . Este fondatorul revistelor :„ Agora Literar „, „Regatul Cuvintelor „, „ Constela ii diamantine„, „Scurt circuit oltean „, etc. În prezent este directorul revistei „Agora Literar ” care apare sub egida Ligii Scriitorilor din România. Activitate profesional • •

i literar :

coala primar i Liceul Teoretic (absolvit în 1960) în ora ul Dr g ani 1960-1962 Urmeaz cursurile de 2 ani ale coali Tehnice de Tehnoredactori „Dimitrie Marinescu” din Bucure ti 1962-1965 Institutul Pedagogic din Baia Mare, Facultatea de Filologie-istorie

Dup absolvirea facult ii lucreaz ca profesor în comuna Tarna Mare din regiunea Maramure . În 1964 devine redactor al Sta iei de Radioficare Dr g ani, în emisiunile c reia difuzeaz reportaje i lucr ri literare ale scriitorilor dr g eneni, cum ar fi:

4


prof.Emil Istocescu, Dumitru Constantin, Dumitru Velea, p rintele B la a, N.Cochinescu, Virgil Mazilescu, Titina Nica ene, dar i vâlcenii, Doru Mo oc, Traian D.Lungu, Ion Laz r, Gh.Diaconu, Costea Marinoiu, George rnea, Lucian Avramescu, etc. În perioada 1965-2004 ocup diferite func ii economice în Dr g ani i Cluj-Napoca. În 1959 înfiin eaz , pe lâng Casa de Cultur din Dr g ani, Cenaclul literar „Gib I.Mih escu” care func ioneaz i ast zi. La edin ele acestui cenaclu au participat poetul Virgil Mazilescu, pe atunci elev la liceul din Dr g ani, viitorul prim-ministru Radu Vasile, Nicolae Cochinescu, procuror pe atunci în Dr g ani, azi membru în Curtea Suprem de Justi ie. Pe când era student la Baia Mare a înfiin at împreun cu poetul Vasile Radu Ghenceanu „Cenaclul Literar Nord”. În 2004, la Cluj-Napoca a pus bazele cenaclului literar „Vasile Sav”, care func ioneaz pe lâng o sec ie a Prim riei Cluj-Napoca. În perioada 1970-1971 lucreaz ca redactor la ziarul de antier „Lumina de pe Lotru” ce ap rea pe antierul hidro-energetic de la Voineasa. A fost redactor i la „Curierul Prim riei Cluj-Napoca” i la revista „Cetatea Cultural ”, inclusiv la Confluen e române ti. Debuteaz cu poezie în 1959 în revista Tribuna, pe când era elev în clasa XI-a. Debuteaz editorial în 1974 cu volumul de versuri „Ochi deschis”, editura

5


Litera, Bucure ti. În 1979 îi apare al doilea volum de versuri „Fuga Statuilor”, editura Litera, Bucure ti. Este tradus în limbile sârb , englez , corean , rus , francez . Public poezie, articole, critic literar i eseu în revistele: Luceaf rul, Gazeta Literar , România Literar ,Arge , Secera i ciocanul, Orizont, Scrisul B n ean, Ia ul Literar, Convorbiri Literare, Confluen e, Cronica, Ramuri, Mozaic, Agora Literar , Cetatea Cultural , Ardealul Literar, Curierul Prim riei Cluj, Flagrant, Po ta ul , Orient Latin, Heliopolis, Rusidava Cultural , Poezia, Oglinda literar , Esteu, Columna, Citadela, Aurora, Al cincelea anotimp, Pietrele Doamnei, Climate Literare, Via a de pretudindeni, Radix (Belgia), România VIP (Dallas, Texas), Iosif Vulcan (Australia), Confluen e române ti, SUA. .a. *** Înainte de 1989 este anchetat de securitatea comunist împreun cu so ia, poeta Titina Nica- ene, pentru o scrisoare adresat revistei Flac ra în care demasca înfometarea poporului român de c tre dictatorul Ceau escu. A participat activ la Revolu ia din decembrie 1989. În anul 2000 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România fiind acuzat de plagiat, în fond intertextualitate, a a cum au folosit foarte mul i din

6


genera ia opzecist . Adev rul este c Al. Florin ene a publicat un articol într-un ziar din Valea Jiului în care ar ta c o parte din conducerea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a colaborat cu Securitatea comunist bazându-se pe unele documente g site în Comitetul jude ean PCR Cluj în timpul Revolu iei din Decembrie 1989. Urmare acestui fapt Conducerea Filialei l-a exclus din Uniunea Scriitorilor înscenândui plagiatul. Din 2011 este membru corespondent al Academiei Americane Române. Au scris despre Al.Florin ene urm torii: Dan De liu, Mihai Beniuc, Marcel Bresla u, Miron Paraschivescu, Negoi Irimie, Anghel Dumbr veanu, Ion Popescu Br diceni, Miron ic, Horia Zilieru, Veronica B laj, Marian Barbu, Dumitru Velea, Petric Birou, Rodica Marian, Antonia Bodea, Nicolae U ic , Ion Velica, Constantin Z rnescu, Doru Mo oc, Traian D.Lungu, Petre Petria,Gh.Stroia, Doina Dr gan, Marin Oprea, Nina Cassian, Nicolae T utu, Constantin Toni Dâr u, Mariana Cristescu, Emil Istocescu, Teodor Barbu, Dan Bruda cu, Ion Cristofor, Gh.Azap, Sorin Grecu, Gavril Moisa, Ion Constantinescu, Ioan Benche, Liliana Corobca, Ion Ro ioru, Gh.Neagu, Mircea Popa, i mul i al ii. Premii na ionale: •

Premiul special la Festivalul i Concursul de Poezie Nicolae B lcescu, Râmnicu Vâlcea,1972

7


• • •

• •

• •

Premiul lll la Festivalul de Crea ie Literar „Octavian Goga”, septembrie,1996 Premiul l la Concursul Pavel Dan, ianuarie 1999 Premiul revistei „Poesis” la festivalul Interna ional „Lucian Blaga”, Lancr m, Sebe -Alba, 2000 Diploma de onoare pentru promovarea valorilor literare, oferit de Inspectoratul pentru Cultur al jude ului Gorj Premiul ll la Concursul Na ional „Permanen ele unei biografii eroice”, Alba Iulia, 2000 Premiul i Medalia pentru critic literar „Duiliu Zamfirescu”!, Foc ani, 2000 Diplom de Excelen pentru întreaga activitate oferit de Asocia ia Epigrami tilor olteni prin domnul ambasador Petre GigeaGorun. Premiul OPERA OMNIA oferit de acad.Gh.P un. DIPLOMA PREMIULUI I la Concursul Interna ional de Poezie STARPRESS, 2010, pentru românii din întreaga lume. DIPLOMA i TROFEUL DE EXCELEN la Festivalul Interna ional” Mihai Eminescu-Poet Na ional i Universal“, oferite de c tre Universitatea” Al.I.Cuza“, Facultatea de Litere, Ia i, pentru lucrarea “Norocul Literaturii Române, Eminescu “, i pentru întreaga activitate în domeniul promov rii literaturii române.

8


• •

Premiul Ligii Scriitorilor pentru critic literar , 2011. DIPLON pentru organizarea concursului germane-român DANUBE IN POEMES. Proect finan at de Comisia European . Premii interna ionale:

• •

Diploma de jurnalist european, oferit de Uniunea European prin Excelen a Sa Ambasadoarea Karen Fogg, cu o burs în structurile UE din Bruxelles,1997 Premiul Rhone-Poulenc Rhodia,1999, pentru cel mai bun ziarist în domeniul protec iei mediului, oferit de Guvernul Fran ei prin Excelen a Sa, domnul Pierre Menat, ambasadorul Fran ei la Bucure ti Marele Premiu pentru Poezie la „Festivalul Interna ional de Poezie”, din Uzdin, Serbia, 2000 Diploma de „Om al anului 1999”, oferit de „American Biographical Institute”, din SUA Diploma pentru întreaga sa excep ional crea ie literar , oferit de Asocia ia „Publius Ovidius Naso – Interna ional Sodalitasd Ovidiana”, pentru promovarea umanismului, semnat de Acad. Prof. Grigore T n sescu Premiul OPERA OMNIA acordat de Funda ia Petre Ionescu-Muscel i revista Pietrele Doamnei, prin domnul academician Gh.P un.

9


Al. Florin ene a primit 56 de Premii i Diplome na ionale i interna ionale pentru activitatea sa literar i de promotor cultural. Opera: • • • • • •

• • • •

1-Ochi deschis, versuri, editura Litera,1974, Bucure ti 2-Fuga Statuilor, poeme, editura Litera, l979, Bucure ti 3-Nucul dintre dou veacuri, versuri, editura L`Etoile d`Argent, Namur, Belgia,1996 4-Vitraliile m rii, versuri, editura L`Etoile d`Argent, Namur, Belgia,1997 5-Chipul din oglind , roman, editura Funda iei Culturale „I. D. Sîrbu”, Petro ani, 1997 6-Confesiunea unui navigator pe uscat, poeme, editura Academiei Americano-Român , Mannhein, Germania,1998 7-S ne unim mâinile, prieteni, poeme, volum bilingv (român-maghiar), Funda ia Prietenia din Pecs, Ungaria,1997 8-Alfa juvenil, în colaborare, editura Tinivar, Cluj-Napoca,1997 9-Moment poetic, în colaborare, editura Carter, Chi in u,1998 10-Insula viscolului, roman, editura NapocaStar, Cluj-Napoca, 2000 11Cerul meu de hârtie, poeme,volum bilingv (român-englez), traducere Mariana Zavati Gardner, editura Tibiscus, Uzdin, Serbia, 2000

10


• •

• • • • • • • • •

12-Orbul din Muzeul Satului, roman, este al cu Chipul din treilea volum, împreun Oglind , Insula Viscolului, ce fac parte din trilogia „Insula Viscolului”, ce se constituie într-o fresc a societ ii române ti din secolul XX. Editura Napoca-Star, 2002 13-V somez, domnule doctor!, pies de teatru, editura Funda iei „I. D. Sîrbu”, Petro ani, 2003 14-Memoria inimii, analiz istoric , editura Etnograph, 2004 15-Cina cea f r de tain , poeme, volum bilingv (român-englez), traducere Mariana Zavati Gardner, editura Eurograph, 2006 16-Gh. P. L zanu – Via a i faptele sale, monografie, Editura Napoca-Star, 2006 17-C rticica de dat în leag n gândul, povestiri onirice, editura Via a Ar dean , 2008 18-Antologie de poezie româneasc , poezii de Al. Florin ene, editura Noul Orfeu, 2008 19-Arca lecturii, cronici de carte, editura Sem n torul, 2008 20-Prizionierul oglinzilor paralele, eseuri, editura Sem n torul, 2008 21-Critic literar , editura Sem n torul, 2008 22-Arca frumoaselor vise de vânzare, pies de teatru într-un act, editura Sem n torul, 2008 23-Un teatru cât o inim , critic teatral , editura Funda iei „I.D.Sîrbu”, Petro ani, 2008 24-Cu inima în palm , interviuri, editura Contrafort, Craiova, 2010

11


• •

• • • • • • •

• •

• • •

25-A aptea zi dup Artur,, poezii, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2009 26-Evadare în Cutia Pandorii, eseuri i interpret ri filozofice, Editura Sem n torul, 2009. 27-O stafie tulbur speran a, pies de teatru într-un act, editura Sem n torul, 2010. 28-Florile Sarmisegetusei, dram istoric în versuri, Editura Sem n torul, 2010. 29-Cozia, dram istoric în versuri, Editura Sem n torul, 2010. 30-Ochiul magic al metaforei, critic literar i eseuri, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2010. 31-Sonat pentru cre terea ierbii, poeme, Editura Carte i Arte, Bucure ti, 2010. 32-R bdarea pietrei, poeme, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 33-Metafore ce in de mân ideile s nu r t ceasc , eseuri, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 34-Întoarcerea statuilor, antologie de poeme, Editura DACIAxx, Cluj-Napoca, 2011. 35-Întoarcerea statuilor, antologie de poeme, ed.II-a, completat , Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 36-Cartea prietena mea, însemn ri, editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 37-Cronici noi i poezii, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 38-Drumul Golgotei spre sfin enie, via a în versuri a lui Arsenie Boca, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011.

12


• • • • •

39-Sonat pentru cre terea ierbii, poeme, ed.IIa, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 40-Geam nul din oglind , roman, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 41-A aptea zi dup Artur, ed.II-a, rev zut , Ed.Contrafort, Craiova, 2009. 42-Paznic la o pisic i un castel, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 43-C rticica de dat în leag n gândul, Editura Funda iei Culturale”I.D.Sârbu ” Petro ani, 2010. 44-Dic ionarul Ligii Scriitorilor, vol I, în colaborare cu Anda Dejeu, Editura DACIAxxi, Cluj-Napoca, 2011. 45-Aventur prin dic iunea ideilor, eseuri, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011.

46 Un teatru cât o inim , edi ia a II-a, cronici teatrale, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 47-Între Thalia i Minerva, critic literar , Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. autorit ii, 48-Autoritatea adev rului-Adev rul interviuri, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011. 49-O via din întreb ri i r spunsuri- convorbiri între Al.Florin ene i scriitorul australian de origine român George Roca, Editura Sem n torul, Bucure ti, 2011.

13


50-Geam nul din oglind , roman, Editura NICO, Târgu Mure , 2012. Public poezii i critic literar în 42 de antologii. A publicat pân în prezent 5690 de articole de critic literar , anchete sociale, economice, etc. 51-S mân a din interiorul Cvântului, versuri, Editura Sem n torul, 2012. 52-Germina a cuvântului de sub z pad , vol.I versuri, de la A la I, Editura Sem n torul, 2012. 53-Germina ia cuvântului de sub z pad , vol.II, versuiri, de la î la Z,, Editura Sem n torul, 2012. 54- Pe când poezia inea de foame, proz scurt , Editura Sem n torul, 2012. 55-Contemporanul meu, Iisus! Poezii, Editura Sem n torul, 2012. 56-Eseul, metafor a gândirii logice, eseuri, Editura Sem n torul, 2012. 57-C lcâiul vulnerabil al m rii, Poeme, Editura Sem n torul, 2012. 58-C lcâiul vulnerabil al m rii, Poeme, Editura Nico, Târgu Mure , 2012.

14


Este prezent în: • •

• •

„Dic ionarul Scriitorilor Români” de Aurel Sasu, Editura Paralela 45, 2006 „Dic ionarul Personalit i Române i faptele lor”, de Constantin Toni Dâr u,volumele 4 i 32 „Dic ionarul General al Literaturii Române”, vol. TZ, editat de Academia Român sub îngrijirea Acad. Eugen Simion, 2009 Alte dic ionare editate de diferite personalit i din jude ele Vâlcea i Teleorman DIC IONARL LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, Editura DACIAxx, ClujNapoca,2011. Referin e critice (selective):

Au scris despre c r ile lui Al. Florin ene, urm torii: Dan De liu, Mihai Beniuc, Geo Dumitrescu, Octavian Nica, Nina Cassian, Maria Banu , Nicolae T utu, Ionel Bota, Radu Anton Roman, Doru Mo oc, Mircea oca, Negoi Irimie, Vasile Val Telceanu, Petre Petria, C. Cuble an, C. Z rnescu, Ioan epelea, Dumitru Velea, Igloi Zoltan, Dumitru Hurub , Adrian ion, Nicolae U ic , Petric Bir u, Teodora Ileana Filip, Marian Barbu, Veronica Balaj, Teodor Barbu, Ion Arca , Liviu Poenaru, Valentin Ta cu, Doina Dr gan, Victor Sterom, Ion Antonescu, Nina Ceranu, Ion Velica, C. T. Dâr u, Emil Istocescu, Al. tef nescu, Mircea Zaciu, Beniamin Pascu, Ion Ro ioru, Ioan Barbu, Eugen Petrescu, Aurel Sasu, Ion

15


V dan, Gavril Moisa, Emil Istocescu, Mariana Cristescu, Dora Alina Romanescu, .a. În anul 2002 a ap rut monografia „Al. Florin 60, Sub zodia Gemeni” la editura Napoca Star.

ene,

În anul 2005 scriitorul hunedorean Petric Bir u public monografia „Al. Florin ene – Literatura ca mod de via ”, editura Eurograph, colec ia „Mnemosyne”

16


Prefa Al. Florin ene , cu un vocabular neao oltenesc, ne aduce din memorie, nou , în fa a ochilor, lumea olteneasc i via a din zona Olteniei anilor din vremea republicii populare i socialiste, anii vie ii române ti sub concep ia i logica dejist i ceau ist . Ce aveau bunicii i p rin ii no tri pe atunci? Munc (exponen ial , de ordinul mai mare decât trei): munc în neajunsuri i suferin , munc dup culoarea sângelui (albastru sau ro u – adic sânge curat!) i munc în umilin i cu foarte mult r bdare pentru o renumerare pe m sur , mult mai consisrtent decât era onorat ! Pe fondul unui astfel de tablou social, Al. Florin ene spune cu mult curaj, direct din casa amintirilor, despre ceea ce a tr it în acele vremuri, atât scriitorul cât i to i cei dragi lui. Nea Carol, s tean iste , vrednic i inspirat, adev rat inventator din lumea satului, ”î i f cuse o instala ie empiric de biogaz”cu b legarul din b t tur (Statuia din amurg), trudea aproape nonstop în jurul casei , dar începutul unei munci , momentul mesei, cât i al trezirii i al odhnei, le marca prin obiceiuri cre tine ti: „Înainte de a intra în brazd , se închin , i inând vârtos coarnele pr itoarei strig la boi. „ sau „Carol, dup ce t ie cu o a m m liga, se închin i î i puse câteva buc i în farfuria cu lapte”. Scriitorul î i dirijeaz peni a în a a fel încât s nu deterioreze din frumuse ea vie ii la ar a acelor vremuri, cu nostalgia sa caracteristic .

17


În epoca de aur, favoritismele erau la ordinea zilei: la alimentara, la cooperativa s teasc , în editarea unei c r i (Aventura unui manuscris), la spital, la cârcium (Vârcolacii), .a. Autorul ne dezv luie întâmpl ri inedite din via a sa sau a celor dragi (Pe când poezia inea de foame, Prietebul meu gugu tiucul), Limbajul coinciden elor este analizat în Destin tras la indigo, Crima de la r scrucea uli ei. În acest volum, autorul surprinde umorul amar al epocii, starea ionescian a vie ii înse i, absurdul fiind la el acas în via a acelor timpuri: Cavoul de sub z pad , Singur, Visul alb. Mul i dintre scriitorii zileleor noastre ocolesc teme din perioada epocii de aur, ignorând c ar contribui la întregirea istoriei neamului prin acestea. Al. Florin ene, cu nostalgie i curaj, scrie despre acele vremuri înc rcate de lipsuri i nedrept i, în care tinerii erau st pâni doar pe iubirea lor i peste visele lor neexprimate în vreun fel, inute ascunse sub frun i înalte i gânditoare ( Pe când poezia inea de foame). Coinciden e sinistre încarc via a de neprev zut a unora dintre semenii no tri (Jocul de ah), iar în via a multor intelectuali de seam se cuib reau s r cia i boala, omul ca un animal printre animale vazându-se nevoit s accepte lucrurile a a cum sunt (Visul alb). Vârcolacii e un volum de proz scurt care va contribui la stabilirea unor adev ruri despre via a românilor în perioada 1940-1990, autorul lui fiind astfel marcat în literatura român . Marinela Preoteasa

18


Pe nea Carol în diminea a aceasta l-a sculat coco ul, cum de fapt îl trezea mereu. Se uit la nevast , ce înc mai dormea, se ridic din pat i ie i în prispa casei. Se uit la cerul senin. Luna cu amândou coarnele în sus îl convinse c nu este rost de ploaie:”Azi m duc la pr it cu rari a. “ Coborî cele câteva trepte i intr în pivni a de sub ultima camer .Acolo trei butoaie, aliniate cu grij , dou erau înc rcate cu vin i unul cu uic . A luat oiul legat cu a de pe butoi, scoase cepul, i-l coborî prin orificiul din care ie ea un damf pl cut de alcool i fructe. Dup ce-l scoase plin, îl puse la gur i trase o du c . Plezni din buze.”Bun ! Dezinfecteaz ma ele! “Mai trase înc de dou ori din oi, pân când îl goli.Astup butoiul. A pus oiul pe butoi, i satisf cut îl b tu cu palma, a a cum face de-atâtea ori cu boii , ca o mângâiere, dup ce îi înjuga. Se duse în grajd, îl cur de b legar i-a pus câteva furci de fân luat din pod. Mângâie cei doi boi, Trandafir i Ionic , pe botul lor cald, care mugir , parc mul umindu-i. “Mergem la treab azi, b ie i! “ Cei doi mugir din nou, ridicând capetele din fân, semn c au în eles cele spuse de st pânul lor. Apoi, nea Carol se îndrept spre cote ul cu g ini, aflat într-o curte mai mic , deschizându-le u a. Acestea cotcod cind ie ir una câte una. Lu g leata cu huroi de porumb, pus de cu sear în podul cote ului, pe care o r sturn în jghiabul dintr-un trunchi de copac scobit. G inile se gr bir spre acesta, începând s ciuguleasc 19


înfometate. Coco ul, un pintenat mândru i viu colorat, se plimba printre ele, ciugulind din când în când.

Ne-a Carol, între timp, cur cote ul i mizeria, o arunc în groapa din spatele grajdului unde î i f cuse o instala ie empiric de biogaz, la fel a f cut i cu b legarul strâns de la vac , i apoi se îndrept spre cas cu pa i ap sa i. Antonia era în buc t rie, preg tise masa de diminea .F cuse o m m ligu în ceaunul adus de la Bra ov de nepot.”Tanti! Mai facem i noi ce putem pe la fabric .Tot nu ne pl tesc comuni tii tia a a cum trebuie!“ Î i aduse aminte Antonia. A înc lzit laptele muls asear , a pus dou linguri mari din lemn într-o farfurie de p mânt i aranj capacul de lemn pe care a r sturnat m m liga. Aceasta se afla pe m su a cu trei picioare pus în mijlocul od ii. -F , Antonia, aranja i masa?!

20


-Da, b rbate! -Pune- i i ie, i vino lâng mine . -Eu îmbucai câte ceva. -M nânc tu bine, c pleci la câmp…! Carol, dup ce t ie cu o a m m liga, se închin i î i puse câteva buc i în farfuria cu lapte.Începu s m nânce, plesc ind din limb , din când în când, de pl cere. -M rie! Vaca, azi s nu o dai la ciurd . Am vorbit cu doftorul vine pe la prânz s-o vad … -Bine…! Dar, am v zut c i-a revenit… -E bine s- o vad ! E p cat s- o pierdem. Î i terse gura cu tergarul cusut cu motive oltene ti, i î i întinse picioarele care îi amor ise. -Antonio! Rupe foaia de calendar i adu-mi-o! Femeia se ridic de pe marginea patului acoperit cu o velin din lân ro ie împestri at cu figuri rombice, intr în odaia de al turi i se întoarse cu buc ica de hârtie cu data de 13 iunie. Carol a luat-o i începu s citeasc cu glas tare. -Auzi, Antonio…! Nici-un secol nu începe miercuri, vineri sau sâmb t . Într-un an, de fapt în fiecare an, luna ianuarie i luna octombrie încep în aceea i zi a s pt mânii; aprilie i iulie încep în aceea i zi, iar decembrie face pereche cu septembrie. -Mare este minunea lui Dumnezeu! -Fomeie, nu Dumnezeu a f cut calendarul, ci oamenii! -L-o fi f cut ei, dar tot Dumnezeu i-a îndrumat… -Taci din gur , i ascult ! În aceea i ordine încep: februarie, martie i noiembrie. Pe deasupra, auzi fomeie!…,orice an se termin în aceea i zi cu cea în care a început. Excep ie fac anii de 366 de zile.

21


Antonia asculta stând pe marginea patului, având pe cap un batic colorat, înnodat sub b rbie, care îi acoperea, pe jum tate, gura. -Schimbarea calendarului produce în lume perturba ii mai importante decât r zboaiele... -Fereasc Dumnezeu...! B rbatul întoarse foaia i mai citi “Vorba zilei “. -I-auzi ce zice Epictet sta: Aminte te- i c -n via trebuie s te por i ca la un banchet. -Numai în banchet am stat când eram în comunism.Zise cu ironie. Vai de capul nostru! Ne luaser totul, i la C.A.P. ne exploatau mai r u ca pe sclavi. -S-o l s m balt , Antonia! Bine c ne-am luat p mântul p rin ilor înapoi. -Dar cine este, sta, care face pe de teptul? Poate el a stat din banchet, în banchet... -F ...Antonio! E un în elept care a tr it înainte de Cristos... -În eleg, b rbate! Carol se ridic i se uit pe fereastr . -S-a luminat de ziu ! M duc s înjug boii la car. -Ai pus rari a. -Pus-o de-asear ! Înainte de a deschide poarta cea mare, Antonia i-a pus pe bra ul de fând din car o strai cu mâncare, o sticlu de vin i una cu ap . B rbatul se urc în car i mângâie cu biciul spatele boilor.Ace tia pornir încet, tr gând carul ce scâr âia dup ei. -S ai grije fomeie de vac ! -Am...am...,b rbate! Când ajungi la locul nostru s ungi osile cu p cur . i-am pus cutia în l di a cu scule.

22


-Bine, Antonia! C ru a îl zgudui pu in când trecu peste podul de lemn de la poart . Antonia, ie it în uli cu amândou mâinile b gate în mânecile scurteicei, îl privi cum încet, încet, se îndep rteaz . M ri a de peste drum se uita printre ulucile gardului. Se pref cu c n-o vede. Apoi închise poarta. * Privind satul din c ru , i se p rea c -i mai frumos. Cuno tea toate casele i to i pomii de pe uli . Crescuser odat cu ei. „-Doamne cum au mai trecut ani! „. Gândea Carol. “-La ce bun c am f cut liceul agricol, c tot ran am r mas.Bine zicea socru-meu, c înv s nu-mi tai piciorul.C soacr -mea nef când “ iicoal ”, cum zicea el, se taie mereu la picior cu sapa la pr it! Glumea bietul de el, dar vorba românului, pe atunci scroafa era moart de mult în cocin , i noi f ceam bancuri cu olteni i cu…tovar ul. Purceaua o omorâser comuni tii. ia doreau s avem o ar bogat cu un popor s rac. Ce cap p trat aveau…!” -H is…Trandafir!...Cea, cea…Ionic ! Nu mai ai loc de ma ini.” sta e primarul, se duce la servicu.“ Boii ascultar de comenzile st pânului i f cur loc autoturismului s treac .Carul înainta agale, scâr âind din toate încheieturile. Ie ir din sat. -Cea, Ionic ! Se îndreptar spre locul unde este p mântul lor, pe un drum bolov nos pe lâng mejdinile oamenilor.”V d c Trandafir chioap t , Disear m duc la potcovar cu ei.“

23


Îl mângâie u or cu biciul i Trandafir scutur din cap, de fluturar benti ele tricolore legate de coarne. Mai merser o bucat de drum i boii se oprir .Cuno teau locul, amu nau frunzele de salcâm i florile lui care mai r m seser . -A a! Copiii mei, sta i la tata! Zise Carol s rind din c ru , sprijinindu-se cu o mân pe spatele lui Trandafir. Auzindu-l vecinul de mejdin , ce- i lega calul la pra il , i-a dat bine e. -Veni i, Carol? -Venii! -Se vede c vom avea ceva recolt … -S dea Domnul! Carol a scos din cutia de scule un ciocan cu ajutorul c ruia a scos cuiul introdus pentru a lega pro apul de oi tea c ru ei. Apoi se urc în car i coborî pr itoarea pe care o cupl cu acela i cui de pro ap. Boii, parc tiind lec ia, se întoarser cu fa a spre ogorul pe care crescuser destul de m ricei porumbii, mângâia i u or cu bicul, împodobit cu ciucuri ro ii. Înainte de a intra în brazd , se închin , i inând vârtos coarnele pr itoarei strig la boi.Ace tia pornir încet printre rânduri. Din când în când se apleca i îndrepta câte un l star c lcat de boi, inând cu o mân coarnele pr itoarei. Pr ind cu grija de a nu t ia l starii de porumb, gândurile îl n p dir .”Puteam s merg la facultatea de agronomie…dar taicu, Dumnezeu s -l odihneasc , m-a convins s r mân în sat. Îmi spunea c vin americanii i ne vor da p mântul înapoi i devin fermier. Iat ce fermier sunt! Trag la jug al turi de boii mei. Eee…când eram în liceu, îmi spunea taicu, înva Carole! S nu

24


munce ti!Asta era expresia pe care o înv am cu to ii la lec iile de socialism tiin ific, inute la C minul Cultural. De cine crede i? Nu de altul, decât de actualul primar. Acum ne înva … democra ia original a lui… zâmb re u. Îndradev r, primarul a înv at s munceasc cu… gura. Înainte ca activist de partid, acum ales primar de…prostime.S m ierte Dumnezeu! Mul i sunt, în satul meu… dar pro ti.“ -Cea Ionic ! A a…copii tati…încet! Înc nu este amiaza! Boii, în elegându-l, înaintau încet, leg nând- i capetele în jug. “M gândesc c dac sunt atâ ia pro ti în satul meu, adunând cu câ i pro ti sunt în toate satele…S fim o ar de pro ti!? Stai, m frate, mai sunt simandico ii de la ora …Mai sunt eliti tii! Dar, ce analfabe i ai vie ii mai sunt i ace tia?! Poate îmi explic Ple u, c prea le tie pe toate!“ Ajuns în capul rândului, Carol mân boii cu aten ie, întorcându-i pe un alt rând de întoarcere, ridicand pr itoarea de coarne.Apoi o luar înapoi pe alt rând, încet, printre râmduri.Din când în când Carol privea în urm s vad dac s-a r ri at bine. Lucrar a a pân când umbra salcâmului din capul locului se f cu mic de tot.Soarele de deasupra capului ardea, iar boii începur s rabde de sete.

25


-Hooo! Copii mei! Oprim s mânc m i s ne hodinim ni el. Carol privi al turi la vecin. Acesta legase calul de un prun i se odinea la umbr . Apoi dejug boii i îi mân la fântâna cu cump n ce se afla nu de parte.A scos câteva ciuturi cu ap pe care le-a v rsat în jghiabul scopit într-un trunchi de copac.Boii b ur pe s turate, apoi a b ut i Carol, stropindu-se de câteva ori cu apa din c u ul palmelor. -Ne-am r corit, copii! S mergem! Boii au luat-o înainte i Carol dup ei.Ajuns la c ru le-a pus un bra de fân. Acestea începur s m nânce.Numai atunci a luat traista cu mâncare din c ru . Se închin , spuse o rug ciune în gând, i întinse tergarul, cusut de Antonia, pe iarb .A a ezat farfuria în care a t iat în felii o bucat de mu chi de vit , rupând din pâine din când în când.Mânca i privea la animalele, la ochii lor blânji. Dup ce mânc , strânse cu grije ce mai r mase i le a ez în strai .Apoi se întinse pe iarb rezemat cu capul pe trunchiul salcâmului.Î i trase p l ria neagr peste ochi.Boii terminar bra ul de fân i se a ezar rumegând. Carol adormi i un vis venind din trecut îl cuprinse. “Bunul Gheorghe îl inea de mân i cu pa i m sura i se îndreptau spre locul lor din R le ti. Era o prim var timpurie i aburi ie au din p mânt. -Nepoate, mergem s lu m temperatura brazdei, s vedem dac putem s sem n m. -Bine bunule! Dar unde este temometu? -O s vezi tu, unde este! Dar …se zice termometru.Cu doi de r. -T-e-m-o-me-t-ru! -Ai mâncat un r!

26


-Mai repet ! -T-e-r-m-o-m-e-t-r-u! -A a, a a… e bine, nepoate! -Vezi? Acolo unde este salcâmul acela este p mântul nostru! i s r ntocii tia de comuni ti vor s ni-l ia!“ -Bunule! Cine sunt tia!? Cum s -l ia!?Dac nu-i al lor! - tia n-au pe Dumnezeu! Sunt ni te lene i i ni te criminali! Ajunser la p mântul lor.Bunul a luat un bulg re din brazd , îl fr mânt între degete, îl b g în gur i-l mânc . -E gras! E bun!I-a i tu buc ica asta! Carol o b g în gur i mânc p mântul. -E c-am gon uos, bunule! -Iar i ai mâncat pe r! Se spune, din b trâni, când m nânci din p mântul t u niciodat n-ai s -l p r se ti.Nai s -l vinzi! -Nu am s -l p sesc, bunule! -P r sesc! Se zice! Între timp bunul Gheorghe i-a dat jos pantalonii i izmenele i se a ez cu fundul pe brazde în mijlocul ogorului.A stat a a câteva clipe. -E bun de sem nat, Carol! -Mâine venim cu sem n toarea. -De ce te-ai a ezat cu fundul gol pe brazd ?! -Dac era rece brazda, nu sem nam. Dar, a fost cald . Atunci e bine de pus s mân a în p mânt. Acesta este termometrul ranului. -Am în eles bunule!” Carol se trezi, pu in buim cit. i-a dat jos p l ria, i s-a uitat la boi.Ace tia rumegau în lini te, culca i, sprijini i pe picioarele din fa .

27


S-a sculat din iarb i i-a mângâiat cu biciul u or. Vorbind cu ei.Boii s-au ridicat, apoi, dup ce i-a înjugat la pr itoare, au intrat în brazd .Au r ri at pân când soarele mai avea o suli pân s apun . Când au terminat i ultimul rând, Carol î i mângâie boii, i apoi se închin . -Doamne!Mul am c m-ai ajutat i anul acesta s am ogorul frumos! Cu animalele puse la c ru , Carol î i îndrept boii spre cas . Carul înainta scâr âind, când soarele arunca piezi s ge ile lui de lumin . Ajuns în capul satului, auzi un zgomot de motor venind din urm .Întoarse capul.”Vine o Dacie “, gândi. -H is, Trandafir! Trebuie s -i facem loc ma inii! * - sta e tata! Îi cunoscu de la distan ! Zise Iliu , colegului de la volan. Când ajungem lâng c ru s opre ti.Voi coborâ. -Bine. Dumninc dup amiaz vin s te iau.Luni avem curs la Fitopatologie. -Bine, te a tept, atunci! Ajun i în dreptul c ru ei, ma ina încetini din mers.Iliu deschse portiera. -S rut mâna, tat ! -Oooo! Iliu ! Voi era i?! Boii întoarser capul i mugir prelung.Îl recunoscur . El era cel care îi îngrijea pe timpul vacan elor. Ma ina i c ru a oprir una lâng alta.Iliu a luat geanta i coborâ. -La revedere, Marin! Ne vedem duminic !

28


Carol i-a f cu loc lâng el. Apoi, mângâie cu biciul crupele boilor.Ace tia o luar din loc. -Cum te descurci, taic , la facultate? -Bine! În var dau examenul de diplom .Apoi vin acas ! M fac fermier. -Vrei s te faci tot ran ca mine?! -Nu, tat !Fermier.Iau în arend p mântul oamenilor i-l lucr m împreun . Fac o ferm puternic . A a cum n-a fost nici odat pe valea Dade ului. -S - i ajute Dumnezeu! -Se vede mama la poart ! -M ta î i duce dorul! * Antonia îi a tepta în poarta deschis cu bra ele îndoite i palmele pe mânecile sfeterului.Îi privea cum vin încet i i se p rea, în lumina amurgului, c feciorul, b rbatul ei i c ru a tras de boi, sunt un monument ridicat în mijlocul satului dedicat ranului român.

Carul cu boi ( dup Nicolae Grigorescu)

29


De câte ori b trânul scriitor ie ea în ora cu diferite treburi oprea la cofet ria “Carpa i “, unde bea o cafea i r sfoia ziarul local.De mult renun ase s citeasc revistele literare, pe motiv c publica numai bârfe despre scriitori i orgoliile lor inutile.”E loc pe lumea asta pentru fiecare.Numai Dumnezeu poate s ne judece.Dând din coate, înl turând confratele, f cându- i loc în fa , nu înseamn c opera acestora va fi apreciat “.Gândea Dorul Dorin, cunoscut în ora ca realizatorul scenariului unui film, bine primit de public la vremea difuz rii, sorbind cafeau în lini te într-un col din salonul verde. La o mas de al turi se afla acela i tân r, pe care îl g sea aici, ori de câte ori venea. Acesta scria mereu pe un caiet, ce-l îndesa cu neglijen în buzunarul hainei, când se ridica s plece.

30


B trânul scriitor, de data aceasta, era îngândurat pe motivul unui conflict cu o rud , privind testamentul ce dorea s -l fac la un notar din ora .”Prietenii i-i alegi singur, rudele sunt cum sunt, i cum i le d Dumnezeu “, gândea Dorul Dorin, acceptând realitatea în care tr ia.Având ziarul în fa , citindu-l i sorbind cu satisfac ie cafeaua care r spândea o arom pl cut , nu a observant când a plecat tân rul. Citea despre arestarea primarului pe motiv de corup ie.”Doamne, oamenii ace tia nu se mai satur . Spuneau politicienii, c dac vor primii salarii mari magistra ii nu vor mai lua mit .Realitatea a confirmat contrariul. Au venituri ame itoare i mit tot primesc.Nu-i mai satur nimeni, decât atunci când gura le v-a fi plin de p mânt “. Dup ce a terminat de b ut cafeaua, s-a ridicat i trecând pe lâng masa unde st tuse tân rul, observ pe jos caietul acestuia.Se aplec cu greutate, de mai mult timp îl dureau genunchii, l-a luat i f r s -l deschid . -Domni oar v dau acest caiet g sit pe jos.Este al tân rului care st tea la masa de al turi. -Da…de mult timp vine la noi, f r s serveasc ceva, i scrie.M-am tot întrebat, ce a terne pe hârtie? -Poate e student… -Poate! Dorul Dorin ie i din cofet rie, dup care uvoiul de oameni de pe bulevard îl înghi ii anonimizându-l.

31


Dup câteva s pt mâni, înainte de a se duce la redac ia revistei, unde mai colabora din când în când, intr în cofet ria sa preferat . Acolo era aceea i tân r c ruia i-a înmânat caietul g sit.În local nu mai era nimeni. -Caietul este tot aici, domnule! Tân rul n-a mai venit. -Da i-mi-l! Poate am eu ansa de a-l descoperi pe propietar. Fata, îmbr cat într-un halat café-ole scurt, de i se vedeau pulpele apetisante, se aplec luând de sub tejghea caietul cu pricina, pe care i-l întinse b trânului scriitor. Dorul Dorin se a ez la masa preferat unde fata îi aduse cafeau.Îi privi picioarele cum f cea în tinere e.”A a am cunoscuto pe Flavia.”De ce te ui i la ele!? “M-a abordat ea.”Îmi plac! “I-am r spuns.Dup câteva întâlniri la reuniunile organizate de Universitatea noastr , am cerut-o în c s torie.N-a zis nu.Eram în ultimul an de facultate“. Sorbind din cafea, î i puse ochelarii i începu s r sfoiasc acest caiet cu coper i maro.” E o povestire.Nu este scris r u. Pu in puricat poate vedea lumina tiparului“.Întoarse toate paginile, s-a uitat pe ambele coper i, doar, doar, ar g si un nume, sau un indicu în acest sens.”Nimic! P cat! “ Pân a b ut cafeaua, a citit toat povestirea.” Interesant !“ Gândi b trânul scriitor.”M duc cu ea la

32


redac ie, o corectez acolo, o dau secretarei s o culeag la calculator, apoi rog redactorul ef s-o publice “. Dup o s pt mân povestirea a ap rut pe pagina a doua a revistei, sub antetul ”Din folclorul citadin “. Iar în locul semn turii autorului, în parantez scria:( Povestire g sit de Dorul Dorin.). „PÂN CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂN CE GENILE-MI CLIPESC” Nu-mi aduc aminte cand i cum am ajuns la Boto ani. Se pare c doar gândul a coborat din trenul de Ia i. Eram bucuros c venise prim vara i pomii inflori i r spandeau peste ora miresme îmb t toare. C ru ele înc rcate cu saci plini de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului i depresiunii Cozancea. Pe strada principal , îmbr cat într-un costum negru i p l rie de fetru, m-am întalnit cu Pincio P un, prieten vechi, strecurat de mult în amintiri. Dup salut rile i îmbr i rile c lduroase, mi-a pus inevitabila întrebare: . - Ce mai este pe la Cluj? Mai apare „Tribuna”? Dar „Filarmonica”? Mai ii Cenaclul înfiin at de tine, „Vasile Sav”? Nu tiam cum s -i r spund. „De unde tia el de aceste lucruri, când noi ne afl m în 14 iulie 1902 ?” I-am povestit c revistele mai apar, dar nu se vând. Cenaclul este in plin activitate i în cadrul lui am înfiin at „Tribunalul literar de con tiin ”, în care vom

33


„judeca” literatura care a servit comunism. – Cum? Au ajuns la putere liberalii? S-a ar tat îngrijorat Pincio. Uitasem c el este conservator, ca i Eminescu. – Apropo! Ai aflat c a venit în ora poetul Eminescu? Sa întors de la M n stirea Neam . E pe deplin s n tos. – M bucur! I-am r spuns. – L-am v zut, în col ul str zii, strângând mâna, cu mult c ldur , lui Scipione B descu. Era vioi, voinic, f r barb i f r must ile pe care le l sase în ultimul timp. Vorbea zâmbind i fuma cu poft un cap t de igar . Al turi, trebuie s - i spun c se afla biata lui sor . Dânsa era bolnav de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. – Mai spune-mi!... Mai spune-mi de el!... E poetul meu preferat. – Ce s - i mai spun? Îi pl cea s r t ceasc prin locuri singuratice. L-am v zut, de multe ori, plimbandu-se singur prin gr dina V rnav. – Unde este aceast gr din ? – Unde s fie, bre?!... E gr dina public a boto enenilor. – Aaa... – i cum î i spuneam, se oprea din loc în loc i asculta cântecul p s relelor. Apoi, se apleca i culegea c r bu i, îi punea pe palm i, stând cu mâna întins a tepta s - i ia zborul bietele gâng nii. Alt dat , l-am v zut în fa a Casei de Economii. Era nehot rat... S intre sau s nu intre... Afar ploua i el, îmbr cat într-un palton terfelit i cu o p l rie pe cap, se învartea în jurul cl dirii. Trebuia s intre. Se pare c avea s primeasc o sum de bani. De cateva ori s-a întors de la u .. . – Dup aceea, am auzit c poetul a plecat la Bucure ti.

34


– Dar ce fac oamenii aceia? Nu vezi? Suntem pe strada Teatrului. Au scos la vânzare canapeaua, dou sofale i niscaiva c r i, care au apar inut lui Eminescu. Sora lui a murit i ea. Observi? Toate canapelele erau de culoare ro ie. – I i aminte ti de versurile lui?... L-am intrebat pe Pincio I. P un. „Noaptea potolit i vântul arde focul în c min Dintr-un col pe-o sofa ro ie eu în fa a lui privesc Pân ce mintea îmi adoarme, pân ce genile-mi clipesc; Lumânarea-i stâns -n cas , somnu-i cald, molatic, lin”. Am intredeschis ochii. Trenul electric aluneca pe ine spre Vl deni. „Mai este pu in i Ia iul m va primi cu zumzetul str zilor.” Disear , la libr ria din centrul ora ului, îmi voi lansa antologia de povestiri „C rticica de dat în leag n gândul”. Domni oara de al turi îmi zambi, ca o adiere de arip de înger. Ca o str fulgerare, în gând, mi-au venit cuvintele lui Iisus: „... s-a n scut a a, ca s se arate în el lucr rile lui Dumnezeu.” B trânul scriitor, sorbind din cea c lichidul negru i am rui, citea în lini te revista, când ridicand privirea l-a v zut a ezându-se la masa de al turi pe tân rul care pierduse caietul.Acesta a scos aceea i revist din buzunarul hainei, o deschise la pagina doi, i începu s citeasc , privindu-l pe sub sprîncene pe Dorul Dorian. Dup ce a b ut cafeaua, scriitorul s-a ridic , i înainte de

35


a ie i din cofet ria preferat , s-a oprit la masa tân rului. -Tinere acum câteva s pt mâni a i pierdut aici un caiet! Acesta ridicându-se cu respect îi r spunse: -M numesc Florin Ene i cunosc aventura acestuia, domnule Dorul Dorin. -M cuno ti!? -Cine nu v cunoa te în acest ora !? Pe de-asupra v-am v zut filmele... i v-am citit toate c r ile. -Atunci...ce ai urm rit ? -Împreun cu prietena mea Florina am pus la cale aceast mic fars .Nu pentru a v jigni, dar era singura modalitate de a publica povestirea mea, refuzat de revista aceasta în care a ap rut. -În eleg...în eleg! r spunse scriitorul precipitat, stând pe gânduri.V felicit pentru text. E scris destul de bine.Te mai a tept s vi i cu alte povestiri.Ne vom întâlni tot aici, la o cafea. -V mul umesc! Dorul Dorin dup ce îi întinse mâna, se îndrept spre ie ire. În urma lui la radioul din cofet rie se cânta”Florin i Florina “, melodie ce-i aduse aminte de prima iubire.

36


Nea Jerdea, cum i se spunea prin sat, porecl la care nu prea r spundea, nici el nu tia de unde-i vine, dup ce h r ni, cum obi nuia s spun , animalele din ograd a intrat în cas i a început s - i preg teasc cina.A turnat o m m lig în ciaunul cump rat de la ora , pe când tr ia r posata nevast , învârtind cu r bdare mestec ul cu o mân i cu cealalt pres rând m laiul peste apa clocotit .Apoi a r sturnat-o peste un capac de lemn cu mâner. i-a luat o bucat de brânz , pe o farfurie de lut ars de Horezu, dintr-o putin ce-o inea în pivni . Înainte de a intra în cas cu farfuria a privit cerul.Norii plumburii se a ternuser peste sat, amenin tori.”O s ning în noaptea aceasta! “ Apoi a intrat în cas . A t iat cu o a m m liga, ca o lun plin , în felii.A ezat la masa mic i joas pe trei picioare a început s amestece, cu furculi a, brânza cu m m liga. Mânca încet i gândurile alergau în urm .Parc o vedea al turi pe Mari a lui cu care construiser casa aceasta.Mîinile lui b t torite i aspre care de opzeci de ani lucrau p mântul darnic i bun ca soarele.”Ce vremuri! Parc ieri amestecam p mântul cu paie, punându-l în forme de lemn, i f ceam chirpiciul pe care îl uscam la soare în an ul de pe marginea uli ei. Um r la um r cu biata mea fomee, dup o lun de uscat, am început s zidim aceast c scioar . F r ea, s m ierte Dumnezeu!, acum parc e un cavou. Un copil am

37


avut, c s-a îmboln vit muierea, a a pot s spun, e…ca i cum nu l-a i avea. A plecat peste m ri i ri. Nu- i aduce aminte de mine. Nu- i amintea nici de m sa. Ce s mai zic!? A a sunt unii! Uit cu totul de p rin i. i… mai zice c -i scriitor! Public atâtea c r i pe-acolo , în englezeasca lor, i de taic -s u a uitat.Când aveam ochii mai buni i-am citit un roman, publicat la noi, aici. Doamne, Doamne, ce mai v ic rea în multe foi, pe un personaj, a a ca mine, care a fost uitat de copii. i el…ce face acum? Dar…e bine s iau lucrurile a a cum sunt.Mul am Domnului, c am ajuns la vârsta asta, de pot s m descurc i singur! Jerdea nu se las cu una cu dou “. B trânul mesteca cu gingiile m m liga amestecat cu brânz i… gândea.”Repede a trecut via a! Întotdeauna am respectat ceea ce zicea Democrit într-o carte a lui Ionel, pe când era student la Cluj. “Cu minte este acela care nu se întristeaz pentru ceea ce nu are, ci se bucur de ceea ce are.“ i…am fost ferici i! Lucram ca robii la CAP, i nu ne d deau nimic.Ne ducea în B r gan la cincizeci de kilometri de satul nostru cu remorca, pe ar sau ploaie, l sându-ne în câmp.Pr am zeci de rânduri, de aveam impresia c nu mai ajungem la cap t. Mai venea s ne ia cu remorca când se însera. Dar eram ferici i!” De-odat s-a stins lumina. B trânul Jerdea, pe bâjbâite, a continuat s m nânce.”A a fac tia de la buleftric ! Mai toat ziua o sting. Pe timpul comuni tilor ne spuneau c o sting s aib corent cei de la Bucure ti, în fabrici.Dar acum!?“

38


Dup un timp v zând c becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe sc unelul cu trei picioare i pe pip ite a ajuns la cutia de chibrituri pus pe marginea plitei. A sc p rat un b i a luat lumânarea ce o inea pe bufet.”Am cump rat câteva de la magazinul lui Mecherel, s le aprind vecinii când voi trage s mor. S am i eu lumin pe …lumea cealalt . C pe lumea acesta …i-am c-am dus dorul“. Cu o mâna strea in la ochi i cu lumânarea în cealalt a privit afar .”Dumnezeule! Ninge de îngroap ! Doamne, Doamne, s nu fie ca-n `53, pe când eram copil. Atunci, datorit z pezii a c zut acoperi ul casei lui taicu i cupola bisericii din sat. Fereasc -ne de necazuri!“ B trânul Jerdea i-a f cut de trei ori semnul cruci i se întoarse la mas punând lumânarea într-un pahar. Înainte de a termina de mâncat, gândul, f r voia lui, se îndrept spre Ionel.”A fost copil cuminte. A înv at, ne ajuta în gospod rie, iar în vacan e se ducea cu vaca la p une.Dar…de când a plecat, i s-a însurat cu englezoaica, ne-a uitat de tot. B iatul meu s-a respectat pe el. Îmi spunea, când era bine dispus, pe când st team sub nuc i beam un pahar de vin, c omul trebuie s se respecte el însu i, c dac nu-o face, respectul pe care-l d altcuiva n-are nicio valoare.“ S-a sculat de la mas , s-a închinat i cu lumânarea în mân s-a îndreptat spre odaia din fa unde dormea de obicei. R mas în izmene i c ma e s-a b gat sub plapuma cu pene de gâsc f cut de Mari a.”Poimâine e Cr ciunul! Ast -var Ionel mi-a scris c vine la mine de

39


Sfânta S rb toare.“ A suflat în lumînarea din borcanul pus pe taburelul de la cap tul patului ce inea loc de noptier . Obosit, adormii cu amintirile venite din trecutul tinere ii lui. * A doua zi s tenii au v zut c vântul a troienit z pada acoperind casa b trânului Jerdea.Vecinii au început s dea z pada la o parte. Dar treaba mergea anevoie. Pe drumul dinspre miaz -zi înainta spre ei anevoie un autoturism care la un moment dat a oprit în dreptul lor. . -Bun ziua, nene Nica! Acesta, sprijinit de coada lope ii, l-a privit cu aten ie pe tân rul coborât din autoturismul de culoare neagr . -Tu e ti Ionele! Bat -te norocul.Nu te mai cuno team! -Eu sunt! -Te rog, d -mi lopata s dau z pada la o parte. -Veto, d -i tu! i du-te i mai ia alta pentru tine. -Ionel, cu for e proaspete a început c fac o c rare c tre fereastra, unde tia c este camera din fa .

40


Mergea, mergea, gândind cu team s nu fi trecut po ta ul prin dreptul uli ei lor. Gândurile î i luau zborul ca p s rile speriate de prin copaci. T lpile descul e nu sim eau pietricelele în epându-i piela alb ce nu cunoscuse niciodat p mântul. Îl iubise necondi ionat, acceptând s vin , în satul acesta din creierul mun ilor, ca profesoar , ea fat de medici renumi i din capitala Ardealului. Primele zile, Laz r, proasp t absolvent de medicin veterinar , întors cu frumoasa-i nevast în satul natal spunea la to i cunoscu ii c deschde un cabinet în centrul comunei, s fie al turi de Antonia când era la coal . S-o vad în recrea ii, s fac planuri de viitor împreun . Zilele treceau una dup alta cu o monotonie de începuse s o nelini teasc . Mergea ca o n luc , gândind la Laz r. ”Ce-o face el la ora aceasta? Cred c e plecat prin satele acelea s r c cioase s mai salvese câte un animal bolnav de subnutri ie. Sau mai degrab consult 41


câte un propietar de oi, bolnav de cine tie ce boli.“ În memorie i se perindau rândurile scrisorii primite de curând, în care Laz r îi povestea despre festivalul Aid aladha unde se s rb torea ofranda adus de Avraam lui Dumnezeu, sacrificând oi i miei. ”S racile animale! “Lui Antonia i-au dat lacrimile gândind la moartea acestor animale nevinovate. Mergea i î i tergea lacrimile de pe obraz, ca pic turile de rou , cu mâneca de la rochie. Se ruga, în gând, la Dumnezeu, s vin po ta ul cu scrisori de la Laz r. Fiind în vacan a de var î i f cuse obiceiul s coboare de pe ul i a unde locuiau, în capul elii, adic la drumul na ional pe unde trecea po ta ul cu areta înc rcat de colete i sacul cu scrisori. P ea cu grij ca glodul înt rit de secet , de pe uli , s nu o în epe. Erau clipele când în fiecare zi rememora frumoasele zile petrecute cu Laz r în acest sat, sau alteori asemuia uli a pe care locuiau, cu un pârâu ce se vars în fluviul de asfalt ce unea dou ora e ardelene. Privea cu ner bdare înainte i vedea autoturismele cum trec în ambele sensuri înf urând distane e pe roci.”Unde se duc? Ce bucurii sau necazuri îi împing pe oameni s plece la drum?“ -Bun ziua, doamna profesoar ! Tres ri, surpins . Antonia întoarse capul. Recunoscu un elev al ei care ie ise cu vaca pe poarta r mas deschis . -Bun ziua, Aurel! Mergi la p scut cu vaca? -Nu, doamna profesoar . M duc la Bobota la doctorul veterinar. M a teapt taicu acolo.

42


-Ce are? De câteva zile nu mai m nânc .Eee…ce bine era dac domnul doctor era aici! Nu mai ne duceam atâ ia kilometrii pe jos cu animalele. - Ai dreptate Aurel! Dar i acolo unde s-a dus au nevoie de medici. De bine de r u noi putem s mergem în satul vecin, dar în ara aceia… Aurel travers uli a i o lu la stânga pe leau, mânând vaca din urm cu o nuielu e. Strigând din urm . -O iau pe scurt tur … -Bine…bine… Antonia mergea mai departe, ocolind cu grije glodurile de pe uli . Trecând pe sub un salcâm ce î i întinsese crengile peste jum tate de drum întinse mâna i a luat o crengu cu frunze. A început s rup pe rând câte una.”Vine scrisoarea! Nu vine scrisoarea! Vine scrisoarea! Nu vine scrisoarea! “ A a pân la ultima frunz pe care se afla o g rg ri . A luato în mân cu grije. A privit cu aten ie aripioarele ei ro ii cu puncte negre, aducându- i aminte de versurile pe care le recita când prindea câte o astfel de insect . Acum le adapt la dorin ele ei.”Garg ri , g rg rea/ Vine oare scrisoarea mea? “ G rg ri a i-a luat zborul i a c zut nu departe de picioarele ei. Neobservând-o, Antonia, gânditoare, merse mai departe c lcând, f r s vrea i f r s tie, peste g rg ri a c zut în colb. Parc a auzit un ip t. Sau i s-a p rut. Ajuns în capul elii silueta ei p rea o statuie a teptând s treac peste ea ve nicia.

43


Cunoscutul scriitor Dan Dando în dup amiaza zilei de na tere acorda autografe pe ultima sa carte, dup o lansare de success, la care vorbise elogios pân i academicianul Emil Simo , critic literar de prestigiu. Cartea se vindea repede i cititorii de toate vârstele stâteau la coad pentru a ob ine semn tura autorului sub câteva cuvinte de complezen . Scria cuvintele într-un automatism aproape incon tient. Gândul s u zbura în alt parte, la so ia sa care s-ar fi bucurat cu toat inima de acest succes.”Poate m vede de acolo. O simt lâng mine “, gândea Dan Dando, dând autografe unul dup altul.”Aceasta este prima carte pe care o public f r s-o citeasc înainte Sorina. Ea analiza manuscrisul, î i d dea cu p rerea i de multe ori modificam textul dup sfatul ei. Dac ar fi citit i acest roman în mod sigur m sf tuia s nu omor personajul principal. Chiar i mie mi-a p rut r u c am f cut în a a fel ca Dumitru Dumitru, scriitor cu renume din urbea de sub poalele Dealului Viilor, s sufere un accident de ma in . În momentul scrierii acestui capitol, pe când personajul meu se afla la spital, oscilam între a-l salva 44


dup o opera ie grea, sau a-l…omorî. Nu tiu cum am f cut, dar stiloul mi-a luat-o înainte, poate gândul m-a împins, i am continuat s scriu c Dumitru Dumitru a decedat. M-i s-a p rut c este mai dramatic. C cititorul asta dore te. i uite c am avut dreptate! Academicianul a apreciat dramatismul subiectului.“ -Domnule scriitor, v rog s scrie i i numele. M numesc Dana Ciocian…! Dan Dando, parc trezit dintr-un vis, îi scrise fetei i numele, dup care a semnat. -Mul umesc, domnule scriitor! V-am citit romanul din revist , unde a fost publicat în foileton. Scriitorul o privi cu aten ie. Era o tân r cu ochii alba tri i tenul m sliniu.”Seam n cu Sorina, pe când eram student. Of, Doamne! Era vremea speran elor! Speran a este hrana celor neajutora i, îi repetam eu cuvintele lui Cesare Pavese“. Fata s-a îndep rtat. Dan Dando a urm rit-o cu privirea. Maria s-a pierdut în mul imea care trecea pe trotuar. ”A disp rut cum totul se disipeaz în via a unui om“, reflect pentru o clip scriitorul, caruia i se mai puse în fa cartea pentru un autograf. Aproape de închiderea libr riei, ultimul cititor a ie it pe u a acesteia inând sub bra romanul proasp t ap rut. Afar se întunecase. C r ile frumos aranjate în vitrin parc priveau la perechile de tineri ce treceu pe bulevard.

45


Dincolo de ele, Dan Dando î i arunca privirea prin vitrin în strad , i gândurile venite din trecut se amestecau cu imaginile de pe trotuar acoperite cu perdeaua nop ii. Nu mai distingea figurile tinerilor ce treceua perechi, perechi, dar în fiecare dintre ele se vedea pe el i Sonia. ”A a privea i Mihai Sadoveanu, prin aceea i vitrin când treceam cu Sonia acum o jum tate de secol i mai bine. Fusesem la lansarea volumului ”M rturisiri “. Cum mai trec anii! “ -Domnule scriitor, dorim s închidem! Dan Dando nu observase c se stinseser luminile din libr rie. Erau aprinse numai cele de veghe i siguran . -M scuza i doamna L pu anu! M gândeam i eu…! -Nu face nimic…domnule Dando! Lansarea a fost o reu it ! -Mul umesc! Scriitorul a ie it pe u a libr riei i a luat-o agale pe trotarul bulevardului. Gândurile îl n p deau precum vr biile înfometate. Ar fi vrut ca Sorina s fie lâng el. Sim ea nevoia unui suflet c ruia s -i împ rt easc sentimentele. A trecut strada i …. * A i fi vrut s nu fie o coinciden . A a s-a întâmplat. Înserarea s-a l sat peste Cluj. I-am povestit

46


sf창r itul so iei. Nu i-a pl cut. - Florine, nu i-e mil de personajele tale?

47

.


Tovar ul Netea Ion, renumit activist de partid în jude ul de la poalele Capelei, în timpul revolu iei din decembrie `89, s-a ascuns în satul natal din ara Lovi tei, a teptând acolo s vad încotro ” bate vântul“. A a se justifica în fa a cons tenilor la cârciuma satului, unde în fiecare sear venea s bea un oi cu rom. -Ce mai face i tovar e Netea? Îl întrebau câte unul, privindu-l suspicios pe sub sprincene. -Bine, tovar e Zaharia! Dar nu se mai zice …tovar e… -A a este…de fapt n-am fost niciodat tovar e cu dumneavoastr .Pe când eu îmi rupeam oasele lucrând la afurisitul la de CAP, dumneata nu te d deai jos din Volg , mai târziu din Dacie. Veneai aici s tragi chiolhane cu Nelu a lui Pârnaie pân diminea a la Cabana Silvicultorilor. Atunci erai cu adev rat domn…nu tovar e cu noi. -Hai s d m uit rii! Cea fost a fost! Noroc!

48


Netea a ridicat oiul i a vrut s ciocnasc cu Zaharia.Acesta s-a f cut c nu obsearv gestul. Se uita cu insisten la televizorul alb-negru pe ecranul c ruia se derula secven e din edin a CPUN-ului. -Vor fi alegeri…! -Dac r mâne omul nostru...Iliescu! O s fie totul bine! -La vremuri noi...tot noi! -N-o fi a a prost poporul s -l voteze! -Dac o s candideze, de ce s nu-l vot m, b , Zahario!Strig din spatele tejcheli Vasile cârciumarul. -Vota i-l voi! -B , sta a mâncat salam cu soia al turi de noi! -A mâncat pe dracu! El lua ce este cel mai bun i ieftin de la magazinele partidului. Netea t cea mâlc. Gândul lui punea la cale ceva ce-i va schimba via a din bine în i mai bine. Dup ce au b ut câteva oiuri cu rom de Jamaica, cei doi se desp r ir în pragul cârciumi. -Noroc, tovar e, pardon, domnule Zaharia!

49


-S tr ie ti Neteo! Zaharia a luat-o spre centrul comunei unde î i avea casa, iar Netea s-a îndreptat spre casa p rinteasc care st tea s cad .”M i, dar prost am fost! Nu puteam s -mi fac i eu aici o cas mai ac t rii?! C ci Gicu a lui Mâr oag era gestionar la magazinul de constru ii i puteam s iau materiale, f r bani, cât doream...L-am crezut pe boul la de Ceau escu c s r cia este o virtute. i uite c n-am unde s stau.Plou în cocioaba asta a p rin ilor, mo tenit de la bunici, de parc ar fi afar .S m ierte Natura, dar i ei au fost ni te puturo i. N-au fost în stare s fac i ei o cas mai ca lumea.Taicu, s racul, î i f cea veacul în cârcium i discuta politic . S i se dea! A a, s -i pice de la la de sus, s -i dea partidul…Iar muma st tea cât era ziulica de mare la poart , leg nânduse, de-a c zut banca cu ea.Noroc c vorbisem eu cu Dorel contabilul s -i ponteze cu zile munc . Aveau cele mai multe zile lucrate.Odat la adunarea general a CAP-ului oamneii s-au r sculat împotriva lor, dar i-am pus la punct. tia cum sunt de pro ti au uitat de cele întâmplate.Spre binele meu. În luna mai voi candida ca primar în comuna asta. Încercarea moarte n-are… i s vezi pe Netea primar…“ . Cu acest gând a deschis poarta care abia se mai inea în â âni.A luat cheia de pe grinda prispei i a introdus-o în broasca pe jum tate ruginit . A intrat i u a a schr âit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer st tut cu iz de mucegai.A dat s aprind lumina.”Nu merge. Câte mai sunt de f cut în casa asta!“A intrat, pe bâjbâite, în buc t rie i a g sit câteva lumân ri i un chibrit r mase de la înmormântarea b trânei mame.”Când au trecut ase

50


ani de atunci!? Repede mai trece timpul! “ Chibriturile fiind umezite cu greu a aprins lumânarea. Cu aceasta în mân a intrat în camera unde dormea de obicei când mai venea la p rin i. S-a dezbr cat sumar i s-a întins în pat.”Nu mi-am luat medicamentele de inim .Las ! Le iau mâine… “Înainte de a adormi, a stins lumânarea, i-a f cut în gând planul cum s organizeze campania pentru viitoarele alegeri. Treptat somnul l-a cuprins. Undeva la cap tul satului un câine urla a lup. Spre diminea , când un albastru l ptos a cuprins întreaga natur , un vis ciudat l-a cuprins. “ Satul întreg era înpodobit cu afi e având imagina lui al turi de Ion Iliescu, pe un fond ro u.Vota i pe Ion Netea-Soare! Care ne v-a da mâncare! Era sloganul tip rit pe afi .Mai era i un alt model de afi .Tot pe fond ro u: Vota i pe Ion Netea! Ce ne potole te setea! Unul din acest model era lipit chiar pe geamul cârciumi. În timp ce el d dea de b ut la cons teni. Al turi era Gicu lui Mâr oag ce-i finan a campania.Vorbise cu el mai înainte:B i, Gicule, finan eaz -mi campania, c ai furat destul de la Cooperativ , i dac ies primar, om te fac! ti tu! Te-am salvat de câteva ori! Prietenii din Bucure ti miau spus la telefon c se v-a da p mântul înapoi. Te fac mo ier,Gicule! Ai în eles? Cum m , Neteo? Eu n-am avut p mânt. Las b , îi trimit eu pe chiaburi de unde au venit.“ * Dup câteva zile Zaharia i mai ales Nelu lui Pârnaie v zând c Netea nu mai vine la cârcium , i-au pus pe gânduri. A treia zi dup prânz, la îndemnul lui Vasile cârciumaru, dup ce au b ut câteva oiuri cu rom, s-au hot rât s mearg la casa p rinteasc a lui Ion Netea. Au luat-o u or, cl tinându-se, pe u a în jos, spre marginea

51


satului.Ajun i în fa a ogr zii lui Netea, Nelu lui Pârnaie a ridicat cercul din fier ruginit i a deschis poarta. -Tovar e Netea! Tovar e Netea! V zând c nu r spunde intrar pe prisp i cu mâinile strea in privir în camer .Îl v zur pe Netea întins pe pat cu un zâmbet ciudat pe fa . -S

ti c

sta e mort!

-Ce vorbe ti!? -A c zut beleaua înmormânt m!?

pe

noi!…De

-A a este…n-are pe nimeni… -S racul!

52

unde

bani

s -l


În ultimii doi ani, pân la pensionare, Doru-Sorin nu mai avea r bdare. I se p rea o ve nicie cele aptesute trezeci de zile pân la marea zi a ie irii la pensie. I se urâse s se scoale zilnic la patru diminea a, s ia primul tranvai care s -l duc la întreprinderea unde lucra.Sub aceast a teptare s-a rostogolit timpul peste el. Între timp i-a murit so ia într-un accident de circula ie, pe care a îngropat-o cu bruma de bani strân i pentru un tratament la B ile Ol ne ti. Nu de pu ine ori se gândea când au trecut 39 de ani de munc . De la decesul jum t ii mitologice, Sorin î i “omora timpul “ jucând ah de unul singur, dup ce se întorcea de la servicu, iar în timpul verii ie a pe banca din fa a blocului s joace o partid de ah. Se g seau destui s r spund invita iei lui, i mult mai mul i pentru a-i chibi a. Erau momente când uita s se mai bucure c mai sunt zece zile pân la ziua mult a teptat .” De ce s m bucur, dac nu mai este Maria? F r ea totul pare pustiu.N-am cui s -i spun c azi l-am b tut la ah pe Doru“. Folosindu-se de cele dou pronume, zilnic, în timpul iernii, juca cu Doru. Era n scut în Zodia Gemeni i dealungul vie ii se folosea de numele Sorin, dat la botez de p rin i. Cel lalt i l-au dat na ii. Se pare c Sorin era mai îndemânatic la acest joc al min ii. Mai întotdeauna 53


câ tiga.”Adev rul este c sunt p rtinitor.Înclin s folosesc formulele cele mai bune când mut pentru Sorin.“ În ziua pension rii colegii i-au f cut cadou un costum de haine, o umbrel i un geamantan. -Pentru c l torii nenea Sorin! -S ai via lung , cu s n tate! I-au urat colegii, într-o mic ceremonie, organizat în clubul unit ii. Emo ionat a mul umit cu glas stins. Singur i ab tut a ie it pe poarta unit ii pe unde a intrat i ie it de mii de ori. Portarul l-a salutat ca de obicei. Strigându-I din urm : -Pensie îndelungat ! “Cât de mult am a teptat aceast zi. O via întreag am visat la clipa pension rii. De ce oare nu m bucur?!“ Se urc în primul tramvai i zeci de gânduri îi încre eau i mai mult fruntea. A privit geamantanul pus al turi de banchet i se gândea la Maria.”Eee…dac tr ia, ar fi fost altfel.Plecam în concediu, ne reamenajam apartamentul. Dar acum… “. Sim ea c nu este el.Sau c se afl pe alt planet . Oamenii din jur, tri ti i gr bi i spre treburie lor, p reau ni te marionete leg nându-se ag ate de curelele negre din cauciuc de sub plafon. Ajuns acas Doru-Sorin puse costumul în dulap, umbrela pe cuier i geamantanul îl aranj deasupra ifonierului de

54


pe hol.Î i aranj masa, f r s mai înc lzeasc ciorba de fasole, pe care o mânc într-un automatism de care nu- i d dea seama. Primele zile s-au scurs ca ni te reptile ce se târ sc pe un teren nisipos. Pân la urm , sim ind nevoia de a sta de vorb cu oamenii, i-a luat cutia cu piesele de ah, i a ie it din apartament.A coborât cele dou zeci de trepte, i a luato agale spre barul din col ul str zii, unde din când în când, mai ales la salariu, se ducea s bea o bere, s mai aud o vorb .”A a…ca birjarii la botul calului, dup ce a f cut un transport. “ Piesele zorn iau în cutie, parc se certau.” Au îmb trânit odat cu mine i acestea. Le am amintire de la bunicu. Îmi spunea c sunt f cute de pu c ria ii de la Ocnele Mari. Doamne, doamne, cum a trecut timpul. Parc ieri m mângâia pe cap i-mi repeat un citat din Romain Rolland: Sorin , s ti, c “acolo unde caracterul nu exist , nu exist nici “om mare”, nici “artist mare “, nici “mare om de ac iune “. Pu in import succesul. Trebuie s fii mare, nu s te preface c e ti”. Cu aceste gânduri a intrat în Cafe-Bar.Mirosul de alcool amestecat cu fumul de igar îl îngre o . Era pe punctual de a se întoarce, când se auzi strigat. -Sorin! Vino aici, la masa mea! Î i îndrept privirea spre locul de unde venise chemarea.Prin fumul “de-l tai cu cu itul “, îl z rii pe vecinul M rin. Se îndrept spre el.

55


-Stai aici! Se a ez , punând cutia pe mas . Se uit în jur. La fiecare mas era câte o fa cunoscut , de prin blocurile vecine. -Ce bei? -O bere! Dar…fac eu cinste. Este prima mea zi de pensie. -Felicit ri! S-o m nânci cât mai mul i ani! -Mul umesc! Tu ce ai b ut? -Un carcalete!... Doina! Adu aici un repetir i o bere pentru noul nostru pensionar.E prima zi! Ceilal i auzind de acest eveniment, to i pensionari din cartier, ridicar paharele i îi urar s n tate i pensie lung . Dup ce sorbir câte o gur din pahare, Marin îl întreb . -

De ce ai adus ahul?

S juc m. S mai treac timpul, i mintea s nu leneveasc . Vorba latinului...minte s n toas în corp s n tos! Deschide cutia i s juc m!

56


Sorin deschise jocul de ah. i ascunse în palme dou piese de culori diferite. - Pe care le alegi? - Pe cea din stânga! Tu joci cu negrele... i se apucar s a eze piesele pe tabla de ah. Dup un timp, pe neobservate, mai to i consumatorii de la celelalte mese, se strânser în jurul lor, luând scaunele cu ei. Dup dou ore, partida s-a încheiat cu victoria pieselor albe. Cei doi „beligeran i “î i strânser mâna, dup care golir paharele. -Marine, plec.M-am intoxicat cu atâta fum de igar .Mâine ne vedem iar i aici. -Da…!Continu m s juc m. Sorin se ridic de la mas , strângând cutia sub bra , ie i.Aerul curat de afar l-a înviorat. Soarele se ridicase deasupra capului. Umbra salcâmului din fa a sc rii se mic orase. Îi trecuse triste ea.Comunitatea pensionarilor din Café-Bar îl f cur s - i uite vârsta i s nu se mai gândeasc la Maria. A doua zi n-a putut s merg la bar.A fost planificat la control, la medicul de familie. Nici dup

57


aceea nu s-a dus, a trebuit s repare ma ina de sp lat. M runtele probleme l-au re inut pe lâng cas . Dup o s pt mân i ceva, i-a luat cutia de ah sub bra i cu pa i agale s-a îndreptat spre barul de la col ul str zii. U a era deschis i se vedea cum un fum albastru de igar n v lea afar .Aceast imagine i-a adus aminte de un incendiu, din copil rie, petrecut la o cas de pe strada Leule ti din ora ul unde se n scuse.De atunci trecuse cincizeci i ceva de ani.P i în local. Erau acelea i fe e de-acum o s pt mân . Doar pe Marin nu-l vedea.”Poate vine mai târziu… “. Se a ez la acea i mas , punând cutia cu piesele de ah al turi. - Doamna Doina, v rog aduce i-mi o sticl de bere! Femeia, trecut de prima tinere e, dar p strând frumuse ea femenin înc , a ie it pe u i a de la bar, i îi puse sticla pe mas . -

Mul umesc! L-a i v zut pe Marin?

Femeia se uit la el câteva clipe, mirat , i-a rotit privirea în jur la cei apte pensionari care î i sorbeau lini ti i b utura din pahare, apoi cu un glas ce exprima o durere, îi r spunse: -Nu a i auzit domnule Sorin ce s-a întâmplat? -Nu!

58


Azi, se împlinesc 8 zile de când l-au înmormântat.Dumnezeu s -l odihneasc ! -Dar cum a fost?! - Spunei dumnata, domnule Vasile, c ai stat u e-n u e cu el. Vasile s-a ridicat de la mas luând i paharul cu rom. Se a ez la masa lui Sorin, pe locul unde st tuse Marin. -Hai noroc! -Noroc! Îi r spunse Sorin. -Cum a fost? blocului.

-Asta i-a fost ...soarta! Infart! i...gata.În fa a

-Dumnezeu s -l odihneasc ! i v rsar câteva pic turi din pahare pe podeaua slinoas . -V d c ai venit cu ahul. Facem o partid ? -Sigur.Sorin a deschis cutia i a luat în palme doi pioni de culori diferite.Ce alegi? Dreapta! Deschise palma. -Soarta a hot rât! Joc cu negrele...cu toate c nu-mi place culoarea asta.

59


-Dac dore ti, facem schimb! -Nu! Acesta e norocul! Dup ce aranjar piesele pe tabla de joc, albul a mutat primul. Ceilal i ase clien i i-au luat scaunele a ezându-se în jurul celor doi juc tori. Dup un timp când negru ataca inteligent, Sorin abord tactica ap r rii.Îns , abil, a împins tura în fa , dând mat cu un cal i o tur . -M-ai învins! Mâine îmi iau revan a. Î i strânser mâinile. - Bine. Vin la acea i or . Dup care se ridic , îndreptându-se spre bar. -Doamna Doina, pute i s nu vin în fiecare zi cu el.

ine i ahul aci? S

-Sigur! L-a luat i l-a a ezat sub tejghea. -V salut domnilor! O zi bun în continuare... Acel mâine se f cur trei s pt mâni. Sorin a trebuit s plece la ar s culeag prunele de var .Le-a vândut, mai pe nimic, unui s tean, vecin de livad cu el. Întors în ora într-o vineri, sâmb t s-a dus la bar.U a era deschis i fumul ie ea ca la un vulcan.

60


Intrând, salut pe cei prezen i, ase la num r, i se îndrept spre bar.Cum l-a v zut doamna Doina a scos ahul de sub tejghea i îl întinse lui Sorin. N-a jucat nimeni cu el. N-avea cine s joace, c pe Vasile l-a luat Domnul! -

Cum, a a!?

A dat s treac strada spre Big, pe verde, i un nenorocit la lovit în plin. Spunea oferul, justificându-se, un tân r firfizoin, c se gr be te s ajung la propiai cununie. paza Lui!

-Îmi pare foarte r u! Dumnezeu s -l aibe în -Pe rând v pierde i tovar ii de joc.

-Mai sunt aici colegi de...pensie. Privind în jur la cei cinci pensionari r spândi i pe la mese cu câte un pahar în fa . Auzind conversa ia, Gavril , un b trân cu fa a br zdat de riduri adânci, se ridic de la mas . -Joc eu! -Bravo! Privindu-l Sorin î i zise:” A fost marinar, dup cum se v d ridurile“.

61


Urmar acela i ritual. Gavril joac cu negrele.A ezar piesele, în timp ce ceilal i se mutar în jurul lor. Jocul era încins. Gavril , a a cum se recomandase, aprindea igar dup igar .Amândoi f ceau mut ri inteligente i subtile. Cei din jur î i d deau cu p rerea.Sorin îl privea cu aten ie cum trage din igar .Obrajii rida i se adânceau, pe când fumul alb i înec cios îi ie ea pe nas. Pân la un punct se credea c se ajunge la remiz .Gavril evit , printr-o mutare a nebunului, remiza. Îns , pân la urm aceasta nu a mai putut fi evitat . Înainte de a se convinge c este remiz , to i privir cu aten ie tabla de ah. -

E remiz ! Constatar pân la urm .

Î i strânser mâna. -Continu m mâine, zise Gavril . -Cu cea mai mare pl cere! Sorin î i sorbi ultima înghi itur de bere din pahar. Se ridic . Strânse piesele, a ezându-le în cutie.Apoi a predato doamnei Doina. -La revedere domnilor! Pe mâine!

62


Soarele înc lzise asfaltul. Privind strada, la mai pu in de o sut de metri aerul juca în aer deasupra asfaltului. Se îndrept spre cas .”Trebuie s g tesc. Am ni te cartofi i fac din ei o toc ni “. Dou s ptâmâni nu a mai dat pe la bar. Zilnic, cu p tura, termosul cu cafea i cu “Martin Eden”, romanul preferat lui, într-o saco e, dis de diminea , pentru a prinde razele ultraviolete, se îndrepta spre malul Some ului, pentru a face plaje. Citea, i din când în când cobora spre luciul apei, stropindu-se cu ea, luând-o în c u ul palmelor. Chiar a pus ochii pe o doamn care întotdeauna î i aranja cearceaful nu departe de el.O privea cu insisten , iar ea se pref cea c nu-l obsearv .”Dumnezeu s m ierte. Au trecut atâ ia ani de la moartea Mariei. Am i eu dreptul s -mi g sesc o tovar e de via “. Între cei doi se înnodase o conven ie tacit .Dac ea venea prima la plaj cur a locul unde trebuia s - i a eze Sorin p tura.Dac venea el înainte, atunci îi a eza pe locul unde trebuia s întind cerceaful punea o floare.De obicei de mu cat , pe care o rupea din glastra de pe balcon.Ea o lua i se uita la el cu în elegere. Apoi o a eza al turi. Acest joc a durat câteva zile.Sorin nu îndr znea s intre în vorb .Era timid de felul lui.Pân la urm , ea i-a cerut un pahar cu ap , motiv de a intra în vorb . -Mi-am uitat termosul acas ! Sorin îi umplu cu ap un pahar de unic folosin pe care i-l întinse.Dup ce a b ut apa din pahar, dorii s -l restituie, dar pe moment i-a dat seama c nu trebuie.

63


-Mul umesc domnule! -Sorin, m numesc. i Doru! - Maria! Întinzându-I mâna. - i pe r posata mea so ie tot Maria o chema! -Dumnezeu s-o ierte! Pentru o clip a fost impresinat de coinciden .I-a luat mâna în palma sa, i o c ldur i-a frisonat tot corpul. -Nu vrei s stai lâng mine? -Dac m prime ti… -De ce nu!? Ne unim singur t ile… Sorin i-a luat cartea i paharul cu cafea i s-a a ezat pe un col al cearcefului. Între cei doi s-a a ternut t cerea.Se priveau pe furi , ca doi adolescen i. Din vorb în vorb , a aflat c este divor at , c b rbatuso a plecat cu alta.”S o invit pe la mine?“Pe de alt parte Maria se gândea s -l fac prietent.” Dac refuz s vin la mine?“.Pân la urm el îndr zni s rup t cerea. -Ce faci spre sear Maria? -Nimic deosebit!

64


-Atunci s facem amândoi ceva…deosebit! Te invit pe la mine, la un ceai.Ce zici? -Cu mare pl cere. Sorin, înseninat, îi privi pulpele frumos rotunjite i sâni ca dou piersici coapte.” Arat bine. Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac“. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprincene.” Nu arat a fi a a de b trân. Cred c mai poate…“ El se întinse pe cearcef atingându-i, ca din întâmplare, cu genunchiul pulpa piciorului stâng. Un fior pl cut îi str b tu tot corpul.”De mult n-am mai sim i o astfel de pl cere “. Ea, î i ridic piciorul, treng re te, i-l puse peste piciorul lui.”Ce pl cut e s -l ating “. -E ti pensioner? Îl întreb Maria. -Din vara aceasta. -Dar, tu? -Pensionar pe caz de boal .Mi-a aranjat sora mea care este medic. tine…

-Bravo! Ai destul timp acum s te ocupi i de

65


Pîn la urm stabilir , spre prânz, s mearg la ea acas .Soarele era prea puternic i pielea începuse s -i usture. Au strâns totul. Maria, grijulie, îl ajut s pun în sacuo e tot ce avusese el. -Stai departe? -Nu! Trecem podul peste Some patru etaje pe dreapta.

i primul bloc de

Mergeau unul lâng altul de parc era Maria cea de prima dat , a a sim ea Sorin. “Parc ar fi Florin,” î i zise în gând Maria, luându-l discret de mân . * În drum spre cas , a doua zi, dup o noapte în care au dormit împreun , se gândea ce noroc d duse peste el.Inginera nu numai c avea o locuin bine pus la punct, Sorin î i spunea ”dar i o femeie gospodin , i pe deasupra bun …la pat.M-am sim it ca la treizeci de ani”. i-au dat întâlnire peste dou zile la el acas .Pân atunci a avut mult de lucru în locuin . S bat covoarele, s tearg praful, s mai aranjeze c r ile în bibliotec .A avut mare grije s schimbe cearceafurile de pe pat. Obosit, seara adormi devreme.Se visa într-o sal mare de bal valsâns cu Maria îmbr cat în alb. Alunecau, aci se f cea c pe un parchet lustruit, alt dat parc

66


valsau într-un nor alb-azuriu f r s ating podeaua. Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruet , avea chipul so iei, iar la a doua piruet avea fa a Mariei.Un fel de Ianus, divinitate mitologic roman . O strângea cu o mân de mijloc i cu cealalt îi ine palma întins . Levitau, levitau într-un dans al fericirii, iar orchestra rev rsa peste ei o melodie astral . Se trezi brusc i cu p rere de r u c visul nu este o realitate. Privi pe fereastr . Se înnorase.”Mai bine a a. Altfel îmi p rea r u c nu m duc la plaje “.Dup ce a luat micul dejun a ie it din cas i cu pa i agale s-a îndreptat spre Café-Barul din col . Intr , sperând c vede fe ele cunoscute la mese.Dar nu era nimeni.Doina, barmana, citea o revist . -Bun diminea a Doina! -Bun s - i fie inima, domnule Sorin! N-ai mai dat pe la noi! -Am fost la plaje! -V d c azi nu ai clien i…nu s-au sculat, poate! -N-au cum s se mai scoale! S-au dus to i! -Unde?

67


-Acolo unde ne ducem odat , i odat … -P i cum!? -Diminea a jucau câte o partid cu ahul dumneavoastr , a doua zi, parc era un blestem, murea cel care pierduse în ziua precedent . O coinciden care ne-a uimit pe to i. A a, pân când au murit, pe rând, to i de vârsta dumneavoastr , pe care îi g sea i aici în fiecare diminea . Sorin r mase pe gânduri. Chiar se întrist .Se îndrept spre u e i ie i. -Domnule Sorin, nu v lua i ahul? Îl strig din urm Doina. Nu r spunse. S-a întors acas i niciodat n-a mai dat pe la barul din col ul blocului. -un hotel indiferent din Eureka.

68


Venise cu coala la Casa de Cultur din ora ul podgorean. Sala era arhiplin cu elevii de la cele dou licee din localitate. Printre ei i câ iva profesori ce- i ocupaser locurile în primele rînduri. Era un eveniment deosebit. Veniser în ora ul lor un grup de scriitori de la Bucure ti. Pân la începerea evenimentului cultural sala vibra de discu iile elevilor. Un murmur uniform ajungea i de dup cortina din catifea de culoarea vi inei putrede, acolo unde se a ezaser pe scaune în jurul unor mese scunde cei trei scriitori din Bucure ti, unul din capitala regiunii Arge i cel lalt din ora ul învecinat. În mijlocul lor se afla profesorul Is cescu moderatorul evenimentului.La un moment dat a b tut gongul. Sala s-a lini tit i încet cortina s-a deschs.Un ropot de aplauze au spart lini tea care se a ternuseDe la masa din centrul scenei, cu microfonul sta iei de amplificare, s-a ridicat profesorul de român de la Liceul Teoretic. -Dragi elevi, profesori i concet eni, v rog s -mi da i voie s urez bun venit în ora ul natal al lui Gib I. Mih escu, scriitorilor: Francisc Munteanu, Dan De liu, Ion B nu , Dan Rotaru i Traian D. Lungu. Urmeaz s soseasc de la Pite ti i tân rul poet, n scut în ora ul nostru, Al.Ro ianu. Un ropot de aplauze a acoperit ultimile cuvinte ale profesorului.

69


Fiecare scriitor, pe rând, a vorbit despre laboratorul s u de crea ie i a citit din opera lui.Între timp, pe scen , a ap rut un tân r slab i brunet pe fa a c ruia se vedea emo ia i oboseala pricinuit de venirea precipitat de la gar . -Dragi spectatori ! Ne bucur m c a venit de la G vana unde face practica i poetul nostru Al.Ro ianu. Ropotul de aplauze a acoperit cuvintele lui Tania, elev la Liceul Agricol, ce dorea s le spun colegei de al turi. -Tovar e Ro ianu v rug m s ne citi i câteva poezii din crea ia dumitale! B iatul ars de soare s-a ridicat de pe scaunul pe care fusese invitat s stea i a început s citeasc dintr-o antologie în care avea incluse câteva poeme.O lini te profund s-a l sat peste sala care devenise neînc p toare. Dup ce a citit, aplauzele s-au rev rsat precum apele Oltului peste brazdele proasp t îns mân ate când le inund . -E dr gu b iatul! S-a adresat Tania c tre colega Ioncica. -Asta vroiai s -mi spui adineauri? -Da! Dup acest eveniment, lini tea, specific ora ului de provincie, s-a a ternut din nou. Alexandru Ro ianu a plecat la Pite ti s - i continuie practica, iar Tania adormea cu visul ei în cl direa internatului de pe strada Parcului. Erau zilele când fontele încinse ale soarelui în amiaz amor ea ora ul. C ldura juca în aer.Nicio ipenie de om nu mai se vedea dup orele prânzului. Toate magazinele erau închise. Doar Braseria din fa a Bisericii, construit de legionari, i Restaurantul ”Podgoria “ erau deschise.În ele se vedeau gestionarii care luau câte un nap înainte de a pleca acas , sau rani care beau câte o bere în a teptarea autobuzelor ce plecau spre comunele lor. Cu miros de b utur acr amestecat cu fum de mahoarc . “Na ionale” îi întimpina pe clien I aceste localuri ”selecte “, din central ora ului, în care existase pe vremuri “La Grandiflora “, restaurantul evocat de autorul romanului “ Rusoaica“.

70


Vacan a mare, mult a teptat de elevi, a sosit. Dar nu pentru to i.Elevii de la Liceul Agricol se duceau zilnic pân în august la Ferma din Prundeni la lucru. În acest timp Alexandru s-a întors acas pentru a i petrece vacan a mare. Se ducea la Olt, f cea plaje, înota al turi de fo tii colegi i colege.Uneori se ducea cu câte un grup pân la halta C lina i de acolo se întorceau înnot la plaja din ora ul viilor plin de tinerii întor i acas de la coli i facult i. Într-o duminic , pe când organele raionale organizaser “Festivalul portului i cîntecului na ional “, Alexandru a ie it în ora .Difuzoarele, instalate pe ferestrele Prim riei din fa a Parcului Central, trasmiteau cântece de genul ”Floare albastr , floare de nu m uita. “, în timp ce grupuri de dansatori din raion, îmbr ca i în costume na ionale, defilau prin fa a Prim riei îndreptându-se spre stadion unde avea loc un spectacol folcloric.De atâta plimbare prin ora a c utat o banc liber în parc cu fa a spre strada pe unde defilau grupurile de dansatori. -Este liber aici, zambilico? -Nu vede i c este un co cu ciuperci?! I-a r spuns brune ica cu breton ce-I acoperea, pe jum tate, fruntea. -V d domni oar ! E al dumneavoastr ? -Nu! O femeie de la mine din sat l-a l sat.Ea s-a dus s mai cumpere câte ceva…A r spuns cu sinceritate eleva îmbr cat în uniforma albastr i cu un gulera alb la gât. Alexandru a mutat co ul i s-a a ezat lâng fata ce avea în mân “Decameronul “. -Cite ti aceast carte? -Da! În lips de altceva…colegele n-au vrut s m ia la stadion pe motiv c nu sunt îmbr cat cu o rochi mai ar toas .Mi-au spus c le este ru ine cu mine îmbr cat în uniform .

71


-Nu fi sup rat ! Vom merge împreun ! -Bine! Dar trebuie s o a tept m pe a a Mari a s - i ia co ul. -La ce liceu e ti elev ? A întrebat-o cu timiditate Alexandru. -Am terminat liceul anul acesta. -Felicit ri! Dup o t cere nu prea îndelungat fata a început s se dest inuie. -Eu v cunosc. Sunte i poet.V-am v zut acum o lun pe scena Casei de Cultur . -Ooo…M bucur! Dar cum te cheam ? -Tania! -Pe mine, Alexandru! i-au dat mâinile. La atingerealor un firor le-a str b tut tot corpul. Între timp a venit i femeia a c rui co o a tepta pe banc . -Fa, Tania i-o plec c nu mai e mult pân la RAT . Ce s le spun, fa, la ai t i?

72


Femeia îl privea pe sub sprâncene pe Alexandru.Î i înnod baticul înflorat sub b rbie. -Spunele c mai am dou s pt mâni de practic i apoi iau Diploma.Banii de pe aceasta îi aduc acas pentru a cump ra mâncare fra ilor mai mici. -Bine! S ai grije pe- acii… -Am! a M ri . Femeia a plecat dup ce i-a pus colacul pe cap i peste el co ul. Alexandru a privito cum se îndep rta mergând pe trotuar în sus, i aceast imagine i-a r mas întip rit , comparând-o cu o statuie dedicat r ncii. Mai târziu a scris o poezie pornind de la acest episod. -Spuneai c vrei s mergem la stadion s vedem serbarea! -Mergem! S-au ridicat de pe banc i au luato pe drumul ce ducea la Olt.Era acela i care ajungea i la Stadion. Mergeau unul lâng altul t cu i. iruri de locuitori ai ora ului se îndreptau spre locul unde se desf ura Festivalul. -Salut Sandule! E ti corup tor de minore? Îl salutau fo ti colegi trecând pe lâng cei doi. -Salut Bebe! Alexandru a vrut s o ia de mân .Timid Tania i-a retras discret bra ul. Aproape de stadion a mai încercat odat . De data aceasta mânu a mic a fetei a r mas în palma b iatului.O bucurie i un sentiment pe care nu l-a cunoscut pân atunci l-a cuprins. Au asistat la întreg spectacolul de pe scena instalat chiar pe gazon. Alexandru a sim it c se îndr goste te de aceast f ptur brunet i firav . Dup spectacol s-au întors în centru i de acolo spre dormitorul fetelor, care nu era departe de casa familiei Ro ianu. Înainte de a se desp r i au stabilit ca în fiecare sear s se întâlneasc . -Numai dou zile, Alexandru! Dup aceea plec m la ferma din Prundeni, i acolo dormim.

73


-E bine i a a! De fapt am mult de înv at pentru admitere la facultate, la filologie. C n-o s r mân doar cu coala Tehnic Tipografic pe care am absolvito. -Foarte bine. -Dar... tu, dup ce iei Diploma de Maturitate ce vei face? - M duc la fratele meu în Maramure . Este director la o coal , i m fac înv toare. Ajun i în poarta cur ii unde era cl direa internatului s-au oprit fa în fa .T ceau.Alexandru ar fi dorit s o s rute, dar nu îndr znea. Timiditatea pusese st pânire pe el. Au mai discutat despre ce vor face fiecare în viitor, Alexandru chiar i-a promis c dac ajunge poet mare îi face o cas frumoas . -Tu, dac nu dore ti s fim so i so ie, eu tot o s - i fac o cas mare. i te las liber ... Tania t cea. Obrajii înro i i îi tr dau emo iile. Nici-unul n-ar fi dorit s se despart . Îns , colegele întorcânduse de prin ora ironizând-o, au f cuto pe Tania s -i întind mâna i s - i ia la revedere de la b iat. -Când ne mai întâlnim? -Mâine la ora 18! Îi strig din curte, apoi fata a disp rut dup col ul cl dirii. Pân la ora întâlnirii Alexandru înv a pentru facultate. Dar de multe ori gândul îi fugea la fata brunet cu breton. Apoi la felul cerin elor de la admitere.”Înv mântul acesta ne transform în aparate de înregistrat. Adev rate magnetofoane! Nici-o logic , nici-o interpretare i analiz proprie. Ne cere totul ca-n carte.Cu punct i virgul .“ Gândea, uneori, Alexandru. La dou zile Alexandru se scula la trei noaptea pentru a se ducea în locul mamei sale s stea la coad pentru a lua por ia de pâine pe cartel . Dac întârzia r mânea f r pâine familia întreag , mama, tata i sora. Acolo, la rând, a tepta pân la ora apte pân venea pâinea.Tot atunci auzea discu iile oamenilor nemul umi i de aceast

74


situa ie, i mai ales de personele, ca mili ieni i al i activi ti de partid care intrau prin spate i luau pâine, f r s stea la rând.Unii vorbeau c ace tia nici nu pl teau…”Poate de aceea vânz toarea nu ne mai d dea restul“. Gândea Alexandru stand ore întregi la rând. Tot atunci s-au n scut, p strate în memorie, poeziile care au f cut obiectul volumului de debut. Câteva seri la rând s-au întâlnit în parcul din spatele Casei de Cultur .În ultima sear , înainte de a pleca Tania la Prundeni, Alexandru i-a citit poezia pe care i-a dedicate-o. Fata a ascultat în t cere, dup care i-a luat mâna în mânu a ei drept mul umire. -Frumoas ! Dar, oare merit eu s -mi dedici o poezie!? -Nu una, draga mea, ci toate volumele pe care le voi scrie deacum înainte. ine hârtia! Tania a luat poezia, a împ turit-o cu grije i a b gat-o în buzunarul uniformei. Ca niciodat în seara aceea Tania a întârziat de la internat. Fiecare i-au povestit întâmpl ri din via i au vorbit despre familiile lor. Pe drumul de întoarcere Alexandru a luat-o de mân .Se întunecase i luna plin arunca razele ei reci peste cei doi îndr gosti i.

75


-Vezi, Tania, puzderia de stele!? -Da! E o minune universal acesta! -Vrei s ne alegem o stea a noastr ? i când vom fi departe unul de altul s o privim, i s ne gândim unul la altul… -Da! Ce frumos! S-au oprit i au privit la cerul înstelat. -Vrei s fie prima stea de la pro apul Carului Mare? Uite, acolo, spre stânga! -Da, o v d! Bine.Ea este steaua noastr ! Alexandru s-a apropiat de Tania, i aceasta s-a lipit de el, inându-l de mân . Un s rut prelung a pecetluit “ botezul“ stelei lor. S-au desp r it în poarta internatului.Alexandru a încercat s o s rute din nou. -Nu! Te rog, nu! Poate ne v d fetele.Sunt a a de bârfitoare… Alexandru a în eles, i-a s rutat mâna i înainte de a se desp r ii i-a spus: -Ne vedem când termini practica. -Da! * Înprejur ri independente de voin a lor cei doi nu s-au mai întâlnit în acea var .Alexandru a luat examenul la facultate în ora ul din nordul rii.S-a înscris acolo, tiind c Tania se duce la fratele ei pentru a se angaja înv toare. Între timp Alexandru a publicat câteva poezii într-o revist din Banat i în alta din Ia i.Nu mai avea nici-o veste de la Tania.Îns , cu ajutorul unor prieteni din comuna ei a aflat de la o sor în ce comun din Maramure este fratele ei director de coal . Aceast veste l-a bucurat pe tân r. În ora ul de la poalele Dealului Viilor toc liile începuser s bat . Semn c toamna se apropia. Alexandru era ner bd tor s vin sfâr itul lui septembrie pentru a pleca la Baia Mare.Înc , împreun cu prietenii, f ceau baie la Olt. Seara se plimbau pe bulevardul din centrul

76


ora ului, unde un locotenent de securitate cu motocicleta lui se urca pe trotuar s sperie fetele. Din aceast cauz , împreun cu Viorel, Bebe i Liviu c utau lini tea de pe strada cu castani.Se plimbau discutând literatur i uneori despre fete.Unele frunze ale copacilor începuser s capete culoarea l mâii. -Ai obserbat Alexandre c nu mai bat clopotele în ora ul nostru? De ani de zile nu mai bat. Nici toaca... -Da, da... acum realizez Bebe, acest fapt. -Mi-a spus p rintele Sachelari c au primit ordin de la partid c nu mai au voie s trag clopotele i nici toaca s bat . -Comuni tii tia, sunt atei de tot... -Mai r u! N-ai auzit ce-au f ut în satele din sudul regiunii? -Nu! -Au împu cat pe ranii care n-au vrut s se înscrie în CAP. Unii se ascunseser în cl ile de fân, al ii în p tule, în fânare, chiar i în fântâni lega i cu lan ul de la ciutur . Activi ii i securi tii tr geau în acestea.Unii din fugari mureau pe loc f r s scrânceasc , al ii, r ni i cum erau, ie eau în fug din ascunz toare.Îl ti pe Marinescu din Zl t rei? -Da! - sta s-a legat de ciutur i nevast -sa l-a coborât în fântân . Îi d dea mâncare cu ajutorul unei frânghi.Pân a v zut-o o vecin . Aceasta i-a spus activistului de partid, i la a trimis câ iva securi ti de-au mitraliat de sus, cu armele automate proptite de ghizdul fântâni. Nenorocitul om a murit înpu cat. De atunci, biata femeie, a astupat fântâna, i în ziua în care a fost înpu cat, în fiecare an muierea aprinde câte o lumânare. S aib lumin pe lumea cealalt , c bun b rbat a fost. Spunea femeia. -M i, ce groz vii mai fac i tia! -Taci din gur ! Vine în spatele nostru cineva. * A a au trecut, pe nesim ite, zilele pân la începerea facult i. Prietenii s-au desp r it, fiecare mergând în diferite ora e unde erau studen i.

77


Alexandru s-a urcat în acceleratul de Sibiu i de acolo a luat un alt tren spre Cluj, i din capitala Ardealului un personal pân la Baia Mare. În timp ce trenul înf ura distan ele pe ro i proasp tul student privea cu admira ie peisajele ce se derulau prin fa a ochilor ca secven ele unui film despre o c l torie spre necunoscut. Sim ea un fior ce nu-l cunoscuse niciodat gândind c se apropie de iubita lui. Spre sear a sosit în ora ul castanelor comestibile. O gar mic cu cârciumi ce r spândeau o duhoare de b utur , fum de igar i transpira ie l-a întâmpinat.Ar fi b ut o cafea. Intrând într-o astfel de bomb la întrebarea lui barmanul sa uitat la el de parc ar fi c zut din cer. -De unde m i nenic atâta cafea?! Nici nechezol nu avem, i matale amu vrei cafea!? Asta e aur curat! Noi construim socialismul i nu arunc m banii pe fine uri! A strigat în urma lui barmanul, ca s -l aud i cei de la mese. i-a luat geamantanul de mâner i a plecat pe jos spre c minele Institutului Pedagogic de 3 Ani. Dup ce s-a cazat într-o camer cu înc trei colegi, sa culcat.Sim ea în tot trupul o oboseal pl cut . Mai erau dou zile pân la începerea cursurilor. Între timp Alexandru a vizitat Biblioteca din Centru Vechi al ora ului, s-a plimbat pe malul S sarului.Ba, unele studente au început s -l abordeze, dar Alexandru avea un singur gând. S mearg în satul din Oa unde Tania se stabilise. Dup începerea cursurilor via a a început s curg lin cu un program bine stabilit. Împreun cu colegii i colegele, duminicile, urcau pe dealurile din împrejur plantate cu castani.Într-o astfel de mini-excursie o coleg s-a apropiat de Alexandru. -Alexandru, mie îmi place de tine! -Ionel ! E ti frumoas i mi-ar fi pl cut s -mi fi prieten , dar inima mea este dat unei fete, pe care am botezato ”M run ica câmpului “. Ei i-am dedicate multe poezii!

78


-Bine Alexandre! Îmi pare r u…în poezia ta am descoperit omul care e ti. Au coborât tâcu i de pe deal, unul lâng altul.Soarta, nev zut , îi desp r ea. Astfel s-au scurs zilele pân la “ Balul bobocilor“, inut în cantina Institutului. Alexandru era unul din organizatori. Printr-o scrisoare trimis fratelui a invitat-o i pe Tania.Adres aflat de la Inspectoratul Regional de Înv mânt Maramure . Emo ionat, a a teptat-o pe Tania la Autogar .Din autobuzul care abia î i mai ”tr gea sufletul “ a coborât Poezia. A luato de mân i cu timiditate, mergân, a s rutat-o pe frunte. -Bine ai venit, iubita mea! -Bine te-am g sit! Poezie! -Tu e ti Poezia mea! S-au luat de mân i oprindu-se pe podul de pe S sar au privit la stele -Vez steaua noastr ? -Da! O v d! C l uze te drumul dragostei noastre… Au mers, inându-se de mân spre cantina care i-a întâmpinat cu o amenajare festiv . Ghiralndele din hârtie creponat în diferite culori d dea o admosfer de s rb toare. Când au intrat, cu toate c sta ia de amplificare trasmitea o melodie la mod , i perechi de tineri din diferi i ani dansau, melodia s-a oprit. i Nicu Coand , colegul de an cu Alexandru, le-a urat bun venit. Tania se ro ise toat . -Ce frumos este aici?! Ce fete frumoase ai Alexandre! -Nu, drag Tania! Tu e ti cea mai frumoas ! Dup ce le-a mul umit colegilor pentru primirea f cut , Tania i Alexandru au început s danseze. -E un vis aici! Niciodat n-am v zut a a ceva! - Consider c totul e pentru tine… -Crezi c merit?! Eu, o fat s rac din satul pe care-l ti?! -Meri i, chiar, mai mult, iubita mea! În timpul tangoului trupurile s-au apropiat. O c ldur deosebit i pl cut se trasmitea de la unul la altul. O parte din fete îi

79


priveau cu oarecare invidie. Unele dintre ela pusese ochii pe Alexandru. Cu acest prilej s-au convins c este o redut greu de cucerit. Dar, deja era cucerit de altcineva. Timpul s-a derulat de pe “ghemul “ vremii, g sindu-l pe Alexandru când la cursuri, seminari i bibliotec , dar cu gândul la Tania care în satul din ara Oa ului înv a prichindeii buchiile alfabetului. Aproape de Cr ciun, pe când toate drumurile erau troienite de z pad i viscol, Alexandru a luat hot rârea s se duc la Valea Seac , s-o vad pe Tania, s petreac Na terea Domnului al turi de iubit . Nu a spus la nimeni c se duce acolo. Se interzisese ca studen ii s plece acas pentru a nu s rb tori Cr ciunul. Alfel riscau excluderea din facultate, sau în caz fericit, o critic aspr în cadrul organiza iei UTC. Înnotând prin z pad s-a îndreptat c tre Autogara Veche în speran a c autobuzul de Tarna Mare v-a merge normal. Dar, nici poveste…Toate autobuzele erau blocate la Garaj.Motivul; drumurile erau înz pezite. În aceste condi ii Alexandru s-a îndreptat spre drumul ce duce spre Seini în speran a c v-a g si un mijloc de transport care s mearg în direc ia dorit . A ie it la marginea ora ului.Un vânt puternic îi biciuia fa a. Mâinile înm nu ate începuser s înghe e inând cartonul pe care scria Valea Seac . Dup aproximativ o or a intrat în bold i a cerut o cinzeac de p linc .Oamenii care se înc lzeau cu câte un pahar de vin fiert sau p linc l-au privit cu privirea curiozit ii. -Unde vrei s mergi tinere? L-a întrebat un b rbat între doz vârste. -La Valea Seac ! A r spuns cu glas nesigur Alexandru. -Nu cred c ai s g se ti ocazie pân acolo…Dar, dup p rerea mea dute la casa cu num rul 123 c l-am auzit pe Vasile Doro c pleac cu tractorul CAP-ului, în dup amiaz la Coml u a la socri. Alexandru dup ce a b ut cinzeaca a ie it i a luato la deal spre casa cu num rul 123.Vântul b tea de abia se puteau ine pe

80


picioare cei câ iva oameni care se aflau pe drum.Alexandru ia îndesat mai bine c ciula cu urechi i aplecat în fa mergea gândindu-se c poate a dat norocul peste el. Din dep rtare se vedea un tractor. Ajuns în fa a cur i de la num rul respective a b tut la poart . Dar nu i-a r spuns nimeni.”Poate nu m aude de zgomotul motorului “. A gândi Alexandru. Nu dup mult timp a ap rut la poart tractoristul. -Tovar e Vasile a i dori s m lua i i pe mine pân la Valea Seac . -B i, tinere, te pot duce pân la Coml u a… i de-acolo o iei pe jos, zece kilometri. Dar, s ti c în cabin nu ai loc. Amu m-a sunat contabila CAP-ului i pontatorul c mere i ei cu copii pân la Coml u a.A a c …dac dore ti, po i merge numai pe tiran i, în spate… -N-am ce face! Merg i a a… - O s înghe i! -Nu v face i probleme…m bucur c pot s ajung la destina ie. Cei zece kilometric îi merg pe jos. -Bine! Urc pe talan i c mergem! În drum îi lu pe contabil i pe pontator.

81


Alexandru s-a urcat pe fiarele din spate, vopsite în ro u, inându-se de marginea cabinei. Tractorul a pornit. Cei câteva sute de metri l-au f cut pe Alexandru s în eleag supliciul prin care o s treac . Dar iubirea pentru Tania nu avea margini. Au oprit la poarta unei case i în cabin s-au urcat ase personae, patru adul i i doi copii. Tractoristul a turat motorul i utilajul a luat-o din loc. Frigul se înte ise.Un curent puternic îi uierea pe la urechi. Alexandru inându-se bine de un mâner din spatele cabinei a r mas uimit sim ind c , de frig, mânu a I se lipise de fier. S -I treac timpul i durerea supliciului Alexandru privea în jur.Peste tot era numai alb.Casele se succedau unele dup altele.La Seini au oprit la un magazine s cumepere pâine.Alexandru a coborât s se dezmor easc pu in. A intrat într-o bodeg i a b ut repede un carcalete. -Tinere! Haide,c mergem! -Gata!M-am urcat! Tractorul a luat-o din loc. Acolo, sus, înghe ase bogn .Într-un timp a început s compun o poezie în gând. Nu mai avea chef s priveasc în jur.Au trecut prin Halmeu pe când înserarea începuse s se lase. Deja în unele case se aprinseser l mpile cu petrol.Pe când au trecut prin Turulung Alexandru a terminat poezia.”Urm toarea comun este Coml u a. Nu tiu ce s fac. S caut o gazd pentru o noapte? S-au s-o iau pe jos spre Valea Seac ? Dac sunt lupi? “. Gândea tân rul de pe tiran i. La casa unui gospodar tractorul a oprit.Alexandru s-a dat jos, abia dezlipindu- i m nu ile lipite de fierul înghe at. -Cât m cost tovar e Doro ? -Nimic, tinere! Hai intr în cas cu noi, s te mai înc lze ti… Intrar cu to ii. Socrii i nevasta lui Doro îi a tepta cu p linc i slan . -Pofti i lua i loc, aici pe lavi ! -Rodico, mai pune ceva lemne în fiteu, s se înc lzeasc b iatul sta… Aceasta a ie it val-vârtej i s-a întors cu un bra de lemne.

82


Alexandru se a ez privind la farfuriile i tergarele de pe pere i.So ia lui Vasile le.-a umplut paharele cu p linc , îndemnându-I s serveasc i din slana de pe dou farfurii, t iat m runt. -Noroc, oameni buni! Ridic paharul Doro . -Noroc, r spunser ceilal i. Alexandru a b ut paharul tot.Sim ea c -I ia foc gâtul.Era pentru prima dat când bea p linc . A luat câteva buc i din slan , is-a ridicat. -Oameni buni, v mul umesc pentru transport i ospitalitate.Dar, vorba românului, c l torului îi st bine cu drumul. -Ar fi bines r mâi, aici,la noi, peste nopate… -Nu r mân! Trebuie s ajung la Valea Seac ! -Dar ce te mân a a de repede?! -Las -l, Rodica! Poate are i el o ibovnic . Vasile Doro l-a condus pân la poart . Alexandru a luat-o încet pe drum, pe leaurile l sate în z pad de ro ile tractoarelor. Era senin i luna lumina câmpurile. Se vedea chiar foarte bine. Privea în jur. Unele ferestre ale casele acoperite cu paie erau laminate de l mpi cu petrol. De undeva de pe uli ele îngropate în n me i se auzeau ipuriturile fl c ilor i al coconilor care se duceau la fete. Înainta greu , picioarele îi alunecau când într-o parte, când în alta. Înainte de a porni la în dou ore ajunge la drum f cuse socoteala c destina ie.Acum, i-a dat seama c v-a face mult mai mult. La un moment dat, pe drumul dintre dou sate s-a oprit. A privit cerul spuzit de stele.A c uta cu privirea steaua lor. Era chiar deasupra capului, u or spre nord.” Tania m gândesc la tine. Privesc la steua noastr . Abia a tept s te v d. Sim i acest fapt?“ Gândi Alexandru. Departe se auzeau urletul lupilor. Înainta, înainta cu vântul b tând din fa . Dup un timp a v zut la marginea drumului, cu parul ce-o sus inea, pe jum tate îngropat în z pad , o t blie indicatoare. Era acoperit cu z pad . S-a apropiat de ea i a terso cu mânu a.Pe ea scria

83


“Valea Seac “. Bucuros a înte it mersul. Ajungând la un bold, luminat cu câteva felinare, Alexandru a intrat în înc pere. Un miros de p linc , ig ri i mâncare la întâmpinat cu gre o enia lor. -Bun seara oameni buni! -Bun s - i fie inima tinere! -Caut locuin a lui Iacob. -Care Iacob? L-a întrebat un b trân dând peste cap un pahar cu p linc . -Iacob care are în gazd dou înv toare! -Da…da…,dumneta oi fi un ficior al vreuneia. -Da! -Mai mergi câ i-va zeci de metri i singura cas , din vârful drumului, acoperit cu igl acolo stau. Dar care î i este pe itoare? Aia oache e i m runt , sau celelt ? -Aia oache e! Dar, v d c dumneata nu prea vorbe ti ca pe aici… -Heei, tinere! Am f cut armata la infanterie, la Carac l.Trei ani b tu i pe muchie.

Muzeul din Caracal

84


În eleg! V mul umesc pentru îndrumare. i-au dat mâinile i Alexandru a plecat mai departe. Ajuns pe culmea drumului a v zut casa cu igl . O lamp pâlpâia în odaia din spate. -Alo! Oameni buni! Tovar e Iacob! Un câine l tra de dup cas s rup lan ul. -Cine e? A ie it o femeie cu lampa în mân . -Vin de la Baia Mare i o caut pe domni oara Tania. -A teapt , vin s dechid poarta. Femeia i-a luminat fa a cu flac ra anemic a l mpi. A tras drugul de la poart i la poftit s intre.Femeia a luat-o înainte.Alexandru dup ea.Câinele l tra în spatele cur ii s rup lan ul. -Pofti i! -Mul umesc! Au intrat în camera de oaspe i unde predominau dou lavi e, un pat înc rcat de perne i dune, cusute în stil o enesc.Pe pere i se eviden ia un rând de farfuri viu colorate ag ate sub tavanul din grinzi de lemn, pu in afumate.Iar lâng u e un fiteu în care ardea focul. -Dar…unde este Tania? -A plecat la un bal la B cic u. S-au dus toate cadrele didactice. Pentru o clip s-a a ternut lini tea.Un sentiment ciudat îi sfredea sufletul lui Alexandru. -Imi spunea c o s veni i…dar nu tia când… -Nu e nimic.M bucur c poate s se distreze i în col ul acesta de ar . -Am s v aduc ceva de mâncare. Dup atâta drum prin z pad … -... i mai ales frig! Femeia a ie it i în lini tea nop i se auzeau pe uli ele satului ipuriturile fl c ilor venind de la fete. Peste o zi era Cr ciunul. Oamenii t iaser porcul i peste tot mirosea a slan afumat .Mai târziu are s afle c în obiceiul locului era s pun h lcile de sl nin în podul caselor care nu aveau hornuri.

85


Fumul ie ind direct în pod, afumând i p strând sl nina pân la vara viitoare. Între timp femeia a venit cu un tergar curat pe care l-a întins pe mas , a ezând pe el o farfurie cu cârna i , slan i mu chi pr ji i. Apoi s-a întors cu un canceu cu vin i o sticl de p linc i dou pahare. -Nu trebuia s v deranja i doamna... -Maria! -Maria! A i adus prea multe bun t uri. -A a e obicieiu pe la noi... oaspe ii s -i întâmpin m cu ce avem mai bun. -Dar so ul unde este? S vie i dânsul s ciocnim un pahar cu p linc . -Lucreaz în ocol la meteri, în p dure,... i nu le d liber de Cr ciun. - Ateii! -Îi in eu locul pân vine aleasa inimii dumneavoastr . Femeia a turnat un de de p linc i lui i ei. M rgelele din jurul paharelor ar tau t ria. -V rog s servi i. -Mul umesc. Alexandru a luat cu mâna câteva feli de mu chi. -E bun mu chiul! -E de la porcul nostru... tia de la CAP au vrut s ni-l ia pentru a-l preda la ORACA. Dar l-am ascuns în pivni a de sub cerdacul lui Paulina din vârgul dealului. Pe mine m chiam Maria, v rog s -mi spune i pe nume... -Pe mine m cheam Alexandru i sunt student la Baia Mare. Dup ce s-au osp tat ciocnind câte un pahar de p linc i la sfâr it un pahar de vin din vi produc toare, Maria a strâns masa. -Pe mine v rog s m scuza i! M duc la buc t rie c am pus ceva la fiert pe fiteu. Pute i s v face i lejer. În aceast camer ve- i dormi.Ave i i un radio, Electronica, pe baterii. V rog s v sim i i ca acas .

86


-Mul umesc pentru ospitalitate! -Nu ave i pentru ce! i femeia a ie it ducând în mâini farfuriile.L sând doar un pahar pentru p linc i sticla abia început . Alexandru i-a dat jos haina i cismele i s-a întins pe patul cu saltea de paie.A dat drumul la radio ce se afla pe o lavi de la cap tul patului.Postul na ional trasmitea cântece patriotice. A învârtit scala rotund a aparatului încercând s prind Europa Liber . Pân la urm a reu it.Ascultând emisiunea, sufletul lui s-a mai r corit. O speran încol ea în el ori de câte ori asculta acest post sau Vocea Americii. Îl luase somnul când a fost trezit de câteva voci. De dincolo Alexandru a auzit glasul Mariei. -A venit un b iat de la Baia Mare, dar când a v zut c Tania nu este aici, a plecat înapoi cu un tractor. B iatul s-a sculat repede din pat i s-a ascuns dup sob . Tania a intrat în camera de oaspe i, a privit în jur, i dezam git s-a întors în cea de la intrare. -Maria! De ce i-ai dat drumul? Pe vremea asta, de nu sco i afar nici-un câine, tu l-ai l sat s plece. -Voi sunte i de vin . Tu, c ai plecat la bal. -Ioncica a tot insistat... -Ia s c ut m mai bine, zise Tania v zând pe fa a Mariei un zâmbet suspect. Tania a intrat din nou în camera de oaspe i i a v zut sub mas cismele lui Alexandru. -Ale cui sunt înc l rile astea? -Ale lui Iacob! Când a v zut în cuierul de pe u e haina iubitului, Tania s-a îndreptat spre sob . Alexandru a ie it i a îmbr i at-o. -Of! M-ai speriat! Am crezut c ai plecat... Au petrecut împreun dou zile Cr ciunul în Valea Seac .Au fost la Biseric i au jurat pe cruce c niciodat nu se vor desp r i. În aceste zile nu s-au culcat împreun .Alexandru

87


dormea singur în camera de oaspe i i Tania în camera închiriat împreun cu Ioncica. Întors la Facultate, Alexandru a fost criticat aspru pentru faptul c a lipsit dou zile de la cursuri tocmai de Cr ciun. Timpul, pentru Alexandru, se desf ura alene de pe ghemul vremurilor. La începutul luni mai, ajuns la Valea Seac , b iatul a cerut-o în c s torie pe Tania.Aceasta cu emo ie a aceptat.A doua zi sau urcat în autobuzul de Negre ti unde la Spitalul Unificat iau f cut analizele cerute de Prim ria din Tarna Mare. A treia zi s-au c s torit la Prim ria din Tarna Mare. Deoarece aur pentru verghete nu exista, cei doi i-au pus pe inelar câte o „ verghet “ din dou fire de iarb .Au ciocnit câte un pahar cu vin la o b trân maghiar care le-a cântat la pian cearda uri. S-au întors pe jos la Valea Seac , iar a doua zi Alexandru a plecat cu RATA la Baia Mare având buzunarul hainei doldora de pagini cu poezii scrise în aceast perioad .

Prim ria Tarna Mare

88


Într-o zi din vara anului 1993 am plecat de acas , împreun cu so ia, spre sta ia de troleibuz din cartierul nostru, din Cluj-Napoca . Pentru a scurta drumul am ie it pe u a din spatele blocului. Era o zi senin i roua dimine ii r sfrângea razele soarelui în mii de briliante. Trecând prin iarba spa iului verde, so ia mea a observat un ghemotoc cenu iu într-un smoc de buruian de la baza unui garaj. L-a atins cu vârful pantofului i

89


atunci un ciocule i doi ochi nevinova i ne-au privit speria i, sau poate a speran , din iarba ud a dimine ii. So ia s-a aplecat i l-a luat în mân . Era un pui de gugu tiuc c ruia îi crescuser primele pene. Ghemotocul cenu iu s-a cuib rit la pieptul so iei i a început s -i ciuguleasc nasturii, îi era foame. Ne-am întosrs în apartament i i-am amenajat pe balconul cel mic un cuib într-o cutie de carton, c ptu it cu cârpe. I-am dat pe cioc ap i lapte pân când am sim it c gu a îi era plin . Apoi am plecat în ora la treburile noastre. Pân toamna târziu l-am hr nit, la început cu lapte apoi cu firimituri de pâine, i când penajul i-a crescut de luase forma unui adult i-am dat boabe de grâu. Îl înveleam în serile reci cu c rpe, în a a fel s nu-l sufoc m. În timpul zilei era liber i se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse s se urce pe o mas ce o aveam acolo i mai târziu pe balustrada balconului. De aici privea cu nostalgie i jind spre suratele lui care zburau pe balconul vecin sau cântau în copacii de pe strada Ion Me ter, din Cluj-Napoca . Într-o dup amiaz , când soarele î i trimitea razele piezi printre crengile copacilor deja desfrunzi i, gugu tiucul nostru pe care l-am botezat Florin, s-a urcat pe um rul meu, st team la o cafea, pe balcon cu so ia, apoi a zburat pe balustrad i a a, ca un copil care face primii pa i, i-a luat zborul, abia urcând, ca un înot tor

90


care oboist, mai trage aer în piept pân s ajung la mal. S-a oprit pe acoperi ul blocului de peste drum. De acolo ne-a privit mult timp, pân s-a înserat. A doua zi ne-am uitat s -l vedem dar, nu a ap rut. i-a f cut prezen a peste câteva zile, în partea cealalt a blocului, la fereastra de la buc t rie. Acolo a crescut un corcodu falnic, i pe crengile lui în fiecare diminea vine i cânt : gugu- tuc, gugu- tuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strig m pe nume i îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu p r se te‚ “teritoriul” ce simte c este al lui. Al doilea an a venit cu so ia lui, au f cut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele vi ei de vie creeaz o atmosfer de ser . Au avut doi pui care au crescut mari i pitu a venit cu ei la fereastr s -i cunoa tem. El i perechea lui, Titina, erau foarte grijulii cu puii i le d deau mâncare în cioc.Am constatat, dealungul celor 15 ani de când a început aceast poveste c gugu tucii sunt foarte fideli perechii, spre deosebire de oameni. …Au trecut de-atunci 15 ani. Pitu vine cu so ia lui, pe care am botezato Titina, în fiecare diminea , prânz i seara, la ore fixe, vin s le d m mâncare, apoi ne cânt la fereastr : gugu- tuc, gugu- tuc... i eu îl îngân, ca într-o povestire a prozatorului D.R.Popescu, „ gugu- tuc, gugutuc/ pe aici vin/ pe aici m duc/“.

91


Cântecul lui Florin , ascultat în fiecare diminea , îmi aduce aminte de ora ul copil riei mele, Dr g ani, de ograda p rinteasc unde în nucul din curte cântau al i gugu tiuci. Sub influen a acestei atmosfere am scris volumul de versuiri “ Nucul dintre dou veacuri “ ce a ap rut în Belgia unde gugutiucul are un rol sentimental în unele poezii. Chiar în momentul când scriu, la calculator, aceste rânduri, Florin cânt la fereastr . I-am spus c scriu despre el pentru Formula AS, s-a uitat la mine, parc a în eles ce i-am zis, s-a urcat pe antena parabolic de lâng fereastra de la buc t rie, i ca drept mul umire a început s cânte: gugu- tiuc, gugu- tiuc...

92


Când era tân r, cu atâtea necazuri pe cap, i-ar fi dorit s fie singur, s nu aud nimic, s nu vad atâtea perversiuni promovate de politica partidului unic. Dar, acum, Marin, celibatar convins toat via a, dup pensionare, se autosugestioneaz , în fiecare diminea când î i soarbe cafeaua în lini te, c nu este singur. Întradev r, nu este singur, din col ul camerei un oricel iese dintr-un orificiu dintre podea i zid chi ind, cerându- i por ia de ca caval. Atunci nea Marin se ridic din fotoliu, i cu o calmitate de invidiat, se îndreapt spre frigider, îl deschide, scoate de acolo o bucat mare de ca caval, îl a eaz pe mas , taie din el o feliu , pune la loc în frigider ca cavalul, ia de pe mas buc ica t iat i intr cu ea în camer unde îl a teapt r bd tor oricelul. Acesta, când îl vede începe s chi ie. Se ridic în dou picioru e pe care le vântur prin aer n r bd tor. Apoi fuge în ascunz toarea sa. Nea Marin îi a eaz cu grije ca cavalul lâng orificiul dintre zid i podea, apoi se retrage pe fotoliu i a teapt . Imediat oricelul iese din ascunz toare i începe s m nânce. Se instalase o

93


în elegere între cei doi. Nu abuzau nici-unul de încrederea celuilalt. Erau clipele cele mai amuzante ale însinguraticului Marin. Aceast scen se repeta ori de câte ori însinguraticul se a eza pe fotoliu din sufragerie, pentru a urm rii unele emisiuni de la televizor. Restul zilei privea la tablourile din colec ia sa a ezate cu grije pe pere ii din înc perile apartamentului dintr-o vil expropiat , care fusese cândva a p rin ilor s i. Când se plictisea i cu aceast îndeletnicire se a eza în fotoliu i visa.

“M visam într-un interior de colec ionar de tablouri. Prin perdelele de brocard grele lumina filtra sentimentele mele cum gândurile se strecurau pe lang umbra lui K.H. Zambraccian. Discu iile erau aprinse pe marginea unor tablouri de Mircea, Verona, Vermont, Rochegrosse i Luchian.. Slovele c p tau contur de stropi de ap , iar culorile alunecau în spa iu ca o lav aprins . Contrazicerile ne antajau aprecierile pe cand Al. Bogdan-Pite ti se

94


str duia s ne readuc la stadiu de convivi a a cum el era, vrednic fiind de banchetul lui Plafon. Am t cut, fiindc il vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios i cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate c nu gusta eleva ia moral dintre mine i Zambaccian, dar, sigur, „putea fi sl biciunea unui Socrate”, îmi optea la ureche B. Fundoianu, venind lang mine direct din redac ia-i Rampa”. ... Se l sase inserarea i sosind de la Cap a, P storel Teodoreanu intr val-vartej in salon, sup rat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Dr g ani. I-am f cut o epigram , ne zice. O merit : Medrea cand imi ine calea, Crede ca un gogoman, C -i mai mare decat Han, Ce s zic? Mai mare jalea! Am t cut. Priveam în continuare tablourile de pe pere i i gândeam c Dumnezeu a dat omului norme s le poat înc lca, iar naturii legi s ne poat supune. Somnul era atât de adânc încat la trezire Nietzche era lang mine i insista s în eleg c arta s-a n scut din incon tien , îns eu îl comb team spunându-i c s-a n scut din utilitate, necesitate i dorin de comunicare. V zând c sunt absent, Zasmbaccian a tras brocardurile i totul s-a întunecat.” S-a trezit când oricelul se urcase pe genunchi chi ind. Era prânzul i îi era foame.

95


B trânul Costic îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, v rusu’lui M rin a lui Guri , c el se face vârcolac pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârcium . -A a… s ne treac de dor! -B i, Costic , poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, M rine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot…aici, ca vârcolaci? -Da! Dar…nu vezi c suntem în cas ? -Ce cas , b Costic ! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin i paharele pline? -P i… i atunci vom imagina ie. Ca i acum! 96

avea

toate

acestea…în


-Nu! Atunci ie im din mormânt i… ne ducem la cârcium pentru a bea. Tot discutând pe aceast tem , cei doi n-au observant c în camer i afar se întunecase. -Costic ! Aprinde lampa! Nu vezi c nu ne mai vedem? -Las m i M rine, mai bine mergem la cârciuma lui B losul! Facem economie de fotoghin, cum zic o enii. -Ce vorbe ti, Costic !? De unde ti c zic la gaz, a a cum ai zis!?

spunând c n-au fotoghin…

-P i…am fost asear pe la ei i i-am auzit

- Unde!? -În ara Oa ului! -Tu e ti beat, Costic ! -Cum beat!? N-am b ut de cât zece kile de vin, la fel ca tine…

97


-Floare la ureche… -Atunci s mergem la cârcium ! -Mergem! Au ie it din cas cl tinându-se. S-au inut de stâlpii prispei i apoi au luat-o agale spre poart . -B i Costic , observi cum se învârte te p mântul? -Da! Când eram pe lumea cealalt , cum îi ziceam? -Omenire! -A a este! Cum spuneam...când eram acolo p mântul nu se învârtea.St tea pe loc. la, cum îi zicea? -Gagalileu ne min ea c p mântul se învârte te! -B i, Costic ! Noi unde dracu suntem!? C am ame it tot gândindu-m ... -Eu zic c suntem pe p mânt. C ci to i oamenii de aici, din ri oara noastr , suntem vârcolaci... -Adic moroi? Cum zic pro tii de olteni?! -Ce moroi!? Suntem vârcolaci, ace tia provin din neam nobil. -Da...da...de pe vremea lui epe .

98


-Ai dreptate! Dar n-am stabilit unde suntem... -Suntem aici...sau dincolo? -Vrei s spui c suntem dincolo, veni i de aici... -Nu mai în eleg! -Las

c

ne dezleag

B losul al lui Lab ! La cârcium .” - M i, dar r u se învârte p mântul. - Am observat i eu. A c p tat chiar vitez de când s-a întunecat.

- P i, este la mintea coco ului...a disp rut soarele. El mai inea p mântul s nu se învârteasc prea r u. -S nu ame easc vârcolacii! -Vrei s spui c oamenii! - P i...care oameni? Doar am stabilit c ne afl m în lumea vârcolacilor.

99


Tot discutând i b l g nindu-se dintr-un gard în alt gard au ajuns la cârcium . Prin geam se vedea c i aici, nu merge lumina. -Nici aici nu au buleftric ! -Au lamp ! Nu ca noi lumânare... Cu chiu cu vai au nimerit u a. -M i Costic , r u se învârte te p mântul! Au înaintat spre tejghia, inându-se unul de altul. -Bun seara, B losule! -Sara bun , oamenilor! Ieri v-au înmormântat rudele... -Aoleooo! Costic ! S fugim c am dat peste un vârcolac din ara moroilor! *

100


În acea i sear Elena a lui Dud u a n scut un b iat care peste câteva zile a fost botezat Costic , iar Maria lui tir, nevasta lui Guri , a n scut tot un b iat pe care l-a botezat M rin, de nu mai prididea moa a comunal cu alergatul de la una la alta. Noroc c a apucat de le-a mo it pe amândou , c pe drumul de întoarcere a f cut un infarct speriindu-se de doi vârcolaci care sem nau leit cu cei doi mor i pe care i-a premenit în urm cu câteva ore. A doua zi, oamenii din ara Vârcolacilor au g sito în an moart . -Asta a c zut din cer, s raca! Î i spuneau vârcolacii...

101


Câinele, singurul prieten care-i mai r m sese, îl ligea pe fa cu un devotement rar întâlnit. Nenea C lin, a a cum îl strigau mai to i copii din cartier, se ghemuise sub un teanc de cartoane acoperite cu o folie din plastic în ghena de gunoi care r spândea un miros p trunz tor de varz acr .”Ce miros pl cut de sarmale “, î i zise în gând, tr gând peste cap cartonul s nu-l ning . Patrocle se întinse lâng el, b gându- i botul sub labele din fa , veghind cu ochii întredeschi i. De câteva zile cerul î i rev rsa sacul cu fulgi mari de z pad peste ora . Se înnoptase i lumina lampadarului din apropiere prelungea umbrele copacilor pân în col ul unde î i f cuser ad post cei doi. Câinele ciuli urechile la auzul pa ilor care se apropiau. Un b rbat venea spre ghen aruncând punga cu gunoi în pubel . -Iar i v-a i aciuiat pe aci !? Mama voastr derbedei! 102

de


Nu îi r spunse nimeni. Doar Patrocle mârâii, umbra omului disp ru, iar pa ii afunda i în z pad se îndep rtar pân nu se mai auzir . -Las -l în pace! Culc -te lâng mine s ne înc lzim. Câinele se întinse în spatele lui, cât era de lung.Sim ea c ldura prietenului i nu-i mai p sa de fulgii mari ce se a terneau peste ei. Sim ea o siguran tiind c Patrocle vegheaz . O mole eal pl cut îl cuprinse ca un vis frumos. “- i acum, dragi iubitori de poezie, invit m în scen pe marele poet C lin Matei…, Oamenii aplaudar cu entuziasm. Distinse Poet v rug m s ne citi i câteva poezii din volumele dumneavoastr .“ Ne-a C lin ad postit sub cartoanele umezite, înc , mai auzea aplauzele furtunoase ale spectatorilor. “- Dragii mei cititori, m bucur c a i venit în num r atât de mare la întâlnirea cu Poezia. A a cum Blaga spunea, în unul din eseurile sale, c : “Poetul este un donator de sânge la spitalul cuvintelor “, eu nu fac altceva decât s aduc la lumin con tiin a mea care se comport de multe ori ca i cum ar avea un tratat de alian cu adversarii mei. În acest context eu am f cut din Poezie o arm , din succesul meu o înfrângere i din bucurie o suferin … i acum da i-mi voie s v citesc câteva poezii din volumul, de curând ap rut, intitulat “Germina ia cuvântului de sub z pad “. Nu î i mai aducea aminte ce poeme a citit, dar niciodat nu are s uite poezia “Poetul “, pe care a spus-o pe de rost i pe

103


care acum o murmur cu buzele arse de frig în urechile câinelui: Poetul „S-a întors poetul în satul natal Cu toate p s rile lui zbur toare Acela i râu îi aduce la mal Amintiri din clipe arz toare. S-a întors poetul pe strada copil riei i e o alt adres pe casa lui Bronzul toamnei sun în frunza viei i galbenul scrisorilor a trecut în gutui. ..Cea a timpului,val dup val, peste nuci încet se las , prin inimile oamenilor din satul natal trece poetul, amintire, spre cas ...” „- Domnule C lin Matei, v mul umim pentru faptul c a i r spuns la solicitarea noastr . V mul umim în numele conducerii Bibliotecii Jude ene i al cititorilor 104


no tri. V rug m s mai veni i în mijlocul nostru. -Dac m invita i, am s vin cu mare pl cere.” Ningea intens i cartoanele se înmuiaser de tot. Mirosul de varz acr parc disp ruse, sau se obijnuise de mai bine de doi ani cu el. Chiar îi pl cea. Îi aducea aminte de Mioara când îi g tea varz calit cu cârna ii adu i de la ar , de la socri. ”Ce vremuri! Toate sfintele s rb tori le petreceam acolo, în inima Ardealului, la socri. Dar…, toate s-au dus. Mioara, bibliotecara care m-a prezentat a a de frumos publicului, dup doi ani de Dup c s torie, a plecat cu altul. F r nicio explica ie. Socrii au murit i pe mine m-a luat valul…“ bra ele.

Se întoarse cu fa a spre Patrocle i-l cuprinse cu

“Dansam într-un vals ame itor pe parchetul bine lustruit într-o sal din Bucure ti dup ce am luat premiul Academiei. Totul se învârtea în jurul nostru ca într-un film tridimensional. Era alb peste tot, pân i în visele noastre acompaniate de orchestr . Rochile femeilor, i pantofii. Mioara m costumele b rba ilor, pân strângea în bra e, zâmbind gânditoare. Era în jur numai alb precum în tablourile lui Bimdea, prietenul plecat de mult…“ Z pada se a ternuse peste tot cartierul. Albul tersese toat mizeria oamenilor. Ningea din bel ug i plapuma alb acoperise pe cei doi.

105


Pag. Curriculum vitae – Al. Florin ene …...…. 2 Prefa , de Marinela Preoteasa ................... 17 Statuia din amurg….................................... 19 Aventura unui manuscris ............................ 30 Cavoul de sub z pad ................................. 37 Crima de la rascrucea uli ei ......................... 41 Destin tras la indigo ………...................... 44 Încercarea moarte n-are .............................. 48 Jocul de ah ................................................ 53 Pe când poezia inea de foame ................... 69 Prietenul meu gugu tiucul ......................... 89 Singur ........................................................ 93 Vârcolacii .................................................. 96 Visul alb .................................................. 102 Cuprins ................................................... 106

106


.

ISBN: 978-973-7613-11-0 ENE Florinel Sandu (Al. Florin ENE) s-a n scutîn ora ul Dr g ani, jude ul Vâlcea, la 13 iunie 1942. P rin ii, Ion i Ecaterina, s-ar mândri cu domnia sa. În 1964 se c s tore te cu poeta Titina Nica- ene. Ca redactor al Sta iei de Radioficare Dr g ani, în emisiunile c reia a difuzat reportaje i lucr ri literare ale scriitorilor dr g eneni, cum ar fi: prof. Emil Istocescu, Dumitru Constantin, Dumitru Velea, p rintele B la a, N. Cochinescu, Virgil Mazilescu, Titina Nica ene, dar i vâlceni,ca: Doru Mo oc, Traian D. Lungu, Ion Laz r, Gh.Diaconu, Costea Marinoiu, George rnea, etc. Al.Florin ene, altruist convins, contribuie la descoperirea i încurajarea talentelor literare române ti, neobosit i în mod permanent.

Al. Florin ene , Vîrcolacii (Povestiri), Ed. CuArt, 2013.

107


Varcolacii, autor Al Florin Ţene