Centrul de excelență în promovarea creativității românești “Itaca” Concursul “Peregrinări” – poezie – 2014, ediția a IV-a, Dublin
154. Sufletul Eugen Amza (Pitești, AG, România)
Sufletu-i o melodie ce-n văzduh alin adie, E o apă care curge de prin stânci din oase frânte, E un ochi ce te privește și adesea se jelește, Este mâna ce se întinde să ajute și nimic prea des primește. Sufletul este hoinarul ce în lanțuri nu stă prins, Este hoțul care fură un sărut de buze stins, Este umbra ce ne așteptă s-o urmăm în paradis, E lumina ce încălzește inima ruptă de un vis. Sufletu-i apărătorul, e străjerul neînfricat, Apărând cu spada-n mână un tărâm ades uitat. Este focul care arde până moartea încet îl mută, Să încălzească și lumine altă lume blândă, mută. Sufletul e legătura dintre om și Creator, Este firul ce transmite muzica din om la om. Este banda ce nu minte și fidel înregistrează, De-am iubit, urît sau pe cine am trădat. Sufletul este lumină, este orgă de culori. Sufletul este răcoare sau e foc aprins de zei, Ce ne arde fără milă fără a ține cont de noi. Sufletul sunt eu și tu fără grijă și nevoi!
173